Inviorarea de Dimineață

Când Îl trăim pe Cristos, facem ca îngăduința noastră să fie cunoscută de toți oamenii, căci Domnul este aproape

09/03/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Ca și credincioși în Cristos, trebuie să facem ca îngăduința noastră să fie cunoscută de toți oamenii, căci Domnul este aproape; trebuie să-L trăim pe Cristos trăind o viață de îngăduință, pentru ca toți oamenii să-L vadă pe Cristos trăit în noi și pe Cristos mărit în noi prin îngăduința noastră. Acest lucru este posibil numai atunci când Cristos trăiește în noi.

Doamne Isuse, trăiește în noi astăzi! Te luăm ca îngăduința noastră. Fii exprimat prin noi ca îngăduința noastră astăzi!

Pe măsură ce ne rugăm asupra faptului că Cristos este virtuțile noastre, pacea lui Dumnezeu, secretul nostru și Cel care ne dă putere, așa cum este revelat în cartea Filipeni, trebuie să ne dăm seama că Cristos este totul pentru viața noastră de zi cu zi.

Ceea ce avem nevoie nu este să ne străduim mai mult să facem cutare lucru pentru Domnul sau să ne perfecționăm pentru a avea mai multe virtuți creștine; trebuie să fim convertiți de la orice altceva la Cristos.

Noi, cei care credem în Cristos, îl avem pe Cristos trăind în noi, iar viața noastră de zi cu zi ar trebui să fie, de fapt, Cristos trăind în noi și Cristos fiind exprimat prin noi.

Aceasta înseamnă că în toate lucrurile, în orice moment și în orice loc, învățăm să ne întoarcem către duhul nostru și să-L contactăm pe Domnul, astfel încât El să aibă o cale să crească în noi, să se răspândească în ființa noastră interioară și să fie exprimat prin noi.

El face o lucrare în ființa noastră interioară și vrea să fie exprimat prin comportamentul nostru în viața noastră de zi cu zi. Prin urmare, trebuie doar să ne deschidem către El. Trebuie să trăim o viață plină de îngăduință și fără îngrijorare.

De ce să ne îngrijorăm când Domnul este la conducere? De ce ne-am îngrijora când Domnul are grijă de noi? Suntem la fel ca crinii din câmp care se încred în Domnul și depind de El. Nu ne încredem în ceea ce putem face pentru Domnul, nici în ceea ce putem produce zi de zi, ci în Domnul și în rezerva Lui. Îngrijorarea vine de la Satan, dar îngăduința vine de la Dumnezeu.

Îngăduința este suma totală a unei vieți care Îl trăiește pe Cristos; Cristos este îngăduința noastră. Trebuie să venim la Cristos, să-L savurăm pe Cristos și să-L trăim pe Cristos.

Pentru aceasta, trebuie să ne deschidem către El din adâncul ființei noastre, astfel încât El să poată ajunge în adâncurile ființei noastre și să-Și facă domiciliul în adâncul inimilor noastre. Pe măsură ce Îi permitem Domnului să Se stabilească în noi și să ne infuzeze cu ceea ce este El, vom deveni la fel ca El și El va avea o cale de a trăi în noi.

Amin, putem trăi o viață plină de îngăduință și fără îngrijorare, pentru că Cristos trăiește în noi și noi Îl trăim pe Cristos!

Trebuie să facem ca îngăduința noastră să fie cunoscută de toți oamenii: îngăduința este atotinclusivă, incluzând toate virtuțile creștine

Filipeni 4:5 ne spune: „Îngăduința voastră să fie cunoscută de toți oamenii. Domnul este aproape.” Ce este îngăduința? Cum putem avea îngăduință? Conform experienței noastre creștine, îngăduința este atotinclusivă, deoarece include toate virtuțile creștine.

Îngăduința este mult mai mult decât răbdare și bunătate; îngăduința este totalitatea virtuților creștine, chiar Cristos trăind în noi.

Wuest, în lucrarea sa Word Studies, subliniază că termenul grecesc tradus prin „îngăduință” nu înseamnă doar a fi mulțumit cu mai puțin decât ni se cuvine, ci și a fi rezonabil într-un mod plăcut.

Îngăduința include stăpânirea de sine, răbdarea, moderația, bunătatea și blândețea. Când trăim o viață de îngăduință, exercităm stăpânirea de sine și răbdarea, facem și vorbim lucruri cu moderație și bunătate și suntem blânzi.

Nu suntem în felul acesta prin natura noastră și, dacă credem că suntem, bunătatea și blândețea noastră naturală, însoțită de răbdare, acestea nu sunt îngăduință.

Îngăduința este atotinclusivă, incluzând toate virtuțile creștine; dacă nu exercităm îngăduință, nu exercităm nicio virtute creștină. O, Doamne! Trebuie să facem cunoscută îngăduința noastră tuturor oamenilor.

De exemplu, acasă, în viața de căsnicie, dacă un frate este mulțumit cu mai puțin decât i se cuvine, înseamnă că exercită îngăduință față de soția sa. Când nu o condamnă sau o critică, ci o îndură în lucrurile vieții de zi cu zi, aceasta înseamnă că Cristos a fost trăit prin el ca îngăduința sa.

În viața noastră de zi cu zi este locul unde se aplică acest lucru; în întâlniri Îl putem iubi pe Domnul și Îl putem lăuda, dar cum rămâne cu viața noastră de zi cu zi acasă cu familia noastră și cu trăirea noastră în viața de biserică?

Îl trăim noi pe Cristos ca îngăduință în viața de biserică și în viața de familie? O, Doamne! Îngăduința noastră include smerenie, autocontrol, privirea către Domnul și chiar virtutea de a recunoaște că Domnul este suveran în toate lucrurile. Dacă Îl savurăm pe Domnul, vom exercita îngăduință.

Dacă Îl savurăm pe Cristos și Îl trăim pe Cristos, El va fi îngăduința noastră. Vom fi mulțumiți cu mai puțin decât ni se cuvine. Trebuie să aducem acest aspect al îngăduinței înaintea Domnului și să ne rugăm mult, chiar să ne deschidem Domnului pentru ca El să trăiască în noi și să fie exprimat prin noi ca îngăduința noastră.

Îngăduința include dragoste, răbdare, bunătate, smerenie, compasiune, considerație și supunere, chiar și dorința de a ceda altora. Îngăduința este o virtute atotinclusivă, iar atunci când Îl trăim pe Cristos, trăim o viață de îngăduință.

De asemenea, îngăduința include stăpânirea de sine, moderația, blândețea, înțelegerea, simpatia, înțelepciunea, îndurarea, pacea și privirea către Domnul în toate lucrurile (2 Corinteni 12:7-9).

Toate acestea nu sunt în ființa noastră naturală și, chiar dacă unele dintre ele par a fi în noi, trebuie să fie umplute cu Cristos, pentru ca Cristos să fie îngăduința noastră.

Calea în care putem avea dragoste, îngăduință, bunătate și smerenie este prin a ne exersa duhul pentru a-L contacta pe Domnul și a-L trăi pe Cristos, căci El este îngăduința noastră. Fie ca îngăduința noastră să fie cunoscută de toți oamenii, adică fie ca noi să-L trăim pe Cristos, pentru ca El să fie trăit în noi ca îngăduința noastră.

Dacă avem îngăduința ca virtute atotinclusivă, vom avea și dreptate și sfințenie. De multe ori, însă, ne comportăm într-un mod necuvenit; acesta este rezultatul lipsei de îngăduință. Este posibil să avem o atitudine negativă și cuvinte nepoliticoase, pentru că ducem lipsă de îngăduință.

Este posibil să ne lipsească dragostea și să nu ne placă de ceilalți ci să trăim conform sentimentelor noastre, pentru că nu ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul și a-L trăi pe Cristos ca îngăduința noastră.

Chiar și vorbăria noastră poate fi rezultatul lipsei de îngăduință. În viața noastră de familie, așa cum trăim cu soțul/soția și copiii noștri, dacă nu arătăm îngăduință față de ei, nu vom avea pace în viața noastră de familie. Putem avea pace în viața de familie dacă exercităm îngăduință, virtutea atotinclusivă a unui creștin, Cristos trăind în noi.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului cu privire la acest lucru și să-I permitem să strălucească în această privință. Fie ca noi să-I permitem Domnului să lucreze cu adevărat în ființa noastră, astfel încât, așa cum El a trăit pe pământ, așa să trăim și noi astăzi.

El s-a mulțumit cu mai puțin decât i se cuvenea și a fost bun, umil, iubitor, pașnic, atent și supus. El a fost dispus să se supună voii Tatălui și chiar tratamentului nedrept al celor din jurul Lui, fără să-Și caute propriul drept și fără să dorească să se răzbune. O astfel de persoană trăiește în noi și putem trăi într-un singur duh cu El pentru a trăi o viață de îngăduință.

Doamne Isuse, vrem ca îngăduința noastră să fie cunoscută de toți oamenii! Amin, Doamne, venim la Tine ca să Te savurăm, să fim umpluți de Tine și chiar să Te trăim ca îngăduința noastră! Strălucește asupra noastră, Doamne, și expune lipsa noastră de îngăduință. Fie ca să-Ți permitem să Te exprimi prin noi în toate lucrurile, astfel încât Cristos să fie îngăduința noastră. O, Doamne, numai Tu în noi poți fi rezonabil, atent și bun în relațiile cu ceilalți. Numai atunci când trăim în duhul nostru, una cu Tine, putem fi ușor mulțumiți chiar și cu mai puțin decât ni se cuvine. Ne deschidem pe deplin Ție din interior. Fă-Ți domiciliul în inima noastră. Exprimă-Te prin noi. Îți dăm trăirea noastră de zi cu zi cu toate activitățile și lucrurile ei. O, Doamne, ce zici Tu despre viața noastră de familie? Fie ca Cristos să fie trăit în noi ca îngăduința noastră în viața noastră de familie astăzi. O, fie ca Cristos, ca îngăduința noastră, să fie exprimat prin noi, astfel încât să putem fi plini de dragoste, răbdare, bunătate, smerenie, compasiune, considerație și supunere. O, Doamne Isuse, alegem să fim în duhul nostru astăzi! Vrem ca îngăduința noastră să fie cunoscută de toți oamenii!

