Recâștigarea Domnului

Ca Păstor al sufletelor noastre, Domnul Isus dă odihnă sufletului nostru: vino la El!

17/07/2025 by Credincios în Cristos 4 Comments

Ca Păstor al sufletelor noastre, Domnul Isus dă odihnă sufletului nostru; avem nevoie de odihnă de toate ostenelile, luptele, străduințele, poverile și truda noastră, căci sufletul nostru nu este odihnit în această lume, așa că venim la Domnul ca Păstor al nostru pentru a-L savura ca odihna noastră. Amin!

Slavă Domnului Isus că El este Păstorul nostru drag, minunat și bun! Noi, ca oi rătăcite, ne-am întors la Domnul Isus ca Păstor și Supraveghetor al sufletelor noastre și acum Îl savurăm!

Fiecare dintre noi are propria situație și circumstanțe particulare, cu suferințele și ostenelile noastre circumstanțiale. Dar slavă Domnului, ca și credincioși în Cristos, avem un Păstor care ne cunoaște situația, are grijă de nevoile noastre și ne conduce pe cărările dreptății!

Viața umană în această lume este minunată, dar în același timp este plină de suferință. Mai mult, viața umană este plină de lupte, străduințe și dorințe de a face una sau alta, însă fără prea mult succes sau fericire pentru suflet. Mulți oameni încearcă să-și facă sufletul fericit, dar cu cât încearcă mai mult, cu atât sunt mai stresați și cu atât au mai puțină odihnă în sufletul lor.

Acesta ar putea fi cazul și cu noi, căci putem încerca tot felul de lucruri pe care această lume ne spune că ar trebui să le facem pentru a ne calma și a ne întoarce spre interior pentru a avea pace prin tot felul de metode și practici.

Dar trebuie să ne dăm seama că noi, ca și credincioși în Cristos, Îl avem pe Cristos trăind în noi și El este în duhul nostru pentru a se răspândi în fiecare parte a sufletului nostru.

Cum se răspândește El în sufletul nostru? Nu ne obligă să facem una sau alta și nici nu ne constrânge să facem voia Lui. El se răspândește în mintea, emoția și voința noastră pentru a-Și face locuința în toată inima noastră, fiind Păstorul sufletului nostru.

Cât de plăcut și minunat este acest lucru! El vine la noi în dragostea Lui, ne păstorește conform lui Dumnezeu și are grijă de sufletul nostru neliniștit și tulburat. Numai Domnul are o grijă autentică de bunăstarea sufletului nostru, căci El își exercită supravegherea asupra stării ființei noastre interioare.

Amintiți-vă, El ne-a creat după chipul și asemănarea Sa, așa că El știe prin ce trecem, ce gândim, ce ne dorim, ce ne lipsește și care este nevoia noastră. Așadar, El vine ca Păstor al sufletelor noastre pentru a ne păstori, îngrijindu-se de bunăstarea sufletului nostru.

El cunoaște problemele, nevoile și rănile noastre; El nu ne critică și nu ne condamnă, ci, ca Bun Păstor, El are grijă de ființa noastră interioară și ne face să ne simțim confortabil, astfel încât să ne putem deschide către El pentru ca El să-Și facă locuința în inima noastră. Ce Păstor minunat avem!

Ca Păstor al sufletelor noastre, Domnul Isus dă odihnă sufletului nostru: trebuie să venim la El!

Domnul este păstorul nostru; nu vom duce lipsă de nimic (Psalmul 23:1). Domnul, ca Păstor al sufletelor noastre, are grijă de noi. Cum are El grijă de noi și în ce parte a ființei noastre avem nevoie de grija Lui?

Grija Lui nu este în primul rând pentru duhul nostru (ființa noastră cea mai lăuntrică) sau pentru trupul nostru (omul nostru din exterior), ci pentru sufletul nostru.

Vedem acest lucru în Matei 11:28-30, unde Domnul Isus ne cheamă pe toți să venim la El și El ne va da odihnă sufletului nostru. El îi cheamă pe toți cei ce trudesc și sunt împovărați să vină la El și El le va da odihnă.

Ce este această trudă? Ne trudim în multe feluri și în multe privințe. Pe de o parte, ca și credincioși în Cristos, putem trudi străduindu-ne să păzim poruncile legii și regulamentele religioase. Ca ființe umane, trudim luptând pentru a avea succes la locul de muncă, acasă și în societate.

Facem multe lucruri și suntem implicați în multe activități și trudim în multe feluri. Sufletul nostru este atât de obosit și împovărat din cauza numeroaselor osteneli pe care le avem. O, Doamne!

Domnul Isus S-a ostenit foarte mult și a lucrat pentru a face voia Tatălui și a vorbi cuvântul Tatălui, dar nu a trudit și nici nu a fost împovărat sau stresat. Dimpotrivă, El a recunoscut calea Tatălui și a declarat economia divină, chiar și atunci când alții L-au respins pe El și slujba Sa.

Acum El ne cheamă pe noi, toți cei care trudesc și sunt împovărați să venim la El și El ne va da odihnă sufletului nostru. Avem nevoie de odihnă în sufletul nostru. Trebuie să fim eliberați de orice osteneală și povară sub lege sau religie sau sub orice muncă sau responsabilitate.

Și mai mult, avem nevoie de pace perfectă și satisfacție deplină. Astăzi în lume nu avem odihnă sau pace, iar cei care vor să găsească odihnă și pace pentru sufletul lor investesc mult timp și bani în tot felul de lucruri, activități, practici, excursii etc. pentru a găsi odihnă.

Dar odihna nu poate fi găsită în nimic exterior. Doar Domnul Isus dă odihnă sufletului nostru.

S-ar putea să fim undeva frumos pentru a ne petrece vacanța, crezând că vom găsi odihnă pentru sufletul nostru, dar suntem atât de stresați în sufletul nostru încercând să vizităm cutare loc, să facem cutare lucru, să vedem cutare loc, etc.

Vrem să ne relaxăm și să ne odihnim, dar nu există odihnă interioară. Trebuie să venim la Domnul ca Păstor al sufletului nostru, iar El ne va da odihnă sufletului nostru.

S-ar putea să fim împovărați cu multe lucruri pentru mișcarea Domnului și pentru slujba legată de viața de biserică și s-ar putea să trudim foarte mult; trebuie să venim la Domnul pentru a găsi odihnă pentru sufletul nostru.

S-ar putea să încercăm tot posibilul să fim un frate bun sau o soră bună, iar aceasta este o mare povară pentru noi. Trebuie să venim la Domnul pentru a găsi odihnă pentru sufletul nostru.

Poate că avem multe presiuni legate de munca noastră, unde se așteaptă de la noi să performăm și să producem ceva, să facem o diferență, și trăim sub această greutate zi de zi, fără odihnă.

Nu îndrăznim să ne odihnim nici măcar un minut, pentru că s-ar putea să rămânem în urmă și s-ar putea să fie nevoie să lucrăm timp suplimentar pentru a ne asigura că ne îndeplinim responsabilitatea.

Domnul ne spune cu mare har să venim la El și El va da odihnă sufletului nostru. Ce cuvânt plin de har auzim de la Domnul: Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă!

El ne cere în continuare să luăm jugul Lui asupra noastră și vom găsi odihnă pentru sufletele noastre. Ce minunat! Avem deja propriul nostru jug și suntem greu împovărați și plini de trudire, dar Domnul ne cere să luăm jugul Lui asupra noastră!

Jugul nostru este greu, aspru și amar, dar când luăm jugul Domnului asupra noastră, descoperim că este ușor și plăcut. Jugul Domnului este voia Tatălui (Ioan 4:34; 5:30; 6:38), căci El S-a supus pe deplin voinței Tatălui (Matei 26:39, 42).

Trebuie să învățăm de la El. Jugul nostru, voința noastră, dorințele noastre, gândurile noastre și tot ce ne înconjoară este un jug greu, aspru și amar, și nu avem odihnă în sufletul nostru atunci când ne luăm propriul jug.

Dar Domnul este blând și bun, nu se împotrivește opoziției, ci nu are dragoste de sine și se supune voinței Tatălui. El este smerit cu inima, supunându-se pe deplin voinței Tatălui Său și nevrând să facă nimic pentru Sine și nici nu așteptând să câștige ceva pentru Sine.

O asemenea persoană trăiește în noi, în duhul nostru; trebuie să venim la El și El va da odihnă sufletului nostru. El ne va face mulțumiți în sufletul nostru, căci vom face voia Tatălui și vom fi fericiți, așa cum Domnul este fericit în noi.

Odihna pe care ne-o dă El nu este odihnă exterioară pentru trupul nostru, ci odihnă interioară în sufletul nostru. Fie ca noi să învățăm să luăm jugul Domnului și să venim la El pentru a învăța de la El, căci El este blând și smerit cu inima și vom găsi odihnă pentru sufletele noastre.

Jugul Lui este bun și povara Lui este ușoară. Jugul Lui este potrivit pentru noi, bun, blând, ușor și plăcut. El a făcut voia Tatălui și S-a odihnit.

Plângeri 3:27 spune că este bine ca un tânăr să poarte un jug în tinerețea lui. Acest jug este voia Tatălui, pe care o putem purta venind la Domnul ca Păstor al sufletelor noastre.

Domnul a trăit o astfel de viață, constrâns de și având grijă de voia Tatălui Său (Ioan 4:34; 5:30; 6:38); El a fost pe deplin satisfăcut cu voia Tatălui și a avut odihnă în inima Sa.

Doamne Isuse, venim la Tine ca Păstor al sufletelor noastre pentru a găsi odihnă pentru sufletul nostru! Venim la Tine așa cum suntem, cu toate ostenelile și poverile noastre. O, Doamne, avem nevoie de odihnă în sufletul nostru! Tu vezi cât de mult ne străduim și ne luptăm să le facem pe plac altora, să ne facem treaba și să fim o persoană mai bună. Pur și simplu venim la Tine! Mărturisim că avem nevoie de odihnă în sufletul nostru. Ne oprim din străduință și luptă și aducem la Tine toate ostenelile și poverile noastre. Avem nevoie să fim eliberați de povara legii sau religiei sau a oricărei lucrări sau responsabilități. O Doamne, avem nevoie și de pace desăvârșită și satisfacție deplină în sufletul nostru! O, Doamne Isuse, dă-ne odihnă în sufletul nostru! Luăm jugul Tău și învățăm de la Tine, căci Tu ești blând și smerit cu inima, ca să găsim odihnă pentru sufletele noastre. O, Doamne Isuse, nu vrem să purtăm propriul nostru jug, care este greu, aspru, ascuțit și amar. Venim la Tine cu toate problemele, străduințele și ostenelile noastre și Te luăm ca odihnă a noastră. Aleluia, Păstorul sufletelor noastre dă odihnă sufletului nostru!

