Îl savurăm pe Cristos in Cuvântul Său

Inviorarea de Dimineață

Experimentăm harul Domnului – harul abundent, la vreme de nevoie și care se înmulțește

by 6 Comments

Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos! 2 Petru 1:2

Slavă Domnului că El este har pentru noi, iar noi, credincioșii în Cristos, putem experimenta harul Domnului așa cum este revelat în Noul Testament.

Avem credință și dragoste prin harul Său, stăm în harul Său abundent, savurăm mângâiere și nădejde în har, venim la tronul harului, primim provizia oricărui har, savurăm harul care se înmulțește și chiar savurăm harul mai mare al lui Dumnezeu prin faptul că suntem smeriți.

Există multe aspecte ale harului, iar noi, ca credincioși în Cristos, putem și ar trebui să-L experimentăm pe Cristos ca har! Harul nu este ceva ce Dumnezeu ne dă sau face pentru noi; harul nu este doar o favoare nemeritată. Mai mult, harul nu este doar ceva exterior sau o bucurie, o pace sau o victorie.

Acestea pot face parte din harul Domnului sau din efectele harului Său, dar harul este Dumnezeul Triunic distribuit în Cristos în noi, credincioșii Săi, pentru a fi experimentat de noi ca savurarea noastră.

Dumnezeu ni se dăruiește pur și simplu în multe feluri, în multe situații, în multe momente și în multe aspecte pentru ca noi să-L savurăm și să ne împărtășim din El.

El vrea să fie savurat de noi. Noi, credincioșii în Cristos, trebuie să experimentăm harul Domnului așa cum este revelat în Noul Testament. Harul este foarte mult pentru experimentarea noastră.

În conceptul nostru natural, credem că, dacă avem o slăbiciune naturală sau trăim în viața naturală, nu putem savura niciodată harul lui Dumnezeu. Acesta este conceptul nostru, nu cuvântul lui Dumnezeu. Este destinul nostru să savurăm harul lui Dumnezeu și mai ales atunci când suntem slabi avem nevoie de harul Lui.

Avem multe slăbiciuni, falimentăm atât de mult, suntem slabi și suntem atât de naturali; când ne dăm seama de toate acestea, ne dăm seama de nevoia noastră de harul lui Dumnezeu. Destinul nostru a fost predestinat înainte de întemeierea lumii și anume să savurăm harul lui Dumnezeu, adică să-L savurăm pe Cristos ca har.

A-L savura pe Cristos ca har nu este ceva ce ține de abilitate sau condiție spirituală; Dumnezeu ne-a rânduit să savurăm har. Nu ar trebui să credem că, dacă suntem spirituali, avem privilegiul de a savura harul lui Dumnezeu, dar atunci când nu suntem spirituali, nu putem savura harul Său.

Acesta este un concept religios. De fapt, savurăm mai mult har, nu atunci când suntem spirituali sau nu suntem slabi, ci în slăbiciunile noastre. În slăbiciunile noastre venim la Domnul într-un mod mai disperat pentru a-L savura ca har, a ne împărtăși din El ca har și a depinde de harul Său.

Fie ca noi să venim așa cum suntem, zi de zi, să-L savurăm pe Domnul ca har. Fie ca noi să ne dăm seama de nevoia noastră de a experimenta harul Domnului așa cum este revelat în Noul Testament și fie ca noi să venim la Domnul pur și simplu pentru a-L experimenta ca har.

Trebuie să experimentăm harul Domnului după cum este revelat în Noul Testament

Prima persoană din Noul Testament care a experimentat harul a fost Maria. În Luca capitolul 1, îngerul Gabriel a venit la ea și i-a spus: Bucură-te, ai fost hăruită; Domnul este cu tine.

Ea s-a tulburat și a început să se întrebe: „Ce înseamnă aceasta?” Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Maria, căci ai aflat har la Dumnezeu!”. Apoi i-a spus că va rămâne însărcinată și va naște un fiu, al cărui nume va fi Isus. El va fi Mântuitorul poporului Său.

Reacția și răspunsul ei au fost: „Iată, roaba Domnului! Facă-mi-se după cuvântul Tău.” Ea savura har; era într-o stare umilă, era smerită și pur și simplu deschisă, așa că Domnul avea un vas pe care să-l umple cu har.

Harul este de fapt Dumnezeu venind la noi pentru a intra în noi. Conform principiului primei mențiuni, în cazul Mariei vedem prima mențiune a harului; cu ea vedem încarnarea lui Dumnezeu. Harul este Cristos venind la noi pentru a fi totul pentru noi și a trăi în noi.

Avem credință și dragoste prin harul supraabundent al Domnului

Și harul Domnului nostru s-a înmulțit peste măsură de mult împreună cu credința și cu dragostea care este în Hristos Isus. 1 Timotei 1:14

1 Timotei 1:14 vorbește despre harul Domnului care este supraabundent cu credință și dragoste în Cristos Isus. Harul nu este nimic altceva decât Cristos Însuși, iar toate experiențele noastre ca și credincioși în Cristos sunt experimentări ale lui Cristos ca har.

Noi, creștinii, experimentăm harul lui Dumnezeu în economia lui Dumnezeu. În primul rând, avem credință și dragoste prin harul supraabundent al Domnului. Slavă Domnului că harul Său nu ne-a fost dat doar nouă; acest har este supraabundent!

Harul Domnului Isus este din belșug în noi cu credință și dragoste în Cristos Isus. Prin har suntem mântuiți și prin har avem credință să credem în Domnul și dragoste să-L iubim. Avem nevoie de mai multă credință și mai multă dragoste; calea de a obține credință și dragoste este prin har.

Când vedem frumusețea Domnului, suntem captivați de El și savurăm prețiozitatea Lui. Pur și simplu Îl iubim. Când Domnul ni se dezvăluie și Îl vedem, Îl apreciem, credința se ridică în noi pentru a crede în El și Îl iubim.

Prin credință, ne împărtășim din Cristos și, prin dragoste, Îl savurăm. Slavă Domnului că El vine în noi ca har pentru a deveni credința și dragostea noastră.

Doamne Isuse, vrem să-L savurăm pe Cristos ca har astăzi. Fie ca noi să fim cei care savurează harul Domnului Isus Cristos cu duhul nostru astăzi! Aleluia, avem credință și dragoste prin harul din belșug al Domnului! Amin, Doamne, vrem să Te savurăm în dragoste și să ne împărtășim din tot ceea ce ești Tu în credință. Descoperă-ne ca să vedem cine ești. Infuzează-ne cu ceea ce ești Tu și devino credința și dragostea noastră! O, Doamne Isuse, Te iubim! Credem în Tine! Tu ești Cel mai prețios!

Am obținut acces la har și stăm în harul îmbelșugat al lui Dumnezeu

Romani 5:2 ne spune că am obținut acces la har și stăm în har; acesta este harul îmbelșugat al lui Dumnezeu. Prin credință am obținut acces la acest har în care stăm.

Astăzi, noi, cei care credem în Cristos, nu suntem sub lege, ci sub har în economia lui Dumnezeu. Prin credință, care este Cristos Însuși infuzându-ne cu ceea ce este El pentru ca noi să credem în El și să fim uniți cu El, am obținut acces la har.

Acum stăm în har. Savurăm harul îmbelșugat al Domnului. Nu ne sprijinim doar pe Domnul; stăm în El, suntem una cu El și ne odihnim în El.

Așa cum nu ne sprijinim pe un avion atunci când zburăm dintr-un oraș în altul, ci ne odihnim în el, rămânând în el, tot așa nu ne sprijinim doar pe Isus, ci rămânem în El, stăm în El și ne odihnim în El.

Astăzi stăm în har. Aleluia, păcatul este șters și noi stăm în har! Avem acces prin credință la acest har în care stăm și ne lăudăm datorită nădejdii gloriei lui Dumnezeu!

Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ne-ai dat acces la har! Slavă Domnului, am obținut acces la har și stăm în harul îmbelșugat al lui Dumnezeu! Ne deschidem Ție, Doamne, și vrem să Te savurăm continuu ca har. Fie ca noi să fim părtași la harul Domnului Isus Cristos și să-l savurăm. Fie ca noi să fim astăzi în har, savurând harul îmbelșugat al Domnului. Aleluia, Cristos, ca Duh dătător de viață, este har pentru noi și El e îmbelșugat!

Savurăm mângâierea eternă și buna nădejde a lui Dumnezeu în har

Și Însuși Domnul nostru Isus Hristos și Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit și ne-a dat prin harul Său o mângâiere veșnică și o bună nădejde. 2 Tes. 2:16

În acest har, savurăm mângâierea eternă și buna nădejde a lui Dumnezeu (2 Tesaloniceni 2:16).

Acum Însuși Domnul nostru Isus Cristos și Dumnezeu Tatăl nostru, care ne-a iubit și ne-a dat mângâiere eternă și nădejde bună în har. Această mângâiere eternă este ceva ce vine la noi prin har.

Natura acestei mângâieri este de așa natură încât va răzbi în noi și ne va ajuta să trecem prin orice, căci este o mângâiere eternă. Mângâierea pe care o primim de la Dumnezeu nu este trecătoare, ci eternă; această mângâiere este viața eternă.

Avem nevoie de mângâiere. Trecem prin tot felul de situații zi de zi și avem nevoie de mângâierea eternă a Domnului. Mângâierea eternă a Domnului este suficientă pentru orice fel de situație și mediu.

Savurăm mângâierea Lui eternă și savurăm, de asemenea, o bună nădejde în har. Aceasta înseamnă că suntem umpluți de nădejde pe măsură ce-L savurăm pe Domnul ca har, căci vom intra în gloria Domnului la întoarcerea Sa!

În timp ce Îl savurăm pe Domnul ca har astăzi, suntem plini de nădejdea că vom intra în gloria Sa la venirea Domnului! Aleluia!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai dat mângâiere eternă și o bună nădejde în har. Vrem să rămânem astăzi în savurarea Domnului Isus Cristos ca har pentru a savura mângâiere eternă și buna nădejde. Aleluia, mângâierea lui Dumnezeu este eternă, nu trecătoare, iar această mângâiere ne este suficientă! Slavă Domnului, mângâierea eternă a Domnului este suficientă pentru orice fel de mediu și situație. Amin, Doamne, Îți mulțumim că ne-ai adus în savurarea Ta ca har. Îți mulțumim pentru buna nădejde pe care ne-o dai în har.

Ne apropiem cu îndrăzneală de tronul harului pentru a găsi har pentru ajutor la vreme de nevoie

Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie. Evrei 4:16

Evrei 4:16 este un verset minunat care ne încurajează să ne apropiem cu îndrăzneală la tronul harului, ca să putem găsi har pentru ajutor la vreme de nevoie.

Când venim la Domnul în duhul nostru, exersându-ne duhul pentru a atinge tronul harului, vom găsi har pentru ajutor la vreme de nevoie.

Avem nevoie de ajutor. Avem nevoie de ajutor la vreme de nevoie tot timpul. Domnul știe că avem nevoie de ajutor, așa că El ne-a oferit ajutor la vreme de nevoie ori de câte ori venim la tronul harului.

Am putea crede că nu avem nevoie de atât de mult ajutor, căci putem face una sau alta și știm cum să facem una și alta. Dar pentru noi, a-L trăi pe Cristos este ceva ce ține de a avea nevoie de har tot timpul.

Nu este ceva ce ține de spiritualitate sau de condiția noastră spirituală; cu toții avem nevoie de ajutor, care este harul!

Singurul care nu a suferit din cauza slăbiciunii în acest fel a fost Domnul Isus. Acesta este acum har pentru noi ori de câte ori ne apropiem cu îndrăzneală de tronul harului.