Îngăduința este Cristos: când Îl trăim pe Cristos, trăim o viață de îngăduință, iar pentru noi a trăi este îngăduință

Fie ca Domnul să ne mântuiască de încercarea de a avea îngăduință separat de Cristos; e adevărat că trebuie să facem ca îngăduința noastră să fie cunoscută de toți oamenii, căci Domnul este aproape, dar nu putem trăi o viață de îngăduință separat de a-L trăi pe Cristos.

Cristos este îngăduință, iar îngăduința este Cristos. Numai Cristos poate trăi o viață de îngăduință. Pavel a spus: „Pentru mine, a trăi este Cristos” (Filipeni 1:21), iar mai devreme a spus că se aștepta să nu fie dat de rușine, ci ca Cristos să fie mărit prin trupul său, fie prin viață, fie prin moarte (v. 20).

A-L trăi pe Cristos înseamnă a trăi o viață de îngăduință. Îngăduința este o virtute atotinclusivă și trebuie să facem ca îngăduința noastră să fie cunoscută de toți oamenii trăindu-L pe Cristos.

Întrucât pentru noi a trăi este Cristos, iar Cristos este îngăduință, pentru noi a trăi este îngăduință, căci Cristos trăiește în noi și Se exprimă prin noi ca îngăduință. Pentru noi, a-L mări pe Cristos înseamnă a trăi o viață de îngăduință.

Faptul ca Cristos să fie mărit în noi este echivalent cu a face îngăduința noastră cunoscută tuturor oamenilor. Poate fi ușor pentru noi să vorbim despre a-L trăi pe Cristos, dar când vine vorba de trăirea noastră de zi cu zi, a-L trăi pe Cristos înseamnă a trăi o viață de îngăduință.

Îngăduința este cheia pentru a fi un soț sau o soție bună. Îngăduința este mult mai mult decât blândețe sau smerenie; îngăduința înseamnă a-L trăi pe Cristos, căci Cristos este îngăduință. O persoană îngăduitoare este cea care se integrează întotdeauna, cea al cărei comportament este întotdeauna potrivit (2 Corinteni 6:1; 10:1; Filipeni 1:19; Isaia 11:2).

Apostolii au lucrat împreună cu Dumnezeu printr-o viață care este potrivită tuturor, o viață care se poate potrivi în toate situațiile și poate face față oricărui fel de mediu, poate suporta orice fel de tratament și poate rezista oricărui fel de persecuție sau atac.

Viața pe care o avem în noi, Cristos ca viață a noastră, este o viață care se potrivește tuturor; atunci când trăim prin viața divină, trăim o viață de îngăduință. Cei din jur nu vor fi o problemă pentru noi. Felul în care ne tratează nu ne va afecta, iar atunci când suntem maltratați sau chiar persecutați nu ne va deranja, pentru că Îl trăim pe Cristos ca îngăduința noastră.

Însă atunci când nu ne exersăm duhul și nu trăim o viață de îngăduință, avem multe eșecuri și înfrângeri. Deoarece ne lipsește Cristos trăind din noi ca îngăduința noastră, avem eșecuri și experimentăm înfrângerea.

Este ușor să neglijăm îngăduința, dar atunci când Îl trăim pe Cristos, El devine îngăduința noastră. El în noi este mulțumit cu mai puțin decât ni se cuvine. El în noi nu va avea pretenții exagerate după dreptate de la alții, ci va fi mulțumit în toate lucrurile.

Așa a trăit Domnul Isus când a fost pe pământ. Era strict cu Sine Însuși, dar nu și cu ceilalți. Se ruga mult, dar nu le cerea acest lucru altora și nici nu-i critica pe alții când nu se rugau suficient. El era în părtășie constantă cu Tatăl, dar nu le cerea discipolilor Săi să facă la fel în ceea ce privește rugăciunea sau părtășia cu Tatăl. O, Doamne!

Trebuie să facem cunoscută îngăduința noastră tuturor oamenilor, căci Domnul este aproape. El este aproape de noi nu doar în prezența Sa fizică, ci toată ziua, El este aproape și drag nouă. Domnul este în noi; El este mereu cu noi, prin urmare, ar trebui să-L lăsăm să trăiască în noi și să fie exprimat prin noi ca îngăduința noastră.

Pentru că Domnul este aproape, trebuie să facem ca îngăduința noastră să fie cunoscută de toți oamenii. Pentru că Domnul este aproape, nu avem nicio scuză să nu ne facem cunoscută îngăduința.

Fie ca să nu uităm niciodată că Domnul este aproape de noi; El este în gura noastră și în inima noastră și putem chema numele Lui pentru a fi umpluți de El și a rămâne în prezența Lui (Romani 10:8-13).

Domnul este aproape; El este în noi, chiar în duhul nostru, iar când ne întoarcem către El și Îl savurăm pe El, El are o cale de a fi exprimat prin noi ca îngăduința noastră. Cu toate acestea, de multe ori nu ne dăm seama că Domnul este aproape, așa că nu exercităm îngăduință. O, Doamne!

Fie ca astăzi să trăim în prezența Domnului, savurând dulcea Sa prezență în locuirea Sa interioară și fie ca noi să-L trăim pe Cristos, astfel încât îngăduința noastră să fie cunoscută de toți oamenii!

Doamne Isuse, Te luăm ca îngăduința noastră astăzi. Vrem să-L trăim pe Cristos. O, Doamne, pentru noi a trăi este Cristos, iar Cristos este îngăduința noastră! Trăiește în noi astăzi. Fii exprimat prin noi. Îți mulțumim că ești aproape de noi. O, Tu ești atât de aproape și atât de drag nouă. Te iubim și ne deschidem Ție! Venim la Tine și Te luăm ca viață și persoană a noastră. Fii îngăduința noastră astăzi. Vrem să-L trăim pe Cristos trăind o viață de îngăduință. O, Doamne, vrem să trăim în prezența Ta astăzi, astfel încât să putem trăi un singur duh cu Tine. Doar Tu în noi poți fi mulțumit de situația și mediul nostru prezent. Doar Tu în noi nu vei avea pretenții exigente de la alții. O, Doamne, numai viața Ta care se potrivește poate trăi viața creștină. Ne deschidem Ție. Îți permitem să trăiești în noi. Vrem să facem ca îngăduința noastră să fie cunoscută de toți oamenii. Amin, Doamne, iubim prezența Ta! Iubim locuirea Ta lăuntrică în noi. Continuă să ne amintești că Tu ești aproape, ca să putem trăi într-un singur duh cu Tine și să trăim o viață de îngăduință!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, When we Live Christ, we let our Forbearance be Known to All men, for the Lord is Near, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 25 cu tema: Cristos ca virtuțile noastre, pacea lui Dumnezeu, secretul nostru și Cel care ne întărește (ziua 2), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

O viață care-L trăiește pe Cristos este o viață plină de îngăduință și fără îngrijorare

08/03/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

O viață care-L trăiește pe Cristos este o viață plină de îngăduință și fără îngrijorare; viața creștină ar trebui să fie o viață plină de îngăduință și fără îngrijorare, aruncând toate grijile noastre asupra Domnului și permițându-i lui Cristos să trăiască în noi pentru expresia Sa astăzi.

Amin, Doamne, Te iubim și vrem să trăiești în noi! Exprimă-te prin noi pe măsură ce trăim o viață plină de îngăduință și fără îngrijorare! Amin!

În această săptămână, în înviorarea noastră de dimineață, revenim la subiectul principal, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (partea 3), și în special, în această săptămână ne centrăm pe Filipeni 4. Vrem să-L considerăm cu rugăciune pe Cristos ca fiind virtuțile noastre, pacea lui Dumnezeu, secretul nostru și Cel care ne dă putere. O, ce Cristos minunat avem!

Cartea Filipeni ne dezvăluie un Cristos minunat, care nu este doar pentru ca noi să-L savurăm, ci și pentru ca noi să-l experimentăm și să-l exprimăm. Noi, cei care credem în Cristos, suntem cei care am primit îndurarea lui Dumnezeu pentru a crede în Domnul Isus și a-L avea ca viața și persoană noastră.

Am fost convertiți la Cristos; suntem convertiți, cei care Îl iubesc pe Domnul și trăiesc pentru Domnul. Cu toate acestea, este ușor ca să ne pierdem gustul pentru Cristos, adică să fim distrași de multe alte lucruri în afară de Cristos și să acordăm atenție altor lucruri în afară de Cristos. Așadar, trebuie să ne întoarcem la Domnul și să-I cerem să ne țină deschiși, proaspeți, goliți, noi, vii și tineri cu El.

Nu vrem să fim stătuți și învechiți; nu vrem să credem că știm una și alta despre Domnul, așa că acum înțelegem. Vrem să fim vii și noi cu Domnul. Vrem să ne menținem deschiși către El, astfel încât să putem avea un contact proaspăt cu El și să fim plini de viață, trăind într-un singur duh cu Domnul.

Dacă ne păstrăm proaspeți, noi, vii și deschiși către Domnul, vom lua tot ceea ce ne spune El în cuvântul Său și Îi vom cere să-l facă realitate. Nu vrem să fim ocupați și fixați; vrem să fim proaspeți cu Domnul. Vrem să putem fi schimbați de El în interior și conformați chipului Său în exterior.

Vrem să fim neocupați și nefixați, astfel încât El să poată curge în noi într-un mod liber și să-L putem exprima! Ceva minunat s-ar realiza pe acest pământ dacă un om se oferă pe deplin lui Dumnezeu pentru a fi pe deplin posedat și ocupat de Dumnezeu.

Când ne dăm seama de acest lucru, ne vom da pur și simplu Domnului astăzi, astfel încât El să ne ocupe și să ne posede. Vrem să fim umpluți, posedați și ocupați de El, astfel încât El să poată lucra în noi și să trăiască în noi astăzi! Cât de minunat!

O viață care-L trăiește pe Cristos este o viață plină de îngăduință și fără nicio îngrijorare

Noi, cei care credem în Cristos, Îl avem ca viață în duhul nostru și aspirăm să-L trăim pe Cristos. Apostolul Pavel a declarat: „Pentru mine, a trăi este Cristos” (Filipeni 1:21). Aceasta a fost o mărturie a realității interioare a lui Pavel. Pentru el, a trăi însemna Cristos.

