Îl trăim pe Cristos

Să fim dispuși să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu pentru a savura harul lui Dumnezeu

26/06/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Noi, credincioșii în Cristos, trebuie să fim dispuși să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu, care îndeplinește guvernarea lui Dumnezeu, căci Dumnezeu dă har celor smeriți, dar se împotrivește celor mândri; dacă suntem smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu, putem savura Dumnezeul Triunic ca tot harul în viața noastră de zi cu zi. Amin!

Domnul Isus a fost o astfel de persoană; El a fost Dumnezeu încarnat pentru a fi om, dar El a fost smerit sub mâna puternică a lui Dumnezeu. El avea întreaga Dumnezeire încarnată în El, totuși nu era mândru de aceasta.

Într-o clipă, El a fost glorificat înaintea ucenicilor Săi pe muntele schimbării la față, dar acest lucru nu L-a făcut mândru, nici nu S-a lăudat cu ceea ce știa sau ceea ce putea face.

Dimpotrivă, El S-a smerit sub mâna puternică a lui Dumnezeu și a luat toate situațiile și lucrurile din jurul Lui ca aranjamentul suveran al lui Dumnezeu pentru a-L face să fie smerit și să Se supună lui Dumnezeu.

Ce model a fost Domnul Isus pentru noi! El a fost printre ucenici ca Învățător al lor, totuși El a fost Slujitorul lor. S-a încins cu smerenie când a fost cu ei și le-a slujit atât fizic, cât și spiritual.

Când ucenicii erau puțin mândri de venirea Domnului în împărăția Sa și se certau despre cine va sta la stânga Lui și cine va sta la dreapta Lui, Domnul Și-a arătat smerenia. Ar fi putut să-i mustre și să-i critice, spunând că El este Domnul și ei nu sunt nimic; totuși, El a adoptat poziția smereniei, spunând că numai Tatăl știe aceste lucruri.

Nu numai că Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a fost una cu Dumnezeu Tatăl, dar S-a smerit până la capăt și L-a luat pe Tatăl ca și Cap, sursă și totul al Său. Când orașe întregi L-au respins pe El și mesajul Său al Evangheliei, El nu a devenit mândru să-i defăimeze și să-i amenințe; mai degrabă, L-a preamărit pe Tatăl, căci a ascuns aceste lucruri de cei deștepți, dar le-a descoperit celor smeriți.

Domnul a fost blând și smerit cu inima și ne-a cerut să învățăm de la El. Există atât de multe exemple în viața Lui care ne arată cum S-a smerit Domnul. Chiar și atunci când părea a fi glorificat în exterior, intrând în cetatea Ierusalimului călare pe un măgăruș și toți strigând Osana Împăratului, El a fost totuși smerit.

Fariseii invidioși au încercat să-L certe, dar Domnul a spus: „Dacă aceștia nu strigă, pietrele vor striga Osana!”. Domnul a fost complet lipsit de sine în tot ceea ce a făcut și o astfel de persoană trăiește în noi.

În noi înșine, suntem foarte mândri și chiar și atunci când credem că nu suntem mândri, mândria se ridică în noi că nu suntem mândri. Pentru că suntem decăzuți, mândria este în însăși natura noastră și Domnul este împiedicat să ne dea har, căci El dă har celor smeriți, dar se împotrivește celor mândri.

Ar trebui să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu pentru a savura harul lui Dumnezeu

Petru era foarte mândru, iar Domnul a fost credincios în a-i expune mândria, chiar și mândria sa în zelul său de a-L urma pe Domnul și să fie dispus să-și dea viața pentru El. Domnul i-a tratat mândria sa până la capăt, iar Domnul chiar i-a spus, după învierea Sa, că Petru va fi dus unde nu voia să fie dus din cauza Domnului.

Așadar, Petru a scris în epistolele sale că tinerii trebuie să fie supuși bătrânilor și că toți trebuie să ne încingem cu smerenie unii față de alții (1 Petru 5:5).

Dumnezeu se împotrivește celor mândri, dar dă har celor smeriți. De aceea, trebuie să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu, ca El să ne poată înălța la vremea potrivită (v. 6). Fiecare dintre noi, ca și credincioși în Cristos, trebuie să fie smerit sub mâna puternică a lui Dumnezeu, care îndeplinește guvernarea lui Dumnezeu.

În viața noastră creștină și în viața de biserică, trebuie să fim smeriți. Aceasta nu înseamnă că încercăm să ne smerim și să construim o atitudine smerită în noi înșine; însăși smerenia noastră, făcută de noi înșine, este mândrie în ochii Domnului și, de asemenea, înaintea celorlalți.

Ceea ce trebuie să facem nu este doar să ne încingem coapsele minții cu atitudinea potrivită, așa cum a făcut-o Domnul (1 Petru 1:13), ci, mai mult decât atât, să ne încingem întreaga ființă cu smerenie (5:5).

Cuvântul grecesc pentru „încinge” de aici este derivat din substantivul care înseamnă „șorț de rob”. Aceasta indică faptul că, în calitate de sclavi ai Domnului, trebuie să ne încingem cu șorțul smereniei înaintea Domnului și înaintea unii altora.

Domnul Isus S-a încins cu șorț și S-a smerit până la capăt, iubindu-Și ucenicii până la capăt și le-a spălat picioarele – în special picioarele lui Petru (vezi Ioan 13:4-7).

El este modelul nostru și trăiește în noi pentru a reproduce același fel de viață în noi astăzi. Așa cum Domnul S-a încins cu smerenie, tot așa trebuie să ne încindem cu Cristos ca smerenie a noastră și să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu, ca să putem savura harul lui Dumnezeu.

Dumnezeu se împotrivește celor mândri, dar dă har celor smeriți. Am putea crede că acest frate sau acea soră este mândru, dar mândria este în însăși natura noastră.

Pe măsură ce creștem în familia noastră, în orașul nostru și în țara noastră, ne clădim un anumit tip de mândrie. Suntem mândri de ceea ce suntem, ceea ce știm, de unde venim, ceea ce putem face și de atâtea alte lucruri.

Și nici măcar nu ne dăm seama cât de mândri suntem! Cei din jurul nostru știu și simt cât de mândri suntem, dar noi nu ne dăm seama de acest lucru.

Toți ucenicii știau cât de mândri erau Iacov și Ioan când I-au cerut Domnului să stea la dreapta și la stânga lui Cristos la venirea Lui în împărăția Sa, dar aceștia doi nu au observat acest lucru.

La fel este și cu noi astăzi. Deoarece suntem atât de mândri și nici măcar nu suntem conștienți de acest lucru, nu putem savura harul lui Dumnezeu. Am primit harul inițial, dar acest har trebuie să fie multiplicat în noi, astfel încât să putem participa la tot harul.

Dumnezeul Triunic, încarnat în Cristos și realizat ca Duh atotinclusiv și dătător de viață, este harul felurit al lui Dumnezeu (1 Petru 4:10) ca orice har (5:10) pentru a fi bogata sursă de viață pentru noi. Acesta este Dumnezeul Triunic care ne-a administrat în multe aspecte (2 Corinteni 13:14; 12:9).

Dar s-ar putea să pierdem acest har, căci Dumnezeu Însuși ni se poate împotrivi, pentru că suntem mândri. Dumnezeu Se dăruiește ca har doar credincioșilor umili.

De nenumărate ori, în situație după situație și încercare după încercare, mâna puternică a Domnului este asupra noastră pentru a expune cât de mândri suntem, astfel încât să putem fi smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu pentru a-L savura ca har.

Cu toții trebuie să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu; Suntem smeriți nu cu așteptarea că într-o zi Dumnezeu ne va înălța, ci pentru a putea primi har și pentru ca Dumnezeu să poată câștiga în noi ceea ce El caută.

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să învățăm de la Tine, căci Tu ești blând și smerit cu inima. Amin, Doamne, vrem să ne încingem cu smerenie unii față de alții, căci Dumnezeu se împotrivește celor mândri, dar le dă har celor smeriți. Ne deschidem Ție, dragă Doamne. Strălucește asupra noastră. Expune-ne mândria. Luminează-ne să vedem cât de mândri suntem cu privire la ceea ce suntem, ceea ce știm, de unde venim, ceea ce putem face și atâtea alte lucruri. Fie ca noi să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu, ca să putem savura harul lui Dumnezeu. Amin, Doamne, vrem să Te savurăm ca har. Îți mulțumim că ai venit în noi ca har inițial; vrem să mergem mai departe și să savurăm harul felurit al lui Dumnezeu ca orice har, bogata sursă de viață! Salvează-ne de a rata harul Tău fiind mândri! O, Doamne, fie ca noi să-L savurăm pe Dumnezeul Triunic Însuși, care ne administrează în multe aspecte ca har, fiind smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu! Amin, Doamne, ne încingem cu smerenie așa cum ai făcut-o Tu, pentru a putea fi smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu!

Cooperăm cu mâna puternică a lui Dumnezeu fiind dispuși să fim smeriți și făcuți umili

Această expresie, smeriți-vă sub mâna cea puternică a lui Dumnezeu (1 Petru 5:6), este ceva activ-pasiv. De partea lui Dumnezeu, mâna Lui cea puternică este asupra noastră pentru a ne smeri; de partea noastră, cooperăm fiind dispuși să fim smeriți.

Dumnezeu vrea să ne smerească, dar noi trebuie să cooperăm cu El fiind dispuși să fim smeriți. Întruparea mândriei este Satan însuși, iar el locuiește în carnea noastră și este încarnat în sinele nostru.

Când trăim în sine sau în carne, suntem mândri, iar Dumnezeu este împiedicat să ne dea har; mai mult, El ni se împotrivește. El operează în mediu prin multe lucruri, persoane, probleme și situații pentru a ne smeri, dar de partea noastră, trebuie să fim dispuși să fim smeriți de mâna cea puternică a lui Dumnezeu.

Dumnezeu ne pune pe fiecare dintre noi într-o anumită situație care pare să fie mai presus de tăria noastră, mai presus de puterea noastră; suntem smeriți de Dumnezeu, iar de partea noastră trebuie să fim smeriți.

Însă dacă nu avem atitudinea să fim dispuși să ne lăsăm smeriți de Dumnezeu, am putea deveni și mai mândri, căci am putea cumva să biruim situația adversă și să fim și mai mândri de noi înșine.

