Păzirea Sabatului este un legământ etern între noi și Dumnezeu, care Îl asigură pe Dumnezeu că vom fi una cu El savurându-L mai întâi și fiind umpluți cu El și apoi lucrând pentru El în unitate cu El; nu ar trebui să facem nimic pentru Domnul fără să Îl savurăm pe El mai întâi, căci tot ce are legătură cu locuința lui Dumnezeu ar trebui să ne conducă la odihnă și la împrospătare cu Domnul!
O, Doamne Isuse, Îți mulțumim pentru legământul pe care l-ai făcut cu noi pentru a te asigura că ne odihnim mai întâi cu Tine și Îl savurăm pe Tine și apoi lucrăm cu Tine, pentru Tine și una cu Tine! Amin, Doamne, venim la Tine astăzi să Te savurăm. Te luăm ca viață și ca totul pentru noi. Ne oprim din a fi. Ne oprim din a face. Pur și simplu ne deschidem Ție. Ne deschidem vasul pentru a fi umplut cu Tine. Umple-ne, dragă Doamne Isuse! Umple-ne în măsura în care revărsăm de Tine și lucrăm în unitate cu Tine! Amin!
Săptămâna aceasta L-am savurat pe un aspect particular al Cristosului atotinclusiv, așa cum se vede în Evanghelia după Matei; El este Cristosul care ne dă odihnă. El ne cheamă să venim la El; toți cei care trudesc și sunt împovărați sunt chemați de Domnul să vină la El și să primească odihnă.
El vrea să ne dea odihnă și chiar să fie odihna noastră. Nu a fost tulburat sau deranjat când alții L-au respins și nu au primit slujba Lui; El era în odihnă și în pace cu Tatăl, care I-a repartizat acea porție. Domnul Isus nu a avut grijă de nimic altceva decât de voia Tatălui și S-a supus pe deplin voinței Tatălui. A luat voia Tatălui ca jugul Său și a rămas în voia Tatălui.
El este blând și smerit în inimă și putem veni la El și să învățăm de la El. Această persoană supusă ne-a dat viața Sa de supunere. Învățăm de la Domnul conform exemplului Său, nu prin viața noastră naturală, ci prin El ca viață a noastră în înviere.
Fie ca noi să venim la El și să luăm jugul Său asupra noastră; fie ca noi să luăm voia Tatălui și să căutăm voia Lui, astfel încât voia Lui să se facă în viața noastră. Aceasta este o venire zilnică la Domnul pentru a-L savura ca odihnă a noastră și a primi odihnă de la El.
Celălalt aspect al odihnei este odihna ciclică, odihna de care avem nevoie la intervale regulate, în timp ce Îl slujim pe Domnul. În slujirea Domnului, în îndeplinirea lucrării de zidire a bisericii, trebuie să venim la Domnul în mod regulat pentru a-L lua ca odihnă a noastră.
Trebuie să Îl savurăm pe Domnul, să fim umpluți cu El și să slujim din El, chiar una cu El! Trebuie să păstrăm principiul Sabatului, căutând să fim umpluți cu Cristos, astfel încât să-L putem curge ca lucrarea noastră.
Păzirea Sabatului este un legământ etern care Îl asigură pe Dumnezeu că vom fi una cu El, mai întâi savurându-L și fiind umpluți cu El, apoi lucrând împreună cu El, în unitate cu El!
În viața noastră de zi cu zi, pe măsură ce simțim că trudim și suntem puternic împovărați, trebuie să venim la Domnul, iar El ne va da odihnă. El ne dă odihnă pentru sufletele noastre; trebuie doar să venim la El și să învățăm de la El (Matei 11:28-30).
În slujba noastră adusă Domnului, trebuie să respectăm principiul Sabatului, căci respectarea Sabatului este un legământ etern care Îl asigură pe Dumnezeu că suntem una cu El mai întâi savurându-L și apoi lucrând cu El, în unitate cu El! Amin!
După cum se vede în Exod 31:16, trebuie să păstrăm Sabatul, chiar să respectăm Sabatele lui Dumnezeu de-a lungul generațiilor noastre ca un legământ perpetuu. Desigur, aceasta nu se referă la odihna noastră în sâmbătă, adică la păstrarea literală a zilei de sâmbătă ca zi de Sabat.
