Să-L cunoaștem pe Dumnezeu

Prin Dumnezeul care impune cerințe și prin Cristos ca ofrande, putem să-L savurăm pe Cristos ca țară bună

17/06/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Prin Dumnezeul care ne cere, crucea lui Cristos și Cristos Însuși ca ofrande care îndeplinesc cerințele lui Dumnezeu, putem intra în Cristos ca țara noastră bună și putem primi toate binecuvântările pe care Dumnezeu ni le dă în Cristos.

Scena de la intrarea țării bune – așa cum este descris în Deut. 27:1-8, include monumentele din piatră, altarele și jertfele; toate acestea îl simbolizează pe Cristos, care este atât mărturia lui Dumnezeu, cerințele lui Dumnezeu, calea lui Dumnezeu de a împlini cerințele Sale, cât și țara bună în care putem intra.

Cartea Deuteronomului este un cuvânt final al legii, re-vorbirea legii de către Moise sub inspirația lui Dumnezeu și cu o povară pentru a doua generație; el dă o concluzie atotinclusivă Pentateuhului.

Cea mai mare parte a celei de-a doua generații nu a fost prezentă pentru a auzi dăruirea celor Zece Porunci, așa că Dumnezeu l-a împovărat pe Moise să revorbească legea pentru a oferi tinerei generații o pregătire reînnoită pentru a fi pregătiți să intre în țara bună promisă de Dumnezeu și să o moștenească ca posesie a lor.

Cuvântul pe care Moise le-a vorbit copiilor lui Israel în Deuteronom este parte din Biblie și întreaga Biblie este respirația lui Dumnezeu, vorbirea lui Dumnezeu.

Semnificația intrinsecă a cărții Deuteronom este că această carte este despre Cristos.

Cristos este Cuvântul lui Dumnezeu, respirația din Dumnezeu, cuvântul viu care iese prin gura lui Dumnezeu, iar când chemăm numele Domnului, Îl primim și trăim datorită Lui.

Chiar mai mult, în calitate de cuvânt viu al lui Dumnezeu, Cristos este întrupat în cuvântul Său; atunci când ne rugăm peste Cuvântul lui Dumnezeu, medităm asupra cuvântului și luăm cuvântul cu ajutorul tuturor feluri de rugăciune și petiție, îl inhalăm pe Dumnezeu.

Ce minunat că noi, ființele umane, putem să-L inspirăm pe Dumnezeu rugându-ne peste cuvântul lui Dumnezeu! Și pe măsură ce-L savurăm pe Cristos ca fiind cuvântul viu al lui Dumnezeu, El devine locul nostru ascuns ca scut, El ne ajută și ne tratează bine și ne face înțelepți și ne oferă înțelegere.

Pe măsură ce-L savurăm pe Domnul ca fiind cuvântul viu al lui Dumnezeu, avem discernământ și cunoaștere adecvată, suntem feriți de păcat și de orice cale rea și suntem feriți de poticnire.

Cuvântul lui Dumnezeu, odată intrat în noi într-un mod viu, ne călăuzește pașii și ne determină să biruim nelegiuirea.

Fie ca să-L iubim pe Dumnezeu și să ne smerim pe noi înșine pe măsură ce venim la cuvântul Său, considerând cuvântul Său ca fiind cuvântul Său viu prin care Îl putem contacta și să rămânem în El!

Dacă facem acest lucru, suntem infuzați cu substanța vie a lui Dumnezeu prin cuvânt și devenim una cu Dumnezeu în viață, natură și expresie și vom trăi spontan o viață care Îl exprimă pe Dumnezeu în conformitate cu cuvântul Său.

Să vedem cum sunt monumentele din piatră, altarul și ofrandele din Deut. 27:1-8 Îl simbolizează pe Cristos

Scena de la intrarea țării bune înfățișată în Deut. 27:1-8 include monumentele din piatră, altarul și ofrandele; toate aceste elemente îl simbolizează pe Cristos.

În timp ce poporul lui Israel se apropia de țara bună și urma să traverseze Iordanul, Dumnezeu prin Moise le-a spus că, după ce vor traversa râul, vor trebui să facă unele lucruri.

Ei trebuiau să ridice niște pietre mari și să le tencuiască pentru a fi monumente și au scris pe ele cuvintele legii în porunci; apoi, pe lângă monumente, urmau să construiască un altar și să ofere pe acesta ofrande arse și ofrande de pace.

Ce semnifică toate acestea și cum se aplică acest lucru în viața noastră creștină? Legea scrisă pe monumente era un portret al lui Dumnezeu Însuși; legea este un portret, o imagine a ceea ce este Dumnezeu. Dumnezeu este dragoste, lumină, sfințenie și dreptate, iar legea este un portret al ceea ce este El.

Cele Zece Porunci dezvăluie că Dumnezeu este iubire și lumină și că El este sfânt și drept; la intrarea în țară a fost însuși Dumnezeu exprimat prin legea Sa.

Dumnezeu era acolo în picioare și se revela pe Sine Însuși copiilor lui Israel, făcând de cunoscut cerințele Sale.

Modul în care putem intra în țara bună este prin îndeplinirea cerințelor lui Dumnezeu; numai atunci când îndeplinim cerințele lui Dumnezeu, putem intra în posesia țării bune.

În realitatea spirituală, Cristos este portretul viu al lui Dumnezeu, împlinirea legii; El a venit să-L exprime pe Dumnezeu în toate felurile posibile și El a împlinit legea.

Cristos este portretul viu al lui Dumnezeu și El este standardul vieții noastre creștine; nu trebuie să păstrăm în exterior legea – ci mai degrabă, trebuie să-L păstrăm pe Cristos, să-L savurăm pe Cristos și să-L trăim Cristos pentru expresia lui Dumnezeu în om.

Monumentele ridicate de cealaltă parte a râului Iordan semnifică faptul că Cristos este portretul viu al lui Dumnezeu și întruparea lui Dumnezeu stătea în fața oamenilor pentru a le impune cerințe conform cu ceea ce este El.

Domnul a spus că, așa cum este El, așa suntem și noi; chiar așa cum a trăit El, așa ar trebui să trăim; chiar așa cum a lucrat El, așa ar trebui să facem și lucrări și mai mari pe care le vom face.

Deci Cristos, ca portret viu al lui Dumnezeu, stă în fața noastră pentru a ne impune cerințe conform cu ceea ce este El.

Chiar lângă pietrele care conțineau inscripțiile poruncilor lui Dumnezeu se afla altarul, care simbolizează crucea lui Cristos; crucea este crucea lui Cristos, căci pe altar totul este terminat, iar pe cruce Cristos a terminat toate lucrurile.

Faptul că altarul era acolo și ar fi oferite ofrande arse și oferte de pace, arată că Cristos este Singurul care poate îndeplini cerințele lui Dumnezeu, iar prin El – prin răscumpărarea Sa pe cruce – putem intra în țara bună.

Copiii lui Israel urmau să intre în țara bună, dar nu puteau lua țara de unii singuri; Dumnezeu a stabilit cerințele pentru ca aceștia să intre în stăpânirea țării bune și El le-a dat și o cale de a intra – ofrandele.

Acest lucru este foarte important pentru noi în experiența noastră creștină.

Prin Dumnezeul care ne cere, crucea lui Cristos și Cristos ca ofrande, putem intra în Cristos și putem să-L savurăm ca țară bună

Cum putem noi, fiind credincioși în Cristos, să intrăm în savurarea Cristosului atotinclusiv ca realitate a țării bune?

Cristos, ca portret viu al lui Dumnezeu, este cerința ca noi să intrăm în țara bună; pentru a intra în posesia Cristosului atotinclusiv, trebuie să devenim Cristos, pentru că numai El este calificat.

Când Îl privim pe Cristos ca portretul viu al lui Dumnezeu – El este dragoste, lumină, sfințenie și dreptate – ne dăm seama că, în noi înșine, nu suntem ceea ce El este.

Putem fi tentați să citim Biblia și să o luăm ca și cuvânt al lui Dumnezeu și să încercăm să o împlinim; în acest fel, putem încerca să îndeplinim legea și să îndeplinim cerințele lui Dumnezeu.

Dar ceea ce Dumnezeu dorește este două lucruri: El vrea să-L luăm pe Cristos ca ofrande și să inspirăm pe Dumnezeu în cuvântul Său.

Faptul că chiar lângă pietrele care conțin inscripțiile poruncilor lui Dumnezeu era altarul, arată că noi, ca popor al lui Dumnezeu, putem să-L luăm pe Cristos ca ofrandă arsă pentru satisfacția lui Dumnezeu și ca ofrandă de pace către Dumnezeu pentru savurarea noastră cu Dumnezeu în părtășia divină (Psa. 43:4-5).

