Recâștigarea Domnului

Ne exersăm duhul pentru a avea dragoste frățească și dragoste pentru toți oamenii ca să fim expresia lui Dumnezeu

30/07/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, care Îl iubesc pe Domnul și Îl urmăresc pentru a-L savura și a-L experimenta, trebuie să dezvoltăm viața și natura divină în noi până când vom avea roadele dragostei și a dragostei frățești; trebuie să adăugăm la evlavie dragostea frățească, iar în dragostea frățească, dragostea. Amin!

Slavă Domnului, Dumnezeu ne-a dăruit toate lucrurile care au legătură cu viața și evlavia – toate aceste lucruri sunt în sămânța pe care am primit-o în momentul regenerării noastre. Am fost regenerați nu cu sămânță coruptibilă, ci cu sămânță incoruptibilă, prin cuvântul viu și neclintit al lui Dumnezeu.

Această sămânță a venit în noi prin cuvântul lui Dumnezeu; când am auzit cuvântul, credința a răsărit în noi și pur și simplu L-am primit pe Domnul ca sămânță a vieții. Sămânța vieții care a fost plantată în noi nu este altceva decât Domnul Isus ca viața noastră, credința noastră și totul pentru noi.

Acum că El este în noi, El trebuie să crească în noi. El trebuie să-Și facă domiciliul în noi. El trebuie să fie format în noi. Și trebuie să trăiască în noi și chiar să devină noi așa cum noi devenim El. Amin!

Conform cu 2 Petru 1, trebuie să cooperăm cu sămânța credinței pe care am primit-o la regenerarea noastră pentru a dezvolta virtuțile în viața și natura divină.

Trebuie să fim sârguincioși să furnizăm din belșug, în credința noastră, virtute, și în virtute, cunoștință, și în cunoștință, stăpânire de sine, și în stăpânire de sine, răbdare, și în răbdare, evlavie, și în evlavie, dragoste frățească, și în dragoste frățească, dragoste.

Toate aceste lucruri sunt în noi, în sămânța divină pe care am primit-o la regenerare, dar trebuie să fie dezvoltate și să existe în noi din belșug, astfel încât să putem avea o intrare bogată în împărăția Domnului când Se va întoarce El.

Când Domnul Isus Se va întoarce, El va veni cu împărăția Sa, iar noi vrem să ni se acorde o intrare bogată și bogată în împărăția Sa, să nu fim rușinați la venirea Sa. Zi de zi trebuie să adăugăm, să aducem alături și să dezvoltăm virtuțile din viața și natura divină din duhul nostru.

Trebuie să ne exersăm duhul asupra cuvântului lui Dumnezeu și trebuie să adăugăm la credință virtutea. Apoi, trebuie să adăugăm la virtute cunoașterea, cunoașterea deplină a lui Dumnezeu și a lui Cristos.

Apoi, în cunoaștere, trebuie să adăugăm stăpânirea de sine, fără a ne mândri de cunoașterea pe care o avem. Iar în stăpânirea de sine, trebuie să adăugăm răbdare față de ceilalți și față de mediul înconjurător.

În răbdare, trebuie să adăugăm evlavia, adică expresia lui Dumnezeu, Cristos trăind în noi. Amin! Fie ca noi să fim cei care ne exersează duhul zi de zi pentru a-L savura pe Domnul și a coopera cu El pentru a dezvolta viața și natura divină în duhul nostru!

Ne exersăm duhul pentru a avea dragoste frățească și dragoste pentru toți oamenii, pentru a fi expresia lui Dumnezeu

Ultimele două virtuți care trebuie dezvoltate conform cu Petru în 2 Petru 1 sunt dragostea frățească și dragostea. În 2 Petru 1:7 El ne îndeamnă să ne dăm toată silința să furnizăm, în evlavie, dragoste frățească și, în dragoste frățească, dragoste.

Nu este suficient să-L trăim pe Cristos și să-L exprimăm; trebuie să continuăm să ne exersăm duhul pentru a avea dragoste frățească. Dragostea frățească se află în sămânța divină dată nouă de Dumnezeu la momentul regenerării noastre.

Cuvântul grecesc tradus prin „dragoste frățească” este philadelphia; este compus din phileo (a avea afecțiune pentru) și adelphos (un frate), indicând astfel afecțiune frățească. Dragostea frățească este afecțiune frățească, o dragoste caracterizată prin încântare și plăcere. Trebuie să avem dragoste frățească pentru a-i iubi pe frați.

În evlavie, care este expresia lui Dumnezeu, această dragoste trebuie să fie furniza întă pentru frăție, pentru mărturia noastră către lume și pentru a aduce roade (1 Petru 2:17; 3:8; Galateni 6:10; Ioan 13:34-35; 15:16-17).

Întreaga lume știe că suntem ucenici ai Domnului dacă ne iubim unii pe alții. Aducem rod rămânând în Domnul și iubindu-ne unii pe alții, adică având dragoste frățească.

Trebuie să ne exersăm duhul pentru a ne da toată silința, astfel încât să putem furniza în evlavie dragoste frățească. Și în dragoste frățească, trebuie să furnizăm dragoste.

Această dragoste este agape, dragostea divină, Dumnezeu Însuși în natura Sa (1 Ioan 4:8, 16). Dezvoltarea supremă a naturii divine este dragostea. Agape, dragostea divină, este mai înaltă și mai nobilă decât phileo, dragostea umană.

Putem avea dragostea care este Dumnezeu Însuși, împărtășind natura Lui pentru a fi saturați cu Dumnezeu ca dragoste și a-L exprima pe El pe deplin.

Mântuirea deplină a Dumnezeului Triunic rezultă în sfințenie și dragoste frățească. Rezultatul mântuirii depline a lui Dumnezeu este exprimarea lui Dumnezeu (evlavie) și dragostea pentru frați, chiar dragostea care este Dumnezeu Însuși.

Dacă ne uităm la experiența noastră, ne dăm seama că dragostea noastră este foarte limitată. Îi iubim pe cei pe care îi iubim și îi iubim pe frații pe care îi considerăm buni și care ne iubesc la rândul lor. Avem preferințe în dragostea noastră și îi iubim pe anumiți frați sau surori mai mult decât pe alții.

Apostolul Petru știa că aceasta era situația printre sfinți, așa că nu s-a oprit la dragostea frățească, ci a continuat să vorbească despre dragoste, dragostea divină, dragostea divină, profundă și nobilă cu care Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii.

Dumnezeu Tatăl ne iubește cu dragostea Sa divină. El îi iubește pe toți oamenii fără discriminare. În această epocă, era harului, Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii și vrea ca toți oamenii să fie mântuiți și să ajungă la deplina cunoaștere a adevărului.

În Matei 5:44-47 ni se spune să-i iubim nu doar pe cei care ne iubesc, ci și mai mult, să-i iubim pe vrăjmașii noștri și să ne rugăm pentru cei care ne prigonesc, ca să putem deveni fii ai Tatălui nostru care este în ceruri (Luca 6:27, 35; Efeseni 5:1; Filipeni 2:15).

Tatăl nostru iubește pe toți oamenii și face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni și trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți. Dacă iubim numai pe cei ce ne iubesc, ce răsplată avem? Și păcătoșii fac același lucru.

Dumnezeul nostru ne iubește și iubește toți oamenii. El face ca soarele Său să răsară nu numai peste cei buni, ci și peste toți oamenii și trimite ploaia Sa nu numai peste cei drepți, ci și peste cei nedrepți.

Deoarece avem viața și natura Sa în noi, trebuie să ne împărtășim din natura Lui divină și să avem dragoste și dragoste frățească. Este nevoie de o energie și o putere deosebite pentru a ne iubi dușmanii; avem nevoie de Dumnezeu Însuși ca dragoste pentru a-i iubi pe cei care nu ne iubesc și care chiar ne urăsc sau ne persecută.

În viața de biserică trebuie să ne exersăm duhul pentru a dezvolta viața și natura divină și trebuie, în cele din urmă, să furnizăm dragoste și dragoste frățească în natura divină.

Avem nevoie de Dumnezeu ca dragoste a noastră. Trebuie să-L savurăm și să-L experimentăm pe Dumnezeu ca dragoste și trebuie să-i iubim nu doar pe cei pe care îi iubim în mod natural și pe cei cu care ne place să ieșim, ci pe toți oamenii.

Numai Dumnezeu poate face asta, iar natura Lui divină a dragostei este în noi. Fie ca noi să-I permitem Domnului ca dragoste să curgă în noi și să ne satureze.

Fie ca noi să-L savurăm pe Dumnezeu ca dragoste și să trăim după Dumnezeu ca dragoste, astfel încât să putem iubi nu doar frații și surorile din viața de biserică, ci toți oamenii.

Dragostea Sa a fost turnată prin Duhul Sfânt în inima noastră; trebuie să ne exersăm duhul și să adăugăm toată sârguința pentru a furniza în dragoste frățească, dragoste.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului cu privire la aceasta și să-I permitem să strălucească asupra noastră, să ne expună incapacitatea de a iubi și să-L lăsăm să ne infuzeze cu Sine Însuși ca dragoste, astfel încât să putem avea dragoste frățească și dragoste pentru toți oamenii.

Doamne Isuse, ne exersăm duhul pentru a furniza în evlavie, dragoste frățească. Aleluia, dragostea frățească este în natura divină pe care o avem în duhul nostru. Ne exersăm duhul, Doamne dragă, pentru a dezvolta viața și natura divină în noi, astfel încât virtuțile ei să poată fi trăite prin noi. Fie ca dragostea frățească să fie printre noi. Fie ca noi toți să fim de același gând, plini de compasiune, iubitori de frați, cu inimă blândă și smeriți. Amin, Doamne Isuse, crești în noi ca dragoste. Revarsă dragostea Ta în inimile noastre și dă-ne să fim umpluți și saturați de Tine ca dragoste. Vrem să fim copii ai Tatălui nostru ceresc, care iubește pe cei buni și pe cei nu așa de buni, pe cei drepți și pe cei nedrepți. O, Doamne, Tu vezi cât de preferențială este dragostea noastră. Saturează-ne cu Tine însuți ca dragoste. Revarsă-Te pe Tine însuți ca dragoste în inima noastră, ca să-i putem iubi nu numai pe cei care ne iubesc, ci chiar pe toți oamenii! Amin, Doamne, fii Cel care îi iubește pe ceilalți în noi. Vrem să trăim conform naturii Tale divine, ca să-i putem iubi pe ceilalți așa cum îi iubești Tu!

