Îl trăim pe Cristos

Fiind copiii lui Dumnezeu, noi umblăm în dragoste și lumină, nu doar conform adevărului și harului

14/10/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, suntem copii ai lui Dumnezeu, iar Dumnezeu este Tatăl nostru; în calitate de copii ai lui Dumnezeu, ar trebui să umblăm în dragoste și lumină, și putem face asta pentru că Cristos în noi este dragoste și lumină pentru a fi elementul constitutiv al ființei noastre în umblarea noastră zilnică. Amin!

Dumnezeu este lumină (1 Ioan 1:5) și Dumnezeu este dragoste (4:8, 16). Aceasta este ceea ce este Dumnezeu în natura Sa; dragostea și lumina sunt constituenții ființei Sale.

Când Îl vedem pe Dumnezeu și Îl atingem pe Dumnezeu, vedem lumină și dragoste și atingem lumină și dragoste. Cu toate acestea, Dumnezeu ca dragoste vine la noi ca har, iar Dumnezeu ca lumină vine la noi ca adevăr.

Nu-L putem atinge pe Dumnezeu ca lumină, căci El locuiește într-o lumină de neapropiat; Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a venit să-L exprime pe Dumnezeu ca lumină, iar El este calea și realitatea (adevărul) și viața.

Cristos a venit să-L exprime pe Dumnezeu și să ni-L facă cunoscut, chiar să ni-L facă vizibil, căci El L-a definit pe Dumnezeu, L-a exprimat pe Dumnezeu, L-a explicat pe Dumnezeu și L-a făcut real pentru noi.

Dumnezeu, ca lumină, vine la noi ca adevăr; când venim la Cuvântul lui Dumnezeu sau suntem sub auzirea credinței, ceea ce primim este adevărul divin, iar adevărul Îl aduce pe Dumnezeu ca lumină.

Dumnezeu strălucește asupra noastră și în noi prin cuvântul Său, adevărul. De aceea trebuie să venim la cuvântul lui Dumnezeu zi de zi; venim nu doar pentru a citi Biblia și a avea o cunoaștere generală despre Dumnezeu și planul Său, ci pentru a avea strălucirea Sa.

De fapt, când Dumnezeu strălucește, suntem treziți din orice somn sau moțăială și suntem înviați din orice situație de moarte.

Zi de zi avem nevoie de strălucirea Domnului; trebuie să ne deschidem către El, să ne întoarcem inima către El și să-I permitem să strălucească în noi; El strălucește în noi și peste noi prin cuvântul Său, adevărul, și suntem sfințiți în adevăr (Ioan 17:17) pentru a avea elementul Său sfânt în noi.

Dumnezeu este dragoste și El Și-a turnat dragostea în inimile noastre. Ne-a arătat dragostea Lui venind să moară pentru noi în persoana Domnului Isus; dragostea Sa care L-a făcut să moară pentru noi este atât de convingătoare și emoționantă, iar noi suntem atinși de dragostea Lui.

Când vedem dragostea lui Dumnezeu și suntem atinși de dragostea Sa, Îl savurăm pe Cristos ca har, căci harul este veirea dragostei Sale către noi. Dragostea lui Dumnezeu este sursa harului lui Dumnezeu; Cristos a venit plin de har și realitate, căci El a venit să-L exprime pe Dumnezeu și să-L reprezinte pe Dumnezeu.

Astăzi, noi, cei care credem în Cristos, suntem copii ai lui Dumnezeu și trebuie să umblăm în dragoste și lumină; facem acest lucru nu într-un mod exterior sau deliberat, ci într-un mod organic, intrinsec, trăind după viața și natura divină a Tatălui nostru ceresc în duhul nostru.

Ca și copii ai lui Dumnezeu, ar trebui să umblăm în dragoste și lumină, nu numai conform harului și adevărului

În Efeseni 5:2 și 8, ni se spune să umblăm în dragoste și lumină; în calitate de copii ai lui Dumnezeu, ar trebui să umblăm în dragoste și lumină. Pavel nu ne-a îndemnat sau încurajat doar să umblăm în dragoste și lumină; ne-a poruncit să umblăm în dragoste și lumină.

În Efeseni 4:17-32, elementele de bază sunt harul și realitatea (adevărul), iar în 5:1-33, elementele de bază sunt dragostea și lumina (vezi versetele 2, 25, 8-9, 13).

Pe de o parte, trebuie să Îl savurăm și experimentăm pe Cristos ca har și adevăr, fiind umpluți de savurarea lui Cristos ca har și constituiți cu adevărul în ființa noastră interioară. Pe de altă parte, trebuie să mergem mai adânc decât harul și adevărul și să atingem sursa, chiar însăși ființa lui Dumnezeu, astfel încât să umblăm în dragoste și lumină.