Mândria ne face cei mai nechibzuiți oameni. Mândria noastră ne înșeală. Mândria lui Lucifer l-a înșelat până în punctul în care a crezut că poate fi ca Dumnezeu. Mândria lui Nebucadnețar l-a înșelat să creadă că toate aceste lucruri pe care le are sunt datorită propriei sale puteri.

Fie ca noi să fim salvați de orbirea adusă de mândrie și fie ca noi să avem atitudinea să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu. Mâna lui Dumnezeu proiectează un anumit set de situații, oameni și lucruri din jurul nostru pentru a ne smeri; din partea noastră, trebuie să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu.

El aranjează anumite suferințe și persecuții pentru a ne smeri. Putem studia foarte mult la școală, dar putem obține o notă mai mică decât ne așteptăm; acest lucru ne smerește. Putem munci foarte mult la birou, dar s-ar putea să nu fim niciodată promovați sau apreciați; acest lucru ne smerește.

Părinții noștri pot avea o slujbă care nu este foarte apreciată, ci mai degrabă pot fi persoane de serviciu sau persoane care fac curățenie; acest lucru ne face să fim umili. Provenim dintr-o familie cu venituri foarte mici și acest lucru ne face să fim umili.

Putem munci foarte mult, dar s-ar putea să nu câștigăm prea mulți bani, oricât de mult ne-am strădui; aceasta înseamnă să fim sub mâna puternică a lui Dumnezeu și trebuie să cooperăm fiind dispuși să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu.

Ne putem căsători cu dragostea vieții noastre, dar după câțiva ani de căsătorie și câțiva copii, soțul/soția noastră ne poate da bătăi de cap și poate urma multă suferință; trebuie să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu.

Nu ne putem face singuri smeriți; însă putem coopera cu lucrarea lui Dumnezeu pentru a fi smeriți. Trebuie să fim dispuși să fim făcuți smeriți, umili, sub mâna puternică a lui Dumnezeu.

Mâna puternică a lui Dumnezeu se referă la mâna administratoare a lui Dumnezeu, văzută mai ales în judecata Sa (1 Petru 1:17; 4:17). Cu toții suntem sub judecata lui Dumnezeu, care începe din casa Lui.

Dumnezeu ne judecă pentru că El vrea să ne purifice și să îndepărteze din noi orice este necurat, impur, nesfânt și nedrept, pentru ca noi să fim sfinți în tot felul nostru de viață.

Am putea crede că suntem bine și, chiar și după ce am trecut prin unele judecăți și încercări, am putea crede că suntem chiar mai buni decât înainte; totuși, trebuie să ne dăm seama că avem atât de multă mândrie. O, Doamne!

Mâna puternică a Domnului este asupra noastră pentru a ne smeri și trebuie să fim dispuși să fim făcuți smeriți. Fie ca noi să învățăm de la Domnul Isus, care este blând și smerit cu inima (Matei 11:29).

Când suntem dispuși să fim smeriți de Domnul, vom savura mult har, chiar Dumnezeul Triunic ca har variat și tot harul lui Dumnezeu.

Mâna administrativă a lui Dumnezeu lucrează în judecata Sa asupra noastră; El ne judecă prin încercări, suferințe și persecuții, iar de partea noastră, trebuie să avem atitudinea să fim dispuși să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu.

A fi smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu înseamnă a fi smeriți de Dumnezeu; totuși, trebuie să cooperăm cu lucrarea lui Dumnezeu și să fim dispuși să fim smeriți, făcuți umili, sub mâna Lui puternică.

Una este ca Dumnezeu să ne smerească; și alta este ca noi să fim dispuși să fim smeriți, să acceptăm aranjamentul Lui.

Iov a fost smerit de Dumnezeu prin toate lucrurile care i s-au întâmplat și mai ales prin pierderile sale; era foarte mândru, însă, de integritatea și dreptatea sa făcută de sine. Apoi, Dumnezeu i s-a arătat și el pur și simplu s-a pocăit în țărână și cenușă, căci și-a dat seama că mâna puternică a lui Dumnezeu era asupra lui.

Poate că nu experimentăm același fel de situații ca Iov, dar mâna puternică a lui Dumnezeu este asupra noastră pentru a face tot ce este necesar pentru noi și trebuie să cooperăm. Lucrarea lui Dumnezeu prin mediu, lucruri, probleme și persoane are nevoie de cooperarea noastră; trebuie să fim smeriți. Trebuie să venim la Domnul privitor la aceste lucruri și să-I spunem:

Doamne Isuse, vrem să cooperăm cu Tine astăzi, fiind dispuși să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu. Amin, Doamne, ne deschidem Ție și ne dăruim Ție. Fie ca noi să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu, ca să putem primi harul lui Dumnezeu. Îți mulțumim, Doamne, pentru tot aranjamentul Tău în situațiile noastre și pentru toate lucrurile, problemele și oamenii din jurul nostru. Fie ca noi să fim dispuși să fim smeriți sub mâna Ta puternică care lucrează în noi și în jurul nostru. Venim la Tine, dragă Doamne Isuse, ca să învățăm de la Tine, căci Tu ești blând și smerit cu inima. Fă-ne la fel ca Tine în această privință. Fie ca noi să nu ne împotrivim mâinii Tale puternice. Fie ca să nu ne mândrim cu ceea ce avem, ceea ce suntem și ceea ce putem face. O, Doamne, fie ca să fim dispuși în mod activ să fim smeriți, pentru ca Tu să ai o cale de a ne smeri sub mâna Ta cea puternică. Fie ca să cooperăm cu lucrarea Ta. Fie ca să cooperăm cu lucrarea lui Dumnezeu și să fim dispuși să fim smeriți sub mâna Lui cea puternică! Amin, Doamne, câștigă în noi ceea ce cauți astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being Willing to be Humbled under God’s Mighty Hand to Enjoy the All Grace of God, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 1 cu tema: Guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu, ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Încredințăm toate lucrurile lui Dumnezeu care judecă cu dreptate și suntem sfinți în felul nostru de viață

25/06/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Când Domnul Isus a fost pe pământ, El a trăit o viață umană absolut sub guvernarea lui Dumnezeu și a încredințat tot ce are legătură cu El guvernării lui Dumnezeu. El trăiește acum în noi, iar noi astăzi ar trebui să trăim o viață creștină sub guvernarea lui Dumnezeu, petrecându-ne zilele în frică și Îl trăim pe Cristos, căci El ne face capabili să facem acest lucru.

Amin, Doamne Isuse! Viața noastră creștină este de multe ori plină de suferință și chiar și atunci când nu merităm să suferim sau să fim supuși unei anumite încercări, acea încercare vine și suferința este totuși porția noastră.

Acest lucru se datorează faptului că noi, ființele umane, avem suferința ca porția noastră în această epocă.

În următoarea epocă, vom domni împreună cu Cristos timp de o mie de ani și, pentru veșnicie, vom domni și vom guverna cu Cristos, fiind din belșug alimentați cu tot ceea ce este El și fiind expresia Sa corporativă.

Dar în această epocă, toate ființele umane suferă și nu putem face nimic pentru a scăpa de suferință.

Mai mult, noi, cei care credem în Cristos, suntem membri ai casei lui Dumnezeu și, chiar dacă suntem copii ai lui Dumnezeu și suntem în Fiul Său Preaiubit, fiind astfel iubiți de El, suntem încă sub disciplina lui Dumnezeu.

Pe de o parte, suntem născuți din Dumnezeu pentru a avea viața Lui divină și Îl savurăm în duh. Zi de zi învățăm să ne întoarcem către duhul nostru, să-L savurăm pe Domnul și să ne împărtășim din bogățiile Sale în duhul contopit.

În duh, suntem plini de bucurie atunci când Îl contactăm pe Domnul. Sufletul nostru, însă, se află în domeniul suferinței, iar trupul nostru suferă și el.

Toate ființele umane de astăzi suferă. Există multe momente de bucurie, dar există atât de multe suferințe, atât de multe încercări și atât de multe teste, încât suferințele par a fi porția noastră tot timpul.

Deoarece suntem în vechea creație, trebuie să fim încă sub tratarea guvernamentală a lui Dumnezeu. Un motiv sau scop principal pentru suferințele noastre este de a face omul natural să descrească, astfel încât omul interior să fie întărit și să crească.

Cum poate Cristos să crească în noi când omul exterior este atât de puternic, atât de capabil și atât de înțelept? Domnul trebuie să aibă o cale de a zdrobi omul exterior, astfel încât omul interior să poată fi eliberat și pentru ca Cristos să se poată răspândi în noi.

Așadar, El folosește mediul înconjurător, oamenii din jurul nostru și tot felul de lucruri pentru a ne face să ne întoarcem cu disperare către Domnul și să ne deschidem către El.

În lume, oamenii neregenerați nu au nicio speranță și devin fie amărâți, fie foarte puternici în ei înșiși și plini de ură față de ceilalți atunci când trec prin suferință. Dar slavă Domnului, noi, cei care credem în Cristos, putem încredința totul Celui care judecă cu dreptate și putem trăi viața noastră creștină sub guvernarea lui Dumnezeu, fiind una cu Cristos.

Cristos a trăit o viață umană absolut sub guvernarea lui Dumnezeu: El a încredințat toate lucrurile lui Dumnezeu care judecă cu dreptate

Mulți creștini apreciază faptul că Cristos a venit să ne ofere o învățătură înaltă, chiar și cele mai importante învățături, și să înfăptuiască miracole și vindecări pentru a ajuta atât de mulți oameni.

Dar nu mulți apreciază felul de viață pe care a trăit-o Isus ca om. El a ajuns să trăiască nu doar o viață de învățături și miracole, ci chiar mai mult, a trăit o viață umană în mod absolut sub guvernarea lui Dumnezeu (Ioan 6:38).

A suferit foarte mult, chiar mai mult decât își poate imagina oricare dintre noi, dar a încredințat totul Celui ce judecă cu dreptate (1 Petru 2:23). Domnul Isus a încredințat toate insultele și rănile Sale Celui ce judecă cu dreptate în guvernarea Sa, Dumnezeului cel drept.

