intenția lui Dumnezeu

Dumnezeu folosește carnea noastră urâtă pentru a ne forța să ne întoarcem către duhul nostru pentru a-L câștiga pentru clădirea Sa

29/10/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Dumnezeu, în înțelepciunea și suveranitatea Sa, folosește carnea noastră păcătoasă și urâtă pentru a ne forța să ne întoarcem către duhul nostru, astfel încât să putem câștiga mai mult din Duh pentru clădirea Sa prin creșterea lui Dumnezeu în noi; carnea ne face să ne întoarcem către duhul nostru, neavând încredere în carne, astfel încât să slujim în duh și să trăim în duh. Amin!

Noi, credincioșii în Cristos, Îl iubim pe Domnul Isus și am fost mântuiți de El; El ne-a arătat îndurare venind să ne împace cu Dumnezeu, să ne îndreptățească înaintea lui Dumnezeu și să ne regenereze cu viața lui Dumnezeu.

Acum, fiind cei care posedă viața și natura lui Dumnezeu, suntem copii ai lui Dumnezeu, iar viața noastră creștină este o continuă învățare de a ne întoarce la duhul nostru, astfel încât să putem fi una cu Domnul în toate lucrurile pe care le facem și le spunem.

Cu toate acestea, descoperim că există ceva în noi, un anumit lucru în noi, care nu ne lasă să-I slujim Domnului și să-L exprimăm pe Cristos; există un lucru urât în noi pe care nu-l putem controla sau supune, carnea noastră.

Trupul nostru a fost creat de Dumnezeu pentru a fi pur și fără păcat, căci Dumnezeu vrea să dobândească un vas care să-L conțină și să-L exprime. Însă omul a căzut pradă seducției lui Satan și s-a împărtășit din pomul greșit; când a luat din acest pom, toate cele trei părți ale ființei sale au fost afectate în mod negativ.

Duhul său a devenit mortificat, amorțit, neavând nicio funcție; sufletul său a devenit sinele, independent de Dumnezeu și nealegându-L pe Dumnezeu; iar trupul său a fost transmutat în carne. Acum, carnea noastră este locul de întâlnire al lui Satan, al păcatului și al morții; această întâlnire are loc tot timpul și nu se oprește niciodată.

Noi, cei care credem în Cristos, putem mărturisi, împreună cu apostolul Pavel, că în noi, adică în carnea noastră, nimic bun nu locuiește. Îl avem pe Cristos în duhul nostru ca pom al vieții și, ori de câte ori ne îndreptăm atenția asupra duhului, avem și savurăm viață și pace.

Dar când mintea noastră nu este fixată asupra duhului nostru, ci asupra cărnii, suntem în moarte, iar Satan are o cale de a lucra în noi pentru a-și extinde împărăția întunericului în ființa noastră. O, Doamne!

Trupul nostru de astăzi este trupul păcatului și trupul acestei morți. Pe de o parte, trupul păcatului este activ și puternic, plin de tărie și vigoare în a face lucruri în lume și în a păcătui împotriva lui Dumnezeu. Pe de altă parte, trupul acestei morți este slab și neputincios în a face lucruri pentru Dumnezeu sau în a acționa pentru a-I fi plăcut lui Dumnezeu.

Suntem la mijloc; mintea noastră trebuie să aleagă dacă să fie fixată spre duh sau spre carne. O, Doamne Isuse! Fie ca noi să alegem zilnic să ne întoarcem către duhul nostru, să ne exersăm duhul și să rămânem în duhul nostru!

Dumnezeu folosește carnea urâtă pentru a ne forța să ne întoarcem către duhul nostru pentru a-L câștiga pe El pentru clădirea Sa

Pe măsură ce creștem în viața divină și, de asemenea, în viața umană, descoperim ceea ce a descoperit și Pavel în Romani 7, că păcatul locuiește în noi, adică în carnea noastră. De multe ori vrem să facem lucruri care să-I fie plăcute lui Dumnezeu, decidem să facem lucruri bune și ne hotărâm să facem binele și nu răul.

În astfel de momente, ceva se ridică în noi pentru a ne învinge și a ne doborî, chiar pentru a ne învinge. Mai mult, dacă nu suntem veghetori măcar o clipă, putem fi în carne și putem păcătui și face greșeli.

De dragul economiei Sale, Dumnezeu, în înțelepciunea și suveranitatea Sa, folosește carnea noastră păcătoasă și urâtă pentru a ne forța să ne întoarcem către duhul nostru, astfel încât noi, credincioșii în Cristos, să putem câștiga mai mult din Duhul pentru clădirea lui Dumnezeu prin creșterea lui Dumnezeu (Coloseni 2:19; Zaharia 4:6). Ce minunat!

Poate că vrem ca Dumnezeu să ne mântuiască de carne, chiar să îndepărteze carnea din noi; însă Dumnezeu folosește carnea noastră urâtă pentru a ne face să ne întoarcem la El și să câștigam mai mult din El.

Urâm carnea, iar carnea nu suntem noi înșine; carnea este ceva în noi care a fost corupt, transmutat și umplut de Satan. Însă carnea urâtă este aici, ajutându-ne și chiar forțându-ne să ne întoarcem către duh.

De multe ori suntem expuși că trăim în carne și descoperim că, implicit, trăim doar în carne; în astfel de momente, suntem forțați să ne întoarcem cu disperare către duhul nostru. Fie ca să nu fim dezamăgiți de falimentele și greșelile noastre sau de viața noastră în carne; fie ca mai degrabă să ne întoarcem către duhul nostru și să trăim în duh.

Trebuie să-L lăudăm pe Domnul pentru duhul nostru, căci mintea fixată pe duh este viață și pace (Romani 8:6). Când descoperim cu adevărat că carnea noastră este un caz fără speranță, vom fi cu frică și cu tremur, privind către Domnul și întorcându-ne către duh în a face totul.

Vom fi în alertă și ne vom ruga ca Domnul să vină, să ne păzească în grija Lui și să ne păstreze în domeniul duhului. Altfel, dacă nu suntem păziți de Domnul și suntem doar puțin nepăsători, vom fi în carne.

Cât de mult trebuie să ne întoarcem de la carne la duhul nostru zi de zi, chiar și clipă de clipă! Cât de mult trebuie să vedem că carnea noastră este un caz fără speranță și că este aici pentru binele nostru, căci carnea urâtă ne obligă să ne întoarcem către duhul nostru!

Pe măsură ce vedem carnea cu toate manifestările ei și ne dăm seama că avem de ales, ne vom întoarce la duhul nostru, ne vom încrede în Domnul și nu vom mai avea nicio încredere în carnea noastră (Filipeni 3:3).

Atât Satan, cât și carnea noastră au fost condamnați o dată pentru totdeauna pe cruce (Romani 8:3; Ioan 3:14; Evrei 2:14; 2 Corinteni 5:21). Însă Dumnezeu a permis cărnii să rămână pentru a ne ajuta și a ne forța să ne întoarcem la Cristos în duhul nostru, nemaiavând încredere în carne.

Când suntem tineri în Domnul și, de asemenea, tineri în viața umană, ne încredem în carne, apreciem latura spirituală sau bună a cărnii și facem atât de multe lucruri în carne – chiar fără să ne dăm seama.

Dar, pe măsură ce falimentăm și ne întoarcem în continuare către duhul nostru, pe măsură ce trecem prin multe falimente și facem multe greșeli, devenim din ce în ce mai disperați să ne întoarcem către duhul nostru. O, Doamne Isuse!

Fără ajutorul oferit de carnea păcătoasă și urâtă, nu am fi la fel de disperați să-L câștigăm pe Domnul sau să-L facem să fie introdus în noi (Romani 7:24-25; 8:2, 6, 13).

Dumnezeul nostru lucrează cu adevărat în moduri misterioase minunile Sale; El lucrează într-un mod misterios permițând cărnii urâte să rămână și să ne deranjeze, chiar să ne facă să falimentăm din nou și din nou, astfel încât să fim forțați să ne întoarcem către duhul nostru și să câștigăm mai mult din Cristos pentru clădirea lui Dumnezeu!

Urâm carnea, nu ne place când trăim în carne și suntem atât de dezamăgiți când vedem cât de mult trăim în carne. Dar nu este nevoie să fim dezamăgiți sau descurajați; trebuie pur și simplu să vedem ce este carnea, să ne dăm seama că nu o putem învinge și pur și simplu să ne întoarcem către duhul nostru!

Poate că vrem să fim victorioși sau sfinți, dar Dumnezeu vrea să câștigăm mai mult din El! Poate că vrem să avem victoria și să domnim în viață, dar Dumnezeu vrea să-L introducă pe Cristos în noi în măsura în care ne încredem nu în noi înșine, ci în El, să nu trăim noi înșine, ci să-L trăim pe Cristos, și să nu ne exprimăm pe noi înșine, ci să-L exprimăm pe El.

Așadar, Dumnezeu folosește chiar și carnea urâtă pentru a ne forța să ne întoarcem către duhul nostru. O, cât de mult trebuie să ne rugăm înaintea Domnului, chiar să rămânem într-o rugăciune continuă și constantă înaintea Lui cu privire la această problemă, spunându-I:

Doamne Isuse, avem nevoie de Tine; avem nevoie să ne păstrezi în grija Ta! Nu ne încredem în noi înșine, căci în carnea noastră nimic bun nu locuiește. O, Doamne, păstrează-ne în domeniul duhului. Dacă nu ne păzești, Doamne, vom fi nepăsători și vom fi în carne. Arată-ne ce este carnea. Expune carnea în experiența noastră. O, Doamne, ne deschidem Ție! Vrem să venim sub strălucirea Ta astăzi. Păstrează-ne una cu Tine. Fie ca și carnea noastră urâtă să acționeze ca o amintire care să ne facă să ne întoarcem către duhul nostru. Salvează-ne de la a fi dezamăgiți atunci când facem greșeli, când trăim în carne și când avem falimente. O, Doamne, vrem să ne întoarcem către duhul nostru astăzi! Fă-ne disperați, Doamne dragă, ca să Te putem câștiga și să-Ți permitem să Te introduci în noi! Fie ca să nu ne uităm la greșelile și falimentele noastre repetate, ci să ne întoarcem către duhul nostru, să ne concentrăm asupra duhului nostru și să trăim în duh! Ne închinăm Ție, Doamne, pentru înțelepciunea și suveranitatea Ta în folosirea cărnii păcătoasă și urâte pentru a ne forța să ne întoarcem către duhul nostru, astfel încât să putem câștiga mai mult din Duhul pentru clădirea Lui prin creșterea lui Dumnezeu în noi!