Trebuie să-L luăm pe Cristos ca absolutismul noastră înaintea lui Dumnezeu și ca pace a noastră cu Dumnezeu și cu omul; aceasta este prin exersarea duhului nostru și aplicarea Lui la experiența noastră pentru a fi una cu El ca fiind Cel absolut înaintea lui Dumnezeu și ca Acela care este pacea noastră.

Cristos este Cel care Îl exprimă pe Dumnezeu și este cuvântul viu al lui Dumnezeu; Cristos este, de asemenea, Cel care îndeplinește și satisface toate cerințele lui Dumnezeu.

Dumnezeul care ne impune cereri a venit în întrupare pentru a fi Mântuitorul nostru și Înlocuitorul nostru ca fiind Cel care împlinește.

Pe de o parte, El cere ca noi să fim la fel ca El, iar pe de altă parte, El Însuși a venit să-și îndeplinească cerințele Sale și să fie inspirat de noi, pentru ca El din noi să îndeplinească aceste cerințe. Ce scenă minunată vedem în Deut. 27 !

Prin Dumnezeu care cere, prin crucea lui Cristos și prin Cristos Însuși ca ofrande noi putem intra în Cristos ca țara noastră bună!

Modul în care putem intra în savurarea și experimentarea Cristosului atotinclusiv ca realitate a țării bune nu este prin străduința noastră în noi înșine, ci prin cererea lui Dumnezeu, crucea lui Cristos și prin Cristos ca ofrande ale noastre.

În acest fel Îl savurăm pe Cristos și primim toate binecuvântările pe care Dumnezeu ni le dă în Cristos.

Binecuvântările pe care Dumnezeu vrea să ni le ofere nu sunt ceva material sau exterior; aceste binecuvântări nu sunt altceva decât Dumnezeul Triunic procesat care este întrupat în Cristos și realizat ca Duhul (1 Pet. 3:18; Ef. 1:3; Gal. 3:14).

Realitatea țării bune este Duhul atotinclusiv, care dă viață, ca realizare și finalizare a Dumnezeului Triunic procesat.

Aspectul fizic al țării bune a fost țara Canaanului, pe care copiii lui Israel i-au moștenit și s-au bucurat; aplicația spirituală a țării bune este Duhul atotinclusiv, compus, care dă viață!

Binecuvântarea Duhului promis corespunde cu binecuvântarea țării promise lui Avraam; de fapt, Duhul ca realizare a lui Cristos în experiența noastră este țara bună ca sursă a bogatei surse a lui Dumnezeu pentru ca noi să Îl savurăm.

Nu suntem meniți să încercăm să păstrăm poruncile, statutele, legile și rânduielile lui Dumnezeu; nu o putem face și nu reușim, și chiar cădem sub blestem atunci când încercăm să le îndeplinim.

Ceea ce trebuie să facem este să ne unim cu Cristos, astfel încât Dumnezeul care cere să fie satisfăcut de Cristos ca realitate a tuturor ofrandelor.

Și trebuie să-L respirăm, citind cu rugăciune cuvântul Său, astfel încât El din noi să îndeplinească aceste cerințe și să ne aducă și în posesia Cristosului atotinclusiv ca țară bună!!

Doamne Isuse, Te iubim și venim la Tine ca și cuvânt viu al lui Dumnezeu să Te inspirăm! Slavă Domnului că Dumnezeul care a cerut a devenit om, a murit pe cruce pentru a îndeplini toate cerințele lui Dumnezeu a devenit un Duh dătător de viață pentru a fi respirat în noi în cuvântul Său! Aleluia, în noi înșine nu putem intra în savurarea Cristosului atotinclusiv, dar prin Cristos ca ofrande suntem calificați să intrăm în savurarea țării bune și să primim toate binecuvântările pe care Dumnezeu ni le dă în Cristos! Slavă Domnului, Dumnezeul Triunic procesat însuși este întrupat în Cristos și realizat ca Duhul să fie porțiunea noastră prin Cristos mântuitor, care a devenit Duhul dătător de viață pentru a fi inspirat întru noi și pentru a trăi în noi o viață care îndeplinește cerințele lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Through the Requiring God and Christ as the Offerings we can Enjoy Christ as Good Land, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Deuteronom – săptămâna 1 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Creștem în viață și suntem transformați pe măsură ce omul nostru vechi moare și omul nou e reînnoit

11/06/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Suntem în procesul de creștere în viață și de a fi transformați prin faptul că omul nostru vechi e dat la moarte și omul nostru nou e reînnoit zi de zi.

Slavă Domnului, omul nostru vechi este consumat, e dat la moarte și este pus de-o parte și omul nostru nou crește, se reînnoiește și se manifestă, la fel cum vechea generație a copiilor lui Israel a murit în pustie în timp ce noua generație a intrat în țara bună!

Vedem două generații în cărțile Exod, Numeri și Deuteronom: vechea generație care a ieșit din Egipt și noua generație care a intrat în țara bună.

Pe de o parte, vechea generație îi simbolizează pe cei mai în vârstă care L-au experimentat atât de mult din Domnul și le transmit experiența și istoria lor celor mai tineri, pentru ca aceștia să meargă mai departe și să intre în țara bună, fiind perfecționați.

Pe de altă parte, vechea generație îl simbolizează pe omul nostru în timp ce noua generație îl simbolizează pe omul nostru nou; omul vechi este mistuit și dat deoparte, în timp ce omul nou este înnoit zi de zi. Slavă Domnului!

Fie ca să citim, să ascultăm și învățăm din istoria copiilor lui Israel, căci istoria lor este un tip reprezentativ al istoriei noastre creștine, iar eșecurile lor sunt un tip reprezentativ al modului în care putem eșua spiritual.

De exemplu, trebuie să fim avertizați cu privire la faptul de a avea o inimă rea de necredință, cu privire la cârtiri și cu privire la stagnarea în țară.

Dumnezeu este dispus să ne ofere pe Cristosul atotinclusiv ca realitate a țării bune și suntem în stare să depășim orice probleme și dificultăți pentru a-L poseda, căci Dumnezeu este cu noi, iar El în noi ne poate face capabili să luăm în stăpânire țara.

Dar dacă analizăm problemele, dificultățile și încercările și considerăm că sunt „uriași” pe care nu îi putem birui și, astfel, avem o inimă de necredință, s-ar putea să nu reușim – la fel cum au făcut copiii lui Israel.

Fie ca noi să rămânem sub auzirea credinței pentru a fi infuzați cu Cristos ca fiind capacitatea noastră de a crede și să-L savurăm și să-L experimentăm zi de zi pe Cristos ca țara noastră bună!

Pentru ca noi să-L posedăm pe Cristos ca țară bună, trebuie să fim atenți la faptul de a cârti; trebuie să ne ferim de murmurările nemulțumite și secrete, mormăitul și plângerile. Cârtirile sunt o problemă serioasă în ochii lui Dumnezeu; ar trebui să facem toate lucrurile fără cârtiri și raționamente.

S-ar putea să nu cârtim în exterior, dar pe dinăuntru poate mormăim și ne plângem, așa cum copiii lui Israel au cârtit în corturile lor. O, Doamne, izbăvește-ne de cârtiri și plângeri!

Pentru a-L poseda pe Cristos ca țară bună, trebuie să ne ferim de a stagna în țară; fie ca să cerem anotimpuri de înviorare din prezența Domnului și păstrăm prospețimea noastră spirituală cu Domnul zi de zi.

Suntem în proces de transformare: omul vechi moare iar omul nou este reînnoit

Este foarte interesant să ne dăm seama că generația mai veche a copiilor lui Israel îl simbolizează pe omul vechi, iar noua generație îl simbolizează pe omul nou.

Noi credincioșii avem două generații: prima generație este omul nostru vechi, iar a doua generație este omul nostru nou.

Iosua și Caleb erau din vechea generație, dar ei aparțineau și noii generații, pentru că aveau un alt duh. Vechea generație s-a stins în timp ce noua generație a intrat în țara bună.

Generația veche a fost botezată trecând prin Marea Roșie, dar noua generație a intrat în țara bună prin botezul lor în Iordan.

Între aceste două botezuri, copiii lui Israel trăiau transformarea; dacă privim la istoria lor, așa cum este consemnată în Biblie, ei se luptau, cârteau și criticau, dar în tot acest timp au fost multe lucruri care i-au transformat.

Au fost multe tratări legate de transformarea copiilor lui Israel, între care vechea generație murise în timp ce noua generație era pregătită să intre în țara bună.

