biserica lui Cristos

Să avem armonie în ființa noastră interioară și printre noi, singurul acord, pentru a savura binecuvântarea lui Dumnezeu

08/12/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Cheia principală a fiecărei binecuvântări din Noul Testament este singurul acord, căci Dumnezeu își va trimite binecuvântarea asupra unei situații de singur acord; singurul acord se referă la armonia din ființa noastră interioară, din mintea și voința noastră, ca o melodie armonioasă. Amin!

Evangheliile vorbesc despre Domnul Isus, omul-Dumnezeu, care a venit să îndeplinească răscumpărarea și, de asemenea, să-L exprime pe Dumnezeu înaintea omului. El a trăit o viață minunată de om-Dumnezeu, împlinind scopul etern al lui Dumnezeu în orice fel posibil. După Evanghelii, avem cartea Faptele Apostolilor, care ne arată continuarea lui Cristos.

Punctul de reper dintre Evanghelii și Faptele Apostolilor este singurul acord. Unii spun că punctul de reper este revărsarea Duhului Sfânt în ziua cincizecimii, căci atunci s-a format biserica și Dumnezeu Și-a început lucrarea prin discipoli pentru a răspândi Evanghelia și a stabili împărăția lui Dumnezeu.

Acest lucru este adevărat doar parțial, căci Dumnezeu nu doar a trimis pur și simplu Duhul, ci a avut loc cooperarea discipolilor lui Cristos care s-au rugat într-un singur acord, o sută douăzeci la număr, iar Domnul a turnat Duhul.

După moartea și învierea Domnului, discipolii nu s-au dus imediat să predice evanghelia și să anunțe împărăția lui Dumnezeu; mai degrabă, au rămas în Ierusalim, așa cum li s-a poruncit Dumnezeu și s-au rugat într-un singur acord timp de zece zile.

Acest lucru a declanșat o reacție în ceruri: Tatăl l-a turnat pe Cristosul pneumatic ca Duh Sfânt peste discipoli pentru a-i îmbrăca pentru lucrarea lor.

Ei erau deja regenerați de Dumnezeu când Domnul Isus a suflat în ei Duhul Sfânt (Ioan 20:22). Acum, în ziua cincizecimii, după ce s-au rugat într-un singur acord, Domnul i-a îmbrăcat cu putere pentru ca ei să devină biserica, Trupul lui Cristos și pentru ca ei să aibă autoritatea de a-L propaga pe Cristosul înviat și de a răspândi împărăția lui Dumnezeu.

Din păcate, singurul acord s-a pierdut mai târziu printre discipoli, iar Domnul a avut o cale de a se mișca în principal cu apostolul Pavel. Însă astăzi vrem să recâștigăm singurul acord pentru ca El să aibă o cale de a-Și revărsa binecuvântarea.

Fie ca noi să urmăm modelul primilor discipoli de a fi într-un singur acord, astfel încât Domnul să aibă o cale de a-Și revărsa binecuvântarea. Dacă ne exersăm duhul și ne tratăm inima pentru a practica principiul Trupului, vom avea singurul acord, căci singurul acord este Trupul. Atingem realitatea Trupului lui Cristos în experiența noastră atunci când avem singurul acord.

Cheia principală a fiecărei binecuvântări din Noul Testament este singurul acord – trebuie să practicăm unitatea prin singurul acord

Dacă citim primele două capitole din Fapte, vom vedea că singurul acord este cheia principală a fiecărei binecuvântări din Noul Testament (Efeseni 1:3; Psalmul 133). Psalmul 133 ne arată că, acolo unde frații locuiesc în unitate, acolo unde există singurul acord între sfinți, Domnul revarsă binecuvântarea Sa, chiar viață eternă. Amin!

Pentru a primi binecuvântarea lui Dumnezeu, trebuie să practicăm unitatea prin singurul acord. Gradul în care avem singurul acord este gradul în care savurăm binecuvântarea lui Dumnezeu.

Pe măsură ce avem părtășie și ne rugăm cu sfinții, trebuie să-L lăsăm pe Domnul să ne acorde și să ne unească, astfel încât să putem fi într-un singur acord. Pot exista unele probleme în viața de biserică, unii sfinți pot trăi într-o situație care nu este potrivită și pot exista chiar unele situații pe care nimeni nu le poate atinge în biserică.

În toate aceste lucruri, trebuie pur și simplu să rămânem în părtășie și rugăciune într-un singur acord cu sfinții. Dacă vrem să experimentăm botezul Duhului Sfânt, trebuie să avem singurul acord. Dacă noi, ca credincioși în Cristos și sfinți din bisericile locale, avem singurul acord, botezul Duhului va fi prezent.

Dacă vrem să practicăm modul corect de a predica Evanghelia, să avem impact și să-i conducem pe mulți la Domnul și la savurarea lui Cristos în viața de biserică, avem nevoie de singurul acord.

Poate că știm multe despre Domnul, economia Lui și învățătura sănătoasă din cuvântul lui Dumnezeu, dar dacă nu avem singurul acord, nu avem cheia principală pentru fiecare binecuvântare din Noul Testament.

Ceea ce ar trebui să avem și să căutăm să avem este singurul acord, nu doar o mulțime de activități. Nu ne comparăm cu alții, nu-i imităm pe alții și nu încercăm să-i ajungem din urmă pe alții; trebuie să avem singurul acord, cheia principală.

Cheia principală pentru toate camerele pentru ca noi să savurăm binecuvântarea lui Dumnezeu în Noul Testament este singurul acord. Apostolul Pavel știa că Evodia și Sintihia nu aveau singurul acord, chiar dacă acestea erau două surori dragi care Îi slujeau Domnului, așa că le-a încurajat să fie într-un singur acord. O, Doamne Isuse!

Vrem cu adevărat să avem binecuvântarea lui Dumnezeu. Viața noastră creștină depinde de binecuvântarea lui Dumnezeu. Dacă nu avem binecuvântarea lui Dumnezeu, suntem exact ca restul ființelor umane de pe pământ, făcând una și alta pentru Dumnezeu, dar Dumnezeu nu este acolo cu noi, manifestându-se în noi sau fiind exprimat prin noi. O, Doamne Isuse!

Binecuvântarea lui Dumnezeu poate veni doar într-o situație de singur acord, practicarea unității. Când nu există o singurul acord, binecuvântarea este reținută; când există o singurul acord, Dumnezeu își revarsă binecuvântarea.

Când vedem acest lucru, nu vom încerca doar să predicăm evanghelia sau să vizităm persoanele noi, ci vom căuta să avem o singurul acord, astfel încât Dumnezeu să aibă o cale de a-Și revărsa binecuvântarea.

Poate că Îl slujim pe Domnul, poate facem multe lucruri pentru Domnul și poate suntem destul de implicați în slujirea din viața de biserică, dar dacă nu avem singurul acord, nu există binecuvântare.

Nu există nimic mai trist decât să-L slujești pe Dumnezeu fără a avea binecuvântarea Sa. Fie ca Domnul să ne perfecționeze, să ne instruiască și să ne formeze în viața noastră de zi cu zi și în viața noastră de biserică, astfel încât să putem avea singurul acord care invită și aduce binecuvântarea lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, arată-ne faptul că principala cheie pentru toate binecuvântările din Noul Testament este singurul acord. Salvează-ne de la a face lucruri pentru Tine sau în numele Tău fără a avea singurul acord. Ne dăm Ție, Doamne dragă, pentru a fi una cu Tine și, de asemenea, să fim una cu sfinții împreună cu care ne-ai pus. Fie ca să învățăm să ne oprim din ceea ce facem pentru Tine și să fim uniți într-un singur acord, chiar pentru ca diferențele noastre să fie eliminate și dărâmate, astfel încât singurul acord să fie printre noi. O, Doamne, vrem să avem cheia principală pentru toate binecuvântările din Noul Testament! Vrem să avem binecuvântarea Ta! Fără binecuvântarea Ta nu putem merge mai departe. Fără binecuvântarea Ta, viața noastră este mizerabilă și lucrarea noastră pentru Tine este zadarnică. Ne dăm Ție pentru a cunoaște Trupul, a păstra principiul Trupului și a avea singurul acord în viața de biserică! Fie ca Tu să ai printre noi o situație în care să existe singurul acord, practicarea unității, ca să poți revărsa binecuvântarea Ta!

Să avem armonie în ființa noastră interioară, în mintea și voința noastră: singurul acord este cheia și pulsul vital al rugăciunii, al Duhului și al Cuvântului

Ce este singurul acord? Ce înseamnă să ai singurul acord care invită binecuvântarea lui Dumnezeu și botezul în Duh? În Fapte 1:14 vedem că singurul acord se referă la armonia din ființa noastră interioară, din mintea și voința noastră.

Singurul acord se referă la armonia interioară. Aceasta nu înseamnă că trebuie să ne analizăm pe noi înșine și să vedem dacă avem singurul acord; mai degrabă, trebuie să ne rugăm și să învățăm să avem singurul acord. Există un simț în duhul nostru care ne indică în ce măsură există armonie în ființa noastră.

Există un simț interior pe care îl avem că nu există nimic care anulează sau împiedică armonia din ființa noastră, armonia din mintea și voința noastră.

În cartea Faptele Apostolilor îi vedem pe cei o sută douăzeci care s-au rugat împreună într-un singur acord; s-au rugat într-un gând, cu același gând. S-au rugat cu aceeași voință și cu același scop în jurul și în interiorul sufletului și inimii lor.

Pe de o parte, atunci când ne rugăm, trebuie să ne exersăm duhul. Pe de altă parte, trebuie să fim și cu același gând și cu aceeași voință, cu același scop în jurul și în interiorul sufletului și inimii noastre.

Întreaga noastră ființă este implicată atunci când vine vorba de singurul acord. Întreaga noastră ființă trebuie să fie în armonie, căci trebuie să avem armonie în ființa noastră interioară – în mintea și voința noastră. De asemenea, printre noi, cu sfinții cu care ne rugăm, trebuie să fim în armonie.