Domnul ne păstorește sufletul conducându-ne și călăuzindu-ne mintea, emoțiile și voința

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să venim la Domnul din nou și din nou, căci El este Păstorul sufletelor noastre și El dă odihnă sufletului nostru. El este în duhul nostru și trebuie să-L contactăm și să Îl savurăm pe tot parcursul zilei.

Trebuie să Îl savurăm pe Domnul nu numai în vremurile bune, ci și mai mult, în vremurile care nu sunt atât de bune, când suferim, când suntem nedumeriți și când nu avem odihnă în sufletul nostru.

Din experiența noastră, putem mărturisi că de multe ori nu știm cum și unde să ne îndreptăm gândurile. Gândurile noastre merg în direcții în care nu vrem să mergem și sunt concentrate asupra lucrurilor la care nu vrem să ne gândim.

Cine ne poate ajuta să ne îndreptăm gândurile? Trebuie să venim la Domnul ca Păstor al sufletelor noastre, iar El va da odihnă sufletului nostru; El ne va îndruma gândurile (Proverbe 16:3; Deut. 30:19; Romani 12:2; 2 Cor. 10:5; Psalmul 46:10).

Gândurile noastre rătăcesc și nu putem face prea multe pentru a le aduce în locul potrivit, dar putem învăța să ne fixăm mintea spre duhul nostru (Romani 8:6). Când ne exersăm duhul pentru a chema Numele Domnului până când Îl atingem și citim în rugăciune Cuvântul lui Dumnezeu, gândurile noastre vor fi îndreptate spre Domnul și ne vom îndrepta mintea spre lucrurile de sus (Coloseni 3:2).

Atunci când facem pur și simplu o mișcare spre Domnul pentru a-L contacta și a-L savura, El ne va călăuzi gândurile.

Emoțiile noastre sunt atât de sălbatice și atât de complicate; de multe ori nici măcar nu știm cum vom reacționa față de ceilalți pur și simplu pentru că emoțiile noastre sunt afectate, fie că sunt pozitive, fie negative. Ne supărăm ușor și nu ne putem controla emoțiile.

Uneori, cineva spune ceva și „apasă pe buton” și ne supărăm atât de ușor. O, Doamne Isuse!

Acest lucru se poate întâmpla des în viața de familie și în viața de biserică, pentru că avem o conviețuire și o coordonare strânsă împreună. Trebuie să venim la Domnul ca Păstor al sufletelor noastre, căci El ne va păstori în emoțiile noastre.

Păstorirea Lui ne mângâie emoțiile, ne calmează temerile și ne temperează sentimentele și El ne dă odihnă sufletului nostru.

Cum rămâne cu voința noastră? De multe ori avem dorințe și facem alegeri ca un impuls și chiar și atunci când luăm în considerare ceva și luăm o decizie cu privire la acesta, decizia noastră este atât de greșită. Cine ne poate călăuzi în voința noastră și ne poate ajuta să luăm decizia corectă?

Slavă Domnului pentru Păstorul sufletelor noastre. El ne poate călăuzi. El ne poate păstori sufletul. El ne poate da odihnă în sufletul nostru.

Fie ca noi să învățăm să ne deschidem către El și să venim la El așa cum suntem. Fie ca noi să învățăm să ne deschidem către El cu privire la toate lucrurile, atât mici, cât și mari.

Când suntem pe cale să mergem la cumpărături, putem pur și simplu să ne deschidem către El în legătură cu acestea, cerându-I să ne conducă și să ne îndrume. El ne conduce la destinația noastră și ne călăuzește către locul potrivit; trebuie doar să venim la El. Noi doar venim la El!

Asta le spunea Domnul celor din jurul Său când era pe pământ – doar veniți la Mine și vă voi da odihnă, vă voi da viață și vă voi da să beți din apa vieții. Trebuie doar să ne rezervăm timp pentru a veni la Domnul și El ne va da odihnă sufletului nostru.

El ne va călăuzi și ne va îndruma în mintea, emoțiile și voința noastră.

Nu avem nevoie de nicio practică sau rutină exterioară pentru a ne calma și a găsi pace în noi; trebuie doar să venim la Domnul ca Păstor al sufletelor noastre, iar El ne va călăuzi și ne va îndruma spre apele odihnei, pe cărările dreptății și spre ospăț.

Slavă Domnului Isus, dragul nostru Păstor!

Doamne Isuse, Te iubim și venim la Tine ca Păstor al sufletelor noastre. Tu ne înțelegi pe deplin. Ne deschidem Ție. Vrem să-Ți spunem totul. O, Doamne, Tu vezi cum rătăcesc gândurile noastre și știi că nu ne putem îndruma gândurile. Ne exersăm duhul pentru a chema Numele Tău și a citi în rugăciune cuvântul Tău. Alegem să ne îndreptăm mintea către duhul nostru. Călăuzește-ne și îndrumă-ne gândurile în calea Ta. O, Doamne, Tu ne cunoști emoțiile – sunt atât de fluctuante și atât de ușor de supărat! Nu ne putem descurca cu emoțiile noastre, Doamne; venim doar la Tine ca Păstor al sufletelor noastre! Condu-ne și călăuzește-ne în emoțiile noastre. Potolește-ne și mângâie-ne în emoțiile noastre. Ne deschidem Ție, Doamne dragă, în ceea ce privește voința și deciziile noastre. Condu-ne și călăuzește-ne în voința noastră. Fă-ne să venim la Tine ca Păstor al sufletelor noastre pentru a fi mângâiați, călăuziți, conduși și îndrumați. Cât de mult Te iubim, Doamne dragă, ca Păstor al sufletelor noastre!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, As the Shepherd of our Souls, the Lord Jesus gives Rest to our Soul: come to Him, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 4 cu tema: Să devenim o reproducere a lui Cristos și să-L experimentăm pe Cristos ca Păstor al sufletelor noastre, ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos ca Duh dătător de viață în duhul nostru este astăzi Păstorul sufletelor noastre

16/07/2025 by Credincios in Cristos 6 Comments

Pe măsură ce devenim reproducerea lui Cristos, Îl putem experimenta și savura pe Cristos ca Păstor al sufletelor noastre; El este Păstorul sufletelor noastre, supraveghind starea noastră interioară, îngrijindu-se de situația ființei noastre, mângâindu-ne și restaurându-ne sufletul.

Ce Păstor minunat avem! Apostolul Petru vorbește despre Cristos, Păstorul sufletelor noastre (1 Petru 2:25). Când a murit pe cruce pentru noi, El a fost Mântuitorul nostru; în învierea Sa, El vine la noi ca Păstor al sufletelor noastre.

Unii spun că duhul și sufletul pot fi folosite interschimbabil, dar această porțiune a cuvântului ne arată clar că Cristos a venit să păstorească sufletul nostru, care este diferit de duhul nostru.

Petru însuși a experimentat păstorirea Domnului și, în multe dintre experiențele sale, ne putem identifica cu el, căci el este exact ca noi. De multe ori a spus ceva greșit, imediat după ce a rostit cel mai înalt adevăr din univers, și a fost mustrat și dojenit de Domnul de atâtea ori.

El a văzut o revelație a lui Cristos ca Fiu al lui Dumnezeu, căci i s-a acordat o viziune a lui Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu. Dar câteva versete mai târziu, după ce a fost lăudat și apreciat de Domnul, Isus i-a spus: „Înapoia Mea, Satano!”

Cum s-a simțit Petru în acel moment? Trebuie să fi fost un cuvânt greu pentru el de spus în fața ucenicilor. Apoi, chiar înainte ca Domnul Isus să fie capturat și dat la moarte, Petru face acea declarație îndrăzneață că, chiar dacă toți ceilalți Îl reneagă pe Domnul, el nu o va face niciodată.

Dar doar câteva ore mai târziu, s-a lepădat de Domnul de trei ori. Și pumnalul a venit în inimă când a cântat cocoșul, iar Domnul s-a întors și s-a uitat la Petru. Petru a văzut acea privire. A ieșit afară și a plâns amarnic. Ultima sa faptă pentru Domnul a fost să se lepede de El de trei ori înainte de moartea Sa. O, Doamne!

Dar apoi, în Ioan 21, după cum știm, Domnul a venit să-i păstorească sufletul. Petru L-a experimentat pe Cristos ca Păstor al sufletelor noastre. Domnul Isus a venit să-i păstorească sufletul lui Petru. El a reaprins dragostea lui Petru pentru Domnul și i-a încredințat misiunea de a păstori oile Domnului și de a hrăni mieii Săi, așa cum Domnul l-a păstorit și l-a hrănit.

Noi, cei care credem în Cristos, avem un Păstor; îl avem pe Cristos ca Păstor al sufletelor noastre. Nu este un lucru mic. Gândurile noastre sunt de multe ori sălbatice, călătoresc peste tot și sunt de neoprit. Emoțiile noastre sunt peste tot și, în funcție de cum ne simțim sau de cum este mediul, suntem în sus sau în jos.

Iar voința noastră este atât de încăpățânată încât nimeni nu-i poate face față. Cât de mult Îi mulțumim Domnului că avem un Păstor – Isus Cristos ca Păstor al sufletelor noastre!

Ca Păstor al sufletelor noastre, Cristosul pneumatic supraveghează starea noastră interioară și are grijă de situația ființei noastre interioare

Ființa noastră interioară este atât de complicată, dar avem un Păstor care are grijă de sufletul nostru. Avem nevoie de un păstor care să aibă grijă de noi în ceea ce privește gândurile noastre. Avem nevoie de un Păstor pentru mintea noastră, cineva care să ne poată călăuzi cu gândurile și conceptele noastre.