Mai întâi, El S-a supus lui Dumnezeu și guvernării Sale, apoi a încredințat totul Celui ce judecă cu dreptate. Cristos nu Și-a pus încrederea în oamenii din jurul Lui sau chiar în ucenicii Săi; El Și-a pus încrederea în această Persoană dreaptă, recunoscând guvernarea lui Dumnezeu.

Pe de o parte, Cristos Însuși era Dumnezeu, iar viața și natura divină erau în El. Pe de altă parte, ca om în sânge și carne, El era în vechea creație, deci era sub guvernarea lui Dumnezeu.

În loc să se cruțe de guvernarea lui Dumnezeu și să caute să trăiască o viață lipsită de suferință și persecuție, Cristos a trăit în mod absolut sub guvernarea lui Dumnezeu.

În timp ce Își îndeplinea slujba pământească, mulți L-au persecutat, au vorbit lucruri rele despre El și L-au ridiculizat. A fost maltratat și înțeles greșit. A fost atacat și rănit.

Cu toate acestea, nu a ripostat. Nu S-a apărat. Nu S-a înverșunat și nu I-a cerut lui Dumnezeu să trimită foc din cer pentru a-i distruge pe cei care L-au persecutat și au vrut să-I ia viața.

Nu I-a cerut Tatălui să-i disciplineze pe cei care L-au respins. Dimpotrivă, S-a închinat Tatălui pentru suveranitatea Sa și S-a supus guvernării Sale, trăind o viață absolut sub guvernarea lui Dumnezeu.

Când a fost pe cruce, El era încă ridiculizat și persecutat; dacă am fi fost noi, poate am fi coborât de pe cruce și le-am fi arătat oamenilor cine suntem, dar Domnul a tăcut pe cruce.

El a fost cea mai neînțeleasă persoană și El este încă cea mai neînțeleasă persoană, persoana cel mai greșit înțeleasă. Ar fi putut să se salveze pe Sine, dar a ales să ne salveze.

Unul dintre cele mai grele lucruri pentru noi este să fim înțeleși în mod greșit. Este foarte greu să accepți când alții vorbesc rău despre noi – trebuie să ne justificăm și să ne arătăm punctul de vedere.

Când Domnul Isus a scos demoni, fariseii au spus că a făcut asta prin Beelzebul, domnul demonilor; acest lucru a fost o înțelegere greșită, iar Domnul a spus pur și simplu: Dacă scot demoni prin Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăția lui Dumnezeu a venit peste voi (Matei 12:28).

În Domnul Isus vedem un om care nu era doar puternic și bine educat în cuvântul lui Dumnezeu, cunoscând lucrurile lui Dumnezeu și vorbind cuvântul lui Dumnezeu, ci mai mult, o persoană care se supunea guvernării lui Dumnezeu.

El a luat totul din mâna Tatălui. A încredințat toate lucrurile Celui care judecă cu dreptate.

Poate că noi aducem toate lucrurile Domnului care ne iubește și are grijă de noi, dar este posibil să nu încredințăm toate lucrurile Celui care judecă cu dreptate. El a trăit sub guvernarea lui Dumnezeu și a încredințat tot ce avea legătură cu El judecății lui Dumnezeu.

Am putea fi ca omul drept din Psalmul 73, văzând că cei răi prosperă și se îmbogățesc în timp ce noi suntem sub tratarea lui Dumnezeu în fiecare zi. Întrucât suntem sub guvernarea lui Dumnezeu, suntem disciplinați de El pentru ca El să ne poată purifica și suntem năpăstuiți de tot felul de probleme.

Dacă ne uităm la cei răi care par să se bucure de viață și totul le merge bine, situația nu are sens! Cei răi ar trebui judecați, dar noi, fiind cei puri, ar trebui să fim binecuvântați, dar este invers.

Totuși, când intrăm în sanctuarul lui Dumnezeu, când intrăm în duhul nostru contopit și venim la întâlnirile bisericii, vedem lucrurile așa cum sunt ele în realitate.

Astăzi lucrurile sunt incorecte și nedrepte, dar continuăm să încredințăm toate lucrurile Celui care judecă cu dreptate. Amin!

Când Dumnezeu L-a sfătuit pe Cristos ca om, părțile interioare ale lui Cristos erau una cu Dumnezeu și L-au instruit prin contactul Său cu Dumnezeu (Psalmul 16:7; Isaia 50:4). Cristos își avea rădăcinile în Dumnezeu; Dumnezeu Îl instruia în părțile Sale interioare, iar în părțile Sale interioare El era una cu Dumnezeu.

Pe măsură ce trecem prin situații și lucruri neplăcute care ne cauzează multă suferință, trebuie să ne întoarcem către duhul nostru și să ne consultăm cu Dumnezeu, chiar lăsându-L pe Dumnezeu să ne instruiască în părțile noastre interioare, astfel încât să-L putem avea ca sursă unică.

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție cu privire la toate lucrurile. Îi încredințăm lui Dumnezeu, Cel care judecă cu dreptate, toate lucrurile legate de noi. Tu ești Creatorul nostru credincios. Tu vezi suferința noastră. Tu vezi cât de mult suferim în încercările de foc pe care mâna Ta le-a rânduit pentru noi. O, Doamne, mântuiește-ne de cârtiri sau plângeri despre ceea ce ni se întâmplă. Fie ca să ne deschidem întreaga ființă Ție și să încredințăm tot ce are legătură cu noi Celui care judecă cu dreptate. Amin, Doamne, venim la Tine din nou și din nou doar pentru a Te savura. Venim să ne împărtășim din bogățiile Tale și să Te savurăm în tot ceea ce ești. Doamne Isuse, Tu ești modelul nostru și Tu trăiești în noi. Îți încredințăm toate lucrurile. Nu privim la situația exterioară și nu ne concentrăm asupra modului în care prosperă cei răi: alegem să ne exersăm duhul și să rămânem în sanctuarul lui Dumnezeu! Amin, Doamne, căutăm sfatul Tău în adâncul sufletului nostru. Învață-ne prin contactul nostru cu Tine. Fie ca părțile noastre interioare să fie una cu Dumnezeu și învață-ne prin contactul nostru cu Dumnezeu în timp ce trecem prin încercări și necazuri. Amin, Doamne, câștigă în noi ceea ce Tu cauți!

Cristos în noi ne face capabili să acceptăm tratările guvernamentale ale lui Dumnezeu, astfel încât să fim sfinți în tot felul nostru de viață

În calitate de credincioși în Cristos și copii ai lui Dumnezeu, ar trebui să trăim o viață creștină sub guvernarea lui Dumnezeu (Ioan 3:15; 1:12-13; 1 Petru 4:13-19; 5:6-8).

Trebuie să ne dăm seama că, pe de o parte, viața noastră este o viață de savurare a lui Cristos și, pe de altă parte, este o viață de suferință sub tratările guvernamentale ale lui Dumnezeu.

Așa cum a fost Domnul în lumea aceasta, așa suntem și noi astăzi; lumea ne urăște și lumea ne prigonește. Mai mult, suntem sub tratările guvernamentale ale lui Dumnezeu și suferim zilnic sub mâna puternică a lui Dumnezeu.

Epistolele lui Petru îl dezvăluie pe Cristosul care ne face capabili să acceptăm tratările guvernamentale ale lui Dumnezeu administrate prin suferințe (1 Petru 1:6-8; 2:3-4, 19, 21-25; 3:18, 22; 4:1, 15-16; 5:8-9).

Cristosul care a trăit în Evanghelii, Cristosul care a suferit sub guvernarea lui Dumnezeu și a încredințat toate lucrurile Celui care judecă cu dreptate, trăiește în noi. El este viața și persoana noastră.

Nu ar trebui să trecem prin suferință de unii sau în noi înșine; trecem prin toate aceste lucruri în Cristos, cu Cristos și prin Cristos. Domnul Isus ne-a arătat un model minunat despre ce înseamnă să trăiești o viață sub guvernarea lui Dumnezeu și urmăm acest model.

Am fost chemați la aceasta, pentru că și Cristos a suferit pentru noi, lăsându-ne un model ca să putem călca pe urmele Lui (1 Petru 2:21-23). Cristos a fost Fiul lui Dumnezeu, și totuși a suferit, căci El era în vechea creație. El a suferit și ne-a lăsat un model pentru ca noi să putem călca pe urmele Lui.

Pe măsură ce trecem prin diverse încercări și tot felul de suferințe sub guvernarea lui Dumnezeu, trebuie să ne uităm nu la noi înșine sau la cei din jurul nostru, ci la Isus, Cel care este modelul nostru.

Mai mult, trebuie să ne întoarcem către duhul nostru, unde este Isus, și trebuie să-I încredințăm în continuare toate lucrurile pentru a judeca cu dreptate.

El ne înțelege pe deplin – nu există nimic ce El să nu știe. El știe ce înseamnă să fii înțeles greșit, hulit, criticat și persecutat. El este modelul nostru. El, în noi, ne face capabili să acceptăm tratările guvernamentale ale lui Dumnezeu administrate prin suferință. Trebuie să ne întoarcem în continuare către El și să Îl savurăm.

Pe măsură ce ne întoarcem către duhul nostru și Îl savurăm pe Domnul, luându-L ca model în trecerea prin toate suferințele și încercările, ar trebui să petrecem timpul șederii noastre în frică sfântă (1:15, 17).

Trebuie să avem o frică sfântă de Dumnezeu în timp ce ne trăim viața creștină. Trebuie să avem o precauție sănătoasă și serioasă care să ne conducă la a fi sfinți în tot felul nostru de viață.

Alții pot merge și face tot felul de lucruri, și există un potop de destrăbălare la care alții pur și simplu participă; noi, însă, trăim o viață sfântă înaintea Domnului. Suntem călători aici, nu locuitori ai pământului. Acest pământ nu este casa noastră; suntem doar în trecere. Orice am avut și prin ce trecem este totul temporar.

Astăzi trecem prin disciplină, suferințe și tratări ca fiind călători și trebuie să trecem prin aceste zile ale șederii noastre într-o frică sănătoasă de Dumnezeu, o frică sfântă, pentru a putea trăi o viață sfântă.

Aceasta nu înseamnă că ne temem de Dumnezeu; mai degrabă, înseamnă că ne temem să nu pierdem prezența Lui și să nu-L întristăm pe Duhul Sfânt din noi. Ne temem să nu ratăm oportunități de a cumpăra uleiul.