Dar cum se traduce aceasta în viața noastră de zi cu zi, chiar și în expresia noastră în viața de zi cu zi? Expresia trăirii lui Cristos și a faptului de a-L avea pe Cristos ca viață poate fi găsită în Filipeni 4:5-9. În aceste versete, vedem multe virtuți care îl exprimă pe Cristos; aici vedem o imagine a unei vieți care-L trăiește pe Cristos.

Cristos este modelul nostru; felul în care a trăit, a gândit, s-a comportat și a acționat El poate fi văzut în Filipeni 2, unde Cristos este modelul nostru. Cum putem trăi o viață după modelul lui Cristos? Este prin a avea virtuțile și viața văzute în capitolul 4.

Pe de o parte, trebuie să condamnăm filosofia, să respingem cultura și să renunțăm la religie, socotind toate acestea drept gunoi, pentru a-L câștiga pe Cristos. Pe de altă parte, trebuie să avem o viață care-L trăiește pe Cristos; trebuie să-L trăim pe Cristos în viața noastră de zi cu zi.

O viață care-L trăiește pe Cristos este o viață plină de îngăduință și fără îngrijorare. Asta vedem noi în Filipeni capitolul 4. Din punct de vedere pozitiv, avem îngăduință, chiar Cristos ca îngăduință a noastră. Din punct de vedere negativ, nu avem îngrijorare, nu trăim cu îngrijorare. Viața noastră creștină ar trebui să fie o viață în care Îl trăim pe Cristos, o viață plină de îngăduință și fără îngrijorare.

Ce este îngăduința? Este un termen atotinclusiv și care ne arată expresia lui Cristos. Pavel consideră îngăduința și lipsa de îngrijorare ca fiind primele două aspecte ale expresiei unei vieți care-L trăiește pe Cristos.

O viață care-L trăiește pe Cristos este o viață calmă, liniștită și pașnică; Cristos este îngăduința noastră în viața noastră de zi cu zi. Dar dacă avem o viață plină de tulburări, nu Îl trăim pe Cristos, ci mai degrabă suntem una cu Satan. O, Doamne!

Pentru a trăi o viață liniștită, o viață care-L trăiește pe Cristos, trebuie să-L avem pe Cristos ca îngăduință a noastră. Îngăduința este a fi plin de considerație în relațiile cu ceilalți. A avea îngăduință înseamnă a te raporta la ceilalți fără strictețea dreptului legal.

Îngăduința nu este doar răbdare și moderație; este mult mai mult decât atât. Dacă avem îngăduință, nu ne vom certa cu ceilalți și nu ne vom lupta cu ei; nu vom dezbate cu ei și nu vom lupta pentru propriile noastre drepturi. Poate că avem multe de spus altora, dar vom avea îngăduință și moderație în relațiile cu ceilalți, fără a spune nimic ca răspuns la provocări sau iritații.

Oamenii ne pot spune sau ne pot face lucruri care să ne provoace sau să ne irite, dar noi avem o viață plină de îngăduință și nu răspundem la provocări. Acest lucru este valabil mai ales în viața noastră împreună. Dacă frații locuiesc împreună în casa fraților, iar surorile locuiesc în casa surorilor, cel mai prețios dintre ei este cel care este cel mai îngăduitor.

Nu este vorba doar de îngăduința sau răbdarea umană; este Cristosul care trăiește în noi. Dacă ne lipsește îngăduința, vom reacționa ușor atunci când suntem ofensați. O, Doamne!

O viață creștină adecvată este o viață de calm; nu reacționăm doar la ceea ce ne fac sau ne spun alții, ci mai degrabă trăim o viață în care nu ne certăm cu oamenii. Amin!

Viața creștină este o viață plină de îngăduință și fără îngrijorare; este o viață în care Îl trăim pe Cristos.

Îngăduința este împotriva oricărei ambiții egoiste și a gloriei deșarte; atunci când Îl avem pe Cristos ca îngăduință, nu avem ambiție și nu căutăm gloria deșartă, ci mai degrabă îl trăim pe Cristos. Când avem o viață plină de îngăduință, nu vom avea cârtiri sau raționamente; dimpotrivă, vom avea liniște și pace, fiind calmi și având îngăduință.

Numai Domnul Isus în noi poate trăi o astfel de viață; viața noastră creștină este trăirea lui Cristos, iar această trăire a lui Cristos este o viață de îngăduință și fără îngrijorare. Când Îl trăim pe Cristos, nu ne vom certa cu alții; alții pot fi supărați pe noi, iar noi Îl contactăm în interior pe Domnul, realizând că este mai bine să nu spunem nimic.

Când vorbim cu cineva și acesta este supărat pe noi, ne întoarcem în interior către duhul nostru și exercităm îngăduință, adică îi permitem lui Cristos să trăiască în noi; apoi, așteptăm momentul potrivit pentru a rosti un cuvânt calm.

În viața de căsnicie, acest lucru este deosebit de important; cu toții trebuie să recunoaștem că eșuăm în această privință de atâtea ori. Poate că soțul sau soția este certăreț, așa că celălalt soț trebuie să fie atent la modul în care vorbește.

Poate că nu este înțelept nici măcar să chemăm numele Domnului cu voce tare; chiar și o astfel de chemare poate stârni probleme. O, Doamne! Dar în interior, Îl chemăm pe Domnul și așteptăm ca situația să fie liniștită înainte de a spune ceva.

Fie ca să învățăm să trăim într-un singur duh cu Domnul în acest fel, ca să-L putem exprima în viața noastră de zi cu zi, chiar să avem o viață plină de îngăduință și fără îngrijorare!

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să trăim într-un singur duh cu Tine astăzi. Trăiește în noi astăzi. Fie ca viața noastră creștină să fie o viață în care Îl trăim pe Cristos. Fie ca să avem o viață plină de îngăduință și fără îngrijorare. Amin, Doamne, ne deschidem Ție. Rămânem în părtășie cu Tine. Vrem doar să Te contactăm în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile. Fie ca să avem o viață care-L trăiește pe Cristos, o viață în care există îngăduință, dar fără îngrijorare, fără griji! Amin, Doamne, fie ca să avem o viață calmă, liniștită, și pașnică. Fie ca să învățăm să ne întoarcem către Tine în interior, ca Tu să poți trăi în noi o viață plină de îngăduință și fără îngrijorare. Trăiește în noi astăzi. Exprimă-te prin noi. O, Doamne, îți dăm viața noastră de zi cu zi. Ne dăm Ție în relație cu cei din jurul nostru – conversația noastră cu ei, situațiile noastre zilnice și toate aspectele vieții noastre. Fie ca noi să nu fim cei care reacționează doar la ceea ce se întâmplă sau la cuvintele altora; fie ca noi să ne întoarcem în interior către Tine și să Te trăim ca o viață plină de îngăduință și fără îngrijorare!

Îngrijorarea ne perturbă viața de a-L trăi pe Cristos; îngăduința este suma totală a unei vieți care-L trăiește pe Cristos

Trebuie să ne amintim întotdeauna că îngrijorarea nu vine niciodată de la Domnul; putem fi îngrijorați de lucruri legitime, chiar și atunci când Îl slujim pe Domnul și trăim viața creștină, dar îngrijorarea nu este niciodată de la Domnul. Îngrijorarea vine de la Satan.

Îngrijorarea este suma totală a vieții umane, iar îngrijorarea tulbură trăirea lui Cristos de către credincioși (Matei 6:22-34). Domnul Isus ne-a spus să nu ne îngrijorăm de nimic – pentru viața noastră, pentru ce să mâncăm sau să bem, pentru trupul nostru, cu ce să ne îmbrăcăm.

La ce folosește să ne îngrijorăm – putem oare adăuga ceva la statura noastră dacă ne îngrijorăm? Dumnezeu are grijă de toți crinii câmpului și de păsările cerului, și ei nu se îngrijorează; El va avea grijă și de noi.

Îngrijorarea vine de la Satan și ne tulbură viața de a-L trăi pe Cristos. Totuși, îngăduința vine de la Dumnezeu și este suma totală a trăirii lui Cristos. Aceste două, îngrijorarea și îngăduința, sunt opuse. În loc să ne îngrijorăm, ar trebui să căutăm mai degrabă împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, și toate lucrurile de care avem nevoie ni se vor da pe deasupra.

Satan injectează gânduri de îngrijorare despre ziua de mâine în mintea noastră; în loc să ne îngrijorăm pentru ziua de mâine, ar trebui pur și simplu să-L căutăm pe Dumnezeu și împărăția Lui astăzi!

Cu cât creștem mai mult în Domnul și Îl cunoaștem, cu atât învățăm mai mult să-L trăim pe Cristos și să avem o viață plină de îngăduință, nu vom mai avea îngrijorare. Domnul ne va arăta că, sub mâna suverană a Domnului, putem să-L trăim pe Cristos, fie că avem toate lucrurile, fie că ne lipsesc.

În toate circumstanțele vieții noastre omenești, îngrijorarea este prezentă; când avem lucruri, suntem îngrijorați pentru mai multe lucruri, iar când nu avem nimic, îngrijorarea este încă prezentă. Îngrijorarea îi motivează pe toți oamenii; deoarece oamenii sunt îngrijorați, ei fac una și alta, chiar investesc în una sau alta, pentru a se asigura că viitorul lor este sigur și securizat. O, Doamne!

Întreaga lume este plină de îngrijorare. Dar viața noastră creștină este o viață plină de îngăduință, dar fără îngrijorare. Când simțim că îngrijorarea vine, când simțim gânduri de îngrijorare care se ridică în noi, trebuie să ne exersăm duhul și să-L contactăm pe Domnul. El ne va arăta păsările care nu lucrează și nu seamănă, dar Tatăl ceresc are grijă de ele.

Domnul este capabil să aibă grijă de noi, indiferent cât de mult sau cât de puțin avem. Viața umană, însă, este plină de îngrijorare; totalitatea vieții omenești este îngrijorare. Totalitatea unei vieți creștine corecte este îngăduință. A-L trăi pe Cristos înseamnă a avea îngăduință fără îngrijorare.

