cuvântul sfânt pentru înviorarea de dimineață

Am fost îngropați împreună cu Cristos pentru a trăi o viață a botezului și a umbla în noutatea vieții

10/11/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Noi, credincioșii în Cristos, am fost îngropați împreună cu Cristos prin botez întru moartea Lui și acum trăim o viață a botezului și umblăm în noutatea vieții, fiind o creație nouă în înviere în timp ce umblăm în și conform Duhului! Amin!

În Romani 5, vedem botezul împreună cu Cristos, chiar botezul întru Cristos și în moartea Lui. Botezul nu este un ritual sau o formă; cu toții trebuie să fim botezați, dar există o realitate spirituală a botezului.

De ce trebuie să fim botezați și care este semnificația botezului? Prin botezul fizic în apă, suntem cufundați în apă și ieșim din apă ca o persoană nouă. Realitatea spirituală a botezului, însă, este foarte profundă și bogată și trebuie să știm ce se întâmplă în domeniul spiritual atunci când suntem botezați sau când botezăm pe cineva.

Prin botez, suntem cufundați în Cristos, luându-L pe Cristos ca domeniu al nostru. Prin botez, suntem uniți cu El în mod organic. Aleluia! Prin botez, suntem transferați din sfera și domeniul lui Adam, primul om, în sfera lui Cristos, al doilea om.

Cu toții ne naștem în Adam și, implicit, ne naștem în păcat. Ne trăim viața umană din momentul nașterii noastre din părinții noștri în păcat. Dar slavă Domnului, într-o zi lumina Evangheliei a strălucit asupra noastră și Domnul S-a îndurat de noi, așa că am auzit Evanghelia și am crezut în Domnul Isus!

O, ce zi minunată este când ne pocăim și chemăm numele Domnului! Îl chemăm din adâncul ființei noastre și Îl primim în duhul nostru ca viață a noastră. Aceasta este o experiență atât de personală, ceva foarte plăcut și care ne schimbă viața.

Prin pocăința și credința noastră în Cristos, primim viața lui Dumnezeu în duhul nostru și acum suntem copii ai lui Dumnezeu! Ce fapt uimitor este ca păcătoșii să fie născuți de Dumnezeu pentru a fi fii ai lui Dumnezeu!

Însă există un alt pas legat de mântuirea noastră deplină: trebuie să fim mântuiți și botezați. A fi mântuit rezolvă problema noastră interioară cu Dumnezeu; a fi botezat este o declarație către întregul univers că alegem calea Domnului, renunțăm și repudiem trecutul nostru și acum trăim și umblăm în noutatea vieții!

A fi botezat înseamnă a fi botezat întru moartea lui Cristos; moartea Lui ne desparte de lume și de puterea satanică a întunericului! Prin intrarea în realitatea spirituală a botezului, viața și natura noastră naturală, sinele și carnea noastră și chiar întreaga noastră istorie, toate au fost desființate! Slavă Domnului!

Am fost îngropați împreună cu Cristos prin botez întru moartea Lui și acum trăim o viață a botezului

Prima parte a versetului 4 din Romani 6 spune că am fost îngropați împreună cu Cristos prin botez întru moartea Lui. Aceasta înseamnă că omul nostru cel vechi a fost crucificat cu Cristos (v. 6) și a fost îngropat împreună cu El prin botez întru moartea Sa.

Pe de o parte, am fost botezați întru Cristos, iar pe de altă parte, am fost botezați întru moartea Sa. Versetul 3 spune clar că am fost botezați întru Cristos Isus; numai cei care au fost botezați întru Cristos pot fi botezați întru moartea Sa.

A fi botezat întru Cristos înseamnă a fi scufundat în El; suntem în Cristos, suntem identificați cu El, iar când Cristos a murit, murim și noi. Amin!

Omul vechi a fost crucificat împreună cu Cristos și îngropat împreună cu El. Omul vechi este omul decăzut fără Dumnezeu, fără elementul lui Dumnezeu; este sufletul nostru independent, omul vechi care domnește și ia decizii. Dar slavă Domnului, prin botez am fost îngropați împreună cu Cristos în moartea Sa!

Pe de o parte, omul nostru cel vechi a fost îngropat împreună cu Cristos; pe de altă parte, experimentăm umblarea împreună cu Cristos în învierea Sa. Omul vechi nu ne mai deranjează, căci este îngropat împreună cu Cristos.

În lumea naturală, o persoană moare mai întâi și apoi este îngropată; însă cuvântul lui Pavel din Romani 6 indică faptul că în lumea spirituală, suntem mai întâi îngropați și apoi murim. Foarte interesant. Suntem mai întâi botezați împreună cu Cristos și botezați în moartea Lui, apoi murim. Nu murim direct; intrăm în moartea lui Cristos prin botez, căci Cristos și moartea Lui sunt una.

În afară de Cristos, nu am putea fi niciodată botezați în moartea Lui, căci elementul morții eficace a lui Cristos este doar în El, Cel înviat, atotinclusiv (vezi Ioan 5:29; 11:24-25; Fapte 1:22; 2:31).

Asta s-a întâmplat la momentul botezului nostru și astăzi trăim în această realitate. Am fost îngropați împreună cu Cristos prin botez întru moartea Lui și acum trăim o viață a botezului. Ce minunat e că viața noastră creștină este o viață a botezului!

Da, am fost botezați întru Cristos și în moartea Lui, iar botezul este un fapt împlinit; însă zi de zi, trebuie să trăim o viață a botezului. Zi de zi, trebuie să trăim o viață a botezului. Botezul continuă până când suntem pe deplin transformați și conformați imaginii lui Cristos. Până când acest obiectiv este atins, continuăm să trăim o viață a botezului.

Asta a făcut Domnul Isus; El nu a fost botezat doar ca un semn exterior la începutul slujbei Sale pe pământ, ci întreaga Sa viață și lucrare pe pământ a fost o viață a botezului. A trăi o viață a botezului înseamnă că suntem zilnic sub aplicarea morții lui Cristos, experimentând eficacitatea morții Sale ca ingredient în Duhul atotinclusiv.

Zi de zi, elementele negative din noi sunt omorâte nu prin doctrine sau învățături, ci prin trăirea unei vieți a botezului, căci Duhul din noi dă la moarte orice este negativ în ființa noastră. Fie ca noi să rămânem în moartea lui Cristos, în tiparul morții Sale, până când suntem conformați morții Sale prin puterea învierii Sale.

Cu toții putem mărturisi că, în timp ce ne trăim viața creștină și viața de biserică, există o omorâre continuă în noi a tuturor elementelor negative prin moartea lui Cristos. Pe de o parte, suntem îngropați împreună cu Cristos prin botez întru moartea Lui; pe de altă parte, trăim o viață a botezului în viața noastră creștină de zi cu zi.

Acesta este ceva ce experimentăm zi de zi și îi aducem pe credincioșii recent mântuiți în aceeași experiență. Trebuie să-i aducem pe credincioșii pocăiți în experiența trăirii unei vieți a botezului, botezându-i mai întâi în Cristos și în moartea Lui și apoi ajutându-i să înțeleagă că viața lor creștină este o viață a botezului.

Nu este vorba că, acum, că suntem mântuiți și botezați, așteptăm ca Domnul să vină să ne ia în rai; mai degrabă, trăim o viață a botezului, o viață în care permitem Duhului să elimine vechile elemente negative din ființa noastră și să Se adauge la ființa noastră, astfel încât să-L putem trăi pe Cristos în noutatea vieții.

Zi de zi, ne exersăm duhul, rămânem în duhul nostru contopit, trăim împreună cu Cristos și Îl experimentăm pe Cristos în moartea și învierea Sa. Aceasta este experiența noastră zilnică în calitate de credincioși în Cristos.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai îngropat împreună cu Tine prin botez întru moartea Ta! Aleluia, am fost botezați întru Cristos și întru moartea Lui și am fost îngropați împreună cu Cristos! Amin, Doamne, omul nostru cel vechi a fost crucificat împreună cu Cristos și acum suntem îngropați împreună cu Cristos. Suntem una cu Tine, dragă Doamne, în moartea Ta. Suntem identificați cu Tine, căci am fost cufundați în Cristos prin botezul nostru în El. Aleluia, când Cristos a murit, am murit și noi! O, Doamne, vrem să trăim o viață a botezului astăzi. Salvează-ne de la ieșirea din tiparul morții lui Cristos. Fie ca să trăim o viață a botezului fiind zilnic sub aplicarea morții lui Cristos, pentru ca viața Lui de înviere să Se manifeste în noi. Ne exersăm duhul, Doamne, pentru a fi un singur duh cu Tine în tot ceea ce facem și spunem astăzi. Aleluia, am fost îngropați împreună cu Cristos prin botez întru moartea Sa și acum trăim o viață a botezului până când vom fi pe deplin transformați și conformați imaginii lui Cristos! Slavă Domnului!

Umblăm în noutatea vieții domnind în viață ca o creație nouă în înviere

Pe partea negativă, am fost îngropați împreună cu Cristos prin botez întru moartea Lui și acum trăim o viață a botezului. Aceasta este pentru ca moartea lui Cristos să ni se aplice constant, în timp ce rămânem în tiparul morții Sale. Pe partea pozitivă, așa cum Cristos a înviat din morți prin gloria Tatălui, așa și noi umblăm în noutatea vieții (Romani 6:4). Slavă Domnului!