Deoarece avem o frică sfântă, vom trăi o viață sfântă, vom fi chiar sfinți în tot felul nostru de viață (Filipeni 2:12).

1 Petru 1:18-19 explică de ce ar trebui să ne petrecem timpul rătăcirii noastre în frică; aceasta pentru că Cristos Și-a vărsat propriul sânge prețios pentru a ne răscumpăra de felul deșart de viață moștenit de la părinții noștri.

Am fost răscumpărați prin sângele prețios al Domnului, astfel încât să ne petrecem timpul rătăcirii noastre în frică și să fim sfinți în tot felul nostru de viață.

Este zadarnic să ne delectăm cu divertismentul de astăzi în lume. Este zadarnic să petrecem timpul bucurându-ne de ceea ce are lumea de oferit.

Astăzi poate că nu mergem la supermarketul mare, la magazinul universal sau la mall, dar putem petrece multe ore bucurându-ne de divertismentul oferit de lume pe telefoanele noastre. O, Doamne!

Domnul știe și știm și noi cât timp petrecem în lucruri deșarte; sunt atât de deșarte încât, după ce petrecem ore întregi făcând acele lucruri, ne simțim goi în interior. Chiar și vizitarea unor orașe pentru vizitarea obiectivelor turistice, orașe pe care le știm că sunt păcătoase, ne va face să nu trăim într-un mod sfânt.

Trebuie să ne dăm seama că suntem fii ai Împăratului și că nu ar trebui să petrecem timpul făcând lucruri într-un mod deșart sau ușuratic. Fie ca noi să ne fie teamă să nu ratăm oportunitățile de a-L câștiga pe Cristos și să avem întotdeauna o viață sfântă care să ne conducă la a fi sfinți în tot felul nostru de viață.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ești în noi astăzi. Te luăm ca viață și persoană a noastră. Vrem să Te savurăm și să trăim un singur duh cu Tine, căci numai Tu ne poți face să trecem prin suferințe și încercări. O, Doamne, credem că Tu ne faci să acceptăm tratările guvernamentale ale lui Dumnezeu administrate prin suferințe. Încredințăm mereu toate lucrurile Celui care judecă cu dreptate și venim la Tine ca să învățăm de la Tine, să fim una cu Tine și chiar să trăim în Tine. Îți mulțumim că ne-ai răscumpărat cu sângele Tău prețios de modul de viață deșart transmis de părinții noștri. O, Doamne, vrem să petrecem timpul șederii noastre în frică sfântă. Fie ca să avem o precauție serioasă care să ne conducă la a fi sfinți în tot felul nostru de viață. Întărește-ne în omul nostru lăuntric, astfel încât să putem alege să nu fim implicați în distracții lumești, ci mai degrabă să trăim o viață sfântă astăzi. O, Doamne, ne temem să pierdem prezența Ta. Nu vrem să întristăm Duhul Sfânt din noi. Nu vrem să pierdem nicio ocazie de a cumpăra uleiul, astfel încât să putem câștiga mai mult din Tine în ființa noastră.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Commit All Things to God who Judges Righteously and are Holy in our Manner of Life, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 1 cu tema: Guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu, ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Suntem sub judecata disciplinară a lui Dumnezeu zilnic pentru a ne împărtăși din sfințenia Sa

23/06/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Dumnezeul și Tatăl nostru este sfânt, El ne-a regenerat pentru a produce o familie sfântă, iar noi, fiind copiii Săi sfinți, ar trebui să umblăm într-un mod de viață sfânt; prin urmare, suntem sub judecata disciplinară a lui Dumnezeu zilnic, astfel încât toată nesfințenia noastră să fie înlăturată. Amin!

Dumnezeu a creat universul într-un mod perfect, iar întreaga creație a lui Dumnezeu, vechea creație, a fost uimitoare, perfectă și fără nicio vină. Dar Satan s-a răzvrătit, iar acest lucru a poluat întreaga creație. Nu numai că Satan s-a răzvrătit, ci și omul, în calitate de cap al vechii creații, i s-a alăturat lui Satan în răzvrătirea sa.

Când noi, credincioșii în Cristos, suntem mântuiți prin pocăință și credință în Domnul, în timp ce auzim Evanghelia, începem un proces de salvare din răzvrătirea universală împotriva lui Dumnezeu.

Dumnezeu este acum în procesul de curățare a întregului univers; El judecă tot ceea ce nu se potrivește standardului sfințeniei și dreptății Sale și va obține un cer nou și un pământ nou în care locuiește dreptatea. Amin!

Dumnezeu judecă nu numai oamenii răi, pe cei care comit în mod evident lucruri rele și încalcă legea lui Dumnezeu, ci și propriul Său popor, pe cei aleși de El. Fiecare dintre noi, credincioșii în Cristos, suntem sub judecata lui Dumnezeu.

El nu ne judecă pentru că ne urăște și nici nu-Și judecă poporul pentru că Îi place să-l facă să sufere. Dimpotrivă, Dumnezeu ne judecă pentru ca noi să fim părtași sfințeniei Sale, pentru ca noi să putem trăi o viață sfântă și pentru ca noi să putem fi la fel de drepți ca El.

Pe de-o parte, El ne hrănește din belșug cu Sine Însuși și cu tot ce avem nevoie, dându-ne o rezervă divină bogată pentru ca noi să putem trăi o viață evlavioasă. Pe de altă parte, suntem zilnic sub judecata disciplinară a lui Dumnezeu, pentru ca El să înlăture orice nu este sfânt și drept din ființa și viața noastră.

Am putea crede că suntem bine și, mai ales ca și credincioși în Cristos, am putea crede că nu păcătuim la fel de mult ca cei din lume, că nu avem la fel de multe patimi sau pofte ca ei și, în general, am putea fi oameni buni. Totuși, ne aflăm zilnic sub judecata lui Dumnezeu.

Ne putem chiar ruga ca Domnul să înlăture o anume situație sau alta și să calmeze o anume persoană, astfel încât să ne fie mai ușor, dar El știe ce face. Fie ca noi să venim la El zilnic și să Îl savurăm și fie ca noi să ne împărtășim din bogata Lui rezervă în duh.

Și fie ca noi să-I permitem Domnului să se ardă judecând orice nu se potrivește cu natura Lui sfântă, astfel încât să ne putem împărtăși din natura Sa divină, scăpând de stricăciunea care este în lume prin poftă.

Noi, credincioșii, suntem zilnic sub judecata disciplinară a lui Dumnezeu pentru a ne împărtăși din sfințenia Sa

1 Petru 1:15-17 este o porțiune minunată care ne arată că noi, credincioșii în Cristos, suntem sub judecata lui Dumnezeu. Dumnezeu este Cel Sfânt care ne-a chemat, iar noi trebuie să fim sfinți în tot felul nostru de viață, căci este scris: „Fiți sfinți, pentru că Eu sunt sfânt.”

Așa cum El este sfânt, așa și noi ar trebui să fim sfinți. În noi înșine și prin noi înșine, noi nu suntem sfinți, dar Dumnezeu este sfânt și El ne judecă pentru a îndepărta orice nu este sfânt din noi.

Îl numim Tată, iar El este Cel care, fără părtinire față de persoană, judecă după fapta fiecăruia; de aceea, ar trebui să ne petrecem timpul pribegiei în frică. Noi, cei care credem în Cristos, suntem sub judecata disciplinară a lui Dumnezeu zilnic, pentru a ne putea împărtăși din sfințenia Lui.

El ne sfințește pentru ca noi să fim sfinți în tot felul nostru de viață. Putem fi sfinți pentru că am fost regenerați cu viața lui Dumnezeu și avem natura Sa sfântă; această natură sfântă rezultă într-o viață sfântă.

A fi sfânt nu înseamnă că purtăm anumite îmbrăcăminte sau că nu purtăm machiaj sau ceva de genul acesta; acest lucru este prea exterior. A fi sfânt înseamnă a fi sfințit în însăși natura noastră, astfel încât Dumnezeul cel sfânt să fie introdus în ființa noastră pentru a trăi în noi.

Dumnezeu ne-a regenerat cu viața Lui în interior, pentru ca noi să avem natura Lui sfântă și ne disciplinează cu judecata Sa exterioară, pentru ca noi să putem să ne împărtășim din sfințenia Sa (Evrei 12:9-10).

Dumnezeu ne judecă după lucrarea noastră, după conduita noastră și fără nici o părtinire; ar trebui să-L numim Tatăl nostru și să ne temem de El ca Judecător al nostru, trăind o viață sfântă în frică.

Judecata despre care se vorbește în 1 Petru 1:17 nu este judecata finală a sufletului; mai degrabă, este judecata zilnică a guvernării lui Dumnezeu în această lume, exercitată cu privire la copiii Săi. Judecata lui Dumnezeu începe din casa Lui (1 Petru 4:17), iar noi, ca popor al Său, suntem sub judecata disciplinară a lui Dumnezeu zilnic.

Înainte ca Dumnezeu să poată judeca necredincioșii și creația căzută, El trebuie să ne judece și pe noi. De aceea, astăzi se pare că, deși toți cei din jurul nostru se distrează de minune și par să se bucure de viață, neavând prea multe dificultăți sau necazuri, noi, credincioșii în Cristos, experimentăm zilnic dificultăți, suferințe și necazuri.

Guvernarea lui Dumnezeu este exercitată prin judecata Lui, iar judecata Lui începe din casa Lui. Pe măsură ce trecem prin diferite suferințe, trebuie să vedem mâna lui Dumnezeu care ne tratează.

Nu vrem să trecem prin suferințe așa cum fac oamenii lumești, în zadar. Mai degrabă, trebuie să vedem că mâna Tatălui este în toate aceste suferințe, dificultăți și încercări. Suntem călători pe acest pământ, ne confruntăm cu multe încercări și avem probleme legate de sănătatea noastră, mediul nostru, relațiile și suferința noastră.

În timp ce ne confruntăm cu toate aceste dificultăți, complicații și suferințe în viața noastră umană, ce ar trebui să facem? Nu ar trebui să ne ridicăm pumnii către Dumnezeu și nici să încercăm să ne certăm cu El. Nu ar trebui să ne plângem sau să ne înverșunăm înaintea lui Dumnezeu sau înaintea oamenilor.

