lucrăm una cu Dumnezeu

Purtăm un semn că suntem poporul lui Dumnezeu care are nevoie de Dumnezeu, Îl savurează pe Dumnezeu și lucrează una cu Dumnezeu

02/07/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

Noi, credincioșii în Cristos, trebuie să purtăm un semn că suntem poporul lui Dumnezeu și că avem nevoie de El: trebuie mai întâi să ne odihnim cu Dumnezeu, să-L savurăm pe Dumnezeu și să fim umpluți cu Dumnezeu, chiar să intrăm în savurarea lucrării Sale împlinite și apoi să lucrăm împreună cu Dumnezeu, una cu Dumnezeu, cu El ca putere a noastră de a lucra și energie a noastră de a ne osteni.

O, Doamne Isuse, fie ca noi să fim cei care purtăm un semn că suntem ai Domnului! Salvează-ne de la a fi lucrători pentru Dumnezeu care nu petrec timp cu Dumnezeu! Fă-ne să venim la Tine, Doamne dragă, în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile! Umple-ne cu savurarea lui Cristos. Ne dăm Ție pur și simplu pentru a Te savura, ca să putem fi umpluți cu Tine și să facem toate lucrurile una cu Tine! Amin!

Dumnezeul nostru este minunat; El nu numai că a creat toate lucrurile și, de asemenea, omul, dar are un principiu în creația și lucrarea Sa. Principiul Său divin este că El nu va cere niciodată omului să lucreze pentru Dumnezeu înainte ca omul să-L savureze pe Dumnezeu și să fie umplut cu Dumnezeu.

Mulți creștini lucrează astăzi pentru Dumnezeu și atât de mulți lucrători creștini fac lucrări mărețe pentru Domnul până la un moment dat, când sunt epuizați sau prea obosiți.

Nu este atât de dificil să fii zelos pentru Dumnezeu, să faci lucruri pentru Dumnezeu și să îndeplinești sarcinile înaintea altora în așa fel încât să creadă că faci ceva pentru Dumnezeu; ceea ce nu este ușor, însă, este să te oprești și să-L savurezi pe Dumnezeu.

În Geneza 1-2 vedem cum Dumnezeu a creat toate lucrurile din cer și de pe pământ și în a șasea zi l-a creat pe om; apoi, după ce omul a fost creat, Dumnezeu S-a odihnit și a fost împrospătat.

Când Dumnezeu a obținut un om după chipul și asemănarea Sa, un om care Îl poate exprima după chipul Său și Îl poate reprezenta cu autoritatea Sa, Dumnezeu a fost satisfăcut, așa că S-a odihnit. Omul a fost ca o băutură răcoritoare pentru Dumnezeu, potolindu-I setea și satisfăcându-L.

Când omul a fost creat, el nu a început să trudească pe pământ pentru a-l lucra și a aduce roade; mai degrabă, a intrat mai întâi în odihna lui Dumnezeu.

O, acesta este un principiu divin în viața noastră creștină de astăzi și ar trebui să păstrăm acest principiu atât în viața noastră de zi cu zi, cât și în lucrarea noastră pentru Dumnezeu!

Fie ca să nu cedăm ispitei de a lucra doar pentru Dumnezeu, căci suntem împovărați, avem zel, avem o oarecare abilitate și vedem atât de multe nevoi în viața de biserică! Fie ca mai întâi să ne oprim și Îl savurăm pe Dumnezeu, iar apoi să lucrăm una cu Dumnezeu!

Acest principiu este atât de important încât trebuie să petrecem mai mult timp pentru a-l considera cu rugăciune, astfel încât să fie infuzat în noi și să devină ceva care ne guvernează viața de zi cu zi și lucrarea noastră pentru Domnul.

Să fim umpluți cu Cristos ca vin ceresc pentru a fi una cu Dumnezeu în lucrarea Sa!

Un exemplu foarte bun de respectare a principiului Sabatului în Noul Testament este ceea ce s-a întâmplat în ziua cincizecimii. Domnul Isus le-a spus discipolilor Săi că El merge la Tatăl și că va trimite un alt Mângâietor, Duhul Sfânt, să fie cu ei, chiar să fie în ei, și El îi va călăuzi în toate lucrurile.

Așadar, El a petrecut patruzeci de zile cu discipolii Săi după învierea Sa pentru a-i învăța să trăiască în prezența Sa invizibilă. Apoi, după înălțarea Sa, timp de zece zile, discipolii au fost în camera de sus, adunați laolaltă, rugându-se și fiind într-un singur acord. Toți erau acolo, împreună cu femeile și Maria, mama lui Isus, și se rugau într-un singur acord (Fapte 1:14).

În ziua cincizecimii, în timp ce se rugau într-un singur acord, Duhul Sfânt a venit și i-a umplut nu numai pe dinăuntru, ci și pe dinafară. Discipolii au fost umpluți de Duh, căci erau umpluți de savurarea Domnului (Fapte 2:4, 12-13).

Pentru că erau umpluți de Duh, alții credeau că erau beți de vin. Înainte de a face vreo lucrare pentru Dumnezeu și de a trebui să facă o lucrare măreață, discipolii s-au rugat mai întâi ei înșiși întru Duhul. Au fost umpluți cu Cristos ca vin ceresc, pentru a putea fi una cu Dumnezeu în lucrarea Sa!

Când Petru a stat în picioare împreună cu cei unsprezece, a vorbit și toți au fost una cu el; de fapt, Duhul Sfânt vorbea și făcea lucrări prin el, căci el era una cu Dumnezeu în lucrarea Sa.

Așa a început lucrarea apostolilor în Noul Testament; nu a început cu studierea Bibliei sau cu predicarea Evangheliei peste tot după ce Isus a înviat, ci cu faptul că au fost umpluți cu Cristos ca vin ceresc.

Mai întâi au trebuit să-și oprească ființa și să-L aștepte pe Domnul, așa că s-au rugat și s-au rugat și s-au rugat până când au fost umpluți de savurarea Domnului. Pentru că erau umpluți cu Duhul, alții credeau că erau beți de vin.

Desigur, nu erau beți de vin pământesc, dar erau într-adevăr beți de vinul ceresc, Cristos ca Duh, și din această umplere au lucrat pentru Dumnezeu și cu Dumnezeu. Ce minunat! Aceasta înseamnă a păstra principiul Sabatului în experiența noastră creștină.

În primul rând, trebuie să ne odihnim cu Dumnezeu, Îl savurăm pe Dumnezeu și să fim umpluți de Dumnezeu, iar apoi să lucrăm cu Dumnezeu, chiar să lucrăm împreună cu Dumnezeu în unitate cu Dumnezeu.

Aceasta nu înseamnă că trebuie să ne adunăm literalmente timp de zece zile și să ne rugăm; înseamnă că în lucrarea noastră pentru Domnul trebuie să ne oprim ființa și pur și simplu Îl savurăm pe Domnul până când suntem umpluți cu Cristos ca vin ceresc.

Trebuie să fim umpluți cu dulcele vin divin al lui Dumnezeu până când revărsăm cu Dumnezeu și facem toate lucrurile în unitate cu Dumnezeu! Trebuie să fim împrospătați cu Duhul, chiar să fim umpluți cu odihnă și înviorare în prezența lui Dumnezeu, iar atunci ceva va curge din noi – aceasta este lucrarea noastră.

Discipolii au fost umpluți cu savurarea vinului ceresc. Numai după ce suntem umpluți cu savurarea lui Dumnezeu putem începe să lucrăm împreună cu Dumnezeu în unitate cu El.

Când suntem umpluți cu savurarea vinului ceresc, când ne dedicăm să petrecem mult timp cu Domnul până când suntem umpluți cu El, ne odihnim cu El, suntem satisfăcuți în El și suntem împrospătați.

Apoi, Domnul are o cale de a face lucruri în noi, în noi și prin noi, și vom fi pur și simplu una cu El.

În cazul lui Petru, el s-a ridicat alături de apostoli pentru a predica evanghelia și, prin urmare, a face o lucrare pentru Dumnezeu, iar toți erau una cu Dumnezeu. Fie ca aceasta să fie experiența noastră de astăzi în viața noastră creștină și în viața de biserică.