Vechea generație a murit și a fost îngropată în pustie, iar acest lucru este un avertisment pentru noi, dar o nouă generație a ieșit prin transformare, iar când au traversat râul Iordan, aceștia au devenit o armată puternică.

Dacă privim la istoria Israelului, nu vom fi dezamăgiți de noi înșine, ci mai degrabă, ne vom da seama că suntem ca o omidă într-un cocon aflată în proces de transformare.

Trecem prin procesul de transformare, în care omul vechi este mistuit și omul nou este reînnoit. Noi credincioșii în Cristos suntem ca niște omizi, fiind transformați dintr-un cocon urât într-un fluture frumos.

În curând, toate omizile se transformă și coconii dispar pe măsură ce ne dezbrăcăm de omul vechi și ne îmbrăcăm cu omul nou!

Azi Îl savurăm pe Domnul fiind Cel atotinclusiv, dar încă nu L-am posedat ca țară atotinclusivă; pentru ca noi să-L posedăm pe Cristos în felul acesta, omul nostru vechi trebuie să moară iar omul nou trebuie să iasă la iveală.

Cu toții putem depune mărturie că, de când am intrat în viața de biserică din recâștigarea Domnului, în interiorul nostru a avut loc o schimbare metabolică interioară, pentru că omul vechi se mistuie în timp ce omul nou crește. Aceasta este transformarea, creșterea vieții.

Fie ca noi să cooperăm cu Domnul în procesul de transformare, lăsându-L să dea la moarte omul nostru vechi prin tot ceea ce El aranjează în mediul nostru și fie ca să învățăm să ne exersăm duhul asupra cuvântului Domnului zi de zi pentru a fi reînnoiți în omul lăuntric.

Ca noi să creștem în viață înseamnă să „eliminăm vechea generație” și să fim înnoiți în mintea, emoția și voința noastră, fiind astfel transformați.

Doamne Isuse, Te lăudăm că ne-ai adus prin procesul de transformare până când vom fi transformați în aceeași imagine ca Tine! Vrem să cooperăm cu Tine, Doamne, pentru ca omul nostru vechi să fie mistuit și să moară, în timp ce omul nostru nou să fie reînnoit și manifestat din ce în ce mai mult! Amin, Doamne, vrem să te posedăm ca țară atotinclusivă: transformă-ne în imaginea Ta din ce în ce mai mult în fiecare zi! Fie ca omul vechi să fie eliminat și să putem fi reînnoiți în mintea, emoția și voința noastră, până când vom fi transformați complet în chipul Tău!

Să creștem în viață și să fim transformați pentru a-L lua în stăpânire pe deplin pe Cristos ca țara noastră bună

Omul nostru exterior constă din trup ca organ al său, cu sufletul ca viață și persoană; înainte de a fi regenerați, sufletul nostru a fost viața și persoana noastră, iar trupul nostru a fost organul sufletului nostru, în timp ce duhul era mortificat, fără funcție.

Dar slavă Domnului, am fost regenerați și acum avem un om interior – duhul nostru contopit este omul nostru interior, noua noastră persoană!

Trebuie să fim întăriți în omul nostru interior (Efeseni 3:16), să fim reînnoiți în omul nostru interior zi de zi (2 Cor. 4:16), realizând că omul nostru interior este ascuns în inima noastră ca omul ascuns al inimii (1 Pet. 3:4).

În 1 Corinteni, Pavel a avut intenția de a-i ajuta pe sfinți să experimenteze moartea omului vechi și creșterea omului nou (1 Corinteni 3:1, 6-9; 5:7; 10:1-3).

Trebuie să aspirăm să creștem în viață și să fim oameni spirituali; nu trebuie să mai fim oameni carnali sau oameni în carne (cei dominați și conduși de carnea nostru), nici nu trebuie să fim oameni sufletești (cei care trăiesc în suflet), ci oameni spirituali!

Amin, aspirăm să fim cei care sunt dominați, guvernați, conduși, conduși și mișcați de duhul contopit, Duhul divin care trăiește în duhul nostru uman.

Țara bună este văzută în 2 Corinteni și Îl simbolizează pe Cristos Însuși ca întruparea Dumnezeului Triunic procesat dat nouă ca har divin pentru savurarea noastră (vezi 2 Corinteni 1:12; 4:15; 6:1; 8:1, 9; 9:8, 14; 12:9; 13:14).

În 1 Corinteni vedem istoria copiilor lui Israel în principal în exodul lor din Egipt și călătoria lor prin pustie, dar în 2 Corinteni Îl vedem pe Cristos ca țară bună fiind savurarea noastră ca har.

Trebuie să fim cei care cresc în viață pentru a lua în stăpânire pe deplin pe Cristosul atotinclusiv ca realitate a țării promise a lui Dumnezeu! Amin!

Ca noi să creștem în viață înseamnă să „eliminăm vechea generație”, îngăduind omului nostru exterior să fie mistuit și să fim înnoiți în mintea, emoția și voința noastră pentru transformarea noastră.

Economia lui Dumnezeu este ca omul nostru vechi (omul exterior) să fie mistuit și omul nostru nou (omul interior) reînnoit zi de zi (2 Cor. 4:16); aceasta are loc prin transformare.

Transformarea nu este ceva exterior; este un proces metabolic interior, în care Dumnezeu lucrează pentru a răspândi viața și natura Sa divină în toate părțile ființei noastre, în special în sufletul nostru (2 Cor. 3:18; Rom. 12:2).

Pe măsură ce suntem transformați, Cristos și bogățiile Sale sunt aduse întru noi ca fiind noul nostru element, iar elementul nostru vechi și natural este îndepărtat în mod gradat.

În timp ce ne întoarcem inima către Domnul, vălul este luat și avem o față dezvăluită pentru a-L privi și a-L reflecta; în acest fel, suntem transformați de la un grad de glorie la alt grad de glorie, chiar și de la Domnul Duh.

Când Îl vedem pe Domnul în duhul nostru, Îl reflectăm spontan în ceilalți. Când ne prezentăm trupul pentru practicarea vieții Trupului, adică atunci când ne prezentăm ca fiind un sacrificiu viu pentru viața de biserică, suntem transformați prin reînnoirea minții (Rom. 12:2).

Slavă Domnului că, prin mila și harul Său, de când am intrat în recâștigarea Domnului, a avut loc o schimbare metabolică în noi!

Aceasta este experiența de a fi reînnoiți pentru creșterea noastră în viață și transformarea în viață, pentru a fi aduși în savurarea lui Cristos ca țara noastră bună pentru clădirea și împărăția lui Dumnezeu!

Ce îndurarea de la Domnul este ca noi să fim într-un loc în care să-L putem savura pe Domnul împreună cu sfinții pentru ca să fim transformați prin moartea omului vechi și prin reînnoirea omului nou!

Doamne Isuse, ne îndreptăm inima către Tine pentru a Te privi cu fața dezvelită și a fi transformați în aceeași imagine de la Domnul Duh! Amin, Doamne, Îți permitem să Te introduci în noi cu toate bogățiile Tale, pentru ca omul nostru interior să poată fi reînnoit pe măsură ce omul nostru exterior este mistuit și dat la moarte. Dragă Doamne Isuse, ne prezentăm Ție pentru viața Trupului, pentru ca noi să fim transformați prin reînnoirea minții. Păstrează-ne în acest proces metabolic de a fi reînnoiți pentru creșterea noastră în viață și transformarea în viață, pentru a putea fi aduși întru savurarea lui Cristos ca țara noastră bună pentru clădirea și împărăția lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Growing in Life and being Transformed by our Old Man Dying out and our New Man being Renewed, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Deuteronom – săptămâna 1 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să ne ferim să avem o inimă rea de necredință, cârtiri și stagnarea în țară

09/06/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Voința și dorința lui Dumnezeu este ca noi să intrăm în savurarea și posesia Cristosului atotinclusiv ca țară bună, dar pentru ca noi să-L luăm în stăpânire, trebuie să ne ferim să avem o inimă rea de necredință, de cârtiri și de a stagna în țară. Amin!

Săptămâna aceasta începem o nouă înviorare de dimineață, studiul-cristalizare Deuteronom și, în special, săptămâna aceasta ajungem la subiectul, „Semnificația intrinsecă a cărții Deuteronom – o carte despre Cristos”.

În Luca 24:44 Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi că toate lucrurile scrise în legea lui Moise, profeți și psalmi Îl privesc pe El și toate trebuiau împlinite. Acest lucru arată că întregul Vechi Testament este o revelație a lui Cristos și că El este centrul și conținutul.

