Biblia - Cuvântul lui Dumnezeu

Savurăm diferite aspecte ale harului – Dumnezeu în Cristos distribuit întru noi pentru savurarea noastră

04/01/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să cunoaștem, să experimentăm și să savurăm harul lui Dumnezeu, adică trebuie să-L savurăm pe Dumnezeu în Cristos ca porție a noastră pentru savurarea noastră, împărtășindu-ne din multele aspecte diferite ale harului în experimentarea noastră zi de zi. Amin!

Săptămâna aceasta, venim la subiectul Harul în cartea Fapte și vrem să vedem cum Îl putem savura pe Cristos ca har în viața noastră de zi cu zi. De multe ori în viața de biserică, ne salutăm unii pe alții cu: Harul fie cu tine! sau Har ție, și facem bine să facem asta.

Dar ce este harul? Cum putem savura harul? Cum este harul legat de viața noastră de zi cu zi? Trebuie să vedem că harul lui Dumnezeu este ceva de o importanță extraordinară, căci astăzi suntem în epoca harului, iar întreaga Biblie se încheie cu: Harul Domnului Isus să fie cu toți sfinții.

Ceea ce încununează întreaga revelație din Biblie, ceea ce finalizează și chiar concluzionează revelația din cuvântul sfânt al lui Dumnezeu, este harul. Nu este vorba de a face lucruri pentru Dumnezeu, de străduința noastră sau de lupta noastră pentru a face lucruri pentru El – este vorba de har.

Când a venit Cristos, a venit harul. Înainte de Cristos, exista legea lui Moise, iar poporul lui Dumnezeu trebuia să respecte legea pentru a fi în relație corectă cu Dumnezeu.

Dar acum, că a venit Cristos, harul este aici. Nu mai suntem în epoca legii – suntem acum în epoca harului și putem și ar trebui să Îl savurăm pe Cristos ca har în toate lucrurile.

Harul este Dumnezeul Triunic Însuși distribuit în ființa noastră și experimentat ca savurarea noastră

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să cunoaștem, să experimentăm și să savurăm harul lui Dumnezeu (Efeseni 2:7; 1 Corinteni 15:10). Harul lui Dumnezeu, are o importanță extraordinară.

Conform revelației divine din Noul Testament, harul nu este doar ceva ce Dumnezeu face pentru noi sau ne dăruiește, ci Dumnezeu Însuși, ceea ce Dumnezeu este pentru noi spre savurarea noastră (Ioan 1:16-17; 2 Corinteni 12:9).

Noul Testament dezvăluie că harul nu este în principal lucrarea pe care Dumnezeu o face pentru noi sau lucrurile pe care ni le dă El; mai degrabă, harul este Dumnezeul Triunic Însuși distribuit în ființa noastră și experimentat ca savurarea noastră.

De multe ori venim la Domnul și Îi cerem să facă lucruri pentru noi, să ne ajute să facem mai bine și să ne facă un frate sau o soră mai bun(ă), astfel încât să putem aduce o binecuvântare vieții de biserică. Dar acesta nu este har; harul este ceva intrinsec, ceva ce ține de Dumnezeul Triunic distribuit în ființa noastră pentru a fi experimentat de noi ca savurarea noastră. Amin!

Putem înțelege acest lucru pe plan mental, dar cât de mult suntem în experimentarea reală a harului în viața noastră de zi cu zi? Fie ca noi să avem o rugăciune în noi ca Domnul să ne acorde măsura de har de astăzi. Cât de mult avem nevoie de harul Domnului în fiecare zi.

Fie ca noi să ne rugăm unii pentru alții pentru a-L savura pe Dumnezeu în Cristos ca har. Fie ca noi să ne rugăm unii pentru alții ca toți sfinții să experimenteze măsura harului pentru astăzi.

Ioan 1:17 ne spune că harul a venit prin Isus Cristos; aceasta indică faptul că harul nu este un lucru, ci o persoană. Personificarea harului este Dumnezeu Însuși. Pavel și-a dat seama de acest lucru când a spus că s-a ostenit mai mult decât alții, dar nu el, ci harul lui Dumnezeu care este cu el (1 Corinteni 15:10).

Dumnezeu nu ne dă doar un dar, ceva numit har; harul este o Persoană, căci atunci când a venit Cristos, a venit harul. Harul lui Dumnezeu este cu noi; fie ca acest har, care este persoana minunată a lui Cristos pe care o savurăm, nu este în zadar.

Dacă punem laolaltă 1 Corinteni 15:10 și Galateni 2:20, vedem că nu mai sunt eu, ci Cristos, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine. Harul este persoana lui Isus Cristos; harul a venit în persoana lui Isus Cristos. Când Dumnezeu este savurat de noi, acesta este har.

Dumnezeu vrea să fie savurat de om ca har, așa că El a venit în persoana lui Isus Cristos ca har pentru a fi savurat de noi.

Harul este Dumnezeu în Fiul Său, Isus Cristos, pentru a fi porția noastră, astfel încât să putem savura tot ceea ce este El. Harul este Dumnezeu venind la noi, fiind savurat de noi și venind să fie experimentarea și savurarea noastră.

Pentru ca acest lucru să se întâmple, Dumnezeu a trecut printr-un proces. El a devenit om, fiind încarnat ca ființă umană, iar oamenii L-au văzut și L-au atins și au primit har după har de la El. El a murit pe cruce pentru a realiza răscumpărarea și a mers mai departe pentru a deveni un Duh dătător de viață.

Trăirea umană pe care a avut-o a fost minunată, perfectă și bogată în exprimarea lui Dumnezeu în toate atributele Sale divine manifestate în virtuțile Sale umane. Dar apoi El a murit și, după trei zile de moarte, a înviat pentru a deveni un Duh dătător de viață. El a biruit moartea, a ieșit din moarte și a înviat.

Acum, Dumnezeul Triunic procesat a fost finalizat pentru a fi Duhul dătător de viață, iar acest Duh ne dă har și chiar este har cu duhul nostru. Dumnezeu a investit mult timp și muncă pentru a trece printr-un proces pentru a deveni harul cu duhul nostru, pentru ca noi să Îl putem savura.

Harul nu este doar Cristos Însuși; este, de asemenea, Cristos mișcând, Cristos lucrând, Cristos domnind, Cristos convingând, Cristos supunând, Cristos mântuind și Cristos înălțând.

Harul nu este doar Cristos; este Cristos făcând multe lucruri pentru savurarea și experimentarea noastră. Poate că nu ne-am gândit la har în acest fel, dar harul este Cristos în lucrarea Sa cerească mișcând, lucrând, domnind, convingând, supunând, mântuind și înălțând.

Când Îl savurăm pe Cristos, când Îl vedem și-L apreciem acest Cristos viu și activ, ne împărtășim din El ca har. Fie ca noi să venim la Domnul zi de zi întorcându-ne către duhul nostru pentru a-L savura ca har. Fie ca noi să ne dăm seama că Dumnezeul personificat, care este har, este disponibil pentru savurarea și experimentarea noastră.

Harul este ceva ce ține de a-I permite lui Cristos să fie totul pentru noi, pentru savurarea noastră. Harul nu este ceva ce ține de ceea ce putem face noi, ci de ceea ce este El pentru noi și ceea ce poate face în noi, pentru noi și prin noi.

Doamne Isuse, vrem să cunoaștem, să experimentăm și să savurăm harul lui Dumnezeu cu duhul nostru! Aleluia, harul este Dumnezeu Însuși pentru savurarea noastră! Amin, Doamne, ne deschidem Ție astăzi doar pentru a Te savura! Fie ca noi să avem o schimbare în conceptul nostru ca să nu-Ți cerem să faci lucruri pentru noi și să ne dai lucruri, ci să venim să Te savurăm ca har! Aleluia, harul este Dumnezeul Triunic Însuși distribuit în ființa noastră și experimentat ca savurarea noastră! Amin, Doamne, vrem să Te savurăm astăzi. Fie ca să vedem că personificarea harului este Dumnezeu Însuși și fie ca să-Ți permitem să fii totul pentru noi și în noi! Slavă Domnului, nu mai sunt eu, ci Cristos! Aleluia, ne ostenim pentru Domnul, dar nu suntem noi, ci harul lui Dumnezeu care este cu noi! Îți mulțumim, Doamne, că Te putem savura ca har. Aleluia, harul este Dumnezeu în Fiul Său, Isus Cristos, ca să fie porția noastră, astfel încât să putem savura tot ceea ce este El! Amin, Doamne, vrem să-L savurăm pe Cristos mișcându-se, lucrând, domnind, convingând, supunând, mântuind și înălțând în noi! O, ce har minunat!

Diferite aspecte ale harului pentru experimentarea și savurarea noastră în viața noastră creștină

Noul Testament ne arată multe aspecte diferite ale harului pentru experimentarea și savurarea noastră în viața noastră creștină. Dacă am citi întregul Noul Testament și am verifica, exista aproximativ 100 de aspecte ale harului; în acest articol, am dori să menționăm și să ne concentrăm asupra a 17 dintre ele.

Slavă Domnului pentru diferitele aspecte ale harului pentru experimentarea noastră!

În Fapte 4:33 vedem un mare har; după ce Duhul fusese distribuit în primele zile din cartea Fapte, sfinții au avut un mare har. Ei se adunau într-un singur acord, se adunau laolaltă, frângeau pâinea din casă în casă și cu mare putere dădeau mărturie despre învierea Domnului Isus.

Și un mare har era peste toți. Fie ca astăzi să avem un mare har peste noi toți, rămânând în învățătura și părtășia apostolilor, rugându-ne într-un singur acord și adunându-ne din casă în casă.

Credem că Domnul are o dorință, un interes, o dorință de a ne aduce mai mult har și de a ne împarte mai mult har, chiar de a ne revărsa mai mult har. Trebuie doar să cooperăm cu El. Fie ca mare har să fie peste noi toți, în toate bisericile locale din Africa, Europa, Asia, America de Nord și America de Sud.

Cu cât intrăm mai mult în acest har, cu atât mai mult ne va aduce la un singur acord și ne va face capabili să menținem singurul acord și să ducem mărturia Domnului la sfârșitul acestei epoci. Amin!

Fapte 11:23 vorbește despre harul vizibil; Barnaba a călătorit la Antiohia și, când a ajuns, a văzut harul lui Dumnezeu. Ce minunat e că harul poate fi vizibil!

Cum este posibil așa ceva? El a văzut ceva petrecându-se printre sfinți; viețile lor erau diferite, oamenii se schimbau, exista bucurie și pace acolo, iar harul se manifesta vizibil. Se manifesta ceva în viața lor și în întâlnirile lor, iar harul era vizibil.

Oamenii spun astăzi: Dacă aș putea să-L văd pe Dumnezeu, poate aș crede în El. Ei bine, trebuie să-i invităm la întâlnirile bisericii, astfel încât să vadă harul lui Dumnezeu vizibil!

Cu toții putem mărturisi că, atunci când venim la întâlnirile bisericii, vedem har printre sfinți. Putem fi plini de griji sau obosiți, dar harul este porția noastră în întâlniri și suntem umpluți din belșug de harul vizibil. Mulți dintre noi putem mărturisi despre experiențe în care am văzut har. Când vedem harul, ne bucurăm și suntem încurajați.

