Să-L cunoaștem pe Dumnezeu

Pentru ca noi să fim în realitatea Trupului lui Cristos, trebuie să fim în mod absolut în viața învierii a lui Cristos, avându-l pe Cristosul înviat ca viață, viața noastră și viața învierii în noi și slujindu-L pe Domnul în și prin viața învierii. Amin!

Noi, credincioșii în Cristos, credem în Cel nevăzut și L-am primit ca Duh dătător de viață în duhul nostru. Credem că Isus Cristos a venit ca Dumnezeu încarnat pentru a fi om și credem că El a trecut prin moarte și a intrat în înviere, iar în înviere El a devenit un Duh dătător de viață. Aleluia!

Învierea lui Cristos este unul dintre cele mai uimitoare lucruri care s-au întâmplat vreodată, probabil chiar mai uimitoare decât încarnarea Sa. Isus Cristos, un om, a înviat din morți și, chiar mai mult, în învierea Sa s-au întâmplat trei lucruri minunate.

Conform cu Fapte 13:33, Cristos în umanitatea Sa a fost născut de Dumnezeu pentru a fi Fiul Său întâi născut; în divinitatea Sa, El a fost Fiul lui Dumnezeu, dar în umanitatea Sa El a fost născut pentru a fi Fiul întâi născut al lui Dumnezeu.

Conform cu 1 Pet. 1:3, noi, credincioșii în Cristos, am fost regenerați în învierea lui Cristos pentru a fi mulți fii ai lui Dumnezeu și multe membre ale Trupului lui Cristos. Aleluia, am fost regenerați la învierea lui Cristos pentru a fi mulți copii ai lui Dumnezeu împreună cu Cristos ca frate mai mare!

Conform cu 1 Cor. 15:45, Cristos, ca ultimul Adam, a devenit un Duh dătător de viață. În învierea Sa, Cristos a fost transfigurat pentru a fi un Duh dătător de viață, astfel încât El să Se poată distribui ca viață în noi pentru a ne regenera pentru Trupul Său. Realitatea învierii este Duhul. Domnul Isus a spus că El este învierea și viața și, în învierea Sa, S-a întors la ucenicii Săi ca Duhul care dă viață.

Totuși, acest Duh este un Duh compus, un Duh care conține mult mai mult decât doar divinitate: El are umanitate, viață umană, crucificare, înviere și înălțare cu toată eficiența lor. Slavă Domnului! Acesta este Duhul realității care vine să fie cu noi, chiar să fie în noi, pentru ca noi să-L cunoaștem subiectiv pe Dumnezeu și să experimentăm tot ceea ce El este și a făcut pentru noi.

Astăzi, Duhul realității face ca totul despre Dumnezeu să fie real pentru noi și El ne aplică tot ceea ce Cristos a făcut, tot ceea ce a realizat și tot ceea ce vrea El să facă. Duhul este esența Trupului și fără Duh, nu există Trup al lui Cristos, biserica. Aleluia pentru Duhul ca realitate a învierii lui Cristos!

Să fim în mod absolut în viața învierii a lui Cristos pentru a-L străluci pe Cristos ca sfeșnic de aur

Pentru ca noi să fim în realitatea Trupului lui Cristos, noi credincioșii în Cristos trebuie să fim în mod absolut în viața învierii a lui Cristos. Biserica este o entitate absolut în viața învierii a lui Cristos, deoarece biserica este absolut din elementul lui Cristos. Mai mult, biserica este absolut în înviere și în ceruri (1 Petru 1:3; Efes. 2:6).

În Geneza 2:21-24 vedem cum Eva a fost produsă ca un tip reprezentativ al bisericii. Dumnezeu l-a făcut pe Adam să aibă un somn adânc, care este un tip al morții lui Cristos, și i-a deschis partea lui Adam și a scos o coastă din ea și a zidit o femeie din această coastă. Femeia aceea era Eva, care înseamnă vie. Eva a fost un produs pur din Adam.

În mod similar, biserica este un produs pur din Cristos și numai Cristos poate constitui biserica. Tot ceea ce nu este Cristos nu este biserica. Dumnezeu ne-a înviat împreună cu Cristos și ne-a așezat împreună cu El în cerurile în Cristos Isus. Suntem în Cristos, Cristos este în noi și trebuie să fim în mod absolut în viața învierii a lui Cristos astăzi.