Dacă cineva ne spune un anumit lucru cu un anumit ton, o zi grozavă se transformă într-o zi proastă, pentru că mergem de la a fi sus la a fi jos pur și simplu. Un singur cuvânt ne poate ruina întreaga săptămână.

Cât de mult Îi mulțumim Domnului pentru că este Păstorul sufletelor noastre, Cel care este Duhul care supraveghează starea noastră interioară, îngrijindu-se de situația ființei noastre interioare! Și cei necredincioși trec prin multe lucruri, iar sufletul lor are o nevoie profundă de păstorire, dar nu au un Păstor pentru sufletele lor.

Slavă Domnului pentru că a venit la noi ca Păstor al sufletelor noastre pentru a ne conduce și a ne îndruma. El ne conduce la locul potrivit și ne îndrumă spre locul corect pentru ca noi să Îl savurăm și să-L experimentăm.

Un exemplu de păstorire a Domnului este atunci când El a mers împreună cu doi dintre ucenicii Săi la Emaus (Luca 24:13-35). Ei erau tulburați și triști de moartea Domnului și erau nedumeriți să audă că unele dintre femei spuneau că Domnul a înviat, așa că Domnul li s-a alăturat în drum și a început să vorbească cu ei.

Au mers împreună șapte mile, iar Domnul a conversat cu ei; în cele din urmă, El le-a explicat Scripturile de la Moise până la profeți pentru a le arăta lucrurile referitoare la El. Inima lor ardea în ei, dar nu L-au recunoscut.

Apoi, El s-a purtat ca și cum ar fi trebuit să meargă mai departe, dar ei L-au convins să rămână cu ei, iar la masa de cină, când a binecuvântat pâinea, a frânt-o și le-a dat-o, și-au dat seama că era Domnul. Reacția Lui a fost să dispară dintre ei și s-au ridicat imediat și s-au întors la Ierusalim pentru a mărturisi că L-au văzut pe Domnul.

De atâtea ori Domnul umblă cu noi, mergând în jos acolo unde vrem să mergem, departe de viața de biserică sau de Domnul, și El se poartă ca și cum nu știe prin ce trecem sau cu ce ne luptăm. Totuși, El, ca Păstor al sufletelor noastre, are grijă de noi, ne deschide înțelegerea și infuzează ceva din Sine în noi.

Când ne vorbește, când ne păstorește îngrijindu-se de situația ființei noastre interioare, inima noastră este restaurată, suntem umpluți de speranță și ne întoarcem la Domnul și la viața de biserică.

Cu toții putem mărturisi că Domnul nu ne părăsește: El pur și simplu merge împreună cu noi ca Păstor al sufletelor noastre și, chiar dacă ne putem rătăci în mintea noastră, El este acolo cu noi pentru a ne păstori sufletul. Păstorirea organică a lui Cristos are grijă în primul rând de sufletul nostru (Psalmul 23:3).

Dacă El ar veni la noi ca Dumnezeu pentru a avea grijă de noi și a ne păstori, am reacționa la fel ca apostolul Ioan din Apocalipsa 1, căzând cu fața la pământ ca morți, căci ne-ar fi frică de el.

Dar Domnul a trecut printr-un proces, a trăit o viață sub guvernarea lui Dumnezeu și acum El este Păstorul sufletelor noastre. El a devenit omul-Dumnezeu și apoi a devenit Duhul dătător de viață care a venit în duhul nostru și ne-a păstorit din interior. El păstorește sufletul nostru din interiorul nostru, îngrijindu-se de starea interioară a ființei noastre.

Cristos ne păstorește îngrijindu-se de bunăstarea sufletului nostru și exercitându-și supravegherea asupra stării ființei noastre interioare (vezi Evrei 13:17). El știe unde ne aflăm, știe care este nevoia noastră și are grijă de noi ca Păstor al sufletelor noastre. Acest fel de păstorire este o mângâiere interioară, intrinsecă, organică. Este atât de mângâietor să-L avem ca Păstor al nostru!

În Ioan 14, Domnul a spus că Îi va cere Tatălui să ne trimită un alt Mângâietor, iar Duhul a venit; acum Domnul ca Duh, este Păstorul nostru. Cât de mult Îl iubim pe Domnul Isus ca Păstor al sufletelor noastre!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit în înviere ca să fii Mângâietorul, Păstorul sufletelor noastre! Îți mulțumim, Doamne dragă, că nu ne-ai lăsat orfani, ci ai venit la noi ca să ne fii Păstorul. Avem nevoie de Tine ca Păstorul sufletelor noastre! O, Doamne, numai Tu cunoști situația din mintea, emoția și voința noastră. Îți mulțumim că ai venit în duhul nostru prin regenerare. Ne deschidem Ție. Păstorește-ne din interior. Îți deschidem fiecare parte a ființei noastre. Ne deschidem păstoririi Tale organice, căci Tu știi cum să ai grijă de sufletul nostru. Ne încredem în Tine ca Cristosul pneumatic care supraveghează starea noastră interioară și are grijă de situația ființei noastre interioare! Amin, Doamne Isuse, îți mulțumim că ne păstorești având grijă de bunăstarea sufletului nostru. Tu ne cunoști din interior și vezi care-i situația cu sufletul nostru. Ne deschidem păstoririi Tale interioare, căci Tu exerciți supravegherea stării ființei noastre interioare. Amin, Doamne, Te iubim ca Păstor al sufletelor noastre!

Cât de mult avem nevoie de Cristos ca Duh dătător de viață în duhul nostru ca să ne păstorească în sufletul nostru!

Deoarece sufletul nostru este foarte complicat, avem nevoie de Cristos ca Păstor al sufletelor noastre. Avem nevoie de Cristos, care este Duhul dătător de viață, pentru a ne păstori în sufletul nostru, pentru a avea grijă de mintea, emoțiile și voința noastră, împreună cu toate problemele, nevoile și rănile noastre (Ioan 14:16-17; 1 Corinteni 15:45b; 6:17).

El vrea să Se răspândească în sufletul nostru, să ne ocupe sufletul și să ne satureze sufletul cu Sine Însuși, așa că a devenit Păstorul sufletelor noastre. El vrea să-Și facă domiciliul în sufletul nostru, dar există atât de multe probleme acolo și există multe nevoi și răni în sufletul nostru.

Avem o mulțime de probleme, nevoi și răni în sufletul nostru; avem nevoie de Domnul ca Păstor al nostru. El vine să aibă grijă de problemele și nevoile noastre. El vine să toarne untdelemn și vin pe rănile noastre. El cunoaște situația noastră, ne înțelege pe deplin și El este iubitul Păstor al sufletelor noastre.

Ca Păstor pneumatic, Cristos are grijă de noi din interiorul duhului nostru. Păstorirea Sa începe din duhul nostru și se răspândește în fiecare parte a sufletului nostru. El este în duhul nostru, iar din duhul nostru, Cristos ajunge la toate părțile sufletului nostru pentru a avea grijă de noi într-un mod tandru, organic și atotinclusiv.

Nu vă topește acest lucru inima? El are grijă de ființa noastră interioară. Însuși Dumnezeul Triunic, care vrea să-Și facă domiciliul în noi și să ia în stăpânire fiecare parte a ființei noastre, a venit să fie Păstorul sufletelor pentru a ne îngriji și a ne păstori părțile interioare.

Psalmul 23 ne vorbește despre minunata slujire a Domnului ca Păstor. El ne călăuzește pe căile dreptății, pentru numele Său. El ne restaurează sufletul. El ne înviorează, ne înnoiește, ne transformă și ne restaurează sufletul.

Cum face El asta? În calitate de credincioși în Cristos, învățăm să avem un timp cu Domnul dimineața, un timp de înviorare de dimineață. Ne luptăm foarte mult cu asta, pentru că fiecare dintre noi are propriul set de situații și probleme și există multe întreruperi.

Este o luptă de-o viață ca noi să avem timp cu Domnul. Poate că suntem singuri și poate că studiem, dar suntem atât de ocupați cu studiile noastre, încât ne luptăm cu timpul nostru cu Domnul. Putem lucra și avem un loc de muncă solicitant care începe foarte devreme, așa că ne luptăm și mai mult pentru timpul nostru cu Domnul.

Putem să ne căsătorim și să avem unul sau mai mulți copii, ne luptăm și mai mult. Dar prețuim timpul nostru cu Domnul. Prețuim timpul petrecut cu Păstorul sufletelor noastre. Pe măsură ce venim la Domnul dimineața pentru a-L atinge într-un mod personal, El ne vorbește în cuvântul Său. Vorbirea Lui și strălucirea Lui ne restaurează sufletul.

Avem multe probleme, multe nevoi și multe răni, dar ne putem deschide către El și El ne restaurează; El ne restaurează sufletele. Fie ca noi să luăm inițiativa în fiecare zi de a veni la Domnul și pur și simplu să petrecem timp cu El. Fie ca noi să venim la El cu toate ostenelile și poverile noastre și să primim odihnă de la El.

În ciuda tuturor frustrărilor, a tuturor lucrurilor cu copiii noștri, temele, vasele, micul dejun, serviciul, traficul, colegii noștri de muncă etc. – vrem doar să petrecem timp cu dragul nostru Păstor! El este păstorul sufletelor noastre și, atunci când Îl contactăm în cuvântul Său, El ne restaurează sufletul.

Pe măsură ce trecem prin lucruri în viața noastră de zi cu zi și ne deschidem pur și simplu către El, nu există nicio condamnare sau critică din partea Lui; El pur și simplu ne înțelege, are grijă de noi și ne restaurează.

Trebuie să luptăm pentru ca ființa noastră să fie restaurată în interior, pentru ca Cristos să fie format în noi și pentru ca El să-Și facă domiciliul în inima noastră. Cristos ne restaurează, ne înviorează și ne transformă sufletul (Romani 12:2; Efeseni 4:23), călăuzindu-ne să umblăm după duh pe cărările dreptății, pentru ca să putem împlini cerințele dreptății Sale (Romani 8:4).

Pentru a fi drepți, adică pentru a fi în regulă cu Dumnezeu, cu oamenii, cu situațiile, persoanele și lucrurile, trebuie să fim înviorați și transformați în sufletul nostru, pentru a putea fi corecți și echilibrați în mintea, emoțiile și voința noastră.