Dezvoltarea naturii divine de la credință la dragoste pentru a deveni expresia lui Dumnezeu

În 2 Petru 1:5-7 vedem dezvoltarea naturii divine cu virtuțile ei. Dumnezeu ne-a dăruit toate lucrurile care au legătură cu viața și evlavia; tot ce avem nevoie pentru a-L trăi pe Cristos și a-L exprima este în sămânța divină din duhul nostru. Pur și simplu trebuie să dezvoltăm virtuțile în viața și natura divină.

Petru enumeră un set de virtuți în aceste versete, dar aceste virtuți sunt doar câteva dintre toate lucrurile pe care Dumnezeu ni le-a dăruit. Trebuie să cooperăm cu Domnul pentru a dezvolta viața și natura divină în noi, de la credință la dragoste.

Dezvoltarea virtuților vieții și naturii divine include virtutea, cunoașterea, stăpânirea de sine, răbdarea și evlavia, până când avem dragoste și dragoste frățească.

Dezvoltarea și maturitatea deplină de la sămânța credinței, prin rădăcinile virtuții și cunoașterii, trunchiul stăpânirii de sine și ramurile răbdării și evlaviei, este floarea și rodul dragostei și dragostei frățești.

Viața noastră creștină nu este o viață exterioară, ci o viață interioară, o viață spirituală, o viață trăită în secret înaintea Domnului. Nu suntem aici pentru a ne etala virtuțile; dacă o facem, suntem ca fățarnicii despre care a vorbit Domnul în Matei 6.

Pe măsură ce Îl căutăm pe Domnul, Îl iubim și ne exersăm duhul pentru a-L savura pe El, cooperăm cu El pentru a dezvolta virtuțile în viața și natura divină.

Ne exersăm duhul pentru a furniza, în credință, virtute, și în virtute, cunoștință, și în cunoștință, stăpânire de sine, și în stăpânire de sine, răbdare, și în răbdare, evlavie, și în evlavie, dragoste frățească, și în dragoste frățească, dragoste.

Există o dezvoltare a seminței divine în noi. Sămânța este credința, iar această sămânță are două rădăcini: virtutea și cunoașterea. Apoi, această sămânță crește în sus prin trunchiul stăpânirii de sine, având două ramuri: răbdarea și evlavia.

Toate acestea au scopul de a expune și susține florile și roadele, care sunt dragostea frățească și dragostea. Ceea ce văd ceilalți este dragoste frățească și dragoste, iar când văd că ne iubim unii pe alții în viața de biserică și că îi iubim pe toți oamenii cu Dumnezeu ca dragoste, fără discriminare, știu că suntem ucenicii Domnului.

Devenim mărturia Domnului, trăind în evlavie, având stăpânire de sine și având dragoste frățească și dragoste pentru toți oamenii, și toți pot vedea și lăuda pe Domnul în viața noastră.

Dacă permitem ca aceste lucruri să existe în noi și chiar să abunde în noi, ele nu ne fac nici leneși, nici neroditori, spre deplina cunoaștere a Domnului nostru Isus Cristos (2 Petru 1:8).

Dacă cooperăm cu Domnul pentru a dezvolta natura divină cu virtuțile ei, de la credință la dragoste, vom avea deplina cunoaștere a Domnului nostru Isus Cristos și nu vom fi nici leneși, nici neroditori.

Fie ca noi să ne dăm seama că puterea divină a lui Dumnezeu ne-a dăruit toate lucrurile legate de viață și evlavie și fie ca noi să vedem că sămânța divină din noi conține tot ce avem nevoie pentru a-L trăi pe Cristos și a-L exprima.

Fie ca noi să ne întoarcem din nou și din nou către duhul nostru pentru a ne exersa duhul și a dezvolta virtuțile în viața și natura divină, până când vom deveni expresia Lui corporativă, trăindu-L pe Dumnezeu ca dragoste.

Nu trebuie să ne străduim sau să ne sforțăm; trebuie pur și simplu să-L savurăm pe Domnul și să ne împărtășim din bogățiile naturii Sale divine, iar El în noi va trăi viața creștină, chiar o viață care este o duplicare a vieții pe care a trăit-o Domnul Isus. Slavă Domnului!

Tot ce avem nevoie este în sămânță, credința noastră, și putem și ar trebui să ne exersăm duhul de credință!

Doamne Isuse, ne exersăm duhul de credință pentru a coopera cu Tine pentru dezvoltarea virtuților în viața divină și a naturii în duhul nostru! Amin, Doamne, crești în noi! Vrem să creștem în viață spre maturitate. Fie ca sămânța divină din noi să crească, să se extindă, să se dezvolte și să sporească. Fie ca în noi să existe rădăcinile virtuții și cunoașterii, astfel încât să putem avea acțiunea viguroasă care vine din viața divină și să avem cunoașterea lui Dumnezeu și a economiei Sale. Fie ca să avem trunchiul stăpânirii de sine, fără să ne permitem să fim mândri sau să ne înălțăm, ci să exersăm stăpânire asupra noastră înșine. Amin, Doamne, fie ca ramurile răbdării și ale evlaviei, astfel încât să putem avea răbdare față de toți oamenii și o viață care Îl exprimă pe Dumnezeu. Da, Doamne Isuse, umple-ne cu dragostea Ta, ca să-i iubim nu numai pe frați, ci și pe toți oamenii! Fie ca aceste lucruri să existe în noi și să abunde pentru a nu ne face nici leneși, nici neroditori, spre deplina cunoaștere a Domnului nostru Isus Cristos! Amin, Doamne, dobândește-Ți exprimarea printre noi astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Exercise our Spirit to have Brotherly Love and Love for All men to be God’s Expression, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 6 cu tema: harul în epistolele lui Petru, ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Dezvoltarea vieții și naturii divine: credință, virtute, cunoaștere, stăpânire de sine, răbdare, evlavie

29/07/2025 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Ca și credincioși în Cristos, trebuie să experimentăm dezvoltarea vieții divine și a naturii divine conținute în sămânța divină care a fost semănată în noi, astfel încât să putem avea o intrare bogată în împărăția eternă; trebuie să cooperăm adăugând toată sârguința pentru a furniza din belșug în credința noastră virtute, cunoaștere, stăpânire de sine, răbdare și evlavie. Amin!

Ne-am născut din Dumnezeu și acum avem viața și natura divină a lui Dumnezeu; slavă Domnului, suntem copii ai lui Dumnezeu și, în calitate de copii ai lui Dumnezeu, ne împărtășim din bogățiile vieții și naturii lui Dumnezeu. Ce privilegiu și ce binecuvântare este să ne împărtășim din natura lui Dumnezeu!

Pe măsură ce ne exersăm duhul asupra cuvântului lui Dumnezeu, bogățiile naturii lui Dumnezeu sunt infuzate în noi și constituite în ființa noastră, astfel încât să putem deveni expresia Lui! Pentru ca noi să avem o intrare bogată în împărăția eternă a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos, atunci când El va veni, trebuie să aibă loc dezvoltarea vieții divine și a naturii divine.

Atunci când se naște un copil, chiar dacă are tot ce-i trebuie în viața umană pe care a primit-o la naștere, el trebuie să crească și să se dezvolte, iar virtuțile, caracteristicile, trăsăturile și caracterul pe care le-a primit la naștere trebuie dezvoltate și cultivate. Acest lucru durează o viață întreagă și există multe eșecuri și succese.

Noi, cei care credem în Cristos, ne-am născut din Dumnezeu, iar sămânța divină a fost plantată în ființa noastră. În această sămânță divină se află tot ce ne trebuie: toate trăsăturile, caracteristicile, virtuțile și atributele lui Dumnezeu se află în sămânța divină pe care am primit-o când ne-am născut din nou.

Acum, trebuie să fim sârguincioși pentru a furniza din belșug ceea ce este necesar, astfel încât virtuțile și bogățiile vieții și naturii divine să fie dezvoltate. Nimeni nu poate face asta pentru noi și, indiferent cât de mult îi iubim pe ceilalți și cât de mult ne pasă de ei, noi nu putem face asta pentru ei.

Aceasta face parte din relația noastră personală, intima și spirituală cu Domnul. Trebuie să existe o creștere în viață în fiecare dintre noi. Trebuie să fim disperați înaintea Domnului că nu vom rămâne la fel. Trebuie să creștem în viață și să experimentăm dezvoltarea vieții divine și a naturii divine.

Dumnezeu ne-a dat promisiunile Sale prețioase și nespus de mari, iar noi savurăm cuvântul lui Dumnezeu prin exersarea duhului nostru. De asemenea, trebuie să ne dăm toată sârguința pentru a coopera cu activarea naturii divine dinamice pentru îndeplinirea promisiunilor lui Dumnezeu. Amin!

Ni s-a alocat minunata credință la fel de prețioasă: această credință este o sămânță atotinclusivă

2 Petru 1:1 ne spune că tuturor ni s-a alocat minunata credință la fel de prețioasă, iar această credință este o sămânță atotinclusivă. Slavă Domnului! Când vorbim despre dezvoltarea vieții divine și a naturii divine, nu vorbim despre propriul nostru efort de a face una sau alta pentru Domnul; Tot ce ne trebuie se află în sămânța pe care am primit-o, credința noastră, și trebuie pur și simplu să o dezvoltăm.

Puterea divină a lui Dumnezeu ne-a dat toate lucrurile care au legătură cu viața și evlavia (vv. 3-4). Avem credința la fel de prețioasă pe care ne-a acordat-o Dumnezeu; aceasta este porțiunea comună a binecuvântării vieții din Noul Testament pentru inițierea vieții noastre creștine.

Credința ne-a fost dată de Dumnezeu; credința vine prin auzirea cuvântului lui Dumnezeu. Când auzim cuvântul lui Dumnezeu, ceva se ridică în noi pentru a-L aprecia pe Domnul și a-I răspunde; aceasta este credința, care este minunată și la fel de prețioasă în toți sfinții.

Toate bogățiile divine se află în această sămânță, dar trebuie să fim sârguincioși să le dezvoltăm (v. 1-8; 3:18). Dezvoltăm bogățiile din viața și natura divină crescând în viață spre maturitate.