Mai degrabă, ar trebui să vedem guvernarea lui Dumnezeu și să ne smerim sub mâna puternică a lui Dumnezeu. Trebuie să ne dăm seama că suntem sub judecata disciplinară a lui Dumnezeu zilnic, astfel încât El să poată îndepărta orice lucru negativ din noi.

El vede ce elemente sunt încă în noi și nu se potrivesc cu natura Lui sfântă; El ne purifică și elimină orice nu se potrivește cu sfințenia Lui.

Pe de o parte, Dumnezeu este Tatăl nostru și savurăm bogățiile vieții Sale și ne împărtășim din natura Lui divină. Pe de altă parte, El este Judecătorul nostru și suntem sub judecata disciplinară a lui Dumnezeu zilnic, așa că ne temem de El și trăim o viață sfântă.

Suferințele pe care le îndurăm în persecuția aprigă sunt folosite de Domnul ca mijloc de a ne judeca, astfel încât să putem fi disciplinați, purificați și separați de necredincioși și să nu avem aceeași soartă ca și ei.

Slavă Domnului că suntem casa lui Dumnezeu, familia Lui (1 Petru 2:5; Evrei 3:6; 1 Timotei 3:15; Efeseni 2:19), unde locuiește El și unde începe judecata Lui. Din casa Lui, Dumnezeu își începe administrația guvernamentală prin judecata Sa disciplinară asupra propriilor Săi copii.

Când vom fi pe deplin purificați prin judecata lui Dumnezeu, Dumnezeu va avea teren să judece, în împărăția Sa universală, pe toți cei care sunt neascultători de evanghelia Sa și răzvrătiți față de guvernarea Sa. Amin! Aceasta este pentru ca Dumnezeu să-Și poată întări împărăția (2 Petru 1:11).

Chiar dacă cei din jurul nostru par să nu fie supuși unei judecăți atât de mari ca noi, noi, credincioșii în Cristos, trebuie să vedem că judecata zilnică a lui Dumnezeu este exercitată asupra noastră pentru a ne purifica și a îndepărta orice element nesfânt din noi.

Doamne Isuse, dă-ne să vedem că noi, credincioșii în Cristos, suntem zilnic sub judecata disciplinară a lui Dumnezeu, pentru a ne putea împărtăși din natura Sa sfântă! Amin, Dumnezeule Tată, îți mulțumim că ne-ai regenerat cu viața Ta divină și ne-ai dat să ne împărtășim din natura Ta sfântă! Vrem să Te savurăm astăzi. Ne exersăm duhul pentru a Te contacta și a ne împărtăși din toate bogățiile Tale. Ne deschidem Ție. Fie ca să vedem că judecata lui Dumnezeu începe din casa Lui. Fie ca să ne dăm seama că Dumnezeu vrea să ne facă părtași sfințeniei Sale! Amin, Doamne, fă-ne sfinți în tot felul nostru de viață, ca să putem fi sfinți așa cum ești sfânt Tu! Salvează-ne de la plângerile noastre legate de suferințele, încercările și necazurile noastre; fie ca să venim la Tine și să ne împărtășim din sfințenia Ta, ca să putem fi sfinți în tot felul nostru de viață. O, Doamne Isuse, ne dăm Ție! Vrem să trăim o viață sfântă în viața de biserică, ca Tu să poți fi exprimat prin noi în sfințenia Ta! O, Doamne, fie ca să ne dăm seama cu toții că Dumnezeu ne disciplinează cu judecata exterioară, ca să putem împărtăși din sfințenia Lui!

Suntem regenerați ca fiind copii sfinți ai lui Dumnezeu pentru a trăi o viață sfântă și a fi la fel de sfinți ca Tatăl nostru

Efeseni 1:4 spune că Dumnezeu ne-a ales în eternitatea trecută să fim sfinți; țelul lui Dumnezeu în alegerea noastră este ca noi să fim sfinți. A fi sfânt nu înseamnă doar a fi separat de orice este neobișnuit și întinat, ci a fi ca Dumnezeu, sfânt în natură. Aceasta înseamnă că trebuie să fim sfințiți pentru a putea fi sfinți în tot felul nostru de viață.

Dumnezeu Tatăl ne-a regenerat pentru a produce o familie sfântă; El este un Tată sfânt și noi suntem copiii Săi sfinți (1 Petru 1:3, 15, 17). Aleluia, noi, cei care credem în Cristos, suntem sfinți nu datorită a ceea ce facem, ci împărtășim cu ceea ce suntem.

Prin natură suntem sfinți, căci suntem sfințiți de Dumnezeu, suntem făcuți sfinți de El, iar viața și natura Lui sfântă sunt în noi! Totuși, ce putem spune despre viața noastră de zi cu zi?

Fiind copii sfinți ai unui Tată sfânt, trebuie să trăim o viață sfântă astăzi. Suntem aleși să fim sfinți. Suntem părtași la natura sfântă a lui Dumnezeu (2 Petru 1:4). Și trebuie să trăim o viață sfântă, fiind sfinți în tot felul nostru de viață.

Totuși, dacă ne consultăm cu Domnul cu privire la viața noastră de zi cu zi, nu trăim o viață sfântă, căci avem atât de multe elemente nesfinte, necurate și impure în ființa noastră și în viața noastră de zi cu zi.

Prin urmare, trebuie să ne dăm seama că, în calitate de copii sfinți ai unui Tată sfânt, Dumnezeu Tatăl devine judecător în guvernarea Sa pentru a trata toată nesfințenia noastră (vv. 15-16; Evrei 12:9-10).

Dumnezeu ne iubește, El are grijă de noi și vrea să Îl savurăm și să ne împărtășim din tot ceea ce este El, dar El este în același timp sfânt și are o judecată disciplinară la care participăm cu toții pentru a trăi o viață sfântă.

Unii credincioși pot spune că, din moment ce Dumnezeu este dragoste și ne iubește atât de mult, El nu ne va face niciodată să suferim și nici nu ne va răni. Dumnezeu într-adevăr ne iubește, dar așa cum un tată își iubește foarte mult copiii, totuși îi disciplinează astfel încât să devină persoane adecvate și membre care funcționează în societate, tot așa sfântul nostru Tată ne disciplinează astăzi.

Dumnezeu Tatăl nostru ne disciplinează pe noi, copiii Săi, pentru că ne iubește. El vede multe lucruri nesfinte în noi, multe lucruri impure și necurate în ființa noastră și trebuie să judece aceste lucruri.

El nu ne judecă pentru a ne distruge și a ne oblitera; mai degrabă, El judecă orice este necurat și nesfânt. Din dragostea Sa față de noi, Tatăl ne disciplinează; suntem sub judecata disciplinară a lui Dumnezeu zilnic. Judecata Sa disciplinară în guvernarea Sa începe din casa lui Dumnezeu.

Aceasta nu înseamnă că ar trebui să-i arătăm cu degetul pe alții și să-I cerem lui Dumnezeu să-i judece, pentru că cutare sau cutare este atât de rău. Mai degrabă, cu toții trebuie să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu, căci suntem sub judecata disciplinară a lui Dumnezeu zilnic.

Dumnezeu are grijă de propria Sa familie; El vrea să se asigure că familia Sa, copiii Săi, sunt copiii sfinți care Îl reprezintă și Îl exprimă în orice fel. El nu judecă lumea acum; lumea va fi judecată mai târziu, dar acum este timpul ca judecata lui Dumnezeu să înceapă cu casa lui Dumnezeu.

Va veni o zi când va fi o judecată finală; aceea va fi când Domnul Se va întoarce și El va judeca totul și pe toți cei din acest univers. Între timp, noi, credincioșii în Cristos, suntem sub judecata disciplinară a lui Dumnezeu zilnic.

Dumnezeu judecă tot ce nu se potrivește cu guvernarea Lui; prin urmare, în această epocă, noi, ca și copii ai lui Dumnezeu, suntem sub judecata zilnică a lui Dumnezeu. Dumnezeu folosește încercări de foc pentru a trata credincioși în judecata administrației Sale guvernamentale, care începe din propria Lui casă (4:12, 17).

Scopul acestei judecăți este în primul rând să ne purifice și în al doilea rând să trăim o viață sfântă, adică să trăim conform lui Dumnezeu în duhul nostru (v. 6). Fie ca noi să ne deschidem Domnului cu privire la aceasta și să-I permitem să facă ceea ce trebuie să facă în noi astăzi.

Doamne, ne deschidem Ție. Te iubim. Aleluia, suntem copiii sfinți ai sfântului nostru Tată! Slavă Domnului, suntem părtași la natura sfântă a lui Dumnezeu în timp ce fugim de corupția care este în lume prin poftă! Amin, Doamne, îți mulțumim că ne-ai regenerat cu viața Ta pentru a ne face sfinții copii ai lui Dumnezeu. Vrem să fim sfinți în tot felul nostru de viață, ca să ne putem potrivi cu Tine și să Te exprimăm. O, Doamne, Tu vezi ce este în noi. Tu vezi câte impurități avem. Tu vezi necurăția din ființa noastră. Tu știi că nu suntem încă sfinți în tot felul nostru de viață. Pur și simplu ne deschidem Ție. Pe măsură ce trecem zilnic prin judecata disciplinară a lui Dumnezeu, ne rugăm să obții în noi ceea ce cauți. Ai Tu calea Ta, Doamne dragă, să înlături orice nu se potrivește cu guvernarea Ta din noi. Fie ca noi să fim pe deplin deschiși Ție și să cooperăm cu ceea ce faci Tu în noi și în jurul nostru pentru a ne purifica prin judecata Ta disciplinară. Amin, Doamne, fie ca noi să fim cei care trăiesc o viață sfântă astăzi, exprimându-Te în tot felul nostru sfânt de viață!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Believers are under God’s Disciplinary Judgment Daily to Partake of His Holiness, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 1 cu tema: Guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu, ziua 2, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Facem discipoli din națiuni botezându-i și învățându-i adevărul pentru a fi oameni ai împărăției

20/06/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Cristos, ca Împărat ceresc, și-a trimis discipolii cu autoritatea Sa să facă discipoli din toate națiunile, făcându-i poporul împărăției pentru stabilirea împărăției Sale, care este biserica de astăzi pe acest pământ; noi trebuie să facem discipoli din toate națiunile, botezându-i în Dumnezeul Triunic și învățându-i adevărul divin pentru a-i face oameni ai împărăției. Amin!