Gloria Tatălui se referă la manifestarea divinității. Pe măsură ce trăim o viață a botezului, elementele negative din noi sunt omorâte, iar gloria divinității lui Dumnezeu este exprimată prin noi. După botezul întru Cristos și în moartea Lui, devenim o persoană nouă în înviere (Filipeni 3:10). Devenim o persoană nouă; omul vechi, persoana veche, a dispărut și acum suntem o creație nouă în înviere!

Puterea învierii lui Cristos este Duhul; pe de o parte, moartea lui Cristos este în Duh, iar pe de altă parte, învierea lui Cristos, cu puterea ei, este tot în Duh. Aceasta înseamnă că, pentru a experimenta puterea învierii lui Cristos, trebuie să ne identificăm cu Cristos în moartea Lui și să fim conformați morții Sale.

Moartea este baza învierii. Pe măsură ce trăim o viață a botezului, în timp ce trăim o viață crucificată așa cum a trăit Domnul Isus, conformarea noastră la moartea lui Cristos oferă puterii învierii Sale oportunitatea de a se ridica și de a exprima viața lui Dumnezeu în noi.

Dacă vrem să cunoaștem puterea învierii lui Cristos, trebuie să iubim mereu crucea, căci numai viața izvorăște din moarte și nu există câștig decât prin pierdere.

În experiența noastră zilnică, adesea pur și simplu reacționăm la lucruri; soțul/soția noastră spune ceva sau ni se întâmplă ceva și reacționăm. Simțim chiar reacția cum se ridică în noi. Cineva ne poate tăia calea pe șosea și reacționăm. Soția noastră ne spune ceva și suntem gata să răspundem. Uneori există o reacție interioară, iar alteori o reacție exterioară.

Fie ca noi să rămânem în moartea lui Cristos prin puterea învierii Sale, ca să putem trăi o viață a botezului și să învățăm să umblăm în noutatea vieții! Am fost cruciificați împreună cu Cristos, suntem îngropați împreună cu Cristos, și omul nostru vechi este îngropat; acum trăim și umblăm în noutatea vieții!

A umbla în noutatea vieții înseamnă a trăi astăzi în domeniul învierii și a domni în viață (Romani 6:4; 5:17). Noutatea vieții este legată de Duhul dătător de viață, care este Cristos Însuși în învierea Sa.

Umblăm în duh, căci în duh suntem uniți și contopiți cu Domnul ca un singur duh. Calea prin care putem umbla în noutatea vieții este Duhul; trebuie să trăim, să umblăm, să avem ființa noastră și să facem toate lucrurile în Duhul cu duhul nostru.

Slavă Domnului că am fost botezați întru Cristos și în moartea Lui și acum suntem o persoană nouă, o creație nouă în înviere. Pe de o parte, trăim acum o viață a botezului, iar pe de altă parte, umblăm în noutatea vieții.

Fie ca în fiecare zi a vieții noastre să primim din belșug harul și darul dreptății, ca să putem domni în viață! Amin! Umblarea noastră zilnică trebuie să fie în domeniul învierii; în acest domeniu, trebuie să fim în Duhul contopit cu duhul nostru, căci Duhul este realitatea învierii.

Pe măsură ce umblăm în noutatea vieții, aceasta va trata tot ce este din Adam în noi, până când suntem pe deplin transformați și conformați imaginii lui Cristos (Romani 12:2; 8:29).

Trăim o viață a botezului și umblăm în noutatea vieții în lucruri mari și mici din viața noastră de zi cu zi. În toate lucrurile mărunte din viața noastră de zi cu zi, trebuie să rămânem în tiparul morții lui Cristos, pentru ca El să poată trăi în noi și să putem umbla în noutatea vieții.

Uneori suntem pe cale să ne pierdem cumpătul pentru că cineva ne atinge și ne enervează; în astfel de momente, trebuie pur și simplu să fim veghetori și să ne întoarcem către duhul nostru, astfel încât tot ce este din Adam să fie omorât și să fim transformați și conformați imaginii lui Cristos.

Fie ca noi să nu fim modelați conform acestei epoci, ci să fim transformați prin înnoirea minții noastre, ca să putem dovedi care este voia lui Dumnezeu, aceea care este bună, plăcută și desăvârșită.

Fie ca mintea noastră să fie înnoită până când vom fi una cu Domnul. Fie ca noi să nu fim modernizați prin a fi conformați acestei epoci, ci mai degrabă să-I permitem Domnului să ne înnoiască mintea și să ne conformeze imaginii lui Cristos.

În viața noastră de zi cu zi și în viața de biserică, trebuie să trăim, să acționăm, să ne comportăm, să lucrăm și să facem totul în noutatea vieții, exersându-ne duhul în orice moment.

Doamne Isuse, vrem să trăim o viață a botezului și să umblăm în noutatea vieții! Aleluia, noi, cei care am fost botezați întru Cristos și în moartea Lui, nu am fost doar îngropați împreună cu Cristos, ci am și înviat împreună cu El pentru a umbla în noutatea vieții! Amin, Doamne, Îți mulțumim că ne-ai făcut o creație nouă în înviere! Vrem să Te cunoaștem pe Tine și puterea învierii Tale și părtășia suferințelor Tale, fiind conformați morții Tale. Vrem să umblăm în noutatea vieții astăzi. Fie ca să rămânem una cu Tine în moartea Ta, fiind conformați în fiecare zi morții lui Cristos, pentru ca viața lui Cristos să se manifeste în noi în înviere. O, Doamne, fie ca să trăim astăzi în domeniul învierii. Ne exersăm duhul pentru a primi și savura abundența harului și a darului dreptății, ca să putem domni în viață! Amin, Doamne, păstrează-ne în duhul nostru astăzi! Vrem să trăim, să ne comportăm, să acționăm, să lucrăm și să facem totul în noutatea vieții! Slavă Domnului pentru duhul nostru contopit!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We have been Buried with Christ to Live a Life of Baptism and Walk in Newness of Life, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Capitolele de la 5 până la 8 din Romani — miezul Bibliei – săptămâna 3 cu tema: Asemănarea morții și învierii lui Cristos (ziua 2), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Prin botez suntem botezați întru Cristos și întru moartea Sa pentru a fi identificați cu El

09/11/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Slavă Domnului, noi toți cei care am fost botezați întru Cristos Isus am fost botezați întru moartea Sa, iar moartea Sa ne-a separat de lume și de puterea satanică a întunericului și ne-a terminat vieța naturală, iar astăzi putem trăi viață a botezului, o viață în realitatea botezului nostru!

În această săptămână, în înviorarea noastră de dimineață, venim la Romani capitolul 5 și ne concentrăm în principal pe Asemănarea morții și învierii lui Cristos.

Miezul Bibliei poate fi văzut în Romani capitolele de la cinci până la opt; în aceste capitole vedem două linii – linia vieții și linia morții. Aceste două linii contrastante pot fi văzute de la începutul Bibliei până la sfârșitul Bibliei, de la Geneza la Apocalipsa.

Linia vieții începe cu pomul vieții și se încheie cu cetatea vieții cu pomul vieții, apa vieții și lumina vieții. Pe de altă parte, linia morții începe cu pomul conoștinței binelui și răului și se termină cu lacul de foc.

Înainte să credem în Domnul Isus, eram în Adam; eram pe linia pomului conoștinței binelui și răului, linia morții. Dar slavă Domnului, într-o zi am auzit Evanghelia, am crezut în Domnul Isus, am fost botezați în El și am fost transferați de pe linia morții pe linia vieții! Slavă Domnului, astăzi ne bucurăm în Domnul și Îl lăudăm, căci noi suntem cei de pe linia vieții!

Săptămâna aceasta, vrem să vedem faptul de a fi în asemănarea morții și învierii lui Cristos, bazându-ne pe Romani 6:3-5. În această porțiune a cuvântului, vedem că, dacă am crescut împreună cu Cristos în asemănarea morții Sale, într-adevăr vom fi și noi în asemănarea învierii Sale.

Trebuie să rămânem pe linia vieții și să trăim pe linia vieții. Calea de a face acest lucru este să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții pe tot parcursul zilei. A-L mânca pe Cristos ca pom al vieții ar trebui să fie principala preocupare în viața de biserică.

Trebuie să fim plini de savurarea lui Cristos în fiecare întâlnire și nu numai în întâlnire, ci chiar și în afara întâlnirilor, trebuie să Îl savurăm pe Domnul și să căutăm să fim umpluți de El. Amin! Fie ca Domnul să obțină o astfel de situație în care cu toții să Îl savurăm pe Cristos.

Din păcate, însă, de atâtea ori încă trăim în principiul pomului conoștinței binelui și răului, chiar dacă am fost transferați din linia morții pe linia vieții. De fapt, noi înșine suntem un pom al conoștinței binelui și răului.

Așadar, trebuie să ne întoarcem constant către Domnul și să rămânem în asemănarea morții Sale, astfel încât să putem fi și noi în asemănarea învierii Sale.

Prin botez suntem identificați cu Cristos și suntem cufundați în El pentru a fi uniți cu El în moartea și învierea Sa

Botezul nu este o formă de ritual pe care creștinii îl fac; mai degrabă, botezul semnifică identificarea noastră cu Cristos. Toți cei care am fost botezați întru Cristos Isus am fost botezați întru moartea Sa (Romani 6:3).

Moartea Sa este prețioasă și dulce. Moartea în Adam este urâtă și chiar oribilă și nu vrem să o privim sau să vorbim despre ea. Dar moartea în Cristos este dulce și prețioasă, căci botezul nostru semnifică faptul că suntem identificați cu Cristos și suntem cufundați în El pentru a fi uniți cu El în moartea și învierea Lui.

