Să-L cunoaștem pe Dumnezeu

Învierea lui Cristos a fost nașterea Sa ca primul Fiu născut al lui Dumnezeu în umanitatea Sa

06/08/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Apostolul Pavel a văzut învierea Domnului în Psalmul 2:7 și a citat acest verset când a predicat Evanghelia în Fapte 13, căci și-a dat seama că învierea a fost o naștere a Domnului Isus – El a fost născut de Dumnezeu pentru a fi primul Său Fiu născut în umanitatea Sa, în învierea Sa. Aleluia!

Cât de minunat este dragul nostru Domn Isus, care este atât viața, cât și Mântuitorul nostru și modelul nostru! În primul rând, Cristos a creat toate lucrurile; El a fost instrumentul activ prin care toate lucrurile au fost create și toate lucrurile au venit la ființă prin El. Apoi, El Însuși a devenit una dintre creaturile Sale; S-a încarnat pentru a fi om.

De ce a devenit El om? Unul dintre scopurile încarnării Sale a fost să-L aducă pe Dumnezeu în om, astfel încât omul să fie adus în Dumnezeu. Un alt scop a fost să-l răscumpere pe om; prin încarnarea Sa, Isus Cristos a luat carne și sânge omenesc pentru a-l răscumpăra pe om și a-l aduce înapoi la Sine. Slavă Domnului!

Fie ca Domnul să ne descopere adevărul minunat al încarnării lui Cristos, ca să putem înțelege care sunt implicațiile faptului că Dumnezeu a devenit om. Fie ca să vedem ce înseamnă pentru El să trăiască o viață umană, o viață umană perfectă și apoi să moară pe cruce.

Mai mult, fie ca Domnul să ne dea o nouă descoperire pentru a vedea care sunt implicațiile învierii lui Cristos și toate lucrurile minunate pe care le-a realizat în învierea Sa. Fie ca toate aceste lucruri să nu fie doar niște adevăruri sau doctrine pentru noi, ci ceva atât de real, atât de viu și atât de plăcut.

Dumnezeu a devenit om pentru a fi unit și contopit cu omul, astfel încât să-l poată face pe om Dumnezeu în viață și în natură, dar nu în Dumnezeire. El a devenit ceea ce suntem noi pentru ca noi să avem o cale nu doar de a ne întoarce la Dumnezeu, ci, mai mult, de a deveni ceea ce este El.

Desigur, nu vom deveni niciodată Dumnezeu în Dumnezeirea Sa, căci Dumnezeirea este numai a Lui; cu toate acestea, avem viața și natura divină pentru a fi la fel ca El în viață, natură, expresie și funcție. Slavă Domnului!

Pentru aceasta, Dumnezeu a devenit om; Fiul lui Dumnezeu S-a încarnat pentru a fi sămânța lui David. El a intrat în linia genealogică umană, genealogia regelui David și S-a născut pentru a fi un om cu carne și oase.

Apoi, El a trăit o viață umană perfectă pe pământ, a făcut lucrarea pe care Tatăl I-a dat-o să o facă și a murit pe cruce pentru a ne mântui. La trei zile după moartea Sa, Cristos a înviat și a devenit un Duh dătător de viață!

Mai mult, în învierea Sa, El a fost născut de Dumnezeu pentru a fi primul Fiu născut al lui Dumnezeu în umanitatea Sa, iar noi am fost, de asemenea, născuți de Dumnezeu pentru a fi mulții fii ai lui Dumnezeu. Slavă Domnului!

Învierea lui Cristos a fost nașterea Sa ca primul Fiu născut al lui Dumnezeu în umanitatea Sa

În Psalmul 2:7-8 citim: Tu ești Fiul Meu; astăzi Te-am născut. Cere-Mi și Îți voi da neamurile moștenire și hotarele pământului stăpânire.

Apostolul Pavel a putut vedea învierea Domnului în aceste versete și a predicat Evanghelia în Fapte 13 și a menționat în versetul 33 chiar acest verset, spunând că Isus Cristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, a fost înviat de Dumnezeu și, în învierea Sa, a fost născut de Dumnezeu.

Cristos este Fiul lui Dumnezeu și a fost născut de Dumnezeu în învierea Sa pentru a fi primul Fiu născut al lui Dumnezeu. Pavel a aplicat Psalmul 2:7 Domnului Isus, în mod specific, zilei învierii Sale. Aceasta înseamnă că învierea lui Cristos a fost nașterea Sa ca primul Fiu născut al lui Dumnezeu. Extraordinar!

Cristos era deja născut pentru a fi om; El a fost născut de Dumnezeu cu sămânța Sa divină, esența Sa și, de asemenea, cu esența umană a Mariei. Această concepere, însă, a fost pentru ca El să devină carne.

Este uimitor să vezi cum Dumnezeu – care este inaccesibil, divin, sfânt, drept și glorios – într-o zi S-a încarnat! Într-o zi, Dumnezeu S-a încarnat în umanitate pentru a fi Isus Cristos, primul om-Dumnezeu; Cuvântul a devenit carne și Și-a făcut cortul printre noi (Ioan 1:1, 14).

Apoi, Cristos a fost tăiat (Daniel 9:26) pe cruce; El a murit pe cruce. Mulți din jurul Lui au crezut că acesta era sfârșitul lui Cristos, dar nu așa credea Dumnezeu. Dimpotrivă, la trei zile după moartea Sa, Cristos a fost înviat de Dumnezeu – El a înviat!

Cristos, ca Uns al lui Dumnezeu, a înviat pentru a fi născut în umanitatea Sa ca primul Fiu născut al lui Dumnezeu (Romani 1:3-4; 8:29; Evrei 1:5-6). Isus, Fiul Omului, care a devenit prin încarnare, S-a născut pentru a fi Fiul lui Dumnezeu prin învierea din morți. Amin!

Prin urmare, faptul că Dumnezeu L-a înviat pe Isus din morți a fost nașterea Lui pentru a fi Fiul Său întâi născut. Aleluia! Acesta este adevărul așa cum este revelat în Biblie și aceasta este evanghelia pe care o predicăm celor din jurul nostru.

Dumnezeu a devenit om prin încarnare, iar Isus Cristos a fost omorât pe cruce; apoi, la trei zile după moartea Sa, a fost înviat de Dumnezeu și a înviat pentru a deveni Fiul întâi născut al lui Dumnezeu. Slavă Domnului!

Acum și noi, ca mulți frați ai Săi, avem aceeași viață și natură, căci și noi am fost născuți de Dumnezeu prin învierea lui Cristos. Procesele prin care a trecut Domnul nu sunt ceva care nu are legătură cu noi. Pavel a spus în Galateni 2:20 că a fost răstignit împreună cu Cristos; când Cristos a fost răstignit, noi toți am fost răstigniți.

Prin credința în Cristos, avem parte de răstignirea Lui și avem parte de tot ceea ce El a realizat și a dobândit în moartea Sa. Aleluia, am fost răstigniți împreună cu Cristos!

Când Cristos a înviat, am înviat și noi împreună cu El, iar când Cristos a fost născut de Dumnezeu ca Fiul Său întâi născut în învierea Sa, am fost și noi născuți de Dumnezeu pentru a fi mulții fii ai lui Dumnezeu în aceeași înviere! Slavă Domnului pentru procesele prin care a trecut El!

Slavă Domnului pentru apostolul Pavel, care nu numai că L-a apreciat pe Domnul Isus și lucrurile prin care a trecut, dar a văzut că toate acestea se aplică vieții noastre creștine de astăzi! Dumnezeu ne cunoaște pe fiecare dintre noi; El ne cunoaște situația și vrea să fim în Cristos, cu Cristos și chiar să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristos, pentru a-L putea exprima pe Cristos.

Așadar, astăzi, ne putem exersa duhul asupra cuvântului lui Dumnezeu și să spunem amin cuvântului Său și putem să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristos în moartea și învierea Sa în viața noastră de zi cu zi.

Doamne Isuse, Îți mulțumim pentru moartea Ta pe cruce și Te lăudăm pentru învierea Ta! Aleluia, Isus Cristos a fost născut de Dumnezeu în învierea Sa pentru a fi Fiul întâi născut al lui Dumnezeu în umanitatea Sa! Amin, Doamne, Te lăudăm pentru învierea Ta, care a fost și nașterea Ta ca Fiu întâi născut al lui Dumnezeu! Slavă Domnului, Unsul lui Dumnezeu, Cristos, a înviat pentru a fi născut de Dumnezeu în umanitatea Sa ca Fiu întâi născut al lui Dumnezeu! Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, am fost și noi născuți de Dumnezeu în învierea lui Cristos pentru a fi mulții fii ai lui Dumnezeu! Amin, Doamne, astăzi suntem mulții fii ai lui Dumnezeu și mulții frați ai lui Cristos. Vrem să fim una cu Tine în toate lucrurile. Vrem să-L savurăm și să experimentăm pe acest Cristos minunat în tot ceea ce este El, tot ceea ce are El și tot ceea ce a trecut prin el, ca să-L putem exprima pe Cristos! O, Doamne, fie ca să-L experimentăm și să-L savurăm pe Cristos în viața Sa umană, în moartea Sa și în învierea Sa astăzi! Ține-ne în duhul nostru în toate lucrurile, uniți cu Tine, ca să Te putem experimenta și să Te savura!

Prin încarnare, singurul Fiu născut al lui Dumnezeu S-a îmbrăcat în umanitate, iar în înviere, acest om-Dumnezeu S-a născut din Dumnezeu pentru a fi primul Fiu născut

În Ioan 1:1 și 14 vedem un fapt uimitor: Dumnezeu, care era din eternitate și este în eternitate, a devenit om, mai precis, Dumnezeu a devenit carne. Când Biblia vorbește despre carne, nu este ceva pozitiv, căci este legat de Satan, păcat și moarte.

Dar Domnul Isus a venit să Se încarneze ca om în carne. După carne, El a fost sămânța lui David (Romani 1:3). Evanghelia lui Dumnezeu se referă la Fiul lui Dumnezeu care s-a făcut carne; El a devenit sămânța unui om după carne. Dar acest om, acest om în carne, a fost desemnat să fie Fiul lui Dumnezeu! Slavă Domnului!

Ceea ce ne dezvăluie Evangheliile este că, prin încarnare, singurul Fiu al lui Dumnezeu S-a îmbrăcat în umanitate și a devenit omul-Dumnezeu (Ioan 1:1, 14, 18; Luca 1:35). Slavă Domnului!