Doamne Isuse, venim la Tine ca Te savurăm. Amin, Doamne, ne oprim din a fi cineva. Ne oprim din a face ceva. Pur și simplu Te așteptăm. Venim în prezența Ta doar pentru a Te savura. Vrem Te savurăm pe deplin până când vom fi umpluți cu savurarea lui Cristos. Amin, Doamne, umple-ne cu Tine ca vin ceresc! Fie ca să petrecem mult timp cu Tine până când vom fi umpluți și saturați cu Cristos ca vin ceresc! O, Doamne, Te iubim! Umple-ne astăzi. Saturează-ne. Umple-ne până când vom revărsa cu bogățiile lui Cristos. Fie ca să existe o revărsare a vieții interioare care să ne umple și să ne satureze. Amin, Doamne, vrem mai întâi să ne odihnim cu Tine și apoi să lucrăm și să facem lucrurile una cu Tine. Fie ca să fim atât de una cu Tine încât tot ce facem și vorbim să fie Tu Însuți curgând prin noi! O, Doamne, vrem să fim una cu Tine în lucrarea Ta. Nu vrem să inițiem nicio lucrare; pur și simplu ne alăturăm Ție în lucrarea Ta, una cu Tine! Curgi în noi, curgi înăuntrul nostru și curgi prin noi pentru a îndeplini lucrarea Ta prin noi! Amin!

Vrem să purtăm un semn că suntem poporul lui Dumnezeu care are nevoie de El și-L savurează și apoi lucrează împreună cu El

În Exodul 31:13, Domnul a spus că Sabatul este un semn că poporul Său Îi aparține și, prin păzirea Sabatelor Sale, putem ști că El este Iehova, care ne sfințește. Ce minunat e că atunci când păzim principiul Sabatului, purtăm un semn că suntem poporul lui Dumnezeu și suntem sfințiți!

Aceasta nu înseamnă că trebuie să păzim ziua de sâmbătă ca Sabat; aceasta este în domeniul spiritual, căci Domnul nu urmărește nimic exterior, ci realitatea interioară.

Pe măsură ce cooperăm cu Domnul pentru a face lucrarea de zidire a bisericii – simbolizată de lucrarea de construire a tabernaculului în Vechiul Testament – trebuie să purtăm un semn care să indice că suntem poporul lui Dumnezeu și că avem nevoie de El. O, avem nevoie de Domnul!

Sunt multe lucruri de făcut, sunt multe lucrări de făcut și sunt multe probleme practice de care trebuie să ne ocupăm; în toate aceste lucruri, în lucrarea noastră pentru Domnul, fie ca noi să purtăm semnul că suntem poporul lui Dumnezeu care are nevoie de El și Îl savurează și apoi lucrează cu El!

Trebuie să purtăm un semn care să indice că suntem poporul lui Dumnezeu și că avem nevoie de El; atunci, vom putea lucra nu numai pentru Dumnezeu, ci și împreună cu Dumnezeu, fiind una cu Dumnezeu.

Avem nevoie de Dumnezeu. Trebuie să fim umpluți cu Cristos ca vin ceresc. Trebuie să ne odihnim și să fim satisfăcuți cu Dumnezeu.

În primul rând, trebuie Îl savurăm pe Dumnezeu și să fim umpluți cu savurarea lui Dumnezeu. Apoi vom putea lucra nu numai pentru Dumnezeu, ci și împreună cu Dumnezeu, fiind una cu Dumnezeu!

Amin, când suntem umpluți cu Dumnezeu, când avem nevoie de Dumnezeu și Îl savurăm pe Dumnezeu, vom lucra împreună cu Dumnezeu fiind una cu Dumnezeu! El va fi puterea noastră de a lucra și energia noastră de a osteni.

Fie ca noi să purtăm semnul că suntem poporul lui Dumnezeu, păzind principiul Sabatului. Suntem poporul lui Dumnezeu și ar trebui să purtăm un semn că avem nevoie de El ca să fie totul pentru noi.

Ca popor al lui Dumnezeu, ar trebui să purtăm un semn că avem nevoie de El ca să fie savurarea, puterea, energia și totul pentru noi, astfel încât să putem lucra pentru El, să-L onorăm și să-L glorificăm.

Vrem să lucrăm pentru Dumnezeu și să-I fim plăcuți lui Dumnezeu, dar mai întâi de toate, ne dăm seama de nevoia noastră de Dumnezeu. Avem nevoie de El ca să fie savurarea, puterea și totul pentru noi.

Așa că ne întoarcem către El. Îl mâncăm ca să putem trăi datorită Lui (Ioan 6:57). Nu reacționăm prin a ne grăbi să lucrăm pentru Dumnezeu și făcând lucruri pentru Dumnezeu; mai întâi Îl savurăm pe Dumnezeu, căci avem nevoie de El ca totul pentru noi.

Odihna de Sabat înseamnă că, înainte de a lucra pentru Dumnezeu, trebuie Îl savurăm pe Dumnezeu și să fim umpluți cu El (Evrei 4:9-11; Psalmul 127:1-2; Efeseni 5:18-20; Coloseni 1:9-10; Ioan 15:4-5). Trebuie să fim umpluți cu Duhul Sfânt, Dumnezeul Triunic procesat și finalizat.

Acesta este principiul pe care îl vedem de la bun început, din Geneza, când Dumnezeu a creat omul. Dumnezeu a creat totul pentru om – El a întins cerurile, a pus temeliile pământului și a creat toate lucrurile necesare existenței omului.

Apoi, în ziua a șasea, El a creat omul după chipul și asemănarea Sa, iar omul a intrat în odihna lui Dumnezeu. Dumnezeu l-a pus pe om într-o grădină, grădina Edenului, care a fost plantată de Dumnezeu Însuși (Geneza 2:15); omul trebuia să se odihnească, să-L savureze pe Dumnezeu, să aibă părtășie cu Dumnezeu și să fie satisfăcut cu Dumnezeu.

Prima zi a omului nu a fost o zi de arat pământul sau de osteneală pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu sau pentru a se hrăni pe sine; a fost o zi de odihnă împreună cu Dumnezeu.

În viața noastră creștină și în viața de biserică, pe măsură ce Îl slujim pe Domnul și trăim viața creștină, trebuie să rămânem în ciclul de a-L savura mai întâi pe Dumnezeu, pentru a putea fi umpluți cu Dumnezeu, și apoi de a lucra una cu Dumnezeu în timp ce lucrăm pentru Dumnezeu.

Sabatul înseamnă că, înainte de a lucra pentru Dumnezeu, trebuie Îl savurăm pe Dumnezeu și să fim umpluți cu Dumnezeu. Așa cum a făcut Petru în ziua cincizecimii, el nu a vorbit doar din ceea ce își amintea de la Domnul sau din ceea ce citise în Biblie, ci a fost mai întâi umplut de Dumnezeu și a predicat Evanghelia prin Dumnezeul care l-a umplut!

Trebuie să avem Duhul care ne umple și să purtăm un semn că suntem lucrători împreună cu Dumnezeu, iar apoi predicarea Evangheliei de către noi va fi o onoare și o glorie pentru Dumnezeu. Dumnezeu ne poate descoperi planul casei Sale, nevoile din casa Sa și lucrarea pe care trebuie să o facem pentru El și în El.

Înainte de a face orice, trebuie să purtăm semnul că suntem poporul lui Dumnezeu fiind umpluți cu Dumnezeu! Amin! În vorbirea noastră cu poporul lui Dumnezeu și cu păcătoșii din jurul nostru, fie ca noi să purtăm întotdeauna un semn că Domnul este puterea noastră, energia noastră și totul pentru slujba cuvântului (2 Corinteni 13:3; Fapte 6:4).

Vrem să fim una cu El, suntem poporul Lui și Îl luăm ca bucurie, putere și energie. Avem nevoie de El ca totul pentru noi, ca să putem lucra pentru El. În acest fel, Îl onorăm și Îl glorificăm.

Acesta este ceva ce trebuie să aducem Domnului în rugăciune, deschizându-ne către El din nou și din nou, pentru ca El să poată lucra acest lucru în noi și să fim poporul Lui, purtând un semn că depindem de El și avem nevoie de El!