Fie ca noi să fim sârguincioși pentru a dezvolta viața și natura divină în experiența noastră creștină de astăzi, astfel încât să putem avea o intrare bogată în împărăția eternă. A fi sârguincios în a dezvolta aceste virtuți înseamnă că facem ceva serios, continuu; nu facem asta doar atunci când simțim nevoia sau când apare situația potrivită.

Vrem să fim în împărăția viitoare a Domnului nostru Isus Cristos și pornim în călătoria personală cu Domnul pentru a dezvolta viața divină spre maturitate. Dezvoltând aceste virtuți, creștem în viață și, în cele din urmă, vom ajunge la maturitate, vom fi plini de Cristos și vom fi calificați și echipați să fim regi în împărăția viitoare (Efeseni 4:13-15; Coloseni 2:19; 2 Petru 1:11).

Totul depinde de cooperarea noastră cu Domnul pentru a dezvolta bogățiile vieții și naturii divine din noi; ni s-a alocat credința minunată, la fel de prețioasă, ca sămânță atotinclusivă, iar acum trebuie să fim sârguincioși în a dezvolta bogățiile din această sămânță.

Dezvoltăm aceste bogății nu într-un mod general, prin niște învățături sau prin învățarea unor doctrine; mai degrabă, prin creșterea noastră în viață spre maturitate. Am primit sămânța vieții divine în noi prin credință și acum trebuie să cooperăm cu Domnul pentru ca această sămânță să crească în noi.

Așa cum copiii cresc în adolescență și există multă creștere și dezvoltare în anii adolescenței, tot așa trebuie să creștem în viața divină spre maturitate, dezvoltând viața și natura divină. Aceasta nu înseamnă că trebuie să fim introspectivi și să vedem cât de mult am crescut în acest an și de ce nu am crescut; mai degrabă, ar trebui să ne exersăm duhul și să cooperăm cu Domnul astăzi și ar trebui să ne păstrăm ființa deschisă Domnului.

Trebuie să avem dezvoltarea și maturitatea deplină de la sămânța credinței, prin rădăcinile virtuții și cunoașterii, trunchiul autocontrolului și ramurile răbdării și evlaviei, până la floarea rodului dragostei frățești și al dragostei (2 Petru 1:5-7).

Aceasta este procedura, din perspectiva lui Petru, a cum putem crește în viață spre maturitate prin dezvoltarea vieții și naturii divine, astfel încât să putem avea o intrare bogată în împărăția lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai alocat credința minunată și la fel de prețioasă ca o sămânță atotinclusivă! Aleluia, am primit credință de la Domnul și, prin credință, primim viața divină și natura divină! Amin, Doamne, vrem să cooperăm cu Tine astăzi pentru creșterea și dezvoltarea seminței divine în ființa noastră! Vrem să experimentăm dezvoltarea vieții divine și a naturii divine conținute în sămânța divină care a fost semănată în noi, astfel încât să putem avea o intrare bogată în împărăția eternă! Aleluia, toate bogățiile divine sunt în sămânța divină din noi și trebuie să fim sârguincioși să le dezvoltăm! Da, Doamne, vrem să creștem în viață spre maturitate. Vrem să dezvoltăm ceea ce avem deja, astfel încât sămânța divină din noi să crească zi de zi. Fie ca toți să fim sârguincioși pentru a dezvolta virtuțile vieții și naturii divine, astfel încât să putem crește în viață și să ajungem la maturitate! O, Doamne, fie ca noi să avem deplină dezvoltare și maturitate de la sămânța credinței, prin rădăcinile virtuții și cunoașterii, trunchiul autocontrolului și ramurile răbdării și evlaviei, până la floarea și rodul dragostei și dragostei frățești!

Ne dăm toată sârguința pentru a furniza în credință, virtute și în virtute, cunoaștere

Totuși, trebuie să dezvoltăm aceste bogății și virtuți. Trebuie să fim sârguincioși pentru a furniza, în credință, virtute (2 Petru 1:5). A furniza în credință, virtute înseamnă a dezvolta virtute; virtutea este energia vieții divine care se emană în acțiune viguroasă.

Trebuie să dezvoltăm virtutea prin exersarea credinței la fel de prețioase. Această credință trebuie exersată astfel încât virtutea vieții divine să poată fi dezvoltată în pașii următori și să atingă maturitatea.

Credința poate fi comparată cu o sămânță, iar virtutea poate fi comparată cu o rădăcină care iese din acea sămânță. Trebuie să fim sârguincioși să furnizam, în credință, virtute, trimițându-ne rădăcinile în Domnul, astfel încât credința noastră să crească.

A furniza înseamnă a dezvolta; avem deja virtute și credință, trebuie doar să dezvoltăm virtutea găsită în sămânța divină, credința noastră. Când ne exersăm duhul de credință, vom avea virtuțile divine, care sunt în această sămânță divină.

În 1 Petru 1 vedem că sămânța este cuvântul cu Cristos în el ca viață; în 2 Petru 1, sămânța devine credința noastră, credința la fel de prețioasă care a fost alocată tuturor sfinților. Prețioasa noastră credință, care ne-a fost alocată fiecăruia dintre noi, este una cu Cristos ca sămânță. Această sămânță a fost semănată în sol și trebuie să se dezvolte.

Mai întâi, se dezvoltă prin creșterea unor rădăcini; una dintre aceste rădăcini este virtutea. Virtutea în greacă este excelență. Virtutea denotă energia vieții divine, excelența vieții divine, care se manifestă prin acțiuni viguroase.

Fie ca noi să ne exersăm duhul de credință și să dezvoltăm excelența și energia vieții divine, care se manifestă prin acțiuni viguroase. Mai mult, trebuie să fim sârguincioși pentru a furniza în virtute cunoaștere. Virtutea are nevoie de cunoașterea abundent de cunoaștere a lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Cristos. Amin!

Acțiunea viguroasă întreprinsă pe măsură ce ne exersăm duhul de credință are nevoie de un aport abundent de cunoaștere. Avem nevoie de cunoașterea lui Dumnezeu și a lui Isus, Domnul nostru (v. 2, 3, 8) cu privire la toate lucrurile care au legătură cu viața divină și evlavia și cu părtășia la natura divină (v. 3-4; Apocalipsa 4:11; Filipeni 3:8) pentru a savura în dezvoltarea ulterioară. Amin!

În virtute, ar trebui să dezvoltăm cunoașterea; aceasta include cunoașterea lui Dumnezeu și a Mântuitorului nostru, cunoașterea economiei lui Dumnezeu, cunoașterea a ceea ce este credința și cunoașterea puterii, gloriei, virtuții, naturii și vieții divine.

Ce bogată cunoaștere este aceasta! Aceasta este cunoașterea tuturor lucrurilor legate de viață și evlavie. Cunoașterea poate fi considerată și o rădăcină care se dezvoltă din sămânța credinței. Prin urmare, există două rădăcini, virtutea și cunoașterea, care trebuie dezvoltate din sămânța credinței.

Trebuie să cunoaștem economia lui Dumnezeu. Trebuie să fim plini de învățătura sănătoasă despre economia eternă a lui Dumnezeu, fiind în Cuvântul lui Dumnezeu și rugându-ne pentru cuvântul lui Dumnezeu, chiar și citind cărțile slujbei care dezvăluie bogățiile și revelațiile economiei lui Dumnezeu.

Dumnezeu face toate lucrurile pe baza economiei Sale și chiar și în viața noastră personală, El își pune la lucru economia eternă. Fie ca noi să dezvoltăm în virtutea noastră cunoașterea lui Dumnezeu, a economiei lui Dumnezeu, a dorinței Sale și a puterii, gloriei, virtuții, naturii și vieții Sale.

Avem credința dată nouă de Dumnezeu ca sămânță divină, iar toate bogățiile și virtuțile vieții și naturii divine se află în această sămânță.

Doamne Isuse, ne exersăm duhul de credință pentru a dezvolta viața și natura divină în duhul nostru. Amin, Doamne, vrem să fim sârguincioși pentru a furniza din belșug în credința noastră virtute. Aleluia, avem energia vieții divine care se revarsă în acțiune viguroasă! Ne exersăm duhul, Doamne, pentru a Te contacta, a Te savura și a dezvolta virtute în credința noastră. Ce minunat e că virtutea este în duhul nostru de credință și, atunci când trăim în duhul nostru și umblăm conform duhului, dezvoltăm rădăcina virtuții. Amin, Doamne, fie ca să avem bogata cunoaștere a lui Dumnezeu și a lui Isus, Domnul nostru, dezvoltată în virtutea noastră! Venim la Tine în cuvântul Tău pentru a avea cunoașterea lui Dumnezeu și a Mântuitorului nostru, cunoașterea economiei lui Dumnezeu, cunoașterea a ceea ce este credința și cunoașterea puterii, gloriei, virtuții, naturii și vieții divine! Amin, Doamne, fie ca să creștem în viață zi de zi spre maturitate. Fie ca în noi să existe o dezvoltare a vieții și naturii divine cu virtuțile și bogățiile ei!

Ne dăm sârguința să furnizăm la virtute, stăpânire de sine, la stăpânire de sine, răbdare și la răbdare, evlavie

Când avem din belșug cunoștința lui Dumnezeu și a lui Isus Cristos, a economia lui Dumnezeu și a ceea ce este credința, ce este Dumnezeu, care este slava și puterea Lui divină, ne este ușor să ne mândrim sau să ne înălțăm.

Prin urmare, trebuie să fim sârguincioși să furnizăm la virtute, stăpânire de sine (2 Petru 1:6). Ce este stăpânirea de sine? Stăpânirea de sine este exersarea controlului și a reținerii asupra sinelui nostru în patimile, dorințele și obiceiurile sale.

Pe de o parte, trebuie să ne exersăm duhul de credință și să furnizam cunoaștere în virtute, iar pe de altă parte, trebuie să exersăm stăpânire de sine în toate lucrurile. O astfel de stăpânire de sine trebuie exersată în cunoaștere pentru o creștere corespunzătoare în viață.

Pe măsură ce creștem în cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru, pe măsură ce suntem umpluți cu cunoașterea îmbelșugată al economiei lui Dumnezeu, trebuie să adăugăm și toată sârguința la cunoașterea de cunoaștere, autocontrol.