Pentru că suntem în Cristos și suntem unic din Cristos, noi, ca biserică, suntem creștini. Pentru că suntem în și din viața învierii, suntem învieți și pentru că suntem în și din ceruri, suntem cerești.

1 Cor. 15:12 ne arată că învierea este pulsul vieții și linia de viață a economiei divine. În biserica din Corint erau unii care spuneau că nu există înviere; prin urmare, Pavel a scris întregul capitol 15 despre problema învierii.

Dacă nu ar exista înviere, Dumnezeu ar fi Dumnezeul morților, nu al celor vii. Dacă nu ar fi înviere, Cristos n-ar fi înviat din morți și ar fi un Mântuitor mort, nu un Cel viu care trăiește pentru totdeauna și poate să ne mântuiască până la capăt.

Dacă nu ar exista înviere, nu ar exista nicio dovadă vie a că suntem îndreptățiți prin moartea Lui, nu ar exista nicio împărtășire de viață, nici o regenerare, nici o înnoire, nici o transformare și nici o conformitate cu chipul lui Cristos. Dacă nu ar exista înviere, nu ar exista membre ale lui Cristos, nici Trup al lui Cristos ca plinătatea Sa și nici biserică în calitate de mireasă a lui Cristos și om nou.

Cu alte cuvinte, dacă nu ar exista înviere, economia noutestamentară a lui Dumnezeu s-ar prăbuși cu totul și scopul etern al lui Dumnezeu ar fi anulat. Amin! Slavă Domnului pentru învierea Sa! Cristos este învierea și noi astăzi trebuie să fim în mod absolut în viața învierii a lui Cristos.

Sfeșnicul de aur, simbolizănd biserica în calitate de Trupul lui Cristos, îl înfățișează pe Cristos ca viața învierii care crește, se ramifică, înflorește și înflorește pentru a străluci lumina (vezi Exod 25:31-40; Numeri 17:8; Apoc. 1:11-12).

Acesta fost proiectat de Însuși Dumnezeu și ne arată un pom viu, de aur, în înviere. Fiecare dintre ramuri avea calici, părți cu frunze și muguri de flori, iar lămpile cu foc păreau a fi floarea sau fructul acestui pom de aur. Biserica este absolut în viața învierii a lui Cristos și există rodul în toată bunătatea, dreptatea și adevărul.

Sfeșnicul Îl semnifică pe Dumnezeul Triunic – elementul de aur înseamnă Dumnezeu Tatăl, forma sau forma semnifică Cristos Fiul, iar cele șapte lămpi sunt un tip al Duhului intensificat de șapte ori. Slavă Domnului, când ne aflăm pe deplin în viața învierii a lui Cristos, când Îl savurăm pe Cristos ca fiind Cel Înviat în duhul nostru, devenim sfeșnicul de aur pentru a-L aduce pe Cristos ca lumină și suntem una cu Dumnezeul Triunic pentru expresia Sa corporativă pe pământ!

Doamne Isuse, vrem să fim în mod absolut în viața învierii a lui Cristos astăzi. Fie ca viața noastră și activitățile noastre zilnice să fie absolut în înviere și în ceruri, luându-Te pe Tine drept viața noastră și totul al nostru. Îți mulțumim că ai venit în noi ca Duh dătător de viață, Cristosul înviat, pentru a fi viața noastră și totul pentru noi. Slavă Domnului, noi, biserica, suntem un produs unic și pur din Cristos și numai Cristos poate constitui biserica. Fie ca noi să rămânem în duhul nostru astăzi, ca să putem fi în mod absolut în viața învierii a lui Cristos. Umple-ne cu Tine Însuți si crești in noi. Fă-ne sfeșnicul de aur umplut cu Cristos ca viață de înviere pentru a crește, a se ramifica, a înmuguri și a înflori și a străluci lumina divină! Amin, Doamne, câștigă biserica în calitate de sfeșnic de aur pentru a-L exprima pe Dumnezeul Triunic și a-L străluci pe Dumnezeu pentru ca toți să-l vadă! Păstrează-ne un duh cu Tine astăzi, ca să fim în mod absolut în viața învierii a lui Cristos în toate lucrurile!