Înainte de venirea lui Cristos, omul era om, iar Dumnezeu era Dumnezeu; cei doi nu puteau fi intim uniți sau înrudiți. Dar când a venit Cristos, singurul Fiu al lui Dumnezeu S-a încarnat pentru a se îmbrăca în umanitate și El a fost primul om-Dumnezeu. Apoi, El a trecut prin viața umană, moarte și înviere, iar în învierea Sa a devenit primul Fiu născut al lui Dumnezeu.

În Romani 1:3-4 vedem că Cristos, ca sămânță a lui David după carne, a fost desemnat să fie Fiul lui Dumnezeu în putere, după Duhul sfințeniei! În înviere, acest om-Dumnezeu, Isus Cristos, S-a născut din Dumnezeu pentru a fi Fiul Său Întâi Născut (Fapte 13:33; Evrei 1:6; Romani 8:29). Slavă Domnului!

De ce a trebuit Isus Cristos să se nască din Dumnezeu? Nu era El deja Fiul lui Dumnezeu din eternitate? El era Fiul lui Dumnezeu și va fi întotdeauna Fiul lui Dumnezeu, chiar singurul Fiu al lui Dumnezeu; totuși, El a îmbrăcat umanitatea, iar în umanitatea Sa nu era Fiul lui Dumnezeu.

Înainte de încarnare, singurul Fiu al lui Dumnezeu nu avea natură umană; El avea doar natură divină. Dar în înviere, Fiul întâi născut al lui Dumnezeu are natură umană, precum și natură divină! În învierea Sa, Cristos a fost desemnat Fiul lui Dumnezeu în umanitatea Sa; El a fost Fiul lui Dumnezeu în divinitatea Sa, dar acum El era Fiul lui Dumnezeu într-un mod nou!

Dacă Cristos nu ar fi îmbrăcat niciodată natură umană, nu ar fi fost nevoie să fie desemnat fiul lui Dumnezeu, căci El a fost întotdeauna Fiul lui Dumnezeu. Dar prin încarnare El a îmbrăcat carnea, natura umană, și în această parte umană a trebuit să fie desemnat Fiul lui Dumnezeu, adică născut din Dumnezeu pentru a fi Fiul Său.

Dumnezeu S-a încarnat și a devenit părtaș cărnii; El nu S-a împărtășit din păcatul în carne, ci doar din carnea păcatului. Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său în asemănarea cărnii păcatului și cu privire la păcat (Romani 8:3). El a venit în asemănarea cărnii păcatului, dar fără păcat.

El a fost împlinirea versetului din Numeri 21:8-9, unde vedem șarpele de bronz; acest șarpe avea aceeași asemănare cu șerpii de foc care mușcau copiii lui Israel, dar nu avea otrava lor. Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, era în forma cărnii, dar fără păcatul din carne.

El S-a îmbrăcat cu carnea, îmbrăcând natura umană și a fost supus acelorași ispite și boli ca și noi. El avea nevoie de natura Sa umană pentru a fi desemnat Fiul lui Dumnezeu în putere, iar acest lucru s-a întâmplat la momentul învierii Sale.

Nouă, ființelor umane, nu ne place moartea; moartea în Adam este groaznică și este foarte tristă și plină de durere. Dar moartea lui Cristos este minunată, căci a realizat multe lucruri și a deschis calea pentru ca El să fie adus la înviere! Slavă Domnului, că prin înviere Cristos a fost schimbat la față și desemnat Fiul lui Dumnezeu!

Pe partea negativă, prin moartea Sa, Cristos a pus capăt tuturor lucrurilor negative; pe partea pozitivă, în învierea Sa, El a devenit un Duh dătător de viață și a fost desemnat să fie Fiul lui Dumnezeu în umanitatea Sa. Ce minune! Ce mister!

Mai întâi, Dumnezeu S-a încarnat ca om, iar apoi, omul a fost adus în Dumnezeu, chiar a fost îndumnezeit! Și noi, ca credincioși în Cristos, nu numai că credem în acest fapt: suntem și în procesul de a fi îndumnezeiți!

Când vom fi înviați, când trupul nostru va învia, nu știm cum vom fi, dar știm că vom fi ca El, având un trup glorios ca Cristos! Slavă Domnului! Aceasta este speranța noastră bazată pe cuvântul lui Dumnezeu (vezi 1 Corinteni 15).

Cât de mult Îi mulțumim Domnului și-L lăudăm pentru procesele prin care a trecut nu numai pentru a ne aduce răscumpărare și regenerare, ci și mai mult, pentru a ne face la fel ca El în orice mod posibil, astfel încât Dumnezeu și omul, omul și Dumnezeu, să poată fi uniți, contopiți și încorporați împreună pentru clădirea Sa!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că Te-ai încarnat ca om în carne, având natura umană. Aleluia, prin încarnare, singurul Fiu al lui Dumnezeu S-a îmbrăcat în umanitate și a devenit om-Dumnezeul! Ce minunat, a existat o astfel de persoană pe pământ care era atât Dumnezeu, cât și om! Îți mulțumim, Doamne, că ai venit în asemănarea cărnii păcatului, dar fără păcat. Îți mulțumim că ai pus capăt la tot ce era negativ prin moartea Ta pe cruce. Aleluia, păcatul este judecat, vechiul Adam este terminat, iar Satan a fost distrus pe cruce! Amin, Doamne, Te lăudăm pentru învierea Ta minunată! Aleluia, în înviere, Cristos ca omul-Dumneze S-a născut din Dumnezeu pentru a fi primul Său Fiu născut, iar noi am fost născuți din Dumnezeu pentru a fi mulții fii ai lui Dumnezeu! Aleluia, acum suntem copii ai lui Dumnezeu și putem să-L savurăm și experimentăm pe Cristos pentru a deveni la fel ca El! Aleluia!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ’s Resurrection was His Birth as the Firstborn Son of God in His Humanity, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 1 cu tema: Sămânța lui David devine Fiul lui Dumnezeu, ziua 2, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos este sămânța lui David și Fiul lui Dumnezeu pentru experimentarea și savurarea noastră

03/08/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

În Fapte 13 vedem că Dumnezeu, conform promisiunii, L-a înviat pe Isus din morți și El a devenit Fiul lui Dumnezeu; prin învierea Sa, Cristos a devenit primul Fiu al lui Dumnezeu, iar noi suntem mulții fii ai lui Dumnezeu, avându-L pe El ca Fiu al lui Dumnezeu și Sămânța lui David distribuit întru noi. Aleluia!

În această săptămână, în înviorarea noastră de dimineață, începem o carte nouă, continuarea seriei „Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos” (partea a 2-a), iar în această săptămână în particular (care este săptămâna 13) titlul este, Sămânța lui David devine Fiul lui Dumnezeu. Aleluia, ce adevăr măreț vedem în Biblie, în special în Fapte și în Romani, că Cristos, ca Sămânța lui David, a devenit Fiul lui Dumnezeu!

Biblia este o carte minunată care conține atât evenimente istorice, cât și semnificația spirituală a celor mai importante astfel de evenimente. Dacă suntem deschiși către Domnul, dacă vasul nostru este deschis către El și avem o inimă îndreptată către El, vom vedea ceva din ceea ce este în inima Lui.

Dorința lui Dumnezeu de-a lungul Bibliei nu este doar să Se facă cunoscut omului sau să-l aducă pe om într-o părtășie mai profundă cu Dumnezeu; acestea sunt prezente în Biblie, dar dorința lui Dumnezeu este mult mai mult decât atât.

Dorința Lui este să Se facă la fel cu omul, astfel încât omul să fie făcut la fel cu Dumnezeu în viață, natură, expresie și funcție, dar nu în Dumnezeire, astfel încât omul și Dumnezeu, Dumnezeu și omul, să fie una pentru eternitate.

Aceasta este dorința Lui din Geneza, unde vedem că El a creat omul după chipul și asemănarea Sa și l-a așezat pe om în fața pomului vieții, astfel încât omul să-L primească pe Dumnezeu ca viață.

Această dorință a lui Dumnezeu este finalizată în Noul Ierusalim, în cerul nou și pământul nou, unde vedem cetatea sfântă unde Dumnezeu și omul locuiesc unul în celălalt, sunt una în deplinătate și sunt contopiți astfel încât să devină o singură entitate într-un mod inseparabil, dar distinct. Slavă Domnului!

Săptămâna aceasta, pe măsură ce venim la Fapte 13 și Romani 1, vrem să ne deschidem către Domnul și să-I oferim mai mult teren în ființa noastră, astfel încât să putem vedea vârful înalt al revelației divine. Vrem să vedem ce este Evanghelia, care este destinul nostru și ce a făcut și face Dumnezeu astăzi pentru a-Și îndeplini dorința inimii Sale.

Cristos este Sămânța lui David conform cărnii și El a trecut printr-un proces pentru a deveni Fiul lui Dumnezeu. El era deja Fiul lui Dumnezeu din eternitate în eternitate, dar în încarnare, El a îmbrăcat umanitatea, iar în această parte umană, El nu era Fiul lui Dumnezeu. Dar slavă Domnului, El a fost desemnat Fiul lui Dumnezeu în putere, conform Duhului sfințeniei!

În înviere, Cristos a fost născut de Dumnezeu pentru a fi Fiul întâi-născut al lui Dumnezeu, conform promisiunii lui Dumnezeu

În Fapte 13:23, vedem că Dumnezeu, conform promisiunii, a adus lui Israel un Mântuitor, pe Isus; acesta este Isus Cristos, sămânța lui David conform cărnii. În plus, versetul 33 spune că Dumnezeu a împlinit pe deplin această promisiune înviindu-L pe Isus, așa cum este scris și în Psalmul al doilea: „Tu ești Fiul Meu; astăzi Te-am născut!”. Ce minunat!

Când Pavel a anunțat evanghelia în Fapte 13, el a spus că această evanghelie este din promisiunea făcută părinților și că Dumnezeu a împlinit pe deplin această promisiune lor, urmașilor lor, înviindu-L pe Isus. Cum se împlinește evanghelia? Prin Cristos, ca sămânța lui David, devenind Fiul lui Dumnezeu în înviere. Uimitor!

Învierea a fost o naștere a Domnului Isus ca om. Când a devenit om, Cristos a îmbrăcat umanitate; în partea Sa umană, El nu a fost fiul lui Dumnezeu, ci mai degrabă a fost om conform cărnii. Însă, în învierea Sa, Cristos a fost născut de Dumnezeu ca să fie primul născut Fiu al lui Dumnezeu dintre mulți frați (Romani 8:29). Aleluia!