Doamne Isuse, fie ca noi să purtăm un semn care să indice că suntem poporul lui Dumnezeu și că avem nevoie de Dumnezeu! Amin, Doamne, avem nevoie de Tine. Venim la Tine. Nu putem face ce vrei Tu să facem. Nu putem fi ce Tu vrem să fim. Pur și simplu ne deschidem către Tine. Avem nevoie de Tine ca bucurie, putere, energie și totul pentru noi! Amin, Doamne, venim la Tine și Te luăm ca totul pentru noi, căci avem nevoie de Tine! Umple-ne, Doamne! Umple-ne cu Tine Însuți. Saturează-ne. Fie ca să fim umpluți cu savurarea Dumnezeului Triunic până la punctul în care lucrăm pentru Dumnezeu fiind una cu Dumnezeu și avându-L pe Dumnezeu ca energie și putere a noastră! Amin, Doamne, ne odihnim cu Tine. Te savurăm. Vrem să fim umpluți cu Tine. Vrem mai întâi Îl savurăm pe Dumnezeu și să fim umpluți cu Dumnezeu, și apoi să putem lucra chiar cu Cel care ne umple! Amin, Doamne, căutăm umplerea Duhului! Umple-ne, Doamne Isuse, ca vinul ceresc! Umple-ne până la refuz! Fie ca predicarea Evangheliei de către noi și vorbirea noastră către alții să fie curgerea Cristosului care ne umple! Fie ca lucrarea noastră pentru Domnul să fie o onoare și o glorie a lui Dumnezeu! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Bear a Sign of being God’s People who Need God, Enjoy God, and Work one with God, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Cristosul atotinclusiv după cum este revelat în Matei – săptămâna 5 cu tema: Cristos ca fiind Cel care ne dă odihnă (ziua 5) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Dumnezeu S-a odihnit și a fost împrospătat în om, iar noi lucrăm cu El după ce L-am savurat pe deplin

01/07/2026 by Credincios in Cristos 6 Comments

Este un principiu divin că Dumnezeu nu ne cere să lucrăm până când nu L-am savurat; mai întâi Îl savurăm pe Dumnezeu, suntem umpluți cu Dumnezeu, ne odihnim cu Dumnezeu și suntem saturați cu Dumnezeu, apoi lucrăm împreună cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu una cu Dumnezeu, căci Dumnezeu mai întâi a lucrat și apoi s-a odihnit și a fost împrospătat, și mai întâi ne odihnim și Îl savurăm pe El și apoi lucrăm una cu El.

Doamne Isuse, venim la Tine să Te savurăm și să ne odihnim în Tine și cu Tine! Aleluia, Dumnezeu a făcut totul, iar noi, ca credincioși în Cristos, trebuie pur și simplu să Îl savurăm și să participăm la ceea ce este și are Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca prioritatea noastră zi de zi să fie să Îl savurăm pe Dumnezeu și să fim umpluți cu Dumnezeu! Fie ca noi să avem o savurare deplină a lui Cristos, astfel încât să putem fi una cu Cristos în lucrarea noastră pentru Dumnezeu și cu Dumnezeu! Amin!

Este destul de interesant să vedem cum Dumnezeu a creat toate lucrurile; El și-a făcut timp să creeze ceva în fiecare zi, iar în a șasea zi, l-a creat pe om după chipul și asemănarea Sa (Gen. 1:26). La sfârșitul fiecărei zile, Dumnezeu a văzut că tot ce făcea era bine și apoi, după ce omul a fost creat, a spus: „Foarte bine!”.

El S-a bucurat când omul a fost creat, căci acum îl are pe om după chipul și asemănarea Sa, astfel încât omul să-L exprime pe Dumnezeu și să-L reprezinte cu autoritatea Sa. Minunat!

Înainte însă ca omul să fie creat, totul fusese creat; Dumnezeu a creat totul pentru om, iar acum, când omul a venit la existență, pur și simplu avea totul acolo înaintea lui! Mai mult, după ce omul a fost creat, prima sa zi nu a fost o zi de muncă, ci o zi de odihnă.

Prima zi a omului a fost a șaptea zi a lui Dumnezeu, iar El S-a odihnit în acea zi. Aceasta stabilește principiul vieții noastre creștine; trebuie mai întâi să Îl savurăm pe Dumnezeu, să ne împărtășim din ceea ce este El și să participăm la ceea ce a făcut El pentru noi, iar apoi putem lucra cu El.

Mai ales astăzi, noi, ca și credincioși în Cristos, cărora ni s-a arătat îndurare să vedem ceva din economia lui Dumnezeu și avem o anumită povară de a-L sluji pe Domnul și de a avea grijă de ceilalți, vrem să lucrăm pentru Domnul, dar trebuie să ni se reamintească faptul că ÎNTÂI trebuie să Îl savurăm pe El și apoi să lucrăm una cu El.

Dacă nu suntem hrăniți, aprovizionați și odihniți corespunzător, lucrarea noastră nu va fi potrivită. Vom lucra cu puterea noastră, cu zelul nostru și pentru propriul nostru scop.

Dar dacă ne oprim și Îl savurăm pe Domnul, dacă Îl luăm pe Cristos ca viață, persoană și totul pentru noi, ne vom odihni în El și cu El, iar El ne va umple și ne va satura. Slavă Domnului, atunci putem lucra cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu fiind una cu Dumnezeu!

Dumnezeu S-a odihnit și a fost împrospătat când l-a obținut pe om după chipul și asemănarea Sa

Are Dumnezeu oare nevoie de odihnă? Se odihnește Dumnezeu? Conform cu Exod 31:15-17, Dumnezeu a creat toate lucrurile în șase zile, iar în ziua a șaptea S-a odihnit și a fost împrospătat. În șase zile Iehova a făcut cerul și pământul, iar în ziua a șaptea S-a odihnit și a fost împrospătat.

E minunat că Dumnezeu S-a odihnit! Uimitor, Dumnezeu a fost împrospătat! Putem spune că Dumnezeu nu are nevoie să se odihnească; totuși, când a terminat lucrarea creației și mai ales după ce a creat omul după chipul și asemănarea Sa, Dumnezeu a fost satisfăcut și S-a odihnit!

Nu numai că s-a odihnit, ci s-a și împrospătat. Pentru ca cineva să se odihnească, pur și simplu poate sta jos puțin sau să se întindă pe pat; pentru a fi împrospătat, însă, trebuie să mănânce sau să bea ceva.

De multe ori ne referim la mâncare și băuturi ca fiind ceva ce ne împrospătează. Pentru a fi împrospătați, avem nevoie de ceva care să ne învioreze. Unii pot bea o Coca-Cola sau un Dr Pepper, sau niște ceai dulce sau cu gheață și sunt împrospătați.

Dumnezeu a fost împrospătat după ce a creat toate lucrurile și mai ales după ce a terminat de creat omul!

Sabatul nu a fost doar o odihnă pentru Dumnezeu, ci și o împrospătare pentru El! Dumnezeu a fost pur și simplu împrospătat. El a fost atât de fericit, atât de satisfăcut și atât de mulțumit încât, după șase zile de creație și creație ulterioară, El S-a odihnit și a fost împrospătat.

În final, a găsit ceva care L-a împrospătat; Adam, omul creat după chipul lui Dumnezeu, L-a împrospătat pe Dumnezeu. Dumnezeu S-a odihnit după ce lucrarea Sa de creație a fost finalizată. El a privit la lucrarea mâinilor Sale, inclusiv cerurile, pământul și toate lucrurile vii, în special omul, și a spus: „Foarte bine!” (vezi Gen. 1:31).

El a considerat că este excelent, superb, foarte bun. Dumnezeu a fost împrospătat cu omul. El l-a creat pe om după chipul Său cu un duh, pentru ca omul să poată avea părtășie cu El (Gen. 1:26; 2:7; Ioan 4:31-34).

Când un designer sau creator proiectează și realizează ceva, se așează și privește la ceea ce a creat, se odihnește și se împrospătează. Când un meșteșugar realizează un scaun, lucrează la el multe zile; când îl termină, se așează pe el și se odihnește, fiind pe deplin satisfăcut și împrospătat.

Uneori, unele surori pot dori să confecționeze o anumită îmbrăcăminte; aleg materialul și lucrează la el, iar când îl termină, sunt satisfăcute.

În mod similar, după ce Dumnezeu l-a creat pe om, El a privit la lucrarea Sa – cerurile, pământul și toate lucrurile vii și a fost satisfăcut; prin urmare, S-a odihnit și a fost împrospătat. Noi, ființele umane, suntem creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu este satisfăcut și împrospătat când se uită la noi.

În Psalmul 110 vedem în continuare că Cristos, în timp ce luptă bătălia, bea din pârâul de pe drum și se împrospătează. Pârâul semnifică consacrarea noastră față de Domnul. Dumnezeu este satisfăcut când câștigă niște oameni consacrați.

El se poate odihni și este împrospătat atunci când un grup de oameni după chipul și asemănarea Lui Îi oferă terenul în ființa lor pentru ca El să facă ceea ce vrea El să facă! Aceasta este adevărata odihnă pentru Dumnezeu. Și când Dumnezeu Se odihnește, și noi ne odihnim.

Când Dumnezeu este în pace, când El se odihnește și este satisfăcut, și noi ne odihnim și suntem satisfăcuți. Dumnezeu a fost „burlac” înainte de a-L crea pe om (vezi Gen. 2:18, 22); El a vrut ca omul să fie soția Lui, mireasa Lui.