În Fapte 1:14, cuvântul grecesc pentru singurul acord este homothumadon; este un termen puternic și atotinclusiv. Provine din cuvintele „homo” care înseamnă același lucru și „thumos” care înseamnă minte, voință, scop (suflet, inimă).

Acest cuvânt denotă armonia sentimentului interior în întreaga ființă a unei persoane.

De multe ori putem mărturisi că nu există armonie în ființa noastră interioară. Voința noastră este în conflict cu voința lui Dumnezeu, mintea noastră are gânduri diferite de gândurile lui Dumnezeu și, atunci când ne adunăm, avem opinii, sentimente și intenții diferite de cele ale celor cu care ne rugăm. O, Doamne Isuse!

Trebuie să venim la Domnul și să-I cerem să creeze armonie în ființa noastră interioară. Nu trebuie să cerem situații sau relații mai dificile; avem nevoie de mai multă armonie în ființa noastră. Trebuie să-I cerem Domnului să ne aducă întreaga ființă interioară în armonie înaintea lui Dumnezeu, de dragul Trupului lui Cristos.

De dragul Trupului, de dragul mărturiei lui Dumnezeu, trebuie să avem armonie interioară, în mintea și voința noastră. De dragul mărturiei Domnului, este nevoie să avem armonie între sfinți.

Toți ar trebui să fim în aceeași minte și în aceeași voință, având același scop în jurul și în interiorul sufletului și inimii noastre. Întreaga noastră inimă este implicată, ceea ce înseamnă că întreaga noastră ființă este implicată.

Pe măsură ce urmăm modelul discipolilor din cartea Fapte, vrem să luăm calea rugăciunii, a Duhului și a Cuvântului. Înainte de a face ceva, se rugau. Când făceau ceva, erau în duh și Duhul vorbea în ei. Și ceea ce vorbeau nu era altceva decât Cuvântul lui Dumnezeu, nu propriile lor lucruri.

Conform Bibliei și istoriei, trebuie să luăm calea rugăciunii, a Duhului și a cuvântului pentru ca Evanghelia să prevaleze. Cheia practicării rugăciunii, a Duhului și a Cuvântului este singurul acord.

Singurul acord este cheia și pulsul vital al rugăciunii, al Duhului și al Cuvântului. Dacă nu avem singurul acord, putem căuta botezul Duhului Sfânt, ne putem ruga mult și putem avea multă cunoștință spirituală din Cuvânt, dar nu vom avea binecuvântarea. O, Doamne Isuse!

Atâția creștini astăzi au multă cunoștință biblică, se roagă cu disperare pentru botezul Duhului Sfânt și se roagă mult, dar nu au binecuvântarea lui Dumnezeu pentru că nu au singurul acord.

Nu există armonie în ființa lor interioară și nici între ei și sfinți. Și mai rău, în loc să existe armonie, există disidență și dezbinare. Singurul acord este ceva ce cu toții trebuie să căutăm să avem și să practicăm și implică întreaga noastră ființă.

Dacă ne uităm la cartea Fapte, singurul acord nu mai este folosit după Fapte 15; în versetele 1-33 din acest capitol vedem că frații conducători au devenit de un singur acord, dar la sfârșitul acestui capitol a existat o disensiune între Barnaba și Pavel.

Astăzi, Domnul vrea să restabilească singurul acord între noi. El vrea să aibă acces la adâncimile ființei noastre și să trateze orice nu este în acord cu El.

El vrea să expună orice diferențe în opiniile, sentimentele și gândurile noastre, astfel încât să ne poată acordeze împreună cu sfinții. În Matei 18:19, cuvântul grecesc symphoneo este folosit pentru a semnifica singurul acord; acest cuvânt înseamnă „a fi în armonie sau acord”.

Se referă în special la sunetul armonios al instrumentelor muzicale sau al vocilor. Când avem armonia sentimentului interior în ființa noastră și printre credincioși, aceasta este ca o melodie armonioasă pentru Dumnezeu.

Când noi, credincioșii în Cristos, avem singurul acord, devenim o melodie plăcută lui Dumnezeu, iar Dumnezeu este satisfăcut; El poate apoi să-Și reverse binecuvântarea.

Doamne Isuse, ne deschidem întreaga ființă interioară Ție. Ai Tu acces la mintea, emoția și voința noastră și introdu-Te în fiecare parte. Te rugăm să ne acorzi armonie în ființa noastră interioară. Fie ca să existe armonie în mintea și voința noastră; fie ca mintea și voința noastră să fie în acord cu Tine. O, Doamne, dă-ne să avem singurul acord între noi astăzi cu sfinții. Fă-Ți voia în noi și printre noi. Fie ca noi să fim în aceeași minte și aceeași voință, cu același scop în jurul și în interiorul sufletului și inimii noastre. O, Doamne, ne deschidem întreaga ființă Ție! Fă ca ființa noastră interioară să fie una cu Tine. Fie ca Tu să câștigi un sunet armonios în timp ce ne rugăm cu un singur acord împreună cu sfinții! Câștigă Tu melodia plăcută pe care o dorești printre sfinți, ca să poți revărsa binecuvântarea Ta! Vrem să luăm calea rugăciunii, a Duhului și a Cuvântului într-un singur acord, pentru ca Tu să ai o cale printre noi într-un mod biruitor!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Having Harmony in our Inner Being & Among us, the One Accord, to enjoy God’s Blessing, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 2 cu tema: Singurul acord (ziua 2), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Isus trăind din nou în noi este continuarea lui Cristos pentru expresia Sa corporativă

05/12/2025 by Credincios in Cristos 7 Comments

Fapte capitolele 27-28 ne arată viața lui Pavel trăindu-L pe Cristos, mărindu-L pe Cristos, făcând toate lucrurile în Cristos și fiind găsit în Cristos, căci aici îl vedem pe Isus trăind din nou într-un membru al Trupului Său; astăzi suntem continuarea Domnului, căci Isus trăiește în noi ca multele membre până când va obține Noul Ierusalim, expresia Sa corporativă! Amin!

Când privim cartea Fapte, suntem uimiți să vedem că nu are un sfârșit; ultimul verset al acestei cărți este deschis, căci Domnul continuă să trăiască în noi, multele membre ale Trupului lui Cristos. Continuarea cărții Fapte este de fapt continuarea lui Cristos, care suntem noi, credincioșii în Cristos.

În special, continuarea lui Cristos este trăirea corporativă a oamenilor-Dumnezeu perfecționați ca realitate a Trupului lui Cristos. Deși Cristos nu este aici cu noi și printre noi fizic, El este în noi și trăiește în noi, mulții credincioși în Cristos.

Tatăl a lucrat, Fiul lucrează și Duhul Sfânt lucrează; lucrarea Dumnezeului Triunic este de a-L propaga pe Cristosul înviat prin credincioșii Săi, astfel încât El să poată câștiga împărăția lui Dumnezeu.

Această continuare a lui Cristos a fost profețită de Isaia și Mica, iar Domnul Isus a profețit și el despre ea când a spus: „Eu voi zidi biserica Mea”. Isaia a profețit că Domnul va vedea o sămânță și Își va prelungi zilele; noi suntem sămânța pe care a obținut-o prin moarte și înviere și noi suntem prelungirea zilelor Sale.

Isaia a mai spus că Cristos va vedea rodul ostenelii sufletului Său și va fi satisfăcut; Domnul a obținut rodul ostenelii sufletului Său și este satisfăcut. Mica a profețit și el despre continuarea lui Cristos când a spus că ieșirile lui Cristos sunt din vremurile străvechi, din zilele veșniciei.

Aceste ieșiri au loc și astăzi, căci astăzi Cristos înaintează în noi, credincioșii în Cristos. Slavă Domnului! Domnul Isus a profețit și el despre continuarea Sa atunci când a spus că Își va zidi biserica; biserica în calitate de Trup al Său, este continuarea Sa astăzi.

Un model foarte bun trăire a lui Cristos, o persoană care L-a exprimat pe Cristos este apostolul Pavel; el nu doar a completat cuvântul lui Dumnezeu prin scrierile sale, ci, mai mult decât atât, a chemat numele Domnului, a trăit prin Duhul atotinclusiv, a trăit în duhul contopit cu El și s-a bucurat în Domnul.

El a fost aliat cu Dumnezeu și Dumnezeu l-a ajutat în timp ce vorbea Evanghelia cu îndrăzneală în numele lui Isus pentru a răspândi mărturia Domnului pe pământ!

Pavel L-a trăit pe Cristos, L-a mărit pe Cristos și a făcut toate lucrurile în Cristos – el era Isus trăind din nou

În Fapte 27-28 vedem a patra călătorie de slujire a lui Pavel; aceasta a fost aducerea sa la Roma ca întemnițat, și el a avut o călătorie neplăcută. Totuși, în toate lucrurile care i s-au întâmplat, vedem viața, comportamentul și caracterul lui Pavel.

El nu a fost stresat sau deprimat pentru că corabia era în furtună pentru o lungă perioadă de timp și nici nu a fost îngrijorat de ceea ce s-ar întâmpla dacă corabia ar naufragia. Mai degrabă, el a trăit în înălțare, una cu Domnul, iar viața lui a fost o viață de trăire a lui Cristos și de mărire a Sa.

În aceste capitole, vedem în special trăirea lui Pavel de a-L trăi pe Cristos, de a-L mări pe Cristos, de a face toate lucrurile în Cristos și de a-L urmări pe Cristos pentru a fi găsit în Cristos (Filipeni 1:19-21a; 3:8-9, 14; 4:13).

Pavel nu a vorbit doar despre acestea și nu doar a scris aceste lucruri în epistolele sale; el le-a și trăit. Pavel a trăit chiar viața pe care aspira să o trăiască în Filipeni 3; L-a urmărit pe Cristos pentru a fi găsit în Cristos (vv. 9, 12).