Am putea lua acest lucru de la sine înțeles, dar aceasta este esența Evangheliei. Evanghelia este despre Persoana minunată a lui Isus Cristos, care este Dumnezeu încarnat ca om, trăind o viață umană perfectă pe pământ, realizând o răscumpărare atotinclusivă pe cruce și înviind pentru a deveni un Duh dătător de viață care să vină în noi pentru a ne regenera cu viața divină.

În învierea Sa s-au întâmplat trei lucruri minunate: Cristos a devenit un Duh dătător de viață (1 Corinteni 15:45), El a fost născut de Dumnezeu ca să fie primul născut Fiu al lui Dumnezeu (Romani 8:29; Fapte 13:33) și noi am fost regenerați ca să fim mulți fii ai lui Dumnezeu (1 Petru 1:3). Slavă Domnului!

Cristos era deja singurul Fiu al lui Dumnezeu din eternitate, chiar înainte de încarnarea Sa (vezi Ioan 1:18; 3:16). Însă pentru împlinirea economiei eterne a lui Dumnezeu, astfel încât Dumnezeu să fie unit și contopit cu omul pentru a fi o singură entitate, Trupul lui Cristos pentru exprimarea corporativă a lui Dumnezeu, Cristos a devenit om.

Ca om, Isus Cristos nu a fost Fiul lui Dumnezeu; această parte umană a trebuit să fie adusă în divinitate și născută de Dumnezeu pentru a fi Fiul lui Dumnezeu. Exact asta s-a întâmplat în învierea Domnului. De aceea spunem că învierea a fost o naștere a omului Isus, căci El a fost născut de Dumnezeu în învierea Sa pentru a fi primul născut Fiu al lui Dumnezeu dintre mulți frați.

Faptul că El este primul născut înseamnă că există mulți alți frați; în Ioan 20, Domnul Isus i-a spus lui Maria să meargă și să le spună fraților Săi – El nu a spus: du-te la ucenicii Mei, ci: du-te la frații Mei. În învierea Sa, s-a întâmplat ceva minunat și miraculos: Cristos a fost născut în umanitatea Sa pentru a fi primul născut Fiu al lui Dumnezeu, iar noi am devenit mulții fii ai lui Dumnezeu.

Acum suntem mulți frați ai lui Cristos, care este Fratele nostru mai mare, și suntem mulți copii ai lui Dumnezeu care au fost regenerați la o nădejde vie în învierea lui Isus Cristos din morți! Slavă Domnului!

Trebuie să vedem procesele prin care a trecut Cristos de la a fi singurul Fiu născut al lui Dumnezeu din eternitate la a fi primul Fiu al lui Dumnezeu în învierea Sa. Când vom vedea aceasta, Îl vom lăuda și Îi vom mulțumi, căci și noi am fost născuți de Dumnezeu în învierea lui Cristos pentru a fi mulți fii ai lui Dumnezeu! Cristos este primul Fiu și noi suntem mulți fii!

Doamne Isuse, Te lăudăm pentru încarnarea, moartea și învierea Ta. Te lăudăm ca omul-Dumnezeu încarnat, care este sămânța lui David conform cărnii. Aleluia, prin moartea Sa și în învierea Sa, Cristos în umanitatea Sa a fost născut de Dumnezeu pentru a fi primul Fiu al lui Dumnezeu! Ce minunat e, Doamne, acum Tu nu ești doar Singurul Fiu Născut al lui Dumnezeu după divinitatea Ta, ci și mai mult, Tu ești primul Fiu născut al lui Dumnezeu în umanitatea Ta! Aleluia, Cristos este Fiul întâi născut al lui Dumnezeu și noi suntem mulții fii ai lui Dumnezeu! Amin, Doamne, dezvăluie-ne pentru a vedea ce s-a întâmplat la momentul învierii lui Cristos. Fie ca noi să ne dăm seama că Cristos, ca singurul Fiu născut al lui Dumnezeu, a devenit Fiul întâi născut al lui Dumnezeu în umanitatea Sa și că noi am fost născuți de Dumnezeu pentru a fi mulții Săi fii! Slavă Domnului, suntem mulții fii ai lui Dumnezeu născuți de Dumnezeu în învierea lui Cristos, căci am fost regenerați la o nădejde vie! Amin, Doamne, acum vrem să trăim în înviere pentru a fi o creație nouă, un singur duh cu Cristos, pentru ca El să poată trăi în noi!

Cristos este Sămânța lui David și Fiul lui Dumnezeu pentru experimentarea și savurarea noastră – aceasta este Evanghelia lui Dumnezeu

Pentru ca Dumnezeu să devină plăcut și experimental pentru noi, El S-a încarnat ca om și apoi a înviat ca Fiul întâi născut al lui Dumnezeu și Duhul dătător de viață. Cum poate Dumnezeul care locuiește în lumină de neapropiat să devină savurarea noastră astăzi?

Pentru ca noi să-L experimentăm și să-L savurăm pe Domnul, El are două statute: uman și divin. În statutul Său uman, Cristos este sămânța lui David conform cărnii. În statutul Său divin, Cristos este Fiul lui Dumnezeu în putere. Aceasta este Evanghelia.

Despre asta vorbește Pavel în Romani 1:1-4, unde spune că a fost pus deoparte pentru Evanghelia lui Dumnezeu, pe care a promis-o mai dinainte prin prorocii Săi în Sfintele Scripturi, despre Fiul Său, care a venit din sămânța lui David conform cărnii, care a fost numit Fiul lui Dumnezeu în putere conform Duhului sfințeniei, prin învierea morților, Isus Cristos, Domnul nostru. Aleluia!

Cristos este sămânța lui David și Fiul lui Dumnezeu. Conform naturii Sale umane, Isus Cristos este sămânța lui David; El s-a născut în linia lui David, fiind descendentul unei persoane în istorie (vezi Matei 1:1; 22:42). Totuși, conform naturii Sale divine, Cristos este Fiul lui Dumnezeu pentru a fi expresia lui Dumnezeu.

Când Noul Testament îl menționează pe Fiul lui Dumnezeu, se referă la exprimarea lui Dumnezeu (Ioan 5:19; 14:7-9; Evrei 1:3). Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu pentru a-L exprima pe Dumnezeu Tatăl (Ioan 1:18).

Înainte de venirea lui Cristos, oamenii nu știau cum este Dumnezeu, căci nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu; totuși, Cristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu, a venit să-L vestească pe Dumnezeu, să-L declare și să-L exprime (Ioan 1:1; Apocalipsa 19:13; Evrei 1:2). Slavă Domnului!

Când privim la Cristos, îl vedem pe Dumnezeu Tatăl în toate bogățiile Sale și cu toate atributele Sale. Dumnezeu Tatăl este ascuns și invizibil; Cristos, Fiul lui Dumnezeu, este Dumnezeul manifestat, căci El L-a declarat pe Dumnezeu și L-a exprimat pe Dumnezeu.

Prin aceste două statute, sămânța lui David și Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos este omul-Dumnezeu, Dumnezeul complet și omul perfect. Acest lucru este cu adevărat minunat, dar totuși atât de misterios, căci iată un om care nu este doar om, ci Dumnezeu, și aici îl vedem pe Dumnezeu care nu este invizibil, ci devenit real pentru noi într-un om.

Această persoană misterioasă și minunată, cu două statute și două naturi, este conținutul Evangheliei lui Dumnezeu, așa cum este revelată în întreaga carte a Epistolei către Romani. Putem citi cartea către Romani și ne putem aminti lucruri precum dreptatea lui Dumnezeu, îndreptățirea, păcătoșenia noastră și multe alte lucruri; totuși, Evanghelia lui Dumnezeu este despre Fiul Său.

Din capitolul 1 din Romani până la ultimul capitol, capitolul 16, vedem persoana minunată a lui Isus Cristos ca sămânța lui David și Fiul lui Dumnezeu. În Romani 1, vedem persoana lui Isus Cristos ca omul-Dumnezeu și dreptatea lui Dumnezeu. În Romani 16 vedem bisericile locale ca expresie a Trupului lui Cristos.

Între aceste două și pe tot parcursul cărții Romani, îl vedem pe Cristos ca sămânța lui David și Fiul lui Dumnezeu – omul-Dumnezeu. Începutul Evangheliei este Cristos, iar împlinirea Evangheliei este Trupul lui Cristos exprimat în bisericile locale.

Între acestea, avem distribuirea Dumnezeului Triunic în om în multe feluri, prin multe mijloace și prin multe procese, astfel încât omul păcătos să devină un fiu al lui Dumnezeu, chiar să fie zidit împreună cu alți fii ai lui Dumnezeu pentru a fi expresia corporativă a lui Dumnezeu.

Isus Cristos, ca Sămânță a lui David și Fiu al lui Dumnezeu, a venit să se distribuie în noi, poporul Său ales și răscumpărat, pentru a ne face membre ale Trupului lui Cristos ca biserică a lui Dumnezeu. Slavă Domnului!

Noi, cei care credem în Cristos, suntem cei care am primit distribuirea persoanei lui Cristos cu natura Sa divină și umană, astfel încât să putem fi membre ale Trupului lui Cristos pentru a-L exprima în mod corporativ! Slavă Domnului! În întreaga lume există multe biserici locale ca expresie locală a Trupului universal al lui Cristos!

Văzând că Evanghelia lui Dumnezeu din Romani acoperă totul, de la încarnare până la distribuirea lui Dumnezeu către Trupul lui Cristos, ne dăm seama că Evanghelia este economia lui Dumnezeu, întreaga economie a lui Dumnezeu din Noul Testament! Amin! Iar centrul acestei Evanghelii a lui Dumnezeu este Isus Cristos, omul-Dumnezeu, sămânța lui David și Fiul lui Dumnezeu.

Evanghelia nu este despre o religie și nici nu ne oferă doctrine, forme și alte lucruri de acest gen; Evanghelia nu se preocupă doar de răscumpărare, iertare, îndreptățire și lucruri de genul acesta.

Toate acestea fac parte din Evanghelie, dar Evanghelia lui Dumnezeu este despre Isus Cristos, sămânța lui David și Fiul lui Dumnezeu, pentru a fi distribuit întru noi și a ne face la fel ca El, pentru a fi expresia Sa corporativă, pentru a fi Trupul lui Cristos exprimat în numeroasele biserici locale.

