viața creștină

Savurăm diferite aspecte ale harului – Dumnezeu în Cristos distribuit întru noi pentru savurarea noastră

04/01/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să cunoaștem, să experimentăm și să savurăm harul lui Dumnezeu, adică trebuie să-L savurăm pe Dumnezeu în Cristos ca porție a noastră pentru savurarea noastră, împărtășindu-ne din multele aspecte diferite ale harului în experimentarea noastră zi de zi. Amin!

Săptămâna aceasta, venim la subiectul Harul în cartea Fapte și vrem să vedem cum Îl putem savura pe Cristos ca har în viața noastră de zi cu zi. De multe ori în viața de biserică, ne salutăm unii pe alții cu: Harul fie cu tine! sau Har ție, și facem bine să facem asta.

Dar ce este harul? Cum putem savura harul? Cum este harul legat de viața noastră de zi cu zi? Trebuie să vedem că harul lui Dumnezeu este ceva de o importanță extraordinară, căci astăzi suntem în epoca harului, iar întreaga Biblie se încheie cu: Harul Domnului Isus să fie cu toți sfinții.

Ceea ce încununează întreaga revelație din Biblie, ceea ce finalizează și chiar concluzionează revelația din cuvântul sfânt al lui Dumnezeu, este harul. Nu este vorba de a face lucruri pentru Dumnezeu, de străduința noastră sau de lupta noastră pentru a face lucruri pentru El – este vorba de har.

Când a venit Cristos, a venit harul. Înainte de Cristos, exista legea lui Moise, iar poporul lui Dumnezeu trebuia să respecte legea pentru a fi în relație corectă cu Dumnezeu.

Dar acum, că a venit Cristos, harul este aici. Nu mai suntem în epoca legii – suntem acum în epoca harului și putem și ar trebui să Îl savurăm pe Cristos ca har în toate lucrurile.

Harul este Dumnezeul Triunic Însuși distribuit în ființa noastră și experimentat ca savurarea noastră

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să cunoaștem, să experimentăm și să savurăm harul lui Dumnezeu (Efeseni 2:7; 1 Corinteni 15:10). Harul lui Dumnezeu, are o importanță extraordinară.

Conform revelației divine din Noul Testament, harul nu este doar ceva ce Dumnezeu face pentru noi sau ne dăruiește, ci Dumnezeu Însuși, ceea ce Dumnezeu este pentru noi spre savurarea noastră (Ioan 1:16-17; 2 Corinteni 12:9).

Noul Testament dezvăluie că harul nu este în principal lucrarea pe care Dumnezeu o face pentru noi sau lucrurile pe care ni le dă El; mai degrabă, harul este Dumnezeul Triunic Însuși distribuit în ființa noastră și experimentat ca savurarea noastră.

De multe ori venim la Domnul și Îi cerem să facă lucruri pentru noi, să ne ajute să facem mai bine și să ne facă un frate sau o soră mai bun(ă), astfel încât să putem aduce o binecuvântare vieții de biserică. Dar acesta nu este har; harul este ceva intrinsec, ceva ce ține de Dumnezeul Triunic distribuit în ființa noastră pentru a fi experimentat de noi ca savurarea noastră. Amin!

Putem înțelege acest lucru pe plan mental, dar cât de mult suntem în experimentarea reală a harului în viața noastră de zi cu zi? Fie ca noi să avem o rugăciune în noi ca Domnul să ne acorde măsura de har de astăzi. Cât de mult avem nevoie de harul Domnului în fiecare zi.

Fie ca noi să ne rugăm unii pentru alții pentru a-L savura pe Dumnezeu în Cristos ca har. Fie ca noi să ne rugăm unii pentru alții ca toți sfinții să experimenteze măsura harului pentru astăzi.

Ioan 1:17 ne spune că harul a venit prin Isus Cristos; aceasta indică faptul că harul nu este un lucru, ci o persoană. Personificarea harului este Dumnezeu Însuși. Pavel și-a dat seama de acest lucru când a spus că s-a ostenit mai mult decât alții, dar nu el, ci harul lui Dumnezeu care este cu el (1 Corinteni 15:10).

Dumnezeu nu ne dă doar un dar, ceva numit har; harul este o Persoană, căci atunci când a venit Cristos, a venit harul. Harul lui Dumnezeu este cu noi; fie ca acest har, care este persoana minunată a lui Cristos pe care o savurăm, nu este în zadar.

Dacă punem laolaltă 1 Corinteni 15:10 și Galateni 2:20, vedem că nu mai sunt eu, ci Cristos, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine. Harul este persoana lui Isus Cristos; harul a venit în persoana lui Isus Cristos. Când Dumnezeu este savurat de noi, acesta este har.

Dumnezeu vrea să fie savurat de om ca har, așa că El a venit în persoana lui Isus Cristos ca har pentru a fi savurat de noi.

Harul este Dumnezeu în Fiul Său, Isus Cristos, pentru a fi porția noastră, astfel încât să putem savura tot ceea ce este El. Harul este Dumnezeu venind la noi, fiind savurat de noi și venind să fie experimentarea și savurarea noastră.

Pentru ca acest lucru să se întâmple, Dumnezeu a trecut printr-un proces. El a devenit om, fiind încarnat ca ființă umană, iar oamenii L-au văzut și L-au atins și au primit har după har de la El. El a murit pe cruce pentru a realiza răscumpărarea și a mers mai departe pentru a deveni un Duh dătător de viață.

Trăirea umană pe care a avut-o a fost minunată, perfectă și bogată în exprimarea lui Dumnezeu în toate atributele Sale divine manifestate în virtuțile Sale umane. Dar apoi El a murit și, după trei zile de moarte, a înviat pentru a deveni un Duh dătător de viață. El a biruit moartea, a ieșit din moarte și a înviat.

Acum, Dumnezeul Triunic procesat a fost finalizat pentru a fi Duhul dătător de viață, iar acest Duh ne dă har și chiar este har cu duhul nostru. Dumnezeu a investit mult timp și muncă pentru a trece printr-un proces pentru a deveni harul cu duhul nostru, pentru ca noi să Îl putem savura.

Harul nu este doar Cristos Însuși; este, de asemenea, Cristos mișcând, Cristos lucrând, Cristos domnind, Cristos convingând, Cristos supunând, Cristos mântuind și Cristos înălțând.

Harul nu este doar Cristos; este Cristos făcând multe lucruri pentru savurarea și experimentarea noastră. Poate că nu ne-am gândit la har în acest fel, dar harul este Cristos în lucrarea Sa cerească mișcând, lucrând, domnind, convingând, supunând, mântuind și înălțând.

Când Îl savurăm pe Cristos, când Îl vedem și-L apreciem acest Cristos viu și activ, ne împărtășim din El ca har. Fie ca noi să venim la Domnul zi de zi întorcându-ne către duhul nostru pentru a-L savura ca har. Fie ca noi să ne dăm seama că Dumnezeul personificat, care este har, este disponibil pentru savurarea și experimentarea noastră.

Harul este ceva ce ține de a-I permite lui Cristos să fie totul pentru noi, pentru savurarea noastră. Harul nu este ceva ce ține de ceea ce putem face noi, ci de ceea ce este El pentru noi și ceea ce poate face în noi, pentru noi și prin noi.

Doamne Isuse, vrem să cunoaștem, să experimentăm și să savurăm harul lui Dumnezeu cu duhul nostru! Aleluia, harul este Dumnezeu Însuși pentru savurarea noastră! Amin, Doamne, ne deschidem Ție astăzi doar pentru a Te savura! Fie ca noi să avem o schimbare în conceptul nostru ca să nu-Ți cerem să faci lucruri pentru noi și să ne dai lucruri, ci să venim să Te savurăm ca har! Aleluia, harul este Dumnezeul Triunic Însuși distribuit în ființa noastră și experimentat ca savurarea noastră! Amin, Doamne, vrem să Te savurăm astăzi. Fie ca să vedem că personificarea harului este Dumnezeu Însuși și fie ca să-Ți permitem să fii totul pentru noi și în noi! Slavă Domnului, nu mai sunt eu, ci Cristos! Aleluia, ne ostenim pentru Domnul, dar nu suntem noi, ci harul lui Dumnezeu care este cu noi! Îți mulțumim, Doamne, că Te putem savura ca har. Aleluia, harul este Dumnezeu în Fiul Său, Isus Cristos, ca să fie porția noastră, astfel încât să putem savura tot ceea ce este El! Amin, Doamne, vrem să-L savurăm pe Cristos mișcându-se, lucrând, domnind, convingând, supunând, mântuind și înălțând în noi! O, ce har minunat!

Diferite aspecte ale harului pentru experimentarea și savurarea noastră în viața noastră creștină

Noul Testament ne arată multe aspecte diferite ale harului pentru experimentarea și savurarea noastră în viața noastră creștină. Dacă am citi întregul Noul Testament și am verifica, exista aproximativ 100 de aspecte ale harului; în acest articol, am dori să menționăm și să ne concentrăm asupra a 17 dintre ele.

Slavă Domnului pentru diferitele aspecte ale harului pentru experimentarea noastră!

În Fapte 4:33 vedem un mare har; după ce Duhul fusese distribuit în primele zile din cartea Fapte, sfinții au avut un mare har. Ei se adunau într-un singur acord, se adunau laolaltă, frângeau pâinea din casă în casă și cu mare putere dădeau mărturie despre învierea Domnului Isus.

Și un mare har era peste toți. Fie ca astăzi să avem un mare har peste noi toți, rămânând în învățătura și părtășia apostolilor, rugându-ne într-un singur acord și adunându-ne din casă în casă.

Credem că Domnul are o dorință, un interes, o dorință de a ne aduce mai mult har și de a ne împarte mai mult har, chiar de a ne revărsa mai mult har. Trebuie doar să cooperăm cu El. Fie ca mare har să fie peste noi toți, în toate bisericile locale din Africa, Europa, Asia, America de Nord și America de Sud.

Cu cât intrăm mai mult în acest har, cu atât mai mult ne va aduce la un singur acord și ne va face capabili să menținem singurul acord și să ducem mărturia Domnului la sfârșitul acestei epoci. Amin!

Fapte 11:23 vorbește despre harul vizibil; Barnaba a călătorit la Antiohia și, când a ajuns, a văzut harul lui Dumnezeu. Ce minunat e că harul poate fi vizibil!

Cum este posibil așa ceva? El a văzut ceva petrecându-se printre sfinți; viețile lor erau diferite, oamenii se schimbau, exista bucurie și pace acolo, iar harul se manifesta vizibil. Se manifesta ceva în viața lor și în întâlnirile lor, iar harul era vizibil.

Oamenii spun astăzi: Dacă aș putea să-L văd pe Dumnezeu, poate aș crede în El. Ei bine, trebuie să-i invităm la întâlnirile bisericii, astfel încât să vadă harul lui Dumnezeu vizibil!