Deși a avut o călătorie grea și dificilă, Pavel a trăit o viață de înălțare și demnitate și a fost plin de înțelepciune. Da, el a fost întemnițatul în această situație, însă s-a comportat ca un împărat. Mai mult, a avut previziunea și înțelepciunea de a gestiona lucrurile, iar Domnul a fost cu el.

El a fost unul dintre cei două sute șaptezeci și șase de pasageri, însă el a fost centrul, focalizarea situației, fie că se aflau pe corabie, fie pe insula unde iernau după ce corabia a fost distrusă. În toate circumstanțele, fie pe corabie, fie pe țărm, Pavel L-a trăit pe Cristos, L-a mărit pe Cristos și a făcut toate lucrurile în Cristos, căci el era Isus care trăia din nou.

Pavel a fost continuarea lui Isus pe pământ, Isus care trăia din nou într-unul dintre numeroasele Sale membre. El a scris în epistolele sale că trebuie să umblăm conform Duhului; acum, pe tot parcursul călătoriei sale și pe insula Malta, Pavel a fost o persoană care a umblat conform Duhului. Trăirea sa a fost expresia Duhului dătător de viață.

El L-a predicat pe Cristosul încarnat, crucificat, înviat și înălțat la cer ca Duh dătător de viață; acum, când se afla printre cei care naufragiau pe Malta, el L-a trăit pe un astfel de Cristos ca Duh atotinclusiv.

El a scris mai târziu că toate lucrurile se vor întoarce spre mântuirea sa prin rezerva îmbelșugată a Duhului lui Isus Cristos și prin cererile sfinților; acum trăia aceasta, își experimenta mântuirea și toate lucrurile se întorceau spre mântuirea lui.

Când se afla pe mare în furtună, Domnul l-a făcut pe apostolul Pavel nu doar proprietarul tovarășilor săi de călătorie, ci și garantul și mângâietorul lor (Fapte 27:22-25). Domnul l-a ținut în înălțarea Sa și l-a făcut în stare să trăiască o viață mai presus de domeniul îngrijorării.

Dacă privim la felul în care a trăit și la cum s-a comportat, vom observa că trăirea sa a fost pe deplin demnă, având cel mai înalt standard de virtuți umane, exprimând cele mai excelente atribute divine.

Îl vedem cu adevărat pe Isus trăind din nou în el același fel de viață pe care o trăise pe pământ cu ani înainte. Domnul Isus era în ceruri, dar El era încă aici pe pământ, trăind din nou în umanitatea Sa îmbogățită în mod divin în apostolul Pavel!

Aceeași persoană care a trăit în Evanghelii viața unui om-Dumnezeu, a continuat acum să trăiască în Fapte prin unul dintre numeroșii Săi membri! Pavel a fost continuarea lui Isus, căci L-a trăit pe Cristos. L-a mărturisit pe Cristos în trăirea sa și a fost un martor viu al Cristosului încarnat, crucificat, înviat și înălțat de Dumnezeu!

El nu a încercat să scape sau să fie eliberat cumva, nici nu a încercat să aibă o situație mai bună și să-și îmbunătățească statutul. Dimpotrivă, L-a trăit pe Cristos, L-a mărit pe Cristos, a făcut toate lucrurile în Cristos și a fost găsit în Cristos. Cât de minunat!

Mai mult, când au ajuns la Roma (Fapte 28:14-16), frații au venit să-l întâmpine, căci auziseră de călătoria sa nefericită și l-au încurajat mult. Pe de o parte, el a savurat rezerva îmbelșugată a Duhului lui Isus Cristos. Pe de altă parte, a apreciat și a fost încurajat de celelalte membre ale Trupului, având cererea sfinților și încurajarea lor.

Primirea călduroasă a fraților din Roma și grija iubitoare a celor din Puteoli (vv. 13-14) ne arată frumoasa viață a Trupului care exista în primele zile printre biserici. Ce dulce era atmosfera și ce minunată era grija reciprocă dintre sfinți!

În istoria umană exterioară, apostolul a intrat ca întemnițat în lanțuri în regiunea capitalei întunecate a imperiului uzurpat de Satan. De fapt, în domeniul divin și mistic, în istoria divină din istoria umană, Pavel a fost un ambasador al lui Cristos cu autoritatea Sa (Efeseni 6:20; Matei 28:18-19).

Ca atare, el intrase într-o altă parte a participării la viața Trupului a bisericii lui Cristos în împărăția lui Dumnezeu pe pământ! Slavă Domnului!

Când Pavel i-a văzut pe frați, I-a mulțumit lui Dumnezeu și a prins curaj (Fapte 28:15). El era destul de uman, căci, deși a fost încurajat direct de Domnul (23:11) și a fost foarte curajos pe tot parcursul călătoriei sale, însă a prins curaj la primirea călduroasă a fraților.

Ce model a fost apostolul Pavel pentru noi, fiind o continuare a lui Cristos, Isus trăind din nou într-unul dintre membrele Sale pe pământ!

Doamne Isuse, vrem să-L trăim pe Cristos, să-L mărim pe Cristos și să facem toate lucrurile în Cristos. Îți mulțumim că ne-ai arătat modelul lui Pavel, care L-a exprimat pe Cristos chiar și în lunga și nefericita sa călătorie la Roma din Fapte 27-28. O, Doamne, fie ca noi să fim cei care Îl mărim pe Cristos astăzi! Păstrează-ne în duhul nostru pe tot parcursul zilei. Fie ca viața noastră, prin trăirea noastră de zi cu zi, să fie o expresie a lui Cristos. Ne exersăm duhul pentru a savura și a ne împărtăși din rezerva îmbelșugată a Duhului lui Isus Cristos și ne bazăm pe cererile sfinților, rezerva din Trup! Trăiește în noi astăzi, Doamne Isuse! Fie ca toate lucrurile din jurul nostru și toate lucrurile legate de noi să se îndrepte spre mântuire astăzi. Ne îngrijim doar ca Cristos să aibă o continuare astăzi. Amin, Doamne, fie ca viața noastră să fie o mărturie a lui Cristos, Isus care trăiește din nou! Trăiește din nou în noi astăzi. Ține-ne în Trup, depinzând de Trup și fiind una cu Trupul! O, Doamne, câștigă ceea ce cauți în noi, ca să poți obține expresia Ta corporativă pe pământ, continuarea lui Cristos!

Continuarea lui Cristos este Isus care trăiește din nou în membrele Sale pentru expresia Sa corporativă

Cartea Fapte este o carte minunată care ne arată atât continuarea lui Cristos în și prin mulții discipoli ai lui Cristos, cât și continuarea Sa într-o persoană anume, apostolul Pavel, care era Isus care trăia din nou în ultimele două capitole ale acestei cărți.

Ceea ce Dumnezeu caută astăzi este continuarea lui Cristos, trăirea corporativă a oamenilor-Dumnezeu perfecționați care trăiesc o viață de om-Dumnezeu. Dumnezeu Tatăl este pe deplin mulțumit de Cristos, Fiul Său Preaiubit; El dorește ca Cristos să fie reprodus și trăit în mulții Săi fii, mulții credincioși în Cristos.

Astăzi, noi, credincioșii în Cristos, suntem continuarea lui Cristos; îl continuăm pe Cristos trăindu-L pe Cristos, mărindu-L pe Cristos și fiind găsiți în Cristos.

Divinitatea Sa este în noi, iar umanitatea Sa îmbogățită în mod divin este în duhul nostru. Minunatul, excelentul și misteriosul om-Dumnezeu Isus Cristos, care a trăit în Evanghelii, continuă acum să trăiască în noi, continuarea lui Cristos, ca multele membre ale Sale!

Continuarea lui Cristos nu este altceva decât Isus care trăiește din nou în noi, membrele Trupului lui Cristos, pentru ca Dumnezeu să câștige o expresie corporativă.

Suntem cu toții martori ai lui Cristos; Îl savurăm, Îl iubim, Îl mâncăm în Cuvânt (Ieremia 15:16; Ioan 6:63; 6:57) și trăim datorită Lui. Viața noastră de zi cu zi de astăzi trebuie să fie în duh, prin Duh și conform Duhului.

Poate că nu suntem întemnițați pentru Domnul așa cum a fost Pavel, dar în situația noastră, oriunde ne-am afla, Domnul Isus vrea să-Și continue viața în noi. Fie ca noi să fim Isus care trăiește din nou astăzi pentru expresia Sa corporativă.

Pe partea corporativă, Domnul ne-a așezat în Trup și, ca membre ale Trupului, trebuie să fim zidiți împreună și să ne bazăm pe rezerva Trupului în toate lucrurile. Trebuie să trăim viața Trupului, viața Trupului lui Cristos și să ne iubim unii pe alții, să avem grijă unii de alții și să depindem de porția altora în dragoste.

Mai ales când auzim că unii trec prin suferințe și încercări, trebuie să învățăm să ne mângâiem unii pe alții cu mângâierea cu care Dumnezeul mângâierii ne-a mângâiat și pe noi. Nu ar trebui să credem că sfinții mai spirituali sau mai maturi nu au nevoie de mângâiere sau încurajare; cu toții avem nevoie de păstorire reciprocă și trebuie să învățăm să ne păstorim unii pe alții vizitându-ne unii pe alții pentru a ne îngriji cu drag și a ne hrăni unii pe alții în Domnul.

Așa cum Pavel avea nevoie de încurajarea fraților care veneau să-l viziteze, tot așa și noi, ca multele membre ale Trupului lui Cristos, avem nevoie nu doar de rezerva din belșug al Duhului lui Isus Cristos, ci și de rugăciunea și grija membrelor Trupului lui Cristos.

Aceasta este viața de biserică de astăzi pentru ca Dumnezeu să aibă o expresie corporativă pe pământ. Fie ca noi să fim Isus care trăiește din nou, atât personal, cât și corporativ.

Țelul final al bisericii va fi Noul Ierusalim în eternitatea viitoare, ca expresie deplină și eternă a lui Dumnezeu (Apocalipsa 21-22). Aleluia, Noul Ierusalim va fi expresia corporativă finalizată a lui Dumnezeu în umanitate, pentru ca toți să o vadă!