Intenția lui Dumnezeu este ca El să ne producă pe noi, numeroșii Săi fii, pentru a fi conformați modelului lui Isus Cristos, Fiul Său iubit (Matei 3:17; 17:5; Galateni 1:15-16), pe care El vrea să fie reprodus în noi ca numeroșii Săi fii! Aleluia!

Doamne, Te lăudăm pentru că ne-ai dezvăluit să vedem Evanghelia lui Dumnezeu despre Isus Cristos, omul-Dumnezeu, care este sămânța lui David și Fiul lui Dumnezeu! Aleluia, Isus Cristos a venit ca întrupare a lui Dumnezeu pentru a-L exprima pe Dumnezeu, a-L explica pe Dumnezeu, a-L defini pe Dumnezeu și a-L face real pentru noi! Te iubim, Doamne Isuse, și Te apreciem în cele două statute ale Tale: sămânța lui David și Fiul lui Dumnezeu. Îți mulțumim că Te-ai distribuit în noi pentru a ne face fii ai lui Dumnezeu, ca să putem fi regenerați, sfințiți, înnoiți, transformați și conformați chipului lui Cristos ca întâiul născut Fiu al lui Dumnezeu! Aleluia, Dumnezeu Îl distribuie pe Cristos întru credincioșii Săi pentru a-i face membre ale Trupului lui Cristos ca biserică a lui Dumnezeu! Amin, acest Trup universal al lui Cristos, ca expresie corporativă a lui Dumnezeu, este exprimat în numeroasele biserici locale din întreaga lume! Aleluia! Doamne, ține-ne deschiși distribuirii Tale divine până când vom fi pe deplin transformați și conformați chipului Tău, chiar până când vom fi zidiți pentru a fi expresia Ta corporativă pe pământ! Ce evanghelie minunată și glorioasă avem!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ is the Seed of David and the Son of God for our Experience and Enjoyment, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 13 cu tema: Sămânța lui David devine Fiul lui Dumnezeu, ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Devenim părtași ai naturii divine savurând-o și împărtășindu-ne din ea

27/07/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Noi, credincioșii în Cristos, am primit o credință la fel de prețioasă și ar trebui să fim părtași ai naturii divine, savurând-o și împărtășindu-ne din natura divină și urmând înclinațiile naturii divine în duhul nostru. Amin!

Săptămâna aceasta venim la subiectul Părtași ai naturii divine și dezvoltarea vieții divine și a naturii divine pentru o intrare bogată întru împărăția eternă.

Apostolul Petru ne spune că Dumnezeu ne-a dat o credință la fel de prețioasă pentru ca să ne putem împărtăși din natura divină; noi, credincioșii în Cristos, suntem părtași ai naturii divine. Pe măsură ce trăim conform naturii divine și cooperăm cu Domnul pentru a dezvolta virtuțile în această natură divină, avem o intrare în împărăția veșnică a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos.

Dorim nu doar să avem o pregustare a împărăției lui Dumnezeu astăzi în viața de biserică, ci, mai mult, să avem o intrare în această împărăție veșnică acordată din belșug și din belșug. Suntem împreună părtași cu sfinții și ne împărtășim atât la natura divină, cât și la suferințele pentru Domnul și pentru Numele Său.

Ce înseamnă a ne împărtăși? A ne împărtăși înseamnă a te alătura unei activități sau unei acțiuni; există o anumită activitate, bucurie sau acțiune, și pur și simplu ne alăturăm. Mulți au mers înaintea noastră și s-au împărtășit la natura divină, iar acum noi, ca și credincioși în Cristos, trebuie să ne împărtășim din natura divină.

Nu putem fi pasivi și nici nu ar trebui să fim activi doar conform ființei noastre naturale; trebuie să ne exersăm duhul zi de zi pentru a ne împărtăși din bogățiile a ceea ce este Dumnezeu, astfel încât să putem fi părtași la natura divină.

Dacă ne împărtășim astăzi din natura divină și dacă trăim conform acestei naturi divine, dezvoltând virtuțile în natura divină, vom avea o intrare bogată în împărăția lui Dumnezeu.

Fie ca noi să alegem calea de a ne împărtăși naturii divine, urmând exemplul multora care au mers înaintea noastră și care au pășit pe această cale, pentru a putea intra în împărăția lui Dumnezeu într-un mod bogat și din belșug.

Fie ca noi să permitem crucii să lucreze în noi și să trateze fiecare parte a ființei noastre interioare. În timp ce ne trăim viața creștină astăzi, în timp ce ne aflăm în ultima parte a călătoriei, fie ca noi să cooperăm cu Domnul în înaintarea noastră cu El, etapă cu etapă, până când ne terminăm alergarea.

Poate că alergăm bine astăzi, dar cum vom termina? Fie ca Domnul să vină și să trateze orice trebuie tratat de El în ființa noastră și fie ca noi să alegem să ne împărtășim naturii divine astăzi, pentru a-L putea trăi pe Cristos conform naturii Sale divine în noi.

Fiind cei care au primit o credință la fel de prețioasă, ar trebui să fim părtași naturii divine

2 Petru 1:4 este un verset minunat care ne spune că Dumnezeu ne-a dat promisiuni prețioase și nespus de mari, ca prin acestea să putem deveni părtași naturii divine. Noi, ființele umane, putem fi părtași la natura divină a lui Dumnezeu!

Natura divină se referă la ceea ce este Dumnezeu; se referă la bogățiile, elementele și constituenții ființei lui Dumnezeu (Ioan 4:24; 1 Ioan 1:5; 4:8, 16). Conform Bibliei, natura divină continuă în viața divină, Dumnezeu Însuși, care este Duh, dragoste și lumină.

Putem și ar trebui să ne împărtășim din Dumnezeu ca Duh, dragoste și lumină. Nu ne împărtășim doar din ceea ce face Dumnezeu pentru noi sau din ajutorul sau binecuvântarea Lui; ne împărtășim din ființa lui Dumnezeu.

Viața divină și natura divină sunt inseparabile; natura divină este substanța vieții divine și se află în viața divină (1 Ioan 1:1-2; 5:11-13). Cum putem noi, ființele umane, să devenim părtași la natura divină? Trebuie să ne dăm seama că, în momentul regenerării noastre, am primit viața lui Dumnezeu.

Când ne-am pocăit și am crezut în Domnul Isus, am primit viața lui Dumnezeu, iar în această viață există natura lui Dumnezeu. Acum suntem copii ai lui Dumnezeu – suntem oameni-Dumnezeu, născuți din Dumnezeu, posedând viața și natura lui Dumnezeu și aparținem speciei lui Dumnezeu (1 Ioan 3:1; Ioan 1:12-13).

Tuturor celor care Îl primesc pe Domnul Isus, adică cred în El, Dumnezeu le dă autoritatea de a deveni copii ai lui Dumnezeu, cei născuți din Dumnezeu. Aleluia, noi, cei care credem în Cristos, suntem născuți din Dumnezeu!

Există miliarde de oameni pe pământ și ei sunt un anumit tip de specie, dar noi suntem o specie diferită – nu suntem doar parte a speciei umane, ci mai mult, suntem copii ai lui Dumnezeu! Acest lucru ne deschide calea de a deveni părtași naturii divine.

La regenerarea noastră, o altă viață și natură ne-a fost împărtășită; am primit viața divină și în această viață există natura lui Dumnezeu. Deoarece natura divină este în viața divină, viața divină cu care ne-am născut din nou are natura divină în ea (Ioan 3:3, 5-6, 15).

Chiar acum, ca și credincioși în Cristos, Îl avem pe Cristos trăind în noi. El este viața și persoana noastră. Nu avem doar un har de la Dumnezeu, separat de Dumnezeu Însuși; Îl avem pe Dumnezeu în Cristos ca Duh în duhul nostru pentru a fi viața noastră și avem natură divină.

Trebuie pur și simplu să fim vase deschise pentru Domnul pe măsură ce venim la El zi de zi, astfel încât să savurăm natura Sa divină și să ne împărtășim din toate bogățiile Sale.

Oricine crede în Fiul lui Dumnezeu este născut din Dumnezeu și are dreptul să devină copil al lui Dumnezeu; astfel, noi, credincioșii în Cristos, avem dreptul să ne împărtășim din natura lui Dumnezeu. Acesta este dreptul nostru. Avem dreptul să ne împărtășim din natura divină.

Aceasta este cea mai mare binecuvântare din univers. Ce binecuvântare este pentru noi să ne împărtășim din natura lui Dumnezeu! Ne împărtășim din elementele divine ale ființei lui Dumnezeu.

Noi, credincioșii în Cristos, nu suntem aici pe pământ încercând să-I fim plăcuți lui Dumnezeu conform regulilor din cartea pe care ne-a dat-o El; suntem aici ca părtași ai naturii divine. Dacă vrem să fim părtași la natura divină, trebuie să trăim prin viața divină în care se află natura divină (Ioan 1:4; 10:10; 11:25; 6:57).

Trebuie să Îl savurăm pe Domnul zi de zi. Nu trăim în mod automat conform naturii divine și nici nu ne împărtășim spontan din natura divină.

Mai degrabă, trebuie să ne împărtășim din Domnul în cuvântul Său, savurând promisiunile Sale și citind cu multă rugăciune ceea ce a suflat El în cuvântul Său, pentru a savura și a ne împărtăși din natura divină.

El a promis că va face multe lucruri pentru noi; trebuie să revendicăm aceste promisiuni, să ne rugăm asupra acestor promisiuni înapoi către El și să Îl savurăm pe Domnul din ce în ce mai mult conform promisiunilor Sale.

După ce primim viața divină, trebuie să savurăm continuu natura divină. Fie ca noi să ne deschidem către Domnul și să-I spunem:

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai făcut părtași la natura divină! Aleluia, toți cei care Îl primesc pe Domnul Isus ca viață au autoritatea de a deveni copii ai lui Dumnezeu! Amin, Doamne, credem în Tine! Credem în numele Tău! Credem că suntem născuți din Dumnezeu în duhul nostru! Slavă Domnului, noi, credincioșii în Cristos, suntem copii ai lui Dumnezeu – suntem oameni-Dumnezeu, născuți din Dumnezeu, posedând viața și natura lui Dumnezeu! Aleluia, la regenerarea noastră, o altă natură ni s-a împărțit – natura divină! Amin, Doamne, fie ca să ne dăm seama cine suntem și ce suntem. Fie ca să vedem că nu suntem doar oameni aparținând speciei umane, ci mai mult, suntem oameni-Dumnezeu, aparținând speciei divine! Fie ca să vedem că suntem copii ai lui Dumnezeu și să devenim părtași ai naturii divine! Vrem să Te savurăm, Doamne, în tot ceea ce ești. Fie ca să ne împărtășim din bogățiile ființei lui Dumnezeu și să Îl savurăm pe Dumnezeu ca Duh, dragoste și lumină. Fie ca tot ceea ce este Dumnezeu în ființa Sa să devină savurarea, experiența și constituția noastră!