Harul ne mântuiește (Efeseni 2:5; Tit 2:11; 2 Timotei 1:9). Nu suntem mântuiți prin fapte sau lucrări, ci prin har. Mărețul har, ce dulce este acest cuvânt, care a mântuit un nenorocit ca mine! Acest imn, compus de John Newton, este atât de bogat și minunat, deoarece provine din experimentarea sa din Cristos.

Deși era o persoană dură și aspră, într-o zi s-a întors către Domnul și și-a dat seama că avea nevoie de Dumnezeu. Harul ne mântuiește. Suntem mântuiți prin har. Nu suntem mântuiți prin lege sau religie, ci prin har. Harul lui Dumnezeu aduce mântuire tuturor oamenilor.

Harul ne împuternicește (2 Timotei 2:1). Pe măsură ce degradarea se strecoară în biserici și mulți se abat de la economia lui Dumnezeu, trebuie să fim împuterniciți în harul care este în Cristos Isus.

Timotei a fost copilul spiritual al lui Pavel și un conlucrător mai tânăr; a fost încurajat de Pavel să fie împuternicit în har, în fața oricărei degradări. În timpul degradării și declinului, trebuie să fim împuterniciți în har. Harul poate face acest lucru în noi.

Harul este împărțit (Galateni 2:9). Iacov, Chifa și Ioan au înțeles că harul i-a fost dat lui Pavel; ceva i-a fost împărțit lui Pavel. Persecutorul bisericii, care se opunea Domnului și bisericii, acum primea har. Aceasta nu este ceva doctrinar, nu este ceva ce ține de învățătură, ci ceva ce ține de experimentare și savurare.

Ioan 1:14 și 16-17 vorbesc despre harul adevărat. Harul și realitatea merg împreună ca o pereche. Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, și noi am privit gloria Lui, o glorie ca a singurului născut din Tatăl, plin de har și realitate. Harul este real. Toți am gustat harul. Am văzut harul. Harul este real. Amin!

În Fapte 14:26, vedem că frații sunt încredințați harului lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care urmau să o îndeplinească. După ce cinci frați s-au adunat pentru a sluji Domnului cu rugăciune și post, Duhul a venit și le-a cerut să-i pună deoparte pe Saul și pe Barnaba pentru lucrarea la care El îi chemase.

Frații i-au încredințat pe cei doi Domnului și harului lui Dumnezeu. Pentru noi, a face lucrarea lui Dumnezeu este în întregime ceva ce ține de har.

Efeseni 3:8 vorbește despre harul pentru a funcționa. Harul i-a fost dat lui Pavel pentru a funcționa în a vesti neamurilor bogățiile nepătrunse ale lui Cristos ca Evanghelie. Lui Pavel i-a fost dată o funcție specială, iar această funcție i-a fost transmisă prin har.

Evrei 4:16 vorbește despre har pentru ajutor la timp. Putem și ar trebui să ne apropiem cu îndrăzneală de tronul harului pentru a primi îndurare și a găsi har pentru ajutor la timp. Cum accesăm harul? Cum primim harul? Trebuie să venim la tronul harului în duhul nostru.

Tronul reprezintă autoritatea și, în acest caz, este al harului, care se revarsă asupra noastră cu bogățiile lui Dumnezeu. Putem înainta cu îndrăzneală aplicând sângele prețios al lui Cristos pentru a veni la Domnul în duhul nostru și a fi alimentați cu har pentru ajutor la timp.

În fiecare zi, putem face timp să venim la Domnul în viața noastră de zi cu zi pentru a-L savura.

În Romani 5:2, 17 și 20-21, vedem harul abundent și care domnește. Stăm în acest har și ne lăudăm cu el. Harul este poziția noastră, iar harul este lauda noastră. Mai mult, harul domnește în noi. Când Îl savurăm pe Domnul, când savurăm diferitele aspecte ale harului în experiența noastră zilnică, harul domnește în noi.

Cu cât experimentăm mai mult harul, cu atât primim mai mult abundența harului, domnim în viață prin Cristos, căci El domnește în noi. Harul trebuie să domnească în noi ca împărat pentru a birui orice fel de lucru negativ. Această domnie prin dreptate este spre viața eternă, finalizându-se în Noul Ierusalim. Amin!

Doamne Isuse, vrem să savurăm feluritele aspecte ale harului în viața noastră creștină de zi cu zi și în viața de biserică. Amin, Doamne, fie ca să Te savurăm ca har și să fim umpluți de Tine ca har, ca să avem un mare har printre noi! Fie ca harul să fie atât de real pentru noi în viața noastră de zi cu zi, în osteneala noastră, în comportamentul și schimbarea noastră în viață, încât harul să fie vizibil! Oh, fie ca toți să vadă harul lui Dumnezeu savurat și exprimat printre noi în viața de biserică! Împuternicește-ne prin harul Tău. Dă-ne mai mult din harul Tău, ca să putem trăi viața creștină. Fie ca să ne împărtășim din harul real al lui Dumnezeu, savurându-L pe Cristos ca har în viața noastră de zi cu zi. Amin, Doamne, avem nevoie de harul Tău pentru a funcționa în viața de biserică într-un mod normal. Ne apropiem de tronul harului pentru a primi îndurare și a găsi har pentru ajutor la timp. Amin, Doamne, avem nevoie de harul Tău astăzi! Fie ca savurarea lui Cristos ca har să domnească în noi pentru ca harul să domnească în noi! Amin, Doamne, primim abundența harului și a darului dreptății pentru a domni în viață prin Isus Cristos! Slavă Domnului!

Romani 3:24 ne spune că suntem îndreptățiți prin harul Său. Nu suntem îndreptățiți prin fapte; suntem îndreptățiți fără plată prin harul Său.

Plângeri 3:55 ne spune cum să primim harul: chemând Numele Domnului. Când chemăm Numele Domnului, primim har! O, Doamne Isuse!

Romani 12:6 vorbește despre daruri care ne sunt date conform harului. Fiecare credincios în Cristos primește daruri conform harului. Aleluia!

Un aspect foarte plăcut al harului este harul suficient, văzut în 2 Corinteni 12:9. Datorită revelațiilor pe care Pavel le-a primit de la Domnul, pentru ca inima lui să nu se înălțe din cauza cuvintelor pe care le-a auzit și a vedeniilor pe care le-a avut, Dumnezeu i-a dat un țepuș în carne.

Pavel L-a rugat pe Domnul de trei ori să îndepărteze acest țepuș, dar singurul răspuns al Domnului a fost: „Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită.” Așa că Pavel s-a lăudat mult mai mult cu slăbiciunea sa, pentru ca puterea lui Cristos să locuiască peste el.

Harul lui Cristos este puterea care se desăvârșește în slăbiciunea noastră. Dacă suntem puternici, nu putem savura har; când suntem slabi, ceea ce suntem cu toții, Îl putem savura Cristos ca har.

Harul atotsuficient ne umbrește, ne susține și ne întărește în mod pozitiv. Acest har ne protejează și ne acoperă, apărându-ne de dușman.

Nu vrem să arătăm altora că suntem slabi; mai ales frații cred că sunt atât de puternici și dau o față curajoasă când sunt în adunări. Dar când suntem puternici, Domnul nu poate lucra în noi, căci se pare că nu avem nevoie de El ca har.

De multe ori, când lucrurile merg bine, suntem autosuficienți și trăim ca și cum nu am avea nevoie de Domnul. O, Doamne! Așadar, Domnul aranjează lucrurile în viața noastră pentru a ne arăta cât de slabi suntem și, uneori, El poate chiar permite ca lucrurile să rămână în viața noastră pentru a ne expune continuu slăbiciunea.

Fie ca noi să ne dăm seama că suntem slabi și dependenți de Domnul și fie ca noi să ne dăm seama că aceasta este o binecuvântare, căci harul Lui ne poate fi suficient. Amin!

2 Corinteni 13:14 vorbește despre harul Domnului Isus Cristos. Apostolul Pavel a văzut că harul este al Domnului Isus Cristos, iar acest har al lui Cristos, împreună cu dragostea lui Dumnezeu și cu părtășia Duhului Sfânt, este cu noi, chiar cu duhul nostru. Slavă Domnului pentru harul lui Isus Cristos!

Harul Domnului Isus este cu duhul nostru; Cristos ca har este cu duhul nostru (Galateni 6:18; 1 Corinteni 16:23; 2 Timotei 4:22).

Unde este harul astăzi? Harul este cu duhul nostru. Tronul lui Dumnezeu este în duhul nostru. Calea de a atinge harul și de a primi harul este prin exersarea duhului nostru. Fie ca să nu ne neglijăm duhul nostru, ci să-l prețuim.

Întreaga Biblie se încheie cu: „Harul Domnului Isus să fie cu toți sfinții” (Apocalipsa 22:21). Mulți oameni știu că Geneza 1:1 spune că la început Dumnezeu a făcut cerurile și pământul.

Dar cine știe cum se termină Biblia? Ceea ce a făcut Domnul de-a lungul Bibliei este să ne aducă pe toți într-o experimentare mai subiectivă și personală a lui Cristos.

La început, Dumnezeu a creat cerurile și pământul, dar de-a lungul epocilor, El vrea să vină să fie har pentru noi. Fie ca noi să fim cei care savurează multele aspecte diferite ale harului în viața noastră creștină și în viața de biserică, astăzi și în fiecare zi!

Doamne Isuse, ne deschidem Ție pentru a savura diferitele aspecte ale harului în situațiile prin care trecem astăzi. Ne exersăm duhul pentru a chema Numele Tău și a ne împărtăși din Tine ca har. Amin, Doamne, fie ca noi să Te savurăm ca har suficient astăzi. Fie ca harul Tău să se manifeste în slăbiciunea noastră astăzi. Amin, Doamne, harul Tău este suficient pentru noi! Chiar și atunci când trecem prin situații dificile, când slăbiciunea noastră se manifestă și este expusă, vrem să Te savurăm ca har și să ne împărtășim din tot ceea ce ești Tu în duh. O, Doamne, chiar și atunci când pare că nu putem suporta ceva, pentru că suntem atât de slabi, venim la Tine! Acoperă-ne, protejează-ne și umbrește-ne cu harul Tău. Sprijină-ne, susține-ne și întărește-ne prin harul Tău. Aleluia, harul Domnului Isus este cu duhul nostru. Amin, Doamne, ne întoarcem către duhul nostru și ne exersăm duhul pentru a Te savura ca har! Aleluia, harul Domnului Isus este cu toți sfinții! Slavă Domnului pentru diferitele aspecte ale harului, toate acestea fiind Dumnezeu în Cristos pentru savurarea noastră astăzi!!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoy Different Aspects of Grace – God in Christ Dispensed into us for our Enjoyment, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 6 cu tema: Harul în cartea Fapte (ziua 1), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Învățăm să nu aducem amestec în biserică și să ne împlinim cursul slujbei noastre

01/01/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Trebuie să învățăm din greșeala lui Iacov și din amestecul devastator al bisericii din Ierusalim, să nu aducem niciun amestec în viața de biserică și trebuie să învățăm din lecția lui Pavel să împlinim cursul slujbei noastre înaintea Domnului, indiferent de ce se întâmplă.