El a vrut ca omul să-L primească pe Dumnezeu, să-L iubească, să fie umplut de Dumnezeu și să-L exprime pe Dumnezeu pentru a deveni soția Lui (2 Cor. 11:2; Efes. 5:25).

Amin, în veșnicia viitoare Dumnezeu va avea o soție, Noul Ierusalim, care este numită soția Mielului (Apoc. 21:9-10). De aceea Dumnezeu S-a odihnit și a fost împrospătat; El a văzut că va câștiga o soție pentru El Însuși!

Omul a fost ca o băutură răcoritoare pentru a-I potoli setea lui Dumnezeu și a-L satisface. Când Dumnezeu Și-a terminat lucrarea și a început să Se odihnească, El l-a avut pe om ca tovarăș al Său.

Pentru Dumnezeu, ziua a șaptea era o zi de odihnă și de împrospătare; însă pentru om, tovarășul lui Dumnezeu, ziua de odihnă și de împrospătare era prima zi. Nu am fost creați să lucrăm pentru Dumnezeu, ci să intrăm în odihna și împrospătarea lui Dumnezeu, în savurarea Lui.

Dumnezeu vrea ca omul să fie tovarășul Său, partenera Sa; am fost creați după chipul lui Dumnezeu și avem un duh pentru a-L primi și a-L conține pe Dumnezeu (Ioan 4:24). Când ne exersăm duhul pentru a I ne închina în duh și adevăr, bem din El ca din apa vie, iar Dumnezeu este satisfăcut.

Când Îl contactăm pe Domnul și rămânem în contact cu Domnul, dându-I teren în ființa noastră pentru ca El să Se introducă în noi și să facă ceea ce vrea El să facă în noi, Dumnezeu este împrospătat și satisfăcut.

O, fie ca să trăim o viață pe pământ pentru satisfacția, odihna și împrospătarea lui Dumnezeu! Amin, vrem să trăim una cu Domnul astăzi, chiar să intrăm în odihna, satisfacția și împrospătarea Sa!

Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai creat după chipul lui Dumnezeu și după asemănarea lui Dumnezeu! Aleluia, când Dumnezeu a creat omul, El a fost satisfăcut, S-a odihnit și a fost împrospătat! Amin, Dumnezeu este plin de odihnă și este împrospătat când obține un om după chipul și asemănarea Sa! O, Doamne, vrem să intrăm în odihna Ta astăzi. Ne exersăm duhul pentru a avea părtășie cu Tine, ca să putem fi una cu Tine. Aleluia, Dumnezeu vrea ca omul să-L primească, să-L iubească, să fie umplut cu El și să-L exprime ca fiind soția Lui! Slavă Domnului, astăzi Dumnezeu este în procesul de a câștiga o soție și El va câștiga Noul Ierusalim, soția Mielului! O, Doamne, ne dăm Ție astăzi. Ne exersăm duhul pentru a Te contacta și a fi umpluți de Tine! Fie ca noi să fim ca o băutură răcoritoare care să-I potolească setea lui Dumnezeu și să-L satisfacă pe Dumnezeu! Fie ca noi să fim tovarășii Tăi, alăturându-ne Ție în odihna Ta și apoi lucrând una cu Tine! O, Doamne, fie ca noi să alegem zilnic să Te contactăm și să fim umpluți cu Tine în duh!

După o savurare deplină a lui Dumnezeu și cu Dumnezeu, lucrăm împreună cu Dumnezeu, una cu Dumnezeu

Este un principiu divin în cuvântul lui Dumnezeu că Dumnezeu nu ne cere să lucrăm până când nu L-am savurat pe Dumnezeu; numai după ce Îl savurăm pe Dumnezeu putem fi umpluți de El și, prin urmare, putem lucra împreună cu El și pentru El.

În cazul Său, când Dumnezeu a creat toate lucrurile, El a lucrat mai întâi, apoi S-a odihnit și a fost împrospătat. În cazul nostru, mai întâi ne odihnim și suntem împrospătați cu Dumnezeu, iar apoi putem lucra împreună cu Dumnezeu, una cu Dumnezeu.

Dumnezeu nu ne cere niciodată să lucrăm pentru El până când nu L-am savurat pe deplin pe Dumnezeu. El acordă mai multă atenție vieții decât lucrării.

Când Domnul Isus era pe pământ, El a căutat să petreacă timp cu Tatăl din nou și din nou, căci baza, sursa și rezerva lucrării Sale era părtășia Sa cu Tatăl, pentru a fi una cu Tatăl în toate lucrurile (Marcu 1:35; Luca 5:16; 6:12; Marcu 6:46).

Dacă noi, cei care credem în Cristos, nu știm cum să Îl savurăm pe Dumnezeu, cum să ne bucurăm cu Dumnezeu și cum să fim umpluți de Dumnezeu, atunci nu știm cum să lucrăm împreună cu El și să fim una cu El în lucrarea Sa.

Dumnezeu nu vrea ca noi să încercăm să lucrăm pentru El; El nu apreciază efortul nostru natural sau zelul în a lucra pentru El. Ceea ce vrea Dumnezeu este să petrecem timp cu El, să Îl savurăm pe El și să fim umpluți de El; apoi, după un timp în prezența Lui și după ce suntem umpluți cu Dumnezeu, putem lucra una cu Dumnezeu.

Dumnezeu vrea mai întâi să ne ofere pe Sine ca viață, savurare și totul pentru noi. Apoi, pe măsură ce suntem umpluți cu Dumnezeu, suntem în mod spontan una cu Dumnezeu și lucrăm împreună cu Dumnezeu.

Fie ca noi să fim cei care învățăm cum să Îl savurăm pe Dumnezeu. Fie ca noi să învățăm cum să Îl savurăm pe Dumnezeu Însuși. În viața noastră de zi cu zi, fie ca noi să învățăm cum să Îl savurăm pe Dumnezeu. Fie ca noi să învățăm cum să fim umpluți de Dumnezeu.

Pe de o parte, învățăm să ne golim de noi înșine; pe de altă parte, învățăm cum să fim umpluți cu Dumnezeu (Efeseni 3:19; 5:18; Fapte 13:52; Ioan 6:57). Noi, ca ființe umane, trebuie să fim mai întâi umpluți de Dumnezeu și saturați de Dumnezeu, iar apoi ne vom alătura lui Dumnezeu în lucrarea Lui.

Lucrarea nu este a noastră, ci a Lui; El o plănuiește și o pregătește pentru noi, iar noi ne alăturăm Lui în lucrarea Lui. Pe măsură ce petrecem timp cu El și suntem umpluți cu El, va exista revărsarea vieții divine în noi, iar aceasta va fi lucrarea noastră.

Dumnezeu nu ne cere să lucrăm pentru El fără ca El să ne alimenteze mai întâi tot ceea ce este El. Fie ca noi să păstrăm acest principiu astăzi. Fie ca noi să nu profanăm Sabatul. Fie ca noi să nu nesocotim principiul Sabatului.

Dumnezeu vrea să Îl savurăm pe El mai întâi. Trebuie să începem asta dimineața devreme; primul lucru pe care ar trebui să-l facem dimineața este să-L căutăm pe Domnul. Trebuie să ne îndreptăm inima către El. Trebuie să-I chemăm Numele.

Trebuie să ne rugăm și să citim cuvântul Lui. În loc să ne aruncăm în activitățile zilnice, ar trebui să Îl savurăm mai întâi pe Domnul. Când ne adunăm pentru a ne coordona și a avea părtășie cu privire la multe lucruri practice din viața de biserică, ar trebui să păstrăm întotdeauna principiul Sabatului.

Nu ne adunăm pentru a ne coordona mai întâi și a desemna cine face ce și ce echipe se ocupă de diferite lucruri. Ne adunăm pentru a-L savura pe Domnul mai întâi.

În primul rând, Îl savurăm pe Cristos! Înainte de a vorbi despre orice lucru practic și înainte de a ne coordona despre una sau alta, Îl savurăm mai întâi pe Cristos. Fie ca să învățăm să ne facem timp să Îl savurăm pe Dumnezeu ca odihnă și împrospătare a noastră.