Harul este expresia dragostei, căci dragostea este sursa harului. Adevărul este strălucirea luminii divine, căci lumina este originea și sursa adevărului. În însăși ființa Sa, Dumnezeu este dragoste și lumină (1 Ioan 4:8; 1:5); când El este exprimat și revelat în Domnul Isus, Dumnezeu vine la noi ca har și adevăr.

Când Cristos a venit, dragostea lui Dumnezeu s-a transformat în har pentru noi, iar lumina Lui a devenit adevăr. Când am auzit Evanghelia pentru prima dată, am fost atinși de dragostea lui Dumnezeu și l-am primit pe Cristos ca har; ceea ce am auzit a fost adevărul, care transmitea strălucirea luminii lui Dumnezeu.

Pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos ca har și adevăr, suntem aduși mai adânc în Dumnezeu pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu și a-L experimenta pe Dumnezeu ca dragoste și lumină.

Viața noastră de zi cu zi trebuie să meargă mai adânc decât simpla savurare a harului și a adevărului; trebuie să umblăm în dragoste și lumină. Trebuie să progresăm de la elementele exterioare ale harului și adevărului la elementele interioare ale dragostei și luminii.

Dragostea este substanța interioară a lui Dumnezeu; putem simți dragostea interioară a lui Dumnezeu. Lumina este elementul exprimat al lui Dumnezeu; lumina exterioară a lui Dumnezeu este vizibilă.

Dumnezeu nu ne dă lucruri doar și apoi le cere de la noi; El ne deschide însăși substanța interioară a ființei Sale. El își deschide inima către noi, arătându-ne dragostea Sa și manifestându-Se nouă ca lumină.

El nu ne dă doar o lumină sau o dragoste și nici nu ne arată doar un aspect a ceea ce este El pentru a ne impresiona. El ne deschide miezul ființei Sale.

Dragostea interioară a lui Dumnezeu poate fi simțită, iar lumina exterioară a lui Dumnezeu este vizibilă. Putem mărturisi că putem simți dragostea lui Dumnezeu în interior și putem vedea lumina lui Dumnezeu strălucind.

Fie ca noi să mergem mai adânc cu Domnul în viața noastră de zi cu zi, astfel încât nu numai să Îl savurăm pe El ca har și adevăr, ci să atingem sursa cunoscându-L și experimentându-L pe Dumnezeu ca dragoste și lumină.

Și fie ca noi să umblăm în dragoste și lumină, căci suntem copii ai lui Dumnezeu. Umblarea noastră zilnică în calitate de copii ai lui Dumnezeu ar trebui să fie constituită atât din substanța iubitoare a lui Dumnezeu, cât și din elementul strălucitor al lui Dumnezeu; aceasta ar trebui să fie sursa interioară a umblării noastre.

Trebuie să vedem substanța iubitoare a lui Dumnezeu și să fim constituiți cu ea. Trebuie să vedem și să fim umpluți cu elementul strălucitor al lui Dumnezeu.

Trebuie să transformăm acest lucru în rugăciunea noastră și să-I cerem Domnului să ne arate esența și substanța Lui iubitoare și trebuie să fim deschiși către El pentru ca El să strălucească asupra noastră și să ne infuzeze cu Sine Însuși ca lumină.

Pe măsură ce umblăm astăzi în calitate de copii ai lui Dumnezeu, trebuie să fim constituiți cu substanța iubitoare a lui Dumnezeu și cu elementul strălucitor al lui Dumnezeu, astfel încât să putem umbla în dragoste și lumină.

Sursa interioară a umblării noastre zilnice trebuie să fie substanța interioară a lui Dumnezeu ca dragoste și elementul strălucitor al lui Dumnezeu ca lumină. O astfel de umblare în dragoste și lumină este mai profundă și mai fină decât a trăi conform adevărului și harului.

Nu minimalizăm adevărul și harul; vrem doar să ne dăm seama că există o cale mai profundă de a-L cunoaște și experimenta pe Dumnezeu, chiar de a umbla în ceea ce este Dumnezeu, umblând în dragoste și lumină.

Zi de zi, începând de dimineață, trebuie să ne apropiem de tronul harului pentru a primi îndurare și a găsi har pentru ajutor la timp (Evrei 4:16). Trebuie să Îl savurăm pe Domnul în cuvântul Său pentru a fi umpluți de adevăr.

Cu toate acestea, trebuie să mergem și mai adânc pentru a atinge sursa harului și a adevărului, adică să-L atingem și să-L savurăm pe Dumnezeu ca dragoste și lumină.