Ne împărtășim din natura divină prin savurarea și împărtășirea din natura divină pentru a urma înclinațiile din natura divină

Un credincios în Cristos trebuie să fie părtaș la natura divină, adică trebuie să fie cineva care savurează natura divină și se împărtășește din natura divină (2 Petru 1:4).

A ne împărtăși din natura divină înseamnă a te bucura de ceea ce este Dumnezeu. A fi părtaș la natura divină înseamnă a fi părtaș la bogățiile, elementele și constituenții însăși ai ființei lui Dumnezeu (1 Petru 1:8).

Bogățiile, elementele și constituenții ființei lui Dumnezeu, așa cum sunt revelate în cuvântul Său, trebuie să devină savurarea, experiența și constituția noastră. Dacă aceste lucruri există în noi și abundă, ele nu ne vor face nici leneși, nici neroditori spre deplina cunoaștere a Domnului nostru Isus Cristos.

Nu ne împărtășim din Dumnezeirea lui Dumnezeu; nu vom fi niciodată parte a Dumnezeirii pentru a deveni un obiect de închinare, ci ne împărtășim din ceea ce este Dumnezeu în ființa Sa, în atributele Sale comunicabile.

Noi, cei care credem în Cristos, nu avem nevoie de reguli exterioare care să ne ajusteze modul în care ne pieptănăm părul, cum ar trebui să ne îmbrăcăm sau cum ar trebui să ne comportăm; avem natura divină în duhul nostru.

Trebuie să ne împărtășim zilnic din natura divină, exersându-ne duhul pentru a veni la cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât să savurăm promisiunile Sale. Apoi, pe parcursul zilei, natura divină din noi va deveni ceva viu în noi.

Așa cum un bebeluș nu trebuie să fie învățat ce este amar și ce este dulce și va sta departe de lucrurile care par periculoase sau rele, tot așa trebuie să trăim după natura divină, împărtășindu-ne din bogățiile a ceea ce este Dumnezeu în viața noastră de zi cu zi.

Noi, creștinii, avem natura divină în noi, iar această natură are un gust divin. Dacă vrem să fim părtași la natura divină, trebuie să trăim după viața divină în care se află natura divină (Ioan 1:4; 10:10; 11:25; 6:57b).

Trebuie să trăim o viață care să se potrivească cu natura divină din noi. Când ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul, vom simți că natura divină din noi are anumite înclinații. Tot ce trebuie să facem este să ne întoarcem inimile către Domnul și să ne exersăm duhul pentru a-L contacta, iar natura divină din noi se va dezvolta și va crește.

Vom dori să fim cerești, deoarece natura lui Dumnezeu, înclinația Lui, este cerească. Nu vom dori să spunem ceva care să-i ofenseze pe alții, ci mai degrabă să le dăm har, căci înclinația naturii divine din noi este în acest fel.

Ne simțim neliniștiți când suntem mândri și ne simțim confortabil când suntem umili, deoarece aceasta este natura și înclinația lui Dumnezeu. Nu vom dori să profităm de alții sau să le facem rău, ci mai degrabă vom dori să împărtășim ceea ce avem cu ei și să le facem bine, deoarece aceasta este natura și înclinația lui Dumnezeu în natura divină din duhul nostru.

Îl privim pe Domnul în timpul nostru petrecut cu El și Îl reflectăm spontan față de ceilalți (2 Corinteni 3:15-18). Zi de zi, aceasta ar trebui să fie experiența noastră. Trebuie să ne întoarcem inima către Domnul și să cugetăm cu rugăciune la cuvântul lui Dumnezeu, pentru a savura bogățiile naturii lui Dumnezeu; în acest fel, suntem părtași la natura divină.

Pe măsură ce ne împărtășim din natura divină, savurându-L pe Domnul în tot ceea ce este El pentru noi, ne va fi ușor să fim eliberați de lume și să nu mai iubim păcatul și răul.

Dumnezeu va fi în noi nu doar ca viața noastră, ci și ca natura noastră, iar în noi El va fi capacitatea pentru noi de a trăi și ne va da gustul Său în viața noastră de zi cu zi.

Fie ca noi să devenim părtași la natura divină în viața noastră de zi cu zi și fie ca noi să cooperăm cu Domnul pentru a lărgi sfera naturii divine din noi, primind cuvântul lui Cristos prin rugăciune, cântare, psalmi și mulțumiri Domnului (Coloseni 3:16).

Atât de mulți creștini nu cresc în viață pentru că nu se împărtășesc la natura divină exersându-și duhul pentru a veni la cuvântul Domnului și a se bucura de bogățiile Sale. Când lăsăm cuvântul lui Cristos să locuiască în noi din belșug, deschizându-ne întreaga ființă și exersându-ne duhul, vom deveni părtași ai naturii divine.

Când citim Cuvântul, cântăm Cuvântul, ne rugăm asupra Cuvântului, psalmodiim Cuvântul și Îi mulțumim Domnului cu Cuvântul, exersându-ne duhul asupra Cuvântului lui Dumnezeu, Domnul ne va înviora, El se va contopi cu noi și vom fi una cu Domnul într-un mod real și practic.

În acest fel, sfera naturii divine din noi se va lărgi și vom crește în viață și vom trăi un singur duh cu Domnul.

Doamne Isuse, vrem să fim cei care savurează ceea ce este Dumnezeu în natura Sa. Vrem să fim părtași ai naturii divine pentru a ne împărtăși din bogățiile, elementele și constituenții însăși ai ființei lui Dumnezeu! Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a veni la Tine în cuvântul Tău și a ne împărtăși din bogățiile Tale în duh. Vrem să citim Cuvântul Tău, să ne rugăm asupra Cuvântului Tău, să cântăm Cuvântul, să psalmim Cuvântul și să-Ți mulțumim cu Cuvântul. Amin, Doamne, fie ca cuvântul lui Cristos să intre în noi, să ne învioreze și să se contopească cu noi, făcându-ne să fim una cu Domnul într-un mod real și practic! Ne deschidem Ție, Doamne, și ne îndreptăm inimile către Tine pe măsură ce venim la Tine în cuvântul Tău. Strălucește asupra noastră. Strălucește prin noi. Vrem să Te privim și să Te reflectăm. Vrem să urmăm înclinațiile naturii divine din noi. Fie ca noi să ne împărtășim din natura divină și să trăim conform naturii divine în viața noastră de zi cu zi. Amin, Doamne, trăiește în noi astăzi! Fie ca Tu să fii exprimat prin noi pe măsură ce ne exersăm să fim un singur duh cu Tine și să trăim conform naturii divine!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We are Becoming Partakers of the Divine Nature by Enjoying and Participating in it, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 6 cu tema: harul în epistolele lui Petru, ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Savurăm harul vieții, administrăm harul felurit al lui Dumnezeu și suntem smeriți de Dumnezeu

24/07/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, putem savura harul vieții ca moștenire a noastră (fie că suntem slabi, fie că suntem puternici), avem harul felurit al lui Dumnezeu ca bogății ale harului lui Dumnezeu în varietățile sale, savurate și administrate de sfinți unii altora, iar Dumnezeu ne dă har atunci când suntem smeriți, dar stă împotriva noastră când suntem mândri.

Aleluia pentru Dumnezeu în Cristos ca Duh, care este har pentru noi, pentru savurarea noastră astăzi! În Epistolele lui Petru vedem cât de bogat, îmbelșugat, aplicabil și implicat este harul în viața noastră de zi cu zi și în experiența noastră din Cristos.

Pe de o parte, harul nu este altceva decât Dumnezeu în Cristos ca Duh care dă viață, venind la noi pentru a ne hrăni și a ne da tot ce avem nevoie pentru savurarea noastră și pentru a-L trăi pe Cristos.

Pe de altă parte, acesta nu este doar har; acest har este felurit, plin de atribute și funcții și este atât de aplicabil în fiecare dintre situațiile noastre.

Astăzi, noi, fiind credincioși în Cristos, nu mai suntem sub lege; nu ni se cere să facem lucruri pentru Dumnezeu conform cuvântului Său – trebuie pur și simplu să savurăm și să trăim prin harul Său, astfel încât să-L putem exprima pe Cristos ca har.

Nu mai suntem în epoca legii și nu ar trebui să ne întoarcem la a fi sub lege, încercând să ascultăm de cerințele drepte ale legii.

Mai degrabă, trebuie să-L savurăm pe Cristos ca har, căci legea a fost dată prin Moise, dar harul a venit prin Isus Cristos. Viața noastră creștină a început prin har; prin credință am fost mântuiți, prin har, și nimeni nu se poate lăuda cu meritele sale în ceea ce privește mântuirea sa.

Nu am fost mântuiți pentru că am fost mai buni sau mai căutători decât alții; mai degrabă, prin îndurarea lui Dumnezeu și harul Său suntem mântuiți. Viața noastră creștină, după ce am fost mântuiți, ar trebui să fie o viață de savurare a lui Dumnezeu în Cristos ca har.

Am început prin har și acum trebuie să trăim prin har. În fiecare situație, trebuie să-L savurăm pe Domnul ca har. Pe măsură ce venim la Domnul în cuvântul Său pentru a citi și a ne ruga asupra cuvântului Său, Dumnezeul Triunic procesat devine savurarea noastră, iar El în noi devine motivația noastră interioară pentru a trăi viața creștină și exprimarea noastră exterioară.

Trebuie doar să avem părtășie cu Domnul într-un mod intim, având conștiința lui Dumnezeu, iar Domnul din noi ne va motiva să trăim viața creștină și El chiar va trăi în noi, căci numai Cristos poate trăi viața creștină. Aleluia pentru un astfel de har!

Harul vieții este moștenirea tuturor credincioșilor – suntem moștenitori care moștenesc harul vieții și suntem vase care conțin harul vieții!