Aceasta se referă la păzirea Sabatului ca un acord etern, un legământ etern, care Îl asigură pe Dumnezeu că vom fi una cu El în lucrarea noastră pentru El!
Cum putem fi una cu Dumnezeu? Mai întâi savurându-L și fiind umpluți cu El și apoi lucrând pentru El, cu El și în unitate cu El! Amin! Când lucrăm pentru Dumnezeu, când facem lucrarea de zidire a bisericii ca locuință a lui Dumnezeu, trebuie să fim una cu Dumnezeu.
De fapt, Cristos este Cel care zidește biserica Sa (Matei 16:18) și, dacă nu suntem una cu Cristos și chiar nu devenim la fel ca Cristos în viață, natură, expresie și funcție, nu putem zidi biserica!
Este ceva serios pentru noi să lucrăm pentru Domnul de unii singuri, fără a-L primi și a-L savura bându-L și mâncându-L (vezi 1 Corinteni 12:13; Ioan 6:57)! O, Doamne Isuse!
Este ceva serios să lucrăm separat de Dumnezeu, fără Dumnezeu, chiar fără a-L avea pe Dumnezeu ca sursă, viață și putere, în lucrarea noastră pentru Domnul. Dacă ne folosim propria înțelepciune, inteligența, zelul și abilitatea noastră, acest lucru nu este acceptabil pentru Dumnezeu.
Trebuie să venim la El, să Îl savurăm pe El și să fim una cu El; trebuie să-L lăsăm să lucreze, să-L lăsăm să inițieze și pur și simplu suntem una cu El!
În timp ce Petru vorbea în ziua cincizecimii, el se împărtășea în interior din Isus, bea și mânca din El. Amin! În timp ce lucrăm pentru Domnul și suntem una cu Domnul, trebuie să ne împărtășim în interior din Isus, să Îl savurăm pe Isus și să fim hrăniți cu bogățiile Sale, iar apoi El se va exprima prin noi. Amin!
Dumnezeu nu are nevoie ca noi să-L „ajutăm în lucrarea Sa”; El nu are nevoie de contribuția noastră în omul nostru natural și nici nu are nevoie de abilitățile, priceperea sau zelul nostru. El vrea doar să ne deschidem către El, să Îl savurăm pe El și să fim umpluți cu El, iar apoi El și noi vom fi una pâncă când El face lucrarea și noi ne alăturăm Lui în lucrarea Lui!
Pe măsură ce lucrăm pentru Domnul și una cu Domnul, ne împărtășim din El în interior! Pur și simplu le mărturisim altora despre ceea ce L-am savurat pe la Cristos! Fie ca noi să fim cei care păzesc Sabatul în lucrarea noastră pentru Domnul.
Sabatul este, de asemenea, ceva legat de sfințirea noastră (Exod 31:13). Când Îl savurăm pe Domnul și apoi lucrăm împreună cu El, pentru El și fiind una cu El, suntem sfințiți în mod spontan, separați pentru Dumnezeu! Amin!
Pe măsură ce Îl savurăm pe Domnul și suntem umpluți cu El, suntem separați în mod spontan pentru Dumnezeu de orice este comun și suntem, de asemenea, saturați cu Dumnezeu pentru a înlocui orice este carnal și natural!
Așa suntem sfințiți. Nu este vorba doar de citirea Bibliei și de participarea la întâlniri creștine, chiar dacă acest lucru ajută foarte mult. Este vorba de a veni la Domnul și de a-L savura.
Când Îl savurăm pe Domnul, suntem sfințiți; savurarea lui Cristos de către noi ne separă de orice este pentru Domnul și ne saturează cu ceea ce este Cristos pentru slujirea lui Dumnezeu de către noi.