Fie ca noi să nu fim privați de savurarea tronului harului prin faptul că ne ținem de conceptul nostru religios. Fie ca noi să nu fim ținuți înapoi de concepțiile și religiozitatea noastră și, prin urmare, să nu savurăm ajutorul oportun dat nouă prin har.

Fie ca noi să venim zilnic la tronul harului în duhul nostru. Cristos, care stă pe tronul din ceruri, este acum în duhul nostru, căci duhul nostru este locuința Sa (Efeseni 2:22).

Ori de câte ori ne întoarcem către duhul nostru, atingem tronul din ceruri, iar acest tron este de har pentru noi. Fie ca noi să ne apropiem mereu de tronul harului pentru a-L primi și a-L savura pe Cristos ca har al nostru pentru ajutor la momentul potrivit.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai instalat tronul harului în duhul nostru! Aleluia, ne putem apropia cu îndrăzneală la tronul harului pentru a primi îndurare și a găsi har pentru ajutor la nevoie! Amin, Doamne, ne apropiem astăzi de tronul harului. Ne apropiem cu îndrăzneală. Avem nevoie de harul Tău. Avem nevoie de har pentru ajutor la momentul potrivit. O, Doamne, fie ca să nu fim privați de savurarea tronului harului prin concepțiile noastre religioase. Fie ca noi să continuăm să ne apropiem de tronul harului în duhul nostru pentru a-L primi și a-L savura pe Domnul Isus ca har!

Primim resursa abundentă a oricărui har a lui Dumnezeu

Și Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiți în orice faptă bună. 2 Cor. 9:8

2 Corinteni 9:8 vorbește despre primirea resursei abundente a oricărui har a lui Dumnezeu. În experimentarea de către noi a harului în economia lui Dumnezeu, noi, credincioșii în Cristos, primim resursa abundentă a oricărui har a lui Dumnezeu.

Resursa abundentă a oricărui har a lui Dumnezeu este din belșug, iar această resursă abundentă este tot harul. Avem nevoie de tot harul. Dumnezeu poate să ne abunde orice har, astfel încât, având întotdeauna toată îndestularea, să prisosim în orice faptă bună.

Dumnezeu poate să ne abunde harul Său; pe măsură ce savurăm harul îmbelșugat al Domnului, avem toată îndestularea și prisosim în orice faptă bună.

Lucrarea noastră pentru Domnul și în Domnul nu este o luptă sau ceva ce trebuie să facem; este o revărsare a savurării de către noi a harului îmbelșugat al Domnului! Amin!

Fie ca noi să cooperăm cu Domnul în slujba noastră adusă Lui, savurând harul Său îmbelșugat și primind rezerva oricărui har.

Fie ca noi să venim la Domnul pentru a-L savura și pentru a fi umpluți de savurarea lui Cristos. Și apoi, când L-am savurat suficient pe Domnul, va exista o revărsare a vieții divine din noi, care este lucrarea noastră.

Pe măsură ce predicăm Evanghelia, îi vizităm pe cei noi și facem multe lucruri pentru Domnul, fie ca noi să ne dăm seama de nevoia noastră de rezerva abundentă de har al Domnului.

Doamne Isuse, ne deschidem Ție pentru a primi resursa abundentă a oricărui har a lui Dumnezeu! Aleluia, Dumnezeu poate să aprovizioneze abundent orice har, pentru ca, având întotdeauna în toate lucrurile din belșug, să prisosim în orice faptă bună! Amin, Doamne, fie ca harul Tău să ne aprovizioneze astăzi! Fie ca noi să avem tot din belșug savurând harul Tău astăzi! Fie ca noi să prisosim în orice faptă bună savurând harul abundent al lui Dumnezeu!

Putem savura constant harul lui Dumnezeu care se înmulțește

Harul lui Dumnezeu nu este doar din belșug, ci se și înmulțește. Savurăm constant harul care se înmulțește al lui Dumnezeu (1 Petru 1:2b; 2 Petru 1:2; Apocalipsa 22:21). Harul se înmulțește în noi.

Harul pe care-l savurăm nu este mort sau pe moarte, ci viu și se înmulțește. Harul ni se înmulțește zi de zi. Avem nevoie de tot harul. Avem nevoie de har din belșug. Avem nevoie de har înmulțit. Mai ales pe măsură ce poverile cresc, Dumnezeu Își înmulțește harul. Harul poate într-adevăr să ne împlinească toate nevoile.

Pe măsură ce trecem prin atâtea lucruri în viața noastră creștină, avem nevoie de har. Pe măsură ce trecem prin atâtea situații în viața noastră umană, în viața de familie, în viața de biserică, în situațiile noastre profesionale etc., harul Domnului Isus se poate înmulți pentru a satisface nevoia.

Pur și simplu trebuie să rămânem în savurarea lui Cristos ca har zi de zi. Trebuie să ne deschidem către Domnul și să venim la El așa cum suntem, savurându-L ca har.

Pe măsură ce savurăm harul Său, harul Său va împlini toate nevoile noastre și va purta toate poverile. Slavă Domnului că harul Său se înmulțește și este gata să ne împlinească toate nevoile, indiferent de situație!

Doamne Isuse, vrem să savurăm în mod constant harul care se înmulțește al lui Dumnezeu! Aleluia, harul lui Dumnezeu se înmulțește și se multiplică! Amin, Doamne, ne deschidem Ție astăzi. Venim la Tine pentru a savura harul Domnului Isus Cristos. Fie ca harul Tău să se înmulțească pentru noi. Venim la Tine în timp ce trecem prin atâtea situații din viața noastră umană, din viața noastră de familie și din viața noastră de biserică. Înmulțește harul Tău. Avem nevoie de harul Tău care se înmulțește. Depindem de harul Tău!

Savurăm harul mai mare al lui Dumnezeu prin faptul că suntem smeriți

Dar, în schimb, ne dă un har și mai mare. De aceea zice Scriptura: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriți. Iacov 4:6

Putem savura harul mai mare al lui Dumnezeu prin faptul că suntem smeriți (Iacov 4:6; 1 Petru 5:5). Dumnezeu se împotrivește celor mândri, dar dă har celor smeriți.

Când suntem mândri, când credem că știm ce facem și cine suntem, având atitudinea de a nu avea nevoie de Domnul și de harul Său, nu putem savura har.

Nu putem savura har atunci când suntem mândri. Mai mult, când suntem mândri, Dumnezeu ni se împotrivește. Cuvântul „a rezista” se referă la rezistență în sensul de rezistență militară.

Dumnezeu ni se împotrivește atunci când suntem mândri și nu ne poate da niciun har. Cei mândri nu pot experimenta harul. Mândria ne face nebuni. Dar când suntem umili, când suntem dispuși să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu, putem savura har, un har și mai mare.

Harul are o măsură; Domnul este fără măsură, dar experimentarea noastră din El are o măsură. Când suntem umili, avem o măsură sporită de har, căci savurăm un har mai mare. Când suntem mândri, suntem înguști la minte și nu putem savura niciun har. O, Doamne!

Din cauza decăderii omului, mândria a fost injectată în ființa noastră; suntem cu toții mândri, dar trebuie să recunoaștem acest lucru pentru ceea ce este. Poate că suntem capabili să funcționăm într-un mod natural, fiind un individ puternic, dar nu există har acolo.

Fie ca noi să-L căutăm pe Domnul în această privință, astfel încât El să poată trata fiecare element de mândrie care este în ființa noastră.

Fie ca noi să-I permitem Domnului să ne smerească și fie ca noi să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu. El folosește multe falimente pentru a ne smeri. Fie ca noi să nu compensăm falimentul nostru printr-un fel de autojustificare și găsind scuze pentru noi înșine.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului în falimentele noastre și să-I permitem să ne slujească, să ne învețe și să ne perfecționeze chiar și în falimentele noastre și vom savura un har mai mare.

Fie ca Domnul să Se îndure de noi. Întrucât mândria este în noi toți, s-ar putea să nu fim mândri astăzi, dar Satan ne poate face să fim mândri mai târziu, când vom fi mai utili Domnului.

Fie ca noi să-I permitem Domnului să ne expună mândria și să o trateze. Suntem prada lui Satan atunci când suntem mândri. Când suntem mândri, suntem cea mai nebună persoană. Când suntem umili, suntem cea mai înțeleaptă persoană.

Fie ca noi să-I permitem Domnului să aibă o cale în ființa noastră astăzi. Fie ca noi să venim la El din nou și din nou și fie ca El să ne expună mândria, să o trateze și să ne facă umili, astfel încât să putem primi un har mai mare. Cât de mult avem nevoie să savurăm harul Domnului Isus Cristos astăzi!

Doamne Isuse, venim la Tine pentru a Te savura ca har mai mare astăzi. Fie ca noi să fim dispuși să fim făcuți umili sub mâna puternică a lui Dumnezeu. Amin, Doamne, mântuiește-ne de mândria noastră. Mântuiește-ne de a fi o poziție în care Tu ni te opui. Fie ca noi să fim frați și surori simpli care-L savurează pe Domnul ca har zi de zi. O, Doamne Isuse, lărgește-ne inima pe măsură ce Tu răzbați în noi și ne expui mândria. Mărește-ne capacitatea de a Te savura ca har mai mare. Fie ca noi să nu Te limităm în ființa noastră. Mărește măsura harului savurat de noi astăzi. Ne deschidem Ție, dragă Doamne, și vrem să savurăm harul Domnului Isus Cristos astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Experience the Grace of the Lord – the Abounding, Timely, and Multiplying Grace, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 6 cu tema: Harul în cartea Fapte (ziua 2), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Savurăm diferite aspecte ale harului – Dumnezeu în Cristos distribuit întru noi pentru savurarea noastră

by 5 Comments

Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toți! Amin. Apocalipsa 22:21

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să cunoaștem, să experimentăm și să savurăm harul lui Dumnezeu, adică trebuie să-L savurăm pe Dumnezeu în Cristos ca porție a noastră pentru savurarea noastră, împărtășindu-ne din multele aspecte diferite ale harului în experimentarea noastră zi de zi. Amin!

Săptămâna aceasta, venim la subiectul Harul în cartea Fapte și vrem să vedem cum Îl putem savura pe Cristos ca har în viața noastră de zi cu zi. De multe ori în viața de biserică, ne salutăm unii pe alții cu: Harul fie cu tine! sau Har ție, și facem bine să facem asta.

Dar ce este harul? Cum putem savura harul? Cum este harul legat de viața noastră de zi cu zi? Trebuie să vedem că harul lui Dumnezeu este ceva de o importanță extraordinară, căci astăzi suntem în epoca harului, iar întreaga Biblie se încheie cu: Harul Domnului Isus să fie cu toți sfinții.

Ceea ce încununează întreaga revelație din Biblie, ceea ce finalizează și chiar concluzionează revelația din cuvântul sfânt al lui Dumnezeu, este harul. Nu este vorba de a face lucruri pentru Dumnezeu, de străduința noastră sau de lupta noastră pentru a face lucruri pentru El – este vorba de har.

Când a venit Cristos, a venit harul. Înainte de Cristos, exista legea lui Moise, iar poporul lui Dumnezeu trebuia să respecte legea pentru a fi în relație corectă cu Dumnezeu.

Dar acum, că a venit Cristos, harul este aici. Nu mai suntem în epoca legii – suntem acum în epoca harului și putem și ar trebui să Îl savurăm pe Cristos ca har în toate lucrurile.

Harul este Dumnezeul Triunic Însuși distribuit în ființa noastră și experimentat ca savurarea noastră

Ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăție a harului Său, în bunătatea Lui față de noi în Hristos Isus. Efeseni 2:7

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să cunoaștem, să experimentăm și să savurăm harul lui Dumnezeu (Efeseni 2:7; 1 Corinteni 15:10). Harul lui Dumnezeu, are o importanță extraordinară.