Slavă Domnului că El nu doar ne arată ce face într-un mod pozitiv prin discipoli și chiar mai mult, El ne dă lecții de învățat pentru a fi avertizați. Fie ca noi să primim îndurare de la Domnul pentru a fi mântuiți de uneltirile lui Satan de a zădărnici răspândirea și zidirea bisericii.

Cartea Fapte consemnează răspândirea Cristosului înviat în înălțarea Sa prin discipoli pentru producerea bisericilor ca împărăție a lui Dumnezeu pe pământ. Pe măsură ce Domnul căuta să se răspândească, discipolii lui Cristos, care erau evrei prin natură și prin constituție, L-au împiedicat pe Domnul în răspândirea Sa, căci Domnul le-a expus constituția și concepțiile lor. La fel este și cu noi astăzi.

Domnul dorește să se răspândească într-o anumită zonă sau într-un anumit grup de oameni, dar noi putem avea preconcepții despre acei oameni, poate nu ne plac anumite aspecte ale culturii lor și pur și simplu îi privim de sus. Așadar, Domnul poate să nu aibă o cale de a se mișca liber prin noi. O, Doamne!

Apostolul Petru, de exemplu, a trebuit să fie salvat de vălurile tradițiilor sale religioase și ale vechiului său mediu; el credea că mântuirea este pentru evrei, iar biserica este pentru evrei, dar Dumnezeu vrea să-L răspândească pe Cristos la toate națiunile. O, Doamne!

Fie ca noi să fim mântuiți de orice concepte culturale și religioase și fie ca noi să rămânem sub viziunea cerească a economiei eterne a lui Dumnezeu, astfel încât El să poată răzbate în noi și să curgă prin noi.

De asemenea, trebuie să fim mântuiți de orice dispute care apar între sfinții care Îl slujesc pe Domnul, în special din cauza relațiilor personale și a afecțiunilor naturale. O, Doamne! Fie ca Domnul să aibă o cale pură și clară de a curge în noi, conform economiei Sale din Noul Testament, și fie ca noi să fim mântuiți de orice relații naturale! Fie ca noi să ne amintim bine că nu ne aducem niciodată relațiile noastre naturale și nu preferăm oameni sau grupuri de oameni în slujirea Domnului de către noi.

Fie ca Domnul să aibă o cale de a străluci asupra noastră și de a expune orice și tot ce Îl împiedică să se răspândească în noi, prin noi și în jurul nostru. Și fie ca noi să spunem Amin strălucirii și expunerii Sale, astfel încât El să poată curăța aceste lucruri din ființa noastră.

Să învățăm din greșelile lui Iacov și Pavel să nu aducem amestec în biserică

În Fapte 21:18-21 vedem că trebuie să învățăm din greșeala lui Iacov și din amestecul devastator al bisericii din Ierusalim (Matei 22:7; 24:1-2). Iacov era considerat un apostol de frunte în Ierusalim, în principal datorită evlaviei sale datorate respectării legii.

El a făcut marea greșeală de a înălța Vechiul Testament al literelor; a făcut acest lucru sub o mantie frumoasă. El a prețuit legea literelor prin Moise, totuși a numit-o „legea desăvârșită a libertății” (Iacov 1:25). Am putea crede că această lege perfectă a libertății este legea vieții, dar, de fapt, cuvintele „perfect” și „libertate” sunt o manta care acoperă aprecierea lui Iacov pentru legea lui Moise.

Dumnezeu nu vrea să păzim legea perfectă a libertății; mai degrabă, Ieremia a profețit despre legea vieții care va fi scrisă în inimile noastre (Ieremia 31:32-34), iar Pavel a vorbit despre legea Duhului vieții (Romani 8:2).

Ceea ce a vorbit Iacov nu era legea vieții, ci legea literei. Iacov a folosit termeni precum lege, legea împărătească, legea perfectă a libertății, cuvântul adevărului și cuvântul sădit; toate acestea se referă la aceeași lege mozaică. El a apreciat foarte mult legea (Fapte 21:20) și, prin aceasta, a adus un amestec în viața de biserică. O, Doamne Isuse!

Când a venit Cristos, legea s-a sfârșit; legea a fost dată prin Moise, și aceea a fost epoca legii, dar harul a venit prin Isus Cristos – acum suntem în epoca harului (Ioan 1:17). Nu mai suntem în epoca legii; suntem în epoca harului, în care nu trebuie să păzim legea lui Moise, ci să fim atenți la legea Duhului vieții.

Apostolul Pavel a vorbit despre a fi crucificat împreună cu Cristos și a fi făcut asemenea morții lui Cristos prin puterea învierii lui Cristos (Galateni 2:20; Filipeni 3:10). Această viață, o viață crucificată cu Cristos în care El trăiește în noi și noi Îl trăim pe Cristos, produce viața Trupului care se finalizează în Noul Ierusalim.

Viața creștină nu este o viață de cultivare a sinelui, ci o viață de renegare de sine; cultivarea de sine nu îndeplinește economia lui Dumnezeu, ci renegarea de sine o face (Matei 16:24). Slavă Domnului că vechiul nostru „eu” a fost crucificat; acum nu ar trebui să mai fim noi cei care trăiesc, ci Cristos care trăiește în noi.

În loc să accentuăm sau să încurajăm autocultivarea și respectarea legii lui Moise, ar trebui pur și simplu să-L trăim pe Cristos; ceea ce ar trebui să știm printre noi este doar Isus Cristos, și El crucificat (1 Corinteni 2:2).

Noi, cei ce suntem ai lui Cristos Isus, am crucificat carnea cu patimile și poftele ei (Galateni 5:24). Nu trebuie să ne străduim mai mult să rezistăm ispitelor; mai degrabă, trebuie să crucificăm carnea cu patimile și poftele ei și trebuie să renunțăm la orice eforturi de a-I plăcea Domnului sau de a împlini legea.

Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră, astfel încât să nu aducem niciun amestec în viața de biserică. Fie ca noi să învățăm din lecția lui Iacov să-I permitem Domnului să înlăture orice apreciere pentru lege sau religie și să ne fixăm pe Cristos, singurul care ar trebui să trăiască în noi astăzi!

Iacov se lăuda că în biserica din Ierusalim existau mii de evrei credincioși, care erau plini de râvnă pentru lege (Fapte 21:20). Poate suna bine, dar este un amestec în viața de biserică. Dacă vizitați astăzi o biserică locală și prezbiterii de acolo vă spun: „Uite, frate, câți sfinți avem și toți sunt plini de râvnă pentru Lege!”

Trebuie să fim plini de râvnă pentru a-L câștiga pe Cristos, să fim găsiți în Cristos, să-L cunoaștem pe Cristos, să-L urmărim pe Cristos și să-L înălțăm pe Cristos pentru a-L savura pe deplin pe Cristos (Filipeni 3:6-14; Coloseni 1:18). Amin!

Cea mai mare lipsă a lui Iacov este crucea lui Cristos; perfecțiunea creștină din Iacov duce doar la autocultivare, dar un creștin nu caută să se perfecționeze conform legii, ci mai degrabă este transformat în moartea lui Cristos prin puterea învierii Sale.

Fie că suntem un om bun sau un om rău, trebuie să fim terminați. Nu mai sunt eu, ci Cristos. Nu autocultivare, ci o viață crucificată, pentru ca Cristos să trăiască în noi.

Fie ca Domnul să ne mântuiască de a aduce orice amestec în viața de biserică de astăzi. Fie ca noi să nu amestecăm cuvântul lui Dumnezeu cu concepțiile noastre religioase, concepțiile tradiționale sau gândurile culturale.

Fie ca noi să fim la curent cu Domnul în lucrarea Sa pe pământ astăzi și fie ca noi să fim una cu El și una cu sfinții sub viziunea cerească a economiei lui Dumnezeu.

Trebuie să învățăm din lecția lui Pavel să fim mântuiți de amestecarea practicilor iudaice cu economia noutestamentară a lui Dumnezeu; această amestecare nu este doar eronată, ci și abominabilă în ochii lui Dumnezeu (Fapte 21:18-27, 31, 36; Evrei 10:29).

Este incredibil că Pavel, care a văzut clar viziunea economiei noutestamentare a lui Dumnezeu, a făcut ceea ce a făcut în Fapte 21; era pe punctul de a amesteca practicile iudaice cu economia noutestamentară a lui Dumnezeu, dar Dumnezeu a întrerupt acest lucru și l-a oprit.

El voia să se facă evreu pentru evrei, dar aceasta era prea mult pentru Dumnezeu, căci aducea o amestec în viața de biserică.

Aceasta arată că, atunci când există amestec în viața de biserică, este ușor să fim de acord cu el, chiar dacă avem o viziune clară. Fie ca Domnul să Se îndure de noi în această privință. Fie ca noi să ne rugăm cu adevărat Domnului și să-L rugăm:

Doamne Isuse, mântuiește-ne de a aduce orice amestec în viața de biserică de astăzi! Salvează-ne de la a introduce practici și tradiții religioase în viața de biserică de astăzi. Fie ca noi să vedem o viziune clară a economiei eterne a lui Dumnezeu și să Te lăsăm să Te introduci în noi pentru zidirea bisericii. Amin, Doamne, scrie legea vieții în inimile noastre, astfel încât să Te putem exprima spontan. Aleluia, nu trebuie să practicăm autocultivarea conform legii lui Moise, pentru că avem legea Duhului vieții în duhul nostru! Amin, Doamne, prețuim faptul că suntem un singur duh cu Tine și respingem orice autocultivare conform legii. Fie ca noi să trăim o viață crucificată astăzi, fiind conformați morții lui Cristos prin puterea învierii Sale. Amin, Doamne, fie ca să nu mai fiu eu, ci Cristos să trăiască în noi. Păstrează-ne în duhul nostru astăzi. Fie ca noi să nu încercăm să ne îmbunătățim pe noi înșine sau să-i ajutăm pe alții să practice autocultivarea, ci pur și simplu să ne concentrăm pe câștigarea lui Cristos, pe cunoașterea lui Cristos, pe trăirea lui Cristos și pe exprimarea lui Cristos!

Învățăm din lecția lui Pavel să facem tot ce este necesar pentru a împlini cursul slujbei noastre

O altă lecție pe care trebuie să o învățăm înaintea Domnului este lecția apelului lui Pavel la Cezar, folosindu-și cetățenia romană pentru a se salva de persecutorii săi, astfel încât să-și poată împlini cursul slujbei lui (Fapte 22:25-29; 23:10-11; 25:8-12; 26:32).

Apostolul Pavel nu a fost perfect și nici nu a încercat să se perfecționeze; pe de o parte, nu a ascultat de avertismentul Duhului în Trup mergând la Ierusalim și, pe de altă parte, a făcut tot ce este necesar pentru a-și împlini slujba.

Pavel a fost dispus să-și sacrifice viața pentru Domnul, dar totuși s-a străduit să trăiască mai mult pentru a putea împlini slujba înaintea Domnului cât mai mult posibil (Fapte 20:24).