În Noul Testament, primul verset este Mat. 1:1 care spune: Cartea generației lui Isus Cristos; ultimul verset din Apocalipsa 22:21 menționează numele lui Isus. Primul și ultimul verset al Noului Testament Îl menționează pe Domnul Isus – El este conținutul și subiectul întregului Noul Testament.

Cristos este centrul și conținutul Vechiului Testament și al Noului Testament.

Pe măsură ce ajungem la cartea Deuteronom, trebuie să fim săraci în duh, pentru a putea câștiga ceva nou și proaspăt de la Domnul ca împărăție a cerurilor (Matei 5:3).

Pentru a fi fericit în mod divin trebuie să facem eforturi pentru a fi săraci în duh – goi, pe deplin deschiși Domnului pentru a primi ceva proaspăt din El distribuit în noi.

În plus, trebuie să fim puri în inimă (v. 8) pentru a-L vedea pe Dumnezeu; singurul nostru scop trebuie să fie Cristos Însuși, să-L contactăm, să-L primim și să fim plini cu El.

Există o diferență clară între a auzi despre Dumnezeu și a-L vedea pe Dumnezeu; Iov a auzit despre Dumnezeu prin auzul urechii, dar când ochiul L-a văzut, s-a pocăit în praf și cenușă (Iov 42:5-6).

Fie ca nu doar să auzim despre Dumnezeu și scopul Său, nu doar să înțelegem că dorința lui Dumnezeu este ca noi să Îl câștigăm pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună, ci și să-L cunoaștem pe Dumnezeu, să-L vedem pe Dumnezeu, să-L iubim pe Dumnezeu și să-L câștigăm pe Dumnezeu!

Fie ca să fim ca și copiii cei mici care primesc Împărăția lui Dumnezeu, așa cum a spus Domnul în Luca 18:17; să nu fim plini de concepții vechi, ci să fim ușor impresionați de Domnul și să primim noile Sale gânduri.

Este o îndurare din partea lui Dumnezeu să venim la El în cuvântul Său cu inima neocupată, primind Împărăția lui Dumnezeu ca un lucru nou. Putem să ne rugăm ca toți să primim noile gânduri ale Dumnezeului Triunic cu privire la Cristos ca centralitate și universalitate a economiei lui Dumnezeu.

Iar când venim la cuvântul Domnului, scopul nostru nu este doar să dobândim cunoștințe, ci să venim la El, pentru a avea viață (Ioan 5:39-40).

Ori de câte ori venim la cuvântul lui Dumnezeu, indiferent de cartea, capitolul sau versetul pe care-l citim, trebuie să venim la Domnul, pentru a-L primi ca viață. Amin!

Necesitatea revorbirii cuvântului pentru ca noua generație să fie perfecționată și să intre în țară

Deuteronom este un cuvânt final al legii și dă o concluzie atotcuprinzătoare a Pentateuhului – primele cinci cărți ale Bibliei, toate fiind scrise de către Moise.

După ce a dat legea și rânduielile, Moise a fost împovărat să le vorbească poporului Israel; Deuteronom înseamnă „a doua lege” și semnifică astfel o re-vorbire, o vorbire repetată, a legii divine.

Această carte a fost dată mai ales celei de-a doua generații, care au fost perfecționați de către Dumnezeu pentru a intra în țara bună.

Istoria lui Israel este un tip reprezentativ al istorii bisericii; trebuie să ne amintim că, orice este revelat cu privire la Israel, este o imagine despre noi astăzi, care ne arată unde suntem și ce suntem.

În natură, suntem identici cu copiii lui Israel și atunci când Dumnezeu i-a expus cu privire la un anumit lucru, acel lucru este și în noi.

Este posibil să fim credincioși de mulți ani și poate am fost în viața de biserică multă vreme, citind Biblia și aflându-ne în slujbă, dar nu ar trebui să avem nicio încredere în noi înșine, pentru că avem o natură răzvrătită și o ființă răzvrătită.

Suntem o constituție a răzvrătirii; de aceea, avem nevoie de îndurarea și harul Domnului.

Cu toții trebuie să ne dăm seama că suntem identici în natură cu copiii lui Israel și nu ar trebui să avem încredere în noi înșine; nu ar trebui să avem niciun fel de asigurare că suntem capabili să stăm și să rămânem în viața de biserică prin noi înșine.

Adevărul este că Îl putem savura pe Domnul dimineața, dar câteva ore mai târziu ne vom putea răzvrăti împotriva Sa; nu avem garanția că-I putem rămâne credincioși Domnului, așa că ar trebui să ne întoarcem în permanență către El și să-L inhalăm, primindu-L ca și cuvânt în ființa noastră.

În cartea Numeri vedem la final că, cu excepția lui Iosua și a lui Caleb, cei care erau calificați și gata să pună stăpânire pe țara bună au fost cei mai tineri.

Cea de-a doua generație nu a trecut la fel de multe lucruri ca prima generație, dar ei au primit beneficiul a ceea ce prima generație a experimentat.

Este probabil ca generația veche a vorbit generației tinere despre tot ceea ce au experimentat, au savurat și au suferit, iar această vorbire a făcut parte din creșterea și pregătirea celei de-a doua generații; ceea ce experimentau cei mai în vârstă era eficient în zidirea celor mai tineri.

Deci, Dumnezeu a obținut o a doua generație gata să intre în țara bună, cu mai mult de șase sute de mii de oameni, cu o moștenire bogată și cu un fundament puternic; ei au fost calificați pentru a fi formați într-o armată pentru a lupta pentru împărăția lui Dumnezeu.

Principiul este același cu noi astăzi în recâștigarea Domnului; ceea ce au experimentat cei mai în vârstă este transmis celor mai tineri și va fi foarte eficient în zidirea și pregătirea lor pentru a lupta împreună cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu.

Totuși, cei mai tineri nu ar trebui să creadă că generația mai în vârstă „se va pensiona”, deoarece își împărtășește experiența cu ei; mai degrabă, cei mai tineri sunt aduși în funcție în viața de biserică pentru a servi alături și în coordonare cu cei mai în vârstă pentru ca Domnul să aibă o cale.

Fie ca să fim mântuiți de a fi fixați, așezați sau preocupați și fie ca să fim făcuți tineri, noi, proaspeți și să trăim împreună cu Domnul pentru a fi cei care Îl inhalează în cuvântul Său și sunt folosiți de El pentru a face ceva nou în această epocă!

Doamne Isuse, ne dăm pe noi înșine pentru a fi pregătiți și formați de Tine în armata pe care Tu o dorești ca să lupte pentru Tine și împreună cu Tine să aducă împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Amin, Doamne, pregătește-Ți o nouă generație în viața de biserică, o generație proaspătă, nouă, vie și tânără cu Tine, cei care sunt perfecționați prin cuvântul Tău și prin experiențele generației mai vechi pentru a intra și a lua în stăpânire țara. Salvează-ne de a deveni fixați, stabiliți și ocupați. Ne deschidem către Tine, Doamne, ne golim și vrem să fim proaspeți și noi și să trăim una cu Tine pentru mișcarea Ta pe pământ!

Să ne ferim să avem o inimă rea de necredință, cârtiri și stagnarea în țară

Când Moise avea optzeci de ani, legea a fost dată prin el (Exod. 7:7); patruzeci ani mai târziu, însă, după ce prima generație (cu excepția lui Caleb și Iosua) a murit, el le-a vorbit din nou legea copiilor lui Israel.

De această dată a vorbit-o către a doua generație, generația care era gata să intre în țara bună și să o ia în stăpânire (Deut. 2:14; 8:6-10).

Dacă o să-L posedăm pe Cristos ca pe pământul bun, trebuie să învățăm din istoria Israelului și să ne ferim să avem o inimă rea de necredință, de cârtiri și de stagnarea în țară.

Trebuie să fim ne ferim să avem o inimă rea de necredință (Deut. 1:25-26, 28, 35-39; 9:23; Evrei 3:12, 16-19; 4:2, 6; 11:1; cf. 2 Corinteni 4:13.; Gal. 3:2, 5; Romani 10:17; Fapte 6:5a; Num 13:25-33; 14:4-10; 32:11-12; Ios. 14:6-12).

În Fapte vedem că Ștefan era plin de credință și plin de Duhul Sfânt; chiar și frații care slujeau la mese erau plini de credință! Iosua și Caleb, care L-au urmat pe Iehova, erau plini de credință; ei nu aveau o inimă rea de necredință.

În noi înșine nu putem intra în țara bună, dar Dumnezeu ne-a promis-o și El o va face în noi! Îl putem lua pe Cristos ca absolutismul nostru, ofranda noastră arsă, iar El în noi va fi absolut pentru Dumnezeu.