Doamne Isuse, vrem să fim cei care păzesc Sabatul în slujirea Domnului de către noi în viața de biserică. Amin, Doamne, fie ca noi să păstrăm acest legământ etern, mai întâi savurându-L pe Dumnezeu și apoi lucrând împreună cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu, fiind una cu Dumnezeu! Ne dăm Ție, Doamne, pentru a fi mai întâi una cu Tine! Vrem să fim una cu Tine savurându-Te și fiind umpluți cu Tine, și apoi să putem lucra pentru Tine, împreună cu Tine și în unitate cu Tine! O, Doamne Isuse, fie ca noi să nu facem nimic separat de Tine. Fie ca noi să nu inițiem nicio lucrare sau să facem nimic în noi înșine sau prin noi înșine pentru Dumnezeu. Salvează-ne de la a lucra pentru Domnul de unii singuri, fără a-L primi pe Domnul și a-L savura bându-L și mâncându-L! Amin, Doamne, ajută-ne să Te savurăm. Fie ca noi să ne împărtășim interior din bogățiile lui Cristos în timp ce slujim altora și slujim în biserică. Umple-ne, Doamne! Vrem să Te mâncăm și să Te bem. Sfințește-ne. Desparte-ne de orice pentru Tine și umple-ne cu Tine! Amin, Doamne, Te iubim!
Începem prin a-L savura pe Dumnezeu, lucrăm pentru Dumnezeu și continuăm să Îl savurăm pe Dumnezeu în mod regulat, la intervale regulate, pentru a fi umpluți cu Dumnezeu și a fi una cu Dumnezeu în timp ce Îl slujim pe Dumnezeu
Nouă, sfinților din viața de biserică, ni s-a arătat îndurare de către Domnul pentru a vedea ceva din economia lui Dumnezeu și am fost captivați de frumusețea Domnului și de strălucirea Lui prin lucrarea epocii.
Ce privilegiu să fim aici, în viața de biserică, în recâștigarea Domnului, mâncându-L pe Cristos, bându-L pe Cristos și respirând în Cristos împreună cu toți sfinții! Când vine vorba de a-L sluji pe Domnul, ne încurajăm unii pe alții să ne implicăm în slujirea în biserică, în slujirea sfinților și în vizitarea persoanelor noi pentru Evanghelie și pentru păstorire.
Este bine să-L slujim pe Domnul, iar când slujba noastră vine din savurarea lui Cristos, este ceva plăcut lui Dumnezeu!
Însă în viața de biserică putem face multe lucruri fără să Îl savurăm mai întâi de Domnul și fără să-L slujim pe Domnul fiind una cu Domnul. O, Doamne! De multe ori pur și simplu participăm la o anumită slujire sau mergem să vizităm pe cineva, dar mai întâi nu Îl savurăm pe Domnul și nici nu căutăm să fim umpluți de Domnul!
O astfel de slujire, slujirea care nu vine din savurarea lui Cristos, are ca rezultat moartea spirituală și pierderea părtășiei Trupului (Exod 31:14-15). Oricine nu păzește Sabatul, legământul etern al lui Dumnezeu cu poporul Său, va fi îndepărtat din mijlocul poporului lui Dumnezeu. Putem mărturisi că am gustat o astfel de moarte chiar și în slujirea Domnului de către noi.
Poate că am slujit, poate că am fost implicați în cutare sau cutare activitate, dar pentru că nu L-am savurat pe Domnul și nu am fost umpluți de bogățiile Sale, am experimentat moartea spirituală. Am fost îndepărtați din poporul lui Dumnezeu; aceasta înseamnă că am fost îndepărtați din părtășia Trupului.
Când slujim într-un mod natural, când slujim fără a fi umpluți de Duhul Sfânt, suntem de fapt mortificați spiritual – suntem morți spiritual. Știm asta și simțim că suntem separați de părtășia din Trup. Fie ca Domnul să ne ferească de o astfel de situație.
Fie ca tot ce are legătură cu locuința lui Dumnezeu să ne conducă la un singur lucru – la Sabat, cu odihna și împrospătarea Domnului. Fie ca noi să ne întoarcem la Domnul din nou și din nou pentru a-L savura.
Ar trebui să începem prin a-L savura pe Dumnezeu, apoi să lucrăm pentru Dumnezeu și apoi să continuăm să Îl savurăm pe Dumnezeu în mod regulat, la intervale regulate, astfel încât să putem fi umpluți cu Dumnezeu și să fim una cu Dumnezeu în timp ce Îl slujim pe Dumnezeu!
În tot ceea ce facem și vorbim, trebuie să fim una cu Domnul. Dacă nu vorbim în unitate cu Domnul, vom suferi moartea spirituală în vorbirea noastră și vom fi separați din poporul lui Dumnezeu. O, Doamne! Aceasta înseamnă că suntem separați din părtășie.