Conform revelației divine din Noul Testament, harul nu este doar ceva ce Dumnezeu face pentru noi sau ne dăruiește, ci Dumnezeu Însuși, ceea ce Dumnezeu este pentru noi spre savurarea noastră (Ioan 1:16-17; 2 Corinteni 12:9).

Noul Testament dezvăluie că harul nu este în principal lucrarea pe care Dumnezeu o face pentru noi sau lucrurile pe care ni le dă El; mai degrabă, harul este Dumnezeul Triunic Însuși distribuit în ființa noastră și experimentat ca savurarea noastră.

De multe ori venim la Domnul și Îi cerem să facă lucruri pentru noi, să ne ajute să facem mai bine și să ne facă un frate sau o soră mai bun(ă), astfel încât să putem aduce o binecuvântare vieții de biserică. Dar acesta nu este har; harul este ceva intrinsec, ceva ce ține de Dumnezeul Triunic distribuit în ființa noastră pentru a fi experimentat de noi ca savurarea noastră. Amin!

Putem înțelege acest lucru pe plan mental, dar cât de mult suntem în experimentarea reală a harului în viața noastră de zi cu zi? Fie ca noi să avem o rugăciune în noi ca Domnul să ne acorde măsura de har de astăzi. Cât de mult avem nevoie de harul Domnului în fiecare zi.

Fie ca noi să ne rugăm unii pentru alții pentru a-L savura pe Dumnezeu în Cristos ca har. Fie ca noi să ne rugăm unii pentru alții ca toți sfinții să experimenteze măsura harului pentru astăzi.

Ioan 1:17 ne spune că harul a venit prin Isus Cristos; aceasta indică faptul că harul nu este un lucru, ci o persoană. Personificarea harului este Dumnezeu Însuși. Pavel și-a dat seama de acest lucru când a spus că s-a ostenit mai mult decât alții, dar nu el, ci harul lui Dumnezeu care este cu el (1 Corinteni 15:10).

Dumnezeu nu ne dă doar un dar, ceva numit har; harul este o Persoană, căci atunci când a venit Cristos, a venit harul. Harul lui Dumnezeu este cu noi; fie ca acest har, care este persoana minunată a lui Cristos pe care o savurăm, nu este în zadar.

Dacă punem laolaltă 1 Corinteni 15:10 și Galateni 2:20, vedem că nu mai sunt eu, ci Cristos, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine. Harul este persoana lui Isus Cristos; harul a venit în persoana lui Isus Cristos. Când Dumnezeu este savurat de noi, acesta este har.

Dumnezeu vrea să fie savurat de om ca har, așa că El a venit în persoana lui Isus Cristos ca har pentru a fi savurat de noi.

Harul este Dumnezeu în Fiul Său, Isus Cristos, pentru a fi porția noastră, astfel încât să putem savura tot ceea ce este El. Harul este Dumnezeu venind la noi, fiind savurat de noi și venind să fie experimentarea și savurarea noastră.

Pentru ca acest lucru să se întâmple, Dumnezeu a trecut printr-un proces. El a devenit om, fiind încarnat ca ființă umană, iar oamenii L-au văzut și L-au atins și au primit har după har de la El. El a murit pe cruce pentru a realiza răscumpărarea și a mers mai departe pentru a deveni un Duh dătător de viață.

Trăirea umană pe care a avut-o a fost minunată, perfectă și bogată în exprimarea lui Dumnezeu în toate atributele Sale divine manifestate în virtuțile Sale umane. Dar apoi El a murit și, după trei zile de moarte, a înviat pentru a deveni un Duh dătător de viață. El a biruit moartea, a ieșit din moarte și a înviat.

Acum, Dumnezeul Triunic procesat a fost finalizat pentru a fi Duhul dătător de viață, iar acest Duh ne dă har și chiar este har cu duhul nostru. Dumnezeu a investit mult timp și muncă pentru a trece printr-un proces pentru a deveni harul cu duhul nostru, pentru ca noi să Îl putem savura.

Harul nu este doar Cristos Însuși; este, de asemenea, Cristos mișcând, Cristos lucrând, Cristos domnind, Cristos convingând, Cristos supunând, Cristos mântuind și Cristos înălțând.

Harul nu este doar Cristos; este Cristos făcând multe lucruri pentru savurarea și experimentarea noastră. Poate că nu ne-am gândit la har în acest fel, dar harul este Cristos în lucrarea Sa cerească mișcând, lucrând, domnind, convingând, supunând, mântuind și înălțând.

Când Îl savurăm pe Cristos, când Îl vedem și-L apreciem acest Cristos viu și activ, ne împărtășim din El ca har. Fie ca noi să venim la Domnul zi de zi întorcându-ne către duhul nostru pentru a-L savura ca har. Fie ca noi să ne dăm seama că Dumnezeul personificat, care este har, este disponibil pentru savurarea și experimentarea noastră.

Harul este ceva ce ține de a-I permite lui Cristos să fie totul pentru noi, pentru savurarea noastră. Harul nu este ceva ce ține de ceea ce putem face noi, ci de ceea ce este El pentru noi și ceea ce poate face în noi, pentru noi și prin noi.

Doamne Isuse, vrem să cunoaștem, să experimentăm și să savurăm harul lui Dumnezeu cu duhul nostru! Aleluia, harul este Dumnezeu Însuși pentru savurarea noastră! Amin, Doamne, ne deschidem Ție astăzi doar pentru a Te savura! Fie ca noi să avem o schimbare în conceptul nostru ca să nu-Ți cerem să faci lucruri pentru noi și să ne dai lucruri, ci să venim să Te savurăm ca har! Aleluia, harul este Dumnezeul Triunic Însuși distribuit în ființa noastră și experimentat ca savurarea noastră! Amin, Doamne, vrem să Te savurăm astăzi. Fie ca să vedem că personificarea harului este Dumnezeu Însuși și fie ca să-Ți permitem să fii totul pentru noi și în noi! Slavă Domnului, nu mai sunt eu, ci Cristos! Aleluia, ne ostenim pentru Domnul, dar nu suntem noi, ci harul lui Dumnezeu care este cu noi! Îți mulțumim, Doamne, că Te putem savura ca har. Aleluia, harul este Dumnezeu în Fiul Său, Isus Cristos, ca să fie porția noastră, astfel încât să putem savura tot ceea ce este El! Amin, Doamne, vrem să-L savurăm pe Cristos mișcându-se, lucrând, domnind, convingând, supunând, mântuind și înălțând în noi! O, ce har minunat!

Diferite aspecte ale harului pentru experimentarea și savurarea noastră în viața noastră creștină

Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus. Și un mare har era peste toți. Fapte 4:33

Noul Testament ne arată multe aspecte diferite ale harului pentru experimentarea și savurarea noastră în viața noastră creștină. Dacă am citi întregul Noul Testament și am verifica, exista aproximativ 100 de aspecte ale harului; în acest articol, am dori să menționăm și să ne concentrăm asupra a 17 dintre ele.

Slavă Domnului pentru diferitele aspecte ale harului pentru experimentarea noastră!

În Fapte 4:33 vedem un mare har; după ce Duhul fusese distribuit în primele zile din cartea Fapte, sfinții au avut un mare har. Ei se adunau într-un singur acord, se adunau laolaltă, frângeau pâinea din casă în casă și cu mare putere dădeau mărturie despre învierea Domnului Isus.

Și un mare har era peste toți. Fie ca astăzi să avem un mare har peste noi toți, rămânând în învățătura și părtășia apostolilor, rugându-ne într-un singur acord și adunându-ne din casă în casă.

Credem că Domnul are o dorință, un interes, o dorință de a ne aduce mai mult har și de a ne împarte mai mult har, chiar de a ne revărsa mai mult har. Trebuie doar să cooperăm cu El. Fie ca mare har să fie peste noi toți, în toate bisericile locale din Africa, Europa, Asia, America de Nord și America de Sud.

Cu cât intrăm mai mult în acest har, cu atât mai mult ne va aduce la un singur acord și ne va face capabili să menținem singurul acord și să ducem mărturia Domnului la sfârșitul acestei epoci. Amin!

Fapte 11:23 vorbește despre harul vizibil; Barnaba a călătorit la Antiohia și, când a ajuns, a văzut harul lui Dumnezeu. Ce minunat e că harul poate fi vizibil!

Cum este posibil așa ceva? El a văzut ceva petrecându-se printre sfinți; viețile lor erau diferite, oamenii se schimbau, exista bucurie și pace acolo, iar harul se manifesta vizibil. Se manifesta ceva în viața lor și în întâlnirile lor, iar harul era vizibil.

Oamenii spun astăzi: Dacă aș putea să-L văd pe Dumnezeu, poate aș crede în El. Ei bine, trebuie să-i invităm la întâlnirile bisericii, astfel încât să vadă harul lui Dumnezeu vizibil!

Cu toții putem mărturisi că, atunci când venim la întâlnirile bisericii, vedem har printre sfinți. Putem fi plini de griji sau obosiți, dar harul este porția noastră în întâlniri și suntem umpluți din belșug de harul vizibil. Mulți dintre noi putem mărturisi despre experiențe în care am văzut har. Când vedem harul, ne bucurăm și suntem încurajați.

Harul ne mântuiește (Efeseni 2:5; Tit 2:11; 2 Timotei 1:9). Nu suntem mântuiți prin fapte sau lucrări, ci prin har. Mărețul har, ce dulce este acest cuvânt, care a mântuit un nenorocit ca mine! Acest imn, compus de John Newton, este atât de bogat și minunat, deoarece provine din experimentarea sa din Cristos.

Deși era o persoană dură și aspră, într-o zi s-a întors către Domnul și și-a dat seama că avea nevoie de Dumnezeu. Harul ne mântuiește. Suntem mântuiți prin har. Nu suntem mântuiți prin lege sau religie, ci prin har. Harul lui Dumnezeu aduce mântuire tuturor oamenilor.

Harul ne împuternicește (2 Timotei 2:1). Pe măsură ce degradarea se strecoară în biserici și mulți se abat de la economia lui Dumnezeu, trebuie să fim împuterniciți în harul care este în Cristos Isus.

Timotei a fost copilul spiritual al lui Pavel și un conlucrător mai tânăr; a fost încurajat de Pavel să fie împuternicit în har, în fața oricărei degradări. În timpul degradării și declinului, trebuie să fim împuterniciți în har. Harul poate face acest lucru în noi.

Harul este împărțit (Galateni 2:9). Iacov, Chifa și Ioan au înțeles că harul i-a fost dat lui Pavel; ceva i-a fost împărțit lui Pavel. Persecutorul bisericii, care se opunea Domnului și bisericii, acum primea har. Aceasta nu este ceva doctrinar, nu este ceva ce ține de învățătură, ci ceva ce ține de experimentare și savurare.

Ioan 1:14 și 16-17 vorbesc despre harul adevărat. Harul și realitatea merg împreună ca o pereche. Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, și noi am privit gloria Lui, o glorie ca a singurului născut din Tatăl, plin de har și realitate. Harul este real. Toți am gustat harul. Am văzut harul. Harul este real. Amin!

În Fapte 14:26, vedem că frații sunt încredințați harului lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care urmau să o îndeplinească. După ce cinci frați s-au adunat pentru a sluji Domnului cu rugăciune și post, Duhul a venit și le-a cerut să-i pună deoparte pe Saul și pe Barnaba pentru lucrarea la care El îi chemase.

Frații i-au încredințat pe cei doi Domnului și harului lui Dumnezeu. Pentru noi, a face lucrarea lui Dumnezeu este în întregime ceva ce ține de har.

Efeseni 3:8 vorbește despre harul pentru a funcționa. Harul i-a fost dat lui Pavel pentru a funcționa în a vesti neamurilor bogățiile nepătrunse ale lui Cristos ca Evanghelie. Lui Pavel i-a fost dată o funcție specială, iar această funcție i-a fost transmisă prin har.