1 Petru 3:7 menționează harul vieții; harul vieții este moștenirea tuturor credincioșilor în Cristos, fie că sunt slabi, fie că sunt puternici. În acest verset, Petru îi îndeamnă pe soți să locuiască împreună cu soțiile lor după cunoștință, ca și cu un vas mai slab, dându-le cinste ca unor împreună-moștenitori ai harului vieții, pentru ca rugăciunile lor să nu fie împiedicate.

Suntem împreună-moștenitori ai harului vieții. Ce este harul vieții? Harul vieții este Dumnezeu ca viață și sursă de viață pentru noi în Trinitatea Sa Divină, pentru a fi totul pentru noi.

Tatăl este fântâna vieții, Fiul este izvorârea vieții, iar Duhul este curgerea vieții, curgând în noi, împreună cu Fiul și Tatăl, ca har pentru noi (Ioan 7:38-39; Apocalipsa 22:1). Pe măsură ce ne trăim viața creștină și mai ales pe măsură ce ne trăim viața de căsnicie, trebuie să savurăm harul vieții și să ne dăm seama că suntem moștenitori ai harului vieții.

Noi, cei care credem în Cristos, suntem moștenitori ai harului vieții și vase care să conțină harul vieții (1 Petru 3:7; Efeseni 1:14; 2 Corinteni 4:7). Ne-a fost lăsat moștenire ceva și tot ce trebuie să facem este să venim, să moștenim și să savurăm acest lucru.

Ne-a fost dată un testament divin – Dumnezeu ne-a lăsat bogății imense și proprietăți mari pentru ca noi să le savurăm; trebuie doar să venim la Domnul și să savurăm harul vieții.

Fie ca Domnul să ne lumineze și să ne facă să vedem că suntem moștenitori ai harului vieții și că suntem vase care conțin harul vieții! Cum putem savura acest har al vieții? Trebuie doar să venim la Domnul din nou și din nou.

Așa cum a spus Domnul în Matei 11:28-29, trebuie doar să venim la El cu toate ostenelile, poverile și luptele noastre, iar El ne va da harul vieții – El ne va da odihnă pentru sufletele noastre. Pe măsură ce ne deschidem către Domnul, ne întoarcem la El, ne vom odihni în El și vom fi mântuiți (Isaia 30:15).

Fie ca noi să fim dispuși să venim la Domnul. El este Mielul pe tron, iar acest tron este duhul nostru. Pe măsură ce ne apropiem cu îndrăzneală de tronul harului (Evrei 4:16), primim milă și găsim har pentru ajutor la timp.

Există un râu de apă a vieții care curge din tronul lui Dumnezeu și al Mielului; pe măsură ce ne exersăm duhul și Îl contactăm pe Domnul, harul va curge ca un râu!

Și acest lucru poate fi aplicat în viața noastră de căsnicie. Suntem împreună moștenitori ai harului vieții alături de soțul/soția noastră și trebuie să trăim împreună savurând acest har al vieții. Putem păstra relația în viața noastră de căsnicie savurând harul vieții împreună.

De multe ori, vrăjmașul vine să facă ceva în relația dintre soț și soție, în special în cuplurile mai tinere. Există preferințe care vin din mediul, cultura și educația lor sau pot exista preocupări în lume pe care le au și care diferă de ale celuilalt.

Trebuie să ne rugăm unii pentru alții ca să ne întoarcem la duhul nostru și să savurăm pur și simplu harul vieții împreună. Harul vieții este porția noastră din moștenirea noastră.

Atât pentru soț, cât și pentru soție, Dumnezeul Triunic este viața noastră și Îl avem în duhul nostru ca har al vieții pentru noi. Fie ca noi să savurăm harul vieții zi de zi, atât în viața personală, în viața de căsnicie, cât și în viața de biserică!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai dat harul vieții pentru porția noastră de savurare astăzi! Aleluia, harul vieții este moștenirea tuturor credincioșilor în Cristos, fie ei puternici sau slabi! Amin, Doamne, ne întoarcem la duhul nostru pentru a veni la tronul harului astăzi! Ne exersăm duhul în toate situațiile noastre, astfel încât să putem moșteni harul vieții și să savurăm acest har! Ce minunat, Doamne, e că harul este cu duhul nostru! Slavă Domnului, suntem vase care conțin harul vieții și suntem moștenitori ai harului vieții! Fie ca să nu uităm niciodată că avem harul vieții ca porție a noastră. Fie ca să continuăm să venim la tronul lui Dumnezeu, ca să putem bea râul de apă a vieții care curge de la tron! Amin, Doamne, venim la Tine chiar acum! Vrem să Te savurăm ca harul vieții! Fie ca să savurăm acest har al vieții în viața noastră de căsnicie, în viața noastră de familie și în viața de biserică astăzi!

Harul felurit al lui Dumnezeu reprezintă bogățiile harului lui Dumnezeu în varietățile Lui, savurat și administrat de către sfinți unii altora

În 1 Petru 4:10 Petru spune că fiecare dintre noi, în viața de biserică, trebuie să administrăm unii altora, după cum a primit un dar, ca buni administratori ai harului lui Dumnezeu, care este felurit. Fiecare dintre noi, credincioși în Cristos, este un administrator al harului felurit al lui Dumnezeu.

Știați că harul lui Dumnezeu este felurit? V-ați dat seama vreodată că există felurite varietăți de har? Harul felurit al lui Dumnezeu din acest verset indică bogățiile harului lui Dumnezeu în varietățile sale pe care-l savurează fiecare dintre sfinți și pe care fiecare dintre sfinți îl administrează altora.

Harul felurit al lui Dumnezeu este bogata sursă de viață, care este Dumnezeul Triunic administrat în noi în multe aspecte (2 Corinteni 13:14; 12:9). Există felurite feluri ale harului lui Dumnezeu; pe măsură Îl savurăm pe Dumnezeu în Cristos ca har al vieții în experiența noastră, avem harul felurit al lui Dumnezeu.

De exemplu, există un har particular pentru cineva care este singur și există un alt fel de har pentru cineva care este căsătorit. Există un har particular pentru un cuplu care are un copil și există o varietate diferită de har pentru o familie cu trei sau mai mulți copii.

Există mai multe responsabilități, mai multe probleme și mai multe încercări; există un har felurit pentru noi pe măsură ce trecem prin toate aceste lucruri.

Harul felurit al lui Dumnezeu este harul care vine la noi din multe direcții: harul vine la noi din direcția soțului/soției noastre, din direcția fiecărui copil, din direcția fiecărui frate sau soră cu care coordonăm și chiar din direcția colegilor noștri de muncă și a șefului nostru de la locul de muncă.

Există un har felurit pe care-l putem savura pe măsură ce trecem prin toate aceste lucruri. Harul variază în funcție de situația și mediul nostru.

De exemplu, soțul savurează un har special atunci când soția sa este din fire supusă și drăguță, dar savurează o varietate diferită de har atunci când ea este dificilă; același lucru este valabil și în cazul soției.

Pe măsură ce savurăm har din toate direcțiile și din toate situațiile, devenim buni administratori ai harului felurit al lui Dumnezeu și putem administra acest har altora. Pe măsură ce trecem prin tot felul de situații și experiențe și ne deschidem Domnului pentru a-L savura ca har, acumulăm harul felurit al lui Dumnezeu.

Domnul ne permite să trecem prin experiențe particulare și El aranjează situații și oameni specifici în jurul nostru, astfel încât să putem savura harul felurit al lui Dumnezeu. Apoi, când ne adunăm cu sfinții, putem administra acestui har felurit al lui Dumnezeu și altora.

Altcineva poate trece prin situații similare ca noi și putem administra ceva din harul felurit al lui Dumnezeu pe care l-am savurat și l-am experimentat, pentru ca acea persoană să fie ajutată.

Trebuie să fim buni administratori ai harului felurit al lui Dumnezeu, rostind cuvintele harului ca niște oracole ale lui Dumnezeu și slujind din puterea și tăria harului pe care Dumnezeu le dă (1 Petru 4:10-11; Luca 4:22; Efeseni 3:2; 4:29).

Am putea crede că nu suntem calificați să fim administratori, dar pe măsură ce ne bucurăm și experimentăm harul vieții, avem harul felurit al lui Dumnezeu constituit în noi. Apoi, când ne adunăm cu sfinții, putem administra acest har și altora.

De exemplu, putem oferi ospitalitate cuiva; aceasta necesită un anumit fel de har, căci trebuie să facem anumite sacrificii și să le permitem acelor oameni să ne folosească lucrurile, chiar să doarmă în paturile noastre etc. Apoi, putem împărtăși porția de har pe care am savurat-o în acest timp.

Când îi întâlnim pe alții, trebuie să le spunem cuvinte de har. Cuvintele noastre sunt foarte importante. Când le spunem cuvinte altora, trebuie să le spunem cuvinte de har, să dăm har celor care ascultă.

Putem mărturisi că în viața noastră de familie și în viața de biserică, unele cuvinte sunt folosite de dușman pentru a aduce probleme, necazuri și disensiuni, și există multă tulburare atunci când sunt rostite cuvinte greșite.

Un anumit cuvânt sau o anumită atitudine care nu este plină de har poate fi folosită de Satan pentru a ataca biserica și a deschide ușa atacului dușmanului. Fie ca noi să-L savurăm pe Domnul ca har zi de zi și fie ca noi să învățăm să rostim cuvinte de har celor care aud.

Doamne Isuse, ajută-ne să ne întoarcem Ție în toate situațiile noastre pentru a Te savura ca harul felurit al lui Dumnezeu! Aleluia, bogățiile harului lui Dumnezeu în varietățile lor pot fi savurate și administrate de noi! Amin, Doamne, ne deschidem Ție pe măsură ce trecem prin toate situațiile și lucrurile din timpul zilei. Vrem să Te savurăm ca harul lui Dumnezeu, resursa noastră bogată de viață. Fie ca Dumnezeul Triunic să ne fie administrat în multe aspecte, în funcție de situația și mediul nostru. O, Doamne, dă-ne porția de har de astăzi. Dă-ne porția particulară de har de care avem nevoie pentru a trece prin situația în care ne aflăm chiar acum. Vrem să savurăm feluritele varietăți de har ale lui Dumnezeu și să rostim cuvintele harului și altora! Amin, Doamne, fie ca noi să fim buni administratori ai harului felurit al lui Dumnezeu! Fie ca noi să rostim cuvintele harului ca cuvinte ale lui Dumnezeu! Fie ca noi să slujim prin puterea harului, pe care Dumnezeu le dăruiește!