Aceasta ar trebui să fie realitatea și țelul întregii noastre predicări a Evangheliei, pe măsură ce urmăm modelul apostolului Pavel: „propovăduind Împărăția lui Dumnezeu și învățând pe oameni lucrurile despre Domnul Isus Cristos cu toată îndrăzneala și fără piedică” (Fapte 28:31).

Fie ca aceasta să fie realitatea noastră astăzi. Mai ales când vedem război și auzim zvonuri de războaie, când vedem foamete și moarte în jurul nostru, trebuie să predicăm evanghelia împărăției întregului pământ locuit, pentru ca Domnul să-Și poată câștiga mărturia pe pământ!

Doamne Isuse, suntem una cu Tine pentru ca Tu să câștigi o expresie corporativă pe pământ astăzi! Amin, Doamne, câștigă biserica, Trupul lui Cristos, pentru ca Tu să ai o expresie corporativă a Ta. Fie ca umanitatea noastră să fie înălțată cu virtuțile ei umane, astfel încât Cristos, cu atributele Sale divine, să fie exprimat prin noi. O, Doamne, fie ca noi să vedem că suntem ambasadorii Tăi astăzi, având autoritatea Ta și suntem, de asemenea, membre ale Trupului, depinzând de Trup! Vrem să savurăm rezerva îmbelșugată a Duhului lui Isus Cristos și vrem să depindem de rezerva Trupului! Amin, Doamne, câștigă viața de biserică adecvată astăzi! Fie ca Tu să câștigi trăirea corporativă a oamenilor-Dumnezeu perfecționați ca realitate a Trupului lui Cristos. O, Doamne, ne dăm Ție astăzi! Vrem să fim cei care proclamă Împărăția lui Dumnezeu și învață lucrurile despre Domnul Isus Cristos cu toată îndrăzneala, fără piedică! Amin, fie ca această evanghelie a Împărăției să fie predicată întregului pământ locuit ca mărturie!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Jesus Living again in us is the Continuation of Christ for His Corporate Expression, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 1 cu tema: Continuarea cărții Fapte – continuarea corporativă a lui Cristos (ziua 6), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos împlinește cea mai mare profeție din Biblie: Eu voi zidi biserica Mea

03/12/2025 by Credincios in Cristos 7 Comments

Cea mai mare profeție din Biblie referitoare la continuarea lui Cristos este în Matei 16:18, unde Domnul a spus: Eu voi zidi biserica Mea; zidirea bisericii și pregătirea miresei continuă și astăzi, iar împlinirea acestei profeții Îl va aduce pe Domnul înapoi! Amin, vino, Doamne Isuse!

Dacă citim Biblia cu rugăciune, vom realiza că Vechiul Testament profețește despre lucrurile din Noul Testament și același lucru este valabil și pentru continuarea lui Cristos, așa cum se vede în Faptele Apostolilor.

Cristos a venit și a trăit viața unui om-Dumnezeu, L-a exprimat pe Dumnezeu, a făcut lucrarea lui Dumnezeu și a îndeplinit lucrarea de răscumpărare murind pe cruce. Apoi, a trecut prin moarte și înviere, iar în înviere a devenit un Duh dătător de viață pentru a se distribui tuturor celor care vor crede în El.

Cartea Fapte ne arată nu numai cum urmașii lui Cristos au continuat pe calea Sa și au răspândit învățăturile Sale, ci și mai mult, ea ne arată continuarea lui Cristos. Da, Cristos nu a mai fost printre oameni fizic pe pământ după învierea și înălțarea Sa, dar El era încă aici prin ucenicii Săi, căci ei L-au continuat pe Cristos pe pământ.

Această continuare a lui Cristos a fost profețită și în Vechiul Testament, în special de doi profeți – Isaia și Mica. Cât de minunat este să vedem că nu numai Cristos, ci și continuarea Sa, biserica în calitate de reproducere a lui Cristos, a fost profețită și în Vechiul Testament!

Isaia a profețit despre încarnarea, trăirea umană, moartea și învierea lui Cristos; în special, el a spus că Cristos va vedea o sămânță și Își va prelungi zilele.

Cristos a suferit niște suferințe de neimaginat, fiind omorât într-un mod nemilos și crud, dar știa că va vedea o sămânță, o continuare a Sa, în biserică! După cum spune Evrei, pentru bucuria care I-a fost pusă înainte, El a îndurat crucea și a suferit rușinea! Slavă Domnului!

Mai mult, Cristos Își va prelungi zilele; zilele Lui sunt prelungite prin și în toți credincioșii în Cristos. Într-o altă parte, Isaia a spus că Cristos va vedea rodul muncii sufletului Său și va fi satisfăcut.

După ce a suferit moartea, Cristos în înviere vede rezultatul, rodul: biserica în calitate de continuare a lui Cristos, așa cum se vede în cartea Fapte. Și astăzi suntem în continuarea Faptelor Apostolilor, căci cartea Fapte nu au fost niciodată încheiată.

De partea sa, Mica a spus că ieșirile lui Cristos sunt din vremuri străvechi, din zilele veșniciei. Ieșirile Lui au loc și astăzi, căci El continuă în toți credincioșii în Cristos, continuarea Lui. Slavă Domnului!

Cea mai mare profeție din Biblie cu privire la continuarea lui Cristos: Eu voi zidi biserica Mea (Matei 16:18)

Aceste profeții din Vechiul Testament – vezi Isaia 53:10-11 și Mica 5:12 – culminează cu cea mai mare profeție din Biblie cu privire la continuarea lui Cristos, care a fost rostită de Însuși Domnul Isus.

După ce i-a întrebat pe ucenicii Săi cine spun oamenii că este El, Domnul a mers mai departe de la dezvăluirea faptului că este Fiul lui Dumnezeu la dezvăluirea bisericii.

El a spus în Matei 16:18: „Și Eu îți spun: tu ești Petru, și pe această piatră voi zidi Biserica Mea, și porțile Locuinței morților nu o vor birui.” Aceasta este cea mai mare profeție din Biblie, o profeție care încă se împlinește în ziua de astăzi.

Cel mai probabil, niciunul dintre ucenici – nici măcar Petru – nu și-a dat seama vreodată că există așa ceva ca biserica în univers. Așadar, Domnul a dezvăluit nu numai cine este El, ci și ce este biserica și, mai mult, a profețit că va zidi biserica. Asta face Domnul chiar acum: El zidește biserica.

Au trecut aproape douăzeci de secole de când Domnul a rostit acest cuvânt, totuși încă nu putem vedea că biserica este pe deplin zidită. Putem vedea tot felul de organizații și denominațiuni exterioare în cadrul creștinismului care se autointitulează biserică, dar unde este biserica pe care Cristos o zidește astăzi?

Unii creștini spun că, în ziua Cincizecimii, Domnul Isus Și-a împlinit cel puțin parțial profeția, căci El a zidit ceva în acea zi. Acest lucru este corect; Domnul a început să-Și zidească biserica și, de-a lungul epocilor, El a făcut o lucrare ascunsă, intrinsecă, pentru a zidi biserica în calitate de o continuare a lui Cristos.

Și porțile Hadesului nu pot birui biserica zidită! Porțile Hadesului sunt autoritatea sau puterea întunericului lui Satan; ele atacă biserica din toate direcțiile, dar nu pot birui biserica.

Mai mult, așa cum dezvăluie Coloseni 1:12-13, noi, credincioșii în Cristos, suntem eliberați de autoritatea întunericului și transferați în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu pentru a-L savura pe Domnul ca porție a noastră alocată de Dumnezeu.

Zi de zi, suntem eliberați de sub autoritatea întunericului și suntem calificați pentru o parte din porție alocată sfinților în lumină. Cristos este porția noastră alocată de Dumnezeu astăzi; Tatăl ne-a calificat și acum Îl savurăm pe Cristos împreună cu sfinții pentru zidirea bisericii. Amin!

Profeția despre zidirea bisericii începută de Domnul în Matei 16 este continuată de apostolul Pavel în Efeseni 4:13-16, unde profețește cu privire la zidirea bisericii într-un mod specific; și aceasta trebuie să se împlinească.

Dumnezeu dorește cu adevărat să obțină o continuare a lui Cristos și o va obține; Cristos lucrează pentru a zidi biserica, iar noi, ca credincioși în Cristos, cooperăm cu El pentru aceasta. Cu toții vrem să ajungem la unitatea credinței, la un om complet matur și la măsura staturii plinătății lui Cristos.

Aceasta înseamnă că trebuie să creștem zilnic în viață, permițându-I Domnului să crească în noi prin distribuirea Sa divină, astfel încât să putem crește cu creșterea lui Dumnezeu, spre zidirea bisericii.

Creșterea Trupului este creșterea tuturor membrelor Trupului, iar această creștere este spre zidirea sa însuși în dragoste. Domnul lucrează astăzi pentru a sfinți biserica prin spălarea cu apă în cuvânt (Efeseni 5:26). El spală toate impuritățile, defectele, petele și zbârciturile pentru a obține o biserică glorioasă, o mireasă fără pată pentru El.

Pe de o parte, El Și-a vărsat sângele pentru a ne curăța de orice păcat (Evrei 13:12; 1 Ioan 1:7, 9). Pe de altă parte, El curăță biserica prin cuvântul Său viu, instantaneu, personal, curățitor, pentru a o purifica și a o face fără pată și fără zbârcituri, să fie la fel ca El.

Împlinirea celei mai mari profeții din Biblie este văzută în Apocalipsa 19:7-8, unde ni se spune să ne bucurăm, să ne exultăm și să-I dăm slavă, căci nunta Mielului a venit și soția Lui s-a pregătit.

Într-o zi, biserica în calitate de Trup al lui Cristos va fi pe deplin zidită, iar biserica în calitate de mireasă a lui Cristos, va fi pe deplin pregătită; în acea zi, se va împlini cea mai mare profeție din Biblie!