Cu toții putem mărturisi că, atunci când venim la întâlnirile bisericii, vedem har printre sfinți. Putem fi plini de griji sau obosiți, dar harul este porția noastră în întâlniri și suntem umpluți din belșug de harul vizibil. Mulți dintre noi putem mărturisi despre experiențe în care am văzut har. Când vedem harul, ne bucurăm și suntem încurajați.

Harul ne mântuiește (Efeseni 2:5; Tit 2:11; 2 Timotei 1:9). Nu suntem mântuiți prin fapte sau lucrări, ci prin har. Mărețul har, ce dulce este acest cuvânt, care a mântuit un nenorocit ca mine! Acest imn, compus de John Newton, este atât de bogat și minunat, deoarece provine din experimentarea sa din Cristos.

Deși era o persoană dură și aspră, într-o zi s-a întors către Domnul și și-a dat seama că avea nevoie de Dumnezeu. Harul ne mântuiește. Suntem mântuiți prin har. Nu suntem mântuiți prin lege sau religie, ci prin har. Harul lui Dumnezeu aduce mântuire tuturor oamenilor.

Harul ne împuternicește (2 Timotei 2:1). Pe măsură ce degradarea se strecoară în biserici și mulți se abat de la economia lui Dumnezeu, trebuie să fim împuterniciți în harul care este în Cristos Isus.

Timotei a fost copilul spiritual al lui Pavel și un conlucrător mai tânăr; a fost încurajat de Pavel să fie împuternicit în har, în fața oricărei degradări. În timpul degradării și declinului, trebuie să fim împuterniciți în har. Harul poate face acest lucru în noi.

Harul este împărțit (Galateni 2:9). Iacov, Chifa și Ioan au înțeles că harul i-a fost dat lui Pavel; ceva i-a fost împărțit lui Pavel. Persecutorul bisericii, care se opunea Domnului și bisericii, acum primea har. Aceasta nu este ceva doctrinar, nu este ceva ce ține de învățătură, ci ceva ce ține de experimentare și savurare.

Ioan 1:14 și 16-17 vorbesc despre harul adevărat. Harul și realitatea merg împreună ca o pereche. Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, și noi am privit gloria Lui, o glorie ca a singurului născut din Tatăl, plin de har și realitate. Harul este real. Toți am gustat harul. Am văzut harul. Harul este real. Amin!

În Fapte 14:26, vedem că frații sunt încredințați harului lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care urmau să o îndeplinească. După ce cinci frați s-au adunat pentru a sluji Domnului cu rugăciune și post, Duhul a venit și le-a cerut să-i pună deoparte pe Saul și pe Barnaba pentru lucrarea la care El îi chemase.

Frații i-au încredințat pe cei doi Domnului și harului lui Dumnezeu. Pentru noi, a face lucrarea lui Dumnezeu este în întregime ceva ce ține de har.

Efeseni 3:8 vorbește despre harul pentru a funcționa. Harul i-a fost dat lui Pavel pentru a funcționa în a vesti neamurilor bogățiile nepătrunse ale lui Cristos ca Evanghelie. Lui Pavel i-a fost dată o funcție specială, iar această funcție i-a fost transmisă prin har.

Evrei 4:16 vorbește despre har pentru ajutor la timp. Putem și ar trebui să ne apropiem cu îndrăzneală de tronul harului pentru a primi îndurare și a găsi har pentru ajutor la timp. Cum accesăm harul? Cum primim harul? Trebuie să venim la tronul harului în duhul nostru.

Tronul reprezintă autoritatea și, în acest caz, este al harului, care se revarsă asupra noastră cu bogățiile lui Dumnezeu. Putem înainta cu îndrăzneală aplicând sângele prețios al lui Cristos pentru a veni la Domnul în duhul nostru și a fi alimentați cu har pentru ajutor la timp.

În fiecare zi, putem face timp să venim la Domnul în viața noastră de zi cu zi pentru a-L savura.

În Romani 5:2, 17 și 20-21, vedem harul abundent și care domnește. Stăm în acest har și ne lăudăm cu el. Harul este poziția noastră, iar harul este lauda noastră. Mai mult, harul domnește în noi. Când Îl savurăm pe Domnul, când savurăm diferitele aspecte ale harului în experiența noastră zilnică, harul domnește în noi.

Cu cât experimentăm mai mult harul, cu atât primim mai mult abundența harului, domnim în viață prin Cristos, căci El domnește în noi. Harul trebuie să domnească în noi ca împărat pentru a birui orice fel de lucru negativ. Această domnie prin dreptate este spre viața eternă, finalizându-se în Noul Ierusalim. Amin!

Doamne Isuse, vrem să savurăm feluritele aspecte ale harului în viața noastră creștină de zi cu zi și în viața de biserică. Amin, Doamne, fie ca să Te savurăm ca har și să fim umpluți de Tine ca har, ca să avem un mare har printre noi! Fie ca harul să fie atât de real pentru noi în viața noastră de zi cu zi, în osteneala noastră, în comportamentul și schimbarea noastră în viață, încât harul să fie vizibil! Oh, fie ca toți să vadă harul lui Dumnezeu savurat și exprimat printre noi în viața de biserică! Împuternicește-ne prin harul Tău. Dă-ne mai mult din harul Tău, ca să putem trăi viața creștină. Fie ca să ne împărtășim din harul real al lui Dumnezeu, savurându-L pe Cristos ca har în viața noastră de zi cu zi. Amin, Doamne, avem nevoie de harul Tău pentru a funcționa în viața de biserică într-un mod normal. Ne apropiem de tronul harului pentru a primi îndurare și a găsi har pentru ajutor la timp. Amin, Doamne, avem nevoie de harul Tău astăzi! Fie ca savurarea lui Cristos ca har să domnească în noi pentru ca harul să domnească în noi! Amin, Doamne, primim abundența harului și a darului dreptății pentru a domni în viață prin Isus Cristos! Slavă Domnului!

Romani 3:24 ne spune că suntem îndreptățiți prin harul Său. Nu suntem îndreptățiți prin fapte; suntem îndreptățiți fără plată prin harul Său.

Plângeri 3:55 ne spune cum să primim harul: chemând Numele Domnului. Când chemăm Numele Domnului, primim har! O, Doamne Isuse!

Romani 12:6 vorbește despre daruri care ne sunt date conform harului. Fiecare credincios în Cristos primește daruri conform harului. Aleluia!

Un aspect foarte plăcut al harului este harul suficient, văzut în 2 Corinteni 12:9. Datorită revelațiilor pe care Pavel le-a primit de la Domnul, pentru ca inima lui să nu se înălțe din cauza cuvintelor pe care le-a auzit și a vedeniilor pe care le-a avut, Dumnezeu i-a dat un țepuș în carne.

Pavel L-a rugat pe Domnul de trei ori să îndepărteze acest țepuș, dar singurul răspuns al Domnului a fost: „Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită.” Așa că Pavel s-a lăudat mult mai mult cu slăbiciunea sa, pentru ca puterea lui Cristos să locuiască peste el.

Harul lui Cristos este puterea care se desăvârșește în slăbiciunea noastră. Dacă suntem puternici, nu putem savura har; când suntem slabi, ceea ce suntem cu toții, Îl putem savura Cristos ca har.

Harul atotsuficient ne umbrește, ne susține și ne întărește în mod pozitiv. Acest har ne protejează și ne acoperă, apărându-ne de dușman.

Nu vrem să arătăm altora că suntem slabi; mai ales frații cred că sunt atât de puternici și dau o față curajoasă când sunt în adunări. Dar când suntem puternici, Domnul nu poate lucra în noi, căci se pare că nu avem nevoie de El ca har.

De multe ori, când lucrurile merg bine, suntem autosuficienți și trăim ca și cum nu am avea nevoie de Domnul. O, Doamne! Așadar, Domnul aranjează lucrurile în viața noastră pentru a ne arăta cât de slabi suntem și, uneori, El poate chiar permite ca lucrurile să rămână în viața noastră pentru a ne expune continuu slăbiciunea.

Fie ca noi să ne dăm seama că suntem slabi și dependenți de Domnul și fie ca noi să ne dăm seama că aceasta este o binecuvântare, căci harul Lui ne poate fi suficient. Amin!

2 Corinteni 13:14 vorbește despre harul Domnului Isus Cristos. Apostolul Pavel a văzut că harul este al Domnului Isus Cristos, iar acest har al lui Cristos, împreună cu dragostea lui Dumnezeu și cu părtășia Duhului Sfânt, este cu noi, chiar cu duhul nostru. Slavă Domnului pentru harul lui Isus Cristos!

Harul Domnului Isus este cu duhul nostru; Cristos ca har este cu duhul nostru (Galateni 6:18; 1 Corinteni 16:23; 2 Timotei 4:22).

Unde este harul astăzi? Harul este cu duhul nostru. Tronul lui Dumnezeu este în duhul nostru. Calea de a atinge harul și de a primi harul este prin exersarea duhului nostru. Fie ca să nu ne neglijăm duhul nostru, ci să-l prețuim.

Întreaga Biblie se încheie cu: „Harul Domnului Isus să fie cu toți sfinții” (Apocalipsa 22:21). Mulți oameni știu că Geneza 1:1 spune că la început Dumnezeu a făcut cerurile și pământul.

Dar cine știe cum se termină Biblia? Ceea ce a făcut Domnul de-a lungul Bibliei este să ne aducă pe toți într-o experimentare mai subiectivă și personală a lui Cristos.

La început, Dumnezeu a creat cerurile și pământul, dar de-a lungul epocilor, El vrea să vină să fie har pentru noi. Fie ca noi să fim cei care savurează multele aspecte diferite ale harului în viața noastră creștină și în viața de biserică, astăzi și în fiecare zi!

Doamne Isuse, ne deschidem Ție pentru a savura diferitele aspecte ale harului în situațiile prin care trecem astăzi. Ne exersăm duhul pentru a chema Numele Tău și a ne împărtăși din Tine ca har. Amin, Doamne, fie ca noi să Te savurăm ca har suficient astăzi. Fie ca harul Tău să se manifeste în slăbiciunea noastră astăzi. Amin, Doamne, harul Tău este suficient pentru noi! Chiar și atunci când trecem prin situații dificile, când slăbiciunea noastră se manifestă și este expusă, vrem să Te savurăm ca har și să ne împărtășim din tot ceea ce ești Tu în duh. O, Doamne, chiar și atunci când pare că nu putem suporta ceva, pentru că suntem atât de slabi, venim la Tine! Acoperă-ne, protejează-ne și umbrește-ne cu harul Tău. Sprijină-ne, susține-ne și întărește-ne prin harul Tău. Aleluia, harul Domnului Isus este cu duhul nostru. Amin, Doamne, ne întoarcem către duhul nostru și ne exersăm duhul pentru a Te savura ca har! Aleluia, harul Domnului Isus este cu toți sfinții! Slavă Domnului pentru diferitele aspecte ale harului, toate acestea fiind Dumnezeu în Cristos pentru savurarea noastră astăzi!!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoy Different Aspects of Grace – God in Christ Dispensed into us for our Enjoyment, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 6 cu tema: Harul în cartea Fapte (ziua 1), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Învățăm să nu aducem amestec în biserică și să ne împlinim cursul slujbei noastre

01/01/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Trebuie să învățăm din greșeala lui Iacov și din amestecul devastator al bisericii din Ierusalim, să nu aducem niciun amestec în viața de biserică și trebuie să învățăm din lecția lui Pavel să împlinim cursul slujbei noastre înaintea Domnului, indiferent de ce se întâmplă.