Deși Îl căutăm pe Domnul, falimentăm adesea și devenim disperați să ne întoarcem către duhul nostru pentru a câștiga mai mult din Duhul!

Cu toții putem mărturisi că, în calitate de credincioși în Cristos, care Îl iubesc și vrem să-L urmăm, falimentăm de atâtea ori. Scopul nostru poate fi sfințenia, spiritualitatea sau victoria; scopul lui Dumnezeu, însă, este să Se introducă pe Sine în noi pentru a glorifica (Romani 8:28-29; Efeseni 5:27).

Adesea, când ne aflăm într-o situație dificilă, când falimentăm în mod repetat și des, suntem mai deschiși față de Domnul și mai dispuși să ne întoarcem către El, chiar să-I permitem să Se introducă pe Sine în noi.

Poate că nouă ne pasă de victorie și de lipsă de păcat, dar lui Dumnezeu nu-I pasă de asta; El se preocupă doar să Se introducă pe Sine în noi, astfel încât să putem câștiga mai mult din Dumnezeu pentru clădirea Trupului Său.

Poate că noi vrem să nu păcătuim, să nu greșim, ci să fim sfinți, victorioși și spirituali, dar Domnul folosește greșelile și falimentele noastre, chiar și carnea noastră urâtă, pentru a ne face mai disperați să ne întoarcem către duhul nostru, astfel încât să putem câștiga mai mult din Cristos!

S-ar putea să ne fie frică de carne, pentru că ne dăm seama că este mai puternică decât noi și ne face să falimentăm atât de mult. Așadar, putem să-I cerem Domnului să ne facă cei care domnesc în viață peste păcat, moarte și Satan și putem să-L implorăm să îndepărteze carnea din noi.

Însă chiar dacă am încerca cu sârguință să domnim în viață, vom experimenta mai mult faliment decât succes. Aceasta este povestea noastră zi de zi. Eșuăm atât de mult și chiar putem crede că suntem un faliment. O, Doamne!

Fie ca să nu fim dezamăgiți de falimentele noastre! Atâta timp cât Îl iubim pe Domnul și Îl căutăm, El va folosi chiar și falimentele noastre pentru a obține ceea ce caută și pentru a lucra în noi! Carnea noastră urâtă ne face să falimentăm din nou și din nou, dar pe măsură ce falimentăm, ne întoarcem către Domnul și pur și simplu Îl alegem din nou.

Eșecurile noastre ne împing spre Domnul; falimentele noastre ne fac să dorim cu disperare să intrăm în duh. Dacă Îl căutăm pe Domnul Isus și Îl iubim, chiar și amestecul păcătos al cărnii va deveni un ajutor pentru noi în câștigarea Domnului.

Deoarece falimentăm atât de des, suntem disperați să ne întoarcem către duh și, în acest fel, câștigăm mai mult din Duh (Exod 23:23, 29-30; Judecători 2:21-3:4). Scopul nostru poate fi sfințenia sau spiritualitatea, dar scopul lui Dumnezeu este ca El să fie adăugat la ființa noastră, chiar să fie introdus în noi pentru zidirea bisericii.

Când obținem temporar o victorie sau o spiritualitate, nu suntem la fel de deschiși către Domnul ca atunci când falimentăm și facem greșeli. Când condiția noastră este excelentă, este posibil să fim de fapt închiși la lucrarea interioară a Domnului. O, Doamne!

Dar când greșim și falimentăm, când ne aflăm într-o situație precară și într-o stare coborâtă din punct de vedere spiritual, suntem mai disperați să ne întoarcem către duhul nostru și să câștigăm mai mult din Cristos! O, Doamne!

Acest lucru nu înseamnă că ar trebui să încercăm falimentăm sau să fim într-o situație coborâtă din punct de vedere spiritual din proprie alegere; mai degrabă, greșelile apar, falimentăm și ne aflăm într-o situație proastă, chiar dacă Îl iubim pe Domnul.

Dar acest lucru nu ar trebui să ne descurajeze sau să ne dezamăgească; mai degrabă, ar trebui să ne facă mai disperați să ne întoarcem către duhul nostru și, din nou, mai mult către Duh!

Greutățile, înfrângerile, falimentele și dezamăgirile noastre ne obligă să realizăm că nu există nicio speranță în carne. Poate că încă avem o oarecare speranță în carne, dar apoi facem atât de multe greșeli, avem atât de multe falimente și experimentăm înfrângerea atât de des; acest lucru ne frânge încrederea în carne.

Trebuie să realizăm că carnea noastră urâtă este bună doar pentru a ne forța să ne întoarcem la Cristos în duhul nostru, chiar pentru a ne presa în duhul nostru, astfel încât să putem rămâne în duhul nostru tot timpul (Matei 26:41; Efeseni 6:17-18).

Carnea noastră urâtă ne ajută doar să fim disperați să ne întoarcem către duhul nostru și să ne țină veghetori să rămânem în duh. Aceasta este ceea ce Îi pasă Domnului, ca noi să-L câștigăm pe Cristos ca Duh, pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos.

Domnului nu-I pasă dacă avem sau nu o victorie; Domnului Îi pasă doar de un singur lucru – să-L câștigăm pe Cristos ca Duh, fixându-ne mintea spre duh (Filipeni 3:8; 2 Corinteni 3:17-18; Romani 8:6). Amin!

Dacă nu-L iubim pe Domnul și dacă nu ne pasă de scopul Lui, s-ar putea să nu ne dăm seama cum carnea urâtă ne obligă să ne întoarcem către duhul nostru; însă dacă Îl iubim și Îl urmărim, vom experimenta multe falimente, iar acest lucru ne vor împinge în duhul nostru!

Dacă experimentăm înfrângerea, deoarece carnea operează în atâtea feluri, ne vom da seama cât de groaznică este carnea noastră; carnea noastră nu este deloc demnă de încredere.

Prin astfel de experiențe de falimente și greșeli devenim disperați să ne întoarcem către duhul nostru și să venim la Domnul în rugăciune, chiar să fim veghetori în rugăciune, astfel încât să putem rămâne în duhul nostru.

Fie ca noi să continuăm să-L căutăm pe Domnul, să ne întoarcem către El și să nu rămânem în falimentele sau greșelile noastre. Fie ca noi să nu fim niciodată dezamăgiți de noi înșine și de situațiile noastre, ci mai degrabă să ne întoarcem către duhul nostru, pentru ca Domnul să aibă o cale în noi!

Doamne Isuse, Te iubim și credem că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor care Îl iubesc pe Dumnezeu și sunt chemați după scopul Său! Te iubim, Doamne, și venim la Tine în dragoste. Vrem să Te cunoaștem, să savurăm Tine și să Te experimentăm. O, Doamne, fie ca noi să vedem că ești atât de înțelept în a folosi carnea noastră urâtă pentru a ne forța să ne întoarcem către duhul nostru și să câștigăm mai mult din Cristos! Continuăm să ne întoarcem către Tine, Doamne! Fie ca falimentele noastre să ne împingă către Domnul și să ne facă disperați să intrăm în duh! O, Doamne, introdu-Te în noi puțin mai mult astăzi! Fie ca noi să nu fim dezamăgiți de falimentele și greșelile noastre, ci să ne întoarcem către duhul nostru din nou și din nou, pentru a putea câștiga mai mult din Duh! Amin, Doamne, fie ca noi să fim cei care slujesc prin Duhul lui Dumnezeu și se laudă în Cristos Isus și nu au încredere în carne! Fie ca toate falimentele și greșelile noastre să ne facă mai deschiși către Domnul și mai dispuși să ne întoarcem către El pentru a-I permite să Se introducă în noi! Amin, Doamne, păstreze-ne în duhul nostru, fiind veghetori și rugându-ne, ca Tu să ne poți câștiga și noi să Te putem câștiga pentru clădirea Ta!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, God uses the Ugly Flesh to Force us Turn to our Spirit to Gain Him for His Building, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Capitolele de la 5 până la 8 din Romani — miezul Bibliei – săptămâna 1 cu tema: Linia vieții și linia morții în capitolele de la 5 la 8 din Romani, ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ca om nou, biserica este omul corporativ care-L exprimă și-L reprezintă pe Dumnezeu astăzi

05/10/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Intenția lui Dumnezeu în crearea omului a fost să aibă un om corporativ care să-L exprime și să-L reprezinte pe Dumnezeu și, chiar dacă nu a obținut acest lucru cu Adam, El îl va obține cu omul nou creat de Cristos pe cruce. Amin!

Săptămâna aceasta, în înviorarea noastră de dimineață, venim la cartea Efeseni, în special la capitolul 2, și ne concentrăm asupra Creatorul singurului om nou ca fiind capodopera lui Dumnezeu.

Dumnezeu a creat omul după imaginea Sa, astfel încât omul să-L exprime și să-L reprezinte pe Dumnezeu cu imaginea și asemănarea Sa pentru a aduce împărăția Sa. Slavă Domnului!

Fie ca noi să ne dăm seama că intenția lui Dumnezeu în economia Sa este legată de fiecare aspect al vieții noastre de zi cu zi și că, chiar și oră de oră, trebuie să-L savurăm pe Cristos, să-L experimentăm și să-L exprimăm ca fiind Creatorul omului nou, ca și capodoperă a lui Dumnezeu.

Trebuie să avem un sentiment și o înțelegere a acestui aspect al bisericii ca omul nou.

S-ar putea să știm că biserica este adunarea lui Dumnezeu, casa lui Dumnezeu și familia lui Dumnezeu sau s-ar putea să știm că biserica este Trupul lui Cristos. Dar cum rămâne cu biserica în calitate de unic om nou, capodopera lui Dumnezeu? S-ar putea să nu ne fie foarte clar privitor la biserică în calitate de unic om nou.

Cristos este Creatorul unicului om nou. El a creat omul nou ca o capodopera lui Dumnezeu.