El a mers la Ierusalim, deși a fost avertizat de Duhul Sfânt prin multe membre ale Trupului că va fi legat și întemnițat dacă va merge, și a fost întemnițat acolo. Pavel Îl iubea pe Domnul și era dispus să-și sacrifice viața pentru Domnul.

Totuși, când a fost întemnițat, nu a considerat că își terminase întreaga slujbă; prin urmare, și-a folosit cetățenia romană pentru a se salva de persecutori și a-și prelungi zilele aici pe pământ.

Faptul că Pavel a fost întemnițat nu i-a oprit slujba; dimpotrivă, mai avea multe de făcut în Domnul și pentru Domnul. Dumnezeu, în suveranitatea Sa, l-a salvat pe Pavel pentru a-l putea separa de toate situațiile periculoase și capcanele. Dumnezeu l-a salvat pe Pavel și l-a trimis într-o închisoare liniștită, pentru ca Pavel să poată avea un mediu liniștit și timp pentru a-și scrie epistolele.

Dacă ne uităm la istoria lui Pavel atât în Fapte, cât și în Epistole, vedem că Pavel a fost în Cezareea (24:27) și în Roma (28:16, 23, 30) într-o închisoare liniștită, pentru a-și scrie ultimele epistole.

Domnul a avut o cale prin Pavel să dezvăluie într-un mod exhaustiv și complet ceea ce avea în inimă pentru biserică. Cât de recunoscători Îi suntem Domnului astăzi pentru scrisorile pe care le-a scris Pavel, căci acestea au devenit parte a întregirii cuvântului lui Dumnezeu.

Pavel a fost una cu Domnul prin ultimele sale epistole pentru a dezvălui în mod exhaustiv bisericii, de-a lungul generațiilor, revelația misterului economiei noutestamentare al lui Dumnezeu, pe care a primit-o de la Domnul.

Nu suntem noi recunoscători Domnului pentru revelația divină pe care a dezvăluit-o prin Pavel? Fără slujba sa de completare, revelația divină din cuvântul lui Dumnezeu nu ar fi completă.

Fie ca din lecția lui Pavel să învățăm să nu renunțăm atunci când ni se pare că, din cauza neascultării noastre de îndrumarea Domnului în Trup, ne aflăm într-o închisoare, într-un loc care ne limitează la maximum.

De multe ori Domnul îi „întemnițează” pe anumiți membri ai Trupului Său, punându-i într-un loc liniștit, astfel încât să Îl savureze într-un mod mai profund și să elibereze viața divină prin ei, pentru ca multe membre ale Trupului să fie încurajate.

Fie ca niciodată să nu ne gândim că, acum, fiind limitați de Domnul într-o anumită situație sau mediu, funcția noastră înaintea Domnului s-a încheiat. Dacă ne uităm la Pavel, beneficiul și profitul pe care biserica le-a primit de-a lungul generațiilor din epistolele sale vor fi măsurate de o veșnicie (Fapte 25:11 și nota de subsol 1 din Biblia Recovery Version).

Slavă Domnului pentru slujba lui Pavel din închisoare; din închisoare a scris epistolele, alcătuind inima revelației divine – Efeseni, Filipeni, Coloseni și Galateni. Tot din închisoare, a scris 1 Timotei, 2 Timotei și Tit, împreună cu Evrei.

Poate că ne gândim și preferăm o situație plăcută, confortabilă, călătorind, bucurându-ne și predicând Evanghelia, dar în cazul lui Pavel, Domnul a folosit închisoarea sa pentru a elibera cel mai înalt vârf al revelației divine. Ce model este acesta pentru noi și cât de mult trebuie să învățăm cu toții acest lucru!

Doamne Isuse, vrem să fim una cu Tine pentru a împlini cursul slujbei noastre! Te iubim, Doamne, și vrem să mergem mai departe cu Tine, indiferent ce se întâmplă, pentru ca Tu să crești în noi, să curgi prin noi și să slujești altora prin noi. Îți mulțumim pentru toate situațiile noastre și mediul în care ne aflăm. Pur și simplu ne deschidem către Tine, Doamne, și vrem să-Ți oferim o cale de a avansa în noi și prin noi. Fie ca să nu privim în jos sau să fim dezamăgiți de situațiile limitatoare în care ne aflăm. Fie ca să nu ne descurajăm atunci când suntem puși într-o „închisoare” ca urmare a neascultării de călăuzirea Ta în Trup. O, Doamne, fie ca noi să ne străduim să trăim mai mult în toate situațiile, folosind toate lucrurile, pentru a putea împlini slujba înaintea Domnului cât mai mult posibil! Amin, Doamne, chiar și atunci când ne aflăm într-un mediu liniștit și restrictiv, fie ca noi să Te savurăm, să Te câștigăm și să-Ți permitem să curgi în noi și prin noi pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Learn not to Bring Mixture into the Church and Fulfill the Course of our Ministry, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 5 cu tema: Să ne păstrăm în singura curgere a lucrării Domnului pentru răspândirea bisericii și să primim îndurarea Domnului ca să fim mântuiți de uneltirile lui Satan (ziua 5), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Mișcarea lui Dumnezeu de a răspândi biserica ne spulberă concepțiile și are nevoie de rugăciunea noastră într-un singur acord

01/01/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Cartea Fapte ne arată răspândirea lui Cristos prin credincioșii în Cristos pentru ca El să fie răspândit pe tot pământul, iar acest lucru a spulberat și a zdrobit concepțiile eronate ale discipolilor, căci și-au dat seama că biserica este universală și eternă, nu doar a evreilor! Amin!

În caz după caz și situație după situație, cartea Fapte ne arată cum Dumnezeu dorește să răspândească Împărăția lui Dumnezeu prin discipoli. Ei L-au răspândit pe Cristosul înviat în înălțarea Sa pentru aducerea împărăției lui Dumnezeu practicată în bisericile locale.

Mai întâi, în ziua cincizecimii, Domnul S-a revărsat ca Duh Sfânt, Cristosul înviat și înălțat, peste cei o sută douăzeci care s-au rugat într-un singur acord. Apoi, prin ei, Domnul a avut o cale de a se răspândi la trei mii de oameni într-o singură zi.

Aceștia au fost cei care au crezut în Domnul Isus prin predicarea lui Petru și a celor unsprezece apostoli și erau din multe zone ale lumii, căci au venit împreună la Ierusalim pentru sărbătoarea Paștelui.

Domnul a avut o cale, în înțelepciunea Sa, să adune mii de evrei din întreaga lume și apoi Și-a turnat Duhul și S-a răspândit prin discipoli pentru a-i mântui. Aleluia!

Apoi, din Iudeea, Domnul a avut o cale să se răspândească în Samaria, căci unii au predicat evanghelia acolo. Samaritenii nu erau evrei puri – erau amestecați cu neamurile și mulți evrei nu-i plăceau, ci mai degrabă îi disprețuiau și îi urau.

Dar Domnul a avut o cale să se răspândească acolo, iar apostolii s-au dus acolo și și-au pus mâinile peste ei, iar ei au primit și ei Duhul Sfânt. Slavă Domnului, așa cum a promis, i-a făcut pe discipoli martori ai Săi din Iudeea până în Samaria!

Domnul vrea să se răspândească până la marginile pământului, dar noi, ca popor al Său, Îl limităm prin concepțiile noastre, prin trecutul nostru și prin sentimentele și ființa noastră.

El vrea să răspândească și să umple întregul pământ cu împărăția Sa, dar nouă nu ne plac anumiți oameni, nu vorbim cu anumite tipuri de oameni și credem că un anumit grup de oameni sau o anumită regiune este închisă Domnului, așa că nici măcar nu ne deranjăm să ne rugăm pentru ei sau să mergem acolo. O, Doamne!

Domnul a avut o cale de a-l îndemna pe Filip să meargă să predice Evanghelia famenului etiopian, iar acesta a fost mântuit și botezat în mod dinamic. Cel mai probabil, așa a fost răspândită Evanghelia în Etiopia și pe continentul african.

Fie ca noi să fim una cu Domnul în răspândirea Lui pe pământ!

Alegerea lui Saul (mai târziu Pavel) de către Dumnezeu este împotriva concepțiilor umane: o persoană poate persecuta biserica la un moment dat și apoi poate predica Evanghelia în următorul moment!

Fapte capitolul 9 ne spune povestea convertirii lui Pavel. El era un persecutor al bisericii, urându-i pe discipolii lui Cristos și suflând crimă împotriva lor. El a aprobat uciderea lui Ștefan (8:1) și a făcut mai mult decât alții din religia sa pentru a persecuta biserica.

A mers atât de departe încât a cerut scrisori de la preoții din Ierusalim pentru a-i lega și întemnița pe toți evreii creștini din Damasc. Voia să-i persecute și să-i rănească pe cei care credeau în numele Domnului (9:13-14).

Dar slavă Domnului, Cristos i s-a arătat în drum spre Damasc și el s-a convertit la Cristos. Alegerea lui Saul (mai târziu Pavel) de către Dumnezeu a fost împotriva concepțiilor umane. Conceptul nostru uman îngust și eronat trebuie să fie zdrobit și spulberat prin răspândirea bisericii.

Discipolii lui Cristos din vremea lui Pavel se temeau de Pavel, dar Domnul i s-a arătat lui Anania ca să-l trimită să-l vadă pe Pavel. I-a spus că Pavel era un vas ales de Cristos pentru a-I purta numele atât înaintea neamurilor, cât și a împăraților și a fiilor lui Israel.

Anania nu putea înțelege de ce Evanghelia ar trebui predicată lui Saul, care era un persecutor al bisericii. Conceptul său eronat a fost zdrobit când a urmat călăuzirea Domnului pentru răspândirea Lui.

Trebuie să credem că o persoană poate persecuta și se poate opune bisericii cu o oră înainte și poate predica Evanghelia în ora următoare. Dumnezeu poate face asta.

Dumnezeu este capabil să transforme un persecutor al bisericii într-un urmăritor fervent al lui Cristos și predicator al Evangheliei, pentru că El vrea să Se răspândească. Dumnezeu dorește să Se răspândească și El poate face mult mai mult decât credem sau sperăm noi.

Chiar dacă discipolii se temeau de Pavel, în cele din urmă l-au primit. Această reticență arată că este cu adevărat dificil pentru oameni să primească rapid și ușor pe cineva ca Saul.

Concepțiile umane pe care le avem și sentimentele față de alți oameni, mai ales când auzim că ne urăsc, pot fi o mare piedică pentru biserică.