Fie ca Domnul să ne mântuiască de la a face multe lucruri în slujirea Domnului de către noi, dar fără a fi una cu Domnul și fără a-L savura pe Domnul. Dumnezeu nu acordă mai multă atenție lucrării noastre decât vieții noastre, contactului nostru viu cu El. El vrea să-L contactăm, să Îl savurăm pe El și să fim umpluți de El.
Lucrarea de zidire a tabernacolului din Vechiul Testament, cu toate componentele acestuia, a început cu savurarea de Dumnezeu și a continuat în intervale cu mai multă savurare din Dumnezeu prin păzirea Sabatului (Ioan 15:4-5; Efeseni 5:18-20; Fapte 6:3-4; Marcu 6:30-31; Fapte 13:52).
În mod similar, astăzi, când Îl slujim pe Domnul, când slujim în viața de biserică, trebuie să începem prin a-L savura pe Dumnezeu și a fi umpluți cu Dumnezeu. Apoi, trebuie să continuăm în intervale cu împrospătarea, savurându-L pe Dumnezeu! Mai ales când simțim că suntem secătuiți și abătuți, când simțim că nu suntem în duhul nostru, fie ca să ne întoarcem către Domnul!
Fie ca să nu lucrăm pentru Dumnezeu prin propria noastră putere, ci prin savurarea lui Cristos și fiind una cu El.
Domnul Isus a făcut acest lucru în viața și slujirea Sa pe pământ; El nu a lucrat doar pentru Dumnezeu neobosit și continuu, fără a-L contacta pe Dumnezeu, ci, dimpotrivă, L-a contactat în mod regulat pe Dumnezeu (Matei 14:23; Luca 5:16; 6:12, 46; Marcu 1:35).
Mai ales când era pe cale să-și aleagă discipolii sau să facă o lucrare pentru Dumnezeu, El a petrecut mult timp în rugăciune în secret înaintea Tatălui, retrăgându-se chiar în locuri pustii pentru a fi singur cu Tatăl.
Trebuie să petrecem în mod regulat timp cu Domnul și trebuie să ne întoarcem la savurarea lui Cristos la intervale regulate pentru a „încărca bateriile” fiind umpluți în duh.
Pe de o parte, în Matei 11 vedem odihna regulată, zilnică și constantă, pe care o primim de la Domnul pe măsură ce venim la El, astfel încât să putem purta povara și truda pentru Domnul în economia Sa. Pe măsură ce purtăm poverile, pe măsură ce lucrăm, venim la Domnul în interior și primim odihnă, chiar avem odihnă în sufletele noastre.
Pe de altă parte, în slujirea noastră către Domnul, trebuie să avem odihnă periodică, odihnă ciclică, odihnă în intervale.
Mai întâi Îl savurăm pe Domnul, apoi lucrăm una cu Domnul și, pe măsură ce lucrăm, ne deschidem în interior. La intervale, pe măsură ce Îl slujim pe Domnul una cu El, ne întoarcem la savurarea lui Cristos, chiar pentru a fi umpluți cu El!
Doamne Isuse, mântuiește-ne de a face lucruri pentru Tine fără ca mai întâi să Te savurăm! O, Doamne, Te iubim și venim la Tine! Venim la Tine zi de zi, chiar clipă de clipă, ca să Te savurăm și să ne împărtășim cu Tine în duh. Venim să ne odihnim în Tine și cu Tine. Nu vrem să facem nimic separat de Tine. O, Doamne, fie ca să nu facem nimic fără să Îl savurăm mai întâi pe Dumnezeu și să fim una cu Dumnezeu! Fie ca mai întâi să Îl savurăm pe Cristos și să fim umpluți cu Cristos! Amin, fie ca să ne întoarcem la savurarea lui Cristos, ca să putem păzi Sabatul. Fie ca tot ce are legătură cu locuința lui Dumnezeu să ne conducă la Sabat, cu odihna și împrospătarea Domnului! Amin, Doamne, Îți mulțumim că ne-ai adus aici, în viața de biserică, realitatea tabernaculului; vrem să ne odihnim aici cu Tine! Condu-ne la odihnă, la savurarea scopului lui Dumnezeu și a ceea ce a făcut El! Aleluia! O, Doamne, fă-ne cei care lucrează pentru Dumnezeu nu prin propriile noastre puteri, ci prin savurarea lui Cristos și fiind una cu Cristos! Amin!