Trebuie să-L cunoaștem și să-L experimentăm pe Dumnezeu ca dragoste și lumină și trebuie să umblăm în dragoste și lumină, căci suntem copii ai lui Dumnezeu. Fie ca Dumnezeu, ca dragoste și lumină, să fie sursa vieții noastre de zi cu zi.

Fie ca noi să profităm de fiecare ocazie din timpul zilei, chiar și de momentele în care luăm o pauză sau trebuie să așteptăm să se întâmple anumite lucruri, pentru a ne deschide Domnului și a-L atinge pe Dumnezeu ca dragoste și lumină, astfel încât să putem umbla în dragoste și lumină.

Fie ca Domnul să ne înalțe viața de zi cu zi și umblarea în El și cu El până când vom umbla în lumină și dragoste în calitate de copii ai lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, vrem să umblăm în dragoste și lumină astăzi. Fii sursa vieții noastre astăzi. Venim la Tine în cuvântul Tău și chemăm numele Tău pentru a Te savura ca har și adevăr. Umple-ne cu savurarea lui Cristos și constituie-ne cu Tine ca adevăr, cuvântul viu al lui Dumnezeu. O, Doamne, vrem să mergem mai adânc cu Tine pentru a atinge însăși esența și natura ființei Tale. Fie ca noi să-L atingem, să-L cunoaștem și să-L experimentăm pe Dumnezeu ca dragoste și lumină, sursa harului și a adevărului. Infuzează-ne cu Tine Însuți ca dragoste. Fie ca noi să-L atingem pe Dumnezeu ca dragoste și să primim strălucirea lui Dumnezeu ca lumină. O, Doamne Isuse, fie ca umblarea noastră zilnică în calitate de copii ai lui Dumnezeu să fie constituită atât din substanța iubitoare a lui Dumnezeu, cât și din elementul strălucitor al lui Dumnezeu! Doamne Tată, vrem să fim constituiți cu substanța Ta iubitoare! Vrem să experimentăm elementul strălucitor al lui Dumnezeu! O, fie ca Dumnezeu, ca lumină și dragoste, să fie sursa interioară a umblării noastre creștine de astăzi! Amin, Doamne, vrem să mergem mai adânc cu Tine și să avem o umblare în dragoste și lumină astăzi!

Umblăm în dragoste, așa cum Cristos ne-a iubit, și umblăm ca fiind copii ai luminii, chiar ca lumină în Domnul

A umbla în dragoste și lumină este ceva foarte profund; nu putem umbla în dragoste și lumină decât dacă mergem mai adânc cu Domnul, chiar mai adânc decât să-L cunoaștem și să-L savurăm pe Cristos ca adevăr și har.

Pavel ne poruncește în Efeseni 5:2 să umblăm în dragoste, așa cum și Cristos ne-a iubit pe noi și S-a dat pe Sine însuși pentru noi, ca jertfă și mireasmă lui Dumnezeu.

Ce fel de dragoste este aceasta? Acesta este Dumnezeu ca dragoste exprimată și trăită în Cristos. Cristos nu doar ne-a iubit și apoi a venit să ne mântuiască din păcat; El S-a jertfit pe Sine pentru noi.

Pe de o parte, în 4:32 îl vedem pe Dumnezeu ca model al umblării noastre zilnice; pe de altă parte, Cristos este exemplul pentru trăirea noastră în 5:2. În 4:32, ni se spune să-i iertăm pe ceilalți așa cum Dumnezeu ne-a iertat în Cristos; Dumnezeu este modelul iertării.

Dar în Efeseni 5 vedem că Cristos este exemplul nostru, căci dragostea este exprimată în Cristos (v. 2, 25) și lumina este strălucită de Cristos asupra noastră (v. 14) pentru a fi elementele de bază care constituie ființa noastră.

Cristos ne-a iubit și S-a jertfit pe Sine pentru noi; El este exemplul umblării în dragoste. El S-a oferit pe Sine ca jertfă lui Dumnezeu pentru răscumpărarea păcatelor noastre; de asemenea, S-a oferit pe Sine ca ofrandă lui Dumnezeu pentru părtășia noastră cu Dumnezeu.

În Biblie, există o diferență între o jertfă și o ofrandă. O ofrandă este adusă lui Dumnezeu pentru părtășie cu Dumnezeu, dar o jertfă este adusă Lui pentru răscumpărare.

Cristos ne-a iubit într-o asemenea măsură încât S-a oferit lui Dumnezeu ca jertfă pentru păcatele noastre pentru răscumpărarea noastră și, de asemenea, S-a dat lui Dumnezeu ca ofrandă pentru părtășia noastră cu Dumnezeu.