Slavă Domnului că El nu doar ne arată ce face într-un mod pozitiv prin discipoli și chiar mai mult, El ne dă lecții de învățat pentru a fi avertizați. Fie ca noi să primim îndurare de la Domnul pentru a fi mântuiți de uneltirile lui Satan de a zădărnici răspândirea și zidirea bisericii.

Cartea Fapte consemnează răspândirea Cristosului înviat în înălțarea Sa prin discipoli pentru producerea bisericilor ca împărăție a lui Dumnezeu pe pământ. Pe măsură ce Domnul căuta să se răspândească, discipolii lui Cristos, care erau evrei prin natură și prin constituție, L-au împiedicat pe Domnul în răspândirea Sa, căci Domnul le-a expus constituția și concepțiile lor. La fel este și cu noi astăzi.

Domnul dorește să se răspândească într-o anumită zonă sau într-un anumit grup de oameni, dar noi putem avea preconcepții despre acei oameni, poate nu ne plac anumite aspecte ale culturii lor și pur și simplu îi privim de sus. Așadar, Domnul poate să nu aibă o cale de a se mișca liber prin noi. O, Doamne!

Apostolul Petru, de exemplu, a trebuit să fie salvat de vălurile tradițiilor sale religioase și ale vechiului său mediu; el credea că mântuirea este pentru evrei, iar biserica este pentru evrei, dar Dumnezeu vrea să-L răspândească pe Cristos la toate națiunile. O, Doamne!

Fie ca noi să fim mântuiți de orice concepte culturale și religioase și fie ca noi să rămânem sub viziunea cerească a economiei eterne a lui Dumnezeu, astfel încât El să poată răzbate în noi și să curgă prin noi.

De asemenea, trebuie să fim mântuiți de orice dispute care apar între sfinții care Îl slujesc pe Domnul, în special din cauza relațiilor personale și a afecțiunilor naturale. O, Doamne! Fie ca Domnul să aibă o cale pură și clară de a curge în noi, conform economiei Sale din Noul Testament, și fie ca noi să fim mântuiți de orice relații naturale! Fie ca noi să ne amintim bine că nu ne aducem niciodată relațiile noastre naturale și nu preferăm oameni sau grupuri de oameni în slujirea Domnului de către noi.

Fie ca Domnul să aibă o cale de a străluci asupra noastră și de a expune orice și tot ce Îl împiedică să se răspândească în noi, prin noi și în jurul nostru. Și fie ca noi să spunem Amin strălucirii și expunerii Sale, astfel încât El să poată curăța aceste lucruri din ființa noastră.

Să învățăm din greșelile lui Iacov și Pavel să nu aducem amestec în biserică

În Fapte 21:18-21 vedem că trebuie să învățăm din greșeala lui Iacov și din amestecul devastator al bisericii din Ierusalim (Matei 22:7; 24:1-2). Iacov era considerat un apostol de frunte în Ierusalim, în principal datorită evlaviei sale datorate respectării legii.

El a făcut marea greșeală de a înălța Vechiul Testament al literelor; a făcut acest lucru sub o mantie frumoasă. El a prețuit legea literelor prin Moise, totuși a numit-o „legea desăvârșită a libertății” (Iacov 1:25). Am putea crede că această lege perfectă a libertății este legea vieții, dar, de fapt, cuvintele „perfect” și „libertate” sunt o manta care acoperă aprecierea lui Iacov pentru legea lui Moise.

Dumnezeu nu vrea să păzim legea perfectă a libertății; mai degrabă, Ieremia a profețit despre legea vieții care va fi scrisă în inimile noastre (Ieremia 31:32-34), iar Pavel a vorbit despre legea Duhului vieții (Romani 8:2).

Ceea ce a vorbit Iacov nu era legea vieții, ci legea literei. Iacov a folosit termeni precum lege, legea împărătească, legea perfectă a libertății, cuvântul adevărului și cuvântul sădit; toate acestea se referă la aceeași lege mozaică. El a apreciat foarte mult legea (Fapte 21:20) și, prin aceasta, a adus un amestec în viața de biserică. O, Doamne Isuse!

Când a venit Cristos, legea s-a sfârșit; legea a fost dată prin Moise, și aceea a fost epoca legii, dar harul a venit prin Isus Cristos – acum suntem în epoca harului (Ioan 1:17). Nu mai suntem în epoca legii; suntem în epoca harului, în care nu trebuie să păzim legea lui Moise, ci să fim atenți la legea Duhului vieții.

Apostolul Pavel a vorbit despre a fi crucificat împreună cu Cristos și a fi făcut asemenea morții lui Cristos prin puterea învierii lui Cristos (Galateni 2:20; Filipeni 3:10). Această viață, o viață crucificată cu Cristos în care El trăiește în noi și noi Îl trăim pe Cristos, produce viața Trupului care se finalizează în Noul Ierusalim.

Viața creștină nu este o viață de cultivare a sinelui, ci o viață de renegare de sine; cultivarea de sine nu îndeplinește economia lui Dumnezeu, ci renegarea de sine o face (Matei 16:24). Slavă Domnului că vechiul nostru „eu” a fost crucificat; acum nu ar trebui să mai fim noi cei care trăiesc, ci Cristos care trăiește în noi.

În loc să accentuăm sau să încurajăm autocultivarea și respectarea legii lui Moise, ar trebui pur și simplu să-L trăim pe Cristos; ceea ce ar trebui să știm printre noi este doar Isus Cristos, și El crucificat (1 Corinteni 2:2).

Noi, cei ce suntem ai lui Cristos Isus, am crucificat carnea cu patimile și poftele ei (Galateni 5:24). Nu trebuie să ne străduim mai mult să rezistăm ispitelor; mai degrabă, trebuie să crucificăm carnea cu patimile și poftele ei și trebuie să renunțăm la orice eforturi de a-I plăcea Domnului sau de a împlini legea.

Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră, astfel încât să nu aducem niciun amestec în viața de biserică. Fie ca noi să învățăm din lecția lui Iacov să-I permitem Domnului să înlăture orice apreciere pentru lege sau religie și să ne fixăm pe Cristos, singurul care ar trebui să trăiască în noi astăzi!

Iacov se lăuda că în biserica din Ierusalim existau mii de evrei credincioși, care erau plini de râvnă pentru lege (Fapte 21:20). Poate suna bine, dar este un amestec în viața de biserică. Dacă vizitați astăzi o biserică locală și prezbiterii de acolo vă spun: „Uite, frate, câți sfinți avem și toți sunt plini de râvnă pentru Lege!”

Trebuie să fim plini de râvnă pentru a-L câștiga pe Cristos, să fim găsiți în Cristos, să-L cunoaștem pe Cristos, să-L urmărim pe Cristos și să-L înălțăm pe Cristos pentru a-L savura pe deplin pe Cristos (Filipeni 3:6-14; Coloseni 1:18). Amin!

Cea mai mare lipsă a lui Iacov este crucea lui Cristos; perfecțiunea creștină din Iacov duce doar la autocultivare, dar un creștin nu caută să se perfecționeze conform legii, ci mai degrabă este transformat în moartea lui Cristos prin puterea învierii Sale.

Fie că suntem un om bun sau un om rău, trebuie să fim terminați. Nu mai sunt eu, ci Cristos. Nu autocultivare, ci o viață crucificată, pentru ca Cristos să trăiască în noi.

Fie ca Domnul să ne mântuiască de a aduce orice amestec în viața de biserică de astăzi. Fie ca noi să nu amestecăm cuvântul lui Dumnezeu cu concepțiile noastre religioase, concepțiile tradiționale sau gândurile culturale.

Fie ca noi să fim la curent cu Domnul în lucrarea Sa pe pământ astăzi și fie ca noi să fim una cu El și una cu sfinții sub viziunea cerească a economiei lui Dumnezeu.

Trebuie să învățăm din lecția lui Pavel să fim mântuiți de amestecarea practicilor iudaice cu economia noutestamentară a lui Dumnezeu; această amestecare nu este doar eronată, ci și abominabilă în ochii lui Dumnezeu (Fapte 21:18-27, 31, 36; Evrei 10:29).

Este incredibil că Pavel, care a văzut clar viziunea economiei noutestamentare a lui Dumnezeu, a făcut ceea ce a făcut în Fapte 21; era pe punctul de a amesteca practicile iudaice cu economia noutestamentară a lui Dumnezeu, dar Dumnezeu a întrerupt acest lucru și l-a oprit.

El voia să se facă evreu pentru evrei, dar aceasta era prea mult pentru Dumnezeu, căci aducea o amestec în viața de biserică.

Aceasta arată că, atunci când există amestec în viața de biserică, este ușor să fim de acord cu el, chiar dacă avem o viziune clară. Fie ca Domnul să Se îndure de noi în această privință. Fie ca noi să ne rugăm cu adevărat Domnului și să-L rugăm:

Doamne Isuse, mântuiește-ne de a aduce orice amestec în viața de biserică de astăzi! Salvează-ne de la a introduce practici și tradiții religioase în viața de biserică de astăzi. Fie ca noi să vedem o viziune clară a economiei eterne a lui Dumnezeu și să Te lăsăm să Te introduci în noi pentru zidirea bisericii. Amin, Doamne, scrie legea vieții în inimile noastre, astfel încât să Te putem exprima spontan. Aleluia, nu trebuie să practicăm autocultivarea conform legii lui Moise, pentru că avem legea Duhului vieții în duhul nostru! Amin, Doamne, prețuim faptul că suntem un singur duh cu Tine și respingem orice autocultivare conform legii. Fie ca noi să trăim o viață crucificată astăzi, fiind conformați morții lui Cristos prin puterea învierii Sale. Amin, Doamne, fie ca să nu mai fiu eu, ci Cristos să trăiască în noi. Păstrează-ne în duhul nostru astăzi. Fie ca noi să nu încercăm să ne îmbunătățim pe noi înșine sau să-i ajutăm pe alții să practice autocultivarea, ci pur și simplu să ne concentrăm pe câștigarea lui Cristos, pe cunoașterea lui Cristos, pe trăirea lui Cristos și pe exprimarea lui Cristos!

Învățăm din lecția lui Pavel să facem tot ce este necesar pentru a împlini cursul slujbei noastre

O altă lecție pe care trebuie să o învățăm înaintea Domnului este lecția apelului lui Pavel la Cezar, folosindu-și cetățenia romană pentru a se salva de persecutorii săi, astfel încât să-și poată împlini cursul slujbei lui (Fapte 22:25-29; 23:10-11; 25:8-12; 26:32).