Săptămâna aceasta, ultima săptămână din înviorarea noastră de dimineață pe tema Să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu, am considerat cu rugăciune subiectul predicării evangheliei împărăției și facem discipoli din toate națiunile.

În primul rând, vrem să vedem ce este evanghelia împărăției și să predicăm această evanghelie întregului pământ locuit.

În calitate de credincioși în Cristos, îl urmăm pe Miel oriunde ar merge El pentru a predica evanghelia împărăției întregului pământ locuit. Facem acest lucru nu doar pentru a extinde biserica sau a înființa mai multe biserici locale, ci și mai mult, pentru a propaga sămânța împărăției, gena împărăției lui Dumnezeu. Amin!

Împărăția lui Dumnezeu nu este doar domnia lui Dumnezeu, ci, mai mult decât atât, este Cristos Însuși, ca sămânță a împărăției, care se seamănă pe Sine în pământul inimii noastre pentru a crește în noi, a se dezvolta în noi și a se maturiza în noi, devenind un domeniu în care Dumnezeu poate domni.

În primul rând, Cristos a venit ca Împărat ceresc al împărăției lui Dumnezeu și a venit ca Semănător pentru a se semăna pe Sine în pământul inimii noastre. El S-a semănat pe Sine ca sămânță a împărăției în discipoli, pentru ca El să poată crește în ei și să devină împărăția lui Dumnezeu, extinderea lui Cristos pe pământ.

El a venit ca Medic al nostru pentru a ne vindeca și a ne recâștiga, Păstorul nostru pentru a ne îngriji cu tandrețe și dragoste și Domnul secerișului. Putem să-L savurăm și experimentăm pe acest Cristos minunat în viața noastră de zi cu zi și, pe măsură ce Îl experimentăm, El ne însărcinează să mergem și să predicăm evanghelia împărăției!

Totuși, nu predicăm evanghelia în noi înșine, prin noi înșine sau pentru propria noastră lucrare; mai degrabă, învățăm de la Cristos să facem toate lucrurile în duhul nostru, în părtășie cu Domnul și, de asemenea, în părtășie și coordonare cu Trupul.

Tot ce a făcut Cristos a fost în părtășie și coordonare cu Tatăl și El a făcut toate lucrurile prin Duhul pentru venirea împărăției Tatălui. Astăzi ne exersăm să fim una cu Domnul și una cu sfinții pentru a predica evanghelia împărăției pe întregul pământ locuit, astfel încât să vină sfârșitul.

Vrem să fim biruitorii de astăzi care predică evanghelia victorios, stând în victoria lui Cristos, astfel încât Cristos în noi, noi în Cristos, să predicăm împărăția lui Dumnezeu pe pământ prin vorbirea noastră, căci vorbirea noastră este semănarea seminței împărăției în cei care ne ascultă!

Suntem trimiși de Cristos să facem discipoli din națiuni botezându-i în Dumnezeu pentru împărăție

Matei 28:18-20 ne spune marea însărcinare; aici vedem că Cristos, ca și Capul nostru glorificat și înălțat la cer, a primit toată autoritatea în cer și pe pământ și ne trimite pe noi, discipolii Săi, să facem discipoli din națiuni. Suntem discipoli, îl facem discipoli de Domnul și facem discipoli din națiuni.

Cum facem asta? Nu mai întâi învățându-i sau convingându-i de adevăr, ci botezându-i în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt. Aleluia!

Cristos, ca Împărat al nostru ceresc, ne trimite pe noi, discipolii Săi, să mergem cu autoritatea Sa pentru a face discipoli din toate neamurile, făcându-i poporul împărăției pentru stabilirea împărăției lui Dumnezeu pe pământ! Amin! Și această împărăție a lui Dumnezeu astăzi este viața de biserică (Romani 14:17).

Cum putem face discipoli din toate neamurile? Prin botezarea lor în Dumnezeul Triunic. A face discipoli din neamuri înseamnă a face ca oamenii păgâni să devină poporul împărăției pentru ca Dumnezeu să aibă o împărăție pe pământ, care este biserica de astăzi.

Slavă Domnului, noi, credincioșii în Cristos, am fost mântuiți de Domnul și acum suntem discipoli ai Lui. Suntem mântuiți de Domnul și suntem făcuți discipoli de El, astfel încât să putem și noi face discipoli din alții, chiar să mergem și să facem discipoli din neamurile, botezându-i în Dumnezeul Triunic!

După ce predicăm evanghelia oamenilor din jurul nostru, îi botezăm pe oamenii pocăiți în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt. Prin botez, oamenii pocăiți sunt scoși din starea lor veche într-una nouă, căci viața lor veche este încheiată și noua viață a lui Cristos îi germinează, astfel încât să poată deveni poporul împărăției. Amin!

Ioan Botezătorul a venit înaintea Domnului Isus, iar botezul său a fost un botez preliminar, un botez numai cu apă. Dar Cristos, ca Împărat ceresc, a venit și, după ce Și-a îndeplinit lucrarea pe pământ, a trecut prin moarte și înviere și a devenit Duhul dătător de viață.

După învierea Sa, Cristos a venit să le poruncească discipolilor Săi să boteze națiunile pocăite în Dumnezeul Triunic! Aleluia! Apoi, la cincizeci de zile după învierea Sa, Cristos, ca Cap al Trupului, Și-a botezat discipolii și întreaga biserică în Duhul Sfânt (1 Corinteni 12:13).

Partea evreiască a Trupului lui Cristos a fost botezată în ziua Cincizecimii (Fapte 1:5; 2:4), iar partea neamurilor a fost botezată în casa lui Corneliu (11:15-17). Pe baza acestui fapt, discipolii lui Cristos i-au botezat pe noii convertiți (2:38) nu numai în apă, ci și în moartea lui Cristos (Romani 6:3-4), în Cristos Însuși (Galateni 3:27), în Dumnezeul Triunic (Matei 28:19) și în Trupul lui Cristos (1 Corinteni 12:13). Aleluia!

Apele botezului semnifică îngroparea cu Cristos în moartea Sa; apa este ca un mormânt în care cei botezați și vechea lor istorie se încheie și sunt îngropate. Când un păcătos pocăit este botezat, el lasă tot ce avea vechi în apă și se ridică într-o viață nouă pentru a fi una cu Domnul și a umbla într-o viață nouă, chiar pentru a fi o creație nouă în Cristos! Amin!

Iată ce suntem însărcinați să facem astăzi: să facem discipoli din națiuni botezându-i în Dumnezeul Triunic, în moartea lui Cristos, în Cristos Însuși și în Trupul lui Cristos, astfel încât să poată fi o creație nouă, chiar cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu!

Pe măsură ce mergem să predicăm evanghelia împărăției întregului pământ locuit, ne exersăm să-i punem pe păcătoșii pocăiți în Dumnezeul Triunic, astfel încât, pe partea negativă, viața lor veche să poată fi încheiată, iar pe partea pozitivă, ei să poată fi germinați cu viața eternă a Dumnezeului Triunic pentru Trupul lui Cristos! Aleluia!

Botezul rânduit de Domnul în Matei 28:19 botează oamenii din viața lor în viața Trupului pentru împărăția cerurilor. Fie ca noi să fim una cu Domnul pentru a face discipoli din națiuni, botezându-i în Dumnezeu, astfel încât să poată deveni parte a împărăției lui Dumnezeu!

Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai poruncit să mergem cu autoritatea Ta pentru a face discipoli din toate națiunile, făcându-i poporul împărăției pentru stabilirea împărăției lui Dumnezeu! Amin, Doamne, Te iubim, suntem una cu Tine și mergem cu autoritatea Ta! Ne exersăm duhul pentru a fi în Tine și pentru a Te vorbi altora, astfel încât să putem semăna sămânța împărăției în ei! Amin, Doamne, vrem să facem discipoli din neamuri botezându-i în moartea lui Cristos, în Cristos Însuși, în Dumnezeul Triunic și în Trupul lui Cristos! Fie ca să-i luăm pe păcătoșii pocăiți și să-i punem în Dumnezeul Triunic, pentru ca vechea lor istorie să se încheie și să ei să aibă viață nouă pentru a fi o creație nouă în înviere! Amin, Doamne, ai o cale de a mări împărăția Ta prin predicarea evangheliei și botezarea oamenilor în Dumnezeul Triunic pentru împărăția lui Dumnezeu! Slavă Domnului, Domnul ne-a însărcinat să botezăm oamenii din viața lor în viața Trupului pentru împărăția cerurilor!

Facem discipoli din națiuni învățându-i adevărurile divine și ajutându-i să trăiască o viață de om-Dumnezeu

Predicarea evangheliei împărăției este primul pas, iar apoi botezul în Dumnezeul Triunic este al doilea pas. După aceasta, după ce i-am botezat pe credincioșii nou mântuiți în Dumnezeul Triunic și i-am ajutat să se bucure de realitatea botezului lor, trebuie să continuăm să-i facem discipoli învățându-i adevărurile divine (Matei 28:20).

A face discipoli din națiuni înseamnă a le da ca învățătură adevărurile divine în domeniul divin și mistic, astfel încât să-L poată învăța pe Cristos așa cum este realitatea în Isus (Matei 28:20; Efeseni 4:20-21). Amin!

Nu suntem aici doar pentru a predica evanghelia și apoi a boteza oameni; nu suntem aici doar pentru a ajuta oamenii să se regenereze și atât, ci vrem ca ei să fie făcuți discipoli de către Domnul. Suntem aici pentru a-i păstori, a-i desăvârși și a-i ajuta să crească în împărăția lui Dumnezeu. Amin!

În primul rând, suntem făcuți discipoli din statutul de om natural la statutul de om-Dumnezeu, trăind viața divină prin renegarea vieții noastre naturale, conform modelului lui Cristos ca primul om-Dumnezeu (Matei 11:28-30). Venim la El cu toate ostenelile și problemele noastre, cu munca și luptele noastre și învățăm de la El, căci El este blând și smerit cu inima.

Apoi, facem discipoli din națiunile învățându-i adevărurile divine și ajutându-i să trăiască o viață de om-Dumnezeu. Îi facem discipoli pe alții să facă aceleași lucruri pe care le-am învățat noi, adică să vină la Domnul personal, să-I aducă toate problemele lor, să primească bogata Lui rezervă și să învețe de la El.