Împlinirea nu este încă aici; astăzi suntem în acest proces și tot ce a profețit Domnul, El va împlini. Fie ca noi să cooperăm cu Domnul pentru împlinirea celei mai mari profeții din Biblie cu privire la continuarea lui Cristos, zidirea bisericii.

Doamne Isuse, Îți mulțumim pentru promisiunea Ta și pentru profeția Ta că Tu îți vei zidi biserica și porțile Hadesului nu o vor birui. Aleluia, Cristos astăzi Își zidește biserica și, oricât de mult vor încerca porțile Hadesului, ele nu o vor birui! Slavă Domnului, noi, credincioșii în Cristos, suntem parte a bisericii, Trupul lui Cristos, iar Cristos zidește biserica Sa! O, Doamne, vrem să cooperăm cu Tine pentru zidirea bisericii Tale astăzi. Vrem ca viața și lucrarea noastră să contribuie la împlinirea celei mai mari profeții din Biblie! Fie ca toți să creștem în viață spre maturitate, până când vom ajunge cu toții la unitatea credinței și la cunoașterea deplină a Fiului lui Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca toți să ajungem la un om complet, la măsura staturii plinătății lui Cristos. Crești în noi astăzi. Zidește-Te în noi și zidește-ne pe noi în Tine. Zidește-ne împreună în biserică. Câștigă biserica zidită, dragă Doamne!

Când biserica este zidită și mireasa este pregătită, Domnul Se va întoarce

Dacă citim Efeseni 4:14-15, vedem că Domnul nu zidește biserica în mod direct, ci indirect, prin membrele Trupului lui Cristos care funcționează în măsura lor pentru zidirea bisericii.

Cea mai mare profeție din Biblie este că Cristos va zidi biserica Sa, iar astăzi suntem parte a împlinirii acestei profeții. Trebuie să ne ținem de adevăr în dragoste, pentru a putea crește în El în toate lucrurile, care este Capul, Cristos, din care tot Trupul se zidește pe sine în dragoste.

Trebuie să creștem în Cristos în toate lucrurile; în toate lucrurile de zi cu zi ale vieții noastre, în toate lucrurile văzute și în lucrurile în care alții nu ne văd, Cristos trebuie să crească în noi.

Când biserica este zidită și mireasa lui Cristos este pregătită, Domnul Isus se va întoarce. El așteaptă zidirea bisericii. Această așteptare nu este pasivă, ci foarte activă, căci Cristos lucrează în și prin membrele Trupului Său pentru a zidi biserica și a pregăti mireasa.

El va împlini cea mai mare profeție din Biblie; El nu va fi niciodată învins. Întrucât Domnul Isus a profețit în Matei 16:18 că El va zidi biserica Sa, această profeție se va împlini. El nu se poate întoarce dacă această profeție nu se împlinește, iar acest lucru va fi o rușine pentru El.

Astăzi, dacă privim în jur, putem vedea clar că biserica nu este încă zidită și, în multe privințe, vrăjmașul pare să învingă. Dar Domnul lucrează în lucrarea Sa de recâștigare pentru a recâștiga funcția tuturor membrelor Trupului, astfel încât Trupul să se poată zidi în dragoste.

El vrea să se laude vrăjmașului că a zidit biserica și a pregătit mireasa Sa, astfel încât Se va întoarce. Împlinirea profeției Domnului privind zidirea bisericii Îl va aduce înapoi.

Când creștem în viață astăzi, când ne dăm Domnului pentru a-I permite să crească în noi (Ioan 3:30), cooperăm cu Domnul pentru zidirea bisericii. Da, Cristos este Cel care zidește biserica Sa, dar El o face în și prin membrele Trupului Său. Fiecare membru al Trupului lui Cristos trebuie să crească în viața divină și să funcționeze în măsura sa pentru zidirea Trupului.

Este nevoie de tot Trupul pentru a cauza creșterea Trupului spre zidirea sa în dragoste. Trupul se zidește în dragoste. Această dragoste este Dumnezeu ca dragoste care se infuzează în noi și este domeniul în care Trupul este zidit.

Domnul Isus a venit și L-a exprimat pe Dumnezeu ca dragoste, iubindu-i pe cei din jurul Său și având îndurare de ei chiar și atunci când se aflau într-o stare jalnică și umilită. El nu a venit să-i condamne pe alții sau să-i judece; El a venit să-i iubească și să Se dea pe Sine Însuși pentru ei.

Astăzi, El trăiește în noi, iar noi, ca și credincioși în Cristos, Îl avem pe Cristos ca dragoste pentru a-i iubi pe ceilalți, a ne iubi unii pe alții și a contribui la zidirea bisericii în dragoste.

Nu suntem aici pentru a-i condamna sau a-i critica pe ceilalți; nu suntem aici pentru a le expune eșecurile și păcatele și nici nu suntem aici pentru a-i judeca. Suntem aici pentru a-i iubi pe ceilalți, a ne iubi unii pe alții și a crește în viață și în funcție, în măsura noastră, pentru zidirea bisericii în dragoste. Amin!

Fie ca noi să cooperăm cu Domnul astăzi pentru împlinirea celei mai mari profeții din Biblie. Fie ca noi să ne dăm Lui pentru a zidi biserica și a pregăti mireasa Sa, astfel încât El să se poată întoarce. Fie ca noi să alegem calea cea mai excelentă, calea dragostei, pentru a zidi biserica.

Dacă vedem că împlinirea profeției Domnului privind zidirea bisericii și pregătirea miresei Sale Îl va aduce înapoi, vom lăsa totul deoparte și ne vom da Lui pentru aceasta.

Domnul este ca un celibatar care vrea să se căsătorească; El este nerăbdător să se căsătorească, așa că lucrează pentru a-Și câștiga mireasa. Este timpul să ne ridicăm, să lăsăm deoparte interesele noastre și să ne unim cu Domnul și unii cu alții pentru zidirea bisericii și pregătirea miresei Sale.

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să Te întorci curând! Amin, vino, Doamne Isuse! Ne dăruim Ție pentru zidirea bisericii și pregătirea miresei Tale! Amin, Doamne, împlinește profeția Ta de zidire a bisericii Tale! Zidește-Ți biserica astăzi. Ne dăm Ție pentru clădirea Ta. Zidește în noi. Introdu-Te în noi. Crești în noi. Zidește-ne împreună. Perfecționează-ne ca numeroase membre ale Trupului, astfel încât să putem funcționa cu toții pentru zidirea Trupului! Amin, Doamne, fie ca Trupul să se zidească în dragoste astăzi! Vrem să auzim acea chemare glorioasă de a ne bucura și a exulta că nunta Mielului a venit și mireasa s-a pregătit! Amin, Doamne, pentru zidirea Ta dăm totul ca Tu să fii satisfăcut! Spală-ne cu apa din Cuvânt. Constituie-ne cu Tine Însuți. Zidește-ne împreună cu sfinții. Amin, Doamne, câștigă clădirea Ta! Câștigă-Ți mireasa!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ is Fulfilling the Greatest Prophecy in the Bible, I will Build My Church, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 1 cu tema: Continuarea cărții Fapte – continuarea corporativă a lui Cristos (ziua 4), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții și-L iubim pe Domnul pentru a deveni mărturia lui Isus

27/10/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții și să-L iubim pe Domnul cu prima dragoste, pentru a putea deveni mărturia lui Isus pe pământ astăzi.

Principalul lucru în viața bisericii ar trebui să fie să mâncăm din pomul vieții, adică să să-L savurăm pe Cristos ca rezervă a vieții; facem acest lucru mai întâi iubindu-L pe Domnul cu prima dragoste și, prin urmare, acordându-I Lui primul loc și savurându-L pentru a putea avea strălucirea Lui și a fi mărturia lui Isus. Amin!

Slavă Domnului că El ne readuce la Sine, înapoi la savurarea lui Cristos ca pom al vieții! Astăzi, noi, credincioșii în Cristos, ne aflăm într-o situație triunghiulară, așa cum a fost Adam la început: trebuie să alegem între pomul vieții și pomul cunoștinței binelui și răului.

Diferența dintre Adam și noi este că noi avem deja viața divină, în timp ce Adam nu a avut-o; totuși, chiar dacă am fost regenerați cu viața lui Dumnezeu, tot trebuie să alegem să mâncăm din pomul vieții zi de zi.

A mânca din pomul vieții ar trebui să fie principala noastră preocupare în viața noastră creștină și în viața de biserică. Când Îl mâncăm pe Cristos ca viață, împărtășindu-ne din El în duh și rămânând în părtășie cu El, suntem pe linia vieții.

Dar dacă nu facem alegerea de a ne întoarce către duhul nostru și de a ne concentra mintea asupra duhului, implicit suntem în carne, iar sinele este exprimat; rezultatul este moartea. O, Doamne Isuse!

În întreaga Biblie și de-a lungul istoriei umane, vedem aceste două linii – linia vieții și linia morții. Linia vieții începe cu pomul vieții și se termină cu Noul Ierusalim. Linia morții începe cu pomul cunoștinței binelui și răului și se termină cu lacul de foc.

Dacă citim Biblia având în vedere aceste două linii, ne vom da seama că toate persoanele menționate în Biblie au fost fie pe linia vieții, fie pe linia morții. Mai mult, unii au fost pe linia morții, dar apoi au trecut la linia vieții și apoi au mers pe linia morții.

Suntem la fel și noi astăzi. Ne putem trezi dimineața și să-L contactăm pe Domnul în timpul nostru personal cu El și alegem calea vieții; dar după câteva ore, când trebuie să ne ocupăm de anumite lucruri sau când cineva ne vorbește, pur și simplu trecem la linia morții.

Linia vieții și linia morții pot fi văzute în Romani 5 până la 8, iar noi, credincioșii în Cristos, trebuie să știm cum să fim pe linia vieții și să rămânem pe linia vieții astăzi.

Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții și-L iubim cu dragostea dintâi, dându-I primul loc în toate lucrurile

Fie ca Domnul să ne lumineze să vedem că a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții, adică a-L savura pe Cristos ca rezervă a vieții, ar trebui să fie lucrul principal în viața bisericii de astăzi (Gen. 2:9, 16; Apoc. 2:7). Atât personal, cât și colectiv, trebuie să fim cei care mănâncă pe Cristos ca pom al vieții, împărtășindu-ne zilnic din Cristos și din bogățiile Sale și rămânând în savurarea lui Cristos.

Conținutul vieții de biserică depinde de savurarea lui Cristos. Dacă să-L savurăm pe Cristos, avem multă mulțumire în viața de biserică, dar dacă nu o facem, viața de biserică poate părea săracă. Cu cât Îl savurăm mai mult pe Cristos ca pom al vieții, cu atât mai bogat va fi conținutul vieții de biserică!

Fie ca noi să fim cei care Îl aleg pe Domnul Isus zi de zi. Fie ca noi să alegem nu doar să cunoaștem despre El citind Scripturile, ci și mai mult, să venim la El în cuvântul Său pentru a-L cunoaște subiectiv, mâncându-L pe Cristos ca pom al vieții (Ioan 5:39-40).

În Apocalipsa 2:7, Domnul Isus promite biruitorului că îi va da să mănânce din pomul vieții, care este în paradisul lui Dumnezeu. Primul și cel mai important lucru în viața de biserică nu este să lucrăm pentru Domnul, ci să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții.

Trebuie să-L mâncăm pe Domnul zi de zi, chiar oră de oră. Trebuie să chemăm Numele Domnului, să ne rugăm Lui și să avem părtășie cu El pe tot parcursul zilei. Pe măsură ce citim cuvântul Lui, citim cu rugăciune cuvântul Lui și Îl mâncăm pe El ca pom al vieții.

Cu cât Îl mâncăm mai mult pe Cristos, cu atât mai bine. Cu cât mâncăm mai mult din pomul vieții, cu atât primim mai multă rezervă de viață și cu atât vom umbla mai mult pe linia vieții.

Dar pentru a-L savura pe Cristos ca pom al vieții, este nevoie să-L iubim cu prima noastră dragoste; dacă părăsim prima noastră dragoste față de Domnul, vom rata savurarea lui Cristos și vom pierde mărturia lui Isus (Apocalipsa 2:4-7).

Pentru a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții, trebuie să-L iubim, chiar să-L iubim cu prima noastră dragoste. Trebuie să-I acordăm Domnului primul loc, preeminența, în toate lucrurile (Coloseni 1:18). El trebuie să aibă preeminența. Cristos trebuie să fie primul în noi.

Fie ca noi să recâștigăm prima dragoste față de Domnul considerându-L pe Domnul Isus ca fiind primul în toate lucrurile. Fie ca noi să facem din Cristos totul în viața noastră, biruind astfel pierderea dragostei dintâi.

Gândește-te la situația ta înaintea Domnului: este Cristos primul în toate lucrurile pentru tine? Ocupă Cristos primul loc în felul în care te îmbraci, în lucrurile pe care le porți, în felul în care umbli și în felul în care vorbești? Trebuie să ne întoarcem la Domnul și să ne pocăim pentru pierderea dragostei noastre dintâi.

Trebuie să ne pocăim și să ne amintim de unde am căzut și trebuie să facem primele fapte, faptele care vin din dragostea noastră dintâi pentru Domnul. Fie ca niciodată să nu lăsăm dragostea noastră pentru Domnul să se învechească.

Dacă părăsim dragostea noastră dintâi față de Domnul, vom rata savurarea lui Cristos și vom pierde mărturia lui Isus! O, Doamne! Prima cauză a degradării, așa cum se vede în vorbirea Domnului către biserica din Efes în Apocalipsa 2, este părăsirea dragostei dintâi.

În Vechiul Testament, Israel L-a falimentat pe Dumnezeu pentru că L-a părăsit pe Dumnezeu, izvorul apelor vii; în Noul Testament, prima cauză a degradării bisericii este părăsirea dragostei dintâi pentru Domnul. A-L părăsi pe Cristos înseamnă doar a-L părăsi pe El, a nu-L lua ca primul în toate lucrurile.

Fie ca noi să ne deschidem către Domnul în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile, acordându-I primul loc în toate lucrurile. Pe măsură ce ne îmbrăcăm, pe măsură ce ne ocupăm de atâtea lucruri, fie ca noi să să verificăm cu Domnul ce simte El în legătură cu una sau alta.

Chiar și atunci când ne îmbrăcăm cu o anumită cămașă sau un pantalon, putem să verificăm cu Domnul să ne lumineze, chiar să ne dezvăluie ce simte El în legătură cu aceasta. Trebuie să avem multe discuții intime cu Domnul în legătură cu toate lucrurile și în toate lucrurile.

A recâștiga dragostea dintâi înseamnă a-L considera pe Domnul Isus ca fiind primul în toate; dacă facem din Cristos totul în viața noastră, aceasta înseamnă că am biruit pierderea dragostei dintâi (Coloseni 1:18b; Ioan 14:21, 23; Psalmul 90:1; 91:1; Filipeni 3:13-14).

Fie ca noi să ne rugăm mult înaintea Domnului cu privire la acest lucru, pocăindu-ne într-un mod sincer și întorcându-ne la El din nou și din nou. Fie ca să învățăm să ne întoarcem inima către El în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile, astfel încât să-I putem da primul loc în toate lucrurile.

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții astăzi! Amin, Doamne, fie ca mâncatul lui Cristos ca pom al vieții să fie lucrul principal în viața de biserică! Fă-ne să venim la Tine pentru a Te savura și a ne împărtăși din Tine ca viața și sursa noastră de viață. Fie ca toți sfinții să aibă o savurare bogată a lui Cristos, astfel încât conținutul vieții de biserică să fie bogat în Cristos! Amin, Doamne, Te iubim! Ne întoarcem inima către Tine. Vrem să Te iubim cu cea mai bună dragoste, cu prima dragoste. Fă-ne să venim la Tine în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile. O, Doamne, iartă-ne că ne-am părăsit prima dragoste față de Tine. Vrem să Te iubim mai mult. Recâștigă-ne prima dragoste pentru Tine. Fie ca să Te iubim cu cea mai bună dragoste. O, Doamne, Îți dăm preeminența în toate lucrurile. Fie ca Tu să fii primul în toate. Ai Tu preeminența în viața noastră de zi cu zi, cu toate lucrurile zilnice în care suntem implicați. Vrem să-L facem pe Cristos totul pentru noi, astfel încât să-L putem iubi cu cea mai bună dragoste și să-L mâncăm astăzi ca pomul vieții!

Îl iubim pe Domnul, mâncăm din pomul vieții, avem strălucirea Sa și suntem mărturia lui Isus

În Apocalipsa 2:1-7, Domnul a adresat un cuvânt bisericii din Efes în care a folosit patru cuvinte – dragoste, viață, lumină și lampadar. Mai întâi, le-a spus că avea ceva împotriva lor, adică, că își părăsiseră dragostea dintâi. Apoi a spus că trebuie să se pocăiască și să-și amintească de unde au căzut și să facă lucrările dintâi, altfel lampadarul va fi luat de la ei (aceasta implică lumina).

În cele din urmă, El le promite biruitorilor că le va da să mănânce din pomul vieții, care este în paradisul lui Dumnezeu. Putem spune că vorbirea Domnului către biserica din Efes poate fi rezumată în aceste patru cuvinte cruciale – dragoste, viață, lumină și lampadar.

Fiind credincioși în Cristos care Îl urmăresc și doresc să fie salvați de orice degradare, venim la Domnul zi de zi pentru a-L iubi, a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții, a rămâne sub lumina Domnului și a fi mărturia lui Isus, lampadarul ținându-L pe El sus ca lumină.

Fie ca noi să biruim pierderea dragostei dintâi, astfel încât să putem continua să mâncăm din Cristos ca pom al vieții și să strălucim lumina divină ca lampadarul. Aceasta înseamnă că trebuie să-I dăm Domnului preeminența în orice fel și în toate, astfel încât să putem recâștiga dragostea dintâi.

Când Îl iubim pe Domnul cu dragostea dintâi, Îl vom savura ca pom al vieții, iar aceasta va fi lucrul principal din viața de biserică. Pe măsură ce să-L savurăm pe Cristos ca pom al vieții în viața de biserică, vom avea strălucirea Sa, căci viața Sa este lumina vieții (Ioan 8:12).

Amin, a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții face ca viața divină să strălucească asupra noastră și să ne aducă în lumina divină! În lumina divină, mărturisim ceea ce Domnul expune în noi și avem mai multă părtășie cu Dumnezeu și unii cu alții (1 Ioan 1:7, 9). Atunci, vom străluci în viața noastră de zi cu zi și împreună, ca lampadar.

Însă dacă nu-L iubim pe Domnul cu prima dragoste, nu vom avea apetit să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții și nu va exista strălucire; acest lucru ne va face să pierdem mărturia lui Isus, căci Domnul va veni și va lua lampadarul. O, Doamne!

A-L iubi pe Domnul, a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții și a fi sub strălucirea Lui sunt atât de importante pentru a fi mărturia lui Isus astăzi! Dacă avem dragoste față de Domnul, chiar și cea mai bună dragoste, vom avea viață și Îl vom mânca pe Cristos ca pom al vieții.

Pe măsură ce mâncăm din pomul vieții, lumina divină strălucește asupra noastră și devenim mărturia lui Isus, lampadarul care Îl ține pe Cristos ca lumină.

Fie ca noi să ne păstrăm în savurarea lui Cristos ca dragoste, viață și lumină a noastră, astfel încât să putem păstra mărturia lui Isus ca strălucire a lampadarului în localitatea noastră (Apocalipsa 12:17).

Dacă avem mărturia lui Isus, vom mărturisi despre persoana lui Cristos ca Dumnezeu și ca om și vom mărturisi despre viața umană a lui Cristos, crucificarea, învierea, înălțarea, coborârea și a doua venire a Sa. Amin!