El ne-a iubit și S-a dat pe Sine pentru noi. Suntem atinși de dragostea Lui, iar aceasta este, de asemenea, o mireasmă plăcută lui Dumnezeu.

Trebuie să învățăm de la Cristos să trăim și să umblăm în dragoste și lumină; pe măsură ce învățăm de la Cristos și Îl exprimăm ca dragoste, vom umbla pe aceeași cale pe care a umblat și El.

Fie ca noi să urmăm exemplul Domnului astăzi de a umbla în dragoste, astfel încât umblarea noastră zilnică să fie și ea o mireasmă plăcută lui Dumnezeu.

Fie ca Domnul să ne câștige viața de zi cu zi într-o asemenea măsură. Fie ca noi să fim atinși de dragostea lui Dumnezeu exprimată în Cristos și fie ca noi să trăim și să umblăm în dragoste astăzi.

Pe măsură ce urmăm exemplul Domnului, umblarea noastră va fi în dragoste pentru ceilalți și va emana o mireasmă plăcută lui Dumnezeu. Amin!

Efeseni 5:8 ne spune că odată eram întuneric, dar acum suntem lumină în Domnul; prin urmare, ar trebui să umblăm ca niște copii ai luminii. Trebuie să umblăm în dragoste și lumină.

Odată nu eram doar în întuneric, ci eram întunericul însuși. Pentru că eram una cu Satan, eram în întuneric și eram întunericul însuși. Dar acum, după ce am crezut în Domnul Isus, nu suntem doar în lumină, ci suntem lumina însăși.

Suntem copii ai luminii și chiar ai luminii în Domnul (Matei 5:14). Fie ca noi să vedem că suntem lumină în Domnul și fie ca noi să rămânem zilnic în lumină, să umblăm în lumină și să-I permitem Domnului să strălucească asupra noastră și prin noi.

Aceasta este o activitate pe care o facem în mod obișnuit; nu este o umblare deliberată, ci ceva organic, care vine din constituția interioară a ființei noastre.

Când umblăm în dragoste și lumină, vom dovedi ce este plăcut Domnului (Efeseni 5:10). Fie ca noi să nu umblăm în mod nechibzuit, orbește sau în ignoranță; fie ca noi să umblăm ca niște copii ai luminii, dovedind ce este plăcut Domnului.

Fie ca Domnul să câștige aceasta în noi. Fie ca Domnul să câștige viața noastră zilnică venind din ființa noastră interioară, din constituția ființei noastre, așa cum Îl cunoaștem și Îl experimentăm pe Dumnezeu ca dragoste și lumină.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai iiubit și Te-ai jertfit pentru noi, ca o ofrandă și o jertfă lui Dumnezeu, ca o mireasmă plăcută! O, Doamne, Te iubim! Îți răspundem cu dragoste, căci dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin credință! Te luăm pe Tine, dragă Doamne Isuse, ca exemplu pentru viața noastră. Vrem să urmăm exemplul Tău astăzi, umblând în dragoste. Îți mulțumim că Te-ai jertfit pentru noi, ca să fim mântuiți de păcatele noastre și să avem părtășie cu Dumnezeu. Te iubim, Doamne. Exprimă-te prin noi ca dragoste. Fie ca umblarea noastră să fie în dragoste față de ceilalți și plină de o mireasmă plăcută lui Dumnezeu! Amin, Doamne Isuse, Te iubim! Îți mulțumim că ne faci lumină în Domnul! Slavă Domnului, odată eram întuneric, dar acum suntem lumină în Domnul! Vrem să umblăm în lumină ca și copii ai luminii. Strălucește în noi, dragă Doamne. Strălucește în fiecare parte a ființei noastre. Păstrează-ne în lumină. Fie ca noi să umblăm în dragoste și lumină, ca să putem dovedi ce este bine plăcut Domnului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, As Children of God we Walk in Love and Light, not just According to Truth and Grace, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 23 cu tema: Copiii lui Dumnezeu care umblă în dragoste și lumină, ziua 3, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos este totul și în toți în omul nou: trebuie să-L luăm pe Cristos ca persoana noastră astăzi

10/10/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Conform Coloseni 3:10-11, în omul nou, Cristos este toate membrele și în toate membrele, căci Cristosul care locuiește în noi este constituentul singurului om nou, iar pentru omul nou cu toții Îl luăm pe Cristos ca persoană a noastră pentru singurul om nou, astfel încât El să ia decizii în noi și să vorbim același lucru cu o gură și cu un singur acord. Amin!