Dumnezeu dă har celor smeriți, dar Se împotrivește celor mândri: fie ca noi să savurăm harul lui Dumnezeu!

1 Petru 5:5 este un verset foarte cunoscut care ne spune că Dumnezeu se împotrivește celor mândri, dar le dă har celor smeriți. Tinerii trebuie să fie supuși bătrânilor și cu toții trebuie să ne încingem cu smerenie unii față de alții, pentru că Dumnezeu se împotrivește celor mândri, dar le dă har celor smeriți.

În viața de biserică, cu toții trebuie să ne încingem cu smerenie unii față de alții, pentru a-L putea savura pe Dumnezeu ca fiind Cel dătător de har (Ioan 13:3-5). Domnul Isus S-a încins cu smerenie când a fost cu ucenicii Săi, iubindu-i nespus de mult, spălându-le picioarele.

Trebuie să fim încinși cu smerenie în viața de biserică, îmbrăcând șorțul smereniei unii față de alții. Smerenia ne salvează de tot felul de distrugere și invită harul lui Dumnezeu; însă mândria ne face niște nebuni (Iacov 4:6; Psalmul 138:6; Prov. 29:23).

Cu toții suntem mândri; mândria este în natura noastră. Mândria este atributul principal și cel mai important al ființei noastre decăzute. Creștem într-un anumit mediu și cu un anumit trecut și educație și suntem mândri de ceea ce suntem și de ceea ce am învățat și am devenit. O, Doamne!

Dar când vine vorba de Domnul, de relația noastră cu El și de slujirea noastră față de El, trebuie să fim mântuiți de mândria noastră. Numai harul ne poate împiedica să fim mândri și numai atunci când suntem smeriți îl putem primi pe Dumnezeu ca har.

Cu cât devenim mai smeriți, cu atât primim mai mult har. Iehova este înalt și El îi privește pe cei smeriți și umili. Fie ca noi să fim dispuși să fim smeriți de către Dumnezeu.

Fie ca noi să fim dispuși să fim smeriți, umiliți, sub mâna puternică a lui Dumnezeu în disciplina Sa și să ne încredințăm viața cu grija ei lui Dumnezeu, pentru că El are grijă de noi cu dragoste și credință (1 Petru 5:5-7; comp. cu Psalmul 55:22). Amin!

Trebuie să fim dispuși să fim smeriți de Domnul. Suntem plini de mândrie și nici măcar nu ne dăm seama. Domnul, cu mâna Sa puternică, este asupra noastră, căci El vrea să fim smeriți; trebuie doar să fim dispuși să fim umiliți.

Este trist să vezi că cineva este sub mâna puternică a lui Dumnezeu pentru a-l smeri, dar nu cooperează, ci, dimpotrivă, se justifică, se îndreptățește și ripostează. O, Doamne! Fie ca noi să nu închidem ușa harului rezistând mâinii puternice a lui Dumnezeu care ne smerește!

Mai degrabă, fie ca noi să avem multe tranzacții cu Domnul pe măsură ce experimentăm mâna puternică a lui Dumnezeu, astfel încât să putem primi har și să fim smeriți.

Apostolul Pavel avea mâna puternică a lui Dumnezeu asupra sa și, într-un mod foarte special, Dumnezeu i-a dat un spin în carne.

Domnul părea să fie precaut cu privire la faptul că Pavel se înălța peste măsură, așa că i-a permis să aibă un spin în carne de la Satan (2 Corinteni 12:7). Pavel L-a rugat pe Domnul de trei ori ca acest spin să se îndepărteze de el, dar singurul răspuns al Domnului a fost: Harul Meu îți este de ajuns (v. 9).

Domnul nu a îndepărtat spinul, ci, dimpotrivă, i-a dat mai mult har, chiar i-a dat suficient har pentru a purta spinul și a-I sluji Domnului cu credință și smerenie.

Mândria duce la distrugere, dar smerenia invită harul lui Dumnezeu. Smerenia ne salvează întotdeauna de tot felul de distrugere și invită harul lui Dumnezeu pentru noi.

Fie ca noi să ne deschidem ființa către Domnul și să avem multe conversații cu El, permițându-I să ne smerească și să ne facă smeriți, blânzi și umili, astfel încât să putem primi harul lui Dumnezeu.

Când suntem umili, harul lui Dumnezeu vine; când suntem mândri, harul nu poate fi porția noastră. Cât de mult trebuie să ne rugăm și să-L rugăm pe Domnul:

Doamne Isuse, îndură-Te de noi! Dă-ne harul Tău. Ține-ne deschiși Ție. Fă-ne să fim smeriți sub mâna Ta cea puternică! Amin, Doamne, dă-ne harul Tău! Nu vrem să fim mândri. Nu ne cunoaștem pe noi înșine, Doamne, dar Tu ne cunoști; Tu vezi cât de mândri suntem și cât de mult ne opunem mâinii Tale puternice. Ne deschidem Ție chiar astăzi! Ai Tu calea Ta să ne smerești și să ne faci umili prin lucrarea mâinii Tale celei puternice în mediul nostru și prin harul Tău din noi. O, Doamne Isuse, vrem doar să savurăm harul Tău suficient. Fie ca noi să realizăm că mândria duce la distrugere, dar smerenia ne salvează de tot felul de distrugere și invită harul lui Dumnezeu pentru noi. O, Doamne, fie ca noi să invităm harul Tău! Fie ca noi să fim cei smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu, ca să-L putem savura pe Dumnezeu în Cristos ca har pentru noi! Fie ca noi să savurăm harul Tău suficient pentru noi astăzi, în toate situațiile noastre!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoy the Grace of Life, Minister the Varied Grace of God, and being Humbled by God, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 5 cu tema: harul în epistolele lui Petru, ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ne punem speranța în harul adus la venirea Domnului și savurăm harul astăzi

22/07/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să ne punem speranța perfectă în harul adus la revelația lui Isus Cristos, mântuirea sufletului nostru; astăzi Îl savurăm pe Domnul ca un gust anticipat, dar într-o zi vom primi gustul deplin când Domnul va fi revelat – mântuirea sufletului nostru, și aceasta este speranța noastră! Slavă Domnului!

Slavă Domnului pentru harul lui Dumnezeu, atât de felurit, variat, minunat și plăcut! În Epistolele lui Petru, vedem multe aspecte ale harului lui Dumnezeu, iar Petru își începe ambele epistole cu: Harul și pacea să vă fie înmulțite. De asemenea, el își încheie epistolele cu harul lui Dumnezeu.

Pe măsură ce trăim viața creștină, trebuie să ne dăm seama că nu putem trăi această viață prin noi înșine; prin harul lui Dumnezeu și prin savurarea lui Cristos ca har putem trăi o viață creștină sub guvernarea lui Dumnezeu.

Prin urmare, în loc să privim la mediul exterior sau să ne concentrăm asupra suferințelor cauzate de încercările și necazurile prin care trecem, ar trebui pur și simplu să primim harul, să savurăm harul, să trăim prin har și să permitem harului să fie totul pentru noi.

Ce este harul? Este harul doar o favoare nemeritată? Este harul doar binecuvântarea lui Dumnezeu pentru noi? Este harul doar Dumnezeu care face una și alta pentru noi, ca să ne mențină sănătoși, să ne dea un soț bun, o mașină bună, să ne ajute să cumpărăm o casă bună și să avem copii buni?

Harul este mult mai mult decât atât. Conform revelației divine din cuvântul lui Dumnezeu, harul a venit când a venit Domnul; legea a fost dată prin Moise, dar harul a venit prin Isus Cristos. Când a venit Cristos, harul a venit. Înainte ca Cristos să fie încarnat, harul nu era acolo; după ce a venit Cristos, harul este aici.

Harul este persoana minunată a lui Isus Cristos, care este acum Duhul dătător de viață care se dăruiește nouă pentru savurarea noastră, pentru a fi viața și rezerva noastră de viață.

Conform scrierilor lui Pavel, harul face totul în noi. Prin har suntem mântuiți, prin har stăm în picioare, prin har trăim, prin har luptăm și prin har ne ostenim mai mult decât alții. Aleluia! Trebuie să știm că Cristos, ca Duh, este har cu duhul nostru și trebuie să-L savurăm pe Domnul ca har zi de zi.

Fie ca noi să continuăm să ne întoarcem la Domnul Isus ca Duh cu duhul nostru pentru a savura porția zilnică de har pentru viața noastră creștină. Fie ca noi să fim cei care savurează harul atât de mult încât harul să domnească în noi spre viața eternă.

Și fie ca noi să ne punem speranța desăvârșită pe harul care ne este adus la revelația lui Isus Cristos. Harul lui Dumnezeu în Cristos ca Duh este atât de minunat, uimitor și plăcut! Fie ca Domnul să ne descopere pentru a vedea ce este harul, să savurăm harul și să fim umpluți de har.

Trebuie să ne punem speranța desăvârșită pe harul care ne este adus la revelația lui Isus Cristos

1 Petru 1:13 ne dezvăluie un aspect special al harului. Aici, Petru ne îndeamnă să ne punem speranța desăvârșită în harul care ne este adus la revelația lui Isus Cristos. Să ne încingem coapsele minții și să fim treji, punându-ne speranța desăvârșită în harul care ne este adus la revelația lui Isus Cristos.

Pe de o parte, am fost mântuiți prin credință, prin har, și harul Domnului Isus este cu duhul nostru. Pe de altă parte, există încă har viitor, adică, există har care ne este adus la revelația lui Isus Cristos.

Care este acest har în care trebuie să ne punem speranța desăvârșită? Acest har este legat de mântuirea sufletului nostru. Există un aspect al harului care vine la revelația lui Cristos, care este a doua venire a Domnului.

Conform cu 1 Petru 1:5, 9-10, harul care ne este adus la revelația lui Isus Cristos se referă la mântuirea sufletului ca fiind desăvârșirea mântuirii depline a lui Dumnezeu. 1 Petru echivalează harul cu mântuirea; mântuirea deplină este har.

Suntem păziți de puterea lui Dumnezeu prin credință, spre o mântuire gata să fie revelată la vremea de apoi. În opinia lui Petru, mântuirea nu este atât de simplă; există de fapt trei etape ale mântuirii.

În primul rând, așa cum ne arată Efeseni 1:8-9, suntem mântuiți prin credință, prin har; aceasta este prima etapă a mântuirii. În al doilea rând, astăzi suntem mântuiți, căci suntem în procesul mântuirii organice a lui Dumnezeu și suntem continuu mântuiți în viața lui Cristos (Romani 5:10, 17).