Pe măsură ce îi ajutăm pe alții să fie făcuți discipoli, suntem și noi făcuți discipoli de Domnul zi de zi în multe aspecte pentru a trăi viața divină prin renegarea vieții noastre naturale. Trebuie să trăim o astfel de viață conform modelului lui Cristos ca primul om-Dumnezeu.

Pe măsură ce privim la El și observăm modelul Său, ne dăm seama că Domnul Isus nu a vorbit niciodată cuvintele Sale, ci cuvintele pe care Tatăl I le-a dat să le vorbească (Ioan 14:24). Mai mult, El nu a făcut nimic din Sine Însuși (5:19, 30), ci a făcut totul din și prin Tatăl care a trimis.

El L-a luat pe Tatăl ca sursă, căci Tatăl era Trimițătorul și El era Cel Trimis. El a trăit datorită Tatălui (6:57). Astăzi Îl învățăm pe Cristos așa cum este realitatea în Isus și facem discipoli din națiuni învățându-i adevărurile divine și ajutându-i să trăiască o viață de om-Dumnezeu.

Toate învățăturile divine și mistice ale lui Cristos nu sunt doar dezvăluirea și iluminarea Sa, ci și hrănirea Lui pentru creșterea și maturizarea noastră în viața Sa divină, astfel încât economia eternă a lui Dumnezeu să se finalizeze prin noi (Efeseni 4:15-16).

Dăm ca învățătură adevărurile divine pentru ca și alții să poată fi făcuți discipoli de Domnul și să devină oameni ai împărăției, și pentru ca împărăția lui Dumnezeu să fie printre noi astăzi.

Fie ca noi să trăim în acest fel astăzi, o viață de predicare a evangheliei împărăției, botezându-i pe cei noi în Dumnezeul Triunic și discipolizându-i prin darea ca învățătură a adevărurilor divine și ajutându-i să trăiască o viață de om-Dumnezeu.

Fie ca noi să fim făcuți discipoli zilnic de Domnul pe măsură ce venim la El în cuvântul Său pentru a trăi viața unui om-Dumnezeu, trăind nu prin viața noastră naturală, ci prin viața divină.

Pe măsură ce pătrundem în adevărul din Noul Testament și pe măsură ce ne deschidem către Domnul în citirea slujbei care deschide Cuvântul lui Dumnezeu, suntem făcuți discipoli de Domnul, suntem echipați cu adevărul și putem, de asemenea, să-i învățăm pe alții adevărul.

Îi învățăm pe alții adevărul pentru a-i face discipoli din pur și simplu împărtășind cu ei savurarea și experimentarea noastră din Cristos, astfel încât să-i putem aduce să experimenteze această Persoană minunată care trăiește în ei.

Ne rugăm pentru cei noi, tineri și noii credincioși, căci vrem ca Domnul să strălucească asupra lor și să-i descopere și căutăm să-i hrănim pentru creșterea și maturizarea lor în viața Sa divină. Amin, fie ca Domnul să recâștige acest lucru printre noi și fie ca aceasta să fie realitatea noastră de astăzi în viața de biserică!

Doamne Isuse, fă-ne discipolii Tăi astăzi ca să nu mai fim un om natural ci să fim un om-Dumnezeu. Ne deschidem Ție, Doamne, și venim la Tine în cuvântul Tău pentru a învăța de la Tine să trăim viața divină prin renegarea vieții noastre naturale. Amin, Doamne, vrem să urmăm modelul Tău ca primul om-Dumnezeu și să Te lăsăm să trăiești în noi. Vrem să fim una cu Tine pentru a-i învăța pe alții adevărul, astfel încât să poată fi făcuți discipoli să trăiască viața unui om-Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca noi să trăim o viață de om-Dumnezeu astăzi și fie ca să-i ajutăm și pe alții să trăiască această viață! Fă-ne discipolii Tăi, Doamne, în multe aspecte ale vieții noastre de zi cu zi, astfel încât să putem trăi viața divină renegând viața noastră naturală. Ai Tu o cale de a-i face pe alții discipolii Tăi prin noi, în timp ce vorbim adevărul despre economia lui Dumnezeu și căutăm să-i ajutăm să trăiască viața unui om-Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca Tu să-i descoperi și să-i luminezi pe cei noi, în timp ce le dăm ca învățătură adevărul, pentru a-i putea hrăni pentru creșterea și maturizarea lor în viața Ta divină! Fie ca economia Ta eternă să fie finalizată prin noi, în timp ce predicăm evanghelia împărăției, botezând păcătoșii pocăiți în Dumnezeul Triunic și învățându-i adevărul pentru a-i face oameni ai împărăției!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Disciple the Nations by Baptizing and Teaching them the Truth to be Kingdom People, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema, Să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 8 (Să predicăm evanghelia împărăției și să facem discipoli din națiuni) ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Predicăm evanghelia împărăției victorios pentru a fi călăreții calului alb

19/06/2025 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Evanghelia împărăției va fi predicată în tot pământul locuit ca mărturie pentru toate națiunile înainte de sfârșitul acestei epoci; predicarea evangheliei împărăției, semnificată de calul alb al primei peceți din Apocalipsa 6, va fi un semn al finalizării acestei epoci. Amin!

După cum citim în cartea Faptele Apostolilor, din care suntem o continuare astăzi, noi, cei care credem în Cristos, nu suntem doar cei care au primit evanghelia și au crezut în Domnul Isus, ci suntem și vestitorii evangheliei.

Am văzut ceva din cea mai minunată persoană din univers, L-am savurat și Îl revărsăm către alții oriunde mergem. Pe de o parte, Domnul Isus a venit să predice evanghelia împărăției și a făcut acest lucru în Evanghelii. Pe de altă parte, noi suntem continuarea Lui, duplicatul Lui și reproducerea Sa și vorbim același lucru astăzi.

Domnul a venit proclamând evanghelia împărăției, poruncindu-le tuturor oamenilor să se pocăiască pentru împărăția lui Dumnezeu. Și când a vorbit și a lucrat pe pământ, nu a făcut-o în Sine, prin Sine sau pentru Sine; a făcut aceasta una cu Dumnezeu, a lucrat prin Duhul și pentru venirea împărăției lui Dumnezeu Tatăl.

Cristos a fost pe deplin contopit cu Dumnezeu, una cu Dumnezeu, chiar în Dumnezeu; în timp ce era pe pământ, trăia și lucra în Dumnezeu, iar Dumnezeu se mișca și lucra în El.

Cristos a venit în slujirea Sa împărătească pentru a-Și stabili împărăția cerească și, în stadiul încarnării Sale, a făcut toate lucrurile și a vorbit toate lucrurile una cu Dumnezeu, prin Duhul lui Dumnezeu și pentru ca Dumnezeu Tatăl să fie glorificat și să aducă împărăția Sa.

Ce model este Trinitatea Divină pentru noi astăzi!

Pe măsură ce trăim viața creștină, slujim în viața de biserică și predicăm evanghelia împărăției pentru a mântui păcătoșii și a-i aduce în viața de biserică ca să zidim biserica ca Trup al lui Cristos, trebuie să facem toate lucrurile nu în noi înșine, prin noi înșine sau pentru noi înșine.

Trebuie să lucrăm una cu Cristos și chiar să facem lucruri în Trup, cu Trupul, prin membrele Trupului și pentru zidirea Trupului. Poate că suntem împovărați să slujim într-un anumit aspect al vieții de biserică sau al lucrării, dar pe măsură ce slujim, nu ar trebui să facem totul singuri; mai degrabă, în părtășie și coordonare, trebuie să-i aducem și pe alții în funcția lor.

Trupul este compus din multe membre și cu toții învățăm să funcționăm, chiar să ne aducem unii pe alții în funcția, astfel încât Trupul să se zidească împreună în dragoste.

Evanghelia împărăției va fi predicată pe întregul pământ locuit ca o mărturie tuturor națiunilor înainte de sfârșitul acestei epoci

În Matei 24:4-14, Domnul Isus ne-a dat o istorie reală despre evrei de la înălțarea lui Cristos până la sfârșitul acestei epoci, cei trei ani și jumătate ai necazului cel mare. El a profețit despre multe lucruri, iar unele dintre aceste lucruri s-au împlinit deja.

Dumnezeu este responsabil pentru realizarea multora dintre lucrurile pe care Domnul le-a profețit, dar la sfârșitul vorbirii Domnului, El a spus: „Și această Evanghelie a împărăției va fi propovăduită în tot pământul locuit ca o mărturie tuturor neamurilor. Și atunci va veni sfârșitul.” (Matei 24:14). Amin!

De partea Sa, Domnul face ceea ce trebuie să facă și, chiar dacă poate părea imposibil ca unele dintre lucrurile despre care a vorbit Domnul să se întâmple, Dumnezeu o va face. Situația lumii exterioare poate fi aranjată de Dumnezeul suveran pentru a aduce sfârșitul acestei epoci și El o va face.

Ceea ce trebuie să facem noi, de partea noastră, este să predicăm evanghelia împărăției. Evanghelia împărăției include evanghelia harului (Faptele 20:24), dar este mult mai mult, căci îi aduce pe oameni nu numai în mântuirea lui Dumnezeu, ci și în împărăția cerurilor (Apocalipsa 1:9).

Trebuie să predicăm nu doar evanghelia păcii și evanghelia harului, ci și mai mult, evanghelia împărăției. Astăzi, evanghelia păcii, a harului, a iertării păcatelor și a dragostei a fost predicată în multe locuri, dar cum rămâne cu evanghelia împărăției?

Evanghelia harului pune accentul pe iertarea păcatelor, pe răscumpărarea Domnului și pe viața veșnică, dar evanghelia împărăției pune accentul pe domnia cerească a lui Dumnezeu și pe autoritatea Domnului.

Astăzi trebuie să fim cei care Îl întronează pe Domnul în ființa noastră, luându-L ca Domn și Împărat unic, și trebuie să ne supunem tronului Său. Pe măsură ce strigăm: „O, Doamne Isuse”, Îl întronăm în noi, iar El este pe tron, în centrul ființei noastre.

Apoi, trebuie să ieșim să-i aducem pe alții în împărăția lui Dumnezeu predicând evanghelia împărăției.