Scopul lui Dumnezeu poate fi văzut chiar din primul capitol al Bibliei, în Geneza capitolul 1. În Geneza 1:26, vedem că Dumnezeu a vrut să creeze omul în imaginea Sa și conform asemănării Sale și le-a dat stăpânire peste peștii mării și peste orice ființă vie. Dumnezeu vrea să obțină imaginea și stăpânirea Sa.

Cum poate El să obțină imaginea Sa pentru a fi exprimat și stăpânirea Sa pentru a fi reprezentat? Este prin faptul că are un om corporativ care să-L exprime și să-L reprezinte, iar acest om corporativ este unicul om nou.

Însă prin cădere, omul a fost lipsit de gloria lui Dumnezeu și omul a devenit divizat și împrăștiat, Acum, inamicul are o cale liberă de a distrage atenția omului, de a-l uzurpa și de a-l împiedica să împlinească scopul etern al lui Dumnezeu.

Dar slavă Domnului, Cristos a venit și, prin cruce, a pus capăt tuturor problemelor și tot ceea ce a fost folosit de Satan pentru a-l diviza și a-l împrăștia pe om. El a dărâmat zidul de despărțire din mijloc și a făcut pace prin trupul Său pe cruce.

Acum suntem făcuți una în El și, în și ca un singur om nou, îl putem exprima și reprezenta pe Dumnezeu cu autoritatea Sa. Domnul urmărește să câștige acest singur om nou astăzi. El vrea să câștige omul nou în realitate pe pământ.

Intenția lui Dumnezeu în crearea omului a fost să aibă un om corporativ care să-L exprime și să-L reprezinte

Cea mai înaltă viață creată este viața umană. Omul a fost creat după imaginea lui Dumnezeu și conform asemănării Sale pentru a fi centrul creației lui Dumnezeu, chiar pentru a fi capul întregii creații. Ce minunat! Dumnezeu a creat cerurile, pământul și toate lucrurile din ele și apoi a creat omul din țărâna pământului; a făcut omul după imaginea Sa.

Am putea considera de la sine înțeles versetul din Geneza 1:26, dar trebuie să avem o perspectivă proaspătă asupra faptului că Dumnezeu l-a creat pe om după imaginea Sa pentru expresia Sa, și i-a dat omului stăpânirea Sa, astfel încât omul să-L reprezinte pe Dumnezeu în fața dușmanului Său.

Dumnezeu l-a creat pe om după imaginea Sa, astfel încât omul să-L exprime după imaginea Sa. Dumnezeu i-a dat omului stăpânirea Sa, astfel încât omul să-L reprezinte pe Dumnezeu prin autoritatea Sa.

Noi, ființele umane, purtăm imaginea lui Dumnezeu pentru a-L putea exprima. Dumnezeu ne-a dat stăpânirea Sa pentru a-l putea supune pe dușmanul lui Dumnezeu (Satan), care s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, pentru a recâștiga pământul (care a fost uzurpat de Satan) și pentru a exercita autoritatea lui Dumnezeu asupra pământului, astfel încât împărăția lui Dumnezeu să poată veni.

Atât în Vechiul, cât și în Noul Testament, vedem că intenția lui Dumnezeu este aceeași: El dorește să obțină un om corporativ care să-L exprime și să-L reprezinte. Dumnezeu dorește un om corporativ care să-L exprime pe Dumnezeu după imaginea și asemănarea Sa și să-L reprezinte cu autoritatea Sa.

El dorește ca împărăția Sa să vină pe pământ, ca voia Lui să se facă pe pământ și ca gloria Lui să se manifeste pe pământ (Matei 6:10, 13).

Însă primul om, Adam, a căzut și a fost înșelat de Satan, iar Dumnezeu nu a câștigat imaginea și stăpânirea Sa cu el. Intenția lui Dumnezeu ca omul să-L exprime și să-L reprezinte se va împlini cu omul nou, un om corporativ, creat de Cristos pe cruce.

Adam, ca primul om, a devenit omul vechi (Romani 6:6), dar noi, ca și credincioși în Cristos, suntem omul nou, Cristos ca și Cap și Trupul fiind una cu Capul, pentru a-L exprima și reprezenta pe Dumnezeu.

Singurul om nou, creat de Cristos pe cruce, este omul corporativ din economia lui Dumnezeu care Îl exprimă și Îl reprezintă pe Dumnezeu.

Intenția eternă a lui Dumnezeu de a avea un om corporativ care să-L exprime și să-L reprezinte pe Dumnezeu este împlinită în Cristos ca al doilea om și este pe deplin împlinită în credincioșii biruitori care Îl trăiesc pe Cristos și Îl exprimă pe El!

Când noi, ca și credincioși în Cristos, suntem biruitori trăindu-L pe Cristos pentru expresia Sa corporativă (Filipeni 1:19-21) și avem autoritate asupra vrăjmașului, îl exprimăm și îl reprezentăm pe Dumnezeu. Credincioșii biruitori vor avea autoritate asupra națiunilor și vor domni ca și împărați împreună cu Cristos în mileniu.

Pentru veșnicie, intenția lui Dumnezeu se va împlini în cele din urmă în Noul Ierusalim. Cetatea sfântă va exprima imaginea lui Dumnezeu, având gloria Lui și purtând înfățișarea Lui și va exercita, de asemenea, autoritatea divină a lui Dumnezeu pentru a menține stăpânirea lui Dumnezeu asupra întregului univers pentru veșnicie! Aleluia!

Intenția lui Dumnezeu în crearea omului este împlinită de Cristos, singurul om nou, credincioșii biruitori și Noul Ierusalim. Astăzi, în epoca bisericii, trebuie să cooperăm cu Domnul pentru a face parte din persoana corporativă pentru a-L exprima și reprezenta pe Dumnezeu în această epocă.

Am fost făcuți una în Cristos pe cruce, căci El a distrus și a șters tot ce ne desparte, dar trebuie să trăim în duhul contopit pe tot parcursul zilei, astfel încât să-L putem exprima și reprezenta pe Dumnezeu în mod corporativ.

Trebuie să vedem și să fim impresionați de faptul că intenția lui Dumnezeu în crearea omului a fost să aibă un om corporativ care să-L exprime și să-L reprezinte și trebuie să cooperăm cu Domnul pentru împlinirea intenției Sale astăzi.

Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai creat după imaginea Ta și conform asemănării Tale, astfel încât să-L putem exprima și reprezenta pe Dumnezeu! Aleluia, noi, ființele umane, suntem cea mai înaltă viață creată, centrul creației lui Dumnezeu, iar noi, credincioșii, L-am primit pe Cristos ca viață a noastră pentru a face parte din omul nou! Amin, Doamne, vrem să trăim în duhul nostru astăzi, astfel încât să Te putem exprima în imaginea Ta și să Te reprezentăm cu autoritatea Ta. Salvează-ne de la expresia propriei noastre imagini. Fie ca noi să exprimăm imaginea Ta astăzi. Salvează-ne de la încercarea de a impune orice autoritate asupra altora; fie ca noi să fim sub autoritatea Ta, astfel încât autoritatea Ta să poată fi exprimată prin noi. Amin, Doamne Isuse, fie ca noi să vedem intenția lui Dumnezeu în crearea omului – de a câștiga un om corporativ care să-L exprime și să-L reprezinte pe Dumnezeu! Ne dăm Ție, Doamne dragă, pentru a trăi o viață pentru împlinirea scopului Tău astăzi! Exprimă-te prin noi. Păstrează-ne sub autoritatea Ta astăzi, pentru ca autoritatea Ta să se manifeste prin noi! Aleluia, în Cristos, ca om nou, intenția lui Dumnezeu în crearea omului se împlinește astăzi!

Ca om nou, biserica poartă imaginea lui Dumnezeu pentru expresia Sa și luptă împotriva dușmanului lui Dumnezeu pentru împărăția lui Dumnezeu

Intenția lui Dumnezeu în crearea omului a fost ca El să obțină un om corporativ care să-L exprime și să-L reprezinte pe Dumnezeu. Cu toate acestea, omul creat, Adam, a decăzut, iar acum toți urmașii săi sunt oameni decăzuți, căci sunt înrobiți de păcat, uzurpați de lume și păcătoși prin natură. Așadar, Cristos a venit prin încarnare.

Minunea minunilor s-a întâmplat: Dumnezeu a devenit om! Minunatul Isus a venit să Se încarneze și, în El, Dumnezeu a trăit o viață în umanitate pe acest pământ.

El a fost crucificat, a înviat, s-a înălțat la cer și a fost întronat, apoi a fost revărsat ca Duh peste biserică pentru a produce biserica în calitate de Trup al lui Cristos, continuarea lui Cristos! Amin!

În Fapte 2:9-11, vedem că Duhul Sfânt a fost revărsat peste mulți în Ierusalim și au fost cel puțin cincisprezece naționalități care au fost menționate sau reprezentate acolo. Toți erau evrei (v. 5), dar sub suveranitatea lui Dumnezeu, nu vorbeau aceeași limbă; erau divizați și împrăștiați. Însă când ei au fost adunați la Paște, toți s-au adunat laolaltă, iar Duhul a fost revărsat; biserica a fost produsă!

Ceea ce era divizat și împrăștiat în omul vechi a fost pe deplin recâștigat și făcut una în omul nou! Astăzi, biserica în calitate de om nou în noua creație, poartă imaginea lui Dumnezeu pentru expresia lui Dumnezeu și luptă împotriva dușmanului lui Dumnezeu pentru împărăția lui Dumnezeu (Coloseni 3:10-11; Efeseni 2:15; 4:24; 6:10-11).

Pentru că omul vechi a căzut în vechime, răzvrătire și dezbinare, Dumnezeu a creat omul nou; omul nou creat de Dumnezeu Îl exprimă în mod corporativ. Omul nu a decăzut o singură dată; au existat patru decăderi ale oamenilor, până când omul a decăzut până la cel mai înalt grad și a devenit carne, imposibil să-L exprime și reprezinte pe Dumnezeu.