Cristosul înviat este viața noastră, trăirea noastră și viața învierii din noi, iar noi ar trebui să-L slujim lui Dumnezeu în înviere

În Num. 17:1-11 vedem istorisirea toiagului înmugurit; a avut loc o răzvrătire împotriva lui Aaron, ca mare preot rânduit de Dumnezeu, și Dumnezeu a spus că fiecare dintre cei doisprezece conducători ai triburilor să aducă un toiag și să-l pună înaintea Lui noaptea în Cortul Întâlnirii.

A doua zi, toiagul lui Aaron a înmugurit, a înflorit și a dat roade. Un băţ fără frunze, fără viaţă, uscat şi mort a înmugurit, a înflorit deodată şi a adus migdale coapte; aceasta este o minune și este de la Dumnezeu, nu de la om.

Toiagul înmugurit înseamnă că Cristos, Cel Înviat, ar trebui să fie viața noastră, trăirea noastră și viața învierii din noi și că această viață ar trebui să înmugurească, să înflorească și să dea roade până la maturitate.

După ce copiii lui Israel s-au răzvrătit, după cum este consemnat în Numeri 16, Dumnezeu le-a poruncit celor doisprezece conducători să ia douăsprezece toiag după cele douăsprezece triburi ale lui Israel și să le pună în Cortul Mărturiei înaintea Chivotului; apoi El a spus: „Toiagul omului pe care-l aleg va înmuguri” (Numeri 17:5).

Toate cele douăsprezece toiag nu aveau viaţă în ele, căci erau fără frunze, fără rădăcini, uscate şi moarte; oricare a înmugurit era cel ales de Dumnezeu. Aici vedem că învierea este baza selecției lui Dumnezeu și că baza slujirii este ceva în afară de viața noastră naturală.

Toiagul în devenire semnifică experiența noastră cu Cristos în învierea Sa ca acceptare de către Dumnezeu pentru autoritate în lucrarea dată de Dumnezeu. În viața noastră naturală suntem fără frunze, fără rădăcini, uscați și morți; avem nevoie de viață de înviere! Trebuie să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristosul înviat ca viața noastră, trăirea noastră și viața învierii din noi!

Modul în care Dumnezeu își manifestă autoritatea este prin viață; autoritatea iese din viața Sa de înviere și numai cei care îl experimentează și îl exprimă pe Cristosul înviat au autoritate în viață să slujească.

Principiul oricărui serviciu constă în toiagul înmugurit; Dumnezeu le-a returnat conducătorilor toate cele unsprezece toiege, dar a păstrat toiagul lui Aaron în interiorul Chivotului ca un memorial etern. Aceasta înseamnă că învierea este un principiu etern în slujirea noastră față de Dumnezeu.

În același timp, toiagul înmugurit este o experiență umilitoare; un toiag semnifică poziția umană, în timp ce înmugurirea înseamnă viața învierii. Doar o persoană nebună ar fi mândru și ar spune că este mai bun decât alții pentru că Cristosul înviat se exprimă prin el.

Aceasta ne amintește de povestea când Isus a intrat în Ierusalim așezat pe un măgar și toți cei din jurul Lui strigau: Osana! Slavă Domnului (Marcu 11:9; 2 Cor. 3:5)! Ar fi fost o prostie ca măgarul să se uite la Domnul și să-L întrebe: Tu ești cel căruia îi spun ei aceste lucruri sau mie?

Trebuie să ne smerim înaintea Domnului și să ne dăm seama că, dacă Îl slujim pe Domnul și suntem folositori în mâinile Lui, datorită lui Cristosul înviat din noi putem fi absolut în înviere, nu din partea noastră (1 Petru 5:5). Dacă înflorim și aducem migdale coapte, ar trebui să fim smeriți înaintea Domnului, căci fără înviere nu putem face nimic și nu suntem nimic.

Mulți slujitori ai lui Dumnezeu sunt adesea nechibzuiți, căci ei cred că, din moment ce Dumnezeu îi folosește, ei trebuie să fie ceva și cineva. Oamenii nu îl laudă pe om, ci pe Dumnezeu, pentru că viața Lui de înviere și Cristosul înviat este cel care aduce viață în înviere.