Suntem ca niște oi rătăcite. Atât de multe lucruri ne influențează, atât de multe situații ne afectează și atât de mulți oameni ne pot face să fim rătăciți și doborâți.

Dar slavă Domnului, ne-am întors la Păstorul și Supraveghetorul sufletelor noastre! El are grijă de noi, cunoaște situația și starea reală a sufletului nostru și știe că avem multe probleme în noi.

De multe ori, când venim la întâlnirile bisericii, simțim cum Domnul ne mângâie sufletul și ne restaurează. El ne restaurează sufletul. Poate că nu suntem dispuși să ne întoarcem către El sau să-L contactăm, dar El vine și ne păstorește, iar noi pur și simplu ne întoarcem către El și Îl savurăm și mai mult.

Doamne Isuse, vrem să Te savurăm și să Te experimentăm ca Păstor al sufletelor noastre astăzi. Ne întoarcem la Tine, Doamne dragă, ca Păstor și Supraveghetor al sufletului nostru. Ne deschidem Ție. Tu vezi situația noastră și Tu cunoști starea sufletului nostru. Restaurează-ne sufletul. Nu vrem să fim ca niște oi care rătăcesc; ne întoarcem la Tine din nou! O, Doamne, Tu vezi cât de complicat este sufletul nostru! Avem nevoie de Tine ca Duh dătător de viață în duhul nostru, ca să ne păstorești în sufletul nostru! Ne deschidem păstoririi Tale, căci Tu ai grijă de mintea, emoțiile și voința noastră, împreună cu toate problemele, nevoile și rănile noastre. O, Doamne, Te iubim! Ne deschidem păstoririi Tale din interiorul nostru. Ne întoarcem către duhul nostru și ne deschidem Ție. Fie ca păstorirea Ta să ajungă în fiecare parte a sufletului nostru, astfel încât Tu să ne poți restaura sufletul. Da, Doamne, înviorează, transformă și înnoiește sufletul nostru, astfel încât să putem fi restaurați în sufletul nostru astăzi! Ne deschidem grijii Tale interioare, tandre, organice și atotinclusive, ca Păstor al sufletelor noastre!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Today Christ as the Life-giving Spirit in our spirit is the Shepherd of our Souls, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 4 cu tema: Să devenim o reproducere a lui Cristos și să-L experimentăm pe Cristos ca Păstor al sufletelor noastre, ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos este format în noi și Își face domiciliul în inima noastră pentru a ne face reproducerea Sa

15/07/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Noi, credincioșii în Cristos, trebuie să trăim în același fel în care a trăit Cristos, căci trebuie să devenim o reproducere a lui Cristos; acest lucru se poate întâmpla doar experimentându-L pe Cristos ca fiind Cel care trăiește în noi, fiind format în noi și făcându-Și domiciliul în inimile noastre. Amin!

Slavă Domnului că am fost regenerați cu viața lui Dumnezeu! În momentul convertirii noastre, când am crezut în Domnul Isus, nu am aderat doar la o biserică sau am crezut într-un set de doctrine, ci mai degrabă ne-am pocăit și am chemat numele Domnului și am primit însăși viața lui Dumnezeu!

Apostolul Ioan spune că oricui Îl primește pe Cristos, adică crede în Cristos, Dumnezeu îi dă autoritatea de a fi numiți copii ai lui Dumnezeu, cei născuți nu din voia omului, nici din voia firii pământești, ci din Dumnezeu (Ioan 1:12-13). Uimitor!

Totuși, așa cum un bebeluș nu are nicio idee despre ce s-a întâmplat atunci când s-a născut, ci mai degrabă trebuie să crească și să învețe ce este viața umană, tot așa și noi, credincioșii în Cristos, trebuie să creștem în viață și să înțelegem ce este viața divină.

Aceasta înseamnă că trebuie să ne dăm seama că suntem născuți din Dumnezeu și că Cristos trăiește în noi.

Biblia ne spune că Domnul Isus este cu duhul nostru (2 Timotei 4:22) și că Cristos este viața noastră (Coloseni 3:4). Pe de o parte, avem viața noastră umană, care este foarte reală pentru noi, pentru că o trăim și învățăm ce înseamnă. Pe de altă parte, avem viața divină, chiar Cristos ca Duh care trăiește și locuiește în duhul nostru.

Toți credincioșii autentici în Cristos Îl au pe Cristos trăind în ei. Este o zi minunată când ne dăm seama că Cristos trăiește în noi. Cea mai minunată persoană din univers, Isus Cristos, trăiește în noi!

Pavel a mărturisit despre aceasta spunând că nu el mai trăia, ci Cristos trăia în el (Galateni 2:20). Ce minunat! Iar pentru Pavel, a trăi era Cristos. Uimitor! Aceasta înseamnă că, indiferent dacă Pavel era în închisoare sau nu, el pur și simplu Îl trăia pe Cristos, pentru că Cristos trăia în el.

Viața creștină este cea mai misterioasă și totuși cea mai uimitoare viață, căci este o viață în care Îl trăim pe Cristos, avându-L pe Cristos trăind în noi. Noi, credincioșii în Cristos, devenim o reproducere a lui Cristos trăind într-un singur duh cu Domnul și permițându-I Domnului Isus să trăiască în noi.

El este în noi, este în duhul nostru și vrea să trăiască în noi. Dar suntem atât de obișnuiți să trăim în noi înșine și prin noi înșine, încât parcă știm ce facem, fără să avem nevoie de Domnul. O, Doamne!

Fie ca noi să ne întoarcem către duhul nostru iar și iar pentru a învăța să trăim în duhul unit, astfel încât Cristos să trăiască în noi și noi să-L putem trăi pe Cristos! Aceasta este adevărata viață creștină.

Pentru a deveni o reproducere a lui Cristos, trebuie să-L avem pe Cristos format în noi

Noi, cei care credem în Cristos, devenim o reproducere a lui Cristos într-un fel organic, prin faptul că Cristos se naște în noi, trăiește în noi, este format în noi și își face domiciliul în inima noastră.

Mai întâi, El se naște în noi prin regenerarea noastră. Apoi, Cristos este format în noi (Galateni 4:19).

Apostolul Pavel a predicat evanghelia sfinților din Galatia, iar Cristos s-a născut în ei; totuși, Cristos nu a fost pe deplin format în ei, așa că apostolul a suferit din nou în durerile nașterii până când Cristos este format în ei.

El a avut ca scop al predicării și slujirii sale ca Cristos să fie format în credincioși. Mai întâi, le-a predicat Evanghelia, apoi s-a ostenit și chiar a suferit din nou în durerile nașterii pentru credincioși, pentru ca Cristos să ia chip în ei, adică să fie format în ei.

Predicarea lui Pavel a fost centrată în mod accentuat pe Cristos; el nu a făcut o lucrare pentru a-i îmbunătăți pe credincioși sau a-i corecta, ci pentru ca Cristos să fie format în ei.

Așa devenim o reproducere a lui Cristos – prin faptul că Cristos este format în noi. Mai întâi, El este revelat în noi (Galateni 1:15-16), apoi El trăiește în noi (2:20), iar acum El este format în noi (4:19).

A-L avea pe Cristos format în noi înseamnă a-L avea pe Cristos crescut pe deplin în noi. El este în noi și nu putem nega că El trăiește în noi, dar El nu este încă pe deplin format în noi; alții ne văd încă trăind de atâtea ori, nu pe Cristos.

O ilustrare a acestui lucru este un ou cu viața unui pui în acel ou. Când oul începe să se incubeze, știi că viața găinii este în ou. Dacă ai străluci o lumină asupra acelui ou, este greu de spus unde este puiul, unde este capul, coada și ciocul. Știm că există viață acolo, dar nimic nu s-a format încă în acel ou. Numai când procesul de incubație se va finaliza, va ieși puiul.

Aceasta este foarte similar cu situația noastră. Cristos este în noi, viața Lui este în noi, dar alții nu pot vedea prea mult din Cristos. Dacă cineva ar arunca o lumină asupra noastră, ar putea vedea ceva din Cristos acolo, dar nu poate spune cu adevărat ce este.

Trebuie să creștem în viață și să-L avem pe Cristos format în noi până când este văzut pe deplin în noi. Zi după zi, lună după lună și an după an, Cristos crește în noi, Cristos trăiește în noi și Cristos este format în noi.

Pe măsură ce creștem în viață și Îl avem pe Cristos format în noi, alții vor vedea ceva din Cristos în trăirea și vorbirea noastră. Pe măsură ce Domnul crește și mai mult, ei vor vedea mai mult din Cristos. Cristos trăiește acum în noi, astfel încât să putem fi constituiți din El în mod organic.

Zi de zi Îl mâncăm pe Cristos în cuvântul Său, cooperăm cu El în viața noastră de zi cu zi și păstrăm legătura cu El pe tot parcursul zilei. Ne deschidem ființa către El, ne rugăm și chemăm numele Lui, iar El crește puțin mai mult.

El vrea să fie format în mintea, emoția și voința noastră. El vrea să fie format în felul în care gândim noi, astfel încât să gândim la fel cum o face El.

Așadar, trebuie să ne concentrăm atenția asupra duhului nostru (Romani 8:6) și să învățăm să ne concentrăm atenția asupra lucrurilor de sus, nu asupra celor de pe pământ, căci Cristos ar trebui să fie unicul nostru obiectiv și scop.

El vrea să fie format în emoțiile noastre; emoțiile noastre sunt atât de tulburătoare, cu atâtea suișuri și coborâșuri, dar Domnul vrea să ne echilibreze emoțiile și să le facă una cu sentimentele Sale interioare. Este nevoie de mult timp pentru ca acest lucru să se întâmple.

Și este nevoie de multă muncă și osteneală din partea celor care au grijă de noi pentru a ne ajuta să-L avem pe Cristos format în noi. Pe măsură ce Cristos este format în noi, vrem și noi să-l distribuim pe acest Cristos altora, iar aceștia pot fi mântuiți.

Acum, că cineva este mântuit, ce facem? Ce facem cu un bebeluș în Cristos? Trebuie să învățăm să-L administrăm pe Cristos și să-i hrănim cu bogățiile cuvântului lui Dumnezeu și să-i hrănim cu laptele cuvântului lui Dumnezeu, astfel încât să crească în viață.