Așadar, Dumnezeu a venit să cheme un anumit neam, cu Avraam ca și cap al ei, dar chiar și acel neam a decăzut. Așadar, Dumnezeu a venit în Sine Însuși pentru a se încarna, și prin moartea Sa pe cruce, El a dărâmat zidul de despărțire din mijloc, desființând în trupul Său legea poruncilor în rânduieli, ca să-i creeze pe cei doi în Sine într-un singur om nou, făcând astfel pace (Efeseni 2:15). Amin!

Ceea ce era împrăștiat și divizat în omul vechi este acum recâștigat în omul nou (Geneza 11:5-9; Faptele Apostolilor 2:5-12; Coloseni 3:10-11). În Geneza 11, vedem finalizarea căderii; omul a fost împrăștiat și divizat până la cel mai înalt grad, până la punctul în care toți vorbeau limbi diferite.

Dar în Faptele Apostolilor 2 vedem cum a luat ființă omul nou în mod practic și toți vorbeau aceeași limbă, căci biserica a fost creată pentru a fi singurul om nou în noua creație a lui Dumnezeu.

Dacă citim Epistolele lui Pavel, vedem lumina cu privire la singurul om nou. Efeseni 2:13 ne spune în special că, în Cristos Isus, noi, care odinioară eram departe, ne-am apropiat prin sângele lui Cristos.

A te apropia înseamnă a te apropia nu numai de Dumnezeu, ci și de credincioși! Pe de o parte, prin crucea lui Cristos, am fost împăcați cu Dumnezeu și putem veni înaintea lui Dumnezeu. Pe de altă parte, am fost apropiați unii de alții, de ceilalți credincioși în Cristos.

Cristos Însuși a devenit pacea noastră; El a făcut din amândoi unul și a dărâmat zidul de despărțire din mijloc, vrăjmășia. Omul nou a fost creat de Cristos pe cruce din două popoare: evrei și neamurile.

Acum trebuie doar să ne îmbrăcăm cu omul nou. Efeseni 4:22 spune că ar trebui să ne dezbrăcăm, în ceea ce privește felul nostru de viață anterior, de omul vechi, care se strică după poftele înșelăciunii. O, Doamne!

Trebuie să ne exersăm să ne dezbrăcăm de omul vechi, adică să ne dezbrăcăm de omul dezbinat și risipit și să ne îmbrăcăm cu omul nou (v. 24).

Trebuie să ne îmbrăcăm în omul nou, care a fost creat după imaginea lui Dumnezeu, în dreptatea și sfințenia realității. Amin!

Domnul a creat deja omul nou pe cruce și toate separările au fost dărâmate. Acum suntem biserica în calitate de omul nou în noua creație și împreună purtăm imaginea lui Dumnezeu pentru expresia lui Dumnezeu și luptăm împotriva dușmanului lui Dumnezeu pentru împărăția lui Dumnezeu. Aleluia!

Fie ca aceasta să devină o viziune pentru noi, ceva ce vedem, savurăm, în care rămânem și care devenim. Fie ca noi să ne dezbrăcăm de omul cl vechi și să ne îmbrăcăm cu omul nou. Fie ca Domnul să câștige omul nou ca fiind capodopera Sa în economia Sa, astfel încât să-L putem exprima și reprezenta pe Dumnezeu pe pământ astăzi!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai murit pentru noi pe cruce nu doar pentru a ne mântui, ci și mai mult, pentru a crea omul nou! Aleluia, pe cruce Cristos a abolit în trupul Său legea poruncilor în rânduieli, astfel încât să-i poată crea pe cei doi – evrei și neamuri – în Sine într-un singur om nou, făcând astfel pace! Slavă Domnului, acum avem pace în Trupul lui Cristos ca omul nou! Amin, Doamne, fă-ne să vedem că biserica, ca om nou în noua creație, poartă imaginea lui Dumnezeu pentru expresia lui Dumnezeu și luptă împotriva dușmanului lui Dumnezeu pentru împărăția lui Dumnezeu! Doamne, Îți mulțumim că ne-ai făcut un om nou, iar acum suntem una cu Tine și una unii cu alții, fără nicio separare între noi și Dumnezeu și între noi și poporul lui Dumnezeu! Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a dezbrăca, în ceea ce privește felul nostru de viață anterior, omul vechi! Ne exersăm să ne îmbrăcăm în omul nou, care a fost creat conform lui Dumnezeu în dreptatea și sfințenia realității!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Church as the New Man is the Corporate Man to Express and Represent God today, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 22 cu tema: Creatorul singurului om nou ca fiind capodopera lui Dumnezeu, ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Din moment ce Dumnezeu dorește un vas deschis, Îl iubim și întotdeauna ne ținem vasul deschis Lui

02/12/2024 by Credincios in Cristos 2 Comments

Ceea ce vrea Dumnezeu de la noi este să fim un vas deschis; El nu vrea să facem cutare sau cutare lucru pentru El, ci să fim vase deschise pentru El, astfel încât El să ne umple, să trăiască în noi și să fie exprimat prin noi. Amin! Noi, credincioșii în Cristos, suntem vase de onoare pregătite pentru glorie, pentru că am fost proiectați să-L conținem pe Dumnezeu ca onoare și glorie.

Dumnezeu ne-a proiectat și ne-a creat în așa fel încât să-L conținem ca onoare și glorie. Suntem vase ale îndurării (Romani 9:23) pentru ca El să facă cunoscute bogățiile gloriei Sale asupra noastră. Îndurarea Domnului este faptul că suntem aici, deschizându-ne vasul Domnului. De partea noastră, vrem să cooperăm cu Domnul și să învățăm să ne deschidem vasul pentru El.

De partea Sa, Dumnezeu ne-a ales pentru ca noi să fim vase de onoare pline de Dumnezeu! Zi de zi trebuie să ne deschidem vasul Domnului pentru a fi umpluți cu El. Trebuie să-i mulțumim și să-L lăudăm pe Domnul pentru îndurarea Sa, pentru că El ne-a făcut vase pentru a fi umpluți cu tot ceea ce este El.

Fie ca noi să ne curățim de orice nedreptate, să ne mărturisim păcatele sub lumina Domnului și chiar să ne curățăm de orice vase de dezonoare, astfel încât să fim folositori în mâinile Domnului. Pe măsură ce ne exersăm duhul și învățăm să cooperăm cu Domnul, trebuie să rămânem în cuvântul Său și să învățăm să ne întoarcem inimile către El, astfel încât să putem fi dezveliți și să-L vedem, să Îl savurăm și să-L privim și să-L reflectăm.

Fie ca Domnul să ne facă cei cu inima curată, ca să-L vedem pe Dumnezeu. Să-i permitem Domnului să lucreze în noi, să opereze în ființa noastră și să ne purifice inima. Fie ca noi să răscumpărăm timpul, văzând că zilele sunt rele, astfel încât să-L urmărim pe Domnul atât personal, cât și corporativ.

De partea lui Dumnezeu, El ne-a ales pe noi și ne-a oferit tot ce avem nevoie. De partea noastră, trebuie să fim vase deschise Domnului. Vrem să fim vase de onoare, vase de onoare în casa lui Dumnezeu. Vrem să stăm departe de vasele care sunt dezonorante, pentru că nu vrem să ne murdărim sau să ne întinăm vasul, ci mai degrabă, vrem să ne păstrăm vasul curat și deschis Domnului.

Ce îndurare că astăzi putem fi cu El și cu sfinții în viața de biserică, savurându-L pe Domnul și urmărindu-L cu cei care cheamă numele Lui din inimă curată! Ce îndurare că ne putem deschide toată ființa către El, realizând că suntem un vas care să-L conțină pe Dumnezeu și putem fi un vas viu care este deschis Domnului!

De-a lungul zilei trebuie să ne exersăm pentru a ne deschide Domnului în lucruri mici și în lucruri mari, pentru că tot ceea ce El vrea este ca vasul nostru să fie deschis către El. Când câștigă vase deschise, El poate face ceea ce este în inima Sa.

Dumnezeu vrea un vas deschis: trebuie să ne deschidem vasul, să-L lăsăm pe El să intre și să-I permitem să facă toate lucrurile

Conform revelației din Biblie, atât în Vechiul, cât și în Noul Testament, Dumnezeu vrea un vas deschis (Rom. 9:23; 2 Cor. 4:7). El nu vrea oameni mari care sunt capabili și care fac lucrări minunate pentru El; El vrea doar să câștige un vas deschis. S-ar putea să credem că suntem deschiși, dar când vine testul și când apar provocări și dificultăți, realizăm că nu suntem atât de deschiși.

De multe ori suntem închiși față de Dumnezeu și deschiși către lume. Apostolul Pavel era un vas deschis. El și-a dat seama că Dumnezeu ne-a creat ca vase ale Sale și și-a ținut vasul deschis pentru Domnul. Dumnezeu ne-a creat ca vase ale îndurării spre glorie și, ca credincioși în Cristos, Îl avem pe Cristos ca comoară în vasul nostru de pământ.

Dacă nu realizăm că trebuie să fim un vas deschis, Domnul nu are nicio cale în ființa noastră. Ceea ce vrea Dumnezeu este un vas deschis; trebuie să ne deschidem vasul, să-L lăsăm să intre și să-I permitem să facă totul în noi și pentru noi.

Trebuie pur și simplu să ne deschidem vasele Domnului, astfel încât El, ca Duh atotinclusiv, dătător de viață și compus, să aibă o deschidere pentru a intra, să ne umple și să facă totul în noi și pentru noi. Domnul așteaptă o deschidere care să intre în noi; cu toate acestea, cât de mult ar intra El în noi depinde de cât de multă deschidere Îi oferim.

Intenția lui Dumnezeu a fost să creeze un vas care să-L conțină și să-L exprime, așa că ceea ce dorește El este o deschidere a vasului uman (2 Tim. 2:21; Rom. 11:24). Dacă vasul nostru este deschis, Dumnezeu își poate împlini scopul; cu toate acestea, dacă vasul nostru este închis, scopul lui Dumnezeu este frustrat (Coloseni 4:3). O, Doamne!

Dacă suntem un vas deschis pentru Domnul, El își poate împlini scopul în noi. Dar dacă suntem închiși, dacă nu există nicio deschidere pentru Domnul în noi, El nu poate face nimic în noi. Dumnezeu nu vrea să facem nimic; El vrea ca noi să fim doar un vas viu, un vas curat, gol și deschis pentru El.