Dumnezeu poate transforma un adversar într-un mare predicator al Evangheliei. Dar concepțiile noastre umane înguste și eronate trebuie zdrobite și spulberate. Acest lucru se poate întâmpla prin răspândirea bisericii. Fie ca noi să ne deschidem Domnului cu privire la acest lucru și să-I spunem:

Doamne Isuse, dorim să fim una cu Tine pentru ca Tu să te răspândești prin noi! Zdrobește concepțiile noastre umane. Zdrobește orice concepție care Te împiedică să te miști liber în noi și prin noi. O, Doamne, fie ca noi să ne deschidem pe deplin către Tine așa cum Tu dorești să te răspândești prin noi și printre noi. Fie ca noi să vedem că Dumnezeu este capabil să transforme un persecutor al bisericii într-un predicator al Evangheliei! Fie ca noi să nu judecăm, să clasificăm sau să urâm oamenii, ci să fim deschiși către Tine, căci Tu dorești să răspândești! Aleluia, Dumnezeu are multe vase alese care Îi vor purta numele înaintea tuturor oamenilor! Fie ca noi să-I dăm lui Dumnezeu o cale să curgă liber prin noi pentru răspândirea bisericii, fără să ne uităm la fețele oamenilor și nici să-i judecăm în funcție de trecutul lor!

Mișcarea evanghelistică a Domnului pe pământ este sub administrația Sa, iar Evanghelia trebuie să fie răspândită pe tot pământul pentru a aduna tot felul de oameni păcătoși, a-i curăța și a-i înnoi!

Fapte capitolul 10 ne vorbește despre Corneliu, un sutaș dintre neamuri, care Îl căuta pe Dumnezeu și care s-a rugat Domnului ca să-i vorbească; l-a chemat pe Petru să vină și să-i vorbească Evanghelia.

În același timp, Petru se ruga pe acoperiș în timp ce i se pregătea mâncarea, iar Domnul i-a dat o viziune. El i-a arătat lui Petru „o față de masă mare” (v. 11), care reprezintă Evanghelia.

Tot felul de animale erau pe acea față de masă, inclusiv animale necurate; acestea se referă la tot felul de oameni pe care Domnul vrea să-i mântuiască prin predicarea Evangheliei.

O voce i-a spus lui Petru să se ridice și „să taie și să mănânce” (v. 13), ceea ce înseamnă că Dumnezeu voia ca Petru să fie amestecat cu ei. Petru s-a împotrivit Domnului, spunând că el mănâncă doar animale curate, dar Domnul a reușit în cele din urmă să răzbească în Petru.

Când Petru a coborât să mănânce, au sosit cei de la Corneliu, iar Petru s-a dus cu ei. Petru a ascultat de Domnul și, în timp ce vorbea încă, Duhul Sfânt S-a pogorât peste toți cei care ascultau cuvântul (v. 44). Ce minunat!

Acest lucru le-a arătat lui Petru și celor cu el că biserica nu este doar a evreilor, ci că trebuie să se răspândească la neamuri. Biserica nu este locală, ci universală.

Capitolul 10 din Fapte indică faptul că lucrarea evanghelistică a Domnului pe pământ este sub administrația Sa pe tronul din ceruri și că evanghelia trebuie răspândită în cele patru colțuri ale pământului locuit pentru a aduna tot felul de oameni necurați (păcătoși), curățindu-i cu sângele răscumpărător al lui Cristos și spălându-i cu înnoirea Duhului Sfânt (Fapte 10:11-12, 15, 28; cf. Evrei 8:1; Fapte 7:56).

Pentru ca Domnul să avanseze în lucrarea Sa evanghelistică pe pământ, El trebuie să răzbată în noi, în special în concepțiile noastre. Trebuie să-L lăsăm pe Domnul să ne spulbere concepțiile și să biruiască orice diviziune culturală și trebuie pur și simplu să fim sub călăuzirea Domnului în răspândirea bisericii.

Dumnezeu dorește ca Evanghelia să fie răspândită în cele patru colțuri ale pământului locuit și El vrea să adune tot felul de oameni, mulți dintre ei fiind necurați și păcătoși, pentru a-i putea curăța cu sângele răscumpărător al lui Cristos și a-i putea spăla cu Duhul Sfânt înnoitor.

Fie ca noi să nu-L împiedicăm în lucrarea Sa, ci fie ca să-L lăsăm să curgă liber prin noi. Trebuie pur și simplu să mergem acolo unde Domnul vrea să mergem și să ne deschidem gura larg, iar El ne va umple gura și îi va umple pe cei din jurul nostru cu Duhul Sfânt!

Doamne Isuse, vrem să fim una cu Tine în lucrarea Ta evanghelistică pe pământ! Amin, Doamne, credem că Te miști sub administrația Ta pe tronul din ceruri, ca să poți răspândi Evanghelia și să câștigi multe vase! Ne deschidem Ție, Doamne, și Îți permitem să curgi prin noi. Iată-ne, Doamne, trimite-ne unde vrei Tu să mergem. Fie ca Evanghelia să se răspândească în cele patru colțuri ale pământului locuit pentru a aduna tot felul de oameni necurați, pentru ca ei să fie curățiți cu sângele Tău răscumpărător și spălați cu Duhul Sfânt! Amin, Doamne, spunem Amin dorinței Tale de a răspândi biserica pretutindeni! Zdrobește Tu concepțiile noastre. Dărâmă orice diviziune națională și culturală. Fie ca Tu să ai o cale liberă de a curge prin noi ca Evanghelie pentru a câștiga multe feluri de oameni pentru biserică!

Cooperăm cu mișcarea lui Dumnezeu de a răspândi biserica prin rugăciune într-un singur acord

Fapte 13 ne arată biserica din Antiohia, unde erau multe feluri de oameni în unitate și într-un singur acord. Biserica din Antiohia a făcut parte din povestea răspândirii bisericii.

În Fapte 13:1 vedem că în Antiohia erau cinci profeți și învățători. Primul a fost Barnaba, un levit. Al doilea a fost Simeon, care se numea Niger; probabil era de origine africană. Al treilea a fost Lucius Cirineanul; Cirene se află în Africa de Nord, așa că cel mai probabil Lucius era și el african.

Al patrulea a fost Manaen, fratele vitreg al lui Irod tetrarhul; era un nobil, nu neapărat evreu. Ultimul a fost Pavel, un fariseu instruit la picioarele lui Gamaliel, care a respectat cu zel toate rânduielile din iudaism (22:3); prin urmare, concepțiile sale evreiești era foarte puternice.

Acești cinci Îi slujeau Domnului și se rugau în unitate, iar Domnul a avut o cale de a-Și continua lucrarea pe pământ prin ei. Ei erau de rase și naționalități diferite, totuși biserica din Antiohia era fără dezbinări. Doar Duhul Sfânt ar fi putut realiza acest lucru.

Aici vedem că cei cinci profeți și învățători care Îi slujeau Domnului erau compuși din evrei și neamuri, fiecare având un trecut, o educație și un statut diferit.

Aceasta indică faptul că biserica este alcătuită din oameni de toate rasele și clasele, indiferent de originea lor, și că darurile și funcțiile spirituale date membrilor Trupului lui Cristos nu se bazează pe statutul lor natural (Fapte 4:36; Romani 16:21; Luca 9:7-9; Fapte 22:3). Aleluia!

Prin acești cinci dragi membri credincioși și căutători ai Trupului lui Cristos, Domnul a avut o cale de a face un pas important pentru a-i pune deoparte pe Barnaba și Saul pentru lucrarea Sa și pentru a răspândi evanghelia Împărăției Sale în lumea neamurilor.

Ei au fost uniți și armonizați într-un singur acord, iar Duhul a avut o cale de a le vorbi și de a-i conduce să pună deoparte doi dintre ei pentru lucrarea la care îi chemase.

Această mișcare a fost absolut prin Duh, în Duh și cu Duhul; în același timp, s-a făcut prin coordonarea membrilor credincioși și căutători ai Trupului lui Cristos de pe pământ cu Capul în ceruri.

Duhul i-a pus deoparte pe acești doi, totuși cei cinci i-au trimis, iar ei, fiind trimiși de Duhul Sfânt, s-au dus să facă lucrarea pe care Domnul i-a pus să o facă (Fapte 13:1-4).

Domnul vrea să miște și să răspândească biserica pretutindeni, nu doar la evrei, ci mai ales la neamuri; pentru aceasta, El are nevoie de cooperarea noastră în rugăciune și într-un singur acord.

Mișcarea lui Dumnezeu de a răspândi biserica este prin Duhul, în Duhul și cu Duhul; această mișcare trebuie să fie însoțită de coordonarea membrilor credincioși și căutători ai Trupului cu Capul în ceruri.

Fie ca noi să fim astfel de oameni astăzi. Indiferent de originea noastră, naționalitatea, culoarea pielii sau rasa, fie ca noi să ne dăm Domnului pentru a ne ruga întru un singur gând și a-I sluji Domnului împreună cu sfinții, pentru ca Duhul Sfânt să aibă o cale să ne trimită pentru mișcarea Sa.

Fie ca noi să nu-L împiedicăm pe Domnul, ci mai degrabă să-I oferim cea mai bună cooperare, pentru ca Duhul Sfânt să poată merge mai departe și să se răspândească fără nicio limitare.

În prima călătorie a apostolului Pavel pentru a răspândi Evanghelia, el a mers în Cipru și apoi în Asia Mică pentru a întemeia multe biserici locale (Fapte 13:4—14:28; Apocalipsa 1:4).

După ce Pavel s-a despărțit de Barnaba, a pornit în a doua sa călătorie de slujire în Europa (Filipi, Tesalonic, Bereea, Atena, Corint și întoarcere prin Efes înapoi la Antiohia) – vezi Fapte 15:35-40; 16:6—18:22.

A treia călătorie a lui Pavel a fost din Antiohia în Galatia, Frigia, Efes, Macedonia și Grecia până la Ierusalim (v. 23—21:17). În cele din urmă, a patra călătorie a lui Pavel a fost din Cezareea la Roma (27:1—28:31).

Pavel a avut o neînțelegere cu Barnaba și s-au despărțit în lucrarea lor; Barnaba l-a luat cu el pe Marcu, vărul său, și a mers pe o cale, în timp ce Pavel și Sila au fost trimiși de biserică să meargă mai departe.

Pavel nu a vrut să-l ia pe Marcu cu ei, deoarece îi părăsise odată; cu toate acestea, Barnaba a avut un sentiment diferit și a mers pe un alt drum. Cu toate acestea, lucrarea și mișcarea Domnului au continuat prin Pavel și Sila. Mai târziu, Marcu s-a vindecat, dar nu mai auzim de Barnaba.

Fie ca noi să ne amintim de acest lucru și să fim avertizați să nu introducem relații naturale sau preferințe naturale în lucrarea Domnului. În acest caz, a existat o divizare în lucrare și Barnaba și-a urmat drumul; în alte cazuri, când apar relații naturale, pot apărea tulburări. O, Doamne!