Apostolul Pavel nu a fost perfect și nici nu a încercat să se perfecționeze; pe de o parte, nu a ascultat de avertismentul Duhului în Trup mergând la Ierusalim și, pe de altă parte, a făcut tot ce este necesar pentru a-și împlini slujba.

Pavel a fost dispus să-și sacrifice viața pentru Domnul, dar totuși s-a străduit să trăiască mai mult pentru a putea împlini slujba înaintea Domnului cât mai mult posibil (Fapte 20:24).

El a mers la Ierusalim, deși a fost avertizat de Duhul Sfânt prin multe membre ale Trupului că va fi legat și întemnițat dacă va merge, și a fost întemnițat acolo. Pavel Îl iubea pe Domnul și era dispus să-și sacrifice viața pentru Domnul.

Totuși, când a fost întemnițat, nu a considerat că își terminase întreaga slujbă; prin urmare, și-a folosit cetățenia romană pentru a se salva de persecutori și a-și prelungi zilele aici pe pământ.

Faptul că Pavel a fost întemnițat nu i-a oprit slujba; dimpotrivă, mai avea multe de făcut în Domnul și pentru Domnul. Dumnezeu, în suveranitatea Sa, l-a salvat pe Pavel pentru a-l putea separa de toate situațiile periculoase și capcanele. Dumnezeu l-a salvat pe Pavel și l-a trimis într-o închisoare liniștită, pentru ca Pavel să poată avea un mediu liniștit și timp pentru a-și scrie epistolele.

Dacă ne uităm la istoria lui Pavel atât în Fapte, cât și în Epistole, vedem că Pavel a fost în Cezareea (24:27) și în Roma (28:16, 23, 30) într-o închisoare liniștită, pentru a-și scrie ultimele epistole.

Domnul a avut o cale prin Pavel să dezvăluie într-un mod exhaustiv și complet ceea ce avea în inimă pentru biserică. Cât de recunoscători Îi suntem Domnului astăzi pentru scrisorile pe care le-a scris Pavel, căci acestea au devenit parte a întregirii cuvântului lui Dumnezeu.

Pavel a fost una cu Domnul prin ultimele sale epistole pentru a dezvălui în mod exhaustiv bisericii, de-a lungul generațiilor, revelația misterului economiei noutestamentare al lui Dumnezeu, pe care a primit-o de la Domnul.

Nu suntem noi recunoscători Domnului pentru revelația divină pe care a dezvăluit-o prin Pavel? Fără slujba sa de completare, revelația divină din cuvântul lui Dumnezeu nu ar fi completă.

Fie ca din lecția lui Pavel să învățăm să nu renunțăm atunci când ni se pare că, din cauza neascultării noastre de îndrumarea Domnului în Trup, ne aflăm într-o închisoare, într-un loc care ne limitează la maximum.

De multe ori Domnul îi „întemnițează” pe anumiți membri ai Trupului Său, punându-i într-un loc liniștit, astfel încât să Îl savureze într-un mod mai profund și să elibereze viața divină prin ei, pentru ca multe membre ale Trupului să fie încurajate.

Fie ca niciodată să nu ne gândim că, acum, fiind limitați de Domnul într-o anumită situație sau mediu, funcția noastră înaintea Domnului s-a încheiat. Dacă ne uităm la Pavel, beneficiul și profitul pe care biserica le-a primit de-a lungul generațiilor din epistolele sale vor fi măsurate de o veșnicie (Fapte 25:11 și nota de subsol 1 din Biblia Recovery Version).

Slavă Domnului pentru slujba lui Pavel din închisoare; din închisoare a scris epistolele, alcătuind inima revelației divine – Efeseni, Filipeni, Coloseni și Galateni. Tot din închisoare, a scris 1 Timotei, 2 Timotei și Tit, împreună cu Evrei.

Poate că ne gândim și preferăm o situație plăcută, confortabilă, călătorind, bucurându-ne și predicând Evanghelia, dar în cazul lui Pavel, Domnul a folosit închisoarea sa pentru a elibera cel mai înalt vârf al revelației divine. Ce model este acesta pentru noi și cât de mult trebuie să învățăm cu toții acest lucru!

Doamne Isuse, vrem să fim una cu Tine pentru a împlini cursul slujbei noastre! Te iubim, Doamne, și vrem să mergem mai departe cu Tine, indiferent ce se întâmplă, pentru ca Tu să crești în noi, să curgi prin noi și să slujești altora prin noi. Îți mulțumim pentru toate situațiile noastre și mediul în care ne aflăm. Pur și simplu ne deschidem către Tine, Doamne, și vrem să-Ți oferim o cale de a avansa în noi și prin noi. Fie ca să nu privim în jos sau să fim dezamăgiți de situațiile limitatoare în care ne aflăm. Fie ca să nu ne descurajăm atunci când suntem puși într-o „închisoare” ca urmare a neascultării de călăuzirea Ta în Trup. O, Doamne, fie ca noi să ne străduim să trăim mai mult în toate situațiile, folosind toate lucrurile, pentru a putea împlini slujba înaintea Domnului cât mai mult posibil! Amin, Doamne, chiar și atunci când ne aflăm într-un mediu liniștit și restrictiv, fie ca noi să Te savurăm, să Te câștigăm și să-Ți permitem să curgi în noi și prin noi pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Learn not to Bring Mixture into the Church and Fulfill the Course of our Ministry, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 5 cu tema: Să ne păstrăm în singura curgere a lucrării Domnului pentru răspândirea bisericii și să primim îndurarea Domnului ca să fim mântuiți de uneltirile lui Satan (ziua 5), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să fim mântuiți de rânduieli și tradiții religioase și să ne menținem în curgere

30/12/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Ca și credincioși în Cristos, trebuie să primim îndurarea Domnului pentru a fi salvați de planurile lui Satan de a zădărnici răspândirea și zidirea bisericii; trebuie să ne ferim de factorii negativi, să învățăm din istoria noastră și să ne menținem în curgerea epocii pentru zidirea Trupului lui Cristos. Amin!

În cartea Fapte vedem istoria lui Dumnezeu în om; discipolii nu au mers doar să predice Evanghelia, ci mai mult, au mers să-L predice pe Cristosul înviat în înălțarea Sa pentru a produce bisericile ca Împărăție a lui Dumnezeu pe pământ.

Astăzi, suntem continuarea cărții Fapte și trebuie, de asemenea, să-L predicăm pe Cristosul înviat în oameni prin predicarea Evangheliei și prin viața noastră, astfel încât Împărăția lui Dumnezeu să fie răspândită și biserica să fie zidită.

Pe partea pozitivă, există multe lucruri pozitive pe care le putem învăța de la primii ucenici și facem bine să învățăm de la ei.

În ceea ce privește partea negativă, însă, trebuie să fim avertizați cu privire la anumite aspecte, deoarece au existat lucruri pe care Satan le-a introdus pentru a deteriora părtășia, a opri părtășia și a împiedica lucrarea Domnului pe pământ.

Biblia este credincioasă în a ne prezenta nu numai partea pozitivă, ci și partea nu atât de pozitivă, astfel încât să putem lua aminte la avertisment și să fim păstrați în curgerea lui Dumnezeu.

Satan are anumite planuri. Nu ar trebui să fim ignoranți în ceea ce privește planurile lui. Cel rău este în culise în toate și lucrează în toate pentru a împiedica lucrarea Domnului pe pământ și a opri propagarea lui Cristos pentru aducerea Împărăției lui Dumnezeu.

Fie ca Satan să nu ne uzurpe (2 Corinteni 2:11) și fie ca noi să nu fim ignoranți în ceea ce privește planurile lui. Mai degrabă, fie ca noi să ne dăm seama că Domnul operează în culise pentru a Se propaga în om și fie ca noi să fim conștienți de planurile vrăjmașului.

Uneltirile vrăjmașului sunt comploturile, planurile, uneltirile, intențiile și scopul său, toate acestea fiind concentrate pe împiedicarea împlinirii economiei lui Dumnezeu și distrugerea clădiriilui Dumnezeu.

Cât de mult avem nevoie să primim îndurarea Domnului astăzi, pentru a putea fi mântuiți de uneltirile lui Satan de a zădărnici răspândirea și zidirea bisericii!

Fie ca noi să fim în alertă, învățând din istoria noastră în viața de biserică de la bun început și fie ca noi să ne menținem în curgerea epocii, unicul curent divin, pentru zidirea Trupului lui Cristos!

Să fim mântuiți de rânduieli, tradiții religioase și vechiul trecut și să trăim sub viziunea economiei eterne a lui Dumnezeu

Când biserica a început să se răspândească, așa cum este consemnat în cartea Fapte, Satan a creat multe probleme pentru a limita răspândirea bisericii.

Trebuie să vedem aceste probleme și să fim conștienți de uneltirile lui Satan și trebuie să fim mântuiți de lucrurile pe care Satan le ridică pentru a împiedica zidirea bisericii.

Unul dintre primele lucruri pe care Satan le-a folosit a fost limitarea și robia iudaismului (Fapte 15:1-34), care sunt vechile rânduieli și tradiții din iudaism.

Credincioșii din Iudeea erau creștini, dar erau și evrei care încă păstrau tradițiile iudaismului și priveau biserica și viața creștină dintr-un punct de vedere evreiesc.

Mulți dintre ei credeau că legea, rânduielile și ritualurile lor erau de la Dumnezeu; prin urmare, le respectau, încercau să fie pioși prin aceasta și se considerau cei mai în măsură să păzească cuvântul lui Dumnezeu.

Domnul Isus a predicat Evanghelia pentru ca toți oamenii să fie mântuiți și nu a subliniat niciodată nimic legat de iudaism; cu toate acestea, discipolii au fost foarte mult influențați de iudaism.

Satan a folosit acest lucru pentru a limita sever biserica și a aduce probleme. Odată ce Pavel a văzut viziunea cerească, însă, a vorbit clar despre aceasta, iar Domnul a avut o cale de a îndepărta această limitare.

Poate că nu suntem influențați de iudaism astăzi, dar este posibil să avem o mulțime de rânduieli și regulamente care leagă biserica. O, Doamne Isuse!

Duhul Sfânt nu poate fi legat, dar biserica poate fi limitată în răspândirea și zidirea ei prin regulile și rânduielile noastre bazate pe trecutul, religia și concepțiile noastre. Ori de câte ori se întâmplă acest lucru, Duhul Sfânt reacționează și rupe rânduielile.

Fie ca noi să rămânem în cuvântul lui Dumnezeu și să nu ne abatem de la viziunea cerească a economiei lui Dumnezeu, fără a lua vreo rânduială sau regulament care L-ar limita pe Domnul.

Însă dacă luăm principiile din Biblie ca rânduieli moarte, ne aflăm în principiul iudaismului. Biserica nu depinde de rânduieli sau regulamente, ci de Duhul Sfânt.