Învierea înseamnă că totul este din Dumnezeu și nu din noi. Învierea înseamnă că numai Dumnezeu este capabil și că noi nu putem. Dacă cunoaștem învierea și-L trăim pe Cristos cel înviat, am renunțat la speranța în noi înșine, pentru că noi nu o putem face, dar Cristos în noi poate. Atâta timp cât puterea naturală rămâne, puterea învierii nu are temei pentru manifestare.

În Geneza 18:10-15; 21:1-3, 6-7 vedem că, atâta timp cât Sara ar putea concepe un copil, Isaac nu va veni; cu toate acestea, când a depășit timpul în care o poate face în mod natural, Isaac a venit.

Ea a avut două râsete: în primul rând, a râs pentru că credea că e imposibil să aibă un copil, căci era prea bătrână pentru asta. În al doilea rând, ea a râs pentru că Dumnezeu i-a dat un fiu în înviere, pentru că ceea ce este cu neputință la om este posibil la Dumnezeu.

De multe ori avem două râsete la fel ca Sara: în primul rând, râdem când auzim că Cristos va trăi și Se va manifesta în noi, căci credem că este prea minunat pentru noi, și apoi a doua oară râdem pentru că Cristosul înviat este Cel care trăiește în noi și face totul în noi și nu este nimic de la noi înșine decât al Domnului.

La noi, este imposibil, dar la Dumnezeu, toate lucrurile sunt posibile. Ceea ce putem face aparține domeniului natural, iar ceea ce este imposibil pentru noi aparține domeniului învierii (Matei 19:26; Marcu 10:27; Luca 18:27). Învierea vorbește despre lucrurile care sunt mai presus de puterea noastră, pe care nu le putem face în noi înșine.

Trebuie să ajungem la capătul nostru înainte de a ne putea convinge de inutilitatea noastră totală; dacă nu realizăm niciodată propria noastră incapacitate, nu putem experimenta niciodată capacitatea lui Dumnezeu (2 Cor. 1:8-9; 4:7). Învierea înseamnă că nu putem reuși și că Dumnezeu este Cel care face totul în noi, prin noi și pentru noi.

Prin urmare, trebuie să ne respingem mândria și să ne dăm seama că, deși mândria este în natura noastră, trebuie să ne tratăm mândria și să-i permitem Domnului să ne umilească.

A fi creștin nu este doar dificil – este imposibil, pentru că numai Dumnezeul Triunic procesat și finalizat care trăiește în noi ca Duh atotinclusiv poate fi creștin. Calea de a fi un biruitor astăzi este să fim în mod absolut în viața învierii a lui Cristos, astfel încât Cristosul înviat să trăiască în noi și să facă toate lucrurile în noi.

Doamne Isuse, vrem să trăim un singur duh cu Tine ca Cristosul înviat astăzi. Fie ca noi să facem toate lucrurile în înviere și să fim în mod absolut în viața învierii a lui Cristos astăzi. Nu suntem nimic, Doamne, dar Tu ești totul pentru noi. Noi nu putem face nimic, dar Tu poți face totul. Vrem să fim una cu Tine astăzi. Fie ca tot ceea ce facem și spunem să fie din Dumnezeu și nu din noi. Noi nu putem, Doamne, dar Tu ești în stare. Renunțăm la orice speranță în noi înșine, pentru că știm că nu putem reuși, dar Tu o poți face în noi. Trăiește Tu în noi astăzi ca fiind Cristosul înviat. Nu vrem să facem nimic în puterea noastră naturală. Manifestă-te în noi și prin noi. O, Doamne, dă-ne experiențele de care avem nevoie pentru a ne convinge de inutilitatea noastră totală și pur și simplu să Te lăsăm să faci totul în noi. Fie ca să ne dăm seama că nu putem reuși și că Dumnezeu este Cel care face totul în noi, prin noi și pentru noi. Fie ca Tu să fii Cel ce trăiește în noi ca Cristosul înviat, Duhul, pentru ca Tu să te exprimi prin noi și să trăiești viața creștină pentru a ne face biruitorii Tăi astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being Absolutely in the Resurrection Life having the Resurrected Christ as our Life, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 9 (Cristos ca fiind învierea și bobul de grâu) ziua 2, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.