Doamne Isuse, ne dăm Ție pentru a Te sluji și a ne ruga într-un singur acord cu sfinții. Ne lăsăm deoparte, nu ne bazăm de trecutul nostru sau pe nimic din trecut și vrem doar să fim în rugăciune într-un singur acord cu sfinții, slujindu-L pe Domnul. Amin, Doamne, fie ca noi să fim uniți și fie ca noi să fim zidiți împreună, astfel încât Tu să ai o cale să ne vorbești. Fă-ne membrii credincioși și căutători ai Trupului lui Cristos folosiți de Tine pentru a continua să te miști printre noi și să răspândești Evanghelia! Da, Doamne, răspândește Evanghelia împărăției în întreaga lume. Amin, Doamne, fie ca predicarea Evangheliei de către noi să fie o mișcare a Duhului, în Duh și cu Duhul, cu coordonarea noastră cu Capul! Unește-ne într-un singur acord. Condu-ne și mișcă-te prin noi. Ai o cale liberă, ca Duh, pentru a trimite pe unii la lucrarea la care i-ai chemat. Salvează-ne de preferințele și relațiile noastre naturale. O, Doamne, ai o cale prevalentă de a acționa pentru răspândirea bisericii! Câștigă cooperarea noastră astăzi în rugăciune într-un singur acord!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, God’s move to Spread the Church Shatters our Concept and Needs our Prayer in One Accord, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 5 cu tema: Să ne păstrăm în singura curgere a lucrării Domnului pentru răspândirea bisericii și să primim îndurarea Domnului ca să fim mântuiți de uneltirile lui Satan (ziua 3), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să fim mântuiți de rânduieli și tradiții religioase și să ne menținem în curgere

30/12/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Ca și credincioși în Cristos, trebuie să primim îndurarea Domnului pentru a fi salvați de planurile lui Satan de a zădărnici răspândirea și zidirea bisericii; trebuie să ne ferim de factorii negativi, să învățăm din istoria noastră și să ne menținem în curgerea epocii pentru zidirea Trupului lui Cristos. Amin!

În cartea Fapte vedem istoria lui Dumnezeu în om; discipolii nu au mers doar să predice Evanghelia, ci mai mult, au mers să-L predice pe Cristosul înviat în înălțarea Sa pentru a produce bisericile ca Împărăție a lui Dumnezeu pe pământ.

Astăzi, suntem continuarea cărții Fapte și trebuie, de asemenea, să-L predicăm pe Cristosul înviat în oameni prin predicarea Evangheliei și prin viața noastră, astfel încât Împărăția lui Dumnezeu să fie răspândită și biserica să fie zidită.

Pe partea pozitivă, există multe lucruri pozitive pe care le putem învăța de la primii ucenici și facem bine să învățăm de la ei.

În ceea ce privește partea negativă, însă, trebuie să fim avertizați cu privire la anumite aspecte, deoarece au existat lucruri pe care Satan le-a introdus pentru a deteriora părtășia, a opri părtășia și a împiedica lucrarea Domnului pe pământ.

Biblia este credincioasă în a ne prezenta nu numai partea pozitivă, ci și partea nu atât de pozitivă, astfel încât să putem lua aminte la avertisment și să fim păstrați în curgerea lui Dumnezeu.

Satan are anumite planuri. Nu ar trebui să fim ignoranți în ceea ce privește planurile lui. Cel rău este în culise în toate și lucrează în toate pentru a împiedica lucrarea Domnului pe pământ și a opri propagarea lui Cristos pentru aducerea Împărăției lui Dumnezeu.

Fie ca Satan să nu ne uzurpe (2 Corinteni 2:11) și fie ca noi să nu fim ignoranți în ceea ce privește planurile lui. Mai degrabă, fie ca noi să ne dăm seama că Domnul operează în culise pentru a Se propaga în om și fie ca noi să fim conștienți de planurile vrăjmașului.

Uneltirile vrăjmașului sunt comploturile, planurile, uneltirile, intențiile și scopul său, toate acestea fiind concentrate pe împiedicarea împlinirii economiei lui Dumnezeu și distrugerea clădiriilui Dumnezeu.

Cât de mult avem nevoie să primim îndurarea Domnului astăzi, pentru a putea fi mântuiți de uneltirile lui Satan de a zădărnici răspândirea și zidirea bisericii!

Fie ca noi să fim în alertă, învățând din istoria noastră în viața de biserică de la bun început și fie ca noi să ne menținem în curgerea epocii, unicul curent divin, pentru zidirea Trupului lui Cristos!

Să fim mântuiți de rânduieli, tradiții religioase și vechiul trecut și să trăim sub viziunea economiei eterne a lui Dumnezeu

Când biserica a început să se răspândească, așa cum este consemnat în cartea Fapte, Satan a creat multe probleme pentru a limita răspândirea bisericii.

Trebuie să vedem aceste probleme și să fim conștienți de uneltirile lui Satan și trebuie să fim mântuiți de lucrurile pe care Satan le ridică pentru a împiedica zidirea bisericii.

Unul dintre primele lucruri pe care Satan le-a folosit a fost limitarea și robia iudaismului (Fapte 15:1-34), care sunt vechile rânduieli și tradiții din iudaism.

Credincioșii din Iudeea erau creștini, dar erau și evrei care încă păstrau tradițiile iudaismului și priveau biserica și viața creștină dintr-un punct de vedere evreiesc.

Mulți dintre ei credeau că legea, rânduielile și ritualurile lor erau de la Dumnezeu; prin urmare, le respectau, încercau să fie pioși prin aceasta și se considerau cei mai în măsură să păzească cuvântul lui Dumnezeu.

Domnul Isus a predicat Evanghelia pentru ca toți oamenii să fie mântuiți și nu a subliniat niciodată nimic legat de iudaism; cu toate acestea, discipolii au fost foarte mult influențați de iudaism.

Satan a folosit acest lucru pentru a limita sever biserica și a aduce probleme. Odată ce Pavel a văzut viziunea cerească, însă, a vorbit clar despre aceasta, iar Domnul a avut o cale de a îndepărta această limitare.

Poate că nu suntem influențați de iudaism astăzi, dar este posibil să avem o mulțime de rânduieli și regulamente care leagă biserica. O, Doamne Isuse!

Duhul Sfânt nu poate fi legat, dar biserica poate fi limitată în răspândirea și zidirea ei prin regulile și rânduielile noastre bazate pe trecutul, religia și concepțiile noastre. Ori de câte ori se întâmplă acest lucru, Duhul Sfânt reacționează și rupe rânduielile.

Fie ca noi să rămânem în cuvântul lui Dumnezeu și să nu ne abatem de la viziunea cerească a economiei lui Dumnezeu, fără a lua vreo rânduială sau regulament care L-ar limita pe Domnul.

Însă dacă luăm principiile din Biblie ca rânduieli moarte, ne aflăm în principiul iudaismului. Biserica nu depinde de rânduieli sau regulamente, ci de Duhul Sfânt.

Se poate încerca să lege biserica, dar Duhul nu poate fi legat sau limitat. Trebuie să fim mântuiți de rânduielile și regulile noastre, trebuie să fim eliberați de religia noastră și trebuie să trăim și să umblăm conform viziunii cerești a economiei lui Dumnezeu!

Trebuie să fim mântuiți de rânduielile exterioare și moarte, de opiniile umane și de sine cu vechile sale concepte (Romani 5:10; Filipeni 1:19-21a; 2:12-16; Fapte 15:1-12; Galateni 2:21; 5:1; 2:4).

Dacă primim îndurare de la Domnul, vom fi mântuiți în aceste privințe; gradul în care suntem mântuiți este gradul în care biserica poate fi zidită.

Pentru ca noi să fim zidiți și pentru ca biserica să aibă o cale de a se răspândi sub călăuzirea și mișcarea Duhului Sfânt, trebuie să fim mântuiți de rânduieli, regulamente și religie.

Trebuie să învățăm din lecția lui Petru să fim mântuiți de vălurile tradițiilor noastre religioase și ale vechiului nostru trecut, astfel încât să putem vedea și trăi sub viziunea economiei eterne a lui Dumnezeu pentru a păstra adevărul Evangheliei (Fapte 10:9-16; Galateni 2:11-14).

Fie ca Domnul să aibă îndurare de noi și să răzbată în noi. Fie ca noi să primim îndurarea Domnului pentru a rămâne sub viziunea cerească a economiei eterne a lui Dumnezeu și fie ca noi să-I permitem Domnului să expună și să înlăture orice rânduieli, regulamente și tradiții religioase care ne-ar împiedica să Îl savurăm pe Cristos și să fim una cu El pentru a răspândi biserica.

Fie ca noi să nu împiedicăm răspândirea bisericii prin rânduielile, regulile și tradițiile noastre religioase.

Dacă Domnul nu poate răzbate în noi, El va trebui să pătrundă ca Duh Sfânt și să meargă la alți oameni care sunt dispuși să-I permită să răzbată și să acționeze. Este bine să venim la Domnul și să fim înaintea Lui în legătură cu acest lucru, spunându-I:

Doamne Isuse, vrem să cooperăm pe deplin cu Tine în mișcarea Ta de a răspândi biserica pe întregul pământ. Ne dăm Ție astăzi. Vrem să primim îndurarea Ta pentru a fi mântuiți de uneltirile lui Satan de a zădărnici răspândirea și zidirea bisericii. Amin, Doamne, păstrează-ne în duhul nostru astăzi, un singur duh cu Tine. Vrem să ne menținem în curgerea epocii pentru zidirea Trupului lui Cristos. Strălucește asupra noastră, Doamne, și expune orice rânduieli exterioare și moarte. Salvează-ne de rânduieli, opinii omenești și sinele cu vechile sale concepte. O, Doamne, fie ca noi să primim îndurare de la Tine pentru a fi mântuiți în aceste aspecte, astfel încât biserica să se poată răspândi și să fie zidită! Amin, Doamne Isuse, continuă să strălucești asupra noastră și continuă să expui și să înlături orice ar împiedica mișcarea Ta în noi și prin noi. Mântuiește-ne de vălul tradițiilor noastre religioase și al vechiului nostru trecut. Fie ca noi să vedem și să trăim sub viziunea economiei eterne a lui Dumnezeu pentru a ține adevărul Evangheliei!

Să fim mântuiți de relațiile naturale și de pierderea singurului acord și să fim una cu slujba epocii

După ce Domnul a găsit o cale de a rezolva problema iudaismului și a răzbit în Ierusalim (Fapte 15:1-34), El a găsit o cale de a răspândi biserica prin Pavel și Barnaba. Ei au fost într-un singur acord și au mers să predice Evanghelia și să ridice biserici una cu Domnul. Aceasta a fost glorios!

Însă a apărut o problemă interioară, o problemă subiectivă: Barnaba și Pavel nu puteau fi într-un singur acord (vv. 35-41) din cauza opiniilor umane și a relațiilor naturale ale lui Barnaba.

În a doua lor călătorie de predicare a Evangheliei și de vizitare a bisericilor, Barnaba a vrut să-l ia pe Marcu cu ei, dar Pavel a simțit că nu era potrivit; a apărut o ceartă între ei și singurul acord s-a pierdut.

Cearta lor a fost lucrarea lui Satan, iar răspândirea bisericii a fost mult afectată, deoarece Pavel și Barnaba nu puteau fi într-un singur acord. O, Doamne!

Nu știm cine a avut dreptate și cine a greșit, dar știm că Barnaba l-a luat pe Marcu și a plecat undeva, în timp ce Pavel și Sila au fost trimiși de biserică să meargă mai departe.

Fie ca noi să învățăm din lecția lui Barnaba astăzi să fim mântuiți de opiniile umane și de relațiile naturale (Fapte 13:13; 15:35-40; Coloseni 4:10). Disputele care apar între conlucrători din cauza relațiilor personale sunt teribile.