Păsările mici din câmp, care par atât de nesemnificative și niciunul dintre noi nu are grijă de ele sau nu le hrănește, totuși Tatăl nostru ceresc are grijă de ele, El știe când una dintre ele cade și are grijă de fiecare dintre ele.

Putem fi îngrijorați de un test care vine la școală sau de o inspecție la serviciu; Domnul, însă, vrea să-L trăim pur și simplu pe Cristos, adică să avem o viață trăindu-L pe Cristos, o viață plină de îngăduință și fără îngrijorare.

Ajunge fiecărei zile răul ei; nu ar trebui să ne îngrijorăm de ziua de mâine; Îl savurăm pe Cristos astăzi și Îl trăim pe Cristos astăzi! Cristos este proaspăt, nou, viu și prezent pentru noi astăzi; ar trebui doar să-L savurăm și să-L trăim astăzi, uitând de lucrurile din urmă și fără să ne facem griji pentru nimic din viitor.

Doamne Isuse, ne aruncăm toate grijile asupra Ta, căci Îți pasă de noi! Amin, Doamne, alegem să ne întoarcem către duhul nostru și să nu avem nicio îngrijorare! Slavă Domnului, Dumnezeul și Tatăl nostru are grijă de noi! Îți mulțumim, Doamne, că ne dai tot ce avem nevoie. Ne încredem în Tine și nu în ceea ce putem face noi. Tu ești Cel care are grijă de noi. Tu ne îngrijești și Tu ne oferi tot ce avem nevoie. Vrem pur și simplu să Îl savurăm pe Cristos astăzi și să căutăm împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Sa astăzi! Amin, Doamne, Te căutăm! Vrem să Te savurăm astăzi! Uităm de lucrurile din urmă și nu ne facem griji pentru nimic din viitor: vrem doar să-L savurăm pe Cristos și să-L trăim pe Cristos astăzi! Fie ca să vedem că îngrijorarea este suma totală a vieții umane și ne perturbă viața de a-L trăi pe Cristos. Fie ca să ne dăm seama că îngăduința vine de la Dumnezeu și este suma totală a unei vieți care-L trăiește pe Cristos! Amin, Doamne, vrem să trăim un singur duh cu Tine astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Seeing that A Life that Lives Christ is a Life full of Forbearance & without Anxiety, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 25 cu tema: Cristos ca virtuțile noastre, pacea lui Dumnezeu, secretul nostru și Cel care ne întărește (ziua 1), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Aplicăm armura lui Dumnezeu prin orice rugăciune și cerere pentru a sta în picioare în războiul spiritual

06/03/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Ca Trup al lui Cristos, ne îmbrăcăm întreaga armură a lui Dumnezeu și o aplicăm prin intermediul oricărei rugăciuni și cereri pentru a lupta bătălia spirituală în Domnul și în Trup; suntem astăzi pe un câmp de luptă și trebuie să ne îmbrăcăm întreaga armură a lui Dumnezeu pentru a putea sta în picioare împotriva stratagemelor diavolului.

Amin, Doamne, stăm în Trup și ne îmbrăcăm cu întreaga armură a lui Dumnezeu! Eliberează rugăciunile sfinților, astfel încât Cristos, armura atotinclusivă a lui Dumnezeu, să fie aplicat nouă! Amin!

În calitate de credincioși în Cristos care Îl iubesc pe Domnul și Îl caută în dragoste astăzi, aspirăm să fim mireasa lui Cristos, iar această mireasă este, de asemenea, un războinic corporativ. Pe de o parte, Îl iubim pe Domnul și creștem în viață spre maturitate, astfel încât să putem fi mireasa Lui iubitoare, iar pe de altă parte, suntem pregătiți ca armata care luptă bătălia în Domnul în Trup.

Noi, ca iubitori biruitori ai lui Cristos, devenim una cu Dumnezeu pentru a fi locuința Lui, chiar pentru a fi frumoși ca Tirza și încântători ca Ierusalimul, iar pentru vrăjmaș suntem înfricoșători ca o armată cu steaguri. Slavă Domnului!

Biserica, ca mireasă a lui Cristos, este de fapt omul corporativ în intenția lui Dumnezeu, care va îndeplini dublul scop de a-L exprima pe Dumnezeu și de a-l trata pe vrăjmașul lui Dumnezeu.

În epoca următoare, Domnul îi va câștiga pe biruitori, care sunt atât mireasa lui Cristos, cât și co-împărați cu Cristos; ei sunt cei slabi astăzi, cei care depind de Domnul și Îl iau ca fiind totul pentru ei.

Cum putem ajunge la cel mai înalt vârf al revelației divine și de a deveni la fel ca Cristos în viață, natură, expresie și funcție? Numai încrezându-ne în Domnul, nu în noi înșine, și depinzând de El ca dragoste, putere și îndurare. Amin!

Pe măsură ce ne încredem în Domnul și depindem de El, ne dăm seama de necesitatea războiului spiritual, căci voința vrăjmașului este împotriva voinței lui Dumnezeu și este întotdeauna în conflict cu voința Sa.

Pentru ca noi, ca mireasă a lui Cristos, să ne confruntăm cu dușmanul lui Dumnezeu, trebuie să fim împuterniciți cu măreția puterii care L-a înviat pe Cristos din morți și L-a așezat în ceruri, mult deasupra tuturor duhurilor rele din văzduh.

Noi, cei care Îl iubim pe Domnul și suntem în biserică, luptăm împotriva dușmanului lui Dumnezeu; nu luptăm împotriva cărnii și a sângelui, ci împotriva forțelor rele din văzduh, puterile spirituale rele ale lui Satan.

În timp ce luptăm bătălia spirituală, nu luptăm în mod individual; luptăm corporativ, ca biserică, căci stăm în Trup și luptăm ca armata-mireasă a Domnului. Noi, ca Trup, ne îmbrăcăm cu toată armura lui Dumnezeu și luptăm bătălia în Domnul și în Trup. Amin!

Îmbrăcăm și aplicăm întreaga armură a lui Dumnezeu prin intermediul tuturor rugăciunilor și cererilor

Dacă citim Efeseni 6:10-20, vedem detaliile întregii armuri a lui Dumnezeu, pe care noi, ca Trup al lui Cristos, o putem îmbrăca astăzi. În primul rând, trebuie să fim întăriți în Domnul și în puterea tăriei Sale (v. 10), iar apoi trebuie să ne îmbrăcăm cu toată armura lui Dumnezeu, ca să putem sta în picioare împotriva uneltirilor diavolului.

Lupta noastră nu este împotriva sângelui și a cărnii, ci împotriva domnitorilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestuia, împotriva duhurilor care sunt în locurile cerești (v. 12).

Așadar, trebuie să luăm toată armura lui Dumnezeu, ca să putem rezista în ziua cea rea și, după ce am biruit totul, să stăm în picioare. Să stăm, așadar, încingându-ne coapsele cu adevărul, îmbrăcându-ne pieptarul dreptății și încălțându-ne picioarele cu temelia tare a Evangheliei păcii.

Pe lângă toate acestea, trebuie să luăm scutul credinței, cu care putem stinge toate săgețile aprinse ale celui rău. Și trebuie să primim coiful mântuirii și sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu, prin orice rugăciune și cerere, rugându-ne în orice vreme în duh și veghind la aceasta cu toată stăruința și cererea pentru toți sfinții.

Întreaga armură a lui Dumnezeu în această porțiune a Cuvântului este compusă din șase elemente principale: brâul adevărului, pieptarul dreptății, temelia tare a Evangheliei păcii, scutul credinței, coiful mântuirii și sabia Duhului.

Noi, ca Trup, trebuie să ne îmbrăcăm și să aplicăm întreaga armură a lui Dumnezeu pentru a fi echipați cu armura necesară pentru a rezista inamicului și atacurilor sale, chiar și pentru a lua ofensiva împotriva lui.

Cum facem asta? Secretul, cheia și mijlocul crucial pentru a aplica toate elementele armurii lui Dumnezeu este rugăciunea. Putem chiar considera rugăciunea ca fiind al șaptelea element al armurii lui Dumnezeu și mijlocul unic, crucial și vital prin care aplicăm și îmbrăcăm întreaga armură a lui Dumnezeu.

Ca Trup și în Trup, noi ne îmbrăcăm și aplicăm întreaga armură a lui Dumnezeu prin intermediul oricărei rugăciuni și cereri. Nu este vorba doar de înțelegerea mentală a ceea ce este armura lui Dumnezeu și nici de acordul cu ea și de încercarea de a o declara.

Calea unică prin care aplicăm întreaga armură a lui Dumnezeu este rugăciunea, căci prin rugăciune fiecare element al armurii lui Dumnezeu ne este disponibil într-un mod practic (v. 18). Când ne rugăm, ne exersăm duhul pentru a lua cuvântul lui Dumnezeu și a-l aplica ființei și experienței noastre.

Când ne rugăm, când avem toată rugăciunea și cererea cu privire la toți sfinții lega de armura lui Dumnezeu, ne încingem coapsele cu adevăr, ne îmbrăcăm cu pieptarul dreptății și ne încălțăm picioarele cu temelia Evangheliei păcii. Amin!

Când avem toată rugăciunea și cererea cu privire la cuvântul lui Dumnezeu și cu privire la toți sfinții, luăm scutul credinței și primim coiful mântuirii. Amin! Prin rugăciune, chiar prin orice rugăciune și cerere, primim sabia Duhului, care Duh este cuvântul lui Dumnezeu. De aceea, mai presus de toate și înainte de toate lucrurile, trebuie să ne rugăm.

Când citim Biblia, trebuie să ne rugăm. Înainte de a merge să predicăm Evanghelia, trebuie să ne rugăm. Când vorbim cu alții despre Domnul, trebuie să ne rugăm. Rugăciunea este cheia. Rugăciunea este mijlocul vital și crucial pentru noi de a aplica toate elementele armurii lui Dumnezeu.