Pe măsură ce ei cresc în viață, trebuie să continuăm să muncim și să ne ostenim până când Cristos este format în ei.

Aceasta este viața noastră creștină: îl avem pe Cristos trăind în noi și Cristos fiind format în noi și învățăm să-i ajutăm pe alții să Îl savureze pe Cristos, să crească în Cristos și să-L aibă pe Cristos format în ei.

Slavă Domnului că S-a născut în noi în momentul în care ne-am pocăit și am crezut în El (Ioan 1:12-13; 3:15)! Acum El trăiește în noi în viața noastră creștină și, în final, El va fi format în noi la maturitatea noastră (Galateni 2:20; 4:19).

A-L avea pe Cristos format în noi înseamnă a permite Duhului dătător de viață să ocupe și să se răspândească în fiecare parte a ființei noastre, astfel încât Cristos să poată crește pe deplin în noi (Coloseni 2:19; Efeseni 4:15-16).

El vrea să se răspândească în noi și să crească în ființa noastră interioară până când ocupă toată ființa noastră interioară cu Sine Însuși. A-L avea pe Cristos format în noi implică faptul că suntem constituiți organic cu Cristos (Coloseni 3:10-11) până când Cristos este totul în toți!

Format în Galateni 4:19 corespunde chipului din 2 Corinteni 3:18; Cristos va fi format în noi, astfel încât să-L putem exprima după chipul Său. Fie ca să învățăm să ne deschidem Domnului și să cooperăm cu El pentru ca El să crească în noi până când Cristos este format în noi.

Doamne Isuse, îți mulțumim că Te-ai născut în noi pentru a ne face copii ai lui Dumnezeu, credincioși în Cristos și creștini adevărați. Aleluia, Cristos este în noi, căci El este însăși viața noastră! Ne deschidem Ție, Doamne dragă. Crești în noi astăzi. Crești și răspândește-te în toate părțile interioare ale ființei noastre. Fie ca Tu să ai o cale să trăiești în noi. Fie ca să nu mai fim noi cei care trăiesc, ci Cristos să trăiască în noi. Trăiește în noi astăzi. Îți permitem Ție, ca Duh, să Te răspândești și să ocupi fiecare parte a ființei noastre interioare. O, fie ca Cristos să crească în noi pe deplin, pentru ca Cristos să fie format în noi! Amin, Doamne, fie ca noi să avem forma Ta, chipul Tău, imaginea Ta! Crești în noi spre maturitate și fii format în noi! Ne exersăm duhul pentru a veni la Tine în cuvântul Tău și chemăm Numele Tău pe tot parcursul zilei, pentru a putea savura toate bogățiile Tale. Doamne Isuse, crești în noi puțin mai mult astăzi. Răspândește-te în mintea, emoția și voința noastră și ocupă toată inima noastră. Vrem ca Cristos să fie revelat în noi, să trăiască în noi și să fie format în noi, astfel încât să putem deveni o reproducere a lui Cristos!

Cristosul care trăiește în noi și este format în noi Își face domiciliul în inimile noastre

Noi, cei care credem în Cristos, avem o Persoană minunată care trăiește în noi: Isus Cristos, care este viața și persoana noastră. Dacă citim cu atenție Noul Testament, vom realiza că Cristos este profund legat de ființa noastră. El nu numai că a murit pentru noi ca să ne mântuiască, iar acum este sus în ceruri, la dreapta lui Dumnezeu.

Chiar mai mult, El a devenit un Duh dătător de viață și, ca Duh, vine în duhul nostru pentru a se împărți în noi și pentru a lucra în fiecare parte a ființei noastre. El a venit în noi în momentul regenerării noastre și acum crește în noi și se răspândește în noi, astfel încât Cristos să trăiască în noi și să fie format în noi.

Cristosul care trăiește în noi și care este format în noi Își face acum domiciliul în inimile noastre (Efeseni 3:17). El nu doar ne învață sau ne hrănește; mai mult, El Își face domiciliul în inima noastră. Inima noastră este reprezentantul ființei noastre, chiar centrul întregii noastre ființe.

Domnul obține o reproducere a lui Cristos nu prin corectarea noastră exterioară, ci venind în noi și apoi făcând o lucrare interioară în centrul ființei noastre.

El a venit în duhul nostru și acum Se răspândește în inima noastră pentru a-Și face domiciliul în inima noastră. Cristos se stabilește în inima noastră, făcând din inima noastră domiciliul Său. Inima noastră este compusă din patru părți – mintea noastră, emoția noastră, voința noastră și conștiința noastră.

Prin regenerare, Cristos a venit în duhul nostru (2 Timotei 4:22) și acum El intenționează să se răspândească din duhul nostru în fiecare parte a inimii noastre.

Pe măsură ce ne întoarcem inima către Domnul (2 Corinteni 3:16-17), El strălucește în noi, Se răspândește în noi și Își face domiciliul în inima noastră. Din duhul nostru, Cristos se răspândește în mintea noastră pentru a ne înnoi mintea și El se răspândește în emoțiile și voința noastră.

El vrea să satureze, să pătrundă și să ocupe fiecare parte a inimii noastre, astfel încât să-Și poată face domiciliul în mintea, emoțiile și voința noastră. Pe măsură ce Își face domiciliul în inimile noastre, Cristos controlează întreaga noastră ființă interioară și întărește fiecare parte cu Sine Însuși.

Cristos nu vrea să fie închis în duhul nostru; El vrea să iasă, să se răspândească și să ocupe fiecare parte a sufletului nostru. Nu este un lucru ușor, căci persoana din inima noastră este sinele; ne construim sinele de-a lungul anilor, iar sinele domnește și guvernează în noi.

Dar acum Îl avem pe Cristos, noua noastră persoană, care vrea să-Și facă domiciliul în inima noastră. Există o luptă blândă între Cristos și noi. El este în noi, nu există nicio îndoială în privința asta, dar există o luptă între El și noi. El vrea să se răspândească în mintea noastră și să ne posede mintea; noi, însă, s-ar putea să nu fim deschiși.

El este acolo, bătând la ușă și cerându-ne să-L lăsăm să intre în gândurile noastre și conceptele curente în care locuim și în care ne afundăm într-o vizuină de iepure.

Dumnezeu nu năvălește în inimă; nu-Și forțează drumul în noi, ci, mai degrabă, El vrea consimțământul nostru. Poate că nu-I dăm terenul astăzi, dar El se întoarce mâine.

Tatăl ne întărește cu putere în omul nostru dinăuntru, după bogățiile slavei Sale, pentru ca Cristos să-Și facă domiciliul în inima noastră. Există multe obstacole în noi care Îl opresc pe Cristos și Îl împiedică să înainteze în noi.

De exemplu, pot exista unele păcate, unele izolări, care Îl împiedică. 1 Ioan 1:9 ne spune că, dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire.

Dar apoi poate exista un alt obstacol: limitarea; noi punem limite Domnului în interior. El vrea să se răspândească în noi, dar noi Îl limităm; nu-I permitem să se răspândească în felul în care gândim, în lucrurile pe care le iubim și în deciziile pe care le luăm.

El nu va dărâma ușa pentru a-Și impune voința; mai degrabă, El ne atrage la Sine și lucrează în toate situațiile și lucrurile pentru a ne face să fim puțin mai deschiși către El.

Prin experiențele noastre de eșecuri și greșeli, suntem puțin mai deschiși către Domnul, astfel încât El să ne poată ajusteze gândurile și să le înnoiască, să ne atingă emoțiile și să le facă una cu sentimentele Sale și să ne influențeze deciziile, chiar făcând ca voința noastră să fie supusă voinței Sale.

Pe măsură ce Cristos trăiește în noi, este format în noi și Își face domiciliul în inimile noastre, devenim o reproducere a lui Cristos pentru expresia corporativă a lui Dumnezeu (Romani 8:29; 12:4-5; Apocalipsa 21:2).

Rezultatul faptului că Cristos trăiește în noi, este format în noi și Își face domiciliul în inima noastră este că devenim o reproducere a lui Cristos, astfel încât El să poată dobândi o expresie corporativă pe pământ.

Dumnezeule Tată, întărește-ne cu putere prin Duhul Tău în omul dinăuntru, astfel încât Cristos să-Și facă domiciliul în inimile noastre prin credință. Amin, Doamne, fie ca Cristosul care este format în noi să se răspândească în ființa noastră interioară și să-Și facă domiciliul în inima noastră. Fă-Ți domiciliul în noi astăzi, dragă Doamne Isuse. Te primim cu brațele deschise în mintea, emoția și voința noastră. Ne deschidem Ție din adâncul ființei noastre. Răspândește-Te în noi și ocupă fiecare parte a ființei noastre interioare. O, Doamne, fie ca Tu să-Ți faci domiciliul în noi, astfel încât să poți hrăni și întări fiecare parte interioară cu Tine Însuți. Ne deschidem Ție în ceea ce privește felul în care gândim, gândurile pe care le nutrim și concepțiile care ne sunt dragi. Îți dăm consimțământul să Te răspândești în mintea noastră, să ne ajustezi gândurile și să înnoiești felul în care gândim. Ne deschidem emoțiile și sentimentele Ție; ai calea Ta de a ne echilibra emoțiile și de a le acorda, astfel încât să putem avea sentimentele și sentimentele Tale. Amin, Doamne, cum rămâne cu voința noastră? Răspândește-te în voința noastră și supune-o. Nu ne lăsa niciodată să câștigăm. Fie ca noi să ne supunem Ție în lupta blândă pe care o purtăm cu Tine. Ai Tu calea Ta în noi, Doamne. Fie ca Cristos să trăiască în noi, să fie format în noi și să-Și facă domiciliul în inimile noastre, astfel încât să devenim o reproducere a lui Cristos pentru expresia corporativă a lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ is Formed in us & is Making His Home in our Heart to make us His Reproduction, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 4 cu tema: Să devenim o reproducere a lui Cristos și să-L experimentăm pe Cristos ca Păstor al sufletelor noastre, ziua 3, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Savurăm bogățiile vieții divine pentru a deveni o reproducere a lui Cristos ca model al nostru

13/07/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, putem deveni o reproducere a lui Cristos ca model al nostru; El este modelul nostru, șablonul, pe care îl putem urma și copia în viața noastră de zi cu zi nu imitându-L în exterior, ci savurându-L în interior, împărtășindu-ne din bogățiile Sale și lăsându-L să fie revelat în noi, să-Și facă domiciliul în noi, să trăiască în noi și să fie format în noi. Amin!