Când suntem uniți cu Cristos prin botez, suntem uniți cu El în moartea Lui; aceasta termină tot ce există în vechea creație, toate lucrurile negative și vechea noastră natură cu faptele ei păcătoase. Prin botez, Satan este terminat, la fel și lumea, omul vechi și toate ritualurile și rânduielile religioase.

Moartea lui Cristos este o moarte definitivă. Când suntem botezați întru moartea lui Cristos, această moarte ni se va aplica. Trebuie să fim transferați din Adam în Cristos prin identificarea cu Cristos în moartea Lui și prin cufundarea în El pentru a fi uniți cu El în moartea și învierea Lui.

Când botezăm o persoană în moartea lui Cristos, această moarte îi este aplicată; vechiul Adam este terminat, această persoană este transferată din Adam și, prin înviere, este unită organic cu Cristos.

A fi botezat în Cristos, așa cum se vede în Romani 6:3, indică faptul că am fost uniți organic cu Cristos; am fost aduși într-o unire organică cu Cristos. În acest fel, Îl putem savura și experimenta pe Cristos, fiind uniți organic cu El.

Ne-am născut în Adam, în omul vechi, dar prin credință și botez în Cristos, am intrat în Cristos și am devenit parte din El. Amin!

Aceasta înseamnă că, prin botez, suntem transferați dintr-un domeniu în altul. Obișnuiam să fim în Adam, în omul vechi și în carne, dar acum am fost transferați din Adam în Cristos, din omul vechi în omul nou și din carne în Duh. Am fost botezați dintr-o domeniu într-o alt domeniu, dintr-o sferă într-o altă sferă.

Am fost botezați din Adam, primul om (1 Corinteni 15:45, 47) în Cristos (1:30; Galateni 3:27), al doilea om (1 Corinteni 15:47). Slavă Domnului! Acum suntem în Cristos, al doilea om, și El este savurarea și experiența noastră zi de zi!

Trebuie să vedem acest lucru și trebuie să ne rugăm pentru acesta, realizând ce s-a întâmplat cu noi în momentul botezului nostru. În Adam moștenim păcatul și moartea, dar în Cristos avem viață, lumină, har și toate binecuvântările veșnice, căci tot ce este pozitiv poate fi găsit numai în Cristos! Slavă Domnului!

Trebuie să avem această conștientizare atunci când predicăm Evanghelia oamenilor și îi botezăm. Când botezăm un nou credincios în apă, îl botezăm în Cristos și în moartea Sa, pentru ca el să fie adus într-o unire organică cu Cristos și să savureze tot ceea ce este Cristos.

Pe de o parte, trebuie să credem în Domnul în inima noastră și să-L mărturisim cu gura noastră. Pe de altă parte, trebuie să fim botezați întru Cristos pentru a fi puși în moartea Lui și a fi uniți cu El în mod organic! Prin botez, vechiul Adam este terminat, iar când ne ridicăm din apă, devenim un om nou în noua creație! Slavă Domnului!

Slavă Domnului pentru botezul nostru! Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, am fost botezați întru Cristos, chiar în moartea Sa, pentru a fi identificați cu El! Amin, Doamne, fie ca să vedem că, prin botez, suntem identificați cu Tine și suntem scufundați în Cristos pentru a-L lua ca domeniu al nostru! Slavă Domnului, suntem uniți cu Domnul ca unul singur în moartea și învierea Lui. O, în ce minunată unire organică am fost aduși prin botezul nostru. Amin, Doamne, vrem să trăim în realitatea botezului nostru astăzi. Fie ca noi să trăim în realitatea de a fi transferați din Adam în Cristos! Slavă Domnului, suntem acum în Cristos și în El putem să-L savurăm pe Dumnezeu și tot ceea ce este Dumnezeu! Amin, Doamne, vrem să rămânem în unirea organică cu Tine astăzi. Nu mai vrem să trăim în Adam, unde moștenim păcatul și moartea, ci în Cristos, unde Cristos este totul pentru noi și în noi! Aleluia, suntem în Cristos, El este savurarea noastră și îl putem experimenta pe Cristos! Slavă Domnului!

Noi, cei care am fost botezați întru Cristos, am fost botezați întru moartea Sa: este atât de dulce să mori cu Cristos!

Dacă vedem ce s-a întâmplat în domeniul spiritual în momentul botezului nostru, Îl vom lăuda pe Domnul că am fost botezați întru Cristos! În primul rând, fiind născuți din părinții noștri umani, ne-am născut în Adam și în acesta moștenim multe lucruri negative, inclusiv păcatul și moartea.

Dar prin credința în Cristos suntem uniți cu El și, prin botezul nostru, suntem identificați cu Cristos în moartea și învierea Sa. Slavă Domnului, nu mai suntem în Adam, ci în Cristos și nu mai suntem uniți cu Adam, ci suntem uniți cu Cristos!

Când am fost botezați întru Cristos, am fost transferați din a fi parte a lui Adam și acum suntem parte a lui Cristos; nu mai suntem în Adam – suntem absolut în Cristos. Aleluia! Noi, cei care am fost botezați întru Cristos, am fost botezați întru moartea Sa (Romani 6:3).

Moartea Sa ne-a separat de lume și de puterea satanică a întunericului și a terminat viața noastră naturală, natura noastră veche, sinele nostru, carnea noastră și chiar întreaga noastră istorie.

Botezul nu este doar ceva ce facem ca un semn exterior pentru cineva care crede în Isus și vrea să declare întregii lumi că aparține lui Isus. Botezul ne aduce într-o unire organică în duh cu Cristos și, prin botezul în Cristos, suntem botezați întru moartea Lui.

Pe de o parte, am fost botezați în persoana lui Cristos. Pe de altă parte, am fost botezați întru moartea Sa. Moartea lui Cristos în care am fost botezați ne separă de orice este negativ.

Este semnificativ faptul că Pavel nu a spus că am fost botezați întru învierea lui Cristos, ci întru moartea Lui; aceasta înseamnă că Cristos și moartea Lui sunt una și, de fapt, atât moartea, cât și învierea lui Cristos sunt găsite și savurate de noi în Duhul, care Cristos a devenit în învierea Sa!

Învierea lui Cristos poartă elementul morții Sale efective; atunci când un credincios este botezat în Cristos, el este botezat spontan în moartea lui Cristos.

Printre noi, oamenii, în lumea umană, moartea este ceva groaznic și urât; detestăm moartea în Adam. Dar moartea lui Cristos este dragă și scumpă și putem rămâne liniștiți în această moarte.

Un credincios botezat în Cristosul atotinclusiv este, de asemenea, botezat în moartea lui Cristos. Așa cum a scris A. B. Simpson în imnul său, „E atât de dulce să mori împreună cu Cristos” (Imnul 482). Este dulce să mori împreună cu Cristos pentru că în această moarte cu El, tot ce este negativ a fost terminat.

Vedem acest lucru ca tip reprezentativ în povestea copiilor lui Israel care traversează Marea Roșie după ce au părăsit Egiptul. Când au traversat Marea Roșie, soldații egipteni au rămas acolo, în Marea Roșie; Satan și armatele sale sunt îngropate în apele botezului.

Prin noi înșine și în noi înșine nu-l putem învinge pe Satan, căci el și armatele sale sunt mult mai puternice decât noi. Dar când trecem prin botez, când suntem botezați întru Cristos și, prin urmare, botezați întru moartea Lui, Satan și armatele sale cu tot ce este negativ sunt terminate acolo, în apele botezului. Slavă Domnului!

Odată ce trecem prin botez, suntem separați de lume, de autoritatea întunericului, de vechimea noastră, de sinele nostru, de carnea noastră și chiar de întreaga noastră istorie trecută; toate acestea au fost terminate! Când ieșim din apele botezului, suntem o creație nouă! Slavă Domnului, dacă cineva este în Cristos, este o creație nouă!

Pe partea negativă, suntem îngropați împreună cu Cristos, căci prin botez intrăm în experiența reală a morții cu Cristos. Pe partea pozitivă, ieșim din apele morții botezului pentru a fi o creație nouă în înviere și acum umblăm într-o viață nouă! Slavă Domnului!

Aleluia, toți cei care am fost botezați întru Cristos Isus am fost botezați întru moartea Sa! Amin, Doamne, fie ca noi să vedem aceasta și să trăim în realitatea botezului nostru astăzi în viața noastră creștină. Fie ca noi să ne dăm seama că am fost botezați întru persoana lui Cristos și, de asemenea, întru moartea Lui. Slavă Domnului, moartea lui Cristos ne-a separat de lume și de puterea satanică a întunericului! Aleluia, fiind botezați întru moartea lui Cristos, viața noastră naturală, omul vechi, sinele, carnea și întreaga istorie veche au fost terminate! Aleluia, ieșim din apele botezului ca o creație nouă în înviere, fiind uniți organic cu Domnul ca un singur duh pentru a trăi una cu El pentru zidirea bisericii! O, este atât de dulce să mori împreună cu Cristos față de lume, de sine și de păcat! O, este atât de dulce să trăiești împreună cu Cristos, căci El trăiește și locuiește în noi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Through Baptism we’re Baptised into Christ and into His Death to be Identified to Him, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Capitolele de la 5 până la 8 din Romani — miezul Bibliei – săptămâna 3 cu tema: Asemănarea morții și învierii lui Cristos (ziua 1), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să avem speranța gloriei și să-L savurăm pe Cristos în suferințele noastre pentru a fi mântuiți în viața Sa

07/11/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, avem speranță și ne lăudăm datorită speranței gloriei lui Dumnezeu; pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos în suferințele noastre, suntem mântuiți în viața Sa pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos, expresia corporativă a lui Dumnezeu. Aleluia!