În timp ce ducem astăzi bătălia spirituală în Domnul, căutând să mărim împărăția Lui și să grăbim întoarcerea Lui, stăm în Trupul lui Cristos și ne rugăm ca Trup, chiar rostim toate rugăciunile și cererile pentru cuvântul lui Dumnezeu și cu privire la toți sfinții, pentru ca armura lui Dumnezeu să ne fie aplicată în Trup.

Nu putem și nu ar trebui să încercăm să folosim vreo parte a armurii lui Dumnezeu fără rugăciune; unicul mod în care aplicăm armura lui Dumnezeu este rugăciunea.

Doamne Isuse, descoperă-ne pentru a vedea că rugăciunea este mijlocul unic, crucial și vital prin care aplicăm întreaga armură a lui Dumnezeu! Amin, Doamne, stăm în Trup, una cu Capul, și aplicăm întreaga armură a lui Dumnezeu prin intermediul oricărei rugăciuni și cereri! Ne exersăm duhul pentru a ne ruga și a cere cereri cu privire la toți sfinții, astfel încât fiecare element al armurii lui Dumnezeu să ne fie aplicat ca Trup și în Trup. Primim cuvântul Tău, dragă Doamne, prin intermediul oricărei rugăciuni și cereri. Fie ca armura lui Dumnezeu să ne fie aplicată în duh prin rugăciune. Amin, Doamne, fie ca mai presus de toate să ne rugăm! Fie ca noi să ne rugăm mult și temeinic pentru a ne încinge coapsele cu adevăr, a ne îmbrăca pieptarul dreptății și a ne încălța picioarele cu temelia solidă a Evangheliei păcii. O, Doamne, ne exersăm duhul să ne rugăm și să ne mijlocim pentru toți sfinții, după cuvântul Tău, ca să putem lua scutul credinței și să primim coiful mântuirii și sabia Duhului! Slavă Domnului, rugăciunea este singura cale prin care putem aplica întreaga armură a lui Dumnezeu!

Îmbrăcând întreaga armură a lui Dumnezeu, suntem capabili să rezistăm stratagemelor diavolului

Unii creștini ar putea crede că, acum că ne putem îmbrăca cu toată armura lui Dumnezeu, vom fi victorioși și vom birui, și mergem să luptăm împotriva vrăjmașului pentru a-l face să sufere multe pierderi. Par a fi destul de încurajați de toate elementele armurii lui Dumnezeu și sunt gata să lupte împotriva vrăjmașului.

Însă ceea ce ne spune Biblia este că, îmbrăcându-ne cu toată armura lui Dumnezeu, suntem capabili să rezistăm stratagemelor diavolului (Efeseni 6:11, 13-14). Ne îmbrăcăm cu toată armura lui Dumnezeu nu pentru a ataca în principal vrăjmașul, ci pentru a rezista; ducem bătălia nu doar pentru a provoca o pierdere împărăției lui Satan, ci pentru ca noi să stăm în picioare.

Victoria a fost câștigată; stăm în victoria Domnului, stăm în Trupul lui Cristos și pur și simplu stăm în picioare în Trup prin virtutea Capului, Cristos.

În Efeseni capitolele 2-6, vedem aspectele legate de a ședea, a umbla și a sta în picioare. În Efeseni 2, suntem așezați împreună cu Cristos în locurile cerești (Efeseni 2:6). În Efeseni 4 și 5 umblăm în Trupul Său pe pământ (Efeseni 4:1, 17; 5:2, 8, 15). În Efeseni 6, stăm în picioare în puterea Lui în locurile cerești.

Mai întâi, stăm în picioare împreună cu Cristos în locurile cerești și participăm la tot ceea ce a realizat El; stăm una cu El în locurile cerești, fiind așezați cu El! Apoi, umblăm în Trupul lui Cristos pentru a împlini scopul etern al lui Dumnezeu, iar umblarea noastră este pentru ducerea la împlinire a economiei Sale.

În cele din urmă, stăm în picioare în puterea Lui pentru a lupta împotriva vrăjmașului lui Dumnezeu; suntem împuterniciți în Domnul și ne îmbrăcăm cu toată armura lui Dumnezeu pentru a lupta împotriva vrăjmașului lui Dumnezeu.

În lupta împotriva vrăjmașului lui Dumnezeu, cel mai important lucru este să stăm în picioare; după ce am făcut totul, trebuie să stăm în picioare până la sfârșit. Lupta spirituală în care ne angajăm este o luptă în care stăm în picioare și ne împotrivim.

Victoria a fost câștigată; suntem în victoria Domnului, suntem împuterniciți de El și trebuie pur și simplu să ne menținem poziția în locul victoriei și triumfului. Acest lucru va distruge inamicul și îi va învinge împărăția.

E adevărat că trebuie să fim îndrăzneți în Domnul și că trebuie să căutăm să respingem inamicul și atacurile sale; însă îmbrăcarea întregii armuri a lui Dumnezeu este pentru a putea sta în picioare împotriva lui și a rezista inamicului.

Când ne îmbrăcăm în toată armura lui Dumnezeu prin orice rugăciune și cerere, suntem capabili să rezistăm stratagemelor diavolului. Diavolul are planuri malefice, stratageme, care sunt subtile și înșelătoare; singura cale prin care îi putem rezista și putem sta în victoria Domnului este să ne îmbrăcăm în toată armura lui Dumnezeu.

Chiar acum, Satan lucrează și complotează cu nerăbdare pentru a-și duce la îndeplinire stratagemele malefice și subtile. Pe măsură ce trăim viața noastră creștină, pe măsură ce trăim viața de biserică, vrăjmașul lucrează în culise într-un mod subtil pentru a aduce dezbinare, disensiuni, neliniște, neplăceri și moarte.

Fie ca noi să rezistăm vrăjmașului și stratagemelor lui, îmbrăcându-ne cu toată armura lui Dumnezeu prin orice rugăciune și cerere. Fie ca noi să ne dăm seama că suntem membre ale Trupului și, ca membre, stăm în Trup și ne îmbrăcăm cu toată armura lui Dumnezeu! Amin!

Când luăm toată armura lui Dumnezeu, vom putea rezista în ziua cea rea. Trăim într-un epocă rea (Galateni 1:4) și fiecare zi este o zi rea, căci Satan lucrează în fiecare zi.

Dar noi, ca popor al lui Dumnezeu, fiind cei care aspiră să fie biruitori ai Domnului, stăm în Domnul, suntem împuterniciți în Domnul, stăm în Trup și ne îmbrăcăm cu toată armura lui Dumnezeu pentru a rezista în războiul spiritual.

După cum încheie Pavel în Efeseni 6:13, După ce ați biruit totul, să stați în picioare; trebuie să ducem bătălia astfel încât, după ce am făcut totul, să rămânem în picioare. Este îndurarea Domnului că rămânem în picioare; pur și simplu cooperăm cu El.

Cu toții trebuie să vedem că în recâștigarea Domnului de astăzi, ne aflăm pe un câmp de luptă. Trebuie să cooperăm cu Domnul pentru a lupta împotriva forțelor din văzduh ale lui Satan, astfel încât să putem câștiga mai mult din Cristos pentru zidirea Trupului lui Cristos și pregătirea miresei lui Cristos.

Fie ca noi să fim astfel de oameni astăzi. Fie ca noi să cooperăm cu Domnul îmbrăcând toată armura lui Dumnezeu ca Trup al lui Cristos, astfel încât să putem sta în picioare împotriva stratagemelor diavolului și să întemeiem și să răspândim împărăția lui Dumnezeu, astfel încât Cristos să se poată întoarce să moștenească pământul. Amin, fie ca Domnul să ne câștige ca astfel de oameni astăzi!

Fie ca noi să ne dăm Domnului pentru împlinirea scopului Său și grăbirea revenirii Sale, îmbrăcând toată armura lui Dumnezeu prin orice rugăciune și cerere, astfel încât, după ce am făcut totul, să putem sta în picioare!

Doamne Isuse, ne exersăm duhul pentru a ne ruga orice rugăciune și cerere, ca să putem lua și aplica întreaga armură a lui Dumnezeu! Slavă Domnului, suntem așezați împreună cu Cristos în ceruri pentru a ne putea împărtăși din toate realizările Sale! Aleluia, astăzi umblăm în Trupul Său pe pământ pentru a împlini scopul etern al lui Dumnezeu! Amin, Doamne, stăm în puterea Ta pentru a lupta împotriva dușmanului lui Dumnezeu. Ne exersăm duhul pentru a ne ruga și a aplica toate elementele armurii lui Dumnezeu, ca să putem rezista împotriva stratagemelor diavolului. O, Doamne, fie ca să vedem că dușmanul lucrează subtil și continuu pentru a deteriora Trupul lui Cristos și a-L împiedica pe Domnul să-Și îndeplinească scopul. Fie ca să stăm în Trup, una cu Capul, și să aplicăm armura lui Dumnezeu, ca să putem rezista în ziua cea rea. Amin, Doamne, fie ca să stăm în Trup și, ca Trup, una cu Domnul, aplicând fiecare element al armurii lui Dumnezeu în duh prin rugăciune, ca să putem sta în picioare împotriva dușmanului și a stratagemelor sale! O, Doamne, vie împărăția Ta și facă-se voia Ta!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Apply the Armour of God by all Prayer and Petition to Stand in Spiritual Warfare, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Pregătirea miresei – săptămâna 6 cu tema: Mireasa în calitate de războinic corporativ (ziua 6), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ca Trup al lui Cristos, ne îmbrăcăm cu întreaga armură a lui Dumnezeu în duh prin rugăciune

05/03/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Războiul spiritual nu este ceva individual, ci mai degrabă este mireasa lui Cristos ca războinic corporativ, căci numai Trupul poate îmbrăca întreaga armură a lui Dumnezeu; trebuie să fim în duhul nostru și să citim cu rugăciune Cuvântul lui Dumnezeu pentru a ne îmbrăca cu întreaga armură a lui Dumnezeu ca Trup pentru a lupta războiul spiritual.

Amin, Doamne, păstrează-ne în duhul nostru astăzi! Păstrează-ne citind cu rugăciune cuvântul Tău! Și păstrează-ne în Trup! Amin!