Fie ca să căutăm să fim umpluți de Dumnezeu, astfel încât să avem resursele necesare pentru a putea lucra pentru Dumnezeu. Fie ca să învățăm și să reînvățăm cum să Îl savurăm pe Dumnezeu, cum să fim umpluți subiectiv cu El și cum să fim una cu El, astfel încât lucrarea noastră pentru Dumnezeu să fie o revărsare a vieții Sale din noi!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că nu ne-ai cerut să lucrăm mai întâi pentru Dumnezeu, ci mai degrabă Te dăruiești nouă pentru savurarea noastră! Fie ca să vedem principiul divin conform căruia Dumnezeu vrea să Îl savurăm pe El mai întâi și apoi să fim una cu El pentru a lucra pentru El! O, Doamne, vrem să învățăm și să exersăm să Îl savurăm pe Dumnezeu. Fie ca nu doar să-L cunoaștem pe Dumnezeu sau să-L experimentăm, ci, mai mult decât atât, să Îl savurăm pe Dumnezeu! Învață-ne cum să Te savurăm și cum să fim umpluți cu Tine! Amin, Doamne, ne oprim din a face, din lucrarea și din eforturile noastre și pur și simplu vrem să Te savurăm! Fie ca să fim umpluți de Dumnezeu până la refuz, astfel încât să putem fi una cu Dumnezeu în lucrarea Sa divină! Amin, Doamne, vrem să păstrăm principiul Sabatului savurându-L mai întâi pe Dumnezeu și fiind umpluți cu Dumnezeu și apoi lucrând cu Dumnezeu fiind una cu Dumnezeu! Oh, fie ca revărsarea plinătății vieții divine din noi să fie lucrarea noastră! Fie ca lucrarea noastră să fie trăirea noastră! Fie ca noi să ne unim cu Dumnezeu în lucrarea Lui, pe măsură ce Îl savurăm pe Dumnezeu și suntem umpluți cu Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, God Rested and was Refreshed in Man, and We Work with Him after Enjoying Him Fully, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Cristosul atotinclusiv după cum este revelat în Matei – săptămâna 5 cu tema: Cristos ca fiind Cel care ne dă odihnă (ziua 4) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Intrăm în odihna lui Dumnezeu, Îl savurăm pe Dumnezeu și suntem satisfăcuți de Dumnezeu înainte de a lucra pentru Dumnezeu

30/06/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

Trebuie să învățăm cum să ne odihnim cu Dumnezeu și apoi să lucrăm pentru Dumnezeu și trebuie să intrăm în odihna lui Dumnezeu pe măsură ce lucrăm împreună cu El și pentru El; trebuie să păstrăm principiul Sabatului, luându-L pe Cristos ca odihnă și savurare pentru satisfacția noastră cu Dumnezeu și în Dumnezeu, și apoi să lucrăm împreună cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu.

Doamne Isuse, venim la Tine astăzi pentru a fi una cu Tine. Tu ești odihna noastră. Tu ne dai odihnă. Te luăm pe Tine ca odihnă a noastră. O, Doamne, chiar dacă facem atâtea lucruri în exterior, vrem să fim în Tine ca odihnă în interior. Păstrează-ne în Tine, în duhul nostru, odihnindu-ne cu Tine și lucrând împreună cu Tine! Fie ca noi să păstrăm astăzi principiul divin de a rămâne în odihnă pe măsură ce facem toate lucrurile în viața noastră creștină! Amin!

Noi, credincioșii în Cristos, putem veni la Domnul zi de zi, chiar și clipă de clipă, pentru a primi și a savura odihnă. Pe măsură ce trudim și suntem împovărați, făcând atât de multe lucruri în viața noastră creștină și în lucrarea noastră pentru Dumnezeu, trebuie să venim la Domnul, iar El ne va da odihnă.

Când venim la Domnul, El ne arată că El poartă un jug; El poartă voia Tatălui ca jugul Său, care este ușor, și El duce povara voii lui Dumnezeu, care este ușoară.

Jugul nostru este greu și nu avem puterea să-l ducem; chiar și atunci când luăm jugul lui Cristos și suntem înjugați cu El, avem nevoie de El ca fiind totul pentru noi. Jugul Său este ușor și povara Său este ușoară.

Uneori trudim atât de mult încât s-ar putea să nu dormim suficient; s-ar putea să facem atât de multe lucruri încât nici măcar nu putem dormi. Uneori poate părea că jugul Domnului este atât de greu și aspru; în aceste momente, trebuie să venim la Domnul, iar El ne va da odihnă.

Principiul este că trudim, ne ostenim și purtăm poveri, dar, în același timp, venim la Domnul în interior pentru a savura El ca odihnă noastră. Când venim la Domnul și suntem una cu El, vom realiza că totul în economia lui Dumnezeu nu este o povară grea, ci o bucurie.

Dacă simțim neliniște, nu ar trebui să dăm vina pe economia lui Dumnezeu; dăm vina pe lucrul greșit. Nu economia lui Dumnezeu și povara de a duce la îndeplinire economia lui Dumnezeu ne fac amari; mai degrabă, folosirea vieții și a puterii noastre naturale ne face să credem că jugul este amar sau greu.

Dacă încă ne folosim puterea naturală pentru a-L sluji pe Domnul, dacă încă dorim ceva pentru noi înșine slujind Domnului, vom crede că voia Domnului este dură și aspră. Dar dacă venim la Domnul și Îl luăm ca odihnă, Aleluia, savurăm odihnă cu El și putem trudi cu El rămânând în odihna Lui în toate lucrurile! Amin!

Pe măsură ce lucrăm pentru Dumnezeu, trebuie să ne odihnim împreună cu El: păstrăm principiul Sabatului!

O altă mențiune a odihnei mai întâi cu Dumnezeu și apoi lucrării cu Dumnezeu, sau a odihnei cu Dumnezeu în timp ce lucrăm împreună cu El, se găsește în Exod 31:12-17.

După o lungă relatare despre zidirea locuinței lui Dumnezeu, există o repetare a poruncii de a păzi Sabatul. Iehova l-a chemat pe Moise să se suie pe munte; acolo, i-a dat legea, apoi i-a dat revelația despre zidirea locuinței Sale pe pământ.

Vedem atât de multe detalii despre proiectul tabernaculului și mobilierul său și vedem, de asemenea, o revelație completă despre preoție; după aceea, vedem o relatare despre ziditorii tabernaculului.

După toate acestea, Domnul a repetat porunca de a păzi Sabatul. Se pare că aceasta este o inserare aici, deoarece Dumnezeu vorbea despre zidirea locuinței lui Dumnezeu, despre preoție, despre lege etc. și, dintr-o dată, El spune că poporul Său trebuie să păzească Sabatul.

Aici vedem că Dumnezeu dorește ca ziditorii Săi, credincioșii în Cristos care cresc în viață și zidesc biserica, nu doar să lucreze pentru El, ci, mai mult decât atât, să învețe cum să se odihnească cu Dumnezeu.

Nu ar trebui să lucrăm doar pentru Dumnezeu și să uităm de odihna cu El; mai degrabă, trebuie să ni se reamintească să ne odihnim împreună cu Dumnezeu, chiar mai întâi să ne odihnim și apoi să lucrăm cu și pentru Dumnezeu.

Dumnezeu vrea să păstrăm principiul Sabatului; acest principiu nu este o chestiune de ziua în care ne odihnim, sâmbăta sau duminica, ci este odihna împreună cu Dumnezeu și apoi lucrarea împreună cu Dumnezeu.

În Vechiul Testament, Sabatul trebuia păstrat sfânt și nimănui nu i se permitea să lucreze de Sabat, căci aceasta este ziua de odihnă (Evrei 4:7-9; Isaia 30:15).

Astăzi trebuie să păstrăm principiul Sabatului, căci Sabatul este legat de locuința lui Dumnezeu, atât în pregătirea materialelor, cât și în zidirea sa, în slujba sfinților în biserică, precum și în toate detaliile legate de zidirea bisericii.

Faptul că inserarea referitoare la Sabat urmează după însărcinarea pentru lucrarea de zidire a tabernaculului indică faptul că Domnul le spunea constructorilor, lucrătorilor, să învețe cum să se odihnească cu El în timp ce lucrau pentru El.

Trebuie să ascultăm de cuvântul Domnului în duh. Domnul Isus a spus că El va zidi biserica Sa; Cel care zidește biserica este Cristos (Matei 16:18). Trebuie să fim în Cristos și una cu Cristos pentru a zidi biserica și, în special, trebuie să învățăm cum să ne odihnim împreună cu El.

Fie ca noi să învățăm de la Domnul astăzi. Fie ca noi, ca ziditori ai casei lui Dumnezeu și lucrători în clădirea lui Dumnezeu, să învățăm să ne odihnim împreună cu Dumnezeu și apoi să lucrăm împreună cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu.

Pentru a zidi biserica pe pământ, trebuie mai întâi să învățăm cum să ne odihnim împreună cu El și apoi vom ști cum să lucrăm pentru El. Dacă știm doar cum să lucrăm pentru Domnul, dar nu ne odihnim în mod regulat împreună cu El, acționăm contrar principiului divin.

De fapt, chiar dacă lucrăm pentru Domnul pentru a zidi biserica, trebuie să venim la El și să-L luăm ca odihnă a noastră; ne odihnim în El și cu El, și apoi lucrăm împreună cu El și pentru El.