Starea rea a celor răi, însă, este că ei nu vin la Domnul ca să mănânce și să-L savureze pe Domnul (vezi Isaia 55:1-2, 6-7; 57:20-21). O, Doamne! Cei răi fac multe lucruri, dar ei nu vin să-L contacteze pe Domnul, să-L ia, să-L primească, să-L guste și să să-L savureze. În ochii lui Dumnezeu, nimic nu este mai rău decât aceasta (Ieremia 2:13).

Fie ca noi să ne oprim din a face lucruri pentru El și din lucrarea noastră și pur și simplu să să-L savurăm pe Domnul, iubindu-L cu prima dragoste și permițându-I să strălucească asupra noastră. Fie ca noi să venim la El să bem din El, chiar să mâncăm bunătatea Sa, lăsând sufletul nostru să se desfăteze de grăsimea Sa.

Fie ca noi să-L căutăm pe Domnul cât timp se poate găsi, să-L chemăm cât timp este aproape și să părăsim orice cale rea sau gânduri rele pe măsură ce ne întoarcem la Iehova!

Sunt multe lucruri pe care trebuie să le facem pentru Domnul și în viața de biserică, dar țelul nostru principal este să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții, să-L iubim cu prima dragoste și-L lăsăm să strălucească asupra noastră, căci în acest fel devenim și ținem mărturia lui Isus.

Doamne Isuse, Îți dăm preeminența în orice fel și în toate lucrurile, ca să ne putem recâștiga dragostea dintâi. Te iubim, Doamne Isuse, și Îți dăm cea mai bună dragoste a noastră. O, Doamne, venim la Tine cu dragoste pentru a Te savura astăzi ca pom al vieții. Fie ca Tu să devii viața și sursa noastră de viață în toate lucrurile astăzi. Fie ca viața Ta să strălucească în noi și să expună orice întuneric și păcat! Vrem să ne mărturisim păcatele și să rămânem în lumină, așa cum Tu ești în lumină. O, Doamne Isuse, strălucește în noi și strălucește prin noi! Fie ca noi să fim cei care țin mărturia lui Isus, permițându-I lui Cristos să strălucească prin ei în toate lucrurile, atât personal, cât și corporativ! Amin, Doamne, vrem să biruim părăsirea dragostei dintâi, să menținem mâncatul lui Cristos ca pom al vieții și să strălucim lumina divină ca lampadarul! Aleluia, suntem mărturia lui Isus, expresia corporativă a lui Cristos pe care Îl mâncăm ca pom al vieții și pe care Îl iubim cu dragostea dintâi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Eat Christ as the Tree of Life and Love the Lord to become the Testimony of Jesus, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Capitolele de la 5 până la 8 din Romani — miezul Bibliei – săptămâna 1 cu tema: Linia vieții și linia morții în capitolele de la 5 la 8 din Romani, ziua 2, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Primim sabia Duhului și aplicăm armura lui Dumnezeu prin rugăciune asupra cuvântului lui Dumnezeu

24/10/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Trebuie să primim sabia Duhului, care Duh este cuvântul lui Dumnezeu, prin orice rugăciune și cerere, rugându-ne în orice vreme în duh și veghind la aceasta în toată stăruința și cererea pentru toți sfinții; aplicăm toate elementele armurii lui Dumnezeu prin rugăciune. Amin!

Săptămâna aceasta am considerat cu multă rugăciune cum Cristos este Dătătorul de daruri Trupului și cum Cristos este elementele constitutive ale armurii lui Dumnezeu, așa cum se vede în Efeseni capitolele 4 și 6.

Pe de o parte, Cristos este Cel care dă daruri Trupului pentru zidirea Trupului; aceasta este pentru ca El să aibă o expresie corporativă pe pământ. Pe de altă parte, Cristos este realitatea elementelor constitutive ale armurii lui Dumnezeu, astfel încât biserica să poată fi războinicul corporativ care luptă războiul spiritual; aceasta este pentru exersarea stăpânirii lui Dumnezeu.

Acest lucru împlinește intenția inițială a lui Dumnezeu în crearea omului; După cum vedem în Geneza 1:26, Dumnezeu l-a creat pe om după imaginea și asemănarea Sa, pentru a avea un om corporativ care să-L exprime cu imaginea Sa și să-L reprezinte cu stăpânirea Sa.

Primul om, Adam, L-a falimentat pe Dumnezeu, dar Cristos a venit și a creat biserica, Trupul lui Cristos. Acum, biserica în calitate de Trup al lui Cristos, și războinicul corporativ împlinesc scopul etern al lui Dumnezeu în crearea omului, căci Trupul lui Cristos îl exprimă pe Dumnezeu, iar războinicul corporativ luptă războiul spiritual pentru a-l trata pe dușmanul lui Dumnezeu. Aleluia!

Cristos a venit și a luptat bătălia, l-a învins pe dușman, i-a luat pe captivii lui Satan și i-a făcut captivi ai Săi. Noi, cei care eram captivi ai lui Satan, am fost eliberați din captivitatea lui și am fost făcuți captivi ai lui Cristos.

Cristos ne-a luat într-un convoi de dușmani învinși și ne-a adus la Tatăl pentru a ne da Tatălui ca daruri, iar Tatăl ne-a dat înapoi lui Cristos; apoi, Cristos ne-a dat pe fiecare dintre noi ca daruri Trupului Său.

Pe de o parte, există unii care au o măsură mai mare conform harului dat lor de Dumnezeu, și aceștia sunt persoanele dăruite. Pe de altă parte, fiecare credincios în Cristos este un dar pentru Trupul lui Cristos.

Trupul lui Cristos este zidit prin funcția fiecărui membru al Trupului care este perfecționat pentru a zidi Trupul lui Cristos. Trupul se zidește singur în dragoste, așa cum toți membrii perfecționați ai Trupului funcționează pentru zidirea Trupului.

Fie ca noi să fim cei care Îi permit Domnului să ne perfecționeze astăzi și fie ca noi să Îl savurăm și să-L experimentăm pe Cristos ca elemente constitutive ale armurii lui Dumnezeu pentru a fi perfecționați și zidiți ca biserică, războinic spiritual, pentru a lupta războiul spiritual și a-l trata dușmanul lui Dumnezeu!

Primim sabia Duhului, care Duh este cuvântul lui Dumnezeu, pentru a învinge și a ucide vrăjmașul

Efeseni 6:17 ne spune că trebuie să primim sabia Duhului, care Duh este cuvântul lui Dumnezeu. În această porțiune a Cuvântului vedem șase elemente ale armurii lui Dumnezeu; dintre toate, doar sabia Duhului este pentru a ataca vrăjmașul.

Sabia Duhului este pentru a tăia vrăjmașul în bucăți. Înainte de a putea primi sabia Duhului, însă, trebuie să luăm multe alte elemente care sunt pentru apărarea noastră și pentru poziția noastră în lupta spirituală.

Mai întâi, trebuie să ne îmbrăcăm cu cingătoarea adevărului, platoșa dreptății, încălțămintea evangheliei păcii și apoi să luăm scutul credinței și coiful mântuirii. Toate acestea ne protejează și ne acoperă, permițându-ne să fim pe deplin acoperiți și să stăm în picioare în războiul spiritual.

Când suntem protejați în acest fel de toate elementele defensive ale armurii spirituale, putem primi sabia Duhului, care Duh este cuvântul lui Dumnezeu. Cristos, ca Duh și Cuvânt, ne oferă o sabie ca armă ofensivă pentru a învinge și a ucide inamicul.

Aceasta nu înseamnă că trebuie doar să memorăm versetele și capitolele din Biblie și apoi să le rostim inamicului. Mai degrabă, logosul – cuvântul constant al Bibliei – trebuie să devină rhema – vorbirea prezentă, instantanee și vie a Duhului către noi.

Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să devină cuvântul viu, Duhul care dă viață. Aceasta este ceea ce vedem în Ioan 6:63: carnea nu folosește la nimic, dar cuvintele pe care ni le spune Domnul sunt duh și sunt viață.

Când cuvântul constant din Biblie devine vorbirea vie, prezentă și instantanee a Duhului, acest cuvânt viu este sabia care îl taie pe inamic în bucăți. Amin! Cu toții putem mărturisi că, pe măsură ce citim Biblia zi de zi, de multe ori o citim doar pentru a câștiga mai multă cunoștință și pentru a fi înnoiți în mintea noastră.

Dar trebuie să ne rugăm asupra cuvântului lui Dumnezeu, exersându-ne duhul și deschizându-ne către Domnul, astfel încât cuvântul lui Dumnezeu să devină sabia Duhului, cuvântul viu care va învinge și va ucide dușmanul.

Putem citi un verset din nou și din nou și chiar îl putem memora și putem să-l recităm; totuși, acesta poate fi doar logos pentru noi. Un astfel de cuvânt nu poate învinge dușmanul.

Însă când Domnul ne vorbește acest cuvânt într-o zi, el devine rhema pentru noi, iar această vorbire prezentă, instantanee, vie a Duhului devine sabia Duhului care îl va ucide și îl va învinge pe Satan.

Satan nu este doar dușmanul din exterior, ci și adversarul din interior. Când vorbim despre a avea sabia Duhului pentru a ucide dușmanul, trebuie să ne dăm seama că mai întâi adversarul din interior trebuie să fie ucis de cuvântul viu al lui Dumnezeu!

Cu cât citim și ne rugăm mai mult pentru Cuvântul lui Dumnezeu, cu atât asimilăm mai mult Cuvântul lui Dumnezeu prin orice rugăciune și cerere (Efeseni 6:18), cu atât Cuvântul are mai multă putere de ucidere, devenind sabia Duhului pentru a ucide adversarul dinăuntru și a ucide dușmanul din afară.