Cea mai bună cale prin care putem aplica toate elementele armurii spirituale asupra Trupului lui Cristos este rugăciunea. Cea mai bună cale prin care putem crește în viață spre maturitate este rugăciunea. Cea mai bună cale prin care-L putem contacta pe Domnul este prin rugăciune. Cea mai bună cale de a trăi viața creștină este rugăciunea.

Trebuie să învățăm să avem tot felul de rugăciuni, atât rugăciunea care este revărsarea inimii noastre înaintea Domnului, cât și rugăciunea specifică care îl tratează pe dușmanul lui Dumnezeu.

Pe de o parte, trebuie să conversăm cu Domnul despre toate lucrurile legate de viața noastră de zi cu zi, oamenii pe care îi întâlnim, lucrurile pe care le facem, locurile în care mergem și lucrurile care ni se întâmplă.

Pe de altă parte, trebuie să fim specifici cu Domnul în ceea ce privește creșterea noastră în viață; trebuie să-I cerem Domnului să crească în noi, să Se răspândească în noi și să-Și facă domiciliul în inimile noastre.

Mai mult, trebuie să fim uniți cu Domnul în duh atunci când ne rugăm și citim Cuvântul lui Dumnezeu, primind cuvântul lui Dumnezeu prin orice rugăciune și cerere.

Și facem aceasta nu doar pentru noi înșine, ci pentru toți sfinții; nu suntem creștini individualiști, ci creștini care sunt în Trupul lui Cristos, membre ale Trupului lui Cristos și ne rugăm în Trup și pentru Trup.

Niciunul dintre membrele trupului nostru nu caută să aibă propria dezvoltare și creștere separat de restul trupului; ar fi monstruos să privim acest lucru. Dimpotrivă, tot trupul nostru crește împreună, se zidește împreună, mănâncă împreună, vorbește în unitate și face totul în unitate, căci este un singur trup.

În același fel, noi, ca Trup al lui Cristos, trebuie să creștem împreună, să facem lucruri împreună, să trăim împreună și să fim una în duh; tot ceea ce facem trebuie să fie în duh, nu doar fiind împreună fizic, ci în duhul contopit!

Aleluia, Trupul lui Cristos este real pentru noi în viața noastră de zi cu zi atunci când suntem în duhul nostru! Slavă Domnului, putem atinge realitatea Trupului lui Cristos atunci când trăim și umblăm conform duhului contopit!

Fie ca noi să fim astfel de oameni astăzi, cei care trăiesc și umblă în duhul contopit, astfel încât să putem fi în realitate membrele Trupului lui Cristos care cresc în Trup, funcționează în Trup și, de asemenea, luptă războiul spiritual în Trup!

Războiul spiritual ține de faptul că mireasa lui Cristos e un războinic corporativ: întreaga armură a lui Dumnezeu este pentru întregul Trup al lui Cristos!

În Efeseni 6:10-20 vedem că biserica, în calitate de mireasă a lui Cristos, este războinicul corporativ al lui Dumnezeu, îmbrăcând toată armura lui Dumnezeu și luptând bătălia în Domnul. Primul lucru pe care trebuie să-l înțelegem este că toată armura lui Dumnezeu nu este pentru niciun creștin în parte; este pentru Trup și în Trup.

Războiul spiritual nu este ceva individual; nu ne îmbrăcăm sau nu ne pregătim armele și apoi mergem ca soldați singuratici să luptăm bătălia în Domnul. Mai degrabă, războiul spiritual este ceva ce ține de Trup, căci toată armura lui Dumnezeu este în Trup și pentru ca întregul Trup să o poarte.

Războiul spiritual este ceva ce ține de mireasa lui Cristos ca războinic corporativ (Efeseni 6:13). Putem să-L iubim pe Domnul și putem crede că suntem pregătiți să luptăm războiul spiritual, așa că putem încerca să ne îmbrăcăm cu toată armura lui Dumnezeu și să ieșim să luptăm bătălia.

Dacă facem asta singuri, dacă luptăm bătălia ca și creștini individuali, suntem învinși; este foarte periculos pentru noi să fim izolați de armată, să fim separați de la a face parte din războinicul corporativ.

Niciun soldat de astăzi dintr-o armată modernă nu intră în luptă de unul singur; mai degrabă, el luptă ca fiind parte a unei armate bine antrenate și complet echipate.

Noi, credincioșii în Cristos, suntem atât mireasa iubitoare a lui Cristos, cât și armata lui Dumnezeu, războinicul corporativ care luptă bătălia în Domnul și în Trup. Dacă ne separăm de biserică, suntem învinși; dacă ducem bătălia în Trup și ca Trup, obținem victoria.

Trebuie să fim formați corporativ într-o armată și împreună să luptăm împotriva dușmanului. Dușmanul lui Dumnezeu, Satan, trebuie să fie înfruntat, iar modul în care se întâmplă acest lucru nu este prin Dumnezeu Însuși care îl tratează pe Satan, ci prin biserica folosită de Dumnezeu ca armată a Sa pentru a lupta împotriva dușmanului.

Dumnezeu nu S-ar coborî pentru a trata una dintre creaturile Sale; El vrea ca o creatură – omul – să devină războinicul Său corporativ pentru a trata o altă creatură – Satan – și a aduce împărăția lui Dumnezeu.

Însă Satan este puternic și niciun creștin spiritual individual nu-l poate trata singur pe Satan; este nevoie ca întregul Trup al lui Cristos să îmbrace toată armura lui Dumnezeu pentru a sta în victoria lui Cristos și a-l trata pe dușmanul lui Dumnezeu.

Când rămânem în Trup, când rămânem în armată, avem protecția necesară; însă dacă ne separăm de biserică, suntem învinși. Fie ca noi să ne dăm seama că războiul spiritual este ceva ce ține de Trup. Biserica este un războinic corporativ, iar noi, ca și credincioși în Cristos, alcătuim acest războinic corporativ; după ce am fost formați corporativ într-o armată, vom putea lupta împotriva dușmanului lui Dumnezeu.

Dacă ne dăm seama de acest lucru, dacă vedem că războiul spiritual este ceva ce ține de Trup și suntem membre ale Trupului, vom rămâne în viața de biserică, vom fi una cu Domnul și una cu sfinții și vom declara și aplica victoria lui Cristos.

Toată armura lui Dumnezeu este pentru întregul Trup al lui Cristos; nu putem purta armura lui Dumnezeu atunci când suntem separați de Trup, când nu suntem într-o relație adecvată cu Trupul sau când suntem deconectați de Trup. Doar mireasa lui Cristos, ca războinic corporativ, poate purta întreaga armură a lui Dumnezeu.

Acest lucru nu înseamnă neapărat că trebuie să fim cu sfinții tot timpul sau să mergem la toate întâlnirile toată ziua și tot timpul; mai degrabă, trebuie să fim în duhul nostru și să fim în relație corespunzătoare cu celelalte membre ale Trupului lui Cristos, căci realitatea Trupului lui Cristos este în duhul nostru.

Doamne Isuse, ne exersăm duhul și suntem una cu Tine și cu Trupul lui Cristos. Aleluia, suntem membre ale Trupului lui Cristos și împreună suntem Trupul, ca războinic corporativ care luptă războiul spiritual. Amin, Doamne, stăm în Trup fiind în duhul nostru și ne îmbrăcăm cu toată armura lui Dumnezeu. Aleluia, armura lui Dumnezeu este pentru Trupul lui Cristos, nu doar pentru vreun creștin individual! Suntem una cu Tine, Doamne Isuse, în duh. Suntem una cu sfinții și tratăm orice problemă dintre noi și celelalte membre, căci vrem să păstrăm unitatea Duhului în legătura de unire a păcii. O, Doamne, savurăm prezența Ta în Trup și stăm în realitatea Trupului. Luăm toată armura lui Dumnezeu ca Trup al lui Cristos, ca să putem rezista în ziua cea rea și, după ce am făcut totul, să stăm în picioare. Aleluia, suntem în Trup și armura lui Dumnezeu este pe Trup! Slavă Domnului, luptăm bătălia în Trup, nu de unii singuri!

Ca Trup al lui Cristos, ne îmbrăcăm cu întreaga armură a lui Dumnezeu în duh prin rugăciune

Pentru a putea lupta războiul spiritual, trebuie să ne îmbrăcăm și să folosim întreaga armură a lui Dumnezeu (Efeseni 6:11). Însă nu ne îmbrăcăm cu piese separate de armură, ca lucruri în sine, care apoi se îmbină cumva pentru a ne proteja în războiul spiritual.

Dimpotrivă, noi, ca Trup al lui Cristos, ne îmbrăcăm cu Cristos Însuși, ca armură întreagă a lui Dumnezeu; Cristos este armura lui Dumnezeu, pe care Trupul lui Cristos o poate îmbrăca în războiul spiritual.

Trebuie să-L avem pe Cristos ca armură completă a lui Dumnezeu aplicată nouă. Efeseni 6:14-17 dezvăluie șase aspecte principale ale lui Cristos ca armură a lui Dumnezeu pentru Trupul lui Cristos.

În primul rând, trebuie să stăm în picioare, încingându-ne coapsele cu adevărul; în al doilea rând, ne îmbrăcăm cu pieptarul dreptății. În al treilea rând, ne încălțăm picioarele cu temelia fermă a evangheliei păcii.

În al patrulea rând, luăm scutul credinței, cu care putem stinge toate săgețile aprinse ale celui rău. În al cincilea rând, primim coiful mântuirii și, în al șaselea rând, primim sabia Duhului, care Duh este cuvântul lui Dumnezeu.

Dumnezeu în Cristos, ca realitate în viața noastră, este brâul care ne întărește întreaga ființă pentru războiul spiritual (v. 14). Pietrarul dreptății ne acoperă conștiința și ne păzește de acuzațiile lui Satan; acest pieptar este Cristos ca dreptatea noastră (v. 14; 1 Corinteni 1:30).

Cristos este pacea pentru ca noi să fim una cu Dumnezeu și cu sfinții; această pace este temelia solidă care ne permite să ținem piept vrăjmașului (Efeseni 2:15; 6:15). Luptăm în pace și cu pace; suntem ferm stabiliți în pace și predicăm evanghelia păcii.

Nu atacăm în principal în război spiritual, ci stăm în picioare; poziția noastră, echilibrul nostru, este cel mai important lucru, iar pacea ne ancorează în acest război. Avem pace cu Dumnezeu și pace unii cu alții.