Se poate încerca să lege biserica, dar Duhul nu poate fi legat sau limitat. Trebuie să fim mântuiți de rânduielile și regulile noastre, trebuie să fim eliberați de religia noastră și trebuie să trăim și să umblăm conform viziunii cerești a economiei lui Dumnezeu!

Trebuie să fim mântuiți de rânduielile exterioare și moarte, de opiniile umane și de sine cu vechile sale concepte (Romani 5:10; Filipeni 1:19-21a; 2:12-16; Fapte 15:1-12; Galateni 2:21; 5:1; 2:4).

Dacă primim îndurare de la Domnul, vom fi mântuiți în aceste privințe; gradul în care suntem mântuiți este gradul în care biserica poate fi zidită.

Pentru ca noi să fim zidiți și pentru ca biserica să aibă o cale de a se răspândi sub călăuzirea și mișcarea Duhului Sfânt, trebuie să fim mântuiți de rânduieli, regulamente și religie.

Trebuie să învățăm din lecția lui Petru să fim mântuiți de vălurile tradițiilor noastre religioase și ale vechiului nostru trecut, astfel încât să putem vedea și trăi sub viziunea economiei eterne a lui Dumnezeu pentru a păstra adevărul Evangheliei (Fapte 10:9-16; Galateni 2:11-14).

Fie ca Domnul să aibă îndurare de noi și să răzbată în noi. Fie ca noi să primim îndurarea Domnului pentru a rămâne sub viziunea cerească a economiei eterne a lui Dumnezeu și fie ca noi să-I permitem Domnului să expună și să înlăture orice rânduieli, regulamente și tradiții religioase care ne-ar împiedica să Îl savurăm pe Cristos și să fim una cu El pentru a răspândi biserica.

Fie ca noi să nu împiedicăm răspândirea bisericii prin rânduielile, regulile și tradițiile noastre religioase.

Dacă Domnul nu poate răzbate în noi, El va trebui să pătrundă ca Duh Sfânt și să meargă la alți oameni care sunt dispuși să-I permită să răzbată și să acționeze. Este bine să venim la Domnul și să fim înaintea Lui în legătură cu acest lucru, spunându-I:

Doamne Isuse, vrem să cooperăm pe deplin cu Tine în mișcarea Ta de a răspândi biserica pe întregul pământ. Ne dăm Ție astăzi. Vrem să primim îndurarea Ta pentru a fi mântuiți de uneltirile lui Satan de a zădărnici răspândirea și zidirea bisericii. Amin, Doamne, păstrează-ne în duhul nostru astăzi, un singur duh cu Tine. Vrem să ne menținem în curgerea epocii pentru zidirea Trupului lui Cristos. Strălucește asupra noastră, Doamne, și expune orice rânduieli exterioare și moarte. Salvează-ne de rânduieli, opinii omenești și sinele cu vechile sale concepte. O, Doamne, fie ca noi să primim îndurare de la Tine pentru a fi mântuiți în aceste aspecte, astfel încât biserica să se poată răspândi și să fie zidită! Amin, Doamne Isuse, continuă să strălucești asupra noastră și continuă să expui și să înlături orice ar împiedica mișcarea Ta în noi și prin noi. Mântuiește-ne de vălul tradițiilor noastre religioase și al vechiului nostru trecut. Fie ca noi să vedem și să trăim sub viziunea economiei eterne a lui Dumnezeu pentru a ține adevărul Evangheliei!

Să fim mântuiți de relațiile naturale și de pierderea singurului acord și să fim una cu slujba epocii

După ce Domnul a găsit o cale de a rezolva problema iudaismului și a răzbit în Ierusalim (Fapte 15:1-34), El a găsit o cale de a răspândi biserica prin Pavel și Barnaba. Ei au fost într-un singur acord și au mers să predice Evanghelia și să ridice biserici una cu Domnul. Aceasta a fost glorios!

Însă a apărut o problemă interioară, o problemă subiectivă: Barnaba și Pavel nu puteau fi într-un singur acord (vv. 35-41) din cauza opiniilor umane și a relațiilor naturale ale lui Barnaba.

În a doua lor călătorie de predicare a Evangheliei și de vizitare a bisericilor, Barnaba a vrut să-l ia pe Marcu cu ei, dar Pavel a simțit că nu era potrivit; a apărut o ceartă între ei și singurul acord s-a pierdut.

Cearta lor a fost lucrarea lui Satan, iar răspândirea bisericii a fost mult afectată, deoarece Pavel și Barnaba nu puteau fi într-un singur acord. O, Doamne!

Nu știm cine a avut dreptate și cine a greșit, dar știm că Barnaba l-a luat pe Marcu și a plecat undeva, în timp ce Pavel și Sila au fost trimiși de biserică să meargă mai departe.

Fie ca noi să învățăm din lecția lui Barnaba astăzi să fim mântuiți de opiniile umane și de relațiile naturale (Fapte 13:13; 15:35-40; Coloseni 4:10). Disputele care apar între conlucrători din cauza relațiilor personale sunt teribile.

Fie ca Domnul să răzbată în noi în această privință, căci toți suntem în felul acesta; toți avem relații naturale și preferăm anumiți oameni altora. Fie ca Domnul să ne mântuiască de opiniile noastre omenești și de relațiile naturale, în special în slujirea Domnului de către noi.

De asemenea, trebuie să învățăm din lecția lui Apollo, care nu era pe deplin una cu slujba epocii și îi lipsea o revelație completă a economiei noutestamentare a lui Dumnezeu (Fapte 18:24—19:2; 1 Corinteni 1:12; 16:10-12).

El era foarte dăruit și puternic și, după ce s-a convertit la Cristos, a predicat Evanghelia și a făcut o anumită lucrare. Cu toate acestea, el nu era una cu Pavel. Chiar și atunci când Pavel l-a rugat să vină la el de câteva ori, Apollo a refuzat, spunând că va veni când va avea ocazia.

Fie ca noi să învățăm din lecția lui Apollo să fim mântuiți de o slujbă căreia îi lipsește o revelație completă a economiei noutestamentare a lui Dumnezeu și de a nu fi pe deplin una cu slujba epocii.

Fie ca noi să rămânem sub televizarea viziunii cerești a economiei noutestamentare a lui Dumnezeu și fie ca noi să fim una cu slujba epocii de astăzi! Ce îndurare este pentru noi să fim în slujba epocii sub vorbirea prezentă a Domnului; fie ca noi să rămânem aici.

De asemenea, trebuie să învățăm din lecția lui Pavel din Fapte 16:6-12 să urmăm călăuzirea Duhului în Trupul lui Cristos. Pavel însuși avea probleme în interior; Duhul voia ca el să meargă și să răspândească biserica, dar el nu înțelegea călăuzirea Duhului Sfânt.

El a oscilat între a merge înainte sau a se întoarce și a avut o viziune noaptea spunându-i să meargă în Macedonia, în Europa (vv. 9-10).

Aceasta indică faptul că relațiile vechi, afecțiunile vechi și înclinațiile vechi ne pot ține departe de a merge în alt loc și chiar ne pot face să ne stabilim, fără să dorim să ne mutăm. O, Doamne!

Duhul Sfânt i-a interzis lui Pavel și conlucrătorilor săi, iar Duhul lui Isus nu le-a permis (vv. 6-7). Când Duhul Sfânt ne interzice, suntem separați și sfințiți.

Este bine să avem vorbirea Domnului în noi, iar cuvântul Său preferat este NU; cu cât venim mai mult la El pe parcursul zilei, cu atât avem mai multă sfințire și separare interioară.

Duhul lui Isus fie ne permite, fie nu ne permite, pe măsură ce trăim una cu Domnul, să facem voia lui Dumnezeu sub cruce, așa cum a făcut-o Domnul Isus.

Fie ca noi să experimentăm Duhul Sfânt și Duhul lui Isus lucrând în noi pentru slujirea noastră pe pământ. Duhul Sfânt spune nu pentru a ne sfinți, iar Duhul lui Isus spune să ne ducem și ne trimite în umanitatea lui Isus pentru a împlini voia lui Dumnezeu sub cruce. Amin! Fie ca noi să rămânem sub vorbirea Domnului astăzi, ca Duh!

Trebuie să învățăm din lecția lui Pavel să practicăm viața Trupului și să luăm cuvântul Duhului prin membrele Trupului, ascultându-l ca pe un cuvânt de la Cap (Fapte 20:23; 21:4, 7-8, 11-14).

Pavel a fost avertizat de cel puțin două persoane sau grupuri separate să nu meargă la Ierusalim, căci va fi legat și întemnițat, dar nu a ascultat. Un profet pe nume Agab chiar i-a luat cingătoarea lui Pavel, s-a legat cu ea și a spus că oricine o poartă va fi pus în închisoare.

Pavel ar fi trebuit să asculte de membrele Trupului care au dat acest avertisment, dar nu a făcut-o; prin urmare, a fost întemnițat și, chiar și atunci când a vrut să se apere, toată lumea s-a înfuriat pe el.

A fost întemnițat în Cezareea timp de doi ani, iar mai târziu a continuat să fie întemnițat până la martirajul său.

Desigur, acest lucru nu L-a împiedicat pe Domnul să se miște și să vorbească prin el, căci Pavel a profitat de ocazia de a nu fi activ în exterior în Evanghelie și în călătorii și a scris epistolele sale, care au rămas până în ziua de azi și sunt de mare ajutor Trupului lui Cristos.

Doamne Isuse, mântuiește-ne de opiniile omenești și de relațiile naturale în viața de biserică și în lucrarea Domnului. O, Doamne, ne deschidem strălucirii Tale astăzi. Expune orice din omul natural cu preferințele și opiniile sale naturale. Fie ca noi să învățăm să renunțăm la opiniile noastre și să refuzăm să ne încurcăm în relațiile naturale, în timp ce Îi slujim Domnului și suntem una cu El pentru a răspândi Evanghelia. Acordă-ne să rămânem zilnic sub viziunea cerească a economiei eterne a lui Dumnezeu pentru a fi la curent cu Tine în lucrarea Ta de astăzi. Amin, Doamne, mântuiește-ne de o slujbă căreia îi lipsește o revelație completă a economiei noutestamentare a lui Dumnezeu. Mântuiește-ne de a nu fi pe deplin una cu slujba epocii. Fie ca să învățăm să ne deschidem către Tine, să fim deschiși către Tine și să nu ne stabilim undeva, ci să fim gata să ne mutăm și să facem lucrurile una cu Tine pe tot parcursul zilei. Sfințește-ne ca Duh Sfânt; vrem să ascultăm vorbirea și călăuzirea Ta interioară. Condu-ne ca Duhul lui Isus să împlinim voia lui Dumnezeu sub cruce. Amin, Doamne, fie ca noi toți să înaintăm împreună cu Tine în mișcarea Ta pe pământ astăzi, fiind una cu Tine și una cu Trupul!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being Saved from Ordinances and Religious Traditions and Keeping ourselves in the Flow, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 5 cu tema: Să ne păstrăm în singura curgere a lucrării Domnului pentru răspândirea bisericii și să primim îndurarea Domnului ca să fim mântuiți de uneltirile lui Satan (ziua 4), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Răspândirea bisericii prin creșterea vieții lui Cristos rezolvă orice problemă

29/12/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Principiul fundamental al bisericii este că biserica este universală și eternă, așadar biserica trebuie să se răspândească constant pe pământ; răspândirea bisericii este adusă de creșterea vieții Domnului și de curgerea Lui, iar atunci când biserica se răspândește, orice concepții eronate sunt spulberate și orice îngustime a minții este eliminată. Amin!