Săptămâna aceasta venim la un nou subiect în înviorarea noastră de dimineață, numit „Să devenim o reproducere a lui Cristos și să-L experimentăm pe Cristos ca Păstor al sufletelor noastre”.

Vedem acest lucru în principal în 1 Petru capitolul 2; acesta este unul dintre punctele importante din Epistolele lui Petru. Când citim Epistolele lui Petru, putem fi destul de impresionați de faptul că viața noastră creștină este sub guvernarea lui Dumnezeu și putem fi destul de atinși de Domnul care judecă toate lucrurile și toate persoanele până când El câștigă un univers în care locuiește dreptatea.

Totuși, trebuie să ne dăm seama că există un punct central și o structură de bază a acestor epistole și a întregii Biblii în general, care nu este în principal guvernarea lui Dumnezeu, ci este legată de economia lui Dumnezeu. Structura de bază și punctul central al Epistolelor lui Petru și al întregii Biblii este Dumnezeul Triunic care a fost procesat pentru a deveni porțiunea noastră atotinclusivă.

Fie ca noi să ne exersăm duhul pentru a coopera cu Domnul și a răspunde Duhului divin pe măsură ce El lucrează în noi pentru a infuza tot ceea ce Dumnezeu este întru ființa noastră.

Este bine să studiem cu sârguință toate versetele și să cunoaștem detaliile din Epistolele lui Petru, dar pe măsură ce facem acest lucru, nu ar trebui să pierdem din vedere faptul că Dumnezeul Triunic a trecut printr-un proces pentru a se împărți în noi ca savurare și totul pentru noi, astfel încât să-L putem trăi pe Cristos și să devenim reproducerea lui Cristos.

Este ușor pentru noi să citim Biblia și să fim impresionați de lucrurile scrise în ea, dar să ratăm linia centrală a Bibliei, strada principală a Bibliei și structura de bază și punctul central al Bibliei.

Putem aprecia multe practici revelate în Biblie și putem fi atinși de multe cuvinte de înțelepciune și putem observa multe aspecte legate de viața, vorbirea și atitudinea noastră.

Dar trebuie să avem o viziune a economiei lui Dumnezeu pentru a ne da seama că întreaga Biblie vorbește despre economia eternă a lui Dumnezeu, conform căreia Dumnezeul Triunic a devenit om și a trecut printr-un proces pentru a deveni un Duh dătător de viață, pentru a se împărți întru și a trăi în noi pentru a obține o locuință corporativă.

Fie ca Domnul să ne mântuiască de modul nostru natural de a citi Biblia. Fie ca noi să fim luminați să vedem economia lui Dumnezeu și să trăim o viață creștină sub viziunea economiei eterne a lui Dumnezeu, astfel încât să putem fi una cu Domnul și să devenim o reproducere a lui Cristos ca model al nostru.

Noi, credincioșii în Cristos, putem deveni o reproducere a lui Cristos ca model al nostru

1 Petru 2:21 este un verset minunat, căci aici Petru ne spune că la aceasta am fost chemați, pentru că și Cristos a suferit pentru noi, lăsându-ne un model, ca să putem călca pe urmele Lui. Noi, credincioșii în Cristos, am fost chemați la aceasta, să devenim o reproducere a lui Cristos ca model al nostru. El este modelul nostru și noi suntem reproducerea Sa.

Acest cuvânt „model” a fost stricat astăzi și nu avem o apreciere adecvată a acestui lucru. În greacă, acest cuvânt se referă la o copie scrisă, o specimen de scriere pentru cei care studiază să traseze litere pe măsură ce învață să le scrie.

Pe vremuri, profesorii scriau literele pe un material de scris, iar acele litere deveneau un specimen de scriere. Apoi, elevii puneau un alt material de scris peste copia principală și exersau scrisul, trasând literele din copia principală pe propria lor copie.

Domnul Isus Și-a pus viața, trăirea Sa, în special suferința Sa pentru noi, ca un tipar înaintea noastră, pe care să o copiem, trasând și urmând pașii Lui. El este modelul și noi trebuie să-L copiem. Cum îl copiem pe Cristos? Nu încercăm să-L imităm în exterior, gândindu-ne: Ce ar face Isus în acest moment?

Nici nu ne străduim să-L imităm pe Cristos, astfel încât să spunem ceea ce spune El și să facem ceea ce face El. Acest lucru nu funcționează. A încerca tot posibilul să-L imităm pe Cristos nu funcționează; nu suntem capabili să-L imităm. El este copia principală și El Și-a pus viața înaintea noastră pentru ca noi să trăim în același mod în care a trăit El.

Așa cum a fost El în lumea aceasta, așa suntem și noi astăzi (1 Ioan 4:17; Ioan 15:19). Citim Evangheliile și admirăm viața Domnului, cuvintele Sale și modelul Său. El nu a venit doar pentru a îndeplini răscumpărarea pentru noi; El a trăit într-un anumit fel, a rostit anumite cuvinte și a avut un anumit fel de trăire și atitudine când a fost pe pământ.

Pe măsură ce citim Evangheliile cu exersarea duhului nostru, atingându-L pe Domnul în duhul nostru amestecat, ne dăm seama că Domnul ne-a pus viața Sa cu trăirea Sa înaintea noastră ca un model pe care să-l imităm astăzi. Noi, credincioșii în Cristos, putem fi o reproducere a lui Cristos ca model al nostru.

Ce fel de trăire a avut Domnul cât timp a fost pe pământ? Ce ar trebui să copiem și să imităm, devenind o reproducere a lui Cristos ca model al nostru? 1 Petru 2:21-23 ne spune că Domnul n-a comis păcat și nu s-a găsit viclenie în gura Lui.

El era batjocorit, dar nu a batjocorit la rândul Său. El a suferit, dar nu a amenințat, ci a încredințat totul Celui ce judecă cu dreptate. Amin! Dacă încercăm să imităm acest lucru prin propriile noastre eforturi, nu funcționează. Când încercăm să imităm trăirea umană a Domnului prin propriile noastre eforturi, este ca o maimuță care încearcă să imite un om.

Maimuța poate sta pe două picioare, poate încerca să meargă ca un om, poate chiar să fie îmbrăcată ca un om și să se prefacă că face una sau alta, dar la sfârșitul zilei, se întoarce la a fi o maimuță, nu un om.

De multe ori descoperim că încercăm din răsputeri să-L imităm pe Cristos prin propriile noastre eforturi și pare să funcționeze pentru o vreme, dar apoi ne întoarcem la ceea ce făceam înainte și ne comportăm la fel ca înainte. O, Doamne!

Viața Domnului Isus sub guvernarea lui Dumnezeu este un model, pentru ca noi să putem călca pe urmele Sale, devenind reproducerea Sa (Efeseni 4:20-21). Îl învățăm pe Cristos așa cum este realitatea în Isus. Domnul Isus ne-a pus trăirea Sa înainte ca un tipar pe care să o imităm, urmând pașii Lui (Matei 11:28-30).

Este bine să venim la Domnul cu privire la acest lucru și să avem multe conversații cu El, deschizându-ne către El din interior, pentru ca El să poată trăi în noi și să Se exprime prin noi.

Fie ca noi să ajungem la sfârșitul resurselor noastre umane și să ne încheiem eforturile de a-I fi plăcuți și de a-L imita și fie ca noi să ne deschidem către El, astfel încât El în noi să poată trăi același fel de viață cum a avut-o pe pământ.

Doamne Isuse, Te iubim! Ne deschidem Ție. Îți admirăm trăirea Ta umană, căci Tu ai trăit viața unui om-Dumnezeu. Amin, Doamne, vrem să trăim în același fel în care ai trăit Tu. Îți mulțumim că ne-ai chemat la aceasta, lăsându-ne un model pentru ca noi să putem călca pe urmele Tale. Amin, Doamne, vrem să călcăm pe urmele Tale astăzi. Vrem să Te imităm în trăirea noastră de zi cu zi nu imitându-Te în exterior, ci savurându-Te în interior și permițându-Ți să trăiești în noi. O, Doamne, trăiește în noi astăzi. Fie ca noi să fim în această lume așa cum ai fost Tu în această lume. Fie ca noi să devenim o reproducere a lui Cristos ca model al nostru. Luăm viața Ta, cu trăirea Ta, ca un tipar pe care să-l copiem, trasând și urmând pașii Tăi. Amin, Doamne, așa cum Tu ai trăit în această lume, așa vrem să trăim și noi astăzi. Fă-ne reproducerea Ta, duplicarea Ta și continuarea Ta. Fie ca noi să fim mântuiți de eforturile noastre de a încerca să Te imităm în exterior și pur și simplu să ne întoarcem către Tine, să savurăm bogățiile Tale și să-Ți permitem să trăiești în noi astăzi!

Devenim reproducerea lui Cristos savurând bogățiile vieții divine

Când oamenii din lume aud că noi suntem creștini, se așteaptă să trăim în același mod în care a trăit Isus și, de cele mai multe ori, sunt dezamăgiți, pentru că nu-L văd pe Isus trăind în noi. De-a lungul secolelor, milioane de creștini au trăit după cum au putut mai bine, încercând să-L imite pe Cristos și să-L exprime pe Cristos, dar trăirea lor a fost în principal o imitație exterioară și nu o reproducere a lui Cristos ca model al nostru.

Suntem cu toții bolnavi de același lucru astăzi; de atâtea ori astăzi trăim în omul firesc, iar atunci ne putem aminti că trebuie să-L exprimăm pe Cristos, așa că încercăm tot posibilul să fim mai buni, să facem binele, să nu ne mâniem și să ne abținem de la rău. O, Doamne!

Nu este intenția lui Dumnezeu să încercăm să-L imităm pe Cristos prin propriul nostru efort; dimpotrivă, ceea ce avem nevoie nu este imitația, ci reproducerea. Romani 8:29 ne spune că am fost predestinați de Dumnezeu să fim o reproducere a lui Cristos ca model al nostru, căci El este Întâiul Născut dintre mulți frați și suntem transformați după chipul Lui pentru a fi la fel cum este El.