Credința este un scut împotriva săgeților înflăcărate ale vrăjmașului; Autorul și Desăvârșitorul unei astfel de credințe este Cristos (v. 16; Evrei 12:2). Avem scutul credinței, iar Cristos este Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre.

Coiful mântuirii care ne acoperă mintea este Cristosul mântuitor pe care îl experimentăm în viața noastră de zi cu zi (Efeseni 6:17; Ioan 16:33). În cele din urmă, primim sabia Duhului, care Duh este cuvântul lui Dumnezeu; aceasta este arma noastră ofensivă cu care îl tăiem pe vrăjmaș (Efeseni 6:17).

Primim coiful mântuirii și sabia Duhului prin orice rugăciune și cerere. Mijlocul prin care primim toate aspectele armurii lui Dumnezeu este rugându-ne în duh.

Cum suntem încinși cu adevăr? Prin rugăciunea în duh asupra adevărului din cuvântul lui Dumnezeu, până când acesta devine realitatea noastră în viața noastră de zi cu zi.

Cum aplicăm platoșa dreptății? Prin exersarea duhului nostru pentru a ne ruga și a-L primi pe Cristos ca dreptate a noastră, chiar pentru a-L trăi din noi ca dreptate a noastră.

Cum avem o bază fermă, fiind încălțați cu evanghelia păcii? Prin exersarea duhului nostru pentru a ne ruga și a fi în pace cu Dumnezeu și cu omul, căci pacea Lui este în duhul nostru.

Cum primim scutul credinței? Credința nu provine din noi; trebuie să ne exersăm duhul pentru a primi scutul credinței rugându-ne asupra cuvântului lui Dumnezeu.

Pe măsură citim cu rugăciune Cuvântul lui Dumnezeu, suntem infuzați cu credință, care este Cristos Însuși, deoarece credința noastră devine scutul nostru pentru a respinge orice săgeți înflăcărate ale vrăjmașului.

Cum primim sabia lui Dumnezeu? Prin intermediul oricărei rugăciuni și cereri, rugându-ne în orice vreme cu duhul și veghind la aceasta cu toată stăruința cu privire la toți sfinții (v. 18). Amin! Cu alte cuvinte, noi, credincioșii în Cristos, suntem în Trup și, ca Trup, ne îmbrăcăm cu toată armura lui Dumnezeu, care este Cristos, rugându-ne în orice vreme în duh.

Pentru a primi toată armura lui Dumnezeu, trebuie să ne rugăm în orice vreme în duh; avem un duh regenerat și în acest duh ne rugăm să primim și să aplicăm toată armura lui Dumnezeu, rămânând și stând în Trupul lui Cristos.

Când pur și simplu chemăm numele Domnului, o, Doamne Isuse, ne întoarcem de la orice vanitate din mintea noastră și Îl atingem pe Domnul în duh, iar Cristos, ca armură a lui Dumnezeu, ni se aplică! Amin, cât de plăcut și practic este acest lucru!

Pe măsură ce primim cuvântul lui Dumnezeu rugându-ne în duh, Îl contactăm spontan pe Cristos ca Duh dătător de viață. Rugăciunea și citirea noastră devin vii, iar noi suntem împuterniciți de Cristos și acoperiți cu El ca armură a noastră.

Realizarea noastră este că suntem în Trup și, ca Trup, Cristos ne acoperă ca întreaga armură a lui Dumnezeu, astfel încât să putem lupta bătălia în Trup prin virtutea Capului
Fie ca toți să învățăm să-L aplicăm pe Cristos ca armură atotinclusivă în Trup și pentru Trup, astfel încât, ca Trup, să luptăm bătălia în Domnul!

Doamne Isuse, ne exersăm duhul rugându-ne asupra cuvântului Tău, pentru ca noi, ca Trup al lui Cristos, să ne putem îmbrăca cu toată armura lui Dumnezeu! Aleluia, Dumnezeu în Cristos este realitatea în viața noastră, fiind brâul care ne întărește întreaga ființă pentru războiul spiritual. Amin, Doamne, Te primim în duh prin multă rugăciune ca platoșa dreptății care ne acoperă conștiința și ne păzește de acuzațiile lui Satan! Ne exersăm duhul pentru a ne încălța picioarele cu temelia fermă a evangheliei păcii. Amin, Doamne, Tu ești pacea noastră cu Dumnezeu și pacea noastră cu omul, iar această pace este temelia fermă care ne permite să stăm împotriva vrăjmașului! Ne exersăm duhul pentru a Te primi ca credința noastră, ca un scut împotriva săgeților înflăcărate ale vrăjmașului! Amin, Doamne, Te primim ca Cristosul nostru mântuitor, experimentat de noi în viața noastră de zi cu zi, coiful mântuirii care ne acoperă mintea! Ne exersăm duhul peste cuvântul Tău, Doamne, pentru a primi Duhul ca Cuvânt al lui Dumnezeu, sabia, ca să tăiem în bucăți pe vrăjmaș! Amin, Doamne, rămânem în Trup și Îl aplicăm pe Cristos ca armură atotinclusivă a lui Dumnezeu pentru a lupta războiul spiritual în Trup!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Put on the Whole Armour of God as the Body of Christ in Spirit by Means of Prayer, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Pregătirea miresei – săptămâna 6 cu tema: Mireasa în calitate de războinic corporativ (ziua 4), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Suntem împuterniciți în Domnul și luptăm împotriva puterilor rele din locurile cerești

04/03/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Ca armată-mireasă a Domnului care îl tratează pe dușmanul lui Dumnezeu, trebuie să fim împuterniciți în Domnul cu măreția puterii care L-a înviat pe Cristos din morți și L-a așezat în locurile cerești, realizând că războiul este între noi, cei care Îl iubim pe Domnul și care suntem în biserica Lui, și puterile rele din locurile cerești.

O, Doamne, suntem una cu Tine în războiul spiritual – împuternicește-ne în Domnul și în forța tăriei Sale! Amin!

Noi, cei care credem în Cristos, suntem cei care Îl iubim pe Domnul, Îl urmăm în dragoste și trăim o viață creștină romantică, contactându-L mereu pe Domnul și deschizându-ne către El, astfel încât El să poată fi distribuit în noi pentru creșterea noastră în viață.

Noi pur și simplu Îl iubim pe Domnul Isus și suntem ca niște iubitori nebuni ai lui Isus, căci în toate și mai presus de toate, acordăm atenție doar Domnului, nu vreunui lucru exterior!

Pentru că Îl iubim pe Domnul, ne dăm seama că dușmanul lui Dumnezeu, Satan, este prezent și face multe lucruri pentru a încerca să ne uzurpe și să ne împiedice să înaintăm cu Domnul.

Mai mult, Satan se ridică împotriva lui Dumnezeu și a planului Său și caută să devoreze sfinții, să dăuneze bisericii și să aducă moarte și degradare în biserică.

Așadar, suntem una cu Domnul ca armata Sa mireasă, luptând pentru El și interesele Sale aici pe pământ. Pe de o parte, suntem mireasa lui Cristos; pe de altă parte, suntem armata Sa.

Suntem armata Sa mireasă, așa cum se vede în Apocalipsa 19. Aceasta nu este doar ceva ce vom fi într-o zi când Domnul se va întoarce; învățăm să fim astfel de oameni astăzi.

Venim la Domnul în cuvântul Său pentru a-L savura și a fi sfințiți prin spălarea cu apă în Cuvânt. Și ne deschidem Domnului pentru a fi întăriți și împuterniciți în Domnul și în măreția puterii Sale.

Facem aceasta nu doar de unul singur ca indivizi; facem aceasta ca un grup corporativ de sfinți biruitori, căci suntem zidiți împreună într-un singur Trup, Trupul lui Cristos.

Ne dăm seama că există o a doua voință în univers, pe lângă voința lui Dumnezeu; voința lui Satan se ridică și se opune voinței divine. Fiind cei care Îl iubesc pe Domnul, apărăm interesul Lui pe pământ și ducem bătălia în Domnul și în Trup, astfel încât inamicul să fie supus și împărăția lui să fie înlăturată.

În același timp umblăm conform adevărului și harului și trăim în dragoste și lumină, luptăm și pentru a supune voința satanică. Acest lucru nu se datorează faptului că suntem puternici în noi înșine; mai degrabă, depindem de Domnul, suntem împuterniciți în Domnul și în tăria puterii Sale și stăm în Trup pentru a lupta războiul spiritual.

Trebuie să fim împuterniciți în Domnul și în tăria puterii Sale pentru a-l trata pe dușmanul lui Dumnezeu

Înainte de a putea îmbrăca întreaga armură a lui Dumnezeu, așa cum se vede în Efeseni 6:10-20, trebuie mai întâi să fim împuterniciți în Domnul și în tăria puterii Sale.

Fiind căutătorii iubitori ai Domnului, care aspiră să fie biruitorii Domnului și, prin urmare, să facă parte din armata Sa mireasă, suntem una cu Domnul pe pământ astăzi. Ne dăm seama că Dumnezeu are un dușman și ne dăm seama de nevoia noastră de a fi împuterniciți în Domnul.

Nu luptăm războiul spiritual în propria noastră putere și tărie. În noi înșine, nu putem lupta războiul spiritual împotriva lui Satan și a împărăției sale rele; putem lupta doar în Domnul și în tăria puterii Sale.

Când ne uităm la cuvântul grecesc pentru „împuternicit”, ne dăm seama că are aceeași rădăcină ca și pentru „putere” din Efeseni 1:19. Aceasta înseamnă că, pentru a-l putea trata pe dușmanul lui Dumnezeu, trebuie să fim împuterniciți cu măreția puterii care L-a înviat pe Cristos din morți și L-a așezat în locurile cerești, mult mai presus de toate duhurile rele din văzduh (Efeseni 1:19-22; 6:10).

Exista o putere uimitoare, mare, care opera în Domnul pentru a-L învia din morți, a-L înălța în al treilea cer, a-L așeza în locurile cerești și a supune toate lucrurile sub picioarele Sale; cu această putere trebuie să fim împuterniciți în Domnul.