În acest fel, suntem mântuiți de a fi mândri. A dezvolta în cunoaștere, autocontrolul implică restricție. Virtutea și cunoașterea sunt două rădăcini care ies din sămânța credinței; autocontrolul este ca trunchiul, care crește în sus într-un mod restricționat, drept în sus.

A avea autocontrol înseamnă a te trata pe tine însuți. Experimentăm acest lucru mai ales în viața de căsătorie, unde suntem expuși tot timpul; de multe ori, când suntem pe cale să spunem ceva, Domnul din noi ne va opri și cooperăm exercitând autocontrolul.

Domnul expune sinele, mândria și orice vine din omul natural, iar noi cooperăm cu El exersându-ne duhul pentru a avea autocontrol. Viața noastră de căsătorie și viața de familie nu sunt perfecte, dar ne dăm seama că trebuie să exersăm autocontrol prin exersarea duhului nostru.

În autocontrol, trebuie să dezvoltăm perseverență. Având autocontrol, ne tratăm pe noi înșine; având perseverență, îi suportăm pe ceilalți și circumstanțele. Pe măsură ce ne înfigem rădăcinile adânc în Cristos prin virtute și cunoaștere, creștem în sus, într-un mod restrâns, către noi înșine și într-un mod durabil, către ceilalți.

Trebuie să furnizam din belșug și să dezvoltăm perseverență în autocontrol. Dacă vrem să trăim o viață creștină adecvată, trebuie să avem perseverență față de cei din jurul nostru, precum și față de mediul și circumstanțele noastre.

Cultura din lumea modernă de astăzi este una în care avem totul chiar acum, fără răbdare sau perseverență. Totuși, așa cum spune Apocalipsa 1:9, suntem frați și părtași la perseverența în Isus.

Poate că avem un caracter puternic și putem privi de sus pe cei care sunt învinși cu ușurință; ne putem înălța ca fiind mai buni decât ei. Dar Domnul este credincios în a aduce anumite situații și persoane care vor expune lipsa noastră de răbdare și slăbiciunea caracterului nostru; ne dăm seama că nu putem îndura.

Așadar, ne exersăm duhul de credință pentru a dezvolta răbdare în autocontrol pentru creșterea noastră în viață, având astfel dezvoltarea vieții și naturii divine.

În răbdarea noastră, trebuie să dezvoltăm evlavia; evlavia este în sămânța divină și trebuie pur și simplu să ne exersăm duhul de credință pentru a dezvolta evlavia.

Ce este evlavia? Evlavia este o viață care este ca Dumnezeu și care Îl exprimă pe Dumnezeu (1 Timotei 4:7-8; 6:6; Tit 1:1; 2:12; 1 Timotei 6:11). Pe măsură ce ne exersăm duhul de credință pentru a trimite rădăcinile virtuții și cunoașterii pentru a absorbi tot ceea ce este Dumnezeu, creștem odată cu trunchiul autocontrolului și avem ramurile rezistenței și evlaviei.

Florile și roadele spre slava lui Dumnezeu vor fi dragostea frățească și dragostea (v. 7). Aleluia!

Doamne Isuse, ne exersăm duhul de credință pentru a furniza în credință virtute și în virtute cunoaștere. Ne exersăm duhul pentru a continua să furnizam în cunoaștere stăpânire de sine. O, Doamne, mântuiește-ne de la a fi mândri de ceea ce știm. Vrem să dobândim excelența cunoașterii lui Isus Cristos și ne exersăm duhul pentru a dezvolta stăpânire de sine în cunoaștere! Fie ca noi să fim cei care exercită control și reținere asupra sinelui în pasiunile, dorințele și obiceiurile sale. Vrem să creștem în viață într-un mod adecvat, dragă Doamne, așa că ne exersăm duhul nu doar pentru a Te cunoaște, ci și pentru a avea stăpânire de sine. Vrem să fim sârguincioși pentru a ne dezvolta în stăpânire de sine și în răbdare. O, Doamne, fii răbdarea din noi de a-i îndura pe ceilalți și pe circumstanțe. Numai Tu poți îndura toate lucrurile, toate persoanele și toate circumstanțele. Crește în noi spre maturitate. Ne exersăm duhul pentru a ne dezvolta în răbdare și evlavie, astfel încât să putem avea o viață care este ca Dumnezeu și care Îl exprimă pe Dumnezeu! Amin, Doamne, să fie arătată în viața noastră de zi cu zi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Development of the Divine Life and Nature: Faith, Virtue, Knowledge, Self-control, Endurance, Godliness, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 6 cu tema: harul în epistolele lui Petru, ziua 3, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Scăpăm de stricăciunea din lume și savurăm bogățiile naturii divine

28/07/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Savurăm bogățiile naturii divine prin promisiunile prețioase și nespus de mari ale lui Dumnezeu și ne împărtășim din natura divină scăpând mai întâi de stricăciunea care este în lume prin poftă, ca să putem savura bogățiile ființei lui Dumnezeu și să devenim expresia Lui. Amin!

Ce binecuvântare este ca să putem împărtăși din bogățiile ființei lui Dumnezeu și să fim părtași la natura divină! Aleluia! Noi, cei care credem în Cristos, suntem cei care am crezut în Domnul Isus și L-am primit ca viață.

Cristos este viața noastră; în această viață, viața divină pe care am primit-o prin regenerare, există natura divină. Pe de o parte, trebuie să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristos ca viață; pe de altă parte, trebuie să fim părtași la natura divină.

Fiecare viață are o natură particulară; pe măsură ce viața crește, ea modelează și conformează acea persoană sau ființă la natura din acea viață. Natura unei pisici, însă, are caracteristici și obiceiuri particulare, iar fiecare pisică are natura unei pisici, comportându-se ca o pisică, într-un mod spontan.

Natura umană este, de asemenea, foarte particulară și, indiferent unde crește cineva, natura umană din acea persoană o face să devină o ființă umană. În mod similar, în momentul regenerării noastre, am primit viața divină, iar în această viață, există natura divină.

Petru ne spune în 1 Petru 1:4 că am devenit părtași ai naturii divine. Natura divină este ceea ce este Dumnezeu în natura Sa; se referă la ceea ce este Dumnezeu, adică bogățiile, elementele și constituenții ființei lui Dumnezeu.

Când citim Biblia, vedem ce este Dumnezeu și cine este Dumnezeu. Putem fi uimiți și impresionați de dragostea Lui, bunătatea Lui, compasiunea Lui, dreptatea Lui și sfințenia Lui. Când primim viața divină prin regenerare, natura divină vine și ea în noi și ne împărtășim zilnic din natura divină.

Trebuie să ne împărtășim zilnic din bogățiile ființei lui Dumnezeu, venind la cuvântul Domnului cu exersarea duhului nostru. Când ne exersăm duhul și citim, ne rugăm, cântăm și cugetăm la cuvântul lui Dumnezeu, savurăm bogățiile a ceea ce este Dumnezeu. Apoi, pe tot parcursul zilei, putem trăi conform naturii divine.

Noi, cei care credem în Cristos, nu putem nega că avem o altă viață pe lângă viața noastră umană și avem o altă natură cu înclinațiile și preferințele ei pe lângă natura noastră umană.

Fie ca noi să ne împărtășim zilnic din natura divină și fie ca noi să trăim și noi conform naturii divine, pentru a-L putea exprima pe Dumnezeu.

Savurăm bogățiile naturii divine prin promisiunile prețioase și nespus de mari ale lui Dumnezeu, pentru a fi constituiți cu Dumnezeu

Dumnezeu ne-a chemat prin propria Sa slavă și virtute și ne-a dat promisiunile prețioase și nespus de mari, pentru ca prin acestea să devenim părtași naturii divine (2 Petru 1:3-4). Fie ca noi să vedem că puterea Sa divină ne-a dăruit tot ce are legătură cu viața și evlavia, prin cunoașterea deplină a Celui care ne-a chemat prin slava și virtutea Lui. Aleluia!

Cum savurăm bogățiile naturii divine? Știind că suntem părtași naturii divine, cum ne împărtășim din și savurăm bogățiile naturii divine? Este prin intermediul promisiunilor lui Dumnezeu. Savurăm bogățiile naturii divine prin promisiunile prețioase și nespus de mari ale lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu ne-a dat doar promisiuni; El ne-a dat promisiunile Sale prețioase și nespus de mari. În calitate de credincioși în Cristos, ne dăm seama că nu ne putem menține pe calea Domnului și nici nu putem reuși de unii singuri; așa că Dumnezeu ne-a dat promisiunile Sale.

Promisiunile Sale sunt conținute în cuvântul Său. Prin intermediul promisiunilor Sale prețioase și nespus de mari, savurăm bogățiile naturii divine pentru a fi constituiți cu ceea ce este Dumnezeu. Amin!

Dumnezeu cunoaște nevoia noastră de asigurare, încurajare și putere, așa că El ne dă promisiunile Sale prețioase și nespus de mari.

De exemplu, una dintre aceste promisiuni este cea din Matei 28:20, adică Domnul este cu noi până la sfârșitul epocii. Indiferent unde ne aflăm și ce se întâmplă în jurul nostru, Domnul a promis că va fi cu noi. El este în noi și este cu noi.

Indiferent ce ni se întâmplă, câtă suferință trecem și câtă durere avem prin toate încercările și necazurile, Domnul este cu noi. Ce promisiune prețioasă!

O altă promisiune este în 2 Corinteni 12:9; s-ar putea să avem un spin în carne, o slăbiciune de care nu putem scăpa și de care Domnul nu ar putea scăpa, așa că Domnul ne dă harul Său suficient. Harul Său este suficient pentru noi. În slăbiciunile și suferințele noastre, putem savura harul suficient al Domnului.

El nu numai că ne dă har; El ne dă harul Său suficient. Harul Său este suficient pentru noi. Avem suficient har pentru a ne satisface nevoile. Prin urmare, ne putem lăuda cu slăbiciunea noastră, astfel încât puterea lui Cristos să locuiască peste noi. Ce promisiune!

Putem atinge țelul gloriei și virtuții lui Dumnezeu doar prin intermediul promisiunilor prețioase și nespus de mari ale lui Dumnezeu. Trebuie să cunoaștem promisiunile lui Dumnezeu, să ne rugăm pentru ele, să le cântăm, să le rostim și să le revendicăm.