Pe măsură ce predicăm evanghelia, scopul nostru nu este doar să mântuim păcătoșii, ci și mai mult, să-i aducem pe păcătoșii pocăiți în împărăția lui Dumnezeu pentru a fi sub autoritatea Lui și a crește în viața Lui, pentru a fi maturi în a-L exprima pe Dumnezeu și a-L reprezenta pe Dumnezeu.

Înainte de a veni necazul cel mare, înainte de finalizarea acestei epoci, evanghelia împărăției trebuie predicată în tot pământul locuit. Unii o vor respinge, în timp ce alții o vor accepta; noi trebuie pur și simplu să predicăm evanghelia împărăției în tot pământul locuit, ca o mărturie pentru toate neamurile, și atunci va veni sfârșitul.

Mulți se întreabă astăzi când va veni sfârșitul; Matei 24:14 ne oferă un indiciu: când evanghelia împărăției va fi predicată în tot pământul locuit. Noi, cei care credem în Cristos, putem grăbi întoarcerea Domnului predicând evanghelia împărăției în tot pământul locuit.

Putem scurta timpul până la finalizarea epocii pur și simplu vorbind această Evanghelie, evanghelia superioară. Fie ca noi să știm care este evanghelia împărăției și fie ca noi să-I permitem Domnului să ne împovăreze și să ne trimită pe tot pământul locuit să predicăm evanghelia împărăției, astfel încât mulți păcătoși răzvrătiți să poată fi făcuți cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu!

Acesta este cel mai puternic semn al finalizării epocii și trebuie să predicăm evanghelia împărăției pentru a aduce sfârșitul acestei epoci. Cine va face asta? Cine Îi va permite Domnului să se miște în ei, să vorbească în ei și să predice evanghelia în ei în tot pământul locuit?

Fie ca noi să ne ridicăm în viața de biserică din recâștigarea Domnului și să fim una cu Domnul pentru a predica evanghelia împărăției în tot pământul locuit ca o mărturie pentru a aduce sfârșitul acestei epoci!

Doamne Isuse, fie ca evanghelia împărăției să fie predicată în tot pământul locuit ca o mărturie pentru toate națiunile, pentru ca sfârșitul să vină! Amin, Doamne, Te întronăm în ființa noastră astăzi. Tu ești Domnul și Împăratul nostru. Așează-Ți tronul în centrul ființei noastre. Adu întreaga noastră zi, întreaga noastră ființă și tot ce are legătură cu noi sub autoritatea Ta. Tu ești Domnul nostru și ne ținem de Tine ca și Cap și ne supunem domniei Tale. Mergem împreună cu Tine, Doamne Isuse, să predicăm evanghelia împărăției în tot pământul locuit ca o mărturie. Amin, Doamne, fie ca toți sfinții din bisericile locale să fie una cu Cristos pentru a predica această evanghelie a împărăției ca o mărturie pentru toate națiunile! Da, Doamne, ne rugăm pentru mulți păcătoși răzvrătiți să se pocăiască, să fie mântuiți și să fie aduși în împărăția lui Dumnezeu! Câștigă împărăția Ta pe pământ astăzi! Extinde împărăția Ta în inima noastră și mărește împărăția Ta pe pământ! Fie ca evanghelia superioară să fie adusă pe fiecare continent, la toate națiunile, prin predicarea noastră a evangheliei împărăției!

Biruitorii predică evanghelia în mod victorios pentru a fi călăreții calului alb

În Apocalipsa 6:1-8:2 vedem cele șapte peceți, care reprezintă deschiderea sulului economiei și administrației lui Dumnezeu a pământului și a universului. Cristos, ca Mielul-Leu, este singurul calificat să deschidă sulul cu cele șapte peceți ale sale, iar prima dintre cele șapte peceți este un cal alb și călărețul lui (Apocalipsa 6:1-2).

Când a fost deschisă prima dintre cele șapte peceți, iată un cal alb, și cel ce ședea pe el avea un arc; Și i s-a dat o coroană și a ieșit biruitor și să biruiască. Ce înseamnă aceasta și cum se leagă acest lucru de noi? Calul alb și călărețul lui semnifică evanghelia predicată victorios pe tot pământul.

Un arc cu o săgeată este pentru luptă; călărețul calului alb, însă, are un arc fără săgeată, indicând faptul că săgeata a fost deja trasă și victoria a fost câștigată. Slavă Domnului, săgeata a fost deja trasă pentru a distruge inamicul și lupta lui Cristos pentru constituirea evangheliei păcii s-a încheiat și victoria este câștigată!

Acum călărețul calului alb are o coroană, semnificând faptul că evanghelia a fost încoronată cu gloria lui Cristos (2 Corinteni 4:4). Evanghelia pe care o predicăm astăzi nu este o evanghelie umilă, ci una victorioasă, căci evanghelia are o coroană, gloria lui Cristos!

Nu ne este rușine să predicăm evanghelia: suntem victorioși predicând evanghelia, căci evanghelia este încununată cu victoria lui Cristos! Pe măsură ce predicăm evanghelia împărăției în tot pământul locuit, suntem biruitorii Domnului pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ! Amin!

Scopul unic al lui Dumnezeu în această epocă este ca evanghelia să fie predicată, astfel încât biserica în calitate de Trup al lui Cristos să poată fi zidită pentru a finaliza Noul Ierusalim (Efeseni 3:8-11; Romani 1:1).

Noi astăzi trebuie să fim biruitorii care predică evanghelia victorios, ca și călăreți ai calului alb, pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu și a pune capăt acestei epoci. Biruitorii care predică evanghelia gloriei lui Cristos devin călăreții calului alb (Apocalipsa 6:2; 19:11, 13-14).

Cristos a câștigat victoria și acum noi stăm în victoria Sa, perpetuăm victoria Lui și proclamăm victorios evanghelia pentru a aduce mulți în împărăția lui Dumnezeu.

Nu ar trebui să ne simțim rușinați când predicăm evanghelia; singurul care se rușinează de Evanghelie este Satan, iar noi suntem una cu Domnul pentru a predica victorios evanghelia împărăției! A predica evanghelia este un lucru victorios, căci cei care predică evanghelia sunt biruitorii care călăresc calul alb.

Următoarele peceți dezvăluie un cal roșu (semnificând război), un cal negru (semnificând foamete) și un cal gălbui (semnificând moartea); acești patru cai aleargă până la sfârșitul epocii. Există o cursă cu patru cai până la sfârșitul acestei epoci, dar calul alb este victorios și preia conducerea.

Istoria omenirii este o istorie a războiului, a foametei și a morții, dar, în același timp, evanghelia este predicată victorios pentru a mântui mulți păcătoși și a-i aduce în împărăția lui Dumnezeu.

Pe măsură ce privim la situația exterioară de astăzi, trebuie să fim una cu Domnul, chiar dacă auzim de război și zvonuri de război, când vedem moartea răspândindu-se și predominând și când auzim că foametea are loc, pentru a putea predica evanghelia împărăției pe întregul pământ locuit.

De-a lungul generațiilor, evanghelia a continuat cu Cristos ca fiind Cel victorios. Fie ca noi să fim una cu El astăzi pentru a călări calul alb al evangheliei, stând în victoria lui Cristos, pentru a predica evanghelia și a aduce mulți păcătoși în împărăția lui Dumnezeu! Amin!

Interesul nostru unic în această epocă nu ar trebui să fie să ne îngrijim de nevoile noastre sau să acumulăm lucruri, să obținem o casă frumoasă și să avem o viață de familie bună.

Interesul nostru unic ar trebui să fie să fim una cu Domnul în a ne strădui să-i mântuim pe oameni pentru a zidi Trupul lui Cristos pentru ca împărăția lui Dumnezeu să vină pe pământ.

Trebuie să muncim și să ne câștigăm existența. Trebuie să avem grijă de atât de multe lucruri legate de existența noastră umană, de familia noastră și de oamenii din jurul nostru. Dar cu toții putem dedica timp Domnului, pentru interesul Său.

Dumnezeu dorește ca toți oamenii să fie mântuiți și să ajungă la deplina cunoaștere a adevărului (1 Timotei 2:4); noi, ca și credincioși în Cristos, avem aceeași dorință astăzi. Necredincioșii din jurul nostru își pot rezerva întotdeauna timp pentru a se distra și a face alte lucruri, dar noi Îl avem pe Dumnezeu ca amuzamentul și divertismentul nostru.

Îl savurăm pe Domnul, Îl iubim, ne pasă de interesul Lui și stăm în victoria Lui pentru a predica evanghelia împărăției în tot pământul locuit, pentru a fi biruitorii Lui care aduc sfârșitul acestei epoci și grăbesc revenirea Lui!

Fie ca noi să nu ne dăm dăm înapoi de la predicarea evangheliei, ci fie ca noi să fim pe calul alb pentru răspândirea evangheliei!

Pe măsură ce vedem cum războiul, moartea și foametea se răspândesc, fie ca noi să călărim victorioși pe calul alb al evangheliei și să fim biruitorii de astăzi care predică evanghelia împărăției pentru a pune capăt acestei epoci și a aduce împărăția lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, slavă Ție pentru că ai obținut victoria! Aleluia, Cristos a câștigat victoria și a constituit evanghelia, iar acum putem sta în victoria Lui pentru a predica evanghelia victorioși! Slavă Domnului, calul alb al evangheliei galopează victorios până la sfârșitul acestei epoci! Aleluia, săgeata a fost trasă pentru a distruge inamicul și acum putem predica evanghelia în victoria lui Cristos! Amin, Doamne, suntem una cu Tine astăzi pentru a predica evanghelia împărăției și a aduce mulți păcătoși în împărăția lui Dumnezeu! Lăsăm interesul nostru deoparte și ne îngrijim de interesul Tău pe pământ astăzi! Isus Cristos este Victorios și suntem una cu Cristos pentru a proclama victoria Sa și pentru a predica evanghelia! Amin, Doamne, fie ca noi să vedem că scopul unic al lui Dumnezeu în această epocă este de a predica evanghelia, astfel încât biserica în calitate de Trup al lui Cristos să poată fi zidită pentru a finaliza Noul Ierusalim! Fie ca noi să fim biruitorii care predicăm evanghelia gloriei lui Cristos, astfel încât să putem călări victorioși calul alb al evangheliei!