Omul nou este cu adevărat capodopera lui Dumnezeu, dar trebuie să ia ființă printre noi astăzi. Cristos este Creatorul singurului om nou ca și capodoperă a lui Dumnezeu. Intenția lui Dumnezeu de la bun început, când a creat universul și când l-a format pe om după imaginea Sa, a fost să câștige un om corporativ care să-L exprime și să-L reprezinte.

Omul nou este poemul, capodopera lui Dumnezeu; acest om a fost creat prin moartea și învierea lui Cristos. Pe partea negativă, Cristos a desființat în carnea Sa toate lucrurile negative din univers, inclusiv Satan, păcatul, carnea, lumea, vechea creație și rânduielile legii. Apoi, El a creat omul nou în Sine Însuși, fiind esența, elementul și natura omului nou.

Mai întâi, omul natural a fost crucificat împreună cu Cristos, iar apoi, prin anularea omului vechi, Cristos ne-a împărțit elementul Său divin pentru a ne face să devenim capodopera lucrării lui Dumnezeu – omul nou.

Omul nou este un element absolut nou în univers, o nouă invenție a lui Dumnezeu. Noi, ca biserică, suntem capodopera lucrării lui Dumnezeu; suntem un poem care exprimă înțelepciunea infinită și planul divin al lui Dumnezeu.

Dumnezeul nostru înțelept dorește să obțină o manifestare înțeleaptă a tot ceea ce este și a făcut El și L-a făcut pe Cristos înțelepciune pentru noi de la Dumnezeu pentru a fi dreptatea, sfințirea și răscumpărarea noastră. Pentru trecutul nostru, Cristos este dreptatea noastră. Pentru prezentul nostru, El este sfințirea noastră. Pentru viitorul nostru, El este răscumpărarea noastră.

Ca înțelepciune de la Dumnezeu pentru noi, Cristos răscumpără, transformă și glorifică pe deplin întreaga noastră ființă tripartită cu viața Sa divină, astfel încât să putem deveni exprimarea înțeleaptă a tot ceea ce este Cristos. Ce destin glorios avem!

Acum trebuie să intrăm în realitatea omului nou din viața noastră creștină mai întâi, văzând că Cristos a anulat în carnea Sa legea poruncilor în rânduieli. Toate reglementările privind viața și închinarea care au divizat națiunile au fost anulate.

Trebuie să-L lăsăm pe Cristos să le anuleze în noi, astfel încât să fim flexibili și dispuși să fim de acord cu ceilalți, chiar să renunțăm la mândria noastră naturală și culturală. Pentru biserică în calitate de om nou, trebuie să lăsăm pacea lui Cristos să arbitreze în inimile noastre, la care am fost chemați în omul nou!

În omul nou, Cristos este toate membrele și în toate membrele: El este constituentul omului nou!

Un aspect particular al bisericii ca om nou este că în omul nou, Cristos este toate membrele și El este, de asemenea, în toate membrele, așa cum se vede în Coloseni 3:10-11. Ne îmbrăcăm cu omul nou, care se înnoiește spre deplina cunoaștere, după chipul Celui ce L-a creat, unde nu poate fi grec și iudeu, tăiere împrejur și netăiere împrejur, barbar, scit, rob, om liber, ci Cristos este totul și în toți.

Domnul nu ne lasă în întuneric cu privire la omul nou și la ce înseamnă să fii omul nou; Biblia este clară că Cristos este toate membrele și în toate membrele în omul nou. Indiferent de ce fel de persoană suntem, indiferent de originea și cultura noastră, numai Cristos este constituentul omul nou.

Cristosul care locuiește în noi este constituentul omul nou (Coloseni 1:27; 3:11). Nu există nicio persoană naturală în omul nou. Indiferent de ce fel de persoană suntem, în ceea ce privește omul nou, există loc doar pentru Cristos și nu e loc pentru nici o persoană naturală.

Naționalitatea noastră, educația noastră culturală și rasa sau trecutul noastru, toate acestea sunt eliminate atunci când noi suntem în realitate biserica în calitate de singur om nou.

În omul nou, Cristos este totul și în toți; El este toate membrele și El este în toate membrele. Cristos Însuși este omul nou – El este Capul Trupului și, de asemenea, Trupul Capului, singur om nou (1 Corinteni 12:13).

Cu toții suntem parte din singurul om nou, dar suntem omul nou în realitate numai atunci când ne dăm seama că Cristos este totul și în toți în omul nou. Acest cuvânt „toți” din Coloseni 3:11 se referă la toate membrele care alcătuiesc singurul om nou. Cristos este toate membrele singurului om nou și El este în toate membrele.