Evrei 4:16 vorbește despre har pentru ajutor la timp. Putem și ar trebui să ne apropiem cu îndrăzneală de tronul harului pentru a primi îndurare și a găsi har pentru ajutor la timp. Cum accesăm harul? Cum primim harul? Trebuie să venim la tronul harului în duhul nostru.

Tronul reprezintă autoritatea și, în acest caz, este al harului, care se revarsă asupra noastră cu bogățiile lui Dumnezeu. Putem înainta cu îndrăzneală aplicând sângele prețios al lui Cristos pentru a veni la Domnul în duhul nostru și a fi alimentați cu har pentru ajutor la timp.

În fiecare zi, putem face timp să venim la Domnul în viața noastră de zi cu zi pentru a-L savura.

În Romani 5:2, 17 și 20-21, vedem harul abundent și care domnește. Stăm în acest har și ne lăudăm cu el. Harul este poziția noastră, iar harul este lauda noastră. Mai mult, harul domnește în noi. Când Îl savurăm pe Domnul, când savurăm diferitele aspecte ale harului în experiența noastră zilnică, harul domnește în noi.

Cu cât experimentăm mai mult harul, cu atât primim mai mult abundența harului, domnim în viață prin Cristos, căci El domnește în noi. Harul trebuie să domnească în noi ca împărat pentru a birui orice fel de lucru negativ. Această domnie prin dreptate este spre viața eternă, finalizându-se în Noul Ierusalim. Amin!

Doamne Isuse, vrem să savurăm feluritele aspecte ale harului în viața noastră creștină de zi cu zi și în viața de biserică. Amin, Doamne, fie ca să Te savurăm ca har și să fim umpluți de Tine ca har, ca să avem un mare har printre noi! Fie ca harul să fie atât de real pentru noi în viața noastră de zi cu zi, în osteneala noastră, în comportamentul și schimbarea noastră în viață, încât harul să fie vizibil! Oh, fie ca toți să vadă harul lui Dumnezeu savurat și exprimat printre noi în viața de biserică! Împuternicește-ne prin harul Tău. Dă-ne mai mult din harul Tău, ca să putem trăi viața creștină. Fie ca să ne împărtășim din harul real al lui Dumnezeu, savurându-L pe Cristos ca har în viața noastră de zi cu zi. Amin, Doamne, avem nevoie de harul Tău pentru a funcționa în viața de biserică într-un mod normal. Ne apropiem de tronul harului pentru a primi îndurare și a găsi har pentru ajutor la timp. Amin, Doamne, avem nevoie de harul Tău astăzi! Fie ca savurarea lui Cristos ca har să domnească în noi pentru ca harul să domnească în noi! Amin, Doamne, primim abundența harului și a darului dreptății pentru a domni în viață prin Isus Cristos! Slavă Domnului!

Și El mi-a zis: „Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. 2 Corinteni 12:9

Romani 3:24 ne spune că suntem îndreptățiți prin harul Său. Nu suntem îndreptățiți prin fapte; suntem îndreptățiți fără plată prin harul Său.

Plângeri 3:55 ne spune cum să primim harul: chemând Numele Domnului. Când chemăm Numele Domnului, primim har! O, Doamne Isuse!

Romani 12:6 vorbește despre daruri care ne sunt date conform harului. Fiecare credincios în Cristos primește daruri conform harului. Aleluia!

Un aspect foarte plăcut al harului este harul suficient, văzut în 2 Corinteni 12:9. Datorită revelațiilor pe care Pavel le-a primit de la Domnul, pentru ca inima lui să nu se înălțe din cauza cuvintelor pe care le-a auzit și a vedeniilor pe care le-a avut, Dumnezeu i-a dat un țepuș în carne.

Pavel L-a rugat pe Domnul de trei ori să îndepărteze acest țepuș, dar singurul răspuns al Domnului a fost: „Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită.” Așa că Pavel s-a lăudat mult mai mult cu slăbiciunea sa, pentru ca puterea lui Cristos să locuiască peste el.

Harul lui Cristos este puterea care se desăvârșește în slăbiciunea noastră. Dacă suntem puternici, nu putem savura har; când suntem slabi, ceea ce suntem cu toții, Îl putem savura Cristos ca har.

Harul atotsuficient ne umbrește, ne susține și ne întărește în mod pozitiv. Acest har ne protejează și ne acoperă, apărându-ne de dușman.

Nu vrem să arătăm altora că suntem slabi; mai ales frații cred că sunt atât de puternici și dau o față curajoasă când sunt în adunări. Dar când suntem puternici, Domnul nu poate lucra în noi, căci se pare că nu avem nevoie de El ca har.

De multe ori, când lucrurile merg bine, suntem autosuficienți și trăim ca și cum nu am avea nevoie de Domnul. O, Doamne! Așadar, Domnul aranjează lucrurile în viața noastră pentru a ne arăta cât de slabi suntem și, uneori, El poate chiar permite ca lucrurile să rămână în viața noastră pentru a ne expune continuu slăbiciunea.

Fie ca noi să ne dăm seama că suntem slabi și dependenți de Domnul și fie ca noi să ne dăm seama că aceasta este o binecuvântare, căci harul Lui ne poate fi suficient. Amin!

2 Corinteni 13:14 vorbește despre harul Domnului Isus Cristos. Apostolul Pavel a văzut că harul este al Domnului Isus Cristos, iar acest har al lui Cristos, împreună cu dragostea lui Dumnezeu și cu părtășia Duhului Sfânt, este cu noi, chiar cu duhul nostru. Slavă Domnului pentru harul lui Isus Cristos!

Harul Domnului Isus este cu duhul nostru; Cristos ca har este cu duhul nostru (Galateni 6:18; 1 Corinteni 16:23; 2 Timotei 4:22).

Unde este harul astăzi? Harul este cu duhul nostru. Tronul lui Dumnezeu este în duhul nostru. Calea de a atinge harul și de a primi harul este prin exersarea duhului nostru. Fie ca să nu ne neglijăm duhul nostru, ci să-l prețuim.

Întreaga Biblie se încheie cu: „Harul Domnului Isus să fie cu toți sfinții” (Apocalipsa 22:21). Mulți oameni știu că Geneza 1:1 spune că la început Dumnezeu a făcut cerurile și pământul.

Dar cine știe cum se termină Biblia? Ceea ce a făcut Domnul de-a lungul Bibliei este să ne aducă pe toți într-o experimentare mai subiectivă și personală a lui Cristos.

La început, Dumnezeu a creat cerurile și pământul, dar de-a lungul epocilor, El vrea să vină să fie har pentru noi. Fie ca noi să fim cei care savurează multele aspecte diferite ale harului în viața noastră creștină și în viața de biserică, astăzi și în fiecare zi!

Doamne Isuse, ne deschidem Ție pentru a savura diferitele aspecte ale harului în situațiile prin care trecem astăzi. Ne exersăm duhul pentru a chema Numele Tău și a ne împărtăși din Tine ca har. Amin, Doamne, fie ca noi să Te savurăm ca har suficient astăzi. Fie ca harul Tău să se manifeste în slăbiciunea noastră astăzi. Amin, Doamne, harul Tău este suficient pentru noi! Chiar și atunci când trecem prin situații dificile, când slăbiciunea noastră se manifestă și este expusă, vrem să Te savurăm ca har și să ne împărtășim din tot ceea ce ești Tu în duh. O, Doamne, chiar și atunci când pare că nu putem suporta ceva, pentru că suntem atât de slabi, venim la Tine! Acoperă-ne, protejează-ne și umbrește-ne cu harul Tău. Sprijină-ne, susține-ne și întărește-ne prin harul Tău. Aleluia, harul Domnului Isus este cu duhul nostru. Amin, Doamne, ne întoarcem către duhul nostru și ne exersăm duhul pentru a Te savura ca har! Aleluia, harul Domnului Isus este cu toți sfinții! Slavă Domnului pentru diferitele aspecte ale harului, toate acestea fiind Dumnezeu în Cristos pentru savurarea noastră astăzi!!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoy Different Aspects of Grace – God in Christ Dispensed into us for our Enjoyment, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 6 cu tema: Harul în cartea Fapte (ziua 1), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să fim în curgerea vieții și să facem o singură lucrare pentru zidirea Trupului lui Cristos

by 7 Comments

Iar dacă clădește cineva pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie. 1 Cor. 3:12

Cu toții trebuie să urmăm modelul apostolului Pavel de a face aceeași lucrare universal pentru Trupul unic, fiind salvați din râul de foc prin râul de sânge, pentru a fi în râul vieții și a face o lucrare în Trup în coordonare și cu smerenie, pentru ca Domnul să poată lucra în noi și cu noi. Amin!

Săptămâna aceasta am savurat subiectul menținerii în curgerea unică a lucrării Domnului pentru răspândirea bisericii și de a primi îndurarea Domnului pentru a fi salvați de uneltirile lui Satan.

Pe de o parte, trebuie să ne menținem în curgerea unică al lucrării Domnului, pentru ca El să aibă o cale de a răspândi biserica prin noi și în jurul nostru. Pe de altă parte, trebuie să fim atenți la uneltirile lui Satan de a deteriora biserica și de a zădărnici răspândirea bisericii pe pământ.

Cartea Fapte ne arată atât latura pozitivă, cât și cea negativă a istoriei răspândirii bisericii pe pământ, începând cu primii discipoli.

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care curge și El a curs în timp pentru a ajunge la noi în Domnul Isus. Mai mult, în ziua cincizecimii, Dumnezeu S-a revărsat asupra omului și, de atunci, Domnul curge într-un singur curent divin din epocă în epocă, din generație în generație.

Curentul apei vieții, curgerea vie a vieții, a ajuns acum la noi și vrem să ne menținem în unica curgere al vieții pe pământ astăzi.

Facem acest lucru, la nivel personal, dându-I Domnului preeminența în toate lucrurile din ființa noastră. Trebuie să-L iubim cu prima dragoste și cu cea mai bună dragoste, iar El va curge în noi și prin noi ca primele lucrări, căci El va lucra în noi și va curge prin noi.

Biserica este eternă și universală, așa că biserica trebuie să se răspândească constant pe pământ. Pe măsură ce creștem în viață și cooperăm cu Domnul pentru mișcarea Lui, Domnul are o cale de a se răspândi prin noi.

Pe măsură ce Domnul Se răspândește, însă, și noi cooperăm cu El pentru răspândirea Lui, El ne expune concepțiile, tradițiile și îngustimea minții.

Îl iubim pe Domnul și vrem ca El să Se răspândească, dar ființa noastră naturală este o piedică în lucrarea Domnului; așa că El strălucește asupra noastră și Îi permitem să răzbată în noi.

Asta vedem în istoria vie a răspândirii bisericii din cartea Fapte. În mod repetat, concepțiile, trecutul religios și tradițiile omului, precum și îngustimea minții au fost expuse de Domnul și, slavă Domnului, de multe ori a avut o cale de a răzbate!

Deși Satan, prin planul său, poate împiedica sau frustra răspândirea bisericii, Duhul Sfânt nu poate fi oprit! El va răzbate în unii oameni care sunt deschiși către El și se va mișca în ei și prin ei! Fie ca noi să fim astfel de oameni astăzi!

Să fim în curgerea râului vieții prin aplicarea râului de sânge pentru a fi salvați din râul de foc

Ferice de cei ce își spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieții și să intre pe porți în cetate! Apoc. 22:14

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care curge. Din eternitate în eternitate, El curge ca viață și vrea să-Și reverse viața în noi, ființele umane create de El după chipul și asemănarea Sa.