Fie ca să primim cuvântul lui Dumnezeu, să-l credem și să-L urmăm pe Domnul conform cuvântului Său. Fie ca să nu fie nimeni printre noi care să aibă o inimă rea de necredință să cadă de la Dumnezeul cel viu (Evrei 3:12).

Fie ca să ne menținem inima întoarsă către Domnul și să nu o lăsăm să se abată de la El; când inima noastră este întoarsă către Domnul, vălul este dat de-o parte, și Îl privim cu fața dezvelită!

Pe măsură ce Îl vedem pe Domnul, El infuzează tot ce El este întru noi pentru a fi credința noastră; El Însuși devine credința prin care credem în El. O, fie ca să privim către Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre (Evrei 12:2)!

Singurul mod în care putem avea credință este privind către El; El ne infuzează cu Sine Însuși ca element credincios pentru a crede pentru noi – El devine Autorul credinței noastre, iar pe măsură ce continuăm să ascultăm cuvântul Său, El devine Desăvârșitorul credinței noastre.

Să nu fim ca mulți dintre cei din poporul lui Israel care, pentru că aveau o inimă de necredință, nu au intrat în țara bună, ci au murit în pustie (Evrei 3:16-19).

Fie ca cuvântul pe care îl auzim să ne ajute în timp ce îl amestecăm cu credința noastră (Evrei 4:2); așa cum ne vorbește Domnul, să amestecăm acest cuvânt cu credința! Îndoielile sunt în mintea noastră, dar credința este în duhul nostru; duhul nostru este un duh de credință (2 Corinteni 4:13).

Când venim la cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să ne exersăm duhul pentru a primi Cuvântul lui Dumnezeu prin intermediul a tot felul de rugăciuni. Credința este substanțierea lucrurilor sperate, convingerea lucrurilor care nu se văd (Evrei 11:1); singurul mod în care putem Îl substanția pe Dumnezeu nevăzut și scopul Său este prin exersarea duhului nostru de credință pentru a-L atinge.

Moise a fost un astfel de om; el a perseverat, fiind unul care L-a văzut pe Cel nevăzut (Evrei 11:27).

Atunci când ne exersăm duhul pentru a-L substanția pe Cristos, toate cele cinci simțuri ale noastre sunt implicate în mod spiritual: Îl atingem pe Cristos, Îl vedem pe Cristos, Îl auzim pe Cristos, Îl gustăm pe Cristos și chiar Îl mirosim pe Cristos. Amin!

Pe măsură ce suntem sub ascultarea credinței, primim Duhul și suntem infuzați cu El (Galateni 3:2, 5); credința vine prin auzire și auzirea este prin cuvântul lui Cristos (Rom. 10:17).

Amin, fie ca să nu fim la fel ca prima generație a poporului Israel, care a avut o inimă rea de necredință, când au auzit raportul rău din partea celor zece spioni; fie ca să fim ca Iosua și Caleb, care au avut credință în Dumnezeu și în cuvântul Său, crezând că El le-a promis țara și că o va face, iar uriașii din țară sunt hrana lor!

Amin, toate problemele, dificultățile și încercările prin care trecem sunt pâinea noastră – ele sunt o ocazie ca noi să-L experimentăm și să-L savurăm pe Cristos!

Pentru ca noi să-L luăm în stăpânire pe Cristos ca țară bună, trebuie să ne ferim de cârtiri (murmurări nemulțumite și secrete, plângeri) – vezi 1 Cor. 10:5-6, 10-11; Deut. 1:27; Num. 14:1-4; Psa. 106:25; Fil. 2:14.

Așa cum murmurau copiii lui Israel, așa facem și astăzi; dar fie ca noi să fim cei care fac toate lucrurile fără cârtiri și raționamente, pentru a putea fi fără vină și fără vinovăție, copii ai lui Dumnezeu fără cusur în mijlocul unei generații strâmbe și pervertite, printre care strălucim ca lumini în lume, ținând sus cuvântul vieții!

Cârtirile sunt foarte grave în ochii lui Dumnezeu; copiii lui Israel au cârtit în corturile lor – aveau murmurări secrete, mormăiri și plângeri… ori de câte ori există o plângere la noi, trebuie să ne pocăim înaintea Domnului.

Este posibil să avem dificultăți, încercări, boli, iar alții ne pot maltrata, dar ar trebui să fim atenți referitori la plângeri.

Cârtirea este o expresie a cărnii, care este totalitatea ființei căzute a omului.

Istoria copiilor lui Israel este un exemplu pentru noi, astfel încât să nu cârtim la fel cum și ei au cârtit și astfel au pierit. O, Doamne Isuse, izbăvește-ne de orice cârtire – atât mică, cât și mare, atât de plângeri, cât și răzvrătirea împotriva autorității lui Dumnezeu!

Dacă o să-L posedăm pe Cristos ca țară bună, trebuie să fim atenți să nu stagnăm în țară; cuvântul stagnare implică pierderea prospețimii spirituale și stingerea impresiilor originale, produse de forța obișnuinței sau cu o ședere lungă în același loc – Deut. 4:25; Apocalipsa 3:15-22; Deut. 34:7.

Trebuie să ne ferim să stagnăm în țară; asta înseamnă că suntem în viața de biserică, dar ne-am pierdut prospețimea spirituală, deoarece am rămas în același loc (nu doar fizic, ci și spiritual) mulți ani.

Cum putem fi proaspeți cu Domnul? Trebuie să fim în prezența Sa, pentru a putea avea timpuri de împrospătare.

Fie ca noi să fim mântuiți de a pierde ascuțimea, percepția noastră incisivă despre Cristos. Fie ca să învățăm să ne omogenizăm cu sfinții și să ne păstrăm prospețimea cu Domnul și să rămânem în prezența Lui!

Există un mare pericol să credem că suntem bogați, că nu avem nevoie de nimic și că știm toate lucrurile; aceasta este atitudinea bisericii din Laodicea și Domnul a sfătuit-o să cumpere de la El pe Dumnezeul Triunic procesat.

Fie ca să venim la Domnul și să plătim prețul pentru a-L savura și a-L poseda pe Dumnezeu Tatăl, pe Cristos Fiul și pe Duhul care ne unge, pentru ca noi să vedem cu adevărat economia lui Dumnezeu într-un mod viu și vital!

Cea mai mare parte a celei de-a doua generații nu a fost prezentă pentru a auzi dăruirea celor Zece Porunci, statutele și decretele de la Muntele Sinai; de aceea, Dumnezeu l-a împovărat pe Moise să vorbească, să repete, legea; această re-vorbire a fost o pregătire reînnoită dată noii generații de copii ai lui Israel după îndelungarea lor rătăcire, pentru a-i pregăti să intre în țara bună promisă de Dumnezeu și să o moștenească ca posesia lor (vezi Ex. 3:8; Col. 1:12; 2:6-7).

Doamne Isuse, vrem să-L posedăm pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună! Tu ni L-ai promis pe Cristos ca moștenire, și credem că Tu o vei face în noi! Amin, Doamne, izbăvește-ne de a avea o inimă rea de necredință. Fie ca noi să rămânem sub ascultarea credinței și să privim către Isus, pentru a putea fi infuzați cu Tine ca credința noastră! Doamne, izbăvește-ne de cârtiri și de orice plângeri, nemulțumiri și mormăiri. Fie ca să transformăm toate plângerile noastre în rugăciune și să ne ferim de cârtiri pentru a nu pieri. Dragă Doamne Isuse, izbăvește-ne de a stagna în țară – izbăvește-ne de a ne pierde prospețimea noastră spirituală. Nu vrem să fim căldicei ci să plătim prețul pentru a-L obține din nou și din nou pe Dumnezeul Triunic procesat în experiența noastră!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Beware of having an Evil Heart of Unbelief, Murmurings, and Languishing in the Land, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Deuteronom – săptămâna 1 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să lăsăm cuvântul lui Cristos să locuiască în noi în mod bogat și să experimentăm funcțiile Cuvântului

01/06/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Când permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inima noastră, devenim locul vorbirii lui Dumnezeu și lăsăm cuvântul lui Cristos să locuiască în noi bogat pentru singurul om nou.

De multe ori, diferite părți ale ființei noastre sunt în război – există diferite părți în ființa noastră care se ceartă unele cu altele; în acest moment trebuie să dăm loc păcii lui Cristos care prezidează.

Avem pacea lui Cristos – aceasta a fost instalată în ființa noastră și acum trebuie să lăsăm ca această pace să domnească și să arbitreze în noi, având cuvântul final.