Așa cum membrele trupului nostru suntem noi și suntem exprimați prin fiecare membru al trupului nostru, tot așa Cristos este în toate membrele Trupului și El este, de asemenea, toate membrele Trupului. Aceasta înseamnă că trebuie să devenim Cristos.

Trebuie să-L luăm atât ca viața noastră pentru viața Trupului lui Cristos, cât și ca persoana noastră pentru singurul om nou. Trebuie să ne dăm seama că, atunci când ne adunăm ca biserică, singurul om nou, originea și cultura noastră sunt terminate și nu suntem germani, britanici, chinezi, japonezi, polonezi, români sau orice altă naționalitate: suntem doar Cristos!

Deoarece Cristos este în toate membrele omului nou, nu există nicio posibilitate, niciun loc pentru vreo persoană naturală în omul nou! În omul nou nu există loc pentru vreo rasă, naționalitate, cultură sau statut social; în omul nou, Cristos este totul și în toți.

Indiferent de ce fel de persoană suntem, indiferent de originea noastră și indiferent de statutul nostru în societate, în ceea ce privește omul nou, cu toții suntem niște nimeni și numai Cristos este persoana.

În singurul omul nou există o singură persoană – Cristosul atotinclusiv (Coloseni 2:17; 3:4, 11). Fiecare credincios în Cristos trebuie să devină Cristos, căci Cristos locuiește și trăiește în fiecare credincios în Cristos.

Pe măsură ce Îl luăm pe Cristos ca viață și persoană a noastră, devenim nu doar Trupul lui Cristos, ci chiar mai mult, singurul om nou, Cristos fiind totul și în toți.

Întrucât Cristos este totul și în toți în omul nou și, întrucât suntem parte din omul nou, suntem parte din Cristos. Fiecare membru al bisericii, ca singurul om nou, este o parte din Cristos, și fiecare membru este Cristos.

Doamne Isuse, fă-ne să vedem că în biserică, ca singurul om nou, Cristos este totul și în toți! Aleluia, Cristos este în toate membrele și Cristos este toate membrele singurului om nou! Slavă Domnului, în omul nou nu pot exista grec și evreu, circumcizie și necircumcizie, barbar, scit, rob, om liber, ci Cristos este totul și în toți! Amin, Doamne, devino Tu totul pentru noi astăzi. Trăiește în noi astăzi. Te luăm pe Tine ca viață și ca persoană a noastră pentru biserică, ca singurul om nou. Fie ca noi să ne dăm seama că, indiferent de ce fel de persoană suntem, nu suntem nimic în ceea ce privește omul nou, căci Cristos este totul și în toate în omul nou! Fie ca noi să vedem că Cristos este totul în omul nou, căci El este toate membrele și El este în toate membrele omului nou. Aleluia, Cristos este în noi și noi suntem în Cristos! Slavă Domnului, din moment ce Cristos este totul și în toți în omul nou, noi suntem parte din Cristos și El este în noi! Amin, Doamne, fie ca noi toți să-L luăm pe Cristosul atotinclusiv ca viață și persoană astăzi!

Pentru omul nou, cu toții Îl luăm pe Cristos ca persoană a noastră și vorbim același lucru cu o singură gură

Cum poate Cristos să fie totul și în toate în omul nou? Numai dacă noi toți Îl luăm pe Cristos ca persoană a noastră pentru omul nou (Efeseni 2:15; 3:17). Când Îl luăm pe Cristos ca persoană a noastră, El devine totul și în toate pentru noi și împreună devenim omul nou.

Ca Trup al lui Cristos, biserica are nevoie de Cristos ca viață a ei. Ca om nou, biserica are nevoie de Cristos ca persoană. Când Îl luăm pe Cristos ca viață, putem trăi pe Cristos și putem fi membre ale Trupului lui Cristos, funcționând în măsura noastră în și pentru Trup.

Când Îl luăm pe Cristos ca persoană, El devine totul și în toți în omul nou. Cristos este în noi toți ca o singură persoană; prin urmare, cu toții avem o singură persoană (Galateni 2:20; Efeseni 3:17).

Dacă vrem să avem existența practică a omului nou, persoana totală a omului vechi trebuie înlăturată și trebuie să trăim prin persoana noastră nouă, luându-L pe Cristos ca persoană a noastră (Romani 6:6; Galateni 2:20; Efeseni 4:22-24; 3:17).

Este un fapt că omul nostru vechi a fost crucificat împreună cu Cristos; acest fapt trebuie aplicat în viața noastră de zi cu zi, luându-L pe Cristos ca persoană a noastră pentru omul nou.