Fie ca Domnul să răzbată în noi în această privință, căci toți suntem în felul acesta; toți avem relații naturale și preferăm anumiți oameni altora. Fie ca Domnul să ne mântuiască de opiniile noastre omenești și de relațiile naturale, în special în slujirea Domnului de către noi.

De asemenea, trebuie să învățăm din lecția lui Apollo, care nu era pe deplin una cu slujba epocii și îi lipsea o revelație completă a economiei noutestamentare a lui Dumnezeu (Fapte 18:24—19:2; 1 Corinteni 1:12; 16:10-12).

El era foarte dăruit și puternic și, după ce s-a convertit la Cristos, a predicat Evanghelia și a făcut o anumită lucrare. Cu toate acestea, el nu era una cu Pavel. Chiar și atunci când Pavel l-a rugat să vină la el de câteva ori, Apollo a refuzat, spunând că va veni când va avea ocazia.

Fie ca noi să învățăm din lecția lui Apollo să fim mântuiți de o slujbă căreia îi lipsește o revelație completă a economiei noutestamentare a lui Dumnezeu și de a nu fi pe deplin una cu slujba epocii.

Fie ca noi să rămânem sub televizarea viziunii cerești a economiei noutestamentare a lui Dumnezeu și fie ca noi să fim una cu slujba epocii de astăzi! Ce îndurare este pentru noi să fim în slujba epocii sub vorbirea prezentă a Domnului; fie ca noi să rămânem aici.

De asemenea, trebuie să învățăm din lecția lui Pavel din Fapte 16:6-12 să urmăm călăuzirea Duhului în Trupul lui Cristos. Pavel însuși avea probleme în interior; Duhul voia ca el să meargă și să răspândească biserica, dar el nu înțelegea călăuzirea Duhului Sfânt.

El a oscilat între a merge înainte sau a se întoarce și a avut o viziune noaptea spunându-i să meargă în Macedonia, în Europa (vv. 9-10).

Aceasta indică faptul că relațiile vechi, afecțiunile vechi și înclinațiile vechi ne pot ține departe de a merge în alt loc și chiar ne pot face să ne stabilim, fără să dorim să ne mutăm. O, Doamne!

Duhul Sfânt i-a interzis lui Pavel și conlucrătorilor săi, iar Duhul lui Isus nu le-a permis (vv. 6-7). Când Duhul Sfânt ne interzice, suntem separați și sfințiți.

Este bine să avem vorbirea Domnului în noi, iar cuvântul Său preferat este NU; cu cât venim mai mult la El pe parcursul zilei, cu atât avem mai multă sfințire și separare interioară.

Duhul lui Isus fie ne permite, fie nu ne permite, pe măsură ce trăim una cu Domnul, să facem voia lui Dumnezeu sub cruce, așa cum a făcut-o Domnul Isus.

Fie ca noi să experimentăm Duhul Sfânt și Duhul lui Isus lucrând în noi pentru slujirea noastră pe pământ. Duhul Sfânt spune nu pentru a ne sfinți, iar Duhul lui Isus spune să ne ducem și ne trimite în umanitatea lui Isus pentru a împlini voia lui Dumnezeu sub cruce. Amin! Fie ca noi să rămânem sub vorbirea Domnului astăzi, ca Duh!

Trebuie să învățăm din lecția lui Pavel să practicăm viața Trupului și să luăm cuvântul Duhului prin membrele Trupului, ascultându-l ca pe un cuvânt de la Cap (Fapte 20:23; 21:4, 7-8, 11-14).

Pavel a fost avertizat de cel puțin două persoane sau grupuri separate să nu meargă la Ierusalim, căci va fi legat și întemnițat, dar nu a ascultat. Un profet pe nume Agab chiar i-a luat cingătoarea lui Pavel, s-a legat cu ea și a spus că oricine o poartă va fi pus în închisoare.

Pavel ar fi trebuit să asculte de membrele Trupului care au dat acest avertisment, dar nu a făcut-o; prin urmare, a fost întemnițat și, chiar și atunci când a vrut să se apere, toată lumea s-a înfuriat pe el.

A fost întemnițat în Cezareea timp de doi ani, iar mai târziu a continuat să fie întemnițat până la martirajul său.

Desigur, acest lucru nu L-a împiedicat pe Domnul să se miște și să vorbească prin el, căci Pavel a profitat de ocazia de a nu fi activ în exterior în Evanghelie și în călătorii și a scris epistolele sale, care au rămas până în ziua de azi și sunt de mare ajutor Trupului lui Cristos.

Doamne Isuse, mântuiește-ne de opiniile omenești și de relațiile naturale în viața de biserică și în lucrarea Domnului. O, Doamne, ne deschidem strălucirii Tale astăzi. Expune orice din omul natural cu preferințele și opiniile sale naturale. Fie ca noi să învățăm să renunțăm la opiniile noastre și să refuzăm să ne încurcăm în relațiile naturale, în timp ce Îi slujim Domnului și suntem una cu El pentru a răspândi Evanghelia. Acordă-ne să rămânem zilnic sub viziunea cerească a economiei eterne a lui Dumnezeu pentru a fi la curent cu Tine în lucrarea Ta de astăzi. Amin, Doamne, mântuiește-ne de o slujbă căreia îi lipsește o revelație completă a economiei noutestamentare a lui Dumnezeu. Mântuiește-ne de a nu fi pe deplin una cu slujba epocii. Fie ca să învățăm să ne deschidem către Tine, să fim deschiși către Tine și să nu ne stabilim undeva, ci să fim gata să ne mutăm și să facem lucrurile una cu Tine pe tot parcursul zilei. Sfințește-ne ca Duh Sfânt; vrem să ascultăm vorbirea și călăuzirea Ta interioară. Condu-ne ca Duhul lui Isus să împlinim voia lui Dumnezeu sub cruce. Amin, Doamne, fie ca noi toți să înaintăm împreună cu Tine în mișcarea Ta pe pământ astăzi, fiind una cu Tine și una cu Trupul!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being Saved from Ordinances and Religious Traditions and Keeping ourselves in the Flow, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 5 cu tema: Să ne păstrăm în singura curgere a lucrării Domnului pentru răspândirea bisericii și să primim îndurarea Domnului ca să fim mântuiți de uneltirile lui Satan (ziua 4), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să ne păstrăm în singurul curent divin al lucrării Domnului în mișcarea Domnului

28/12/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Cartea Fapte dezvăluie că în mișcarea Domnului pe pământ există un singur curent divin al lucrării Domnului și că trebuie să ne păstrăm în acest curent, căci acolo unde curge curentul vieții și al lucrării, acolo este apă, acolo este binecuvântare și Dumnezeu se mișcă în mod neîmpiedicat. Amin!

Săptămâna aceasta venim la subiectul „Să ne păstrăm în singura curgere a lucrării Domnului pentru răspândirea bisericii și să primim îndurarea Domnului ca să fim mântuiți de uneltirile lui Satan”.

Trebuie să vedem că există o istorie divină care se desfășoară în istoria omenirii. Da, există multe evenimente care se întâmplă în exterior, atât local, cât și global, dar Dumnezeu are o istorie divină.

Vedem acest lucru în tip reprezentativ în cele patru feluri de lăcuste din Ioel; aceste patru feluri de lăcuste denotă cele patru secțiuni ale guvernării umane, dacă legăm acest lucru cu Daniel 2, cu marea imagine umană.

Mai întâi, există lăcusta tăietoare, simbolizând Babilonul, apoi lăcusta roitoare, simbolizând Medo-Persia, lăcustele lingătoare, simbolizând imperiul grecesc și, în final, lăcusta mistuitoare, simbolizând Imperiul Roman.

Aceste patru tipuri de lăcuste denotă cele patru secțiuni ale întregului guvern uman, așa cum este semnificat de marea imagine umană din Daniel 2. Toate acestea se termină cu Anticristul, ultimul Cezar al Imperiului Roman reînviat, iar apoi guvernarea umană va lua sfârșit.

Apoi, împărăția lui Dumnezeu va veni pentru o mie de ani; aceasta va fi luna de miere a biruitorilor ca mireasă cu Cristos.

Dumnezeu folosește guvernul uman pentru a-Și duce la îndeplinire economia. De exemplu, în timp ce Imperiul Roman pedepsea Israelul rebel, Dumnezeu a făcut ceva în tăcere și în mod misterios – El a folosit Imperiul Roman pentru a menține regiunea din jurul Mării Mediterane într-o ordine pașnică.

Au fost construite străzi, au fost stabilite rute de transport maritim pe mare și o limbă comună – greaca – a fost vorbită de toate popoarele. În acea perioadă Dumnezeu S-a încarnat născându-se dintr-o fecioară într-un oraș mic, Betleem, și în cele din urmă a locuit în Nazaret.

Când Cristos S-a născut, nimeni nu a observat, totuși iată-L pe Dumnezeu devenind om. El a venit să aprofundeze și să extindă istoria divină în cadrul istoriei umane. S-a născut ca om-Dumnezeu, a trăit o viață umană perfectă pe pământ și a murit o moarte atotinclusivă pe cruce.

A murit moartea unui criminal sub forma romană a pedepsei capitale și, deși oamenii nu și-au dat seama de acest lucru, Cristos a murit de o moarte de substituție, atotinclusivă.

După trei zile, El a înviat; în dimineața învierii Sale, S-a înălțat în secret la Tatăl în prospețimea învierii Sale și s-a întors seara pentru a se sufla Sine în discipolii Săi.

El a petrecut patruzeci de zile cu discipolii Săi pentru a-i învăța să trăiască în prezența Sa invizibilă, apoi S-a înălțat la ceruri. După zece zile, în timp ce discipolii se rugau într-un acord, El a coborât din nou, fiind revărsat peste credincioși! Aleluia!

Aceștia au devenit parte a continuării lui Cristos și au continuat să scrie istoria divină în istoria umană. Fie ca noi să vedem ce face Dumnezeu în mod intrinsec și fie ca noi să fim în curentul divin al lucrării Domnului astăzi, menținându-ne în acest curent în această epocă.

Viziunea curentului vieții divine și a curentul părtășiei pentru mărturia lui Isus

Cartea Fapte dezvăluie că, în lucrarea Domnului, există un singur curent divin al lucrării Domnului și că trebuie să ne păstrăm în acest curent astăzi.

Curge Domnul în noi? Suntem noi în curentul divin? Curentul divin, care a curs de-a lungul generațiilor, este unic și trebuie să ne menținem în acest curent unic (1 Ioan 1:3; Apocalipsa 22:1).

Întrucât există un singur curent divin și întrucât curentul este unic, trebuie să ne menținem în acest curent unic. Părtășia este curgerea vieții divine; părtășia este curgerea curentului divin unic în acest univers.

Ioan a spus că ceea ce au văzut și auzit apostolii este ceea ce ne raportează și ei, pentru ca noi să avem părtășie cu ei, iar părtășia lor este cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Cristos.

Aceasta este o părtășie verticală cu Dumnezeu și o părtășie orizontală cu sfinții. Trebuie să vedem ceva nou cu Domnul în fiecare zi; Cristos este întotdeauna nou și vrem să Îl savurăm din nou în fiecare zi și raportăm acest lucru și sfinților, pentru ca noi să avem părtășie cu ei.