Într-o zi Cristos va fi Judecătorul și va avea ultimul cuvânt, dar până atunci, trebuie să păstrăm unitatea Trupului, unitatea Duhului, permițând păcii lui Cristos să arbitreze în inima noastră.

Pentru aceasta, trebuie să lăsăm deoparte opinia și conceptul nostru și să ascultăm cuvântul Arbitrului care locuiește în noi.

Cristos a intrat în noi atât ca viață, cât și ca pace; El este Arbitrul care locuiește și El vrea să arbitreze în inima noastră și să stăpânească în noi ca pace.

Când vom permite Arbitrului care locuiește să aibă ultimul cuvânt în noi, vom avea mai puține probleme, mai ales probleme personale, pentru că Domnul va arbitra și va înlătura toate disputele din noi.

Pacea lui Cristos instalată în ființa noastră rezolvă toate disputele din ființa noastră, determinându-ne să avem pace cu Dumnezeu și cu omul.

Pentru viața potrivită a Trupului, avem nevoie ca pacea lui Cristos să arbitreze, să ne ajusteze și să decidă toate lucrurile din inima noastră și în relațiile noastre cu celelalte membre ale Trupul lui Cristos.

Cristosul atotinclusiv și vast devine totul pentru noi, iar El ca pace arbitrează în inima noastră; în omul nou nu pot exista distincții culturale – doar Cristos poate fi în singurul om.

Ori de câte ori simțim că există diferite părți care se ceartă în noi, trebuie să acordăm loc păcii lui Cristos, permițând acestei păci să aibă ultimul cuvânt.

Aceasta înseamnă că, indiferent de părerea și concepția noastră, trebuie să le dăm deoparte și să ascultăm cuvântul Arbitrului care locuiește. Când pacea lui Cristos arbitrează în inima noastră, avem pace cu Dumnezeu și cu omul și păstrăm unitatea Trupului lui Cristos.

Pacea lui Cristos este de fapt legătura de unire a păcii, unitatea din Trupul lui Cristos. În această pace viața de biserică în calitate de omul cel nou este păstrată, și pe măsură ce pacea lui Cristos prezidează în inima noastră, reînnoirea omului nou are loc continuu.

Unitatea noastră în bisericile locale este menținută nu prin străduința umană, ci prin pacea lui Cristos care arbitrează în noi. Aceasta înseamnă că trebuie să rămânem pe cruce și să permitem lucrării crucii să ne termine și să ne păstreze în unitate.

Să îngăduim păcii lui Cristos să arbitreze în noi pentru a ne menține în unitate ca să putem avea vorbirea lui Dumnezeu

Este foarte interesant că în Col. 3 că Pavel menționează mai întâi pacea lui Cristos arbitrând în inima noastră, iar apoi el vorbește despre cuvântul lui Cristos care locuiește bogat în noi.

De ce e pacea lui Cristos mai întâi și apoi cuvântul lui Cristos? Dorită faptului că, potrivit principiului din Biblie, vorbirea lui Dumnezeu necesită unitatea.

Când poporul lui Dumnezeu este divizat, cuvântul Lui devine rar; când există o diviziune între poporul lui Dumnezeu, cuvântul Lui devine rar.

Dumnezeu vorbește când există unități între poporul Său și când există împărțire, cuvântul Lui este rar și nu se vorbește de la Dumnezeu.

De exemplu, când copiii lui Israel erau în pustie, Dumnezeu a vorbit în cortul întâlnirii; Cortul Întâlnirii a fost un semn al unității poporului lui Dumnezeu.

Mai târziu, când templul a fost zidit în Ierusalim ca continuarea Cortului Întâlnirii, vorbirea lui Dumnezeu a fost prin preoți, când au intrat în Sfânta Sfintelor.

Astăzi trebuie să lăsăm ca pacea lui Cristos să arbitreze în inima noastră, pentru a putea fi păstrați într-o situație plină de unitate și armonie și să devenim locul vorbirii lui Dumnezeu, oracolul Său (Apocalipsa 2:1, 7).

Când ne aflăm într-o situație cu argumente, dispute, ofensări și jigniri, cuvântul lui Cristos nu poate locui în noi; chiar dacă cuvântul vrea să locuiască, el nu poate.

Deci trebuie să lăsăm ca pacea lui Cristos să arbitreze în noi; acest cuvânt „lăsăm” nu este ceva pasiv, ci agresiv – noi cooperăm cu El, lăsăm ca pacea să arbitreze în mod activ în noi și să ne mențină într-o situație de pace.

Nu stăm doar acolo și așa cumva pacea lui Cristos stăpânește în noi și cuvântul lui Cristos locuiește în noi bogat …

Trebuie să citim Cuvântul, să ne rugăm cu cuvântul, să cântăm cuvântul, să absorbim Cuvântul și să asimilăm Cuvântul viu, cu rhema – cuvântul vorbit instantaneu al lui Cristos – și trebuie să lăsăm ca acest Cuvânt care este viață și duh să aibă o cale în noi, un trecere liberă în noi.

Dumnezeu vrea să-Și facă domiciliul în toată inima noastră prin cuvântul Său; ar trebui să-i permitem păcii lui Cristos să arbitreze în noi, astfel încât să fim păstrați într-o condiție de unitate, și trebuie să lăsăm ca Cuvântul lui Cristos să locuiască în noi bogat.

De fiecare dată când venim la Domnul, înainte ca El să ne vorbească, trebuie să permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inima noastră; chiar înainte de a ne aduce darul pe altar, în timp ce ne amintim că cineva are ceva împotriva noastră, ar trebui să mergem să avem grijă de acest lucru pocăindu-ne și mărturisind mai întâi.

În caz contrar, darul oferit Domnului de către noi va fi pretențios și este posibil să nu fie acceptabil înaintea Sa. Trebuie să lăsăm ca pacea lui Cristos să arbitreze în inima noastră, apoi să lăsăm ca cuvântul lui Cristos să locuiască în noi în mod bogat.

Doamne Isuse, permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inima noastră, pentru a putea fi păstrați într-o situație plină de unitate și armonie și să devenim locul vorbirii lui Dumnezeu, oracolul Său. Amin, Doamne, vrem să tratăm cu orice jignire sau păcat pe care lumina Ta îl expune și lăsăm ca pacea Ta să aibă ultimul cuvânt în noi. Întronăm pacea Ta în inima noastră, pentru a putea fi păstrați în unitate. Salvează-ne de la a fi într-o situație de diviziune sau tulburare; adu-ne în pace și fie ca pacea Ta să arbitreze în noi. Amin, Doamne Isuse, permitem păcii Tale să arbitreze în inima noastră și lăsăm ca cuvântul Tău să locuiască în noi în mod bogat!

Trebuie să lăsăm ca Cuvântul lui Cristos să locuiască în mod bogat în noi și să experimentăm funcțiile Cuvântului

Ce înseamnă să lăsăm cuvântul lui Cristos să locuiască bogat în noi? Înseamnă că permitem cuvântului lui Dumnezeu să aibă un spațiu adecvat pentru a pătrunde și satura toată ființa noastră.

Pentru noi ca credincioși în Cristos este esențial să lăsăm cuvântul lui Cristos să intre în noi, să locuiască în noi, să predomine în noi și să înlocuiască conceptele, opiniile și filozofiile noastre (vezi Psa. 119:130; cf. Apoc. 21:23; 22:5).

Chiar dacă Îl iubim pe Domnul și suntem în viața de biserică, există unele filozofii ale acestei epoci care încă predomină și lucrează în noi; am ales lucrurile din trecutul nostru, din educația noastră și din societatea de azi.

Există unele lucruri în noi, unele ideologii, unele opinii și concepte, iar acestea nu permit cuvântului să intre în noi, să locuiască și să aibă o cale în noi.

Așadar, trebuie să lăsăm cuvântul lui Cristos să locuiască în noi în mod bogat, permițându-i să înlocuiască conceptele, opiniile și filozofiile noastre. Putem chiar trebuie să-i spunem Domnului,

O, Doamne, Te iubesc, vreau să permit cuvântului Tău să locuiască în mine în mod bogat în toată înțelepciunea, așa că sunt dispus să las conceptele mele la o parte. Doamne, fie ca cuvântul Tău să câștige teren în mine. Sunt dispus să-mi uit părerea și să-mi pun deoparte filozofia, pentru ca cuvântul Tău să stăpânească în mine!

Trebuie să permitem cuvântului Domnului să aibă primul loc în noi, astfel încât să putem experimenta funcțiile cuvântului lui Dumnezeu care operează în noi și administrăm altora bogățiile lui Cristos din ființa noastră (Col. 3:16).