Trebuie să vedem că rezultatul justificării noastre nu este doar faptul că suntem justificați înaintea lui Dumnezeu și acum avem pace cu Dumnezeu, ci și mai mult, că suntem aduși la deplina savurare a lui Dumnezeu în Cristos ca viață a noastră.

Ce este justificarea? Este acțiunea lui Dumnezeu de a ne aproba conform standardului Său al dreptății. Dreptatea noastră ca și credincioși în Cristos nu este o condiție pe care o posedăm în noi înșine sau pe care o atingem pe măsură ce facem fapte bune. Mai degrabă, dreptatea noastră este o persoană cu care suntem uniți – Cristosul cel viu Însuși!

Când credem în Cristos, primim iertarea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu ne justifică făcându-L pe Cristos dreptatea noastră și îmbrăcându-ne cu Cristos ca haină a dreptății noastre. Rezultatul justificării noastre este savurarea deplină a lui Dumnezeu în Cristos ca viață a noastră. Ce minunat e acest lucru!

În Romani 5:1-11, vedem că rezultatul justificării noastre este întrupat în șase lucruri minunate. În primul rând, Dumnezeu ne-a îndreptățit pe noi, păcătoșii, și ne-a împăcat pe noi, dușmanii Săi, cu Sine, iar dragostea Sa a fost turnată în inimile noastre.

Indiferent ce ni se întâmplă nouă sau în jurul nostru, ne putem exersa duhul de dragoste dat de Dumnezeu pentru a-L savura pe Dumnezeu, a ne păstra în dragostea lui Dumnezeu și a birui degradarea din biserica de astăzi!

Slavă Domnului, am obținut acces prin credință la acest har în care stăm (Romani 5:2). Stăm în har, savurându-L pe Dumnezeu în Cristos ca viață și rezervă de viață a noastră și umblăm în pace. Slavă Domnului, avem pace înspre Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos! Calea noastră astăzi este în pace; facem lucrurile în pace cu Dumnezeu și în pace cu oamenii.

Aici, în domeniul harului, ne lăudăm în Dumnezeu și ne lăudăm și în necazurile noastre, căci știm că necazul produce capacitatea de a îndura, iar capacitatea de a îndura produce aprobare, iar aprobarea produce speranță.

Prin necaz, Îl putem savura pe Cristos și se produce capacitatea de a îndura. Necazul este întruparea harului ca dulce vizită a harului.

Necazul rezultă în capacitatea de a îndura, iar capacitatea de a îndura produce aprobare. Avem nevoie de aprobare. Nu suntem potriviți pentru lucrarea Domnului, dar suntem testați și aprobați de Dumnezeu pe măsură ce trecem prin necazuri și obținem aprobarea Lui.

Aprobarea produce speranță și ne lăudăm datorită speranței gloriei lui Dumnezeu

Împreună cu aprobarea, avem speranță (Romani 5:4) și ne lăudăm datorită speranței gloriei lui Dumnezeu (v. 2). Necazul produce capacitatea de a îndura, capacitatea de a îndura produce aprobare, iar aprobarea produce speranță.

Deși stăm în har și umblăm în pace, nu suntem încă pe deplin în glorie, care expresia lui Dumnezeu. Totuși, știm că greutatea de o clipă a necazurilor noastre lucrează pentru noi, din ce în ce mai mult, o greutate eternă de glorie (2 Corinteni 4:17). Aleluia!

Astăzi trecem prin suferințe și necazuri și există o durere și o suferință trecătoare pe care le experimentăm; totuși, credem că acestea lucrează pentru noi o greutate eternă de glorie. Învățăm să Îl savurăm pe Cristos în suferințele noastre.

Slavă Domnului, Dumnezeul oricărui har ne-a chemat la gloria Sa eternă în Cristos Isus; aici și acum Îl savurăm pe Cristos ca speranță a gloriei noastre (1 Petru 5:10; 1 Tesaloniceni 2:12; Coloseni 1:27; Filipeni 3:21).

Slavă Domnului, Dumnezeul oricărui har, care ne-a chemat la gloria Sa eternă în Cristos Isus, după ce vom fi suferit puțină vreme, El Însuși ne va desăvârși, ne va întări, ne va stabili și ne va întemeia. Pe măsură ce trecem prin suferință, Îl savurăm pe Cristosul care locuiește în noi și suntem desăvârșiți, stabiliți, întăriți și întemeiați.

Faptul că Dumnezeu este al oricărui har înseamnă că există bogății ale abundenței vieții divine în multe aspecte care ne sunt slujite în multe etape ale lucrării divine în noi în economia lui Dumnezeu! Amin!

În primul pas, Dumnezeu ne-a chemat, iar ultimul pas este ca El să ne glorifice, căci El ne-a chemat la gloria Sa eternă. Acum, între chemarea Sa și glorificarea Sa, savurăm grija iubitoare a lui Dumnezeu în timp ce El ne disciplinează și El îndeplinește o lucrare de desăvârșire, stabilire, întărire și întemeiere în noi. Aleluia!

Dumnezeul oricărui har a trecut prin procesele încarnării, trăirii umane, răstignirii, învierii și înălțării la cer pentru ca El să ducă la îndeplinire răscumpărarea completă și deplină, astfel încât să ne poată aduce pe noi, poporul Său răscumpărat, într-o unire organică cu Sine.

Acum suntem uniți cu Domnul ca un singur duh (1 Corinteni 6:17) și ne putem împărtăși din bogățiile Dumnezeului Triunic ca savurare a noastră. În acest Cristos, prin răscumpărarea Sa atotinclusivă și pe baza tuturor realizărilor Sale, Dumnezeu poate fi Dumnezeul oricărui har pentru a ne chema la gloria Sa eternă și pentru a ne desăvârși, stabili, întări și întemeia în Dumnezeul Triunic (1 Petru 1:1-2).

Pe de o parte, trecem prin suferințe și necazuri; pe de altă parte, Îl savurăm pe Cristosul care locuiește în noi ca fiind tot harul și ne îndreptăm spre țelul glorios al lui Dumnezeu, care este glorificarea noastră.

Toate acestea au loc nu prin eforturile noastre, ci prin tot harul Său, care este adevăratul har al lui Dumnezeu (1 Petru 5:12). Astăzi, Domnul ne conduce pe noi, numeroșii Săi fii, la glorie, sfințindu-ne zilnic (Evrei 2:10-11) și suntem transformați zilnic din glorie în glorie (2 Corinteni 3:16-18; 4:16).

Pe măsură ce ne păstrăm inimile îndreptate către Domnul pentru a privi gloria lui Dumnezeu pe fața lui Isus Cristos, suntem transformați zilnic din glorie în glorie până când vom fi glorificați! Astăzi, avem speranța de a fi glorificați și ne lăudăm în speranța gloriei lui Dumnezeu (Romani 5:4).

Aceasta este speranța că într-o zi vom fi cu toții aduși în gloria lui Dumnezeu. Această glorie vine și nici măcar nu putem înțelege cum va fi aceasta, căci nimic nu se compară cu ea. Așa cum electricitatea este glorificată sau exprimată prin iluminarea unui bec strălucitor, tot așa vom fi glorificați pentru a-L exprima pe Dumnezeul Triunic în mod corporativ!

Dumnezeul Triunic invizibil face o lucrare minunată în noi, credincioșii Săi, pentru a ne face expresia Sa corporativă pentru strălucirea Sa în acest univers! Slavă Domnului! Nimic nu se poate compara cu această glorie (vezi Romani 8:18; 2 Corinteni 4:17; 1 Tesaloniceni 2:12; Evrei 2:10; 1 Petru 5:10).

Astăzi Îl savurăm pe Dumnezeu datorită speranței acestei glorii viitoare și sperăm în gloria viitoare! Slavă Domnului!

Doamne Isuse, îți mulțumim că lucrezi în noi nu numai aprobarea, ci și speranța! Aleluia, ne lăudăm datorită speranței gloriei lui Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca să ne dăm seama că întristările noastre ușoare de o clipă lucrează pentru noi, din ce în ce mai mult, o greutate eternă de glorie! Fă aceasta în noi, Doamne. Fie ca Tu să introduci gloria Ta în noi până când ne vei glorifica pe deplin. Slavă Domnului, Dumnezeul oricărui har ne-a chemat la gloria Sa eternă în Cristos Isus! Amin, Doamne, îți mulțumim că ai venit în noi ca speranță a gloriei și Te putem savura în duhul nostru ca speranță gloriei noastre! Ne exersăm duhul astăzi pentru a Te savura și a ne împărtăși din bogățiile gloriei Tale în duh. Slavă Domnului, El ne conduce pe noi, numeroșii Săi fii, spre glorie sfințindu-ne și transformându-ne zilnic. Amin, Doamne, vrem să Te privim cu fața descoperită, ca să putem fi transformați din glorie în glorie, după imaginea Ta glorioasă! Aleluia, Cristos este în noi, speranța gloriei!

Pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos în suferințele noastre, suntem mântuiți în viața Sa pentru zidirea bisericii

A cincea binecuvântare a rezultatului justificării noastre este că suntem mântuiți în viața Sa (Romani 5:10). Pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos în suferințele noastre, suntem mântuiți în viața lui Cristos pentru îndeplinirea țelului organic al mântuirii dinamice a lui Dumnezeu!