Acesta este principiul divin și nu ar trebui să încălcăm acest principiu. De multe ori, creștinii zeloși încalcă fără să vrea principiul lui Dumnezeu și, uneori, chiar pot face acest lucru de bunăvoie.

Ei sunt plini de zel, putere și tărie și doar lucrează pentru Dumnezeu, dar nu se odihnesc împreună cu Dumnezeu. O, Doamne Isuse! Fie ca noi să venim la Domnul cu privire la aceasta și să fim înaintea Lui, chiar să-I spunem:

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să lucrăm pentru Tine pentru zidirea bisericii. Amin, Doamne, ne dăm Ție pentru a zidi biserica în calitate de locuință a lui Dumnezeu. Vrem să fim una cu Tine, Doamne, în lucrarea de zidire. Venim la Tine și învățăm de la Tine, căci Tu ești Cel care zidește biserica. Aleluia, biserica este a Domnului și El este Cel care zidește biserica! Amin, Doamne, fie ca noi să învățăm să venim și să ne odihnim împreună cu Tine și în Tine și apoi să lucrăm pentru Tine și împreună cu Tine. Fie ca noi să vedem acest principiu divin în lucrarea noastră pentru Domnul. Fie ca astăzi să păstrăm principiul Sabatului, învățând să ne odihnim împreună cu Domnul și apoi să lucrăm împreună cu El. Amin, Doamne, adu-ne la Tine ca odihnă a noastră. Fă-ne să venim la Tine pentru a Te primi și a Te savura ca odihnă a noastră. Fie ca să Te luăm ca odihnă și satisfacție a noastră. O, Doamne, fie ca mai întâi să Te savurăm, să ne împărtășim din bogățiile Tale și să ne odihnim împreună cu Tine, și apoi să facem lucruri în unitate cu Tine pentru zidirea bisericii!

Intrăm în odihna lui Dumnezeu, Îl savurăm pe Dumnezeu și suntem satisfăcuți cu Dumnezeu, apoi lucrăm împreună cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu

Mulți oameni, când aud despre subiectul păstrării principiului Sabatului, cred că ar trebui să oprească totul și pur și simplu să se odihnească, fără să facă nimic; mulți cred că semnificația Sabatului este pur și simplu încetarea lucrului.

Dacă ne uităm la prima mențiune a faptului că Dumnezeu a păstrat Sabatul, pe care nu l-a numit Sabat, ci doar o zi de odihnă, vedem în Geneza 1-2 cum Dumnezeu a creat toate lucrurile și apoi S-a odihnit. Dumnezeu a creat pământul, cerurile, animalele, păsările și toate lucrurile necesare existenței omului; El a creat toate lucrurile în șase zile, iar în ziua a șaptea S-a odihnit (Geneza 2:2).

În ziua a șasea, Dumnezeu l-a creat pe om și, când l-a văzut pe om, a fost satisfăcut; apoi, în ziua a șaptea, Dumnezeu S-a odihnit. Aceasta înseamnă că, de îndată ce omul a ieșit din mâinile creatoare ale lui Dumnezeu în ziua a șasea a lui Dumnezeu, omul nu a intrat în lucrare, ci în odihna lui Dumnezeu.

Prima zi a omului nu a fost o zi de muncă; a fost o zi de odihnă. Acesta este principiul divin și trebuie să respectăm acest principiu, care este și principiul Sabatului.

Trebuie să ne dăm seama că Dumnezeu S-a odihnit în ziua a șaptea pentru că Și-a terminat lucrarea și a fost satisfăcut (Gen. 1:26, 31-2:2). Când l-a obținut pe om, pentru care a creat toate lucrurile, gloria lui Dumnezeu s-a manifestat pentru că omul era acolo după imaginea Sa și cu autoritatea Sa!

Omul era pe cale să exercite autoritatea lui Dumnezeu și să-L exprime pe Dumnezeu după chipul Său atât pentru a-l supune pe Satan, cât și pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu.

Atâta timp cât omul Îl exprimă pe Dumnezeu și îl tratează pe dușmanul lui Dumnezeu, Dumnezeu este satisfăcut și se poate odihni. Dumnezeu a muncit din greu, chiar cu osteneală, timp de șase zile, iar în ziua a șaptea S-a odihnit; a fost fericit, a fost satisfăcut, așa că S-a odihnit.

El nu a fost fericit doar cu soarele, luna, stelele, cerul, pământul, animalele, copacii sau peștii; El a fost fericit pentru că l-a câștigat pe om!

Prima zi a omului pe pământ a fost o zi de odihnă; mai întâi s-a odihnit cu Dumnezeu și apoi a lucrat pentru Dumnezeu și cu Dumnezeu.

Mai târziu, a șaptea zi a fost comemorată ca fiind Sabatul (Exod 20:8-11); a șaptea zi a lui Dumnezeu a fost prima zi a omului. Ce minunat e că prima noastră zi, prima noastră acțiune, nu este să lucrăm pentru Dumnezeu, ci să ne odihnim împreună cu Dumnezeu!

Așa am fost creați conform principiului divin! Dumnezeu a pregătit totul pentru savurarea omului; după ce omul a fost creat, el nu s-a alăturat lucrării lui Dumnezeu, ci a intrat în odihna lui Dumnezeu.

Ca și credincioși în Cristos, nu am fost mântuiți în primul rând pentru a lucra cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu; am fost mântuiți pentru a-L savura mai întâi pe Dumnezeu, a ne odihni cu Dumnezeu și a ne împărtăși din odihna lui Dumnezeu, iar apoi putem lucra împreună cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu.

Dumnezeu a pregătit totul. El a venit în Fiul și ne-a răscumpărat și a devenit un Duh dătător de viață pentru a intra în duhul nostru și a-Și distribui viața în noi.

Chiar și după ce ne pocăim și credem, Dumnezeu continuă să facă totul în noi; El lucrează în noi atât voința, cât și înfăptuirea, spre buna Sa plăcere. El ne înnoiește, ne transformă, ne conformează imaginii Sale și ne glorifică.

Prima sarcină pentru noi, ca și credincioși în Cristos, nu este să lucrăm pentru Dumnezeu, ci să Îl savurăm pe Dumnezeu și să intrăm în odihna lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu vrea ca omul să înceapă să lucreze pentru El imediat ce omul crede în Dumnezeu; Dumnezeu a făcut toată lucrarea, iar omul trebuie mai întâi să-L savureze pe Dumnezeu și să se odihnească împreună cu Dumnezeu, iar apoi omul poate lucra pentru Dumnezeu și împreună cu Dumnezeu.

Când Domnul Isus era pe cruce, unul dintre cuvintele pe care le-a spus spre sfârșit a fost: S-a terminat. S-a isprăvit! Slavă Domnului, toată lucrarea a fost terminată! Noi, credincioșii în Cristos, intrăm în lucrarea terminată a lui Cristos, savurăm persoana Lui și lucrarea Lui și intrăm în odihna Lui. Dumnezeu a făcut totul; de tot ce avem nevoie, El a făcut totul.

Pur și simplu pătrundem în ceea ce a realizat El. Îl putem lăuda pentru ceea ce a făcut. Fie ca omul să ne dăm seama că omul nu a fost creat mai întâi să lucreze, ci să fie satisfăcut cu Dumnezeu și să se odihnească împreună cu Dumnezeu (Matei 11:28-30).

Sabatul a fost făcut pentru om și nu omul pentru Sabat (Marcu 2:27). Cei religioși răstoarnă acest lucru în sens greșit, spunând că omul este pentru Sabat; de fapt, Sabatul este pentru om, căci Dumnezeu vrea ca omul să se odihnească mai întâi cu El.

Când suntem umpluți de Cristos, savurându-L pe Cristos, putem lucra pentru Domnul și împreună cu Domnul. Fie ca să ne dăm seama că nu putem continua să lucrăm pentru Dumnezeu continuu fără nicio pauză; trebuie să existe intervale de lucrare urmate de intervale de odihnă.

De fapt, mai întâi ne odihnim și apoi lucrăm și ne odihnim și suntem satisfăcuți cu Dumnezeu, astfel încât să-L putem cunoaște pe Dumnezeu, să-L savurăm pe Dumnezeu și să fim una cu Dumnezeu în timp ce lucrăm pentru Dumnezeu. Lucrarea noastră ar trebui să fie revărsarea vieții interioare!