Trebuie să cugetăm la promisiunile Sale și să-I cerem Domnului să le împlinească în viața noastră. Nu știm ce ne așteaptă, așa că venim la Domnul pentru a savura promisiunile Sale prețioase și nespus de mari.

Savurând promisiunile Sale prețioase și nespus de mari, devenim părtași la natura divină (2 Petru 1:4).

Pe măsură ce citim în rugăciune cuvântul lui Dumnezeu și ne revendicăm promisiunile lui Dumnezeu, ne împărtășim din natura divină în unirea noastră organică cu Domnul. Amin! Suntem uniți cu Domnul ca un singur duh (1 Corinteni 6:17), având o unire organică cu El; în această unire organică putem participa la bogățiile naturii divine și le putem savura.

În Faptele Apostolilor 2 și 3 îi vedem pe Petru și pe ceilalți ucenici împărtășindu-se din natura divină. Ei au fost umpluți de Domnul într-o asemenea măsură încât cei din jurul lor au văzut expresia lui Dumnezeu în ei. Ei au fost constituiți cu bogățiile naturii divine până la punctul în care Îl străluceau pe Dumnezeu.

Pe măsură ce savurăm bogățiile naturii divine în relația noastră personală cu Domnul și, de asemenea, în viața de biserică cu sfinții, suntem constituiți cu El și Îl exprimăm. Alții Îl vor vedea în noi!

Când ne văd, Îl vor vedea pe Cristos, căci Cristos constituie ființa noastră și toate elementele a ceea ce este Dumnezeu sunt în noi în măsura în care ne umplu și sunt exprimate prin noi. Slavă Domnului!

Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai chemat prin propria Ta glorie și virtute! Venim la Tine în cuvântul Tău pentru a ne bucura și a ne împărtăși din prețioasele și nespus de marile promisiuni ale lui Dumnezeu! Aleluia, Dumnezeu ne dă promisiunile Sale prețioase și nespus de mari Sale în cuvântul Său pentru ca noi să le citim, să le cunoaștem, să ne bazăm pe ele, să le revendicăm, să le proclamăm, să le cântăm și să le savurăm! Spunem Amin cuvântului Tău! Luăm promisiunile Tale și ne bazăm pe ele. Îți mulțumim, dragă Doamne, că ești cu noi în toate zilele până la împlinirea acestui epoci. Îți mulțumim că ești harul suficient pentru ca noi să savurăm astăzi, chiar și în suferințele și slăbiciunile noastre. O, Doamne, fie ca noi să savurăm harul Tău suficient astăzi în suferința noastră. Fie ca noi să ne împărtășim din bogățiile Tale în duh pe măsură ce venim să Te atingem. Umple-ne cu toate bogățiile Tale. Constituie-ne cu bogățiile ființei lui Dumnezeu până când pur și simplu revărsăm de Dumnezeu și Îl exprimăm pe Dumnezeu! Amin, Doamne, fă-ne expresia Ta astăzi, savurând și împărtășind bogățiile ființei divine!

Scăpăm de stricăciunea care este în lume prin poftă și ne împărtășim din bogățiile ființei lui Dumnezeu pentru a-L exprima pe Dumnezeu

Din punct de vedere pozitiv, trebuie să ne împărtășim din bogățiile naturii divine. Din punct de vedere negativ, există o condiție pentru a fi părtași naturii divine: trebuie să scăpăm de stricăciunea care este în lume prin poftă (2 Petru 1:4).

Cu cât scăpăm mai mult de stricăciunea care este în lume prin poftă, cu atât ne împărtășim mai mult din bogățiile naturii divine. Trebuie să trăim în ciclul scăpării și al împărtășirii și al împărtășirii și scăpării.

Pe măsură ce ne împărtășim din bogățiile naturii divine, scăpăm spontan de stricăciunea care este în lume prin poftă. Pe măsură ce căutăm să scăpăm de stricăciune, avem un apetit crescut de a ne împărtăși din natura divină. Ne împărtășim pentru a scăpa și scăpăm pentru a ne împărtăși.

De fapt, acest ciclu ar trebui să fie atât de rapid și puternic încât ar trebui să ne fie dificil să asimilăm orice stricăciune din lume. Pe măsură ce Îl savurăm pe Domnul cu bogățiile naturii divine în cuvântul Său, natura divină din noi ne întărește să stăm departe de stricăciunea din lume.

Cu cât ne îndepărtăm mai mult de corupția din lume, cu atât savurăm mai mult de bogățiile naturii divine. Aceasta este experiența economiei lui Dumnezeu – a ne împărtăși pentru a scăpa și a scăpa pentru a ne împărtăși.

În 2 Petru 1:1-4 vedem o imagine completă a savurării noastre în economia lui Dumnezeu. Indiferent de vârsta noastră, trebuie să scăpăm de corupția care este în lume prin poftă și trebuie să ne împărtășim de bogățiile naturii divine.

Dacă Îl savurăm pe Dumnezeu și ne împărtășim de bogățiile ființei Sale, vom fi constituiți cu natura divină, devenind la fel ca Dumnezeu în viață și natură, dar nu în Dumnezeire și exprimându-L în tot ceea ce suntem și facem. Amin!

Mulți creștini vor să-L urmeze pe Isus și să trăiască același fel de viață pe care a trăit-o El și încearcă tot posibilul să-L imite pe Domnul, să-I cunoască cuvintele și să-L urmeze în viața lor de zi cu zi.

Însă calea de a trăi același fel de viață ca Isus este pur și simplu să scăpăm de corupția din lume și să ne împărtășim de bogățiile naturii divine. Cu cât Îl savurăm mai mult pe Domnul în cuvântul Său, cu atât ne împărtășim mai mult din ceea ce este Dumnezeu în ființa Sa și suntem saturați de Dumnezeu. Exprimăm ceea ce ne constituie.

Exprimăm hrana pe care o mâncăm. Manifestăm ceea ce punem în noi și ceea ce se depune încetul cu încetul în ființa noastră.

Dacă ne hrănim cu știri și divertisment, atunci când îi întâlnim pe alții, vom vorbi mult despre aceste lucruri. Dacă sportul este ceea ce mâncăm în fiecare zi, dacă ființa noastră este concentrată pe scorurile meciurilor sau pe cele mai recente transferuri și știri, aceasta este ceea ce va ieși din noi atunci când îi întâlnim pe alții.

Dar dacă ne împărtășim din bogățiile naturii divine și căutăm să fim saturați de Dumnezeu, vom avea ceva din bogățiile lui Cristos pentru a le administra altora.

Când citim și ne rugăm pentru cuvântul lui Dumnezeu, exersându-ne duhul pentru a-L contacta pe Domnul și a ne ruga pentru a-I răspunde promisiunilor lui Dumnezeu, ne împărtășim din ceea ce este Dumnezeu (Efeseni 6:17-18; Ioan 6:63; Ioan 6:57; Coloseni 3:16).

Savurăm și ne împărtășim din dreptatea, sfințenia, bunătatea, dragostea și compasiunea Lui. Aceste atribute devin ale noastre prin faptul că savurăm ceea ce este El. Apoi, când îi întâlnim pe alții, ei Îl vor vedea pe Cristos trăind în noi.

Nu încercăm în mod deliberat să-L imităm pe Cristos și nici nu ne îmblânzim limba astfel încât să vorbim doar ceea ce a spus El; mai degrabă, avem o trăire spontană a lui Cristos, căci trăim conform naturii divine care ne constituie.

Dacă întâlnim pe cineva, vom vedea și vom simți dacă s-a bucurat de bogățiile naturii divine. Pur și simplu simțim că s-a împărtășit din ceva din Dumnezeu și că există ceva din natura divină constituit în ființa sa.

Fie ca noi să scăpăm de corupția care este în lume prin poftă și fie ca noi să ne împărtășim din bogățiile naturii divine în duh, ca să-L putem exprima pe Dumnezeu, având natura Sa divină constituindu-ne și saturându-ne.

Doamne Isuse, vrem să scăpăm de corupția care este în lume prin poftă și să ne împărtășim din natura divină! Aleluia, putem scăpa pentru a ne împărtăși și ne împărtășim din natura lui Dumnezeu pentru a scăpa de corupția din lume! O, Doamne, astăzi alegem să ne întoarcem către duhul nostru! Alegem să petrecem timp cu Tine în cuvântul Tău, ca să putem fi constituiți cu bogățiile naturii divine. Îți mulțumim, Doamne, că ești în noi ca viață și persoană a noastră. Ne întoarcem către Tine. Te contactăm. Vrem să rămânem în unirea organică cu Tine. Fie ca bogățiile ființei lui Dumnezeu să fie infuzate în noi pentru a ne satura și a ne constitui. Amin, Doamne, vrem pur și simplu să rămânem aici, în unirea organică cu Tine, împărtășind și savurând tot ceea ce ești Tu! Fie ca noi să ne împărtășim din dreptatea, sfințenia, slava, bunătatea, dragostea și compasiunea Ta. Fă-ne la fel cum ești Tu. Fie ca noi să ne împărtășim din bogățiile naturii divine până când vom fi constituiți și umpluți cu ceea ce este Dumnezeu, ca să-L putem exprima pe Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Escape the Corruption in the World and Enjoy the Riches of the Divine Nature, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 6 cu tema: harul în epistolele lui Petru, ziua 2, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Devenim părtași ai naturii divine savurând-o și împărtășindu-ne din ea

27/07/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Noi, credincioșii în Cristos, am primit o credință la fel de prețioasă și ar trebui să fim părtași ai naturii divine, savurând-o și împărtășindu-ne din natura divină și urmând înclinațiile naturii divine în duhul nostru. Amin!

Săptămâna aceasta venim la subiectul Părtași ai naturii divine și dezvoltarea vieții divine și a naturii divine pentru o intrare bogată întru împărăția eternă.

Apostolul Petru ne spune că Dumnezeu ne-a dat o credință la fel de prețioasă pentru ca să ne putem împărtăși din natura divină; noi, credincioșii în Cristos, suntem părtași ai naturii divine. Pe măsură ce trăim conform naturii divine și cooperăm cu Domnul pentru a dezvolta virtuțile în această natură divină, avem o intrare în împărăția veșnică a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos.