Trebuie să trăim o viață în omul nou, luându-L pe Cristos ca persoană a noastră, cu El ca fiind Cel care ia toate deciziile în noi. În fiecare zi luăm decizii, de la decizii mici la decizii mari. Din momentul în care ne trezim dimineața, întreaga noastră zi este petrecută luând decizie după decizie.

Chiar și momentul în care ne trezim este o decizie pe care o luăm. Când facem duș, mâncăm, ne pregătim, ne îmbrăcăm, mergem la serviciu, facem treburi prin casă, ne relaxăm și facem atât de multe lucruri, cu toții luăm decizii.

A-L lua pe Cristos ca persoană a noastră înseamnă a-L lăsa să fie Cel care decide lucrurile în noi. Trebuie să ne consultăm cu Domnul și să-L lăsăm să decidă lucrurile în noi, permițându-I lui Cristos să fie Cel care decide totul.

Cum ne petrecem timpul, ce citim, unde mergem, cu cine vorbim, ce ascultăm și ce urmărim – trebuie să venim la Domnul din nou și din nou și să-L luăm ca persoană a noastră, lăsându-L să fie Cel care decide în noi.

Când Îl luăm pe Cristos ca persoană a noastră și Îl lăsăm să decidă totul în noi, vom avea o viață de familie dulce și o viață de biserică plăcută. Aceasta implică să avem viziunea că suntem singurul om nou, unde Cristos este totul și în toți.

Odată ce vedem că suntem parte din singurul om nou, nu vom putea decide lucrurile doar singuri; mai degrabă, vom verifica cu Domnul și, de asemenea, cu celelalte membre ale Trupului.

Trebuie să vedem că suntem un Trup corporativ și un om nou corporativ. Trebuie să ne dăm seama că atât viața noastră, cât și mișcarea noastră sunt corporative, așa că trebuie să-L luăm pe Cristos ca viață și persoană a noastră (1 Corinteni 12:12; Romani 12:4-5).

În special, trebuie să-L luăm pe Cristos ca persoană a noastră pentru singurul om nou în vorbirea noastră. Romani 15:6 spune că vorbim cu o singură gură, 1 Corinteni 1:10 spune că vorbim același lucru, iar Efeseni 2:15 vorbește despre singurul om nou.

În omul nou, vorbim același lucru cu o singură gură, într-un singur acord. Cum este posibil acest lucru? Cum poate biserica cu milioane de membri să vorbească același lucru cu o singură gură? Acest lucru pare imposibil, cel puțin din punct de vedere omenesc.

Dar în biserica locală trebuie să ne exersăm să-L luăm pe Cristos ca persoană și să vorbim cu o singură gură, chiar să vorbim același lucru, un singur lucru, într-un singur acord. Amin!

Motivul pentru care vorbim lucruri diferite este pentru că avem mai mult de o persoană; dacă eu mă iau pe mine ca persoană și tu te iei pe tine însuți ca persoană, vorbim lucruri diferite și nu există un singur om nou. O, Doamne!

Când există mai mult de o persoană, există multe idei și există multe opinii. Dar slavă Domnului că-L putem lua pe Cristos ca persoană în vorbirea noastră!

Nu avem un polițist printre noi în viața de biserică, ci îl avem pe Cristos ca persoană! El este persoana mea și El este persoana ta; Cristosul din mine este același Cristos ca și în tine și vorbim același lucru, căci Cristos vorbește același lucru!

Fiecare dintre noi este absolut liber; în același timp, niciunul dintre noi nu are libertatea de a spune ce vrea, pentru că în noi există o altă persoană, Cristos. Poate că vrem să spunem ceva, dar Cristos din noi ne deranjează și ne dă sentimentul să nu spunem nimic; pur și simplu spunem: Amin!

Când vrem să vorbim din nou, Domnul ne deranjează din nou și spunem: Mulțumesc, Doamne! Cu toții trebuie să exersăm să-L luăm pe Cristos ca persoană pentru omul nou.

În trecut erau prea multe guri pentru că erau prea multe persoane. Acum, cu toții, într-un singur acord, vorbim cu o singură gură același lucru, pur și simplu pentru că cu toții îl luăm pe Cristos ca persoană.

Fie ca să-L lăsăm pe Cristos să decidă totul în noi. Fie ca El să-L lăsăm să vorbească în noi. Deși suntem mulți și venim din multe locuri, cu toții avem o singură gură și cu toții vorbim același lucru; Asta pentru că noi toți suntem omul nou, având o singură persoană (Efeseni 2:15; 4:22-24; 3:17a; Romani 15:6; 1 Corinteni 1:10).