Acest scop este producerea și zidirea Trupului organic al lui Cristos exprimat în bisericile locale. În bisericile locale, savurăm harul bogat al Domnului și aici Dumnezeul păcii îl zdrobește pe Satan sub picioarele noastre pentru exprimarea Sa glorioasă și pentru etalarea victoriei Sale (Romani 5:10; 12:5; 16:1, 4-5, 16, 20). Slavă Domnului!

Rezultatul justificării noastre este cu adevărat minunat, căci prin faptul că suntem justificați de Dumnezeu, suntem aduși la savurarea deplină a lui Dumnezeu în Cristos ca viață a noastră zi de zi.

Capitolele de la 5 până la 16 din Romani vorbesc despre mântuirea organică a lui Dumnezeu. Chiar dacă noi, credincioșii în Cristos, am fost mântuiți inițial, căci duhul nostru a fost mântuit prin regenerare, încă avem nevoie să fim mântuiți în viața lui Dumnezeu de atâtea lucruri din viața noastră de zi cu zi.

Cu toții avem nevoie să fim mântuiți zilnic de atâtea lucruri negative. Trebuie să fim mântuiți de temperamentul nostru și de sinele nostru. Cum putem fi mântuiți de temperamentul nostru, pe care nu-l putem schimba, și de sinele nostru, pe care nimeni nu-l poate trata? Prin savurarea lui Cristos în mijlocul suferințelor, aceasta ne va face să fim mântuiți în viața Sa.

Pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos în suferințele noastre, avem nevoie de mântuirea în viața Sa. Trebuie să fim mântuiți în viață de păcatul care ne înconjoară, adică trebuie să fim eliberați de legea păcatului și a morții (Romani 8:2).

Cum putem fi eliberați de legea păcatului și a morții? Prin a fi mântuiți în viața Sa, prin fixarea minții noastre pe duh și prin faptul că suntem în Cristos Isus.

Trebuie să fim mântuiți în viața Sa de la a fi lumești. Trebuie să fim sfințiți, ca să nu fim modelați după imaginea acestei epoci, ci să ne înnoim mintea, ca să fim transformați și să-L exprimăm pe Dumnezeu (Romani 12:2).

Trebuie să fim mântuiți în viața Sa de ființa noastră naturală; aceasta înseamnă că trebuie să fim transformați din viața noastră naturală, astfel încât să trăim prin viața divină pentru a-L exprima pe Dumnezeu.

Trebuie să fim mântuiți în viața Sa de la a fi asemănați sinelui nostru, adică trebuie să fim mântuiți de la exprimarea sinelui prin a fi conformați imaginii lui Cristos (Romani 8:28-29).

De atâtea ori ne dăm seama că încă ne exprimăm sinele, nu pe Cristos; trebuie să fim mântuiți de exprimarea sinelui prin a fi mântuiți în viața Sa, ca să putem fi conformați imaginii lui Cristos, Fiul întâi născut al lui Dumnezeu.

În cele din urmă, trebuie să fim mântuiți în viața Sa de a fi individualiști, adică trebuie să fim zidiți împreună cu alții în Trupul lui Cristos (Romani 12). Cât de individualiști suntem în omul nostru natural! Cât de mult avem nevoie să fim mântuiți în viața Sa, ca să putem fi zidiți împreună cu sfinții în Trupul lui Cristos!

Prin justificare, am fost aduși în domeniul savurării; în acest domeniu stăm în har, umblăm în pace, suferim în speranță și Îl savurăm pe Dumnezeu în necazurile noastre.

Pe măsură ce suferim și, în același timp, Îl savurăm pe Cristos, suntem mântuiți în viața Sa. Aceasta este nevoia noastră astăzi – avem nevoie să fim mântuiți în viața Sa mult mai mult!

E adevărat că suferim și că învățăm să-L savurăm pe Cristos în suferințele noastre, dar, în același timp, trebuie să-L lăsăm pe Domnul să ne mântuiască în viața Sa până când vom fi exact ca El, exprimându-L pe Dumnezeu în mod corporativ ca Trupul lui Cristos!

Aceasta este rezultatul justificării – să-L savurăm pe Dumnezeu în Cristos ca viața noastră pentru expresia Sa corporativă pe pământ!

Doamne Isuse, mântuiește-ne mult mai mult în viața Ta astăzi! O, ce binecuvântare este ca noi, credincioșii în Cristos, să fim mântuiți zilnic în viața lui Cristos până când devenim la fel ca El în viață, natură, expresie și funcție, dar nu în Dumnezeire! Amin, Doamne, vrem să-L savurăm pe Cristos în suferințele noastre, ca să putem fi mântuiți în viața lui Cristos! Mântuiește-ne mult mai mult în viața Ta pentru îndeplinirea țelului organic al mântuirii dinamice a lui Dumnezeu. Mântuiește-ne în viața Ta de toate lucrurile negative, de sinele nostru și de temperamentul nostru. Mântuiește-ne în viața Ta de păcatul care ne înconjoară și de legea păcatului și a morții. Mântuiește-ne în viața Ta de a fi lumești și de ființa noastră naturală. Amin, Doamne, transformă-ne și dă-ne imaginea și chipul Tău! Mântuiește-ne în viața Ta de a fi egoiști și individualiști. Amin, Doamne, vrem să stăm în har, să umblăm în pace, să suferim în speranță și să Îl savurăm pe Dumnezeu în necazul nostru! Aleluia, în timp ce suferim și savurăm, suntem mântuiți în viața lui Cristos!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Have the Hope of Glory and Enjoy Christ in our Sufferings to be Saved in His Life, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Capitolele de la 5 până la 8 din Romani — miezul Bibliei – săptămâna 2 cu tema: Rezultatul justificării noastre — savurarea deplină a lui Dumnezeu în Cristos ca viață a noastră (ziua 6), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Necazul rezultă în capacitatea de a îndura și capacitatea de a îndura produce aprobare prin testare

06/11/2025 by Credincios in Cristos 6 Comments

Pe măsură ce stăm în har și umblăm în pace, trecem prin necazuri și încercări, care rezultă în capacitatea de a îndura, iar capacitatea de a îndura produce aprobare, chiar testarea credinței noastre, care este mai prețioasă decât aurul; cu toții trebuie să ne rugăm ca Domnul să ne acorde aprobare, astfel încât El să ne poată încredința Evanghelia și grija față de sfinți.

Noi, credincioșii în Cristos, suntem cei care Îl iubesc pe Domnul și care vrem să Îl savurăm, să-L câștigăm și să creștem în El. Învățăm să nu acordăm atenție lucrurilor exterioare sau să ne concentrăm asupra dificultăților noastre, căci ne dăm seama că necazul și încercările sunt porția noastră în această epocă.

Dumnezeu vine să ne viziteze astăzi sub formă de necazuri; de multe ori El ne dă mai mult har nu atunci când lucrurile merg bine, ci atunci când trecem prin necaz. Putem chiar spune că, atunci când lucrurile merg bine și nu avem probleme sau încercări, nu câștigăm la fel de mult din Dumnezeu ca atunci când suntem în necaz.

Asemenea apostolului Pavel, poate Îi cerem lui Dumnezeu să înlăture un anumit element care ne deranjează din carnea noastră sau din mediul nostru, iar Domnul s-ar putea să nu o facă. În loc să înlăture necazul, Domnul vrea să crească nivelul harului, astfel încât să Îl putem savura pe Domnul mai mult decât înainte.

Putem chiar spune că necazul este întruparea harului, căci Domnul ne vizitează într-un mod dulce ca har în timp ce trecem prin necaz. Nu căutăm necazul și nu dorim încercări, dar acestea sunt porția noastră în această epocă, fie că vrem acest lucru, fie că nu.

Toate ființele umane trec prin încercări și necazuri și fiecare ființă umană suferă; cu toate acestea, noi, ca și credincioși în Cristos, avem o porție suplimentară de necazuri, căci întreaga lume este împotriva Celui pe care Îl iubim, Isus Cristos.

Dar slavă Domnului, pe măsură ce trecem prin încercări și necazuri, Domnul face ca toate lucrurile, toate persoanele și toate situațiile să lucreze împreună spre binele nostru.

Atâta timp cât Îl iubim pe Domnul și ne deschidem Lui, Dumnezeu face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre binele nostru, pentru ca să putem câștiga mai mult din Cristos introdus în ființa noastră și să putem fi transformați și conformați imaginii lui Cristos.

Poate că vrem să trăim o viață pașnică, fără suferință sau probleme, dar gândul lui Dumnezeu este diferit de al nostru; El știe că ne deschidem mai mult către El atunci când suntem în încercări și necazuri, așa că El ne atribuie o anumită măsură de suferință.

O, fie ca noi să ne deschidem către Domnul și fie ca noi să Îl savurăm ca har, fie ca noi să ne lăudăm chiar în necazurile noastre, știind că necazul produce capacitatea de a îndura!

Necazul produce capacitatea de a îndura, căci testarea credinței noastre este mai prețioasă decât aurul

De ce ne lăudăm noi, credincioșii în Cristos, în necazurile noastre? Care este motivul pentru care ne putem lăuda în necazurile noastre, chiar dacă nu ne plac necazurile? Ne lăudăm în Dumnezeu lăudându-ne în necazurile noastre, știind că necazul produce capacitatea de a îndura, iar capacitatea de a îndura produce aprobare, iar aprobarea produce nădejde (Romani 5:3-4, 11).