Rezumatul celor paisprezece epistole ale lui Pavel poate fi exprimat în aceste două cuvinte – vasul deschis. Nimic nu-i place Domnului mai mult decât a fi un vas deschis pentru El. Nu zelul nostru pentru Dumnezeu sau capacitatea noastră de a face multe lucrări pentru Dumnezeu este ceea ce îl face să fie satisfăcut cu noi; ceea ce-L satisface pe El este să-L iubim pe Domnul și să avem un vas deschis.

De exemplu, Maria în Evanghelii nu a făcut multe lucruri pentru Domnul, dar ea și-a ținut vasul deschis pentru El; prin urmare, ea a avut o revelație a morții viitoare a Domnului și a profitat de ocazia să se risipească cu Domnul, cheltuind tot ce avea pentru El. Mai mult, după ce Domnul a murit și a înviat, ea nu a acceptat doar acest fapt, ci a zăbovit și L-a iubit pe Domnul, ținându-și vasul deschis pentru El într-o asemenea măsură încât El i s-a arătat înainte de înălțarea Sa secretă pentru a Se prezenta Tatălui. în prospețimea învierii Sale (vezi Ioan 21).

S-ar putea să-L iubim pe Domnul și să fim foarte dornici să facem ceva pentru El, dar dacă nu ne păstrăm deschiși față de El, El nu va fi satisfăcut cu noi. Domnul nu vrea ca noi să facem lucruri pentru El; El poate face totul chiar și fără ajutorul sau implicarea noastră, dar El are nevoie de deschiderea noastră și de dragostea noastră. Nu trebuie să facem nimic; trebuie să-L iubim pe Domnul până la capăt și trebuie să ne menținem larg deschiși către El.

Nimic nu-i place Domnului atât de mult decât să ne dăm seama că El vrea să nu facem nimic decât să-L iubim, să ne deschidem către El și să-L lăsăm să trăiască din interiorul nostru. S-ar putea să fim de acord cu asta și s-ar putea să ne placă asta, dar cum rămâne cu viața noastră de zi cu zi? Ne deschidem Domnului? Îi permitem să trăiască în noi? Suntem noi un vas deschis doar pentru a-L conține și pentru a fi umpluți cu El? Sau mai încercăm să facem lucruri pentru El și să știm lucruri despre El? O, Doamne Isuse.

Odată ce omul a căzut, natura rea a lui Satan a intrat în el, iar acum omul vrea să cunoască și să facă lucruri; acest lucru este abominabil în ochii lui Dumnezeu. El vrea doar ca omul să fie un vas deschis. Cu toții trebuie să învățăm să ne deschidem vasul către El și să ne păstrăm pur și simplu deschiși față de El.

Trebuie să învățăm să ne deschidem mai profund față de El, permițându-I să aibă acces la gândurile noastre cele mai profunde, la sentimentele noastre cele mai interioare și la intențiile și deciziile noastre ascunse. Trebuie să ne deschidem către Domnul din adâncul ființei noastre lăuntrice, să-L invităm în modul nostru de a gândi, în rutina noastră zilnică și în tot ceea ce este legat de noi, în special legat de ceea ce suntem și facem.

Fie ca noi să-L avem pe Domnul nu numai ca oaspete în casa noastră de oaspeți, ci și mai mult, să-L lăsăm să-și facă casa în inimile noastre prin credință (Efeseni 3:17). Să-I permitem să ne câștige, să ne umple și să facă totul în noi, în timp ce ne deschidem întreaga ființă către El.

Doamne Isuse, vrem să fim doar un vas deschis. Ne deschidem ființa către Tine. O, Doamne, vrem să avem o deschidere mai profundă către Tine. Cercetează-ne, o, Doamne, și cunoaște-ne gândurile noastre cele mai intime, sentimentele noastre cele mai profunde și deciziile și intențiile noastre intime. Vrem să ne deschidem din adânc către Tine. Nu vrem să știm doar despre Tine sau să facem lucruri pentru Tine; vrem doar să fim un vas deschis Ție. Ne deschidem vasul nostru Ție. Vrem să Te slujim și să Te iubim la maxim. Vrem să avem o inimă deschisă cu o ființă deschisă față de Tine. O, Doamne, prin îndurarea Ta și prin vorbirea Ta, Tu nu vrei să facem nimic decât să fim cu Tine și să fim un vas deschis față de Tine. Vrem să ne deschidem către Tine într-un mod absolut. Nu vrem săne deschide doar într-un mod superficial. O, Doamne Isuse, vasul nostru este larg deschis pentru Tine! Intră și umple-ne! Saturează-ne cu tine însuți. Fă totul în noi și pentru noi. Trăiește în noi. Exprima-te prin noi. Ai Tu o cale în noi și prin noi! Suntem pur și simplu deschiși!

Îl iubim pe Domnul și ne menținem deschiși către Domnul tot timpul pentru a fi vase deschise

Pe măsură ce luăm în considerare cu rugăciune faptul de a fi un vas deschis față de Domnul, nu ar trebui să fim introspectivi, ci mai degrabă ar trebui să fim în fața Domnului cu privire la aceasta, deschizându-I vasul nostru. Prin îndurarea Sa, El strălucește asupra noastră. Îi cerem îndurarea și harul, iar El ne dezvăluie cât de închiși suntem, cât de opace este ființa noastră și cât de puțin ne deschidem față de El.

S-ar putea să fim atinși de Domnul în timpul petrecut cu El sau la întâlniri, dar când vine vorba de viața noastră de zi cu zi, vasul nostru este de atâtea ori închis față de El. Cum ne poate umple El? Cum se poate exprima El prin noi? Dacă El este doar un oaspete în inimile noastre și nu are acces la camerele noastre private, cum poate El să trăiască în noi? Nu putem nega faptul că ne deschidem către Domnul și zilnic această deschidere pare să crească, dar există încă atât de multă rezervă față de El. O, Doamne!

Ca biserică, suntem un sfeșnic de aur; un sfeșnic nu conține focul, dar îl ține, este un vas pe care să-l ardă focul (Apoc. 1). Trebuie să ne menținem deschiși Domnului pentru umplere și strălucire. Trebuie să fim deschiși către El pentru a ne umple ca uleiul de măsline sfânt și trebuie să-L lăsăm să ardă în noi trăind în noi. Suntem un vas pentru a-L conține pe Dumnezeu.

Pilda celor zece fecioare din Mat. 25 este foarte legat de asta. Suntem vase și trebuie să fim umpluți cu Duhul. Când Domnul vine cu Împărăția, El ne va răsplăti dacă avem o porție suplimentară de ulei – Duhul Sfânt experimentat și savurat de noi – în vasul nostru. Trebuie să fim fecioarele prudente care nu sunt atât de ocupate și active în a face acest lucru sau știind asta, dar se mențin deschise către Domnul pentru a fi umplute cu El.

Un creștin adecvat este acela care Îl iubește pe Domnul tot timpul și se menține deschis Lui tot timpul (Matei 22:37; Marcu 12:30). Doar iubiți-L pe Domnul. Doar deschideți-vă Lui. Lăsați-L să intre, lăsați-L să se umple, lăsați-L să trăiască în voi și lăsați-L să Se exprime prin voi.

În timpul petrecut cu Domnul, pe măsură ce Îl contactăm, nu vrem să obținem doar hrană sau cunoaștere; vrem să ne deschidem vasul pentru El, să fim un vas deschis către El și să-L lăsăm să ne umple. Fie ca Domnul să strălucească în inimile noastre și să ne convingă, dezvăluindu-ne că nu suntem atât de deschiși față de El. Fie ca El să ne ajusteze și să ne corecteze și să existe o deschidere mai mare în ființa noastră pentru ca Domnul să intre în noi.

2 Cor. 4:7 spune că avem această comoară în vasul de pământ; dacă vasul nostru este deschis, curat și pur, comoara din vasul nostru poate fi văzută și manifestată. Cât de mult poate intra Domnul depinde de cât de multă deschidere îi oferim Lui. Dacă nu ne deschidem Domnului, dacă nu învățăm să facem față niciunei obstacole dintre El și noi, El nu poate veni în noi, nu poate trăi în noi și nu Se poate exprima prin noi.

Fie ca să ne dăm seama că Dumnezeu dorește un vas deschis și să fim creștinii normali care Îl iubesc pe Domnul și să se mențină deschiși către El tot timpul. Aceasta nu înseamnă că încetăm să facem ceva pentru Domnul, încetăm să citim Biblia și încetăm să mergem la întâlnire, pentru că Dumnezeu vrea doar să fim deschiși față de El și să nu facem nimic altceva. Mai degrabă, Îl iubim pe Domnul, citim cuvântul Lui și ținem vasul deschis pentru El.

Vrem să trăim o viață creștină autentică, iubindu-L pe Domnul și păstrându-ne deschiși față de El, în timp ce, în același timp, ne oprim din a face lucruri. Când facem asta, Domnul poate intra și face totul în noi. El ne poate umple, El poate trăi în noi și El se poate manifesta prin noi. Îi putem spune cu sinceritate Domnului din nou și din nou,

Doamne Isuse, Te iubim. Ne deschidem Ție. Suntem aici ca niște vase deschise pentru Tine. Îndură-Te de noi, dragă Doamne, ca prin harul Tău să nu închidem nici o parte a ființei noastre. Dă-ne să avem o deschidere mai profundă în ființa noastră interioară către Tine, astfel încât Tu să intri și să ne umple. Amin, Doamne, ne deschidem vasul nostru Ție pentru a fi umpluți cu Tine! Vrem să Te câștigăm mai mult. Ne oprim din a face și nu vrem doar să știm. Vrem doar să Te iubim din toată inima și să ne menținem deschiși către Tine. Amin, Doamne, dă-ne să ne menținem deschisi către Tine tot timpul! Vino, Doamne, și fă-ți domiciliul în inima noastră. Vino, dragă Doamne, și umple-ne cu Tine Însuți. Pur și simplu ne deschidem Ție. Vrem să fim simpli și puri față de Tine, păstrându-ne ființa deschisă față de Tine, astfel încât Tu să intri și să ne umple, să trăiești în noi și să Te manifești prin noi. Fie ca noi să trăim o viață creștină autentică astăzi, iubindu-L pe Domnul, păstrându-ne deschiși față de El și oprind acțiunile noastre!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Since God Wants an Open Vessel, we Love Him and Always Keep our Vessel Open to Him, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să fim un vas înspre onoare, un om al lui Dumnezeu deplin echipat, prin faptul de a fi întăriți în harul care este în Cristos Isus ca să îndeplinim în totalitate slujba noastră din unica slujbă a economiei lui Dumnezeu (2024 ITERO din primăvară) – săptămâna 6 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Sămânța lui David a devenit Fiul lui Dumnezeu: cum putem coopera cu intenția lui Dumnezeu

22/11/2024 by Credincios in Cristos 4 Comments

Isus Cristos este sămânța lui David, având o natură umană demnă, care a fost înălțată și glorificată împreună cu natura Sa divină; sămânța lui David – Cristos ca Fiu al Omului după carne – a devenit Fiul lui Dumnezeu, ceea ce implică faptul că intenția lui Dumnezeu este de a Se face om pentru ca omul să devină Dumnezeu în viață și natură. Aleluia! Ce Cristos avem! El este cu adevărat minunat în persoana Sa și în lucrarea Sa.