Dorim nu doar să avem o pregustare a împărăției lui Dumnezeu astăzi în viața de biserică, ci, mai mult, să avem o intrare în această împărăție veșnică acordată din belșug și din belșug. Suntem împreună părtași cu sfinții și ne împărtășim atât la natura divină, cât și la suferințele pentru Domnul și pentru Numele Său.

Ce înseamnă a ne împărtăși? A ne împărtăși înseamnă a te alătura unei activități sau unei acțiuni; există o anumită activitate, bucurie sau acțiune, și pur și simplu ne alăturăm. Mulți au mers înaintea noastră și s-au împărtășit la natura divină, iar acum noi, ca și credincioși în Cristos, trebuie să ne împărtășim din natura divină.

Nu putem fi pasivi și nici nu ar trebui să fim activi doar conform ființei noastre naturale; trebuie să ne exersăm duhul zi de zi pentru a ne împărtăși din bogățiile a ceea ce este Dumnezeu, astfel încât să putem fi părtași la natura divină.

Dacă ne împărtășim astăzi din natura divină și dacă trăim conform acestei naturi divine, dezvoltând virtuțile în natura divină, vom avea o intrare bogată în împărăția lui Dumnezeu.

Fie ca noi să alegem calea de a ne împărtăși naturii divine, urmând exemplul multora care au mers înaintea noastră și care au pășit pe această cale, pentru a putea intra în împărăția lui Dumnezeu într-un mod bogat și din belșug.

Fie ca noi să permitem crucii să lucreze în noi și să trateze fiecare parte a ființei noastre interioare. În timp ce ne trăim viața creștină astăzi, în timp ce ne aflăm în ultima parte a călătoriei, fie ca noi să cooperăm cu Domnul în înaintarea noastră cu El, etapă cu etapă, până când ne terminăm alergarea.

Poate că alergăm bine astăzi, dar cum vom termina? Fie ca Domnul să vină și să trateze orice trebuie tratat de El în ființa noastră și fie ca noi să alegem să ne împărtășim naturii divine astăzi, pentru a-L putea trăi pe Cristos conform naturii Sale divine în noi.

Fiind cei care au primit o credință la fel de prețioasă, ar trebui să fim părtași naturii divine

2 Petru 1:4 este un verset minunat care ne spune că Dumnezeu ne-a dat promisiuni prețioase și nespus de mari, ca prin acestea să putem deveni părtași naturii divine. Noi, ființele umane, putem fi părtași la natura divină a lui Dumnezeu!

Natura divină se referă la ceea ce este Dumnezeu; se referă la bogățiile, elementele și constituenții ființei lui Dumnezeu (Ioan 4:24; 1 Ioan 1:5; 4:8, 16). Conform Bibliei, natura divină continuă în viața divină, Dumnezeu Însuși, care este Duh, dragoste și lumină.

Putem și ar trebui să ne împărtășim din Dumnezeu ca Duh, dragoste și lumină. Nu ne împărtășim doar din ceea ce face Dumnezeu pentru noi sau din ajutorul sau binecuvântarea Lui; ne împărtășim din ființa lui Dumnezeu.

Viața divină și natura divină sunt inseparabile; natura divină este substanța vieții divine și se află în viața divină (1 Ioan 1:1-2; 5:11-13). Cum putem noi, ființele umane, să devenim părtași la natura divină? Trebuie să ne dăm seama că, în momentul regenerării noastre, am primit viața lui Dumnezeu.

Când ne-am pocăit și am crezut în Domnul Isus, am primit viața lui Dumnezeu, iar în această viață există natura lui Dumnezeu. Acum suntem copii ai lui Dumnezeu – suntem oameni-Dumnezeu, născuți din Dumnezeu, posedând viața și natura lui Dumnezeu și aparținem speciei lui Dumnezeu (1 Ioan 3:1; Ioan 1:12-13).

Tuturor celor care Îl primesc pe Domnul Isus, adică cred în El, Dumnezeu le dă autoritatea de a deveni copii ai lui Dumnezeu, cei născuți din Dumnezeu. Aleluia, noi, cei care credem în Cristos, suntem născuți din Dumnezeu!

Există miliarde de oameni pe pământ și ei sunt un anumit tip de specie, dar noi suntem o specie diferită – nu suntem doar parte a speciei umane, ci mai mult, suntem copii ai lui Dumnezeu! Acest lucru ne deschide calea de a deveni părtași naturii divine.

La regenerarea noastră, o altă viață și natură ne-a fost împărtășită; am primit viața divină și în această viață există natura lui Dumnezeu. Deoarece natura divină este în viața divină, viața divină cu care ne-am născut din nou are natura divină în ea (Ioan 3:3, 5-6, 15).

Chiar acum, ca și credincioși în Cristos, Îl avem pe Cristos trăind în noi. El este viața și persoana noastră. Nu avem doar un har de la Dumnezeu, separat de Dumnezeu Însuși; Îl avem pe Dumnezeu în Cristos ca Duh în duhul nostru pentru a fi viața noastră și avem natură divină.

Trebuie pur și simplu să fim vase deschise pentru Domnul pe măsură ce venim la El zi de zi, astfel încât să savurăm natura Sa divină și să ne împărtășim din toate bogățiile Sale.

Oricine crede în Fiul lui Dumnezeu este născut din Dumnezeu și are dreptul să devină copil al lui Dumnezeu; astfel, noi, credincioșii în Cristos, avem dreptul să ne împărtășim din natura lui Dumnezeu. Acesta este dreptul nostru. Avem dreptul să ne împărtășim din natura divină.

Aceasta este cea mai mare binecuvântare din univers. Ce binecuvântare este pentru noi să ne împărtășim din natura lui Dumnezeu! Ne împărtășim din elementele divine ale ființei lui Dumnezeu.

Noi, credincioșii în Cristos, nu suntem aici pe pământ încercând să-I fim plăcuți lui Dumnezeu conform regulilor din cartea pe care ne-a dat-o El; suntem aici ca părtași ai naturii divine. Dacă vrem să fim părtași la natura divină, trebuie să trăim prin viața divină în care se află natura divină (Ioan 1:4; 10:10; 11:25; 6:57).

Trebuie să Îl savurăm pe Domnul zi de zi. Nu trăim în mod automat conform naturii divine și nici nu ne împărtășim spontan din natura divină.

Mai degrabă, trebuie să ne împărtășim din Domnul în cuvântul Său, savurând promisiunile Sale și citind cu multă rugăciune ceea ce a suflat El în cuvântul Său, pentru a savura și a ne împărtăși din natura divină.

El a promis că va face multe lucruri pentru noi; trebuie să revendicăm aceste promisiuni, să ne rugăm asupra acestor promisiuni înapoi către El și să Îl savurăm pe Domnul din ce în ce mai mult conform promisiunilor Sale.

După ce primim viața divină, trebuie să savurăm continuu natura divină. Fie ca noi să ne deschidem către Domnul și să-I spunem:

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai făcut părtași la natura divină! Aleluia, toți cei care Îl primesc pe Domnul Isus ca viață au autoritatea de a deveni copii ai lui Dumnezeu! Amin, Doamne, credem în Tine! Credem în numele Tău! Credem că suntem născuți din Dumnezeu în duhul nostru! Slavă Domnului, noi, credincioșii în Cristos, suntem copii ai lui Dumnezeu – suntem oameni-Dumnezeu, născuți din Dumnezeu, posedând viața și natura lui Dumnezeu! Aleluia, la regenerarea noastră, o altă natură ni s-a împărțit – natura divină! Amin, Doamne, fie ca să ne dăm seama cine suntem și ce suntem. Fie ca să vedem că nu suntem doar oameni aparținând speciei umane, ci mai mult, suntem oameni-Dumnezeu, aparținând speciei divine! Fie ca să vedem că suntem copii ai lui Dumnezeu și să devenim părtași ai naturii divine! Vrem să Te savurăm, Doamne, în tot ceea ce ești. Fie ca să ne împărtășim din bogățiile ființei lui Dumnezeu și să Îl savurăm pe Dumnezeu ca Duh, dragoste și lumină. Fie ca tot ceea ce este Dumnezeu în ființa Sa să devină savurarea, experiența și constituția noastră!

Ne împărtășim din natura divină prin savurarea și împărtășirea din natura divină pentru a urma înclinațiile din natura divină

Un credincios în Cristos trebuie să fie părtaș la natura divină, adică trebuie să fie cineva care savurează natura divină și se împărtășește din natura divină (2 Petru 1:4).

A ne împărtăși din natura divină înseamnă a te bucura de ceea ce este Dumnezeu. A fi părtaș la natura divină înseamnă a fi părtaș la bogățiile, elementele și constituenții însăși ai ființei lui Dumnezeu (1 Petru 1:8).

Bogățiile, elementele și constituenții ființei lui Dumnezeu, așa cum sunt revelate în cuvântul Său, trebuie să devină savurarea, experiența și constituția noastră. Dacă aceste lucruri există în noi și abundă, ele nu ne vor face nici leneși, nici neroditori spre deplina cunoaștere a Domnului nostru Isus Cristos.

Nu ne împărtășim din Dumnezeirea lui Dumnezeu; nu vom fi niciodată parte a Dumnezeirii pentru a deveni un obiect de închinare, ci ne împărtășim din ceea ce este Dumnezeu în ființa Sa, în atributele Sale comunicabile.

Noi, cei care credem în Cristos, nu avem nevoie de reguli exterioare care să ne ajusteze modul în care ne pieptănăm părul, cum ar trebui să ne îmbrăcăm sau cum ar trebui să ne comportăm; avem natura divină în duhul nostru.

Trebuie să ne împărtășim zilnic din natura divină, exersându-ne duhul pentru a veni la cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât să savurăm promisiunile Sale. Apoi, pe parcursul zilei, natura divină din noi va deveni ceva viu în noi.

Așa cum un bebeluș nu trebuie să fie învățat ce este amar și ce este dulce și va sta departe de lucrurile care par periculoase sau rele, tot așa trebuie să trăim după natura divină, împărtășindu-ne din bogățiile a ceea ce este Dumnezeu în viața noastră de zi cu zi.

Noi, creștinii, avem natura divină în noi, iar această natură are un gust divin. Dacă vrem să fim părtași la natura divină, trebuie să trăim după viața divină în care se află natura divină (Ioan 1:4; 10:10; 11:25; 6:57b).