Doamne Isuse, fie ca noi să știm cum să ne odihnim împreună cu Dumnezeu și să-L savurăm pe Dumnezeu mai întâi și apoi să lucrăm pentru Dumnezeu și împreună cu Dumnezeu. Amin, Doamne, venim la Tine astăzi să Te savurăm și apoi să lucrăm împreună cu Tine și pentru Tine. Fie ca astăzi să intrăm în odihna Ta de Sabat. Vrem să rămânem în odihna Ta. Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai creat nu pentru a lucra mai întâi pentru Dumnezeu, ci pentru a-L savura pe Dumnezeu și a intra în odihna lui Dumnezeu! Aleluia, prima zi a omului după ce a fost creat de Dumnezeu a fost o zi de odihnă, nu o zi de muncă! Amin, Doamne, Te iubim! Vrem să ne facem timp să Te savurăm și să ne odihnim împreună cu Tine. Tu ești odihna noastră. Tu ești satisfacția noastră. Umple-ne, Doamne! Umple-ne până la refuz! Satisface-ne. Constituie-ne cu Tine Însuți. Pur și simplu ne deschidem întreaga ființă Ție. Vrem să fim umpluți cu Dumnezeul Triunic! Fie ca lucrarea noastră pentru Dumnezeu să fie revărsarea vieții interioare. Fie ca viața Ta din noi să ne umple și să ne satureze până când se revarsă din noi ca lucrare a noastră pentru Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca să ne odihnim cu Tine din nou și din nou, ca să fim umpluți cu Tine și să lucrăm una cu Tine!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Enter God’s Rest, enjoy God, and are Satisfied with God before we Work for God, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Cristosul atotinclusiv după cum este revelat în Matei – săptămâna 5 cu tema: Cristos ca fiind Cel care ne dă odihnă (ziua 3) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Dumnezeu și Cristos au lucrat, iar noi, ca vase ale lui Dumnezeu, lucrăm una cu El astăzi

30/11/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Dumnezeul nostru lucrează neîncetat și nu se va opri niciodată; cartea Fapte nu are sfârșit, deoarece astăzi trăim în continuarea cărții Fapte, căutând să fim vasele lui Dumnezeu pe care El le poate umple și instrumentele pe care El le poate folosi pentru lucrarea Sa până când va obține ceea ce își dorește, Noul Ierusalim! Amin!

Săptămâna aceasta începem o nouă carte de înviorarea de dimineață cu titlul general „Singurul acord și aspecte cruciale ale cărții Fapte”. În această primă săptămână, subiectul nostru este „Continuarea cărții Fapte – continuarea corporativă a lui Cristos”.

Aleluia, astăzi trăim în continuarea cărții Fapte, căci suntem continuarea corporativă a lui Cristos pe pământ în această epocă! În cartea Fapte, vedem nu numai ce au făcut discipolii lui Isus, unde s-au dus, ce au predicat, cum au întemeiat biserici și ce persecuții au suferit în călătoriile lor misionare.

Într-un fel, despre asta citești, căci există o mulțime de detalii, evenimente și situații; totuși, în sensul cel mai intrinsec, ceea ce vedem în cartea Fapte este continuarea lui Cristos.

Cristosul care este Dumnezeu întrupat ca om în Evanghelii nu doar a murit pe cruce și apoi a fost înălțat la ceruri; în cartea Fapte, El S-a revărsat ca Duh peste discipoli și a continuat să trăiască în ei. Acum, discipolii lui Cristos sunt continuarea lui Cristos.

În loc să avem un singur Isus, acum există mulți Isus mici, mulți discipoli ai lui Cristos, care continuă același fel de trăire și lucrare pe care Domnul l-a făcut când a fost pe pământ.

Trebuie să vedem nu doar istoria umană exterioară cu toate evenimentele, circumstanțele, oamenii importanți și lucrurile cheie care s-au întâmplat, ci, mai mult, trebuie să vedem istoria universală conform economiei eterne a lui Dumnezeu.

Există istoria divină care are loc în istoria umană. Pe de o parte, se întâmplă multe lucruri în istoria umană exterioară și este ușor să fii preocupat de aceste evenimente, încercând să le navighezi, să le cunoști și să le înțelegi.

Dar, pe de altă parte, Dumnezeu face ceva în culise, așa cum este revelat în cuvântul Său, pentru ca El să-Și poată duce la îndeplinire economia și să obțină o expresie corporativă pentru Sine Însuși.

Noi, cei care credem în Cristos, am fost transferați în istoria divină din cadrul istoriei umane atunci când am crezut în Domnul Isus; acum trăim în istoria divină, scriem istoria divină, iar Cristos în noi face istorie, căci numai ceea ce face, vorbește și exprimă El prin noi este istoria divină.

Dumnezeu a lucrat până acum și Domnul lucrează și el: lucrarea lui Dumnezeu continuă și nu s-a oprit

Cartea Fapte se încheie cu Fapte 28:31, care spune: „propovăduia Împărăția lui Dumnezeu și învăța pe oameni, cu toată îndrăzneala și fără nicio piedică, cele privitoare la Domnul Isus Hristos”. Acesta nu este sfârșitul cărții Fapte; este ultimul verset, dar nu arată că această carte se termină aici.

Cartea Fapte nu are un sfârșit; este o carte fără sfârșit, deoarece această carte este încă în curs de continuare. Da, faptele apostolilor din primul secol s-au încheiat, dar cartea Fapte în ansamblu nu s-a încheiat încă. Așa cum Cristos a trăit în Evanghelii și a umblat printre oameni fizic, tot așa El a trăit, a umblat și a lucrat printre oameni și din interiorul discipolilor Săi în cartea Fapte.

Mai mult, El încă trăiește, umblă și lucrează din interiorul credincioșilor Săi în Cristos de-a lungul epocilor. Ioan 5:17 ne oferă cheia acestui lucru, căci aici Domnul spune: „Tatăl Meu lucrează până acum și Eu, de asemenea, lucrez”. Aceasta arată că, de la răzvrătirea lui Satan și căderea omului, Dumnezeu a lucrat până acum; de asemenea, Domnul Isus lucrează.

Cartea Fapte nu este o relatare a faptelor lui Petru, Ioan, Iacov sau Pavel; este o relatare a lucrării lui Dumnezeu. Dumnezeu este Cel care lucrează, iar lucrarea Lui continuă și nu s-a oprit.

Dacă nu crezi asta, privește în jurul tău și chiar privește-te pe tine însuți: nu lucrează Dumnezeu în tine și în sfinții din viața de biserică? Nu suntem noi atât de bucuroși că Domnul încă lucrează în noi și asupra noastră?

El are un scop, o economie eternă și nu va înceta să lucreze până nu va împlini ceea ce este pe inima Lui! Da, El a lucrat prin Petru și apoi prin Pavel, dar Dumnezeu nu a încetat niciodată să lucreze.

Apostolul Pavel a lucrat la Roma timp de doi ani, a trăit acolo și mai târziu a fost martirizat; niciunul dintre aceste lucruri nu a fost consemnat în cartea Fapte. În mod similar, Petru și Ioan au lucrat, au trăit și au făcut multe lucruri, totuși niciunul dintre sfârșitul lor nu a fost consemnat în Fapte.

Nu putem spune că cartea Fapte s-a încheiat, căci mărturia lui Dumnezeu nu poate fi niciodată terminată. Chiar dacă această carte ar avea o sută de capitole, lucrarea lui Dumnezeu continuă, căci Dumnezeu a lucrat până acum și Domnul lucrează și el. Lucruri noi pot fi întotdeauna adăugate istoriei divine în interiorul istoriei umane în cartea Fapte.

Lucrarea pe care Dumnezeu a făcut-o în primul secol a fost minunată, dar nu a fost vârful; lucrarea pe care Dumnezeu a făcut-o anul trecut a fost foarte bună, dar totuși nu a fost vârful.

Dumnezeu continuă să înainteze, căci El lucrează mereu pentru a-Și obține expresia corporativă pe pământ, Trupul lui Cristos din această epocă finalizându-se în Noul Ierusalim în eternitate.

Să nu presupunem că lucrarea lui Dumnezeu și-a atins vârful în vremea lui Pavel sau poate în vremea lui Martin Luther sau a altei persoane folosite de Dumnezeu în istorie. Lucrarea Lui nu a atins vârful în primul secol sau în secolul al șaisprezecelea; lucrarea Lui continuă.

Nici măcar secolul trecut nu a fost sfârșitul lucrării lui Dumnezeu; El lucrează continuu și va lucra neobosit până când va împlini ceea ce este în inima Lui.

Dumnezeul nostru lucrează mereu. El avansează mereu. El nu se oprește niciodată. Fie ca noi să vedem acest lucru și fie ca noi să fim încurajați. Poate că am eșuat astăzi, dar Dumnezeu nu se oprește niciodată; El continuă să lucreze în noi.