Săptămâna aceasta ne-am bucurat de moartea și învierea lui Cristos cu unele dintre implicațiile și aplicațiile lor bogate în viața noastră creștină. Când Cristos a murit pe cruce, El a pus capăt tuturor lucrurilor negative din univers și chiar mai mult, El a anulat moartea. Ce minunat, moartea a devenit fără efect prin moartea lui Cristos! Cel mai puternic lucru din acest univers, moartea, nu a fost doar biruită, ci și mai mult, este acum fără efect prin moartea lui Cristos și datorită acesteia!

Mai mult, viața și neputrezirea au fost scoase la lumină prin Evanghelie. Acum toți cei care cred în Domnul Isus Cristos primesc viața Sa divină și încep un proces de a fi sfințiți, transformați și glorificați, astfel încât să guste neputrezirea. Aceasta este ceea ce predică Evanghelia. Evanghelia ne vorbește despre Domnul Isus care a murit pentru noi din dragoste pentru noi și, prin moartea Sa, El l-a nimicit pe cel care are puterea morții, diavolul.

Prin moartea Sa pe cruce, Cristos nu numai că ne-a răscumpărat și ne-a împăcat cu Dumnezeu, ne-a îndreptățit și ne-a făcut cale să ne apropiem de Dumnezeu, dar și mai mult, El a anulat moartea. Acum, în învierea Sa, El este Cel care are viață și putere de înviere și El vine în noi pentru a înghiți orice moarte din ființa noastră.

Oameni vorbind, creștem în viață, ne maturizăm și apoi ne apropiem de moarte; moartea este porția noastră la sfârșitul vieții noastre. Cu toate acestea, vorbind spiritual, pe măsură ce Îl savurăm pe Domnul și ne împărtășim din bogățiile Sale, viața divină operează în noi pentru a ne învia ființa interioară, a împărți viața lui Dumnezeu în noi și a înghiți moartea în ființa noastră. Slavă Domnului!

În jurul nostru este moarte, dar Domnul Isus ca viața noastră înghite moartea și eliberează viața Sa în noi și, de asemenea, prin noi. Isus Cristos a intrat în moarte și a trecut prin moarte, dar moartea nu L-a putut ține; El a înviat din morți și a fost înviat de Dumnezeu, învingând moartea. Aleluia! În învierea Sa, Cristos a germinat noua creație, din care noi toți credincioșii în Cristos facem parte. Astăzi facem parte din noua creație în înviere și învățăm să umblăm în noutatea vieții și să slujim în noutatea duhului. Slavă Domnului!

Sămânța lui David a devenit Fiul lui Dumnezeu: natura umană a lui Cristos a fost glorificată împreună cu natura Sa divină

2 Tim. 2:8 spune: Adu-ți aminte de Isus Cristos, înviat din morți, din sămânța lui David, după evanghelia mea. Într-un mod foarte special, Pavel spune că Isus Cristos este din sămânța lui David. Expresia, sămânța lui David, indică natura umană demnă a lui Cristos, care a fost înălțată și glorificată împreună cu natura Sa divină (vezi Rom. 1:3-4). Isus nu era fiul lui Iosif sau fiul Mariei; El era din sămânța lui David.

În Rom. 1:3-4 ni se spune că Evanghelia lui Dumnezeu este despre persoana minunată a lui Isus Cristos, care este de două naturi: conformă cărnii, El este sămânța lui David și, conform Duhului, El este Fiul lui Dumnezeu în putere. El a fost din sămânța lui David, după carne și a fost desemnat Fiul lui Dumnezeu cu putere, după Duhul sfințeniei, din învierea morților. Aleluia, acesta este Isus Cristos, Domnul nostru!

Pe de o parte, Isus Cristos este sămânța lui David; pe de altă parte, El a fost desemnat Fiul lui Dumnezeu. Aceasta ne arată că sămânța lui David a devenit Fiul lui Dumnezeu. Când Dumnezeu S-a încarnat, El a venit pe pământ și a luat umanitatea împreună cu El; această umanitate nu avea nimic de-a face cu divinitatea.

În învierea Sa, El a transformat acea umanitate și a făcut-o să devină Fiul lui Dumnezeu, aducând umanitatea în divinitate pentru a o face parte din Fiul lui Dumnezeu. Ce minunat! Aceasta ne amintește de profeția din 2 Sam. 7:12-14 unde vedem că, răspunzând dorinței lui David de a zidi o casă pentru Dumnezeu, Dumnezeu i-a spus prin profet că El îi va zidi o casă, iar fiul lui David (sămânța lui) va fi numit Fiul lui Dumnezeu.

David a avut o bună intenție de a-I zidi lui Dumnezeu o casă, iar Dumnezeu a apreciat inima lui; cu toate acestea, Dumnezeu a indicat că David nu era calificat să-I zidiască o casă, pentru că Dumnezeu trebuia mai întâi să facă ceva în David. Dumnezeu trebuia mai întâi să Se zidească pe Sine în David și ceva avea să iasă din David pentru a zidi o casă pentru Dumnezeu. Din David va fi o sămânță, sămânța lui David, care este și Fiul lui Dumnezeu și acela este calificat să zidească casa lui Dumnezeu.

Implicația din revelația de aici este extraordinară: o sămânță umană devine un Fiu divin! Sămânța lui David devine Fiul lui Dumnezeu prin procesul de zidire a lui Dumnezeu în om și a omului în Dumnezeu. Înainte de a putea face ceva pentru Dumnezeu, avem nevoie ca El să facă ceva pentru noi, chiar și în noi; El trebuie să se zidiască pe Sine în ființa noastră și să aibă o locuință reciprocă cu noi, și va ieși ceva pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Ceea ce vedem aici în 2 Sam. 7 este că o sămânță umană va deveni Fiul divin. Acest cuvânt despre sămânța lui David din v. 12 și „Fiul Meu” din v. 14 implică faptul că sămânța lui David va deveni un Fiu divin. Aceasta corespunde cuvântului lui Pavel din Rom. 1:3-4 despre Cristos ca sămânță a lui David fiind desemnat Fiul lui Dumnezeu în umanitatea Sa în înviere. Aleluia!

Aceasta se referă și la întrebarea Domnului din Mat. 21:41-45 cu privire la modul în care Cristos ar putea fi atât Fiul lui David, cât și Fiul lui Dumnezeu ca Domnul lui David. În Mat. 21 Fariseii, irodienii, saducheii și doctorii legii au venit rând pe rând la Domnul cu multe întrebări, ca să-L pună la încercare; răspunsul Domnului la toate aceste întrebări i-a uimit și le-a închis gura, liniștindu-i.

Când au tăcut, Domnul le-a pus o întrebare – întrebarea întrebărilor: Ce ziceți voi despre Cristos, al cărui Fiu este El? Întrebarea nu este despre cutare lucru, reguli și rânduieli, închinare aici sau acolo, sau orice altceva; întrebarea este despre Cristos – cine este Cristos? Este El Fiul lui Dumnezeu sau este El Fiul Omului?

Fariseii știau clar că Domnul era sămânța lui David, dar nu puteau explica de ce sau cum Îl numește David în duh, Domn. Cum poate sămânța lui David să fie Domnul lui David? O, Doamne! Această întrebare le-a închis gura.

Astăzi trebuie să nu fim preocupați de lege, de prooroci, de rânduieli sau de ceea ce trebuie să facem și nu trebuie să facem; trebuie să fim preocupați de Cristos și să fim concentrați asupra lui Cristos. Trebuie să fim atenți la Cristos, să-L cunoaștem, să Îl savurăm pe El și să fim calibrați de El. El este atât Fiul lui Dumnezeu, cât și Fiul Omului; chiar mai mult, El, ca sămânță a lui David, a devenit Fiul lui Dumnezeu, aducând umanitatea Sa în divinitatea Sa și, prin urmare, deschizând calea pentru ca noi să devenim la fel ca El prin credința în El.

Nu este suficient să cunoaștem lucruri despre Cristos; trebuie să-L cunoaștem, să Îl savurăm pe El și să ne împărtășim din El. El trebuie să devină totul pentru noi. Așa cum El este centralitatea și universalitatea lui Dumnezeu, tot așa trebuie să devină totul pentru noi astăzi!

Doamne Isuse, Te lăudăm ca sămânța lui David care a devenit Fiul lui Dumnezeu! Aleluia, Fiul Omului, Isus Cristos, a devenit Fiul lui Dumnezeu prin moarte și înviere! Ce minunat, Doamne, deși s-ar putea să nu înțelegem pe deplin cum poate fi acest lucru, totuși Te apreciem și Te savurăm ca fiind sămânța lui David. Aleluia, Evanghelia se referă la Fiul lui Dumnezeu care a ieșit din sămânța lui David după carne, care a fost desemnat Fiul lui Dumnezeu cu putere după Duhul sfințeniei din învierea morților! O, Aleluia, acesta este Isus Cristos, Domnul nostru! Te lăudăm, Doamne, că ești sămânța lui David care a devenit Fiul lui Dumnezeu în înviere! Ne deschidem Ție, Doamne; zidește-Te în noi. Fă-ți domiciliul în inima noastră. Introdu-te cu toate bogățiile Tale în ființa noastră. Fă-ne la fel ca Tine. Nu vrem să fim atenți la nimic și la nimeni altcineva, în afară de Cristos, Fiul lui Dumnezeu și Fiul Omului. Doamne Isuse, fii totul pentru noi. Te luăm drept viața noastră și totul. Ești totul pentru noi!