În Geneza 2 vedem un râu, care este un tip reprezentativ al râului vieții, iar în capitolul 3 vedem un alt râu, un tip reprezentativ al râului de foc.

Heruvimii aveau o sabie de flăcări, păzind calea spre pomul vieții din cauza neascultării omului. Flacăra semnifică sfințenia lui Dumnezeu, iar sabia semnifică dreptatea lui Dumnezeu.

În ceea ce privește dreptatea și sfințenia lui Dumnezeu, cu toții ar trebui să murim, căci râul de foc îi arde pe toți cei care nu ascultă de Dumnezeu și nu respectă standardele Sale.

Cum putem avea un râu de viață curgând în noi și din noi? Noi, cei care credem în Cristos, trebuie să permitem râului vieții să curgă prin noi, astfel încât să existe un râu de viață curgând din noi și în alții. Orice lucru care este în ființa noastră și nu permite râului vieții să curgă va fi ars de râul de foc.

Tot ceea ce avem și facem, toate cuvintele și faptele noastre și toată lucrarea noastră pentru Domnul, inclusiv lucrarea, familia și afacerile noastre, trebuie să fie în râul vieții.

Numai atunci când permitem râului vieții să curgă în noi și prin noi, se va produce ceva pentru zidirea bisericii – aur, argint și pietre prețioase (1 Corinteni 3:12-13). Dacă zidim pe temelie aur, argint și pietre prețioase, lucrarea noastră va rezista judecății râului de foc.

Dar dacă zidim cu lemnul, iarba și paiele cărnii și a omului natural, acestea vor fi arse de râul de foc, căci focul va descoperi ce fel de lucrare facem. O, Doamne Isuse!

Slavă Domnului că, între râul apei vieții și râul de foc, există un râu de sânge. Putem aplica sângele prețios al lui Cristos oricărui păcat și greșeală (1 Ioan 1:7, 9), și tot ce ar trebui mistuit de râul de foc va fi desființat, iar noi vom fi în râul apei vieții.

Slavă Domnului că avem râul de sânge pentru a trata tot ce este din ființa noastră. Pe de o parte, trebuie să ne examinăm pe noi înșine; pe de altă parte, după ce ne-am examinat pe noi înșine, trebuie să ne încredem în sângele Mielului.

Trebuie pur și simplu să ne spălăm hainele în sângele Mielului și să mergem mai departe cu Domnul pentru a ne împărtăși din El ca pom al vieții (Apocalipsa 22:14).

Putem fi salvați de la râul de foc în râul de apă prin râul de sânge. Doar ceea ce vine din viața lui Dumnezeu și este în râul de apă a vieții va rămâne; orice altceva va fi mistuit de foc.

Putem avea multe lucruri în noi care sunt bune, create de Dumnezeu și în mod natural frumoase și plăcute; acestea trebuie să treacă prin râul de sânge pentru a fi terminate de foc și a veni pe râul de apă a vieții.

Orice este în noi, orice abilitate și capacitate și orice dorință și opinie pe care o avem și care nu are viața lui Dumnezeu, va fi arsă. De aceea trebuie să ne deschidem Domnului din nou și din nou, pentru ca El să poată curge în noi ca râul de apă a vieții.

El a venit în noi ca râul vieții în momentul regenerării noastre, căci prin credință L-am primit pe Dumnezeul Triunic ca fântână a vieții în duhul nostru.

Acum bem continuu din El și aplicăm sângele prețios al lui Cristos pentru a-I permite să curgă în ființa noastră și să curgă din noi ca multe râuri de apă vie (Ioan 7:37-39). Acest râu de apă a vieții curge în noi și prin noi până la Noul Ierusalim, unde vedem un râu de apă a vieții! Aleluia!

Cetatea apei semnifică viața și sfințenia lui Dumnezeu și manifestă gloria lui Dumnezeu. Lacul de foc semnifică dreptatea lui Dumnezeu.

Fie ca noi să fim zilnic în râul de apă a vieții și să-I permitem Domnului să judece și să îndepărteze din noi orice nu este sfânt și nu aparține lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit în noi ca râul de apă a vieții! Aleluia, Dumnezeul Triunic este în noi, curgând în noi ca o fântână a vieții! Din duhul dinlăuntrul nostru curge o fântână a vieții – Dumnezeul Triunic curge în noi! Amin, Doamne, ne deschidem curgerii Tale. Curgi în fiecare parte a ființei noastre. Te iubim, Doamne, și vrem să rămânem în curgerea râului de apă a vieții. Fie ca râul de foc să ne curețe și să elimine din noi orice cu care viața și natura Ta nu sunt de acord. Amin, Doamne, fie ca orice nu este din viața și natura Ta să fie îndepărtat din ființa noastră. Fie ca viața și lucrarea noastră să fie în râul apei vieții. Aplicăm sângele Tău prețios, Doamne, și venim la Tine pentru a fi în Tine ca râul apei vieții. Curgi în noi. Curgi din noi. Curge-ne până în Noul Ierusalim! Aleluia, există un râu de apă a vieții care curge în noi și ne curge în Noul Ierusalim, totalitatea vieții eterne!

Să facem aceeași lucrare pentru zidirea bisericilor locale spre zidirea Trupului universal al lui Cristos

De aceea, preaiubiții mei frați, fiți tari, neclintiți, sporiți totdeauna în lucrul Domnului, căci știți că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică. 1 Cor. 15:58

Pe măsură ce citim și savurăm ceea ce Domnul a făcut cu și printre primii discipoli, trebuie să ne întrebăm ce fel de lucrare facem noi astăzi.

Putem fi ca Apolo, având o cunoaștere limitată a planului lui Dumnezeu, iar rezultatul lucrării noastre poate fi că unii ar putea dori să ne urmeze, dar acest lucru aduce dezbinare.

Sau putem fi ca Petru, fiind foarte împiedicați în utilitatea noastră pentru Domnul din cauza faptului că rămânem în vechile concepții, tradiții religioase și nu înaintăm în Domnul.

Sau putem urma modelul apostolului Pavel, făcând aceeași lucrare în mod universal pentru Trupul unic al lui Cristos (1 Corinteni 3:12; 15:58; 16:10; Efeseni 4:11-16).

Chiar dacă nu slujim cu timp integral ci avem un loc de muncă și ne ocupăm de multe lucruri legate de familia și viața noastră umană, cu toții facem o lucrare pentru Domnul, căci însăși viața noastră este lucrarea noastră, iar ceea ce împărtășim cu ceilalți face parte din slujba noastră.

Fie ca noi să învățăm de la apostolul Pavel să facem aceeași lucrare pentru zidirea Trupului universal al lui Cristos. S-ar putea să avem ideea că trebuie să-L întrebăm pe Domnul dacă este voia Lui să vizităm o anumită persoană pentru Evanghelie sau pentru păstorire.

Dar ceea ce trebuie să facem este să simțim dacă Dumnezeu vrea să mergem, dacă intrăm în lucrarea Lui, căci El face ceva și noi suntem una cu El.

Lucrarea din recâștigarea Domnului este pentru zidirea bisericilor locale spre zidirea Trupului universal al lui Cristos (Efeseni 2:21-22; 1 Corinteni 16:10). Aceasta este ceea ce vrem să facem astăzi.

Vrem nu doar să ne zidim propriul grup mic sau biserica noastră locală, ci să facem o lucrare pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos.

Lucrarea autentică implică lucrarea lui Dumnezeu cu noi. Înainte de a decide dacă ar trebui sau nu să facem ceva, trebuie mai întâi să-I permitem lui Dumnezeu să treacă prin mintea și voința noastră.

Trebuie să-L lăsăm să aibă o cale în noi de a ne trata mintea, emoțiile și voința, astfel încât ceva din El să poată fi infuzat în noi și să curgă din noi pentru ca alții să fie zidiți.

Fratele Lee a spus odată că există patru feluri de lucrători pentru Domnul.

Primul fel sunt conlucrătorii care corespund nevoilor slujbei lui Dumnezeu în epoca prezentă. Acesta este un mic grup de oameni care sunt tratați de Domnul și care sunt într-un singur acord.

Prin intermediul unor astfel de oameni, Domnul are o cale nestingherită de a elibera ceea ce este în inima Lui, iar întregul Trup al lui Cristos primește rezervă și îndrumare.

Al doilea fel de lucrători sunt conlucrătorii mai tineri; aceștia sunt dispuși să primească îndrumare și să vină sub coordonarea conlucrătorilor mai în vârstă și sunt dispuși să urmeze și să învețe în smerenie. Vrem să fim astfel de oameni astăzi.

Poate că nu avem porția de a fi cei care corespund nevoilor slujbei lui Dumnezeu astăzi, dar putem învăța să slujim sub conducerea și instruirea conlucrătorilor și prezbiterilor mai în vârstă, astfel încât Domnul să aibă o cale în noi pentru zidirea Trupului.

Al treilea fel de lucrători sunt cei care nu sunt dispuși să se supună conlucrătorilor mai în vârstă și care nu aparțin denominațiunilor, dar care sunt fericiți să rămână în părtășie cu noi.

Ei fac o lucrare pentru Domnul, dar nu sunt în părtășie sau sub conducerea conlucrătorilor. Al patrulea fel de lucrători sunt predicatorii și evangheliștii liberi dintre denominațiuni.

Ce fel de lucrători suntem astăzi? Ceea ce avem nevoie astăzi este primul și al doilea fel de lucrători. În ceea ce privește al treilea și al patrulea fel de lucrători, putem doar să-i lăsăm să-și aleagă propria cale.

Trebuie să ne dăm seama că, în cazul unor oameni, Dumnezeu nu le-a dat să meargă pe aceeași cale ca noi și nu îndrăznim să le spunem nimic. Indiferent de situația lor, atâta timp cât rămân în viața de biserică în părtășie și unitate, nu putem cere nimănui să facă același lucru pe care îl facem noi.

Trebuie să alegem să facem o singură lucrare pentru zidirea Trupului lui Cristos și trebuie să învățăm să fim în părtășie și coordonare, rămânând în părtășie cu conlucrătorii seniori și cu prezbiterii. Nu putem interveni în lucrarea altora și nu suntem aici pentru a dărâma lucrarea altora.

Fie ca toți să alegem înaintea Domnului în biserică ce ar trebui să facem și fie ca noi să fim lucrătorii care sunt una cu Domnul pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos.

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să facem o singură lucrare în mod universal pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos. Ne dăm Ție, dragă Doamne, pentru ca Tu să Te introduci în noi și să Te zidești în noi. O, Doamne, fie ca să nu existe niciun element al sinelui în lucrurile pe care le facem pentru Tine în viața de biserică. Îți permitem să treci mai întâi prin mintea și voința noastră, ca să ai o cale să te reverși în noi și să curgi din noi. Amin, Doamne, curgi în noi, curgi înăuntrul nostru și curgi din noi ca o singură lucrare pentru zidirea Trupului lui Cristos. Fie ca noi să fim cei dispuși să învățăm și să urmăm cu smerenie lucrarea lui Dumnezeu pentru zidirea bisericii. Salvează-ne, Doamne, de a ne face propria lucrare. Salvează-ne de a nu fi în părtășia și coordonarea Trupului și salvează-ne de a fi independenți de Trup. O, Doamne, fie ca noi să învățăm să slujim, fiind coordonați cu sfinții și având acoperirea conlucrătorilor seniori, ca să putem face cu toții o singură lucrare pentru zidirea bisericii!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Be in the Flow of Life & Do the One Work for the Building up of the Body of Christ, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 5 cu tema: Să ne păstrăm în singura curgere a lucrării Domnului pentru răspândirea bisericii și să primim îndurarea Domnului ca să fim mântuiți de uneltirile lui Satan (ziua 6), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Învățăm să nu aducem amestec în biserică și să ne împlinim cursul slujbei noastre

by 4 Comments

În adevăr, legea Duhului de viață în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului și a morții. Romani 8:2

Trebuie să învățăm din greșeala lui Iacov și din amestecul devastator al bisericii din Ierusalim, să nu aducem niciun amestec în viața de biserică și trebuie să învățăm din lecția lui Pavel să împlinim cursul slujbei noastre înaintea Domnului, indiferent de ce se întâmplă.