Slavă Domnului pentru Dumnezeul nostru care curge mereu, se răspândește mereu și crește mereu! Dumnezeu curge din veșnicie în timp și, în timp, El curge până când va curge până în Noul Ierusalim!

Și curgerea lui Dumnezeu este una; Dumnezeu are un singur curent divin, care este curentul divin al vieții Sale, părtășia vieții și curentul lucrării Sale.

Orice face Dumnezeu este un singur lucru; în fiecare epocă, El a făcut un singur lucru, curgând într-un mod particular, iar noi trebuie să ne unim cu curentul divin și să rămânem în curentul vieții divine.

Slavă Domnului că, prin regenerare, curentul divin a ajuns la noi, iar acum Dumnezeul Triunic curge în noi. Ce miracol este acesta că Dumnezeul Triunic a venit în noi pentru a curge în ființa noastră și, de asemenea, pentru a curge din noi!

Dumnezeu Tatăl este sursa, Cristos Fiul este cursul, iar Duhul ne dă viață. Fie ca noi să-L lăsăm pe Domnul să curgă în noi astăzi și în fiecare zi!

Cartea Fapte ne arată că există un singur curent divin, care a început în ziua cincizecimii în Ierusalim și a curs spre Samaria, Antiohia, Asia, Europa și până la marginile pământului.

Când curentul divin curge într-un loc, viața lui Dumnezeu este acolo, oamenii regenerați intră în părtășia Trupului, iar mărturia lui Isus este prezentă, căci lucrarea lui Dumnezeu este prezentă. Slavă Domnului!

Modul în care ne putem menține în curgerea divină, în unicul curent divin, este dându-I Domnului preeminența în ființa noastră și iubindu-L.

Trebuie doar să-L iubim pe Domnul Isus și să-I acordăm primul loc. Când Îi acordăm Domnului primul loc, El are o cale de a curge în ființa noastră și de a ne umple cu Sine Însuși și, de asemenea, El va curge din noi pentru a ajunge la alții ca râu divin.

Fie ca noi să ne dăruim Domnului astăzi pentru a fi înflăcărați în dragostea noastră pentru El și pentru a-L iubi cu dragostea cea dintâi. Fie ca noi să plătim prețul de a-I da Domnului preeminența în toate lucrurile, astfel încât El să poată curge în noi și din noi, pentru ca râul divin să ajungă la atât de mulți alții din jurul nostru!

Biserica este universală și eternă: biserica trebuie să se răspândească constant prin creșterea vieții Domnului și revărsarea vieții Sale

Dacă citim cartea Fapte, vom vedea că principiul de bază al bisericii este că nu este doar locală sau regională, ci eternă și universală, așa că biserica trebuie să se răspândească constant pe pământ (Fapte 1:8; 8:1; 9:31).

Încă de la început, Domnul Isus le-a spus discipolilor Săi că vor primi putere atunci când Duhul Sfânt va veni peste ei și că vor fi martorii Lui atât în Ierusalim, cât și în toată Iudeea și Samaria și până la marginile pământului.

Domnul Isus a intenționat ca biserica să se răspândească tot timpul, chiar până la marginile pământului. După ce biserica a fost formată la ziua cincizecimii, ea s-a răspândit constant în ultimii două mii de ani și se răspândește și astăzi.

Biserica a fost formată în Ierusalim, dar nu a rămas acolo; biserica este universală, așa că biserica trebuie să se răspândească. Răspândirea bisericii nu se face conform metodelor, planurilor sau organizării omenești; răspândirea bisericii nu este realizată de mâini omenești.

Mai degrabă, răspândirea bisericii este adusă de creșterea vieții Domnului și de revărsarea vieții Domnului, de revărsarea vieții (Efeseni 4:16; Ioan 7:37-39; Fapte 2:42, 46-47; 5:20; 6:4, 7; 12:24; 19:20).

Putem mărturisi că atunci când Domnul crește în noi și curge în noi și din noi putem predica Evanghelia și să-L revărsăm la alții. Uneori, poate vrem să predicăm Evanghelia mult, dar Domnul stabilește anumite limite; alteori, Domnul vrea să curgă din noi, iar noi Îl limităm. O, Doamne!

Dumnezeu vrea ca biserica să se răspândească. El vrea ca biserica să se răspândească atât de mult încât, în cazul primilor discipoli, El a permis să aibă loc o persecuție, astfel încât discipolii să fie împrăștiați și să meargă peste tot să predice Evanghelia.

Fie ca noi să vedem că răspândirea bisericii este adusă de creșterea vieții Domnului. Trebuie să lăsăm viața Domnului să crească în noi puțin câte puțin, zi de zi.

Pe măsură ce El crește în noi și strălucește în noi, moartea noastră este expusă și eliminată, întunericul nostru este îndepărtat, iar Domnul are o cale de a curge liber în noi și prin noi. Fie ca noi să-I cerem Domnului să crească în noi zi de zi și să facă toate celelalte lucruri să se retragă.

Fie ca noi să ne apropiem de El, să ne întoarcem inima spre El și să-I permitem să ne elibereze de păcat, să ne sprijine în slăbiciunea noastră și să facă să dispară orice întuneric în lumina Sa.

Fie ca zilnic să-I cerem Domnului să crească în noi și să ne dea partea de creștere în viață pentru ziua aceea. Și indiferent unde ne-am afla, fie ca să ne exersăm duhul pentru a vorbi în numele Domnului și a-L vesti pe Domnul.

Domnul vrea să răspândească biserica și face asta prin noi. El vrea să câștige pe unii dintre cei din jurul nostru. Poate că suntem la un eveniment special sau poate pur și simplu vorbim cu cineva pe stradă; în timp ce facem una și alta, fie ca să-L lăsăm pe Domnul să curgă în noi și să curgă din noi.

Domnul aranjează toate lucrurile și toate situațiile pentru ca noi să creștem în viața divină și, de asemenea, să răspândim viața divină altora, pentru ca biserica să crească.

În Fapte 5:20, îngerul care l-a eliberat pe Petru din închisoare i-a spus: „Du-te și vorbește cuvintele acestei vieți.” Noi avem această viață, viața divină; trebuie să stăm și să vorbim cuvintele acestei vieți.

Viața divină trebuie să fie atât de vizibilă și reală în noi încât chiar și îngerii să o poată vedea și să ne încurajeze să vorbim cuvintele acestei vieți.

Fie ca viața, lucrarea și vorbirea noastră să facă viața divină atât de reală și prezentă încât alții să creadă în Domnul Isus și să devină parte a răspândirii bisericii.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit în noi ca viață pentru a ne regenera și a ne face parte din biserică, creșterea lui Cristos! Aleluia, biserica este eternă și universală, așa că biserica trebuie să se răspândească constant pe pământ! Amin, Doamne, crești în noi pentru răspândirea bisericii. Dă-ne porția de har de astăzi, ca să putem crește în viață pentru biserică. Fie ca să vedem că răspândirea bisericii este adusă de creșterea în viața Domnului și de revărsarea vieții Domnului! Amin, Doamne, crești în noi puțin mai mult astăzi. Curgi din duhul nostru în mintea, emoția și voința noastră și saturează ființa noastră interioară cu Tine însuți ca viață. Fie ca să existe multă creștere în viață astăzi. Fie ca să existe revărsarea vieții în noi și prin noi. Îți permitem să crești în noi și să te răspândești din duhul nostru în mintea, emoția și voința noastră. Crești în noi, Doamne dragă, și fie ca toate celelalte lucruri să se retragă. Fie ca inima noastră să fie zilnic mai aproape de Tine și fie ca noi să fim eliberați de păcat! Curgi în noi și curgi prin noi astăzi!

Când biserica se răspândește, concepțiile eronate sunt spulberate și îngustimea minții noastre este eliminată

Unul dintre efectele minunate ale răspândirii bisericii este expunerea și eliminarea lucrurilor negative și ciudate din noi și dintre noi. Când biserica începe să se răspândească, concepțiile eronate sunt spulberate!

Răspândirea bisericii poate străpunge multe bariere și poate elimina multe practici nedorite. Vedem acest lucru la începutul vieții de biserică din Ierusalim.

Când biserica a început să se răspândească, multe bariere au fost dărâmate, multe practici nedorite au fost expuse și eliminate, iar sfinții au fost mântuiți de la a fi înguști la minte.

În Ierusalim, mulți dintre sfinți au păstrat tradițiile și învățăturile Vechiului Testament, iar acest lucru i-au făcut să se închidă față de ceilalți. Într-un fel, s-au sigilat și i-au disprețuit pe ceilalți oameni și, mai rău, nu au comunicat cu ceilalți.

Între ei, au avut o oarecare creștere în viață și o creștere numerică, dar când a venit vorba de răspândirea bisericii, erau înguști la minte, chiar închiși la minte. O, Doamne!

Așa că Domnul a adus o persecuție și mulți dintre discipoli au fost împrăștiați în toată Iudeea și Samaria și, oriunde mergeau, predicau Evanghelia pentru a răspândi biserica.

Apostolul Petru a fost cel mai important apostol; el a avut viziunea misterului lui Dumnezeu și a auzit profețiile despre taina lui Cristos. Cu toate acestea, chiar dacă știa atât de multe și a văzut atât de multe, aproape că a adus biserica în limitele iudaismului.

În mintea lui, biserica aparținea Ierusalimului și evreilor și nu ar trebui să meargă în țările neamurilor sau la poporul neamurilor. Cu toate acestea, Domnul vrea ca biserica să se răspândească, așa că Domnul a trebuit să răzbească în Petru!

Când biserica începe să se răspândească, orice concepții eronate sunt spulberate, indiferent dacă concepțiile sunt regionale, rasiale sau reciproc discriminatorii (vezi 1 Corinteni 12:24; Coloseni 3:10-11).

Prin răspândirea bisericii este eliminată îngustimea noastră mentală. Nu ne dăm seama cât de înguști suntem și concentrați pe aspecte locale până când mergem să vizităm alte localități sau participăm la conferințe și instruri.

Este ușor să fii într-o biserică locală și să simți o aromă locală și un gust aparte, și chiar dacă biserica poate merge bine, este ușor să existe anumite practici în biserica noastră locală care ne disting de alte biserici. O, Doamne!

De aceea avem nevoie ca biserica să se răspândească și trebuie să acționăm în interesul Domnului! Când ne mutăm într-o altă localitate și aducem viața de biserică acolo, vom fi mântuiți de îngustimea noastră mentală și orice concepții eronate vor fi înlăturate!