Mai întâi trebuie să permitem păcii lui Cristos care arbitrează să ne păstreze în unitate, pentru ca Domnul să ne vorbească, și trebuie să acordăm primul loc cuvântului lui Dumnezeu; dacă facem acest lucru, vom experimenta funcțiile cuvântului lui Dumnezeu.

Unele dintre funcțiile Cuvântului lui Dumnezeu sunt: cuvântul lui Dumnezeu ne luminează, ne hrănește, ne potolește setea, ne întărește, ne spală, ne zidește, ne perfecționează și ne edifică.

În primul rând, Cuvântul lui Dumnezeu ne luminează (Psa. 119:105, 130); Cuvântul Său este o lampă pentru calea noastră și ne dă înțelegere, strălucind asupra noastră și determinându-ne să umblăm în lumina lui Dumnezeu.

Cuvântul lui Dumnezeu ne hrănește; putem trăi datorită cuvântului lui Dumnezeu la fel cum trăim datorită pâinii. Cât de dulci și minunate sunt cuvintele Domnului pentru noi (Mat. 4:4; 1 Tim. 4:6)!

Cuvântul lui Dumnezeu ne udă pentru a ne potoli setea; putem veni la Domnul fără bani pentru a bea și a ne potoli setea în cuvântul Său (Isaia 55:1, 8-11).

Cuvântul lui Dumnezeu ne întărește și, pe măsură ce ascultăm cuvântul lui Dumnezeu, el devine viață pentru noi și aduce vindecare întregii noastre ființe (1 Ioan 2:14; Prov. 4:20-22).

Cuvântul lui Dumnezeu ne spală; suntem pregătiți să fim mireasa lui Cristos fără nicio pată sau riduri prin spălarea apei în cuvântul lui Dumnezeu (Efeseni 5:26).

Dumnezeu prin cuvântul harului Său este capabil să ne zidească și să ne dea o moștenire printre toți cei care au fost sfințiți; Cuvântul lui Dumnezeu este capabil să ne zidească (Fapte 20:32).

Cuvântul lui Dumnezeu ne completează și ne perfecționează; toată Scriptura este suflată de Dumnezeu și este profitabilă pentru învățătură, pentru convingere, pentru îndreptare, pentru instruire în dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie complet, complet echipat pentru orice lucrare bună (2 Tim. 3:15-17). Amin!

Cuvântul lui Dumnezeu ne edifică sfințindu-ne; când lăsăm ca cuvântul lui Cristos să locuiască în noi în mod bogat, suntem sfințiți de Cuvânt, de Domnul care ne vorbește în cuvântul Său (Ioan 17:17).

Ar trebui să petrecem mai mult timp pentru a medita asupra cuvântului lui Dumnezeu – chiar să petrecem mai mult timp în cuvântul lui Dumnezeu decât ascultând știrile sau pe rețelele de social media. Avem timp, dar este posibil să pierdem mult timp.

Zilele sunt rele – trebuie să trăim în aceste zile rele în așa fel încât să răscumpărăm timpul prin a fi în cuvântul lui Dumnezeu. Pe măsură ce permitem Cuvântului lui Dumnezeu să locuiască în noi bogat și să locuiască în noi, putem deveni o ființă umană potrivită, un om al lui Dumnezeu plin de Cristos ca realitate a tuturor atributelor lui Dumnezeu (Col. 3:16-25; Fil. 4:5-8).

Dacă permitem păcii lui Cristos să arbitreze în noi și dacă suntem plini de cuvântul lui Cristos, vom avea omul nou într-un mod practic. Atunci toți sfinții din toate bisericile din recâștigarea Domnului Îl vor trăi pe Cristos în singurul om nou.

Fie ca să ne rugăm neîncetat și să fim fermi și perseverenți în rugăciune, practicând aceste lucruri, ridicând pro-activitatea noastră în căutarea lucrurilor de sus, astfel încât pacea lui Cristos să arbitreze în inima noastră și cuvântul lui Cristos să ne locuiască pentru noul om.

Doamne Isuse, lăsăm cuvântul lui Cristos să locuiască în noi bogat, dându-i loc adecvat în noi pentru a pătrunde și a satura întreaga ființă. Amin, Doamne, vrem să petrecem timp cu Tine în cuvântul Tău, cugetând la cuvântul Tău și rugându-ne Ție cu cuvântul Tău, pentru ca cuvântul Tău să intre în noi, să locuiască în noi, să domine în noi și să ne înlocuiască conceptele, opiniile și filozofiile noastre. Dăm cuvântului Tău primul loc, astfel încât să experimentăm funcțiile cuvântului lui Dumnezeu care operează în noi și să administrăm bogățiile lui Cristos din ființa noastră pentru singurul om nou.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Let the Word of Christ dwell in us Richly and Experience the Functions of the Word, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Cunoașterea și experimentarea Cristosului atotinclusiv și vast – săptămâna 6 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Ca mister al lui Dumnezeu, Cristos este întruparea plinătății Dumnezeirii

21/05/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Ca mister al lui Dumnezeu, Cristos este întruparea plinătății Dumnezeirii (Col. 2:9); întregul Dumnezeu Triunic, chiar plinătatea Dumnezeului Triunic, locuiește în Cristos într-o formă trupească. Ce mister este acesta!

Am văzut că Cristos este misterul lui Dumnezeu, istoria lui Dumnezeu și că, ca atare, toată înțelepciunea și cunoașterea locuiesc în El.

Noi credem că avem înțelepciune și cunoștințe, dar nu este chiar așa; adevărata înțelepciune și cunoaștere este în Cristos și, mai ales, când privim ceea ce este El și a făcut, vedem înțelepciunea lui Dumnezeu și cunoașterea Sa.

Dumnezeu are înțelepciunea de sus, cunoașterea de top; El a făcut universul, El ține universul și El are o economie minunată.

În economia Sa, Cristos a devenit om și El a trecut prin multe procese pentru a deveni un Duh dătător de viață; acum, pe măsură ce Duhul El locuiește înăuntrul credincioșiilor Săi pentru a fi viața și totul al lor. Aceasta este înțelepciunea lui Dumnezeu.

De multe ori în biserică pot exista unii care caută cunoaștere și înțelepciune; ceea ce ar trebui să căutăm nu este înțelepciunea și cunoașterea umană, ci înțelepciunea și cunoașterea lui Dumnezeu.

Înțelepciunea și cunoașterea umană nu ne duc nicăieri; de fapt, cu cât avem mai multe cunoștințe umane, cu atât credem că suntem mai buni și mai deștepți decât ceilalți, cu atât ne separăm de ei și cu atât avem mai multe probleme.

Numai înțelepciunea lui Dumnezeu este înțelepciune autentică și numai cunoașterea lui Dumnezeu este cunoaștere reală.

Înțelepciunea este legată de duhul nostru – în duhul nostru putem avea înțelepciune, chiar și înțelepciunea care vine de la Dumnezeu; cunoașterea este legată de mintea noastră – în mintea noastră avem adevărata cunoaștere, cunoașterea lui Dumnezeu, atâta vreme cât Îi permitem Domnului să ne reînnoiască mintea în cuvântul Său.

Vedem înțelepciunea și cunoașterea lui Dumnezeu în istoria lui Dumnezeu, în Cristos și în procesele prin care El a trecut, deși omul a făcut tot posibilul chiar să-L dea la moarte, Dumnezeu în înțelepciunea Sa i-a răscumpărat pe toți oamenii prin moartea lui Cristos și a oferit o cale ca toți să fie regenerați în învierea Sa.

Aleluia pentru înțelepciunea lui Dumnezeu! Vrem să-L cunoaștem și să-L experimentăm pe Cristos ca misterul lui Dumnezeu, Cel în care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și cunoașterii!

Fie ca noi să petrecem mult timp în Cuvântul lui Dumnezeu să ne rugăm peste cuvânt și să primim atât duh, cât și viață, precum și înțelepciunea și cunoștința spirituală! Și fie ca să ne rugăm ca să avem un duh de înțelepciune și înțelegere în deplina cunoaștere a Lui!

Ca mister al lui Dumnezeu, Cristos este întruparea plinătății Dumnezeirii

Ce înseamnă faptul că în Cristos locuiește toată plinătatea Dumnezeirii trupește?

Este posibil să înțelegem ce înseamnă aceste cuvinte, dar ce înseamnă acest lucru și cum putem aplica acest lucru la experiența noastră? Ce este această plinătate? Ce este toată plinătatea? Ce înseamnă că plinătatea locuiește în El trupește?