Pe orizontală, avem părtășie orizontală cu apostolii și sfinții; pe verticală, avem părtășie cu Dumnezeul Triunic. Părtășia este o părtășie împletită – împletirea părtășiei verticale și orizontale. Așa se împletește Dumnezeu în ființa noastră.

Auzim și vedem ceva de la Domnul în Cuvânt și în lucrare și le raportăm altora, pentru ca și ei să aibă părtășie cu noi, iar părtășia noastră este cu Dumnezeul Triunic!

În Apocalipsa 22:1 vedem o imagine a acestei părtășii; există un râu de apă a vieții, strălucitor ca cristalul, care izvorăște din tronul lui Dumnezeu și al Mielului, în mijlocul străzii cetății.

În eternitate și pentru eternitate, există un râu de apă a vieții care curge din tronul lui Dumnezeu pentru a-i uda pe toți. Această apă izvorăște din tron într-un mod în mod neîmpiedicat. Dumnezeu vine la noi ca viață, ca o curgere de apă vie.

Oricine este însetat poate veni la Domnul și poate bea apa vieții fără plată (Apocalipsa 22:17). Pentru veșnicie, Domnul va fi păstorul nostru și ne va călăuzi la izvoarele apei vieții (7:17).

Această apă a vieții este Dumnezeu Însuși; Îl bem, savurăm plăcerile Lui și suntem saturați cu grăsimea Lui. Astăzi, există un râu de apă vie care curge din tronul lui Dumnezeu și al Mielului. Viața lui Dumnezeu curge din Dumnezeu Însuși în Mântuitorul răscumpărător (Mielul) cu autoritate conducătoare pentru a fi viață pentru noi chiar acum.

Odată cu curgerea apei vieții, există pomul vieții, care ne hrănește cu roade proaspete în fiecare lună (Apocalipsa 22:2). Tot ce avem nevoie este în acest râu de apă a vieții, căci bogățiile vieții divine curg în râu.

Trebuie să vedem că există un singur râu al vieții divine care curge de la Dumnezeu de-a lungul epocilor și în eternitate. Există un râu de părtășie, căci oricine bea din această apă vie este în același râu. Există o singură stradă în Noul Ierusalim, iar apa vie curge în mijlocul străzii.

Părtășia Trupului lui Cristos este râul vieții divine. Pe măsură ce bem din Domnul și Îl savurăm, Îl lăsăm să curgă în noi și prin noi, iar acest râu divin curge în noi și din noi.

Nu te poți rătăci niciodată în Noul Ierusalim, căci există o singură stradă în orașul sfânt, iar în mijlocul străzii se află râul cu apa vieții, cu pomul vieții crescând de ambele părți.

Dacă avem curgerea vieții, râul vieții divine, avem tot ce ne trebuie. Amin, oriunde curge acest râu viu, există viață, există provizie și există mărturia Domnului Isus!

Dacă urmăm râul divin, vom fi aduși în locul unde este Domnul Isus. Râul de apă vie ne va face să cunoaștem ceva despre Cristos, va infuza ceva din Cristos în ființa noastră și ne va face mărturia lui Isus Cristos. Amin!

Întreaga Biblie ne arată că toate nevoile omului sunt satisfăcute în Dumnezeu și numai de Dumnezeu. Dumnezeu Însuși este singura provizie pentru om și tot ceea ce face Dumnezeu este să vină la om și să se dăruiască omului pentru a fi totul pentru savurarea și experimentarea sa.

Cu cât Îl savurăm mai mult pe Domnul, cu cât bem mai mult Duhul ca și curgere a apei vii, cu atât putem fi mai mult în curentul divin, râul vieții divine și râul părtășiei care ne conduce să fim mărturia lui Isus.

Doamne Isuse, arată-ne o viziune a râului divin care curge din eternitate în timp și curge în noi și printre noi! Aleluia, există un râu de apă a vieții, strălucitor ca cristalul, care izvorăște din tronul lui Dumnezeu și al Mielului în mijlocul străzii din Noul Ierusalim! Amin, Doamne, fie ca să vedem râul de apă vie curgând din tronul lui Dumnezeu și ajungând la noi! Fie ca să rămânem pe strada unică din Noul Ierusalim pentru a ne bucura de râul vieții divine și de râul părtășiei! Venim la Tine, Doamne dragă, să Te bem ca apa vie. Venim să bem apa vieții gratuit! Aleluia, bem din Cristos, savurăm plăcerile Lui și suntem satisfăcuți cu grăsimea Lui! O, Doamne, Te întronăm în ființa noastră. Păstrează-ne în râul divin. Vrem să rămânem în părtășia vieții divine. Curgi în noi și curgi din noi. Fie ca să-L vedem și să-L auzim pe Cristos zi de zi într-un mod nou și fie ca să le raportăm și altora, pentru a putea avea părtășie cu ei!

Ne păstrăm în singurul curent al lucrării Domnului dându-I Domnului preeminența

Unde curge viața divină a lui Dumnezeu, avem viața lui Dumnezeu, părtășia Trupului lui Cristos, mărturia lui Isus și lucrarea lui Dumnezeu (Gen. 2:10-14; Ps. 36:8-9; 46:4a; Ioan 7:37-39; Apoc. 22:1).

În cartea Fapte, în special, vedem că în lucrarea Domnului pe pământ există un singur curent divin al lucrării Domnului și că trebuie să ne menținem în acest curent.

În primul rând, curentul divin era într-o singură persoană, Isus Cristos, care, prin moarte și înviere, a fost lărgit pentru a fi Trupul lui Cristos, cuprinzându-i pe toți credincioșii în Cristos.

Curentul divin a început din ziua Cincizecimii și a curs în Ierusalim, apoi la Antiohia, în Asia, în Europa și în toată lumea. Astăzi suntem în curentul părtășiei Trupului și trebuie să ne menținem în unicul curent al lucrării Domnului astăzi.

Curentul divin curge peste tot pe pământ și trebuie să ne menținem în acest curent astăzi. Când Dumnezeu curge într-o țară, acolo se află lucrarea Domnului.

Curentul divin se află într-un anumit loc înainte de a ajunge acolo și trebuie să te alături curentului divin. Dacă avem curentul divin, avem totul.

Este tragic să lucrezi încă pentru Domnul în exterior, dar să nu fii în curentul divin al lucrării Sale în interior. Putem face multe lucruri pentru Domnul și ne putem bucura de o anumită binecuvântare, dar suntem oare în curentul divin al lucrării Domnului în acel loc?

Este ușor de înțeles cum vine curentul în noi; însă există oare curentul lui Dumnezeu curgând în tine astăzi? Nu ar trebui să presupunem că avem curentul vieții, ci mai degrabă trebuie să ne întoarcem către duhul nostru și să-I spunem Domnului: Doamne Isuse, vreau să fiu în curgerea vieții!

Trebuie să avem tronul lui Dumnezeu așezat în centrul ființei noastre, luându-L ca autoritate unică și trebuie să ne supunem tronului Său. Din tronul Său izvorăște și curge râul apei vieții.

Oriunde mergem și orice am face, dacă există sentimentul că curgerea râului vieții va fi oprită prin continuarea în acel lucru anume, trebuie să ne oprim. Trebuie să oprim ceea ce facem și ceea ce spunem pentru a menține curgerea vieții.

De multe ori trebuie să ne abținem de la anumite activități care nu sunt ale Domnului, pentru a putea menține curgerea vieții.

Dacă suntem curentul divin al lucrării Domnului, lucrarea pe care o facem nu va fi grea sau obositoare; mai degrabă, va fi un pat pe care să ne întindem și să ne odihnim, căci Domnul face toată lucrarea.

Totuși, dacă muncim din greu și suntem foarte împovărați în timp ce Îi slujim Domnului, trebuie să ne dăm seama că nu suntem în curent. Trebuie să învățăm lecția că trebuie să ne lăsăm purtați de curentul Duhului Sfânt.

Nu putem merge nicăieri să lucrăm pentru Domnul sau să începem o lucrare pentru Domnul fără curgerea curentului Duhului Sfânt. Pur și simplu nu putem face asta.

Când Îi dăm Domnului preeminența în întreaga noastră ființă, luându-L ca prima noastră dragoste, El devine curentul divin pentru noi, curgând în noi și din noi ca primele noastre lucrări (Apocalipsa 2:4-5; Coloseni 1:18; 1 Corinteni 2:9; 3:12).

Trebuie să-I dăm Domnului preeminența în ființa noastră, luându-L ca prima noastră dragoste în toate lucrurile; apoi, El devine râul divin către noi și El va curge în noi și din noi ca primele lucrări.

Primele lucrări sunt lucrări care sunt motivate de, provin din și Îl exprimă pe Domnul ca prima noastră dragoste. Numai lucrările motivate de prima dragoste sunt aurul, argintul și pietrele prețioase. Amin!

Fie ca noi să-I dăm Domnului primul loc în noi. Fie ca noi să fim constrânși de dragostea Lui să-L privim și să-L luăm ca fiind totul în viața noastră.

Când Îl iubim cu prima dragoste, vom face primele lucrări, care sunt doar Domnul curgând prin noi ca lucrări ale noastre în dragoste pentru El.

Alții își vor da seama că suntem iubitori nebuni ai Domnului. Fie ca noi să fim astfel de oameni, cei care vărsăm totul asupra Domnului în dragoste.

Curgerea vieții divine, care a început în ziua cincizecimii și a curs de-a lungul tuturor generațiilor până în ziua de azi, este doar un curent pentru scopul lui Dumnezeu de a zidi biserica pentru expresia Sa corporativă (vezi Matei 16:18; Ezechiel 47:1-12).

Există un singur curent divin al lucrării Domnului și vrem să ne menținem în acest curent, dându-I Domnului preeminența în toate lucrurile.

Doamne Isuse, dă-ne să vedem o viziune a curentului divin al lucrării Domnului care curge de-a lungul epocilor! Aleluia, acolo unde curge curentul divin, avem viața lui Dumnezeu, părtășia Trupului, mărturia lui Isus și lucrarea lui Dumnezeu! Amin, Doamne, vrem să ne menținem în curentul divin al lucrării Domnului. Te iubim, Doamne. Ne deschidem Ție. Îți dăm preeminența în întreaga noastră ființă, luându-Te ca prima noastră dragoste. O, Doamne, constrânge-ne cu dragostea Ta ca să facem toate lucrurile una cu Tine și în Tine. Fie ca Tu să devii râul divin către noi. Curgi în noi, Doamne, și curgi din noi ca primele lucrări. Fie ca lucrările pe care le facem pentru Domnul să fie motivate de, să provină din și să-L exprime pe Domnul ca prima noastră dragoste! O, Doamne, ne dăm Ție. Îți acordăm primul loc în noi. Acordăm râului divin preeminența în ființa noastră. Curgi în noi. Fie ca noi să vedem că revărsarea vieții divine este doar un râu pentru scopul lui Dumnezeu de a zidi biserica pentru expresia Sa corporativă! Fie ca noi să ne menținem în râul divin astăzi!