Necazul rezultă în capacitatea de a îndura, iar capacitatea de a îndura produce aprobare. Ce este aprobarea? Aprobarea este un caracter testat și o vrednicie testată (Filipeni 2:19-22). Dacă Dumnezeu ne încredințează Evanghelia și grija față de cei din casa Lui depinde de aprobarea Lui, care vine din testarea Sa.

Apostolii au fost mai întâi testați și aprobați de Dumnezeu, apoi li s-a încredințat Evanghelia. Dumnezeu le-a testat și examinat inimile încontinuu, astfel încât vorbirea evangheliei de către ei nu era de la ei, ca să le placă oamenilor, ci de la Dumnezeu, ca să-I placă Lui (1 Tesaloniceni 2:4). O, Doamne Isuse!

Când Îl slujim pe Domnul și trăim viața creștină în viața de biserică, avem multe necazuri; nu le spunem celor cărora le slujim că ne cauzează necazuri, dar noi le experimentăm. De exemplu, este posibil să avem o întâlnire cu o persoană nouă pe care o păstorim, iar aceasta întârzie; apoi, întârzie din nou și din nou, ceea ce ne provoacă suferință și necaz.

În viața noastră creștină, avem și mult necaz, care produce capacitatea de a îndura, iar capacitatea de a îndura produce aprobare.

Necazul produce capacitatea de a îndura. În tot felul de medii, chiar dacă ne putem simți tulburați de ceea ce se întâmplă în jurul nostru, de modul în care se comportă alții și de modul în care oamenii ne tratează, trebuie să venim la Domnul pentru a-L savura ca har, astfel încât necazurile să producă capacitatea de a îndura în noi.

Fie ca necazurile noastre să nu producă în noi mânie sau amărăciune, ci capacitatea de a îndura.

1 Petru 1:7 vorbește despre testarea credinței noastre; Petru spune că această testare este mult mai prețioasă decât aurul, care piere, deși este încercat prin foc. Petru a descoperit că credința noastră trebuie să fie încercată; avem credință, ne prețuim credința și trăim prin credință, dar credința trebuie să fie încercată.

Încercarea credinței este mai prețioasă decât testarea aurului, care este încercat prin foc. Aurul este prețios, dar aurul brut trebuie să treacă prin purificarea focului pentru a fi purificat și a deveni prețios.

Când aurul brut trece prin testarea focului purificator, dobândește o calitate ușor de aprobat de toată lumea (Maleahi 3:3); devine aur curat, foarte prețios.

În mod similar, noi, credincioșii în Cristos, avem credință, căci credem în Domnul Isus. Dar credința noastră are multe lucruri în ea, căci are unele impurități. De exemplu, unii cred în Domnul Isus și cred, de asemenea, că Domnul îi va face să prospere; cred că, dacă au credință în Cristos, Dumnezeu îi va îmbogăți.

Alții așteaptă alte lucruri de la Dumnezeu, așa că credința lor nu este pură sau purificată. De asemenea, putem crede că El ne va da multe lucruri și ne va proteja, ne va menține sănătoși și ne va da mulți bani.

Există multe impurități în credința noastră, așa că credința noastră trebuie să fie testată prin foc, focul necazurilor. Când credința noastră trece prin necaz și este testată din nou și din nou, focul Duhului Sfânt o va arde și va îndepărta toate impuritățile până la punctul în care credința noastră va fi aur curat.

Noi Îl iubim doar pe Domnul și suntem absoluți pentru El, nepăsându-ne de nimic altceva decât de economia lui Dumnezeu. Domnul vrea să plătim prețul pentru a-L câștiga ca credință de aur prin încercări de foc, astfel încât să putem ne împărtășim din aurul adevărat!

Aurul adevărat este Cristos Însuși ca viață divină cu natura divină pentru zidirea Trupului lui Cristos (2 Petru 1:4).

În acest fel, pe măsură ce trecem prin încercări și necazuri de foc, credința noastră este aprobată și purificată și Îl câștigăm pe Cristos ca aur adevărat, obținând astfel credința de aur. Astfel, putem deveni un lampadar de aur curat pentru zidirea Noului Ierusalim de aur (Apocalipsa 3:18; 1:20; 21:18, 23). Amin!

Fie ca noi să-L iubim pe Domnul și să ne deschidem Lui astăzi, astfel încât necazurile noastre să producă capacitatea de a îndura, iar această capacitatea de a îndura să producă aprobare.

Fie ca Domnul să ne testeze credința prin multe încercări și necazuri, pentru ca El să poată câștiga credința de care are nevoie și pe care o dorește; când Fiul omului se va întoarce, fie ca El să ne găsească cu credință pe pământ!

Doamne Isuse, Te iubim și credem în Tine! Ne deschidem Ție. O, Doamne, chiar și atunci când trecem prin încercări și necazuri, ne deschidem Ție! Fie ca Tu să câștigi ceea ce cauți în noi astăzi. Nu ne uităm la necazuri, Doamne, ci ne uităm la Tine pentru ca credința noastră să fie aprobată și purificată. Ne deschidem Ție continuu pentru ca Tu să ne poți dovedi, examina și testa inimile astăzi. Îți mulțumim, Doamne, testarea credinței noastre este mult mai prețioasă decât aurul, care piere deși este dovedit prin foc! Fie ca noi să ne deschidem Ție pe măsură ce trecem prin focul încercărilor și suferințelor, pentru ca credința noastră să fie purificată și aprobată! Amin, Doamne, fie ca credința noastră să câștige o calitate ușor de aprobat de toată lumea! Fie ca noi să plătim prețul pentru a-L câștiga pe Cristos ca credință de aur prin încercările de foc! Amin, Doamne, fie ca noi să câștigăm mai mult din Tine ca aur adevărat, viața și natura divină, pentru zidirea Trupului care să devină un lampadar de aur curat pentru zidirea Noului Ierusalim de aur!

Din moment ce ne lipsește aprobarea, trebuie să ne rugăm, Doamne, dă-ne aprobarea!

Trebuie să ne rugăm și să fim deschiși Domnului, astfel încât necazurile prin care trecem să producă capacitatea de a îndura, iar capacitatea de a îndura să producă aprobare (Romani 5:4).

Aprobarea este o calitate aprobată care rezultă din capacitatea de a îndura necazul și încercarea. Răbdarea este bună, dar trebuie să producă aprobare. Uneori este dificil să aprobi unii dintre frații tineri, deoarece sunt încă neexperimentați și încă trebuie să treacă prin încercări și necazuri.

Tuturor ne lipsește aprobarea, calitatea care este ușor aprobată de alții. Așadar, Domnul aranjează o anumită măsură de suferințe și El permite necazul în viața noastră, astfel încât necazul să poată rezulta în capacitatea de a îndura, iar apoi capacitatea de a îndura să producă calitatea aprobării.

Aprobarea include experiență, dar este mai mult decât atât; cu cât suferim mai mult, cu atât avem mai multă capacitatea de a îndura și cu atât mai mult se va produce virtutea aprobării. Nu posedăm aprobarea prin nașterea noastră naturală; ea este câștigată prin multe necazuri și încercări.

Unii dintre sfinții care Îl iubesc pe Domnul cred că sunt potriviți să lucreze pentru Domnul. Ei au o anumită cantitate de viață și lumină, Îl iubesc pe Domnul, cunosc slujba și vor să-I fie de folos Domnului în viața de biserică.

Cu toate acestea, sunt neprelucrați și le lipsește calitatea aprobării; le lipsește calitatea aprobată care rezultă din capacitatea de a îndura necazul și încercarea. Această calitate a aprobării îi face pe oamenii cărora li se slujește fericiți, plăcut și confortabili.

De multe ori, tinerii sunt ca aurul brut, nefiind aprobați; ceea ce au nevoie nu este mai multă lustruire sau lustruire, ci mai multă ardere. Ceea ce avem nevoie cu toții este mai multă ardere și testare prin încercări și necazuri de foc, astfel încât să putem obține calitatea aprobării.

Putem crede că suntem potriviți să lucrăm pentru Domnul, dar ne lipsește aprobarea. Pe de o parte, putem fi destul de productivi oriunde mergem; totuși, pe de altă parte, putem fi neprelucrați, ducând lipsă de virtutea care îi face pe oameni fericiți, plăcut și confortabili. O, Doamne!

În loc să avem aprobare, putem avea dezaprobare, ceva care îi face pe alții să se simtă neconfortabili, neplăcut și neliniștiți. De exemplu, s-ar putea să fim destul de împovărați pentru viața de biserică și pentru grija față de sfinți și s-ar putea să dorim să-i ajutăm pe sfinți să funcționeze în întâlniri, astfel încât să ne dăm seama că sfinții trebuie să fie perfecționați în funcția lor.

Poate că suntem împovărați pentru ca tinerii să crească în viață și să funcționeze în măsura lor, dar putem fi atât de împovărați încât, în vorbirea noastră, putem deveni prea puternici, chiar exigenți. Așadar, atunci când îi vedem pe alții, când le privim fețele sau le citim mesajele, ne putem da seama că nu sunt fericiți.

Avem viață, Îl iubim pe Domnul, avem o povară, dar nu avem calitatea aprobată; Domnul ne mustră în interiorul nostru cu privire la lipsa noastră de aprobare.

Pe de o parte, sperăm ca sfinții de care avem grijă vor continua și vor funcționa în mod potrivit; pe de altă parte, nu prin cerințe, ci prin păstorire se poate realiza acest lucru.