Col. 2:9 este unul dintre cele mai dificile versete de înțeles, dar conține un aspect al lui Cristos pe care trebuie să-l vedem. În Cristos, ca misterul lui Dumnezeu, nu numai bogăția Dumnezeirii, ci plinătatea Dumnezeirii, locuiește, chiar toată plinătatea Dumnezeirii!

Toată plinătatea Dumnezeirii se referă la întreaga Dumnezeire, Dumnezeul complet, nu doar a doua persoană din Dumnezeire – Cristos, Fiul, ci Dumnezeirea completă. Întregul Dumnezeu – Tatăl, Fiul și Duhul, locuiește în acest Cristos.

Cuvântul Dumnezeire se referă la dumnezeirea lui Cristos.

Întrucât Dumnezeirea cuprinde Tatăl, Fiul și Duhul, plinătatea Dumnezeirii trebuie să fie plinătatea Tatălui, a Fiului și a Duhului (Mat. 28:19; 2 Cor. 13:14).

Tatăl are plinătatea, Fiul are plinătatea, iar Duhul are plinătatea; acum plinătatea întregii Dumnezeiri locuiește și este întrupată în acest Cristos într-o formă trupească.

Plinătatea Dumnezeirii locuiește ca persoană în trupul Cristosului întrupat, adică în Cristos cu un trup uman. Aceasta înseamnă că plinătatea Dumnezeirii locuiește în Cristos într-un mod care este atât real cât și practic, într-un mod care este vizibil, de atins și gata de primit.

În Evr. 10 Pavel ne spune că Dumnezeu nu se bucură de jertfe și ofrande, dar El a pregătit un trup pentru Cristos. Dumnezeu a pregătit un trup pentru Cristos și în acest trup al lui Cristos locuiește toată plinătatea Dumnezeirii.

Acest lucru nu e ușor de înțeles cu mintea noastră umană, dar este adevărat, deoarece în acest mic trup uman al lui Cristos – pe care Tatăl l-a pregătit – locuiește toată plinătatea întregii Dumnezeiri.

La timpul scrierii apostolului, gnosticismul – un amestec de religie ebraică și filozofie greacă – a invadat biserica și a deteriorat-o, iar acest tip de învățătură eretică a susținut că are înțelepciune.

De aceea Pavel a spus că înțelepciunea și cunoașterea autentică se află în Cristos, căci comorile înțelepciunii și cunoașterii sunt ascunse în El.

Mai mult, Gnosticismul învață că toate problemele sunt rele, inclusiv trupul uman; dar Pavel spune în mod polemic în Col. 2:9 că toată plinătatea Dumnezeirii locuiește în Cristos într-o formă trupească.

În acest trup – despre care gnosticii spun că este necurat și nechibzuit – Dumnezeu în planul Său misterios a venit să locuiască într-un mod complet. Aleluia!

O, fie ca să-L vedem pe acest Cristos care, ca misterul lui Dumnezeu, are toată plinătatea Dumnezeirii locuind în El trupește! Fie ca noi să fim plini de înțelepciunea spirituală și cunoașterea acestui Cristos!

Doamne Isuse, Te lăudăm că ai devenit un om pentru a fi misterul lui Dumnezeu, Cel în care toată plinătatea Dumnezeirii locuiește trupește! Aleluia, întregul Dumnezeu Triunic – Tatăl, Fiul și Duhul – locuiește în Cristos într-o formă trupească și în El întregii plinătăți i-a făcut plăcere să locuiască! Dumnezeul care a locuit într-o lumină de neapropiat S-a întrupat pentru a fi om, iar în trupul uman al acestui om Isus Cristos locuiește toată plinătatea Dumnezeirii! Te lăudăm Doamne Isuse și vrem să Te cunoaștem ca o asemenea persoană!

Plinătatea Dumnezeirii a locuit trupește în Cristos și, de asemenea, locuiește în Trupul Său glorificat

Când Dumnezeu a devenit om, când Domnul Isus S-a născut ca ființă umană, Dumnezeu S-a îmbrăcat cu umanitatea; trupul fizic cu care Cristos S-a îmbrăcat în umanitatea Sa a avut toată plinătatea Dumnezeirii locuind în el.

Toată plinătatea Dumnezeirii locuiește în Cristos ca fiind Cel care a avut un trup uman (vezi Ioan 1:1, 14; Rom. 8:3; Evrei 2:14).

Cristos nu a venit ca un fantomă, o stafie sau un duh; El a venit cu un trup uman. El S-a născut prin Maria cu un trup uman și în acel trup toată plinătatea Dumnezeirii este întrupată și conținută.

Înainte de întruparea Sa, plinătatea Dumnezeirii locuia în Cristos în calitate de Cuvântul etern, dar nu locuia în El trupește pentru că El nu avea un trup uman (Ioan 1:1).

Cristos a întrupat plinătatea Dumnezeirii ca Cuvânt, dar această plinătate nu a locuit în El trupește, nu până când a fost întrupat ca om. Acum, în trupul Său încarnat, plinătatea lui Dumnezeu locuiește în El într-o formă trupească.

Nu doar bogățiile lui Dumnezeu, precum dragostea, lumina, răbdarea, bucuria Sa etc., locuiesc în Cristos, ci plinătatea, revărsarea și expresia a tot ceea ce este Dumnezeu care locuiește în Cristos.

Col. 2:9 se referă la divinitate, care este diferită de caracteristicile divine manifestate de lucrurile create; aceasta indică puternic divinitatea lui Cristos și este versus tradiția oamenilor și a elementelor lumii.

De fapt, tradiția lumii și elementele lumii nu pot fi comparate cu plinătatea Dumnezeirii.

Tot ceea ce Dumnezeu este, a făcut și a împlinit, inclusiv ceea ce El știe, ce El poate face, ce El a făcut, ce El a împlinit, El a obținut și El a realizat, toate acestea sunt incluse în plinătatea Dumnezeirii care locuiește în Cristos într-o formă trupească.

Tatăl este bogat, Fiul este nelimitat, iar Duhul este fără măsură; întregul Dumnezeu Triunic este întru totul întrupat în Cristos, iar în afara lui Cristos nu-L putem găsi pe Dumnezeu nici nu putem să-L contactăm pe Dumnezeu.

Când Îl primim, Îl experimentăm și Îl savurăm pe Cristos, noi primim, experimentăm și savurăm Dumnezeul Triunic – Tatăl, Fiul și Duhul!

După ce Cristos S-a întrupat, El S-a îmbrăcat cu un trup omenesc, plinătatea Dumnezeirii a început să locuiască în El într-o formă trupească și în trupul Său glorificat (Fil. 3:21) acum și pentru totdeauna locuiește. Aleluia!

După moartea și învierea Sa, Cristos nu Și-a pus la o parte trupul, trupul uman cu care S-a îmbrăcat prin întrupare; mai degrabă, când a fost înviat, El a fost înviat cu un trup de glorie, un trup glorificat!

În seara învierii Sale, Cristos a venit la ucenicii Săi și a intrat în camera în care se aflau; El a intrat prin ușile închise în cameră, totuși El avea un trup care putea fi atins.

Trupul Său a fost glorificat; El mai are un trup, dar acesta a fost transfigurat, iar în acest trup, plinătatea Dumnezeirii încă mai trăiește!

Slavă Domnului, Cristos nu S-a îmbrăcat doar cu carnea și apoi S-a înălțat la cer ca duh; mai degrabă, El a înviat și S-a înălțat ca om cu un trup, iar în acel trup locuiește toată plinătatea Dumnezeirii!

Cristosul nostru de astăzi este în glorie și El are încă un trup, iar plinătatea Dumnezeirii este întrupată în acel trup glorificat.

Azi noi în calitate de copii ai lui Dumnezeu, avem și noi un trup, și într-o zi trupul nostru uman va fi transfigurat în trupul gloriei Sale, căci Cristos este Pionierul, Conducătorul nostru, Primul născut în înviere și noi toți Îl urmăm!

Te lăudăm Doamne pentru că Tu nu doar Te-ai îmbrăcat cu un trup omenesc pentru lucrarea Ta și ai trăit pe pământ, dar ai adus și acest trup în glorie pentru a-l transfigura în trupul gloriei Tale! Aleluia, Isus Cristos a ajuns să fie un om cu un trup uman și în acest trup toată plinătatea Dumnezeirii locuiește! Slavă Domnului, în trupul glorificat al lui Cristos, plinătatea Dumnezeirii locuiește trupește! Amin, Doamne, credem că și noi vom fi aduși în glorie împreună cu Tine și așteptăm cu nerăbdare răscumpărarea trupului nostru, astfel încât să avem un trup glorificat ca al Tău! Aleluia!