Cum se întâmplă acest lucru? Nu este prin imitație exterioară sau prin strădania noastră de a copia trăirea Lui și de a rosti cuvintele Sale, ci privindu-L zi de zi, pentru a-L reflecta, fiind astfel transformați în același chip din glorie în glorie (2 Corinteni 3:18).

Suntem predestinați de Dumnezeu să devenim o copie a lui Cristos, o reproducere a lui Cristos ca model al nostru. Suntem predestinați să fim transformați după chipul lui Cristos; acesta a fost planul lui Dumnezeu de la bun început.

El a dorit multe copii ale lui Cristos, o reproducere corporativă a lui Cristos; prin urmare, Cristos a venit să Se încarneze, a trăit o viață umană perfectă și Și-a pus trăirea ca un tipar pentru ca noi să o copiem, iar acum călcăm pe urmele Lui.

Putem deveni reproducerea lui Cristos, chiar copii ale lui Cristos, experimentând un proces care implică bogățiile vieții divine. Savurăm bogățiile lui Cristos, suntem alimentați din belșug cu tot ceea ce este El și călcăm spontan pe urmele Sale pentru a deveni o reproducere a lui Cristos ca model al nostru.

Trebuie să devenim reproducerea lui Cristos, copii ale lui Cristos, printr-un proces care implică bogățiile vieții divine; când acest proces este finalizat, vom deveni o reproducere a lui Cristos (Ioan 3:15; Efeseni 3:8).

Realizarea de copii Xerox poate fi folosită pentru a ilustra ce vrea să spună Petru prin faptul că Cristos este un model pentru noi. Când pui o anumită pagină pe copiator, nu te gândești că copia va arăta cumva similar cu acea pagină; mai degrabă, știi că va fi exact la fel.

Nu este o imitație neclară, ci o copie completă, cuvânt cu cuvânt și detaliu cu detaliu, a originalului. Cristos este originalul și noi suntem copiile; viața Lui ne este pusă înainte pentru ca noi să o copiem și, pe măsură ce savurăm bogățiile vieții Sale divine, El trăiește în noi și Se reproduce în noi.

Din experiență, știm că, pe măsură ce-L savurăm pe Cristos zi de zi, trecem prin procesul de reproducere spirituală, astfel încât să putem deveni copii vii ale lui Cristos. Ce minunat, devenim copii vii ale lui Cristos!

Fie ca noi să fim încurajați și să ne încurajăm unii pe alții să-L savurăm pe Cristos! Fie ca noi să nu privim la eforturile noastre și să nu acordăm atenție dispoziției noastre, ci să ne concentrăm atenția asupra lui Cristos pentru a a savura bogățiile Sale!

El trăiește în noi. Lui Dumnezeu i-a plăcut să-L descopere pe Fiul Său în noi – avem nevoie de o revelație proaspătă a lui Cristos zi de zi. El Își face domiciliul în inimile noastre – trebuie să-L lăsăm să-Și facă domiciliul adânc în inima noastră zilnic (Efeseni 3:16).

El trăiește în noi – am fost crucificați împreună cu Cristos, iar acum El trăiește în noi, pe măsură ce trăim într-un singur duh cu El (1 Corinteni 6:17; Galateni 2:20). El este format în noi – există un proces prin care trecem pentru ca El să ia formă în noi, să fie format în noi (Galateni 4:19). Aleluia!

Fie ca noi să venim zilnic la Domnul pentru a-L savura, a fi umpluți cu El și a ne împărtăși din bogățiile Sale în duh, astfel încât El să Se poată revela în noi, să-Și facă domiciliul în inimile noastre, să trăiască în noi și să fie format în noi până când devenim o reproducere a lui Cristos ca model al nostru!

Pe măsură ce exersăm să-L savurăm pe Cristos ca har, ca model și ca minunatul Mântuitor, Păstor și Supraveghetor al sufletelor noastre, suntem infuzați cu El și în mod spontan îl trăim pe Cristos, devenind o reproducere a acestui model minunat care ne-a pus trăirea Lui înaintea noastră ca model al nostru.

Doamne Isuse, fă-ne reproducerea Ta pe pământ astăzi! Venim la Tine pentru a savura bogățiile vieții Tale divine în duhul nostru. Ne exersăm duhul pentru a Te contacta și a Te savura în cuvântul Tău sfânt. Renunțăm la eforturile noastre, la luptele și la străduința noastră de a-Ți fi pe plac sau de a Te imita în exterior; venim doar la Tine pentru a Te savura astăzi! Amin, Doamne, fie ca noi să Te savurăm cu bogățiile Tale zi de zi, astfel încât să putem trece prin procesul de reproducere spirituală, astfel încât să putem deveni copii vii ale lui Cristos! Aleluia, Cristos Și-a pus trăirea înaintea noastră pentru ca noi să o copiem și să devenim o reproducere a lui Cristos ca model al nostru! Amin, Doamne, vrem să călcăm pe urmele Tale astăzi. Așa cum Tu ai trăit pe pământ, așa vrem să trăim și noi astăzi. Fie ca Tu să te descoperi în noi. Fie ca Tu să trăiești în noi astăzi. Fie ca Tu să-Ți faci domiciliul în noi. Fie ca Tu să fii format în noi. Vrem să savurăm bogățiile Tale astăzi, până când vom fi umpluți cu Tine și Te vom trăi spontan pentru exprimarea Ta!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoy the Riches of the Divine Life to become a Reproduction of Christ as our Model, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 4 cu tema: Să devenim o reproducere a lui Cristos și să-L experimentăm pe Cristos ca Păstor al sufletelor noastre, ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Slujirea noastră preoțească trebuie să provină de la Dumnezeu și să fie conform limitării Sale

11/07/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, care fac parte din preoția sfântă și împărătească, ne îndeplinim slujirea preoțească Domnului; această slujire trebuie să provină de la El ca Dumnezeu al măsurii și trebuie să fie conform călăuzirii și limitării Sale. Amin!

Săptămâna aceasta am savurat subiectul vieții și clădirii din epistolele lui Petru; gândul central al epistolelor lui Petru și al întregii Scripturi este viața și clădirea.

Ce este viața? Viața este Dumnezeul Triunic întrupat în Cristos și realizat ca Duhul care se împarte în noi pentru savurarea noastră. Ce este clădirea? Rezultatul savurării noastre din Cristos ca viață este biserica în calitate de Trup al lui Cristos, casa spirituală a lui Dumnezeu.

În epistolele lui Petru, vedem cum viața și clădirea merg împreună. Pe de o parte, suntem regenerați de Dumnezeu pentru o nădejde vie și suntem părtași la natura divină. Pe de altă parte, suntem pietre vii zidite împreună în calitate de casă spirituală a lui Dumnezeu și preoția Sa sfântă și împărătească.

Petru a avut o experiență specială cu Cristos când vine vorba de viață și clădire, căci Domnul Isus i-a schimbat numele din Simon în Chifa, adică Petru, o piatră. Apoi, Domnul a vorbit despre zidirea bisericii Sale și a spus că Își va zidi biserica pe această piatră, care este El Însuși și revelația cu privire la Cristos (Matei 16:18).

Clădirea lui Dumnezeu este o entitate vie, iar această clădire este creșterea; zidirea bisericii este creșterea în viață a credincioșilor în Cristos. Cu alte cuvinte, atunci când cooperăm cu Domnul pentru a crește în viață zi de zi, creșterea noastră în viață contribuie la și are legătură cu zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos, casa spirituală a lui Dumnezeu.

Pe partea negativă, trebuie să tratăm multe obstacole din noi, astfel încât viața lui Cristos să poată crește în noi într-un mod nestingherit. Pe partea pozitivă, trebuie să fim hrăniți cu laptele neprefăcut al Cuvântului. Amin!

După ce am lepădat orice răutate, viclenie, ipocrizie, invidie și vorbe de rău, trebuie să tânjim după laptele neprefăcut al Cuvântului, ca prin el să putem crește spre mântuire. Pe măsură ce creștem în viață, bându-L pe Cristos ca lapte neprefăcut al Cuvântului, suntem transformați interior și făcuți pietre vii pentru clădirea lui Dumnezeu.

Rezultatul creșterii noastre în viață este zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos. Aleluia, suntem o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor dobândit ca moștenire! Ca atare, avem o slujbă preoțească colectivă pentru Dumnezeu, care este de a vesti virtuțile Celui care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată! Aceasta este evanghelia noastră!

Slujirea noastră preoțească adusă Domnului trebuie să provină de la El și să fie conform călăuzirii și limitării Sale

Cât de mult Îi mulțumim Domnului și Îl lăudăm că ne-a arătat că suntem o preoție sfântă, chiar împărați și preoți pentru Dumnezeu și suntem un popor câștigat pentru stăpânirea Sa (1 Petru 2:5, 9)!

Ca preoție sfântă, Îl savurăm pe Domnul, suntem infuzați cu El pe măsură ce petrecem timp cu El în cuvântul Său și în părtășie cu El pe tot parcursul zilei și oferim o slujire preoțească Domnului.

Însă trebuie să ne dăm seama că toată slujirea noastră preoțească adusă Domnului trebuie să provină de la El ca Dumnezeu al măsurii, și nu de la noi înșine (2 Corinteni 10:13; Ioan 12:24; 21:15-22; 2 Samuel 7:18, 25, 27).

Slujirea noastră preoțească adusă Domnului nu înseamnă să vedem o nevoie în viața de biserică sau în lume și apoi să avem grijă de ea; mai degrabă, ea este ceva inițiat de Domnul.

Pavel și apostolii împreună cu el nu s-au lăudat peste măsură, ci după măsura pe care Dumnezeul măsurii le-a dat-o. Ei și-au dat seama că sfinții din Corint erau măsura pe care Dumnezeul măsurii le-a dat-o și aveau încredere în Domnul în timp ce își îndeplineau slujba.

Unii alți lucrători, însă, și-au depășit măsura lor și s-au iscat multe tulburări din cauza faptului că funcția lor nu era conform măsurii lor.

Funcția noastră de preoți este la fel ca funcția Domnului: trebuie mai întâi să murim, căzând în pământ pentru a muri una cu Domnul, pentru ca moartea lui Cristos să lucreze în noi și să elibereze viața divină din noi.