Să cooperăm cu intenția lui Dumnezeu în economia Sa de a deveni la fel ca Dumnezeu în viață și natură, dar nu în Dumnezeire

2 Sam. 7:12-14 este o profeție minunată, dar misterioasă, despre Isus Cristos, care a venit din sămânța lui David și a fost Fiul lui Dumnezeu. Rom. 1:3-4 dezvoltă în continuare faptul că Isus Cristos a ieșit din sămânța lui David și, în învierea Sa, a fost desemnat Fiul lui Dumnezeu cu putere, după Duhul sfințeniei. Aleluia!

Trebuie să realizăm că aceasta este intenția lui Dumnezeu în economia Sa; El dorește să Se facă om pentru ca omul să devină Dumnezeu în viață și natură, dar nu în Dumnezeire. Dumnezeu S-a făcut om pentru ca omul Isus Cristos să devină Dumnezeu în viață și natură, deschizând calea pentru ca noi, mulți credincioși în Cristos, să fim la fel ca El. Cristos este prototipul, iar noi suntem reproducerea în masă a lui Cristos.

El este Fiul întâi născut al lui Dumnezeu și noi suntem mulți frați care sunt conformați chipului Său (Romani 8:28-29). El este divin și uman, iar noi suntem oameni și divini. Acesta nu este un fel de doctrină despre care vorbesc doar teologii eliți; aceasta este ceea ce Dumnezeu dorește și rezultatul este că un organism este produs, Trupul lui Cristos ca organism divin-uman al lui Dumnezeu și al omului fiind contopiți împreună.

Acest organism divin-uman este biserica ca Trup al lui Cristos, casa lui Dumnezeu, și se finalizează în Noul Ierusalim. Slavă Domnului! Așa cum sămânța lui David a devenit Fiul lui Dumnezeu în înviere, tot așa și noi astăzi, ca sămânță a unui om, putem deveni Dumnezeu în viață și natură, dar nu în Dumnezeire prin procesul de regenerare, înnoire, transformare, sfințire, conformare și glorificare.

Însuși Dumnezeu, Cel divin, a devenit o sămânță umană, sămânța unui om, David. Această sămânță a fost Isus, omul-Dumnezeu, Iehova Mântuitorul (1:18-21; 2 Tim. 2:8), care a fost Fiul lui Dumnezeu în virtutea divinității Sale (Luca 1:35). El a fost singurul Fiu născut al lui Dumnezeu în divinitatea Sa în timp ce El S-a încarnat și a trecut prin viață și moarte omenească. Dar în învierea Sa, El a fost născut de Dumnezeu pentru a fi Fiul întâi născut al lui Dumnezeu în umanitatea Sa având atât divinitate, cât și umanitate.

Prin învierea Sa, El, ca sămânță umană, a devenit Fiul lui Dumnezeu în umanitatea Sa (Romani 1:3-4). În Cristos, Dumnezeu a fost constituit în om, omul a fost constituit în Dumnezeu, iar Dumnezeu și omul au fost contopiți împreună pentru a fi o singură entitate, omul-Dumnezeu. Aceasta implică faptul că intenția lui Dumnezeu în economia Sa este de a Se face om pentru a-l face pe om Dumnezeu în viață și în natură, dar nu în Dumnezeire (Ioan 3:6, 16; Rom. 1:3-4; 2 Pet. 1:4). Aleluia!

Aceasta este dorința și intenția lui Dumnezeu în economia Sa și noi astăzi putem coopera cu El pentru a-I îndeplini dorința. Trebuie să Îl savurăm pe Cristos ca fiind Cel atotinclusiv și vast. Trebuie să ne împărtășim din El ca viața noastră și totul al nostru. Trebuie să-L cunoaștem ca fiind Primul și Ultimul (Apoc. 1:17), începutul și sfârșitul. Trebuie să-L cunoaștem ca pe Cel care umple totul și în toate (Efeseni 1:23) și care este Duhul finalizat astăzi pentru a ne împărtăși din tot ceea ce Dumnezeu este și a împlinit.

El este în noi și El este în fiecare membru al Trupului pentru a fi viața noastră și totul al nostru. Cristos este Capul și El este și Trupul (1 Cor. 12:12; Col. 1:18). El ne face la fel ca El este în viață, natură, constituție, funcție și expresie, dar nu în Dumnezeire; numai El are Dumnezeirea și numai El este Capul. El devine totul și în toate în omul nou (Col. 3:10-11) și El devine noi pentru ca noi să fim făcuți El în orice fel posibil.

Fie ca noi să fim cei care cooperează cu intenția lui Dumnezeu în economia Sa, astfel încât El să Se poată introduce pe Sine în noi și să ne zidească în Sine, până când vom ajunge la fel ca El în viață, natură, expresie și funcție. El S-a făcut la fel ca noi, ca să ne facă la fel ca El pentru împlinirea scopului Său. Fie ca o astfel de viziune să ne controleze viața de zi cu zi și să-I permitem să fie totul în noi pentru împlinirea scopului Său!

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție. Te lăudăm că ești sămânța lui David fiind desemnat Fiul lui Dumnezeu în înviere. Te luăm ca totul al nostru. Vrem să Te savurăm ca Cristosul atotinclusiv și vast. Te luăm ca fiind Primul și Ultimul. Te luăm ca fiind începutul și sfârșitul. Umple-ne cu Tine Însuți și devii totul în toate. Te luăm ca fiind realitatea mâncării, băuturii, suflării și îmbrăcămintei noastre. Amin, Doamne, Tu ești viața noastră și vrem să trăim una cu Tine, chiar să Te trăim pe Tine. Tu ești Capul nostru și Tu ești persoana noastră; Tu ești Capul și Tu ești Trupui. Fie ca Tu să devii totul în noi, pentru noi și în noi pentru ca Tu să fii fiecare membru al Trupului și în omul nou! Amin, Doamne, vrem să cooperăm cu intenția lui Dumnezeu în economia Sa, astfel încât, așa cum Tu ai devenit om și apoi ai fost îndumnezeit în umanitatea Ta, așa și noi să devenim la fel ca Dumnezeu în viață și natură, dar nu și în Dumnezeire! O, Doamne, du-ne mai departe cu Tine în procesul organic de regenerare, sfințire, înnoire, transformare, conformare și glorificare pentru a ne face la fel cum ești Tu în orice fel posibil pentru ca Tu să câștigi Trupul lui Cristos care se finalizează în Noul Ierusalim!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Seed of David became the Son of God: how we can Cooperate with God’s Intention, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să fim un vas înspre onoare, un om al lui Dumnezeu deplin echipat, prin faptul de a fi întăriți în harul care este în Cristos Isus ca să îndeplinim în totalitate slujba noastră din unica slujbă a economiei lui Dumnezeu (2024 ITERO din primăvară) – săptămâna 4 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Intenția lui Dumnezeu în administrația Sa este să-i dea lui Cristos preeminența în toate lucrurile

05/05/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Intenția lui Dumnezeu în administrația Sa este să-i dea lui Cristos preeminența în toate lucrurile, adică să-L dea lui Cristos să aibă primul loc în toate lucrurile (vezi Col 1:15, 18).

În Coloseni Pavel scrie despre acest principiu: Cristos să fie preeminent; el spune că Cristos este chipul Dumnezeului invizibil, Întâiul născut al întregii creații, toate lucrurile se țin în El, pentru ca El să aibă primul loc în toate lucrurile.

În românește nu vedem cuvântul preeminență în Col. 1:15, 18, dar în textul grecesc Col. 1:18 poate fi tradus ca fiind: ca El să aibă preeminența.

Acest cuvânt folosit aici nu a fost niciodată folosit de Pavel în niciuna din celelalte paisprezece epistole ale sale; în această carte în care el prezintă o uimitoare revelație a Cristosului atotinclusiv și vast, el vorbește despre Cristos având primul loc în toate lucrurile.

Acest cuvânt înseamnă să fii primul, să deții primul rang și cea mai înaltă demnitate și să ai preeminența; înseamnă nu numai că ești primul pe poziție, ci și că aveți un fel de demnitate, un statut care este asociat cu acea poziție.

Acest cuvânt nu se folosește foarte mult în limba română; cu toate acestea, potrivit dicționarului, preeminența înseamnă superioritate, dominanță, eminență, prestigiu, supremație și transcendență. Ce Cristos minunat avem!

În administrația Sa, Dumnezeu vrea ca Cristos să aibă preeminența în toate lucrurile!

În primul rând, voia lui Dumnezeu în ceea ce-L privește pe Cristosul atotinclusiv și vast este ca să-L cunoaștem pe Cristos, să-L experimentăm pe Cristos, să-L savurăm pe Cristos și să-L facem pe Cristos viața și persoana noastră.

Apoi, vedem că am fost înrădăcinați în Cristos ca pământ viu, putem umbla în El și Îl putem absorbi ca solul nostru bogat în care suntem înrădăcinați, pentru a putea crește cu elementele pe care le absorbim din sol pentru a fi făcuți deplini în Cristos în experiența noastră.

Voia lui Dumnezeu este ca noi să-L savurăm pe Cristos, să fim plini de Cristos și să-L experimentăm pe Cristos, așa că L-a dat pe Cristos să fie porțiunea noastră.

Când vorbim despre Cristos având preeminența, există o carte în Vechiul Testament care vorbește despre asta – Daniel.

Putem crede că Daniel vorbește despre șaptezeci de săptămâni, despre Antihrist, despre fiare, etc., dar revelația crucială din Daniel este Cristos ca porțiune a credincioșilor Săi, a conducerii cerești a lui Dumnezeu și a preeminenței lui Cristos.

În Daniel îi vedem pe acești tineri biruitori care au refuzat să mănânce dieta demonică, mâncarea oferită idolilor și, în schimb, au mâncat ceva pur; prin urmare, au avut revelația clară a stăpânirii cerurilor!