Slavă Domnului că El nu doar ne arată ce face într-un mod pozitiv prin discipoli și chiar mai mult, El ne dă lecții de învățat pentru a fi avertizați. Fie ca noi să primim îndurare de la Domnul pentru a fi mântuiți de uneltirile lui Satan de a zădărnici răspândirea și zidirea bisericii.

Cartea Fapte consemnează răspândirea Cristosului înviat în înălțarea Sa prin discipoli pentru producerea bisericilor ca împărăție a lui Dumnezeu pe pământ. Pe măsură ce Domnul căuta să se răspândească, discipolii lui Cristos, care erau evrei prin natură și prin constituție, L-au împiedicat pe Domnul în răspândirea Sa, căci Domnul le-a expus constituția și concepțiile lor. La fel este și cu noi astăzi.

Domnul dorește să se răspândească într-o anumită zonă sau într-un anumit grup de oameni, dar noi putem avea preconcepții despre acei oameni, poate nu ne plac anumite aspecte ale culturii lor și pur și simplu îi privim de sus. Așadar, Domnul poate să nu aibă o cale de a se mișca liber prin noi. O, Doamne!

Apostolul Petru, de exemplu, a trebuit să fie salvat de vălurile tradițiilor sale religioase și ale vechiului său mediu; el credea că mântuirea este pentru evrei, iar biserica este pentru evrei, dar Dumnezeu vrea să-L răspândească pe Cristos la toate națiunile. O, Doamne!

Fie ca noi să fim mântuiți de orice concepte culturale și religioase și fie ca noi să rămânem sub viziunea cerească a economiei eterne a lui Dumnezeu, astfel încât El să poată răzbate în noi și să curgă prin noi.

De asemenea, trebuie să fim mântuiți de orice dispute care apar între sfinții care Îl slujesc pe Domnul, în special din cauza relațiilor personale și a afecțiunilor naturale. O, Doamne! Fie ca Domnul să aibă o cale pură și clară de a curge în noi, conform economiei Sale din Noul Testament, și fie ca noi să fim mântuiți de orice relații naturale! Fie ca noi să ne amintim bine că nu ne aducem niciodată relațiile noastre naturale și nu preferăm oameni sau grupuri de oameni în slujirea Domnului de către noi.

Fie ca Domnul să aibă o cale de a străluci asupra noastră și de a expune orice și tot ce Îl împiedică să se răspândească în noi, prin noi și în jurul nostru. Și fie ca noi să spunem Amin strălucirii și expunerii Sale, astfel încât El să poată curăța aceste lucruri din ființa noastră.

Să învățăm din greșelile lui Iacov și Pavel să nu aducem amestec în biserică

Am fost răstignit împreună cu Hristos și trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine. Galateni 2:20

În Fapte 21:18-21 vedem că trebuie să învățăm din greșeala lui Iacov și din amestecul devastator al bisericii din Ierusalim (Matei 22:7; 24:1-2). Iacov era considerat un apostol de frunte în Ierusalim, în principal datorită evlaviei sale datorate respectării legii.

El a făcut marea greșeală de a înălța Vechiul Testament al literelor; a făcut acest lucru sub o mantie frumoasă. El a prețuit legea literelor prin Moise, totuși a numit-o „legea desăvârșită a libertății” (Iacov 1:25). Am putea crede că această lege perfectă a libertății este legea vieții, dar, de fapt, cuvintele „perfect” și „libertate” sunt o manta care acoperă aprecierea lui Iacov pentru legea lui Moise.

Dumnezeu nu vrea să păzim legea perfectă a libertății; mai degrabă, Ieremia a profețit despre legea vieții care va fi scrisă în inimile noastre (Ieremia 31:32-34), iar Pavel a vorbit despre legea Duhului vieții (Romani 8:2).

Ceea ce a vorbit Iacov nu era legea vieții, ci legea literei. Iacov a folosit termeni precum lege, legea împărătească, legea perfectă a libertății, cuvântul adevărului și cuvântul sădit; toate acestea se referă la aceeași lege mozaică. El a apreciat foarte mult legea (Fapte 21:20) și, prin aceasta, a adus un amestec în viața de biserică. O, Doamne Isuse!

Când a venit Cristos, legea s-a sfârșit; legea a fost dată prin Moise, și aceea a fost epoca legii, dar harul a venit prin Isus Cristos – acum suntem în epoca harului (Ioan 1:17). Nu mai suntem în epoca legii; suntem în epoca harului, în care nu trebuie să păzim legea lui Moise, ci să fim atenți la legea Duhului vieții.

Apostolul Pavel a vorbit despre a fi crucificat împreună cu Cristos și a fi făcut asemenea morții lui Cristos prin puterea învierii lui Cristos (Galateni 2:20; Filipeni 3:10). Această viață, o viață crucificată cu Cristos în care El trăiește în noi și noi Îl trăim pe Cristos, produce viața Trupului care se finalizează în Noul Ierusalim.

Viața creștină nu este o viață de cultivare a sinelui, ci o viață de renegare de sine; cultivarea de sine nu îndeplinește economia lui Dumnezeu, ci renegarea de sine o face (Matei 16:24). Slavă Domnului că vechiul nostru „eu” a fost crucificat; acum nu ar trebui să mai fim noi cei care trăiesc, ci Cristos care trăiește în noi.

În loc să accentuăm sau să încurajăm autocultivarea și respectarea legii lui Moise, ar trebui pur și simplu să-L trăim pe Cristos; ceea ce ar trebui să știm printre noi este doar Isus Cristos, și El crucificat (1 Corinteni 2:2).

Noi, cei ce suntem ai lui Cristos Isus, am crucificat carnea cu patimile și poftele ei (Galateni 5:24). Nu trebuie să ne străduim mai mult să rezistăm ispitelor; mai degrabă, trebuie să crucificăm carnea cu patimile și poftele ei și trebuie să renunțăm la orice eforturi de a-I plăcea Domnului sau de a împlini legea.

Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră, astfel încât să nu aducem niciun amestec în viața de biserică. Fie ca noi să învățăm din lecția lui Iacov să-I permitem Domnului să înlăture orice apreciere pentru lege sau religie și să ne fixăm pe Cristos, singurul care ar trebui să trăiască în noi astăzi!

Iacov se lăuda că în biserica din Ierusalim existau mii de evrei credincioși, care erau plini de râvnă pentru lege (Fapte 21:20). Poate suna bine, dar este un amestec în viața de biserică. Dacă vizitați astăzi o biserică locală și prezbiterii de acolo vă spun: „Uite, frate, câți sfinți avem și toți sunt plini de râvnă pentru Lege!”

Trebuie să fim plini de râvnă pentru a-L câștiga pe Cristos, să fim găsiți în Cristos, să-L cunoaștem pe Cristos, să-L urmărim pe Cristos și să-L înălțăm pe Cristos pentru a-L savura pe deplin pe Cristos (Filipeni 3:6-14; Coloseni 1:18). Amin!

Cea mai mare lipsă a lui Iacov este crucea lui Cristos; perfecțiunea creștină din Iacov duce doar la autocultivare, dar un creștin nu caută să se perfecționeze conform legii, ci mai degrabă este transformat în moartea lui Cristos prin puterea învierii Sale.

Fie că suntem un om bun sau un om rău, trebuie să fim terminați. Nu mai sunt eu, ci Cristos. Nu autocultivare, ci o viață crucificată, pentru ca Cristos să trăiască în noi.

Fie ca Domnul să ne mântuiască de a aduce orice amestec în viața de biserică de astăzi. Fie ca noi să nu amestecăm cuvântul lui Dumnezeu cu concepțiile noastre religioase, concepțiile tradiționale sau gândurile culturale.

Fie ca noi să fim la curent cu Domnul în lucrarea Sa pe pământ astăzi și fie ca noi să fim una cu El și una cu sfinții sub viziunea cerească a economiei lui Dumnezeu.

Trebuie să învățăm din lecția lui Pavel să fim mântuiți de amestecarea practicilor iudaice cu economia noutestamentară a lui Dumnezeu; această amestecare nu este doar eronată, ci și abominabilă în ochii lui Dumnezeu (Fapte 21:18-27, 31, 36; Evrei 10:29).

Este incredibil că Pavel, care a văzut clar viziunea economiei noutestamentare a lui Dumnezeu, a făcut ceea ce a făcut în Fapte 21; era pe punctul de a amesteca practicile iudaice cu economia noutestamentară a lui Dumnezeu, dar Dumnezeu a întrerupt acest lucru și l-a oprit.

El voia să se facă evreu pentru evrei, dar aceasta era prea mult pentru Dumnezeu, căci aducea o amestec în viața de biserică.

Aceasta arată că, atunci când există amestec în viața de biserică, este ușor să fim de acord cu el, chiar dacă avem o viziune clară. Fie ca Domnul să Se îndure de noi în această privință. Fie ca noi să ne rugăm cu adevărat Domnului și să-L rugăm:

Doamne Isuse, mântuiește-ne de a aduce orice amestec în viața de biserică de astăzi! Salvează-ne de la a introduce practici și tradiții religioase în viața de biserică de astăzi. Fie ca noi să vedem o viziune clară a economiei eterne a lui Dumnezeu și să Te lăsăm să Te introduci în noi pentru zidirea bisericii. Amin, Doamne, scrie legea vieții în inimile noastre, astfel încât să Te putem exprima spontan. Aleluia, nu trebuie să practicăm autocultivarea conform legii lui Moise, pentru că avem legea Duhului vieții în duhul nostru! Amin, Doamne, prețuim faptul că suntem un singur duh cu Tine și respingem orice autocultivare conform legii. Fie ca noi să trăim o viață crucificată astăzi, fiind conformați morții lui Cristos prin puterea învierii Sale. Amin, Doamne, fie ca să nu mai fiu eu, ci Cristos să trăiască în noi. Păstrează-ne în duhul nostru astăzi. Fie ca noi să nu încercăm să ne îmbunătățim pe noi înșine sau să-i ajutăm pe alții să practice autocultivarea, ci pur și simplu să ne concentrăm pe câștigarea lui Cristos, pe cunoașterea lui Cristos, pe trăirea lui Cristos și pe exprimarea lui Cristos!

Învățăm din lecția lui Pavel să facem tot ce este necesar pentru a împlini cursul slujbei noastre

Dar eu nu țin numaidecât la viața mea, ca și cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârșesc cu bucurie calea și slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu. Fapte 20:24

O altă lecție pe care trebuie să o învățăm înaintea Domnului este lecția apelului lui Pavel la Cezar, folosindu-și cetățenia romană pentru a se salva de persecutorii săi, astfel încât să-și poată împlini cursul slujbei lui (Fapte 22:25-29; 23:10-11; 25:8-12; 26:32).

Apostolul Pavel nu a fost perfect și nici nu a încercat să se perfecționeze; pe de o parte, nu a ascultat de avertismentul Duhului în Trup mergând la Ierusalim și, pe de altă parte, a făcut tot ce este necesar pentru a-și împlini slujba.

Pavel a fost dispus să-și sacrifice viața pentru Domnul, dar totuși s-a străduit să trăiască mai mult pentru a putea împlini slujba înaintea Domnului cât mai mult posibil (Fapte 20:24).

El a mers la Ierusalim, deși a fost avertizat de Duhul Sfânt prin multe membre ale Trupului că va fi legat și întemnițat dacă va merge, și a fost întemnițat acolo. Pavel Îl iubea pe Domnul și era dispus să-și sacrifice viața pentru Domnul.