Trebuie să trăim o viață care să se potrivească cu natura divină din noi. Când ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul, vom simți că natura divină din noi are anumite înclinații. Tot ce trebuie să facem este să ne întoarcem inimile către Domnul și să ne exersăm duhul pentru a-L contacta, iar natura divină din noi se va dezvolta și va crește.

Vom dori să fim cerești, deoarece natura lui Dumnezeu, înclinația Lui, este cerească. Nu vom dori să spunem ceva care să-i ofenseze pe alții, ci mai degrabă să le dăm har, căci înclinația naturii divine din noi este în acest fel.

Ne simțim neliniștiți când suntem mândri și ne simțim confortabil când suntem umili, deoarece aceasta este natura și înclinația lui Dumnezeu. Nu vom dori să profităm de alții sau să le facem rău, ci mai degrabă vom dori să împărtășim ceea ce avem cu ei și să le facem bine, deoarece aceasta este natura și înclinația lui Dumnezeu în natura divină din duhul nostru.

Îl privim pe Domnul în timpul nostru petrecut cu El și Îl reflectăm spontan față de ceilalți (2 Corinteni 3:15-18). Zi de zi, aceasta ar trebui să fie experiența noastră. Trebuie să ne întoarcem inima către Domnul și să cugetăm cu rugăciune la cuvântul lui Dumnezeu, pentru a savura bogățiile naturii lui Dumnezeu; în acest fel, suntem părtași la natura divină.

Pe măsură ce ne împărtășim din natura divină, savurându-L pe Domnul în tot ceea ce este El pentru noi, ne va fi ușor să fim eliberați de lume și să nu mai iubim păcatul și răul.

Dumnezeu va fi în noi nu doar ca viața noastră, ci și ca natura noastră, iar în noi El va fi capacitatea pentru noi de a trăi și ne va da gustul Său în viața noastră de zi cu zi.

Fie ca noi să devenim părtași la natura divină în viața noastră de zi cu zi și fie ca noi să cooperăm cu Domnul pentru a lărgi sfera naturii divine din noi, primind cuvântul lui Cristos prin rugăciune, cântare, psalmi și mulțumiri Domnului (Coloseni 3:16).

Atât de mulți creștini nu cresc în viață pentru că nu se împărtășesc la natura divină exersându-și duhul pentru a veni la cuvântul Domnului și a se bucura de bogățiile Sale. Când lăsăm cuvântul lui Cristos să locuiască în noi din belșug, deschizându-ne întreaga ființă și exersându-ne duhul, vom deveni părtași ai naturii divine.

Când citim Cuvântul, cântăm Cuvântul, ne rugăm asupra Cuvântului, psalmodiim Cuvântul și Îi mulțumim Domnului cu Cuvântul, exersându-ne duhul asupra Cuvântului lui Dumnezeu, Domnul ne va înviora, El se va contopi cu noi și vom fi una cu Domnul într-un mod real și practic.

În acest fel, sfera naturii divine din noi se va lărgi și vom crește în viață și vom trăi un singur duh cu Domnul.

Doamne Isuse, vrem să fim cei care savurează ceea ce este Dumnezeu în natura Sa. Vrem să fim părtași ai naturii divine pentru a ne împărtăși din bogățiile, elementele și constituenții însăși ai ființei lui Dumnezeu! Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a veni la Tine în cuvântul Tău și a ne împărtăși din bogățiile Tale în duh. Vrem să citim Cuvântul Tău, să ne rugăm asupra Cuvântului Tău, să cântăm Cuvântul, să psalmim Cuvântul și să-Ți mulțumim cu Cuvântul. Amin, Doamne, fie ca cuvântul lui Cristos să intre în noi, să ne învioreze și să se contopească cu noi, făcându-ne să fim una cu Domnul într-un mod real și practic! Ne deschidem Ție, Doamne, și ne îndreptăm inimile către Tine pe măsură ce venim la Tine în cuvântul Tău. Strălucește asupra noastră. Strălucește prin noi. Vrem să Te privim și să Te reflectăm. Vrem să urmăm înclinațiile naturii divine din noi. Fie ca noi să ne împărtășim din natura divină și să trăim conform naturii divine în viața noastră de zi cu zi. Amin, Doamne, trăiește în noi astăzi! Fie ca Tu să fii exprimat prin noi pe măsură ce ne exersăm să fim un singur duh cu Tine și să trăim conform naturii divine!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We are Becoming Partakers of the Divine Nature by Enjoying and Participating in it, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 6 cu tema: harul în epistolele lui Petru, ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Dumnezeul oricărui har ne desăvârșește prin suferințe și noi creștem în har înspre glorie

25/07/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Dumnezeul oricărui har ne desăvârșește, ne stabilește, ne întărește și ne întemeiază prin suferințe – acest har total este adevăratul har al lui Dumnezeu în care intrăm și în care stăm, iar bogățiile harului lui Dumnezeu ne saturează și ne constituie până când experimentăm finalizarea harului lui Dumnezeu în economia Sa! Aleluia!

Acest cuvânt, har, este deseori înțeles greșit, aplicat greșit și folosit greșit astăzi, căci harul, conform Bibliei, nu este nimic exterior sau chiar un sentiment, ci Dumnezeu Însuși în Cristos venind la noi pentru a fi savurarea și experiența noastră astăzi.

Harul este Cristos Însuși ca savurare a noastră. Zi de zi trebuie să Îl savurăm pe Cristos ca har și trebuie să avem harul multiplicat în viața noastră de zi cu zi, în deplina cunoaștere a lui Dumnezeu și a lui Isus Cristos, Domnul nostru.

Harul este ceva de care numai noi, în epoca Noului Testament, putem savura; profeții din Vechiul Testament au profețit despre harul care urma să vină la noi. Astăzi L-am primit pe Cristos ca har și ne punem nădejdea desăvârșită în harul care ne va fi adus la descoperirea lui Isus Cristos.

Suntem mântuiți prin har, prin credință, și stăm în har; de asemenea, ne punem nădejdea în harul care ne va fi adus la venirea Domnului, har care este mântuirea sufletelor noastre.

Mai mult, vedem harul lui Dumnezeu în 1 Petru 2:19-20, care nu se referă la vreo binecuvântare materială exterioară, ci la motivația vieții divine din noi și la exprimarea ei în viața noastră, care devine în comportamentul nostru plină de har și acceptabilă atât în ochii lui Dumnezeu, cât și ai omului.

Slavă Domnului, atunci când Îl savurăm ca har, primim har, avem har, posedăm har și aplicăm harul în viața noastră de zi cu zi, nu numai că vom fi umpluți de har, dar viața noastră Îl va exprima pe Dumnezeu ca har. Vom deveni atunci un duplicat al lui Cristos, o reproducere a primului om-Dumnezeu în viața noastră de zi cu zi. Amin!

În viața noastră de zi cu zi, putem savura harul vieții (3:7); mai ales în viața de căsătorie, putem savura harul vieții. Noi, credincioșii în Cristos, suntem moștenitori ai harului vieții și suntem vase care să conțin harul vieții.

Zi de zi trebuie să savurăm harul lui Dumnezeu, care este Dumnezeu în Cristos ca Duh dătător de viață care ni se dăruiește pentru a fi viața și resursa noastră de viață. Acest har este felurit; în experiența noastră zilnică, Îl putem savura pe Dumnezeu în Cristos ca har pentru a moșteni bogățiile harului lui Dumnezeu în varietățile sale. Ce minunat!

Fie ca noi să ne smerim înaintea lui Dumnezeu, ca să putem savura harul lui Dumnezeu; fie ca să nu fim mândri, ci mai degrabă să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu pentru a-L savura zilnic pe Dumnezeu în Cristos ca har.

Dumnezeul oricărui har ne desăvârșește, ne întărește, ne întemeiază și ne face de neclintit prin suferințele noastre

1 Petru 5:10 și 12 ne spune că Dumnezeul oricărui har – care ne-a chemat pe noi, credincioșii în Cristos, la gloria Sa veșnică – ne desăvârșește, ne întemeiază, ne întărește și ne face de neclintit prin suferințele noastre.

Petru vorbește despre harul deplin prin care Dumnezeu ne desăvârșește, ne întărește, ne dă putere și ne întemeiază prin suferințele noastre (v. 10). Ce har! Dumnezeul oricărui har ne dă harul complet, iar acest har este harul desăvârșitor, harul întemeiator, harul întăritor și harul care ne face de neclintit.

Canalul prin care au loc toate acestea este suferința. Dumnezeu folosește canalul suferinței pentru a ne da har și a ne desăvârși, a ne întări și a ne face de neclintit.

De multe ori avem o slăbiciune cu care vrem să ne confruntăm, dar nu putem răzbi; Dumnezeu folosește acea slăbiciune sau o anumită suferință pentru a ne dea har, pentru ca noi să fim desăvârșiți, stabiliți, întăriți și făcuți de neclintit.

Am cerut vreodată harul complet? Trebuie să-I cerem Domnului să ne har. Pe măsură ce suferim și după ce suferim puțin timp, trebuie să-I cerem lui Dumnezeu să ne dea har.

El ne desăvârșește prin restaurarea noastră. Pe măsură ce venim la Domnul în cuvântul Său și ne deschidem în părtășie cu El în timp ce trecem prin suferință, Domnul ne repară, ne îndreptă și ne ajustează; El ne restaurează sufletele.

Când Petru vorbește în acest fel despre Dumnezeul oricărui har, cel mai probabil reflectă asupra propriei sale experiențe. El și-a dat seama că, deși L-a dezamăgit pe Domnul până la cel mai înalt grad, Domnul a venit să-l desăvârșească prin restaurarea sufletului său, apoi L-a întărit pe Petru și l-a întemeiat.

Așa lucrează Domnul în noi. El cunoaște eșecurile noastre, slăbiciunile și greșelile noastre și cunoaște suferințele noastre. Uneori trecem prin anumite lucruri și ne simțim ofensați sau facem o mare greșeală și suntem chiar gata să renunțăm la viața creștină. Ne dăm seama că nu ne putem schimba pe noi înșine, nu putem schimba prezentul și nu putem schimba trecutul.

Ceea ce avem nevoie este să nu renunțăm: pur și simplu avem nevoie de mai mult har, chiar de harul complet. Trebuie să ne deschidem Domnului și El ne va desăvârși, ne va întări, ne va da putere și ne va face de neclintit.