Trebuie să avem inima iubitoare și iertătoare a Tatălui și duhul căutător și păstoritor al Fiului.

Deoarece ne lipsește aprobarea, trebuie să ne rugăm, Doamne, dă-ne aprobarea! Dacă ne rugăm în acest fel, dacă avem cu adevărat o conversație serioasă cu Domnul, El va aduce anumite circumstanțe în mediul nostru care vor produce aprobare pentru noi.

El ne va da o soție, de exemplu, care Îi este cea mai utilă în a produce aprobare în noi. Soția noastră este un ajutor excelent, căci ea Îl ajută pe Dumnezeu în a produce aprobare pentru slujitorii Săi, soții. Într-un fel, soția nu îl ajută pe soț; ea Îl ajută pe Dumnezeu, căci însăși carnea unei soții Îl ajută pe Dumnezeu să producă aprobare în soțul ei. O, Doamne!

Domnul poate, de asemenea, să ridice anumiți sfinți sau un anumit coleg de la serviciu care cooperează cu Dumnezeu pentru a produce în noi aprobare. Fie ca noi să ne dăm seama că problema nu este cu alții, căci ei ne deranjează, ne limitează și ne fac probleme; problema este lipsa noastră de aprobare.

Lipsa noastră de aprobare Îl deranjează pe Dumnezeu și ne dăunează nouă; acest lucru îi deranjează și pe sfinți și casa lui Dumnezeu. O, Doamne Isuse! Putem să-i ajutăm pe sfinți pe de o parte, dar îi putem răni pe de altă parte.

Putem avea lumină și un dar și putem spune ceva pentru a zidi biserica; apoi, prin trăirea și atitudinea noastră, ne exprimăm lipsa de aprobare, iar acest lucru îi rănește (Matei 24:45-51; 1 Tesaloniceni 2:7-9).

Cât de mult avem nevoie cu toții de aprobarea care vine din capacitatea de a îndura! Cât de mult trebuie să ne rugăm înaintea Domnului cu privire la acest lucru. El trebuie să răzbească în noi în acest aspect și trebuie să câștige aprobare în noi!

Doamne Isuse, dă-ne aprobare! Suntem serioși cu Tine în această privință. Te iubim, Doamne, ne place să fim sub lumina Ta și Te savurăm în cuvântul Tău. Avem o povară să Te slujim și să fim de folos în mâna Ta în îngrijirea sfinților. O, Doamne, dă-ne aprobarea care vine din capacitatea de a îndura în suferința necazurilor și încercărilor. O, Doamne Isuse, mântuiește-ne de a fi nechibzuiți și neaprobați de Dumnezeu! Fie ca noi să le împărțim viață altora și să avem și virtutea aprobării, care îi face pe alții fericiți, plăcut și confortabili. Ne deschidem Ție, Doamne, atunci când trecem prin tot felul de încercări și necazuri. Ne deschidem testării Tale. Fie ca noi să acceptăm ajutorul pe care ni-l oferi prin intermediul soțului/soției noastre, al familiei noastre, al circumstanțelor din jurul nostru și al tuturor lucrurilor și persoanelor pe care ni le pui alături. Fie ca să câștigăm aprobarea de care Tu ai nevoie în noi, pentru ca Tu să ne încredințezi Evanghelia! O, Doamne, suntem sclavii Tăi – nu avem altă opțiune. Dă-ne aprobarea de care avem nevoie pentru a zidi biserica în calitate de Trup al lui Cristos astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Tribulation issues in Endurance and Endurance Produces Approvedness through Testing, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Capitolele de la 5 până la 8 din Romani — miezul Bibliei – săptămâna 2 cu tema: Rezultatul justificării noastre — savurarea deplină a lui Dumnezeu în Cristos ca viață a noastră (ziua 5), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ne lăudăm în necazurile noastre, realizând că necazul este încarnarea harului

05/11/2025 by Credincios in Cristos 7 Comments

Pe măsură ce stăm în har și umblăm în pace, Îl avem pe Dumnezeu ca laudă și exultare, căci ne lăudăm în Dumnezeu și ne lăudăm și în necazurile noastre, știind că necazul este de fapt încarnarea harului cu toate bogățiile lui Cristos. Amin!

Slavă Domnului pentru că ne-a mântuit și ne-a regenerat pentru a-Și distribui viața în noi și a ne face copii ai lui Dumnezeu! Acum suntem credincioși în Cristos, cei care Îl iubesc pe Domnul și care învață să se împărtășească din pomul vieții, astfel încât să putem rămâne pe linia vieții.

Domnul ne învață zilnic în viața noastră creștină să nu mai trăim după pomul cunoștinței binelui și răului, ci mai degrabă să Îl savurăm pe Cristos ca viață și sursă de viață, astfel încât să putem fi pe linia vieții.

Fie ca Domnul să ne mântuiască de la pierderea timpului fiind pe linia morții, linia pomului cunoștinței binelui și răului. Fie ca noi să luăm calea pomului vieții și să umblăm pe această cale zi de zi.

Ajungem pe această cale prin justificare, căci Dumnezeu ne justifică prin credința în Cristos, iar acum umblăm pe calea vieții. Fără justificare, nu putem câștiga viața. Fără a fi justificați de Dumnezeu, nu putem obține viața divină a lui Dumnezeu.

Dar slavă Domnului că toți am fost justificați prin credința în Cristos! Acum că suntem justificați, mergem mai departe cu Domnul să savurăm viața Lui, să ne împărtășim din viața Lui și să trăim prin viața Lui, chiar pentru a fi mântuiți în viața Lui.

Justificarea este baza, temelia și poarta prin care putem intra pe calea vieții; prin justificare, suntem aduși la savurarea deplină a lui Dumnezeu în Cristos ca viață a noastră. Rezultatul justificării este că putem avea savurarea deplină a lui Dumnezeu în Cristos ca viață a noastră.

Fie ca să nu ne oprim la justificare, ci să mergem mai departe pentru a fi mântuiți în viața lui Dumnezeu, savurându-L pe Cristos în toate lucrurile! Acum că am fost justificați, savurăm dragostea lui Dumnezeu turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat!

Aleluia, din ziua mântuirii noastre, indiferent ce ni se întâmplă, indiferent de fericire sau tristețe, în adâncul nostru avem sentimentul că Dumnezeu ne iubește. El ne păstrează în dragostea Lui și noi trebuie să ne păstrăm în dragostea lui Dumnezeu. Trebuie doar să ne păstrăm în dragostea lui Dumnezeu și să avem întotdeauna dragostea cea dintâi față de El. Amin!

Pe lângă dragostea lui Dumnezeu, avem și har; suntem în domeniul harului și acum stăm în har. Și umblăm în pace; pacea este calea noastră, căci Cristos este pacea noastră. Umblăm în pace cu Dumnezeu și avem pace cu toți oamenii, căci Îl savurăm și Îl experimentăm pe Cristos ca pace a noastră.

În domeniul harului Îl avem pe Dumnezeu ca laudă pentru savurarea și bucuria noastră: ne lăudăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos

Pe măsură ce ne trăim viața de zi cu zi în domeniul harului, stând în har, îl avem pe Dumnezeu ca laudă și exultare pentru bucuria și savurarea noastră. Vedem acest lucru în Romani 5:11, unde Pavel spune că și noi ne lăudăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos.

În trecut, înainte de a fi mântuiți, ne lăudam cu noi înșine și, în cele din urmă, am fost dezamăgiți. Acum, că am crezut în Cristos, fiind justificați de El, stăm în har și umblăm în pace, iar lauda noastră este în Dumnezeu.

Nu ne lăudăm cu noi înșine sau cu ceea ce putem face. Nu ne lăudăm cu ceea ce suntem sau cu ceea ce putem face. Ne lăudăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos.

Când ne lăudăm cu noi înșine, suntem dezamăgiți, pentru că toată gloria omului este ca florile și iarba de pe câmp – se ofilește și se stinge. Dar, pe măsură ce stăm în har și Îl savurăm pe Dumnezeu, putem fi din nou și din nou în Dumnezeu și ne putem lăuda cu Dumnezeu datorită speranței gloriei lui Dumnezeu!

Cum ne putem lăuda cu Dumnezeu? Ne lăudăm cu El datorită speranței gloriei lui Dumnezeu. Speranța noastră este în El; El ne va glorifica și, atunci când ne lăudăm cu El, suntem înălțați.

Noi, creștinii, nu trebuie să fim deprimați. Este posibil să falimentăm, să greșim și să avem multe falimente, dar putem veni la Domnul din nou și din nou pentru a ne mărturisi păcatele și a aplica sângele Său prețios.

Putem merge mai departe cu Domnul pentru că El ne va glorifica; El aranjează toate lucrurile pentru noi în așa fel încât toate lucrurile să lucreze împreună spre binele nostru (Romani 8:28-29). Dumnezeu știe că ființa noastră naturală trebuie să fie sfințită, transformată și conformată. Așadar, El îngăduie anumite necazuri și suferințe spre binele nostru.

Poate că nu ne plac necazurile și suferințele și poate că nu le preferăm, dar acestea produc ceva bun în noi. Dumnezeu este Cel care lucrează în culise pentru a face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre bine, astfel încât noi, credincioșii în Cristos, să putem fi conformați imaginii lui Cristos, Fiul întâi născut al lui Dumnezeu.

Dacă avem această perspectivă, ne vom da seama că necazul și suferința sunt pentru transformarea noastră și nu ne vom plânge de ele, nu ne vom certa cu Dumnezeu pentru a-I cere să le înlăture și nu vom lupta împotriva necazului și a suferinței.