Totuși, când a fost întemnițat, nu a considerat că își terminase întreaga slujbă; prin urmare, și-a folosit cetățenia romană pentru a se salva de persecutori și a-și prelungi zilele aici pe pământ.

Faptul că Pavel a fost întemnițat nu i-a oprit slujba; dimpotrivă, mai avea multe de făcut în Domnul și pentru Domnul. Dumnezeu, în suveranitatea Sa, l-a salvat pe Pavel pentru a-l putea separa de toate situațiile periculoase și capcanele. Dumnezeu l-a salvat pe Pavel și l-a trimis într-o închisoare liniștită, pentru ca Pavel să poată avea un mediu liniștit și timp pentru a-și scrie epistolele.

Dacă ne uităm la istoria lui Pavel atât în Fapte, cât și în Epistole, vedem că Pavel a fost în Cezareea (24:27) și în Roma (28:16, 23, 30) într-o închisoare liniștită, pentru a-și scrie ultimele epistole.

Domnul a avut o cale prin Pavel să dezvăluie într-un mod exhaustiv și complet ceea ce avea în inimă pentru biserică. Cât de recunoscători Îi suntem Domnului astăzi pentru scrisorile pe care le-a scris Pavel, căci acestea au devenit parte a întregirii cuvântului lui Dumnezeu.

Pavel a fost una cu Domnul prin ultimele sale epistole pentru a dezvălui în mod exhaustiv bisericii, de-a lungul generațiilor, revelația misterului economiei noutestamentare al lui Dumnezeu, pe care a primit-o de la Domnul.

Nu suntem noi recunoscători Domnului pentru revelația divină pe care a dezvăluit-o prin Pavel? Fără slujba sa de completare, revelația divină din cuvântul lui Dumnezeu nu ar fi completă.

Fie ca din lecția lui Pavel să învățăm să nu renunțăm atunci când ni se pare că, din cauza neascultării noastre de îndrumarea Domnului în Trup, ne aflăm într-o închisoare, într-un loc care ne limitează la maximum.

De multe ori Domnul îi „întemnițează” pe anumiți membri ai Trupului Său, punându-i într-un loc liniștit, astfel încât să Îl savureze într-un mod mai profund și să elibereze viața divină prin ei, pentru ca multe membre ale Trupului să fie încurajate.

Fie ca niciodată să nu ne gândim că, acum, fiind limitați de Domnul într-o anumită situație sau mediu, funcția noastră înaintea Domnului s-a încheiat. Dacă ne uităm la Pavel, beneficiul și profitul pe care biserica le-a primit de-a lungul generațiilor din epistolele sale vor fi măsurate de o veșnicie (Fapte 25:11 și nota de subsol 1 din Biblia Recovery Version).

Slavă Domnului pentru slujba lui Pavel din închisoare; din închisoare a scris epistolele, alcătuind inima revelației divine – Efeseni, Filipeni, Coloseni și Galateni. Tot din închisoare, a scris 1 Timotei, 2 Timotei și Tit, împreună cu Evrei.

Poate că ne gândim și preferăm o situație plăcută, confortabilă, călătorind, bucurându-ne și predicând Evanghelia, dar în cazul lui Pavel, Domnul a folosit închisoarea sa pentru a elibera cel mai înalt vârf al revelației divine. Ce model este acesta pentru noi și cât de mult trebuie să învățăm cu toții acest lucru!

Doamne Isuse, vrem să fim una cu Tine pentru a împlini cursul slujbei noastre! Te iubim, Doamne, și vrem să mergem mai departe cu Tine, indiferent ce se întâmplă, pentru ca Tu să crești în noi, să curgi prin noi și să slujești altora prin noi. Îți mulțumim pentru toate situațiile noastre și mediul în care ne aflăm. Pur și simplu ne deschidem către Tine, Doamne, și vrem să-Ți oferim o cale de a avansa în noi și prin noi. Fie ca să nu privim în jos sau să fim dezamăgiți de situațiile limitatoare în care ne aflăm. Fie ca să nu ne descurajăm atunci când suntem puși într-o „închisoare” ca urmare a neascultării de călăuzirea Ta în Trup. O, Doamne, fie ca noi să ne străduim să trăim mai mult în toate situațiile, folosind toate lucrurile, pentru a putea împlini slujba înaintea Domnului cât mai mult posibil! Amin, Doamne, chiar și atunci când ne aflăm într-un mediu liniștit și restrictiv, fie ca noi să Te savurăm, să Te câștigăm și să-Ți permitem să curgi în noi și prin noi pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Learn not to Bring Mixture into the Church and Fulfill the Course of our Ministry, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 5 cu tema: Să ne păstrăm în singura curgere a lucrării Domnului pentru răspândirea bisericii și să primim îndurarea Domnului ca să fim mântuiți de uneltirile lui Satan (ziua 5), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Mișcarea lui Dumnezeu de a răspândi biserica ne spulberă concepțiile și are nevoie de rugăciunea noastră într-un singur acord

by 3 Comments

Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales ca să ducă Numele Meu înaintea neamurilor, înaintea împăraților și înaintea fiilor lui Israel. Fapte 9:15

Cartea Fapte ne arată răspândirea lui Cristos prin credincioșii în Cristos pentru ca El să fie răspândit pe tot pământul, iar acest lucru a spulberat și a zdrobit concepțiile eronate ale discipolilor, căci și-au dat seama că biserica este universală și eternă, nu doar a evreilor! Amin!

În caz după caz și situație după situație, cartea Fapte ne arată cum Dumnezeu dorește să răspândească Împărăția lui Dumnezeu prin discipoli. Ei L-au răspândit pe Cristosul înviat în înălțarea Sa pentru aducerea împărăției lui Dumnezeu practicată în bisericile locale.

Mai întâi, în ziua cincizecimii, Domnul S-a revărsat ca Duh Sfânt, Cristosul înviat și înălțat, peste cei o sută douăzeci care s-au rugat într-un singur acord. Apoi, prin ei, Domnul a avut o cale de a se răspândi la trei mii de oameni într-o singură zi.

Aceștia au fost cei care au crezut în Domnul Isus prin predicarea lui Petru și a celor unsprezece apostoli și erau din multe zone ale lumii, căci au venit împreună la Ierusalim pentru sărbătoarea Paștelui.

Domnul a avut o cale, în înțelepciunea Sa, să adune mii de evrei din întreaga lume și apoi Și-a turnat Duhul și S-a răspândit prin discipoli pentru a-i mântui. Aleluia!

Apoi, din Iudeea, Domnul a avut o cale să se răspândească în Samaria, căci unii au predicat evanghelia acolo. Samaritenii nu erau evrei puri – erau amestecați cu neamurile și mulți evrei nu-i plăceau, ci mai degrabă îi disprețuiau și îi urau.

Dar Domnul a avut o cale să se răspândească acolo, iar apostolii s-au dus acolo și și-au pus mâinile peste ei, iar ei au primit și ei Duhul Sfânt. Slavă Domnului, așa cum a promis, i-a făcut pe discipoli martori ai Săi din Iudeea până în Samaria!

Domnul vrea să se răspândească până la marginile pământului, dar noi, ca popor al Său, Îl limităm prin concepțiile noastre, prin trecutul nostru și prin sentimentele și ființa noastră.

El vrea să răspândească și să umple întregul pământ cu împărăția Sa, dar nouă nu ne plac anumiți oameni, nu vorbim cu anumite tipuri de oameni și credem că un anumit grup de oameni sau o anumită regiune este închisă Domnului, așa că nici măcar nu ne deranjăm să ne rugăm pentru ei sau să mergem acolo. O, Doamne!

Domnul a avut o cale de a-l îndemna pe Filip să meargă să predice Evanghelia famenului etiopian, iar acesta a fost mântuit și botezat în mod dinamic. Cel mai probabil, așa a fost răspândită Evanghelia în Etiopia și pe continentul african.

Fie ca noi să fim una cu Domnul în răspândirea Lui pe pământ!

Alegerea lui Saul (mai târziu Pavel) de către Dumnezeu este împotriva concepțiilor umane: o persoană poate persecuta biserica la un moment dat și apoi poate predica Evanghelia în următorul moment!

Dar Saul sufla încă amenințarea și uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot..Și îndată a început să propovăduiască în sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu. Fapte 9:1, 20

Fapte capitolul 9 ne spune povestea convertirii lui Pavel. El era un persecutor al bisericii, urându-i pe discipolii lui Cristos și suflând crimă împotriva lor. El a aprobat uciderea lui Ștefan (8:1) și a făcut mai mult decât alții din religia sa pentru a persecuta biserica.

A mers atât de departe încât a cerut scrisori de la preoții din Ierusalim pentru a-i lega și întemnița pe toți evreii creștini din Damasc. Voia să-i persecute și să-i rănească pe cei care credeau în numele Domnului (9:13-14).

Dar slavă Domnului, Cristos i s-a arătat în drum spre Damasc și el s-a convertit la Cristos. Alegerea lui Saul (mai târziu Pavel) de către Dumnezeu a fost împotriva concepțiilor umane. Conceptul nostru uman îngust și eronat trebuie să fie zdrobit și spulberat prin răspândirea bisericii.

Discipolii lui Cristos din vremea lui Pavel se temeau de Pavel, dar Domnul i s-a arătat lui Anania ca să-l trimită să-l vadă pe Pavel. I-a spus că Pavel era un vas ales de Cristos pentru a-I purta numele atât înaintea neamurilor, cât și a împăraților și a fiilor lui Israel.

Anania nu putea înțelege de ce Evanghelia ar trebui predicată lui Saul, care era un persecutor al bisericii. Conceptul său eronat a fost zdrobit când a urmat călăuzirea Domnului pentru răspândirea Lui.

Trebuie să credem că o persoană poate persecuta și se poate opune bisericii cu o oră înainte și poate predica Evanghelia în ora următoare. Dumnezeu poate face asta.

Dumnezeu este capabil să transforme un persecutor al bisericii într-un urmăritor fervent al lui Cristos și predicator al Evangheliei, pentru că El vrea să Se răspândească. Dumnezeu dorește să Se răspândească și El poate face mult mai mult decât credem sau sperăm noi.

Chiar dacă discipolii se temeau de Pavel, în cele din urmă l-au primit. Această reticență arată că este cu adevărat dificil pentru oameni să primească rapid și ușor pe cineva ca Saul.

Concepțiile umane pe care le avem și sentimentele față de alți oameni, mai ales când auzim că ne urăsc, pot fi o mare piedică pentru biserică.

Dumnezeu poate transforma un adversar într-un mare predicator al Evangheliei. Dar concepțiile noastre umane înguste și eronate trebuie zdrobite și spulberate. Acest lucru se poate întâmpla prin răspândirea bisericii. Fie ca noi să ne deschidem Domnului cu privire la acest lucru și să-I spunem:

Doamne Isuse, dorim să fim una cu Tine pentru ca Tu să te răspândești prin noi! Zdrobește concepțiile noastre umane. Zdrobește orice concepție care Te împiedică să te miști liber în noi și prin noi. O, Doamne, fie ca noi să ne deschidem pe deplin către Tine așa cum Tu dorești să te răspândești prin noi și printre noi. Fie ca noi să vedem că Dumnezeu este capabil să transforme un persecutor al bisericii într-un predicator al Evangheliei! Fie ca noi să nu judecăm, să clasificăm sau să urâm oamenii, ci să fim deschiși către Tine, căci Tu dorești să răspândești! Aleluia, Dumnezeu are multe vase alese care Îi vor purta numele înaintea tuturor oamenilor! Fie ca noi să-I dăm lui Dumnezeu o cale să curgă liber prin noi pentru răspândirea bisericii, fără să ne uităm la fețele oamenilor și nici să-i judecăm în funcție de trecutul lor!