Deoarece nu este ușor să răzbatem în concepțiile regionale din noi, biserica trebuie să se răspândească și mai mult! Și dacă nu ne mutăm pentru răspândirea Domnului, trebuie să ne integrăm vizitând alte biserici locale, participând la conferințe și omogenizându-ne cu alți sfinți din regiunile și localitățile lor.

Acest lucru ne va salva de a fi închiși la minte și vom pierde gustul și aroma locală din localitatea noastră. Putem proveni dintr-o anumită țară sau zonă a țării unde oamenii vorbesc într-un anumit fel și cu un anumit accent; putem, de asemenea, să însușim anumite practici pe care numai noi le facem în biserica noastră locală.

Nu există britanic în omul nou, nici californian sau texan. Nu există polonez, german și american în omul nou, nici grec, evreu, coreean, chinez sau portughez.

Cristos trebuie să devină toți și în toți, iar pentru aceasta trebuie să creștem în viață, să fim umpluți cu El și să-I permitem să curgă. Chiar mai mult, trebuie să răspândim biserica și să fim parte a răspândirii bisericii!

În Fapte 8 vedem în special primul pas în împrăștierea discipolilor – mai întâi, au fost împrăștiați în Samaria (vv. 1-25). Evreilor ortodocși nu le plăceau samaritenii pentru că erau un popor mixt; erau evrei amestecați cu neamurile. În ochii lor, a fi samaritean era mai rău decât a fi parte dintre neamuri.

Dar Domnul a răzbit prin concepțiile și îngustimea minții discipolilor și a răspândit evanghelia în Samaria pentru a-i mântui pe mulți dintre ei!

Filip a predicat evanghelia, apostolii au venit și s-au rugat pentru samariteni, iar Duhul Sfânt s-a coborât imediat peste ei; prin urmare, Dumnezeu a confirmat răspândirea bisericii!

Dumnezeu vrea ca biserica să se răspândească la toți oamenii, de la Ierusalim până la Samaria și până la marginile pământului.

Al doilea pas al răspândirii bisericii, văzut în Fapte 8, a fost prin faptul că Filip a fost călăuzit de Duhul Sfânt să predice evanghelia famenului etiopian (vv. 26-39).

Evreii nu s-au gândit niciodată că Dumnezeu îi va chema pe neamuri să audă evanghelia, să primească mântuirea și să devină parte a bisericii.

Într-o zi, însă, un înger al Domnului a venit la Filip și i-a spus să meargă spre sud pe drumul care coboară de la Ierusalim la Gaza și apoi să se apropie de carul famenului etiopian.

El a urmat îndrumarea Domnului și a început o conversație cu famenul și, începând de la Scriptura pe care o citea, i-a predicat evanghelia famenului și chiar l-a botezat.

Apoi, mai târziu, a fost luat de Duhul și a plecat. Ce minunat! Domnul vrea să răspândească! Cel mai probabil, prin famenul etiopian, Domnul a avut o cale de a aduce evanghelia în Africa!

Doamne Isuse, ai Tu o cale de a crește în noi și de a răspândi biserica pe tot pământul! Amin, Doamne, fie ca noi să fim una cu Tine pentru răspândirea bisericii pe pământ astăzi. Fie ca noi să permitem vieții Tale în noi să crească și fie ca Te lăsăm să curgi în noi și din noi pentru răspândirea bisericii. Fie ca, Doamne, să expui și să spulberi orice concepții eronate pe care le-am putea avea. Fie ca implicarea noastră în evanghelie pentru răspândirea bisericii să expună și să înlăture orice concepții regionale, rasiale sau reciproc discriminatorii! Fie ca toată îngustimea noastră la minte să fie eliminată! Fie ca Cristos să fie toți și în toți, în noi și printre noi! O, Doamne, vrem să Te lăsăm să crești în noi și să Te răspândești prin noi! Fie ca noi să urmăm călăuzirea Duhului în toate lucrurile pentru a vorbi altora, a le predica Evanghelia și chiar a ne muta în locul unde vrei Tu să răspândești biserica! Amin, Doamne, curgi în noi, curgi în noi și curgi din noi în mulți ființe umane pentru răspândirea bisericii de astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Spreading of the Church by the Growth of Christ’s Life deals with Any Problems, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 5 cu tema: Să ne păstrăm în singura curgere a lucrării Domnului pentru răspândirea bisericii și să primim îndurarea Domnului ca să fim mântuiți de uneltirile lui Satan (ziua 2), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos este Domnul tuturor, Judecătorul celor vii și al celor morți și obiectul credinței

26/12/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Aleluia pentru minunatul nostru Domn Isus, Cristosul atotinclusiv, care este revelat în Fapte ca Domn al Tuturor, Judecătorul celor vii și al celor morți și Domnul Isus, obiectul credinței credincioșilor! O, Isus Cristos al nostru este atât de minunat, atât de plăcut și atât de vast!

Ne ia toată veșnicia să Îl savurăm, să-L experimentăm și să ne împărtășim din El și nu vom epuiza niciodată bogățiile Sale! Săptămâna aceasta am studiat cu rugăciune cartea Fapte pentru a savura aspectele minunate ale lui Cristos cum ar fi Cristosul înviat, Cristosul înălțat și Cristosul atotinclusiv.

În primul rând, trebuie să vedem că Cristos este în înviere; prin moartea Sa, El a intrat într-un alt domeniu – domeniul învierii. Moartea nu l-a putut ține pe El; mai degrabă, El este viața care trece dincolo de moarte și El a învins moartea și a înviat din ea. Slavă Domnului!

Ucenicii au mărturisit despre Cristosul înviat celor din jurul lor, căci învierea lui Cristos a fost punctul central al mărturiei apostolilor.

Mai mult, Cristosul revelat în Fapte este în înălțare; aceasta este ceva ce ține de poziție și autoritate. El nu a fost doar înviat, ci, mai mult decât atât, a fost înălțat și a fost inițiat în viața și slujba Sa în ceruri.

Cristos este acum Cel înviat în înălțare, stând în ceruri pentru a executa administrația lui Dumnezeu. Cristos a fost înălțat de Dumnezeu și i s-a dat împărăția, domnia și conducerea peste toate lucrurile. El a obținut tronul, gloria și toată autoritatea în univers! Slavă Domnului!

În cartea Fapte vedem nu doar că Cristos este înviat și înălțat, ci, mai mult, vedem diverse aspecte ale Cristosului atotinclusiv.

În primul rând, Cristos este Autorul vieții; El este originea vieții, căci El se propagă pe Sine ca viață în toți credincioșii Săi. Cristos este Slujitorul lui Dumnezeu, venind la noi pentru a ne binecuvânta cu Sine ca Duh; noi astăzi suntem oameni binecuvântați!

Cristos este Conducătorul și Mântuitorul, căci El este Conducătorul împăraților care va stăpâni peste lume și El este, de asemenea, Mântuitorul care va mântui poporul ales al lui Dumnezeu.

Cât de mult Îl iubim ca Conducător și Mântuitor, care domnește continuu peste toate lucrurile pentru a ne face să fim mântuiți până la capăt!

Cristos este Fiul Omului și, de asemenea, Dumnezeu Însuși. Pe de o parte, Cristos este Fiul Omului, îngrijindu-ne cu drag în umanitatea Sa în înălțare pentru mângâierea, întărirea și încurajarea noastră. Pe de altă parte, Cristos este Dumnezeu, căci El a cumpărat biserica cu propriul Său sânge, prețuind-o pe deplin. Slavă Domnului!

Astăzi vrem să vedem că Cristos este Domnul tuturor, Cristos este Judecătorul celor vii și al celor morți și Cristos este Domnul Isus, obiectul credinței noastre.

Cristos este Domnul tuturor și la El nu este părtinire!

Dumnezeu nu este părtinitor; Cristos este Domnul tuturor și la El nu este părtinire (Fapte 10:34-36). Slavă Domnului!

Dumnezeu are în fiecare neam persoane care se tem de El și lucrează dreptatea pentru a fi acceptați înaintea lui Dumnezeu și, în special, L-a trimis pe Domnul Isus Cristos – care este Domnul tuturor – pentru ca toți oamenii să fie mântuiți prin credința în El!

Cristos nu este doar Domnul poporului evreu, poporul pământesc al lui Dumnezeu, ci al tuturor oamenilor, al tuturor popoarelor. Cristos este Domnul iudeilor și al neamurilor. El este Domnul tuturor. El a venit să vestească evanghelia păcii și El Însuși este Domnul tuturor.

Oricine cheamă Numele Domnului va fi mântuit (Fapte 2:21; Romani 10:9-13). El este bogat pentru toți cei ce cheamă Numele Lui, indiferent de naționalitate. Fie că suntem evrei sau neevrei, fie că provenim dintr-o țară săracă sau bogată, fie că avem pielea mai închisă la culoare sau mai deschisă la culoare și fie că suntem educați sau nu, Cristos este Domnul tuturor!

Mântuitorul nostru Dumnezeu dorește ca toți oamenii să fie mântuiți și să ajungă la cunoașterea deplină a adevărului (1 Timotei 2:4). Dumnezeul nostru este Dumnezeul tuturor, Domnul Isus este Domn al tuturor și Duhul a fost dat tuturor celor ce cheamă Numele Domnului.

Când vedem oameni, indiferent cine sunt și ce fac, trebuie să ne rugăm pentru toți oamenii (v. 1), pentru că Dumnezeu, Mântuitorul nostru, dorește ca toți oamenii să fie mântuiți și să cunoască adevărul. Pentru ca El să facă acest lucru, trebuie să ne rugăm; cooperăm cu El în rugăciune.

Slavă Domnului că Cristos este Domn al tuturor. El nu discriminează și nici nu preferă anumiți oameni. El este Domn al tuturor. Cristosul înălțat este Domnul tuturor raselor și popoarelor de pe pământ; la El nu este părtinire (Apocalipsa 5:9).

Cu toții putem veni la El și să-L contactăm. Cu toții putem chema Numele Domnului și primi viața Lui. Atâta timp cât suntem ființe umane, Cristos poate fi Domnul nostru, căci El nu discriminează și nici nu preferă sau respinge oamenii.

Cu El nu există nicio distincție între evreu și grec, căci același Domn este Domn al tuturor și bogat pentru toți cei ce Îl cheamă (Romani 10:12).

Ești o ființă umană? Atunci, poți chema Numele Domnului pentru a savura bogățiile Sale! Cristosul înălțat a fost făcut Domn al tuturor; El a fost făcut nu numai Domnul oamenilor buni sau al celor care Îl ascultă, ci Domnul tuturor.

Toți cei ce cheamă Numele Lui pot primi viața Lui și se pot împărtăși din bogățiile vieții divine. Când noi, credincioșii în Cristos, predicăm Evanghelia, nu trebuie să discriminăm sau să preferăm o anumită națiune sau rasă, ci pur și simplu să le vorbim tuturor despre Cristos!