Nu folosim Cuvântul lui Dumnezeu pentru a ataca alți oameni sau pentru a-i supune pe alții; ne exersăm duhul asupra cuvântului lui Dumnezeu, astfel încât cuvântul să devină viu și operativ (Evrei 4:12) pentru a-l ucide pe adversarul dinăuntru și a-l ucide pe dușmanul din afară.

Fie ca noi să exersăm zilnic să venim la cuvântul lui Dumnezeu nu doar pentru a primi mai multă cunoaștere sau hrană spirituală, ci și mai mult, pentru ca cuvântul lui Dumnezeu să devină sabia Duhului pentru război spiritual.

Atât Duhul, cât și Cuvântul sunt Cristos (2 Corinteni 3:17; Apocalipsa 19:13); atunci când ne exersăm duhul asupra cuvântului lui Dumnezeu, cuvântul constant devine cuvântul viu al lui Dumnezeu, ucigând adversarul din interior și ucigând vrăjmașul din exterior.

Slavă Domnului că Cristos, ca Duh și Cuvânt, ne oferă o sabie ca armă ofensivă pentru a învinge și ucide vrăjmașul! Fie ca noi să-I permitem Domnului să ne vorbească într-un mod viu, astfel încât să-l putem ucide pe adversarul din interiorul nostru!

Fie ca noi să citim și să ne rugăm asupra cuvântului lui Dumnezeu să fim umpluți de cuvântul viu al lui Dumnezeu, pentru ca noi să avem sabia Duhului pentru a-l ucide pe vrăjmașul în războiul spiritual!

Doamne Isuse, ne exersăm duhul pentru a primi sabia Duhului, care Duh este cuvântul lui Dumnezeu, prin intermediul oricărei rugăciuni și cereri! Amin, Doamne, venim la cuvântul Tău cu exersarea duhului nostru nu doar pentru a primi hrană și cunoaștere, ci și mai mult, pentru a avea sabia Duhului! Vorbește-ne în cuvântul Tău. Fie ca cuvântul constant din Biblie să devină vorbirea prezentă, instantanee și vie a Duhului către noi! O, Doamne, strălucește asupra noastră prin cuvântul Tău! Luminează-ne și expune-ne! Fie ca cuvântul viu al lui Dumnezeu să lucreze în noi pentru a despărți sufletul de duh. Fie ca cuvântul Tău viu, instantaneu, rostit să ucidă adversarul din interior și să ucidă dușmanul din exterior! O, Doamne Isuse, mântuiește-ne de a avea doar cunoștințe biblice în minte, fără a veni la Tine pentru a primi vorbirea Ta! Fie ca noi să ne exersăm duhul pe măsură ce venim la cuvântul Tău, astfel încât Tu să ne poți vorbi un cuvânt viu care să ucidă adversarul din interior și să ucidă dușmanul din exterior! Amin, Doamne, spunem Amin cuvântului Tău!

Aplicăm armura lui Dumnezeu prin rugăciune – prin intermediul oricărei rugăciuni și cereri, rugându-ne în orice vreme în duh și veghind la aceasta

Efeseni 6:18 spune: Prin orice rugăciune și cerere, rugându-vă în orice vreme în duh și veghind la aceasta, cu toată stăruința și cererea pentru toți sfinții.

Cum primim coiful mântuirii și sabia Duhului (versetul 17)? Prin intermediul oricărei rugăciuni și cereri. Trebuie să primim cuvântul lui Dumnezeu prin intermediul oricărei rugăciuni și cereri zi de zi.

Aceasta înseamnă că trebuie nu doar să citim cuvântul lui Dumnezeu, ci să ne rugăm asupra lui, folosind rugăciunea și cererea, chiar orice rugăciune și cerere, ca mijloc de a primi cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât să putem avea sabia Duhului.

De fapt, putem considera rugăciunea ca fiind al șaptelea element al armurii lui Dumnezeu, deoarece rugăciunea este mijlocul prin care aplicăm toate celelalte elemente.

Unica modalitate prin care putem aplica armura lui Dumnezeu este rugăciunea. Singura modalitate de a-L savura și experimenta pe Cristos ca elemente constitutive ale armurii lui Dumnezeu este rugăciunea. Prin rugăciune, armura lui Dumnezeu devine disponibilă și practică pentru noi în experiența noastră de astăzi.

Nu putem aplica armura lui Dumnezeu decât dacă ne rugăm. Simpla înțelegere și încuviințare la toate elementele constitutive ale armurii lui Dumnezeu nu înseamnă nimic; bătălia spirituală nu este în mintea noastră, ci în duhul nostru.

Trebuie să fim în duhul nostru, trebuie să ne exersăm duhul și trebuie să ne folosim duhul atunci când venim la cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât să ne putem ruga și să aplicăm toate elementele armurii lui Dumnezeu. Amin!

Armura lui Dumnezeu care ne acoperă este Cristos, realizat de noi ca adevărul nostru (brâul), dreptatea (pieptarul), pacea (fundația fermă), credința (scutul) și mântuirea (coiful). Adevărul este brâul care ne întărește pentru a rezista în războiul spiritual; aplicăm adevărul și avem adevărul prin rugăciune, prin exersarea duhului nostru (Efeseni 6:14).

Dreptatea este platoșa care ne acoperă de atacurile vrăjmașului în războiul spiritual; Îl aplicăm pe Cristos ca dreptate a noastră exersându-ne duhul și rugându-ne să-L experimentăm pe Cristos ca dreptate a noastră atât obiectiv, cât și subiectiv (Efeseni 6:14).

Evanghelia păcii este temelia noastră solidă în războiul spiritual; Aplicăm evanghelia păcii exersându-ne duhul și rugându-ne, asimilând cuvântul lui Dumnezeu și vestind evanghelia păcii (v. 15; Coloseni 3:15).

Credința este scutul nostru care ne protejează de săgețile înflăcărate ale vrăjmașului în războiul spiritual; aplicăm scutul credinței exersându-ne duhul de credință pentru a ne împotrivi vrăjmașului și a crede în Domnul și în cuvântul Său (Efeseni 6:16; Evrei 12:2).

Mântuirea este coiful care ne acoperă mintea și gândirea de atacurile vrăjmașului; aplicăm și luăm mântuirea drept coif exersându-ne duhul pentru a crede că Cristos ne mântuiește zilnic în viața Lui și toate lucrurile se întorc spre mântuire pentru noi (Efeseni 6:17; Filipeni 1:19).

Cuvântul lui Dumnezeu este sabia Duhului care ucide pe vrăjmașul dinăuntru și ucide pe vrăjmașul din afară; luăm cuvântul lui Dumnezeu prin orice rugăciune, cu exersarea duhului nostru, astfel încât cuvântul devine viu și operativ, chiar să fie sabia care ucide vrăjmașul (Efeseni 6:18; Ioan 5:39; 6:63). Amin!

Fie ca noi să fim cei care Îl experimentăm zilnic pe Cristos ca brâu al adevărului, dreptatea noastră acoperindu-ne conștiința, evanghelia păcii întărindu-ne pentru a rezista în lupta spirituală, credința noastră să ne protejeze întreaga ființă de atacurile vrăjmașului și ca mântuire a noastră să ne acopere mintea împotriva gândurilor lui Satan.

Fie ca noi să-L experimentăm pe Cristos zi de zi ca cuvântul lui Dumnezeu devenind sabia Duhului care ucide vrăjmașul. Atât ca credincioși individuali, cât și ca Trup al lui Cristos, trebuie să învățăm să-L aplicăm pe Cristos ca elemente constitutive ale armurii lui Dumnezeu, exersându-ne duhul pentru a ne ruga.

Ca biserică, suntem războinicul corporativ care luptă bătălia în Domnul; trebuie să fim împuterniciți în interior cu Cristos ca dinamul ceresc și îmbrăcați în exterior cu Cristos ca elemente constitutive ale armurii lui Dumnezeu!

Aceasta înseamnă că trebuie să fim mai mult contopiți cu Cristos, căci El este realitatea elementelor constitutive ale armurii lui Dumnezeu, prin exersarea duhului nostru pentru a ne ruga.

Fie ca noi să învățăm să ne rugăm în orice moment în duh, chiar să-I cerem Domnului atât cu privire la noi, cât și cu privire la toți sfinții, astfel încât să putem aplica armura lui Dumnezeu nouă ca Trup și să luptăm bătălia în Domnul!

Rugăciunea este cea care ne pune la dispoziție armura într-un mod practic. Fie ca noi nu doar să înțelegem acest lucru sau să fim de acord cu acesta, ci să ne rugăm Domnului!

Doamne Isuse, învață-ne să ne rugăm cu tot felul de rugăciuni și cereri, astfel încât să-L putem aplica pe Cristos ca elemente constitutive ale armurii lui Dumnezeu în experiența noastră! Aleluia, rugăciunea este calea unică prin care putem aplica armura lui Dumnezeu și ca această armură să ni se aplice în experiența noastră! Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a-L experimenta pe Cristos ca brâu al adevărului, dreptatea noastră acoperind conștiința noastră și Evanghelia păcii pentru a ne întări poziția în luptarea războiului spiritual! Ne exersăm duhul pentru a ne ruga și a-L aplica pe Cristos ca credință pentru a ne proteja întreaga ființă de atacurile vrăjmașului. O, Doamne, ne exersăm duhul pentru a ne ruga și a-L aplica pe Cristos ca mântuire pentru a ne acoperi mintea împotriva gândurilor negative pe care Satan caută să le injecteze în mintea noastră. Ne exersăm duhul pentru a ne ruga și chiar a ne adresa cereri Domnului cu privire la noi înșine și la toți sfinții, astfel încât să putem primi cuvântul lui Dumnezeu într-un mod viu pentru a avea sabia Duhului pentru a-l ucide pe vrăjmaș! Amin, Doamne Isuse, întărește-ne cu Cristos ca dinamul ceresc în interior și îmbracă-ne exteriorului cu Cristos ca elemente constitutive ale armurii lui Dumnezeu, pentru ca noi să putem lupta războiul spiritual ca Trup și în Trup!