Nu putem lupta războiul spiritual decât dacă suntem împuterniciți în Domnul și în măreția puterii Sale. Satan și împărăția lui luptă activ și continuu împotriva lui Dumnezeu și a împărăției Sale; când suntem în noi înșine, suntem învinși, dar când suntem împuterniciți în Domnul, putem birui dușmanul. Slavă Domnului!

Această poruncă de a fi împuterniciți în Domnul ne arată clar că în noi înșine nu putem lupta războiul spiritual împotriva lui Satan și a împărăției sale; putem lupta doar în Domnul și în tăria puterii Sale.

Amin, fie ca noi să fim împuterniciți în Domnul și în tăria puterii Sale! Această poruncă de a fi împuterniciți implică nevoia de a ne exercita voința. Dacă vrem să fim împuterniciți pentru războiul spiritual, voința noastră trebuie să fie puternică și exersată (Cântarea Cântărilor 4:4; 7:4).

Am putea crede că a avea o voință puternică nu este bine, căci Domnul nu poate face prea multe dacă voința noastră este puternică. Însă pe baza a ceea ce ne arată Noul Testament, Dumnezeu are nevoie de o voință puternică, mai ales atunci când este supusă și adusă în înviere.

Saul din Tars avea o voință și o hotărâre puternice și era clar ce voia să facă în Damasc; cu toate acestea, Domnul l-a întâlnit și l-a supus, iar apoi Domnul a găsit o cale în Pavel și prin Pavel.

Pocăința noastră necesită exercitarea voinței; a fi împuternicit în Domnul și în forța tăriei Sale implică și voința noastră. De multe ori, însă, voința noastră este prea slabă; nu suntem împuterniciți în Domnul, ci mai degrabă suntem ca o meduză, mereu mișcați sau duși de lucrurile care se întâmplă în jurul nostru sau de sentimentele și gândurile noastre.

Domnul nu poate folosi pe cineva a cărui voință nu este puternică în Domnul, adică pe cineva a cărui voință nu este una cu Domnul, trecând prin moarte și înviere. Trebuie să fim împuterniciți cu puterea care L-a înviat pe Isus din morți și L-a făcut să fie înălțat fizic la dreapta lui Dumnezeu!

El a înviat din morți – este nevoie de multă putere pentru a învinge moartea! Apoi, S-a înălțat la al treilea cer, cel mai înalt loc din univers! Această putere este deja spre noi, spre biserică, căci Cristos a fost făcut Cap peste toate lucrurile bisericii și El transmite această putere în noi în mod constant și continuu.

Dacă o vedem, o primim; dacă nu ne exersăm duhul pentru a fi împuterniciți în Domnul și în tăria puterii Sale, nu reușim.

Când venim la întâlnirea de rugăciune a bisericii, trebuie să fim războinicii puternici ai lui Dumnezeu care își exersează voința de a fi una cu Domnul, își exersează duhul pentru a-l înflăcăra și este împuternicit în Domnul și în tăria puterii Sale!

Nu mergem la întâlnirea de rugăciune înfrânți, târându-ne doar spre întâlnire pentru a ne ruga cu sfinții; mergem la întâlnirea de rugăciune cu multe laude, strigăte și declarații că Isus Cristos este Domnul și că El a câștigat victoria!

Ne exersăm duhul pentru a fi împuterniciți în Domnul și suntem triumfători în timp ce ne rugăm din locurile cerești, fiind așezați acolo cu Domnul. Slavă Domnului!

Doamne Isuse, Te iubim și suntem una cu Tine pe pământ astăzi pentru interesele Tale pe pământ. Ne rugăm ca să vină Împărăția Ta și ca voia Ta să se facă. Amin, Doamne, fie ca noi să fim împuterniciți în Domnul și în tăria puterii Sale pentru războiul spiritual de astăzi. Aleluia, puterea care L-a înviat pe Cristos din morți și L-a așezat în locurile cerești, mult mai presus de toate lucrurile, aceeași putere este acum către biserică! Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a primi transmiterea divină a puterii împătrite, astfel încât să putem fi împuterniciți în Domnul și în forța tăriei Sale! Aleluia, puterea divină este în duhul nostru! Amin, Doamne, fie ca să vedem aceasta și fie ca să intrăm în această realitate! Nu ne bazăm pe ceea ce simțim. Nu ne uităm la starea noastră. Ne exersăm voința de a Te alege. Ne exersăm duhul înflăcărându-l, astfel încât să putem avea un duh de putere, de dragoste și de sobrietate! Amin, Doamne, fie ca să fim împuterniciți în Domnul, astfel încât să avem o cale de a-l trata pe dușmanul Tău, ca biserică!

Războiul dintre biserică și Satan este o bătălie între noi, cei care Îl iubim pe Domnul și care suntem în biserică, și puterile rele din locurile cerești

Când vorbim despre război spiritual, trebuie să ne dăm seama că nu luptăm împotriva sângelui și a cărnii, ci împotriva conducătorilor, împotriva stăpânitorilor lumii acestui întuneric, împotriva forțelor spirituale ale răului din locurile cerești (Efeseni 6:12).

În exterior, poate părea că o anumită persoană sau un grup de oameni cauzează rău poporului lui Dumnezeu, iar anumite situații sau medii se ridică pentru a limita răspândirea vieții Domnului.

Totuși, realitatea este că, în spatele oamenilor, situațiilor și circumstanțelor, există puteri rele care luptă activ împotriva lui Dumnezeu și a împărăției Sale.

Pe de o parte, trebuie să fim împuterniciți de Domnul în tăria puterii Sale; pe de altă parte, trebuie să ne dăm seama că lupta noastră este împotriva puterilor rele din locurile cerești.

Fie ca Domnul să ne lumineze și să ne facă să înțelegem că războiul spiritual nu este ceva ce ține de luptă împotriva oamenilor. Nu luptăm împotriva oamenilor răi sau a grupurilor de oameni răi; luptăm împotriva puterilor rele care se află în spatele acestor oameni și grupuri de oameni.

Puterile rele din locurile cerești îi instigă pe oameni să facă lucruri împotriva lui Dumnezeu și a poporului Său și fac lucruri în mediul și în situațiile sfinților pentru a împiedica lucrarea Domnului în ei.

Războiul dintre biserică și Satan este de fapt o luptă între noi, cei care Îl iubim pe Domnul și care suntem în biserică, și puterile rele din locurile cerești.

Noi, cei care Îl iubim pe Domnul și suntem în biserică, suntem de partea Domnului; suntem poporul lui Dumnezeu, iar vrăjmașul ne atacă atât direct, cât și indirect.

Chiar dacă s-ar putea părea că există oameni sau lucruri care se opun lui Dumnezeu și bisericii, de fapt sunt puterile rele. Conducătorii, autoritățile și stăpânitorii lumii acestui întuneric sunt îngerii răzvrătiți, care l-au urmat pe Satan în răzvrătirea sa împotriva lui Dumnezeu.

Satan le-a dat să domnească în locurile cerești peste națiunile lumii; un exemplu în acest sens este prințul Persiei și prețul Greciei din Daniel 10:20. Aceste puteri rele operează în locurile cerești, referindu-se la văzduh (Efeseni 2:2).

Din cauza decăderii lor, ei au fost aruncați din prezența lui Dumnezeu, al treilea cer, și acum se află între pământ și al treilea cer, în locurile cerești, adică în văzduh.

Dar slavă Domnului, nu suntem doar pe pământ, sub văzduh sau în locurile cerești, ci suntem așezați cu Cristos în al treilea cer, una cu El, mult deasupra tuturor puterilor rele (Efeseni 2:6).

Adevărata noastră poziție nu este pe pământ, făcând lucrurile aici cât putem de bine; suntem în locurile cerești, în al treilea cer, așezați împreună cu Cristos și suntem deasupra puterilor rele.

Trebuie să vedem unde suntem și cine suntem. Suntem împuterniciți în Domnul și în forța puterii Sale și suntem așezați cu Cristos în al treilea cer, deasupra puterilor rele!

În lupta unei bătălii, poziția deasupra inamicului este foarte importantă din punct de vedere strategic. Dacă suntem doar pe pământ, în noi înșine sau în carne, suntem învinși de Satan.

Dar dacă ne dăm seama că suntem așezați cu Cristos în locurile cerești, în al treilea cer, fiind împuterniciți de Domnul în forța puterii Sale, ne dăm seama că suntem una cu Domnul și inamicul este sub picioarele noastre!

Când vedem asta, înțelegem; când vedem cine suntem și care este poziția noastră, inamicul este învins, căci avem asta în realitate.

De aceea, dumnezeul acestui veac lucrează pentru a ne orbi ochii, astfel încât să nu vedem ce este Domnul pentru noi, ce suntem noi în Domnul și poziția pe care o avem în Cristos! O, Doamne Isuse!

Fie ca noi să ne întoarcem către Domnul și să rămânem în duhul nostru, cerându-I Domnului să ne dea viziunea despre unde ne aflăm și cine suntem în El, astfel încât să putem învinge dușmanul în mod spontan în Domnul!

Doamne Isuse, stăm în Tine și suntem una cu Tine pe pământ astăzi. Ne dăm seama că lupta noastră nu este împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva puterilor rele din locurile cerești. Așadar, ne exersăm duhul, Doamne, și suntem una cu Tine în duh. Aleluia, deși dușmanul și puterile lui sunt în locurile cerești, noi suntem așezați cu Cristos în al treilea cer! Slavă Domnului, când suntem în duhul nostru, una cu Domnul, suntem în al treilea cer, una cu Cristos în înălțarea Sa, iar dușmanul este sub picioarele noastre! Amin, Doamne, Te iubim și iubim biserica și vrem să fim împuterniciți în Domnul și în forța tăriei Sale. Fie ca noi să vedem că nu suntem pe pământ și nici măcar nu în locurile cerești, ci în al treilea cer, mult deasupra oricărei stăpâniri și puteri, una cu Domnul! Amin, Doamne, suntem una cu Tine în victoria Ta. Declarăm victoria Ta. Isus Cristos este Domnul! Inamicul a fost învins! Aleluia, Dumnezeu îl va zdrobi în curând pe Satan sub picioarele bisericii! Slavă Domnului!