În final, a treia etapă a mântuirii lui Dumnezeu va fi revelată la venirea Domnului; trebuie să ne punem speranța desăvârșită în harul care ne este adus la revelația lui Isus Cristos, mântuirea sufletului nostru. Amin!

Harul dat nouă în Cristos ne-a fost dat înainte de începutul lumii (2 Timotei 1:9; Tit 2:11). Dumnezeu ne-a mântuit și ne-a chemat cu o chemare sfântă, nu după faptele noastre, ci după scopul Său și după harul Său, care ne-a fost dat în Cristos Isus înainte de vremurile epocilor.

Acesta este un mister inexplicabil; putem spune doar Amin și Slavă Domnului atunci când citim acest lucru, încrezându-ne în Domnul și lăudându-L pentru ceea ce a făcut. Dumnezeu, care era la început, S-a încarnat în timp ca har pentru ca noi să-L primim, să-L posedăm și să Îl savurăm (Ioan 1:1, 14, 16-17).

Când a venit Cristos, a venit harul. Astăzi, Dumnezeul Triunic procesat, care a fost finalizat ca Duh atotinclusiv, dătător de viață și locuitor în noi, a devenit Duhul harului cu duhul nostru (1 Corinteni 15:45b; 2 Corinteni 3:17; Evrei 10:29; Galateni 6:18; Filipeni 4:23). Duhul harului este astăzi cu duhul nostru!

Harul este cu duhul nostru; Domnul Isus este cu duhul nostru; Duhul este cu duhul nostru. Ce minunat, Cristos, ca Duh al harului, este cu duhul nostru! Trebuie să intrăm în acest har și să stăm în el.

Cum putem intra în acest har? Prin exersarea duhului nostru. Cum stăm în har? Rămânând în duhul nostru.

Cristos este Duhul harului cu duhul nostru și putem sta în har. Dumnezeu este Dumnezeul oricărui har; savurăm harulul Domnului Isus Cristos; Duhul este Duhul harului.

Întregul Dumnezeu Triunic este al harului și este har pentru savurarea noastră în duhul nostru! Slavă Domnului!

Zi de zi trebuie să fim vase deschise pentru a fi primitori încontinuu ai harului și să ne punem speranța desăvârșită în harul care ne este adus la revelația lui Isus Cristos (Romani 5:17; 1 Petru 1:13).

Ne îndreptăm mintea spre multe lucruri, căci sunt atât de multe lucruri în jurul nostru sau persoane legate de noi care ne ocupă gândirea, sentimentele și deciziile noastre.

Fie ca noi să ne încingem coapsele minții și să fim treji. Fie ca noi să nu permitem ca mintea noastră să fie concentrată asupra altor lucruri, probleme și persoane, ci Cristos Însuși să ne pună speranța desăvârșită în har.

1 Tesaloniceni 4:4 ne spune că trebuie să ne avem propriul vas în sfințenie, spre onoare. Zi de zi trebuie să ne trăim viața creștină nu într-un mod liber sau după cum considerăm noi că este drept, ci mai degrabă să ne posedăm propriul vas în sfințenie, spre onoare, și să ne punem speranța desăvârșită pe harul care ne este adus la revelația lui Isus Cristos.

Fie ca să nu înghițim tot ce are lumea de oferit; fie ca să fim treji, încingându-ne coapsele minții și lăsând mintea noastră să fie înnoită prin cuvântul lui Dumnezeu.

Iar când greșim, când ne lăsăm purtați de lume și lucrurile lumii ne ocupă mintea și gândurile, fie ca să ne întoarcem la Domnul exersându-ne duhul și fie ca să ne punem speranța perfectă în harul care ne este adus la revelația lui Isus Cristos!

Doamne Isuse, vrem să ne încingem coapsele minții și să ne punem speranța perfectă în harul care ne este adus la revelația lui Isus Cristos. Amin, Doamne, ne îndreptăm gândurile spre Tine; înnoiește-ne în mintea noastră. Nu vrem să ne lăsăm mintea să rătăcească și să fie ocupată cu lucrurile din această lume. Ne încingem coapsele minții îndreptându-ne gândurile spre Domnul și spre lucrurile de sus și vrem să fim înnoiți în cuvântul Tău viu! O, Doamne, ne punem speranța perfectă în harul care ne este adus la revelația lui Isus Cristos! Ne rugăm să fim mântuiți mult mai mult în viața Ta astăzi, până când harul va domni în noi! Păstrează-ne în savurarea lui Cristos astăzi, până când savurarea lui Cristos ca har domnește și stăpânește în ființa noastră! Privim spre Tine, Doamne, și ne punem speranța în har! Aleluia, când Isus Cristos se va descoperi, nădăjduim că vom primi harul mântuirii sufletului nostru! Ne punem speranța în aceasta, Doamne, și vrem să cooperăm cu Tine în mântuirea Ta organică în noi astăzi!

Îl savurăm pe Domnul Isus ca un gust anticipat astăzi, sub un văl, până când Îl savura pe deplin la revenirea Sa, revelația lui Isus Cristos!

1 Petru 1:13 este un verset foarte încurajator care necesită cooperarea noastră astăzi. Pe de o parte, trebuie să ne încingem coapsele minții, nepermițând minții noastre să rătăcească și să fie ocupată cu lucrurile din această lume sau cu orice altceva în afară de Cristos.

Pe de altă parte, trebuie să ne punem speranța perfectă în har. E adevărat că într-o zi Domnul Isus se va descoperi și vom primi mântuirea sufletului nostru; aceasta este speranța noastră și astăzi vrem să cooperăm cu Domnul pentru a atinge acest obiectiv.

Trebuie să ne punem speranța vie perfect în harul care ne este adus la revelația lui Isus Cristos. Acest har nu este doar o favoare nemeritată sau o binecuvântare exterioară, ci mântuirea sufletului nostru ca finalizare a mântuirii depline a lui Dumnezeu.

Astăzi trebuie să Îl savurăm pe Domnul Isus până când, într-o zi, Îl savura pe deplin. Ceea ce savurăm din Domnul astăzi este un gust anticipat și este ascuns, căci astăzi suntem sub văl, încă trăind în carne.

Noi, cei care credem în Cristos, suntem cei care Îl iubim pe Domnul, Cel pe care nu L-am văzut și suntem plini de o bucurie negrăită și plină de slavă (1 Petru 1:8).

Celor din jurul nostru, când le spunem că mergem la întâlniri pentru a-L savura pe Domnul și că petrecem timp cu Domnul Isus pe tot parcursul zilei pentru a-L savura, li se pare o nebunie, chiar o absurditate.

Cum putem să-L savurăm pe cineva pe care nu l-am văzut, auzit sau atins niciodată? Este prin exersarea duhului nostru. Ne exersăm duhul pentru a trăi un singur duh cu Domnul (1 Corinteni 6:17) și savurăm harul Domnului Isus cu duhul nostru (2 Timotei 4:22).

Astăzi, noi, credincioșii în Cristos, Îl savurăm pe Domnul ca un gust anticipat, sub văl, dar într-o zi vom avea savurarea deplină a lui Cristos în mod deschis, la revelația lui Isus Cristos. Când va veni revelația lui Isus Cristos, la revelația lui Isus Cristos, Îl vom savura pe deplin, având un gust deplin.

În acel moment, Cristos va fi savurarea noastră deplină și toți cei din jurul nostru vor vedea că L-am savurat pe Domnul și acum intrăm în bucuria Sa. În acel moment, Cristos va fi văzut și admirat în sfinții Săi (2 Tesaloniceni 1:10).

Această epocă este o epocă a pregustării într-un mod ascuns, misterios, prin exersarea duhului nostru; epoca viitoare și eternitatea vor fi o epocă a gustării depline, deschise, pentru ca toți să lvadă.

Ceea ce facem astăzi și modul în care trăim astăzi va decide care va fi destinul nostru în epoca viitoare și pentru veșnicie.

Dacă Îl savurăm astăzi pe Domnul și ne împărtășim din bogățiile Sale, dacă ne stabilim timp să fim în prezența Lui și să-L lăsăm să strălucească asupra noastră și să trateze multe lucruri în noi și dacă alegem să ne punem speranța perfectă pe harul care ne va fi adus la revelația lui Cristos, vom intra în gustul deplin al lui Cristos.

Fie ca Domnul să ne lumineze și să ne arate că harul Domnului Isus este cu duhul nostru. Fie ca noi să alegem să Îl savurăm pe Domnul astăzi și fie ca noi să ne punem speranța nu pe starea sau situația noastră care se îmbunătățește, ci pe harul care ne va fi adus!

Și fie ca noi să nu ne uităm la cei din jurul nostru în lume, care par să se distreze de minune chiar și fără a avea parte de necazuri, suferințe și disciplină în această epocă.

Mai degrabă, fie ca mâna Domnului să lucreze în noi, să ne trateze, să ne disciplineze și, de partea noastră, fie ca noi să-L savurăm pe Cristos ca har și să ne punem speranța perfectă în harul care ne este adus la revelația lui Isus Cristos.

În timp ce savurăm astăzi gustul anticipat, suntem umpluți de speranța că într-o zi vom fi aduși la gustul deplin, la savurarea deplină a lui Cristos! Amin!

Doamne Isuse, Te iubim și ne dăm Ție pentru a Te savura! Aleluia, harul Domnului Isus este cu duhul nostru! Amin, Doamne, ne exersăm duhul astăzi doar pentru a Te savura! O, ce privilegiu este ca să-L savurăm pe Cristos, să ne împărtășim din bogățiile Sale în duh și să avem un gust anticipat a Cristosului atotinclusiv! Amin, Doamne, deși astăzi suntem sub un văl și Te savurăm în duh, nu într-un mod exterior, credem că într-o zi vom avea gustul deplin! Ne dăm Ție pentru a-L savura pe Cristos ca har în duhul nostru. Deși nu Te-am văzut niciodată, Te iubim! Deși nu Te vedem în prezent, ne bucurăm cu o bucurie nespusă și plină de glorie, căci putem avea un gust anticipat al gustului deplin a lui Cristos! Amin, Doamne, nu ne concentrăm pe situația sau condiția noastră, ci pe Cristos ca Duh care este har cu duhul nostru! Ne punem speranța perfectă în harul care ne va fi adus la revelația lui Isus Cristos, când vom avea un gust deplin a lui Cristosul atotinclusiv!