Gândiți-vă doar la Petru și la situația lui. S-a lepădat de Domnul de trei ori, chiar în fața Lui și în fața multor altora, iar Domnul chiar s-a uitat la el când a cântat cocoșul. Trebuie să fi fost foarte dezamăgit și descurajat, iar sufletul lui trebuie să fi fost abătut.

Dar Domnul i-a spus lui Maria: „Du-te la ucenicii Mei și la Petru și spune-le…” Când a auzit Petru aceasta, inima lui s-a topit. Domnul Și-a adus aminte de el. De fapt, Domnul Și-a adus aminte de el într-o asemenea măsură încât Domnul l-a întâlnit pe țărmul mării, după ce Petru i-a dus pe frați la pescuit.

Domnul vine prin harul Său – El este Dumnezeul oricărui har – ca să ne desăvârșească, să ne întărească, să ne dea putere și să ne face de neclintit. El folosește suferința ca un canal pentru a ne împărtăși harul complet.

Domnul Însuși este implicat în aceste patru acte divine ale harului în viețile noastre. Fie ca noi să nu căutăm așa-numitul har despre care vorbesc alții, har care se referă de multe ori la prosperitate și lucruri materiale.

În 1 Petru 5:12 ni se vorbește despre adevăratul har al lui Dumnezeu, care este harul al complet lui Dumnezeu în versetul 10. În acest har ar trebui să intrăm noi, ca credincioși în Cristos, și în el ar trebui să stăm.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai chemat ca Dumnezeul harului complet la gloria Ta veșnică! Aleluia, Dumnezeul oricărui har ne desăvârșește, ne întărește, ne dă putere și ne face de neclintit prin suferințele noastre. Ne deschidem către Tine, Doamne, și venim la Tine ca să Te savurăm ca har. Ducem lipsă de har. O, Doamne, Tu vezi suferințele noastre. Tu vezi greșelile și eșecurile noastre. Venim la Tine așa cum suntem. Nu ne putem schimba pe noi înșine și nici nu ne putem schimba trecutul. Nu vrem să fim mai buni – ne dăm Ție ca să Te savurăm ca har. O, Doamne, fie ca să ne împărtășim din bogățiile Tale în duh chiar și atunci când trecem prin suferințe! Dă-ne har azi! O, Dumnezeul oricărui har, dă-ne tuturor harul pe măsură ce trecem prin suferință! Ne deschidem către desăvârșirea, întemeierea și întărirea Ta prin harul Tău pe măsură ce trecem prin suferințe. Fie ca să savurăm harul complet, adevăratul har al lui Dumnezeu, în viața noastră de zi cu zi! Deoarece am intrat în acest har, vrem să stăm în har!

Adevăratul har al lui Dumnezeu: creștem în har spre gloria Sa până când experimentăm finalizarea harului lui Dumnezeu în economia Sa!

2 Petru 3:18 vorbește despre adevăratul har al lui Dumnezeu, harul în care ar trebui să creștem în viața noastră creștină de zi cu zi. Trebuie să creștem în harul și cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos.

Adevăratul har al lui Dumnezeu este harul în care, împreună cu cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos, noi, credincioșii în Cristos, ar trebui să creștem spre gloria Lui, atât acum, cât și în ziua veșniciei. Amin!

Harul este Dumnezeu Însuși, cu divinitatea procesată prin întrupare, moarte, înviere și înălțare, venind la noi ca Duh pentru a fi una cu noi și pentru a ne hrăni cu tot ce avem nevoie pentru a trăi viața creștină.

Harul este Dumnezeu în Cristos ca Duh care vine la noi pentru a fi viața noastră, astfel încât El să poată fi una cu noi, să-Și facă locuința în noi și să fie format în noi. Harul este Cristos venind la noi pentru a fi viața noastră și totul, iar harul este Cristos trăind în noi, făcându-Și locuința în noi și fiind format în noi.

Trebuie să creștem într-un astfel de har zi de zi spre gloria Lui – atât astăzi, cât și în ziua veșniciei! Ce concluzie este acest verset pentru scrierile lui Petru! Acesta este cuvântul final al scrierilor apostolului Petru, indicând că tot ceea ce a scris este din, în și prin harul lui Dumnezeu.

Suntem mântuiți prin harul lui Dumnezeu, stăm în harul lui Dumnezeu, trăim prin harul lui Dumnezeu și lucrăm prin harul Său. Totul este prin har – acesta este adevăratul har al lui Dumnezeu. Acesta este harul lui Dumnezeu în economia lui Dumnezeu.

Rezultatul harului în economia lui Dumnezeu este biserica în calitate de Trup al lui Cristos (Efeseni 1:6-8, 22-23). Suntem produși pentru a fi Trupul lui Cristos prin venirea lui Cristos să-Și verse sângele pentru a ne răscumpăra înapoi la Sine. Cristos, ca har, este sfera și elementul mântuirii noastre. El ne-a răscumpărat înapoi la Sine și ne-a adus în Sine.

Efeseni 1:22-23 ne arată că puterea pe care Dumnezeu a făcut-o să lucreze în Cristos L-a înviat din morți pentru ca El să poată transcende lumea și să Se înalțe la ceruri, fiind așezat la dreapta lui Dumnezeu, zdrobind vrăjmașul, având toate lucrurile supuse picioarelor Sale și fiind astfel Cap peste toate lucrurile – o astfel de putere este înspre biserică!

Noi, ca credincioși în Cristos, suntem receptorii și beneficiarii puterii divine, transmiterea puterii divine; așa suntem produși pentru a fi biserica. Produsul harului în economia lui Dumnezeu este Trupul lui Cristos ca poem al lui Dumnezeu care urmează să fie Noul Ierusalim ca finalizare a dreptății lui Dumnezeu în cerul nou și pământul nou (Efeseni 2:7-10; 2 Petru 3:13; Apocalipsa 22:21).

Chiar dacă Dumnezeu a creat cerurile și pământul cu toate lucrurile din ele, acestea nu sunt poemul lui Dumnezeu, capodopera Sa; mai degrabă, biserica, Trupul lui Cristos, este poemul lui Dumnezeu (Efeseni 2:10). Aleluia!

Trebuie să savurăm harul lui Dumnezeu, harul felurit al lui Dumnezeu și adevăratul har al lui Dumnezeu, stând în har, savurându-L pe Dumnezeu în Cristos ca har și deschizându-ne Dumnezeului oricărui har, pentru a putea crește în har. Harul Lui este bogat, se înmulțește, abundă și crește.

Fie ca noi să rămânem în bogata savurare a harului lui Dumnezeu zi de zi. Pe măsură ce savurăm harul deplin al lui Dumnezeu, chiar adevăratul har al lui Dumnezeu, devenim ceva: devenim o demonstrație a bogatului har al lui Dumnezeu și îndeplinim ceva: facem faptele bune pe care Dumnezeu le-a predestinat pentru noi.

Aceste fapte bune trebuie să fie împlinirea voinței lui Dumnezeu, astfel încât să putem trăi viața de biserică și să purtăm mărturia lui Isus Cristos.

Apostolul Pavel a fost un model pentru noi în acest sens. El și-a dat seama că harul este Dumnezeu în Cristos și a socotit toate lucrurile ca o pierdere din cauza Lui. El voia doar să să-L savureze pe Cristos, să-L experimenteze pe Cristos și să se împărtășească din bogățiile lui Cristos. El s-a ostenit mai mult decât alții, totuși nu el, ci harul lui Dumnezeu care era cu el.

Și noi trebuie să facem același lucru astăzi: trebuie să-L luăm pe Dumnezeul Triunic procesat și finalizat ca har în viața și lucrarea noastră de astăzi. Pe măsură ce ne ostenim pentru Domnul și pe măsură ce ne trăim viața creștină, trebuie să rămânem în savurarea lui Cristos.

Viața noastră totală nu ar trebui să fie doar să facem lucrurile corecte, lucrurile potrivite și lucrurile bune; mai degrabă, ar trebui să fie o viață în savurarea lui Cristos ca har. Luăm doar viața ca principiu al vieții noastre: îl alegem pe Cristos ca viață, Îl savurăm pe Cristos ca viață, îl trăim pe Cristos și respingem orice nu este din Cristos.

Fie ca Domnul să Se îndure de noi și să ne binecuvânteze, astfel încât să putem trăi o viață în savurarea lui Cristos ca har, astfel încât să putem experimenta în cele din urmă finalizarea harului lui Dumnezeu în economia Sa.

Bogățiile harului lui Dumnezeu, bogățiile lui Dumnezeu Însuși pentru savurarea noastră, depășesc orice limită și vor fi etalate public pentru veșnicie (Efeseni 2:7). Aleluia! Chiar ultimul verset din întreaga Biblie este Apocalipsa 22:21, Harul Domnului Isus să fie cu toți sfinții. Totul este prin har, este în har, este prin har și harul este cu noi toți astăzi!

Doamne Isuse, vrem să creștem în har, spre gloria Ta, atât acum, cât și în ziua veșniciei! Aleluia, avem adevăratul har al lui Dumnezeu, în care stăm și creștem! Amin, Doamne, fie ca să vedem că totul este prin harul Tău, în harul Tău, și prin harul Tău. Doamne, Îți mulțumim că ne-ai făcut rodul harului în economia lui Dumnezeu – biserica în calitate de Trup al lui Cristos, poemul lui Dumnezeu! Amin, Doamne, suntem capodopera Ta, creați în Cristos pentru faptele bune care au fost predestinate de Dumnezeu pentru ca noi să umblăm în ele! Vrem să Te savurăm ca har astăzi și vrem să creștem în har! Fie ca să nu trăim conform principiului binelui sau răului, ci conform principiului pomului vieții, mâncându-L pe Cristos și împărtășind bogățiile Sale în calea vieții! Amin, Doamne, fie ca să savurăm bogățiile harului lui Dumnezeu – bogățiile lui Dumnezeu Însuși pentru savurarea noastră până când vom deveni o bogată demonstrație a harului lui Dumnezeu, care va fi etalată în mod public pentru veșnicie! Da, Doamne, fie ca harul Domnului Isus Cristos să fie cu toți sfinții până când vom deveni o bogată demonstrație a bogățiilor harului Tău pentru întregul univers, pentru veșnicie!