Mișcarea evanghelistică a Domnului pe pământ este sub administrația Sa, iar Evanghelia trebuie să fie răspândită pe tot pământul pentru a aduna tot felul de oameni păcătoși, a-i curăța și a-i înnoi!

Toți credincioșii tăiați împrejur care veniseră cu Petru au rămas uimiți când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a vărsat și peste neamuri. Fapte 10:45

Fapte capitolul 10 ne vorbește despre Corneliu, un sutaș dintre neamuri, care Îl căuta pe Dumnezeu și care s-a rugat Domnului ca să-i vorbească; l-a chemat pe Petru să vină și să-i vorbească Evanghelia.

În același timp, Petru se ruga pe acoperiș în timp ce i se pregătea mâncarea, iar Domnul i-a dat o viziune. El i-a arătat lui Petru „o față de masă mare” (v. 11), care reprezintă Evanghelia.

Tot felul de animale erau pe acea față de masă, inclusiv animale necurate; acestea se referă la tot felul de oameni pe care Domnul vrea să-i mântuiască prin predicarea Evangheliei.

O voce i-a spus lui Petru să se ridice și „să taie și să mănânce” (v. 13), ceea ce înseamnă că Dumnezeu voia ca Petru să fie amestecat cu ei. Petru s-a împotrivit Domnului, spunând că el mănâncă doar animale curate, dar Domnul a reușit în cele din urmă să răzbească în Petru.

Când Petru a coborât să mănânce, au sosit cei de la Corneliu, iar Petru s-a dus cu ei. Petru a ascultat de Domnul și, în timp ce vorbea încă, Duhul Sfânt S-a pogorât peste toți cei care ascultau cuvântul (v. 44). Ce minunat!

Acest lucru le-a arătat lui Petru și celor cu el că biserica nu este doar a evreilor, ci că trebuie să se răspândească la neamuri. Biserica nu este locală, ci universală.

Capitolul 10 din Fapte indică faptul că lucrarea evanghelistică a Domnului pe pământ este sub administrația Sa pe tronul din ceruri și că evanghelia trebuie răspândită în cele patru colțuri ale pământului locuit pentru a aduna tot felul de oameni necurați (păcătoși), curățindu-i cu sângele răscumpărător al lui Cristos și spălându-i cu înnoirea Duhului Sfânt (Fapte 10:11-12, 15, 28; cf. Evrei 8:1; Fapte 7:56).

Pentru ca Domnul să avanseze în lucrarea Sa evanghelistică pe pământ, El trebuie să răzbată în noi, în special în concepțiile noastre. Trebuie să-L lăsăm pe Domnul să ne spulbere concepțiile și să biruiască orice diviziune culturală și trebuie pur și simplu să fim sub călăuzirea Domnului în răspândirea bisericii.

Dumnezeu dorește ca Evanghelia să fie răspândită în cele patru colțuri ale pământului locuit și El vrea să adune tot felul de oameni, mulți dintre ei fiind necurați și păcătoși, pentru a-i putea curăța cu sângele răscumpărător al lui Cristos și a-i putea spăla cu Duhul Sfânt înnoitor.

Fie ca noi să nu-L împiedicăm în lucrarea Sa, ci fie ca să-L lăsăm să curgă liber prin noi. Trebuie pur și simplu să mergem acolo unde Domnul vrea să mergem și să ne deschidem gura larg, iar El ne va umple gura și îi va umple pe cei din jurul nostru cu Duhul Sfânt!

Doamne Isuse, vrem să fim una cu Tine în lucrarea Ta evanghelistică pe pământ! Amin, Doamne, credem că Te miști sub administrația Ta pe tronul din ceruri, ca să poți răspândi Evanghelia și să câștigi multe vase! Ne deschidem Ție, Doamne, și Îți permitem să curgi prin noi. Iată-ne, Doamne, trimite-ne unde vrei Tu să mergem. Fie ca Evanghelia să se răspândească în cele patru colțuri ale pământului locuit pentru a aduna tot felul de oameni necurați, pentru ca ei să fie curățiți cu sângele Tău răscumpărător și spălați cu Duhul Sfânt! Amin, Doamne, spunem Amin dorinței Tale de a răspândi biserica pretutindeni! Zdrobește Tu concepțiile noastre. Dărâmă orice diviziune națională și culturală. Fie ca Tu să ai o cale liberă de a curge prin noi ca Evanghelie pentru a câștiga multe feluri de oameni pentru biserică!

Cooperăm cu mișcarea lui Dumnezeu de a răspândi biserica prin rugăciune într-un singur acord

În Biserica din Antiohia erau niște proroci și învățători: Barnaba, Simon, numit Niger, Luciu din Cirene, Manaen, care fusese crescut împreună cu cârmuitorul Irod, și Saul. Fapte 13:1

Fapte 13 ne arată biserica din Antiohia, unde erau multe feluri de oameni în unitate și într-un singur acord. Biserica din Antiohia a făcut parte din povestea răspândirii bisericii.

În Fapte 13:1 vedem că în Antiohia erau cinci profeți și învățători. Primul a fost Barnaba, un levit. Al doilea a fost Simeon, care se numea Niger; probabil era de origine africană. Al treilea a fost Lucius Cirineanul; Cirene se află în Africa de Nord, așa că cel mai probabil Lucius era și el african.

Al patrulea a fost Manaen, fratele vitreg al lui Irod tetrarhul; era un nobil, nu neapărat evreu. Ultimul a fost Pavel, un fariseu instruit la picioarele lui Gamaliel, care a respectat cu zel toate rânduielile din iudaism (22:3); prin urmare, concepțiile sale evreiești era foarte puternice.

Acești cinci Îi slujeau Domnului și se rugau în unitate, iar Domnul a avut o cale de a-Și continua lucrarea pe pământ prin ei. Ei erau de rase și naționalități diferite, totuși biserica din Antiohia era fără dezbinări. Doar Duhul Sfânt ar fi putut realiza acest lucru.

Aici vedem că cei cinci profeți și învățători care Îi slujeau Domnului erau compuși din evrei și neamuri, fiecare având un trecut, o educație și un statut diferit.

Aceasta indică faptul că biserica este alcătuită din oameni de toate rasele și clasele, indiferent de originea lor, și că darurile și funcțiile spirituale date membrilor Trupului lui Cristos nu se bazează pe statutul lor natural (Fapte 4:36; Romani 16:21; Luca 9:7-9; Fapte 22:3). Aleluia!

Prin acești cinci dragi membri credincioși și căutători ai Trupului lui Cristos, Domnul a avut o cale de a face un pas important pentru a-i pune deoparte pe Barnaba și Saul pentru lucrarea Sa și pentru a răspândi evanghelia Împărăției Sale în lumea neamurilor.

Ei au fost uniți și armonizați într-un singur acord, iar Duhul a avut o cale de a le vorbi și de a-i conduce să pună deoparte doi dintre ei pentru lucrarea la care îi chemase.

Această mișcare a fost absolut prin Duh, în Duh și cu Duhul; în același timp, s-a făcut prin coordonarea membrilor credincioși și căutători ai Trupului lui Cristos de pe pământ cu Capul în ceruri.

Duhul i-a pus deoparte pe acești doi, totuși cei cinci i-au trimis, iar ei, fiind trimiși de Duhul Sfânt, s-au dus să facă lucrarea pe care Domnul i-a pus să o facă (Fapte 13:1-4).

Domnul vrea să miște și să răspândească biserica pretutindeni, nu doar la evrei, ci mai ales la neamuri; pentru aceasta, El are nevoie de cooperarea noastră în rugăciune și într-un singur acord.

Mișcarea lui Dumnezeu de a răspândi biserica este prin Duhul, în Duhul și cu Duhul; această mișcare trebuie să fie însoțită de coordonarea membrilor credincioși și căutători ai Trupului cu Capul în ceruri.

Fie ca noi să fim astfel de oameni astăzi. Indiferent de originea noastră, naționalitatea, culoarea pielii sau rasa, fie ca noi să ne dăm Domnului pentru a ne ruga întru un singur gând și a-I sluji Domnului împreună cu sfinții, pentru ca Duhul Sfânt să aibă o cale să ne trimită pentru mișcarea Sa.

Fie ca noi să nu-L împiedicăm pe Domnul, ci mai degrabă să-I oferim cea mai bună cooperare, pentru ca Duhul Sfânt să poată merge mai departe și să se răspândească fără nicio limitare.

În prima călătorie a apostolului Pavel pentru a răspândi Evanghelia, el a mers în Cipru și apoi în Asia Mică pentru a întemeia multe biserici locale (Fapte 13:4—14:28; Apocalipsa 1:4).

După ce Pavel s-a despărțit de Barnaba, a pornit în a doua sa călătorie de slujire în Europa (Filipi, Tesalonic, Bereea, Atena, Corint și întoarcere prin Efes înapoi la Antiohia) – vezi Fapte 15:35-40; 16:6—18:22.

A treia călătorie a lui Pavel a fost din Antiohia în Galatia, Frigia, Efes, Macedonia și Grecia până la Ierusalim (v. 23—21:17). În cele din urmă, a patra călătorie a lui Pavel a fost din Cezareea la Roma (27:1—28:31).

Pavel a avut o neînțelegere cu Barnaba și s-au despărțit în lucrarea lor; Barnaba l-a luat cu el pe Marcu, vărul său, și a mers pe o cale, în timp ce Pavel și Sila au fost trimiși de biserică să meargă mai departe.

Pavel nu a vrut să-l ia pe Marcu cu ei, deoarece îi părăsise odată; cu toate acestea, Barnaba a avut un sentiment diferit și a mers pe un alt drum. Cu toate acestea, lucrarea și mișcarea Domnului au continuat prin Pavel și Sila. Mai târziu, Marcu s-a vindecat, dar nu mai auzim de Barnaba.

Fie ca noi să ne amintim de acest lucru și să fim avertizați să nu introducem relații naturale sau preferințe naturale în lucrarea Domnului. În acest caz, a existat o divizare în lucrare și Barnaba și-a urmat drumul; în alte cazuri, când apar relații naturale, pot apărea tulburări. O, Doamne!

Doamne Isuse, ne dăm Ție pentru a Te sluji și a ne ruga într-un singur acord cu sfinții. Ne lăsăm deoparte, nu ne bazăm de trecutul nostru sau pe nimic din trecut și vrem doar să fim în rugăciune într-un singur acord cu sfinții, slujindu-L pe Domnul. Amin, Doamne, fie ca noi să fim uniți și fie ca noi să fim zidiți împreună, astfel încât Tu să ai o cale să ne vorbești. Fă-ne membrii credincioși și căutători ai Trupului lui Cristos folosiți de Tine pentru a continua să te miști printre noi și să răspândești Evanghelia! Da, Doamne, răspândește Evanghelia împărăției în întreaga lume. Amin, Doamne, fie ca predicarea Evangheliei de către noi să fie o mișcare a Duhului, în Duh și cu Duhul, cu coordonarea noastră cu Capul! Unește-ne într-un singur acord. Condu-ne și mișcă-te prin noi. Ai o cale liberă, ca Duh, pentru a trimite pe unii la lucrarea la care i-ai chemat. Salvează-ne de preferințele și relațiile noastre naturale. O, Doamne, ai o cale prevalentă de a acționa pentru răspândirea bisericii! Câștigă cooperarea noastră astăzi în rugăciune într-un singur acord!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, God’s move to Spread the Church Shatters our Concept and Needs our Prayer in One Accord, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 5 cu tema: Să ne păstrăm în singura curgere a lucrării Domnului pentru răspândirea bisericii și să primim îndurarea Domnului ca să fim mântuiți de uneltirile lui Satan (ziua 3), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.