Când Îl luăm pe Cristos ca porțiune a noastră, Îl înălțăm pe Cristos și ne dăm seama că cerurile stăpânesc și că Cristos este preeminent!

Cerurile întotdeauna stăpânesc, dar temporar pe pământ nu pare că cerurile stăpânesc, căci ceea ce vedem este uzurparea lui Satan și lipsa oamenilor lui Dumnezeu care Îl înalță; deci trebuie să ne rugăm, Doamne, fie ca Împărăția Ta să vină pe pământ precum și în ceruri!

Chiar mai mult, cerurile stăpânesc și Cristos este preeminent, dar cum rămâne cu propria noastră viață personală, universul nostru personal și viața noastră de zi cu zi – este Cristos preeminent în toate lucrurile?

Fie ca să vedem mai mult cu privire la intenția lui Dumnezeu și să cooperăm cu El pentru ca Cristos să fie preeminent în toate lucrurile din ființa noastră.

Intenția lui Dumnezeu în administrația Sa este să-i dăm lui Cristos preeminența în toate lucrurile

În administrația Sa guvernamentală pentru a duce la îndeplinire economia Sa, Dumnezeu dorește ca Cristos să aibă preeminența în toate lucrurile, adică El să aibă primul loc în toate.

În economia Sa, Cristos are primul loc, căci El este atât centralitatea cât și universalitatea economiei lui Dumnezeu; cu toate acestea, în administrația Sa guvernamentală – în desfășurarea economiei Sale, chiar și acolo Dumnezeu vrea ca Cristos să aibă preeminența.

Întreaga situație a lumii este sub stăpânirea cerurilor de către Dumnezeul cerurilor pentru a se potrivi cu intenția Sa în economia Sa, a cărei Cristos este centrul (Dan. 7:9-10; 4:34-35; Ef. 1:10).

Dacă privim în jurul nostru, s-ar putea să vedem doar haosul, răzvrătirea și omul care încearcă să obțină putere și abuzează puterea; are loc un război spiritual puternic și trebuie ca să ne rugăm multe rugăciuni de luptă cu privire la situația lumii.

Se pare că peste întregul pământ haosul satanic este prezent și este chiar intensificat.

Pentru ochiul natural, nu se pare că cerurile stăpânesc, dar dacă vom exersa duhul nostru să stăm una cu Domnul în rugăciune, vom realiza că Dumnezeul cerurilor stăpânește întreaga situație mondială pentru a se potrivi cu intenția Sa în economia Sa, adică a-L face pe Cristos să fie preeminent în toate lucrurile.

În chestiuni politice nu luăm parte și nu încercăm să ne dăm seama de lucruri; mai degrabă, Îl înălțăm pe Cristos, Îl luăm ca porțiune a noastră și îl votăm pe Cristos!

Dumnezeu nu este republican sau democrat (cum ar fi în SUA), El nu este pentru conservatori sau pentru Partidul Muncii (cum ar fi în Marea Britanie); mai degrabă, El are un singur partid – partidul Cristos, iar El votează pentru Cristos la fiecare alegeri!

În fiecare țară de pe pământ – în 195 sau mai multe țări – Dumnezeu votează pentru Cristos în toate acestea tot timpul!

Deci nu ar trebui să ne implicăm în acel fel de lucruri, încercând să aflăm cine are dreptate sau cine a greșit în acest conflict sau în acel protest; nimeni nu are dreptate – numai Cristos este cel corect în univers, așa că ar trebui să rămânem în domeniul savurării lui Cristos și să-L înălțăm pe Cristos!

Iar a-L înălța pe Cristos nu înseamnă că doar spunem, Doamne, Te înălțăm! ci mai degrabă, că Îl luăm ca porțiune și Îi dăm preeminența în toate lucrurile.

Pentru ca Cristos să aibă preeminența în toate lucrurile, Dumnezeu are nevoie de un popor; dacă Dumnezeu nu ar avea un popor, nu există nicio cale ca Cristos să fie făcut preeminent (Col. 1:18; 3:10-11).

Dacă nu ar exista un grup de oameni care să-L înalțe pe Cristos și care, în viața și experiența lor, nu Îi dau preeminența în toate lucrurile, El nu are cum să ducă la îndeplinire planul Său.

Acest lucru este similar cu ceea ce vedem în Efes. 1:10, și anume că Dumnezeu intenționează să aduc toate lucrurile sub același cap în Cristos; aceasta este economia Sa eternă și El va aduce toate lucrurile sub același cap în Cristos prin biserică!

Mai întâi biserica trebuie să fie adusă sub Cristos ca și Cap, iar apoi prin biserică, Dumnezeu are o cale de a aduce sub același Cap întregul univers. Deci noi, ca popor al lui Dumnezeu, trebuie să-L savurăm pe Cristos și să-L experimentăm, dându-I preeminența în toate lucrurile.

Dacă nu-i acordăm preeminență lui Cristos, putem vorbi despre faptul că El este preeminent, dar acest lucru nu înseamnă prea mult, căci noi nu trăim undeva acolo departe în univers, ci aici pe pământ, chiar acum, chiar aici, unde haosul satanic se întâmplă!

Sub stăpânirea Sa cerească, Dumnezeu folosește mediul nostru pentru a face din Cristos centralitatea (cel dintâi) și universalitatea (totul) pentru noi (vezi Rom. 8:28; Col. 1:18, 27; 3:4, 10-11).

Cu toții putem mărturisi din experiența noastră că Dumnezeu folosește mediul și chiar pe diavolul împreună cu haosul său satanic și situația politică într-un scop – pentru a-L face pe Cristos să aibă primul loc în toate lucrurile.

Doamne Isuse, fă-ne să vedem că intenția lui Dumnezeu în administrația Sa este să-i dăm lui Cristos preeminența în toate lucrurile! Amin, Doamne Isuse, ocupă primul loc în tot ceea ce este în ființa noastră! Aleluia, întreaga situație a lumii este sub stăpânirea Dumnezeului cerurilor pentru a se potrivi cu intenția Sa în economia Sa, și anume ca Cristos să aibă preeminența! Amin, Doamne Isuse, vrem să fim poporul Tău cel care este adus sub același Cap în Cristos, cei care Îi acordă lui Cristos primul loc în toate lucrurile. Fie ca noi să cooperăm cu Tine, atunci când folosești mediul, astfel încât Cristos să fie primul și totul în noi și pentru noi!

Domnia cerească a lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor este pentru ca Cristos să fie preeminent în noi și în toate lucrurile

Cartea lui Daniel arată în tip reprezentativ faptul că Dumnezeu aranjează mediul astfel încât Cristos să devină centralitatea și universalitatea aleșilor lui Dumnezeu, adică pentru ca Cristos să fie preeminent în poporul Său și în toate lucrurile.

El folosește națiunile ca mediu pentru ca Cristos să fie centralitatea și universalitatea poporului Său. Noi nu suntem oameni simpli; mai degrabă, în calitate de credincioși în Cristos, suntem aleși ai lui Dumnezeu și, ca ființe umane, facem parte din vechea creație.

Ca popor ales al lui Dumnezeu, avem nevoie ca Cristos să fie introdus în noi ca centralitatea și universalitatea noastră. Totuși, ca ființe umane, uneori vechea creație din noi este ca o fiară (cum ar fi cea din Daniel 7), sau un Anticrist sau un Nebucadnețar care încearcă să-i învingă, să-i captureze, să-i posede și să-i folosească pe aleșii lui Dumnezeu.

Deci trebuie să fim la fel ca Daniel, deschizându-ne ferestrele spre Ierusalim (având o viziune a scopului lui Dumnezeu legat de biserică) și să ne rugăm ca Cristos să vină să taie și să termine tot ceea ce este în noi, tot ce este natural și face parte din vechea creație, și ca El să fie preeminent în noi.

Așadar, Cristos vine mai întâi să ne termine vechea creație și să ne germineze ca o nouă creație, apoi El vine să „distrugă toate fiarele”.

Ceea ce vedem de tip reprezentativ în Daniel cu diferitele fiare se poate aplica la experiența noastră de astăzi; uneori este posibil ca cutare fiară să se ridice în noi, iar alteori poate să avem o altă fiară.

Dar Cristos vine din interiorul nostru pentru a zdrobi toate aceste fiare, prin terminarea oricărui lucru din vechea creație, omul vechi, sinele și carnea, iar El va crește pentru a deveni un mare munte care ne cuprinde și care umple întregul pământ pentru a fi Împărăția lui Dumnezeu! Aleluia!

Prin terminarea și germinarea noastră și prin zdrobirea tuturor fiarelor din noi, Dumnezeu stăpânește asupra tuturor lucrurilor din ființa noastră, iar noi Îi dăm lui Cristos preeminența în toate lucrurile.

În felul acesta Cristos este introdus în noi pentru a deveni centralitatea și universalitatea noastră. Aleluia!

Trebuie să ne dăm seama că, în economia Sa, Dumnezeu administrează universul pentru a-Și îndeplini scopul Său, pentru a-i da lui Cristos preeminența în toate lucrurile.

Noi, ca popor al lui Dumnezeu, trebuie să ne dăm seama că toate lucrurile lucrează împreună pentru binele nostru; sub stăpânirea cerească a lui Dumnezeu, toate lucrurile lucrează împreună spre binele nostru, astfel încât Cristos să fie preeminent în ființa noastră.

Totul din viața noastră, inclusiv lucrurile din viața de familie, din ființa noastră și din viața de biserică, toate lucrurile lucrează împreună spre bine, astfel încât Cristos să fie preeminent.

Când realizăm acest lucru, ne vom supune guvernării cerești a lui Dumnezeu și îi vom da Cristos preeminența în toate lucrurile.

Aleluia, toate lucrurile lucrează împreună spre bine în viața noastră personală, în viața de familie și în viața de biserică, astfel încât Cristos să fie preeminent în toate lucrurile! Îți mulțumim Doamne pentru că ne-i ales să fim poporul Tău; mulțumim ca ai venit in noi pentru a termina vechea creație și ne-ai germinat pentru noua creație. Vrem să cooperăm cu Tine, Doamne, ca Tu să vii și să termini și să distrugi orice lucru negativ, astfel încât Cristos să fie preeminent în noi. Doamne, Îți dăm preeminența în toate lucrurile prin credință în ființa noastră!