De multe ori falimentăm în funcția noastră, iar slujirea noastră preoțească adusă Domnului este fie prea multă, fie complet absentă. Avem tendința să ne depășim măsura.

În Corint și, de asemenea, în bisericile din Galatia, îi vedem pe iudaizatori care au venit și au predicat o evanghelie diferită, cerându-le credincioșilor să respecte unele dintre regulile iudaismului. Aceștia au provocat multă tulburare, pentru că au adus învățături diferite și au funcționat peste măsura lor.

Apostolul Pavel, însă, știa că Dumnezeul măsurii îi măsurase biserica din Corint și bisericile din Galatia și că el a funcționat după măsura lui.

Noi, credincioșii în Cristos, avem slujirea noastră preoțească la adresa Domnului; slujirea noastră ar trebui să fie inițiată de Domnul și ar trebui să fie conform călăuzirii și limitării Sale. Aceasta înseamnă că trebuie să permitem morții lui Cristos să lucreze în noi, astfel încât viața învierii Sale să poată fi împărțită prin noi altora.

Un exemplu al unei astfel de slujiri este Petru; el L-a falimentat lamentabil pe Domnul, căci s-a lepădat de Domnul de trei ori, chiar dacă I-a promis că, indiferent dacă alții s-ar lepăda de El, el va fi dispus chiar și să moară pentru Domnul.

Așadar, Domnul a venit în Ioan 21:15-22 pentru a recâștiga și a reaprinde dragostea lui Petru pentru Domnul și, pe măsură ce Petru și-a dat seama că Domnul este dragostea lui, a fost adus în funcția de a-i păstori pe alții.

Dacă noi credem că putem să-L slujim pe Domnul și avem ceea ce este necesar pentru a ne îndeplini slujirea preoțească adusă Lui, Domnul va permite ca anumite situații și lucruri să se întâmple și vom fi expuși cât de naturali suntem și cât de descalificați suntem în omul nostru natural pentru a-L sluji pe El.

Chiar și atunci când El ne cheamă să-L slujim, când suntem desemnați să-L slujim pe Domnul în viața de biserică sau în predicarea evangheliei, ar trebui să-L luăm pe Domnul ca sursă a noastră, să funcționăm în măsura noastră și să căutăm măsura pe care Dumnezeul măsurii ne-a dat-o.

Fie ca toată slujirea noastră preoțească să fie conform călăuzirii lui Dumnezeu și limitării Sale. Fie ca moartea Sa să lucreze în noi, astfel încât viața învierii Sale să poată curge liber prin noi.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai făcut preoția Ta sfântă, chiar preoția Ta împărătească, pentru ca să Te putem sluji și să ne putem închina Ție. Aleluia, fiecare credincios în Cristos este un preot și un împărat care să-L slujească pe Dumnezeu și să-L administreze pe Dumnezeu omului! Amin, Doamne, fie ca toată slujirea noastră preoțească adusă Domnului să provină de la El ca Dumnezeu al măsurii și nu de la noi înșine. Venim la Tine așa cum suntem. Nu suntem calificați, Doamne, dar Tu ne-ai ales, Tu ne-ai regenerat, Tu ne transformi și Tu ne califici și ne chemi să Te slujim. O, Doamne, fie ca Tu să fii Cel care originează și inițiază slujirea noastră preoțească Domnului. Fie ca noi să ne cunoaștem măsura în slujirea noastră. Fie ca noi să cunoaștem măsura pe care Dumnezeul măsurii ne-a dat-o și fie ca noi să nu o depășim. Amin, Doamne, fie ca toată slujirea noastră preoțească să fie conform călăuzirii Tale și limitărilor Tale. Îi permitem morții Tale să lucreze în noi, Doamne dragă, pentru ca viața învierii Tale să poată fi împărțită prin noi altora!

Să-L cunoaștem pe Dumnezeul măsurii și să funcționăm în măsura pe care El ne-a dat-o

Apostolul Pavel a fost chemat de Dumnezeu să-L slujească și, în mod clar, avea o mare măsură de har și o mare parte în lucrarea Domnului. Însă nu ar trebui să credem că Pavel era atât de spiritual și cu totul diferit de noi; chiar și el a trebuit să învețe să accepte restricțiile Domnului.

Dorința lui, de exemplu, era să meargă la Roma, dar Domnul a hotărât să meargă acolo în lanțuri, nu ca om liber. El le-a spus credincioșilor din Roma că se aștepta să meargă în Spania prin Roma (Romani 15:24); totuși, Pavel nu a mers niciodată în Spania, ci a ajuns la Roma în lanțuri.

Pavel a învățat să-L cunoască pe Dumnezeul măsurii și să funcționeze în măsura lui, măsura pe care Dumnezeu i-a dat-o. Legăturile în care a ajuns la Roma erau măsura Domnului, limitarea Lui.

Pavel nu s-a răzvrătit, nu s-a plâns și nici nu a căutat să iasă din această limitare. Dimpotrivă, și-a dat seama că, chiar dacă închisoarea sa era o mare limitare, totuși putea funcționa în măsura sa pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Pe măsură ce ne îndeplinim slujba preoțească înaintea Domnului, trebuie să-L cunoaștem pe Dumnezeul măsurii și trebuie să funcționăm în măsura pe care El ne-a repartizat-o.

În cazul lui Pavel, Domnul i-a măsurat o lungă perioadă de închisoare, iar în acest timp s-au întâmplat multe lucruri, el a scris multe epistole și a avut loc multă părtășie. Chiar dacă se afla sub o limitare și o restricție atât de mare, Pavel nu s-a plâns niciodată, nu a cârtit și nu s-a răzvrătit niciodată.

Domnul pare să fie interesat să ne restricționeze și să nu ne permită să rămânem la fel cum suntem. De exemplu, dacă un tânăr nu are o inimă care să-L slujească Domnului, El îl va încuraja să-L slujească. Odată ce este încurajat să-L slujească Domnului, El îl va limita.

Nouă nu ne plac limitările; mai degrabă, vrem să facem lucruri fără nicio limitare, chiar să mergem cât de departe putem. Nu ne place să fim limitați în mâncare, somn sau activități. Dar Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al măsurii și El ne limitează.

Dacă Îl iubim pe Domnul și dorim să-L slujim, El ne va limita și ne va restricționa. Dacă acceptăm restricția Domnului, dacă acceptăm limitarea Sa, El va avea o cale de a ne folosi și vom funcționa în măsura noastră pentru zidirea Trupului.

Pavel a putut mărturisi că, deși moartea a lucrat în el, viața a lucrat în sfinți (2 Corinteni 4:12). Putem fi limitați de Dumnezeu și chiar puși deoparte sau restricționați în funcția noastră pentru o vreme, dar dacă-i permitem morții lui Cristos să lucreze în noi, viața va curge liber în alții. Calea lui Dumnezeu este mai întâi să ne accelereze și să ne întărească, apoi să ne încetinească și să ne coboare.

Și Moise a trecut prin acest lucru; el știa că Dumnezeu l-a chemat, dar mai întâi trebuia să fie încetinit în omul său natural. În mod similar, lui Iosif i-au fost date de Dumnezeu niște vise minunate cu privire la ceea ce se va întâmpla în viața lui, dar a trecut prin niște limitări și restricții exterioare mari înainte ca aceste lucruri uimitoare să se poată întâmpla.

Dacă noi, ca și credincioși în Cristos, putem accepta suișurile și coborâșurile lui Dumnezeu, în cele din urmă vom deveni folositori în lucrarea Sa. Dar dacă nu putem tolera ca Dumnezeu să ne întărească și apoi să ne încetinească, s-ar putea să ne ofensăm față de Dumnezeu și s-ar putea să fim dezamăgiți.

Dispoziția noastră poate fi să fim mereu gata să slujim și să facem lucruri pentru Domnul în orice moment, fie să fim doar liniștiți tot timpul, relaxându-ne și nefăcând nimic pentru Domnul.

Însă Dumnezeu nu vrea să fim mereu undeva sus sau mereu undeva jos. Alternarea zilei și a nopții mărturisește despre acest lucru. Dumnezeu nu ne-a creat doar pentru a avea doar zi și fără noapte; mai degrabă, trebuie să avem o zi și apoi o noapte.

Fie ca noi să reflectăm cu rugăciune asupra porțiunii din 2 Corinteni 10:7-18 înaintea Domnului și să învățăm cum să ne comportăm în serviciul din biserică și cum să înaintăm în recâștigarea Domnului. Fie ca noi să-L cunoaștem pe Dumnezeu ca Dumnezeul măsurii și să cunoaștem măsura pe care El ne-a repartizat-o în slujba noastră.

Pe măsură ce ne îndeplinim slujba preoțească adusă Domnului, fie ca noi să ne cunoaștem limita, măsura noastră. Domnul este credincios în a stabili anumite restricții și limite în slujba noastră și nu ar trebui să le încălcăm sau să încercăm să le depășim.

Omul nostru natural vrea să fie fără limite, dar Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al măsurii. Fie ca noi să rămânem în limitele pe care Domnul ni le-a stabilit și fie ca noi să funcționăm în măsura pe care El ne-a repartizat-o.

Doamne Isuse, vrem să Te cunoaștem ca Dumnezeul măsurii. Arată-ne, Doamne, care este măsura noastră în slujba noastră de preoți. Fie ca noi să ne îndeplinim slujba preoțească adusă Domnului în măsura pe care Dumnezeul măsurii ne-a dat-o. O, Doamne, ne deschidem pe deplin Ție. Vrem să Te cunoaștem, să Te savurăm, să fim umpluți de Tine și să funcționăm în măsura noastră pentru zidirea bisericii. Dă-ne harul, Doamne, să funcționăm nu într-un mod nelimitat și nerestricționat, ci conform măsurii pe care ne-ai dat-o. Dă-ne harul și îndurarea să acceptăm restricțiile și limitările pe care ni le repartizezi în timp ce Te slujim. Vrem doar să fim de folos în mâinile Tale și să funcționăm în măsura noastră pentru zidirea bisericii. Amin, Doamne, îndură-Te de noi. Fie ca Tu să ne îndemni să Te slujim și, de asemenea, să fim încetiniți atunci când vrei. Fie ca noi să cooperăm pe deplin cu Tine, astfel încât Tu să poți câștiga o biserică zidită astăzi!