Mai degrabă, ne vom deschide Domnului, ne vom mărturisi păcatele și falimentele și vom aplica sângele Său prețios și pur și simplu Îi vom permite Domnului să Se introducă pe Sine în noi.

Prin toate lucrurile care au loc în viața noastră, Domnul vrea să Se introducă pe Sine în noi pentru a fi viața și totul pentru noi și El aranjează tot felul de lucruri, persoane și situații din mediul nostru pentru a ne ajuta să fim deschiși lucrării Sale.

O, fie ca noi să învățăm să ne deschidem Domnului în toate lucrurile prin care trecem, astfel încât El să se poată lucra în noi! Și fie ca noi să-I permitem Domnului să ne dărâme încrederea în sine și încrederea în sine, astfel încât să ne putem lăuda în Dumnezeu!

Pe măsură ce falimentăm din nou și din nou, pe măsură ce trecem prin necazuri și suntem în suferință, ne dăm seama că nu există nimic în noi cu care să ne putem lăuda; ne putem lăuda doar în Dumnezeu.

La fel ca Pavel, putem ruga Domnul să îndepărteze spinul din carne, dar El nu poate; El poate doar să ne sporească harul, căci harul Lui este suficient pentru noi. Stăm în har și ne lăudăm în Dumnezeu, nu în nimic din noi înșine sau din ceea ce putem face.

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție! Stăm în har și ne lăudăm în Dumnezeu! Amin, Doamne, singura noastră laudă este în Dumnezeu, nu în nimic din noi înșine. Îți mulțumim că faci toate lucrurile în noi și în jurul nostru spre binele nostru, pentru ca noi să fim conformați imaginii lui Cristos. Ne deschidem Ție, dragă Doamne Isuse, pentru ca Tu să poți lucra toate lucrurile pentru scopul Tău în ființa noastră. Venim la Tine cu falimentele, greșelile și păcatele noastre și pur și simplu le mărturisim sub lumina Ta; spală-ne și curăță-ne cu prețiosul Tău sânge. Vrem să mergem mai departe cu Tine. Ne deschidem întreaga ființă Ție pentru ca Tu să poți lucra în noi ceea ce vrei Tu să faci. O, Doamne, fie ca să vedem că Dumnezeu face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre bine, pentru ca noi să fim conformați imaginii lui Cristos, primul născut Fiu al lui Dumnezeu! Aleluia, ne lăudăm în Dumnezeu, care lucrează toate lucrurile! Amin, Doamne, ne lăudăm în Dumnezeu, căci Dumnezeu face totul în noi și prin noi. Te iubim, Doamne, și ne lăudăm în Tine!

Necazul este încarnarea harului cu toate bogățiile lui Cristos – ne lăudăm în necazurile noastre

În Romani 5:3, Pavel spune că ne lăudăm în necazurile noastre; în versetul 11, spune că ne lăudăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos. Omenește vorbind, nu ne place necazul și nici nu-l primim cu brațele deschise. Dar practic vorbind, noi, credincioșii în Cristos, ne lăudăm în necazurile noastre, căci necazul este de fapt încarnarea harului cu toate bogățiile lui Cristos.

Așa cum îl putem cunoaște și savura pe Dumnezeu pentru că El S-a încarnat în Cristos, iar fără Cristos nu-L putem cunoaște pe Dumnezeu, tot așa necazul este încarnarea harului. Aparent, avem necaz în mediul nostru; de fapt, avem har. Uimitor!

De ce se întâmplă asta? Pentru că știm că necazul produce răbdare, răbdarea produce aprobare, iar aprobarea produce speranță, iar această speranță nu ne face de rușine. Aceasta este o imagine a vieții noastre creștine; viața noastră creștină este plină de necaz.

Am putea crede că, acum că suntem credincioși în Cristos, totul va fi lin și toate problemele vor dispărea. Dar ceea ce descoperim este că necazul se intensifică în viața noastră creștină și ne putem lăuda în necazurile noastre, căci necazul este încarnarea, întruparea harului.

Necazul este dulcea vizitare a harului, căci în necazul nostru Domnul ne poate vizita și poate deveni experimental pentru noi ca har. Harul ne vizitează în principal sub forma necazului, prin care Dumnezeu are o cale de a lucra în noi. Nimănui nu-i place necazul, dar nu-l putem evita.

Din ziua în care am fost atrași de Domnul să-L iubim și să-L urmărim, Domnul ne-a permis să experimentăm anumite necazuri. Dar nu ar trebui să ne temem sau să ne descurajăm, căci chiar dacă avem lacrimi din cauza suferinței noastre în necaz, Domnul ca har este porția noastră pentru savurarea noastră în necaz.

A respinge necazul înseamnă a respinge harul, care este Dumnezeu ca porția noastră pentru savurarea noastră. Harul ne vizitează în principal sub forma necazului prin care Dumnezeu face ca toate lucrurile – toate persoanele, toate situațiile, toate circumstanțele și toate mediile – să lucreze împreună spre bine (Romani 8:28-29)!

Binele pe care Dumnezeu îl dorește pentru noi, adevăratul bine pentru noi, credincioșii în Cristos, este să putem câștiga mai mult din Cristos, pentru a-L avea introdus în ființa noastră, astfel încât să putem fi transformați metabolic și conformați imaginii lui Cristos până când vom fi aduși în deplina filiație! Aleluia!

Pentru un scop atât de glorios, experimentăm necazul și ne lăudăm în necazurile noastre.

În 2 Corinteni 12:7-9, vedem că Pavel s-a lăudat cu slăbiciunea sa în necazul său, căci prin această slăbiciune, harul Domnului a fost sporit pentru el, devenind chiar suficient pentru el. Mulți credincioși nu au crucea și caută să o evite pentru că este o suferință, un necaz.

Madame Guyon, dimpotrivă, a primit crucea și chiar a sărutat-o, așteptând să vină mai mult, pentru că și-a dat seama că crucea i-a adus pe Dumnezeu. Și-a dat seama că, atunci când avea crucea, îl avea pe Dumnezeu. O, Doamne!

Poate că nu suntem atât de îndrăzneți să declarăm că sărutăm crucea și o primim cu brațele deschise, dar trebuie să avem viziunea că necazul este încarnarea lui Dumnezeu ca har, căci prin necaz, Dumnezeu ne vizitează pentru a ne distribui mai mult din Sine Însuși.

De aceea, ne lăudăm cu necazurile noastre, nu cu victoriile noastre; ne lăudăm cu slăbiciunea noastră, nu cu puterea sau punctele noastre forte. Harul vine întotdeauna sub forma necazului, cu scopul ca toate lucrurile, problemele, situațiile și circumstanțele să lucreze împreună spre bine, adică, pentru ca noi să-L putem câștiga pe Dumnezeu!

Acest lucru este foarte aplicabil vieții noastre creștine, căci în atâtea lucruri și în atâtea feluri întâlnim necazuri, așa cum ne-au fost alocate de Dumnezeu, și ne putem deschide Domnului pentru a-L putea savura ca har.

Poate că nu ne place ca cineva să întârzie la întâlnire, dar poate întârzia întotdeauna; acesta este ceva mic, dar ne provoacă suferință, fiind un necaz pentru noi. Chiar și într-un lucru atât de mic, ceva interior pe care îl suferim, ne putem deschide Domnului și Îi putem permite să Se introducă pe Sine Sine Însuși în ființa noastră, chiar pentru a ne câștiga mai mult și a ne conforma imaginii lui Cristos.

Fie ca noi să rămânem pe acest proces al vieții în care Dumnezeu aranjează toate lucrurile, toate persoanele și toate situațiile din jurul nostru spre binele nostru, pentru ca noi să fim conformați imaginii lui Cristos!

El știe de ce șef avem nevoie, de ce soț sau soție avem nevoie și în ce fel de viață de biserică vrea să fim. El știe ce prezbiteri să pună în viața de biserică, ce oameni să pună în jurul nostru și ce fel de manager ar trebui să avem.

El cunoaște toate nevoile noastre și El aranjează toate lucrurile să lucreze împreună spre binele nostru, pentru a fi conformați imaginii lui Cristos. Fie ca noi să ne lăudăm în necazurile noastre și să ne lăudăm în Dumnezeu, căci El face toate lucrurile și noi pur și simplu ne deschidem Lui!

Doamne Isuse, fă-ne să vedem că necazul este de fapt încarnarea harului, chiar dulcea vizitare a harului. Fie ca noi să nu respingem necazul, ci mai degrabă să ne deschidem Ție pentru a-L savura pe Dumnezeu ca porția noastră spre savurarea noastră. Amin, Doamne, crește nivelul harului chiar și atunci când trecem prin necaz. Ne deschidem Ție. Te iubim. Ne dăm Ție. Nu vrem să facem nimic separat de Tine. Vrem să rămânem în unirea organică cu Tine chiar și atunci când trecem prin necaz. Ne încredem în Tine, Doamne, și ne lăudăm în necazul nostru, căci știm că necazul produce răbdare, iar răbdarea, aprobare, iar aprobarea, speranță! Aleluia, Cristos este în noi ca speranță a gloriei, iar Dumnezeu face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre bine, pentru ca noi să câștigăm mai mult din Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca noi să câștigăm mai mult din Cristos și ca El să fie introdus în ființa noastră, astfel încât să putem fi transformați metabolic și conformați imaginii lui Cristos! Aleluia!