Biserica poate fi în degradare astăzi și nu se pare că se produc mulți biruitori; cu toate acestea, Dumnezeu încă lucrează. Tatăl lucrează până acum și Domnul Isus lucrează mereu. Lucrarea lui Dumnezeu va continua până la cerul nou și pământul nou, până când El va câștiga Noul Ierusalim. Aleluia!

Doamne Isuse, îți mulțumim că ai venit în noi ca să lucrezi în noi și să ne faci să trăim în istoria divină în interiorul istoriei umane. Aleluia, acum suntem în continuarea cărții Fapte, căci Dumnezeu lucrează în noi și chiar prin noi! Ne deschidem Ție, Doamne. Fie ca să vedem că Dumnezeu Tatăl lucrează până acum și că și Cristos lucrează. Aleluia, Dumnezeu lucrează mereu! Slavă Domnului, El înaintează mereu. Îți mulțumim, Doamne, nimic nu-L poate opri pe Dumnezeul nostru până nu a terminat! Lucrează în noi, Doamne, și lucrează în jurul nostru pentru a împlini economia Ta eternă. Ne dăm Ție pentru ca scopul Tău etern să se împlinească în noi. Îți mulțumim că putem fi aici, în viața de biserică, permițându-Ți să lucrezi în noi, să Te introduci în noi și să lucrezi prin noi. Slavă Domnului, Dumnezeul nostru va lucra până la împărăție și până la cerul nou și pământul nou, căci El vrea să câștige o expresie corporativă a Sa, Noul Ierusalim! Amin, Doamne, credem aceasta și Te lăudăm!

Multe dintre vasele lui Dumnezeu încă continuă lucrarea lui Dumnezeu, una cu Dumnezeu pentru împlinirea economiei Sale

Cartea Faptele Apostolilor este o consemnare a lucrării lui Dumnezeu; deși Domnul Isus nu mai era fizic printre oamenii de pe pământ, El era în discipolii Săi ca Duh pentru a-Și continua lucrarea pe pământ. Amin!

Petru, Ioan și Pavel nu au făcut lucruri doar în ei înșiși sau pentru ei înșiși; mai degrabă, ei erau una cu Dumnezeu, fiind vasele lui Dumnezeu în acea epocă pe care El le putea folosi pentru a-Și îndeplini lucrarea.

Astăzi trăim la sfârșitul acestei epoci și de multe ori credem că aceasta este cea mai rea situație care a existat vreodată.

Omul are întotdeauna concepția greșită că epoca sa este cea mai rea epocă a bisericii; mai ales dacă Îl iubești pe Domnul și vrei să fii unul dintre vasele lui Dumnezeu care încă îndeplinesc lucrarea lui Dumnezeu una cu Dumnezeu, îți dai seama câtă degradare și corupție există în această epocă.

Pe vremea lui Martin Luther și pe vremea lui John Wesley, era la fel; mulți din acele epoci considerau epoca lor ca fiind cea mai rea epocă a bisericii, așa că s-au dat Domnului pentru a fi una cu El pentru ceea ce El voia să facă în acea epocă.

Cu toate acestea, privind în urmă peste epoci, ne dăm seama astăzi că vremea lui Martin Luther și a lui John Wesley a fost o perioadă minunată, dar considerăm epoca noastră ca fiind cea mai rea epocă a bisericii.

Pe de o parte, istoria umană exterioară ajunge la cel mai rău nivel; corupția, imoralitatea și răul sunt din ce în ce mai rele cu fiecare epocă. Pe de altă parte, istoria divină din istoria umană este încă în desfășurare, iar multe dintre vase ale lui Dumnezeu încă continuă lucrarea lui Dumnezeu, una cu Dumnezeu.

Noi trăim astăzi în continuarea cărții Fapte, care este continuarea lui Cristos cu trăirea corporativă a oamenilor-Dumnezeu perfecționați ca realitate a Trupului lui Cristos (Fapte 28:31).

Ceea ce Dumnezeu vrea să obțină astăzi este realitatea Trupului lui Cristos, un grup corporativ de oameni-Dumnezeu care Îl trăiesc pe Cristos și sunt perfecționați pentru a-L etala pe pământ.

Ca și în vremea lui Pavel, trebuie să fim vase ale lui Dumnezeu astăzi, care proclamăm Împărăția lui Dumnezeu și dăm ca învățătură lucrurile despre Domnul Isus Cristos cu toată îndrăzneala, fără nici o piedică. Amin!

Dumnezeul nostru înaintează mereu, merge mereu înainte și lucrează mereu. În fiecare an, Dumnezeu știe ce face și știe cât de mult va lucra. Am putea crede că Dumnezeu trebuie să facă una sau alta, dar El este Cel care inițiază lucrarea și El pur și simplu caută niște vase.

De fiecare dată când Dumnezeu vrea să avanseze, El are nevoie de niște vase deschise pentru El, El găsește niște vase care cooperează cu El.

În cartea Fapte, Dumnezeu a găsit niște vase; El i-a folosit pe Petru, Ioan, Pavel și mulți alții care erau deschiși și dispuși să coopereze cu Dumnezeu. Pe vremea lui Martin Luther, Dumnezeu a găsit un vas, iar pe vremea lui John Wesley, El a găsit și el un vas.

Pe vremea lui Watchman Nee, Dumnezeu a găsit un vas și El a putut continua lucrarea Sa, chiar să avanseze într-un mod minunat. Pe vremea lui Witness Lee, Dumnezeu a găsit un vas și El a putut vorbi și deschide cuvântul lui Dumnezeu într-un mod minunat.

De fiecare dată când există o trezire spirituală, Dumnezeu găsește niște vase. La fel ca în vremea lui Isaia, Dumnezeu caută un vas, pe cineva care știe că este necurat și trăiește printre un popor cu buze necurate, dar care se dă Domnului pentru a fi unul dintre vasele lui Dumnezeu pe care El le poate umple și folosi în acea epocă.

Dacă ne dăm Lui pentru ceea ce vrea El să facă astăzi, Dumnezeu ne va curăți buzele și inima și ne va umple; El vrea niște vase pe care să le umple și apoi să curgă din ele (Isaia 6:5-8).

Tatăl lucrează până acum, Domnul Isus lucrează și el, și cine continuă astăzi să lucreze împreună cu Domnul? Cine poate spune: „Și eu lucrez”?

Aceasta nu înseamnă că trebuie să facem multe lucruri pentru Dumnezeu să-L „ajutăm pe Dumnezeu” în această epocă; mai degrabă, trebuie să vedem că Dumnezeu lucrează, Cristos lucrează și putem fi unul dintre vasele lui Dumnezeu care lucrează împreună cu El astăzi.

Chiar și ca Noul Ierusalim, slujitorii Săi Îi vor sluji ca preoți (Apocalipsa 22:3; Fapte 13:36). Astăzi, vrem să fim cei care răspund chemării lui Dumnezeu în interior, deschizându-ne către El și cerându-I să ne facă unul dintre vasele pe care trebuie să le umple și prin care să curgă în această epocă.

Dumnezeu avansează mereu, iar noi vrem să fim unul dintre vasele lui Dumnezeu care lucrează împreună cu El, una cu El, slujindu-L pe El; această slujire este o pregătire pentru noi să-L slujim ca preoți în Noul Ierusalim! Slavă Domnului!

Doamne Isuse, ne dăm Ție astăzi pentru scopul Tău! Te iubim, Doamne, și ne deschidem Ție. Vrem să fim unul dintre vasele lui Dumnezeu care cooperează cu El pentru lucrarea Lui în această epocă. Aleluia, după Fapte 28, multe dintre vasele lui Dumnezeu încă continuă lucrarea lui Dumnezeu! Slavă Domnului, lucrarea lui Dumnezeu continuă și nu s-a oprit! Amin, Doamne, continuă-Ți lucrarea în noi. Continuă-Ți lucrarea în biserică. Câștigă în noi ceea ce cauți. Câștigă expresia Ta corporativă în biserică! Amin, Doamne, câștigă o trăire corporativă a oamenilor-Dumnezeu perfecționați care trăiesc prin viața divină pentru a-L exprima pe Dumnezeu corporativ pe pământ! O, Doamne, câștigă realitatea Trupului lui Cristos, biruitorii maturi care vor pune capăt acestei epoci și Te vor aduce înapoi! Ne dăm Ție astăzi, Doamne, pentru ca Tu să câștigi ceea ce Tu cauți în noi și prin noi în această epocă. Nu suntem calificați, Doamne, și suntem impuri și necurați, dar ne deschidem Ție și ne dăm Ție pentru ca Tu să câștigi ceea ce cauți!