În fiecare națiune a pământului există cei care se tem de Dumnezeu și lucrează dreptatea; ei fac încă parte din omenirea decăzută. Dumnezeu îi acceptă în vederea răscumpărării lui Cristos, căci în afara lui Cristos, niciun om decăzut nu este îndreptățit prin faptele sale.

Toți oamenii trebuie să se pocăiască și să-L primească pe Cristos ca Domn și Mântuitor al lor, căci El este Domnul tuturor! Nimeni nu este mântuit sau îndreptățit prin fapte; fiecare trebuie să se pocăiască și să creadă în Domnul Isus!

Da, Dumnezeu îi acceptă pe cei care lucrează dreptatea, dar El vrea ca toți oamenii să fie mântuiți și să ajungă la deplina cunoaștere a adevărului!

Doamne Isuse, Te lăudăm ca Domn al tuturor! Aleluia, Cristosul înviat și înălțat este Domnul nostru! Amin, Doamne, Îți mulțumim că ești Domnul nostru. Indiferent cine suntem și ce naționalitate avem, Isus Cristos este Domnul nostru, căci El este Domnul tuturor! Amin, Cristosul înălțat este Domnul tuturor raselor și popoarelor de pe pământ! Îți mulțumim, Doamne, la Tine nu există părtinire. Venim la Tine. Chemăm Numele Tău. Vrem să Te savurăm. Chemăm Numele Tău pentru a savura toate bogățiile Tale, căci Tu ești Domnul tuturor și bogat pentru toți cei ce cheamă Numele Tău! Aleluia, noi astăzi putem veni așa cum suntem la Domnul Isus, Domnul tuturor, și să-L savurăm! Îți mulțumim, Doamne dragă, că ești Domnul nostru. Îți mulțumim, Doamne, că vrei ca toți oamenii să fie mântuiți și să ajungă la cunoașterea deplină a adevărului!

Cristos a fost desemnat de Dumnezeu să fie Judecătorul celor vii și al celor morți

În Fapte 10:39-43, vedem că Cristos este Judecătorul. Oamenii L-au prigonit și L-au ucis pe Domnul Isus, atârnându-L pe lemn, dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi. Cristosul înviat S-a arătat martorilor numiți mai dinainte de Dumnezeu, ucenicii lui Cristos, și le-a poruncit să vestească Evanghelia.

Cristosul înviat le-a poruncit discipolilor să vestească oamenilor și să mărturisească solemn că Cristos este Cel desemnat de Dumnezeu să fie Judecătorul celor vii și al celor morți.

Despre Acesta mărturisesc toți profeții că, prin Numele Lui, oricine crede în El va primi iertarea păcatelor. Aleluia! Isus Cristos ca Om, un om-Dumnezeu, a fost dat de Dumnezeu să judece lumea.

Cristos este omul care va judeca lumea, desemnat de Dumnezeu în dreptate și dovedit prin învierea Lui din morți (Fapte 17:30-31). Extraordinar, Cristos a fost desemnat de Dumnezeu să fie Judecătorul celor vii și al celor morți!

De aceea trebuie să ne pocăim astăzi, căci Dumnezeu a trecut cu vederea vremurile de neștiință și acum poruncește tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască.

Dumnezeu a rânduit o zi în care va judeca lumea în dreptate prin Omul pe care L-a desemnat, dând tuturor o dovadă prin învierea Lui din morți. Dumnezeu a stabilit o zi pentru a judeca lumea, iar Cel care va judeca lumea va fi Cristos, Omul înviat de Dumnezeu din morți.

Dumnezeu a stabilit o zi când Cristos va judeca oamenii vii, națiunile de pe pământ la revenirea Sa, pe tronul gloriei Sale înainte de epoca milenară (Matei 25:31-36). Amin!

Trebuie să-L cunoaștem pe Cristos ca fiind Cel desemnat de Dumnezeu să fie Judecătorul celor vii și al celor morți. El îi va judeca pe cei vii înainte de epoca milenară și îi va judeca pe morți după epoca milenară, la marele tron alb (Apocalipsa 20:11-15).

Atât Pavel, cât și Petru confirmă acest lucru, spunând că Cristos va judeca atât pe cei vii, cât și pe cei morți (2 Timotei 4:1; 1 Petru 4:5).

Astăzi suntem în epoca harului și este opțional ca noi să-L primim pe Domnul și să cooperăm cu El pentru mântuirea Lui. Dar vine o zi când Domnul Isus va judeca pe cei vii și pe cei morți și trebuie să știm că El va fi Judecătorul. Ziua judecății lui Cristos pe pământ va fi adusă prin revenirea Sa.

Învierea lui Cristos este o dovadă și o asigurare că El se va întoarce pentru a judeca toți locuitorii pământului. Acest lucru este garantat, ca să putem să ne încredem în el, ca să ne conducă la pocăință.

De aceea trebuie să ne pocăim și trebuie să-i ajutăm și pe alții să se pocăiască! Astăzi avem îndurarea și harul Domnului, ca să ne putem pocăi în această epocă, dar în epoca viitoare nu va mai exista pocăință!

Dumnezeu a decis: judecata vine, iar Cristos a înviat din morți. Cristos a fost desemnat să fie Judecătorul celor vii și al celor morți, iar noi trebuie să ne pocăim și să credem în El!

Cel care va judeca toți oamenii – atât cei vii, cât și cei morți – nu este doar Dumnezeu, ci un om! Ce minunat e că un Om va veni să-i judece pe cei vii și pe cei morți!

Doamne Isuse, dă-ne să vedem că Cristos a fost desemnat de Dumnezeu să fie Judecătorul celor vii și al celor morți. O, Doamne, ne pocăim și credem în Tine. Îți mulțumim pentru îndurarea și harul Tău în această epocă. Îți mulțumim că putem avea o schimbare a minții și îl putem primi pe Domnul Isus ca Mântuitor al nostru. Amin, Doamne, credem că Tu ești Domnul tuturor și că Tu ești, de asemenea, Judecătorul care vine! Fie ca să avem credință în promisiunea Ta și să fim conduși la pocăință. Fie ca să cooperăm cu Tine astăzi pentru a fi biruitorii de care ai nevoie în această epocă. Fie ca să fim una cu Tine pentru a predica Evanghelia pentru ca mulți să se pocăiască și să ajungă la deplina cunoaștere a adevărului! Amin, Doamne, fie ca noi să avem o inimă pentru cei din jurul nostru, știind că învierea lui Isus este dovada și asigurarea că El se întoarce să judece pe toți locuitorii pământului!

Cristos este Domnul Isus, obiectul credinței credincioșilor

Nu-L iubiți voi pe Domnul Isus Cristos, Cel atotinclusiv? Cu cât citim mai mult Biblia, cu atât Îl iubim mai mult. În Fapte 16:31 ni se spune să credem întru Domnul Isus și suntem mântuiți, noi și casa noastră. Cine este Cristos în Fapte? El este Domnul Isus, obiectul credinței credincioșilor.

Pentru noi, a crede în Evanghelie înseamnă în principal a crede în Domnul Isus. Aceasta înseamnă a fi mântuiți: a crede în Domnul Isus.

Ce înseamnă ca noi să credem în Isus? A crede în Domnul Isus înseamnă a sta pe persoana lui Cristos și pe tot ceea ce a realizat El, ambele constituind credința, credința economiei noutestamentare a lui Dumnezeu (1 Timotei 1:4).

Domnul Isus a venit ca Dumnezeu încarnat și a vorbit din nou și din nou despre nevoia ca noi să facem un singur lucru: să credem în El (Marcu 16:16; Ioan 3:16, 36; 6:47; Fapte 13:39; 1 Ioan 5:10).

Indiferent cine suntem, indiferent ce facem, indiferent cât de buni suntem și indiferent cât de mult rău am făcut, cu toții trebuie să facem un singur lucru: să credem întru Domnul Isus. El este obiectul credinței noastre.

Demonii cred în Dumnezeu și se tem; a crede că Dumnezeu există nu este suficient. Trebuie să credem întru Domnul Isus Cristos, căci El este obiectul credinței noastre. Și a crede în Domnul înseamnă a te baza pe ceea ce este El și pe ceea ce a făcut.

Pe măsură ce citim Evangheliile, vedem ce este El și ce a făcut. Pe măsură ce citim cu rugăciune cuvântul lui Dumnezeu, credem întru Domnul și suntem mântuiți.

Nu există mântuire în niciun alt nume, căci nu este sub cer alt nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți, decât în Numele Domnului Isus Cristos, obiectul credinței noastre (Fapte 4:12). Atâta timp cât chemăm Numele Lui și credem în El, suntem mântuiți (Fapte 2:21).

Suntem mântuiți prin har și toți cei ce cred în Domnul Isus sunt mântuiți prin har. O, atât de mult a iubit Dumnezeul nostru lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede întru El să nu piară, ci să aibă viață eternă (Ioan 3:16)! Trebuie doar să credem!

Cine crede în Fiul are viață eternă, dar cine nu ascultă de Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el (Ioan 3:36). Trebuie doar să credem întru Domnul Isus și avem viață eternă prin credință!

Nu trebuie să încercăm să fim mai buni sau să ne îndreptățim încercând să facem fapte drepte sau să dăm milostenie; trebuie doar să credem întru Domnul Isus, obiectul credinței noastre, și suntem îndreptățiți (Fapte 13:39).

Noi, cei care credem în Fiul lui Dumnezeu, avem mărturia în noi înșine – știm că El este în noi, noi suntem în El și suntem mântuiți. Fie ca noi, cei care credem în Cristos, să rămânem pur și simplu în unirea organică cu Domnul, crezând în El și vorbind despre El, obiectul credinței noastre, și altora!

Când prezentăm cea mai frumoasă și minunată Persoană a lui Isus Cristos altora, credința este infuzată în ei și ei cred! Asta este tot ce trebuie să facă: să creadă! Atunci Domnul va veni și va face totul în ei și prin ei.

Doamne Isuse, ne deschidem Ție și credem în Tine. Amin, Doamne, credem în Evanghelie crezând în Isus Cristos! Aleluia, Cristos este Domnul Isus, obiectul credinței noastre! Amin, Doamne, ne deschidem Ție și pur și simplu credem! Îți mulțumim, Dumnezeule, că Ți-ai trimis singurul Fiu născut în lume, ca să putem crede în El și să avem viață eternă! Da, credem! Ajută-ne în necredința noastră. Fă-ne să continuăm să credem. Fie ca noi să creștem în credință. Fie ca noi să creștem în cunoașterea și aprecierea Domnului Isus, obiectul credinței noastre! Fie ca întreaga noastră viață să fie o căutare a cunoașterii lui Cristos și a savurării lui Cristos! Amin, Doamne, uităm lucrurile rămase în urmă și ne întindem înainte în credință pentru a câștiga mai mult din Tine! Te iubim, Doamne Isuse, și vrem să Te cunoaștem, să Te savurăm, să Te experimentăm și să fim umpluți de Tine!