Amin, fie ca noi să fim cei care ne exersăm duhul astăzi, să fim întăriți în omul nostru lăuntric, să-L luăm pe Cristos ca persoană a noastră și să trăim în realitatea omului nou!

Doamne Isuse, Te luăm pe Tine ca persoana noastră pentru omul nou. Îți mulțumim că ești viața noastră pentru Trupul lui Cristos și persoana noastră pentru omul nou. O, Doamne, Tu ești în noi; Te luăm ca persoană a noastră. Tu ești persoana noastră, Doamne! Fie ca noi să realizăm că, pentru existența practică a omului nou, persoana totală a omului vechi trebuie înlăturată și trebuie să trăim prin noua noastră persoană! Amin, Doamne, vrem să trăim o viață în omul nou, luându-L pe Cristos ca persoană a noastră! Ne deschidem Ție, Doamne, și Te lăsăm să fii Cel care ia toate deciziile în noi. Fie ca Cristos să fie Cel care decide în toate lucrurile. Salvează-ne de la a lua decizii singuri. Fie ca să vedem că suntem un Trup corporativ și un om nou corporativ și că atât viața, cât și mișcarea noastră sunt corporative! Amin, Doamne, Te luăm ca persoană în vorbirea noastră! Fie ca noi toți, ca omul nou, să vorbim cu o singură gură același lucru, spre gloria lui Dumnezeu! Aleluia, în omul nou există o singură persoană și toți vorbim același lucru cu o singură gură!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ is All and in All in the New Man: we need to Take Christ as our Person Today, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 22 cu tema: Creatorul singurului om nou ca fiind capodopera lui Dumnezeu, ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Lăsăm ca pacea lui Cristos să arbitreze în inimile noastre și păstrăm unitatea pentru omul nou

09/10/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Pentru omul nou și în omul nou, noi, credincioșii în Cristos, trebuie să permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inimile noastre și să păstrăm unitatea Duhului în legătura de unire a păcii, îngăduind păcii lui Cristos să rezolve toate disputele și să ne țină în pace cu Dumnezeu și cu omul. Amin!

Slavă Domnului că ne-a arătat că biserica este omul nou, căci Cristos a creat omul nou în Sine pe cruce! Aleluia! Pe de o parte, știm cu toții că biserica este casa lui Dumnezeu, chiar adunarea celor chemați și Trupul lui Cristos.

Dar există un aspect superior al bisericii care nu a luat ființă încă din cauza lipsei noastre de o experiență particulară a lui Cristos. Biserica în calitate de omul nou, trebuie să ia ființă astăzi; pentru aceasta, cu toții trebuie să cooperăm cu Domnul.

El vrea să câștige omul nou corporativ care împlinește intenția lui Dumnezeu în crearea omului, adică să-L exprime și să-L reprezinte pe Dumnezeu.

Ce este omul nou? La ce aspect al bisericii se face referire în omul nou? Trebuie să ne uităm la versetele din Noul Testament care vorbesc despre omul nou, iar Efeseni 2:14-15 ne spune în special că omul nou a fost creat în Cristos pe cruce.

Pe partea negativă, Cristos a crucificat și a desființat toate lucrurile negative din univers, căci prin cruce El a murit o moarte atotinclusivă și atotterminatoare pentru a desființa orice lucru negativ din univers.

Pe partea pozitivă, Cristos a creat omul nou în Sine însuși pe cruce; acest lucru s-a întâmplat cu viața Sa de înviere, căci în învierea Sa, noi toți am devenit o creație nouă în Cristos pentru a face parte din biserică în calitate de omul nou. Slavă Domnului!

În special, Cristos a desființat în carnea Sa legea poruncilor în rânduieli, zidul de despărțire din mijloc. Chiar dacă suntem credincioși în Cristos, există încă multe diferențe între noi; datorită originii, educației, creșterii și vieții noastre, suntem atât de diferiți unii de alții în modul în care trăim, ne îmbrăcăm, mâncăm și ne comportăm.

Mai mult, în viața de biserică, putem avea diferențe între o biserică locală și alta în modul în care ne întâlnim, ne organizăm și ne desfășurăm viața de biserică. Toate aceste diferențe au fost crucificate de Cristos pe cruce și trebuie să permitem crucii să le termine.

Nu ar trebui să insistăm asupra diferențelor noastre, ci mai degrabă să le lăsăm să treacă și să fim flexibili, fiind de acord cu ceilalți de dragul unității Trupului lui Cristos.

Atâta timp cât o anumită practică sau un anumit lucru nu este malefic, imoral, eretic sau idolatru, trebuie pur și simplu să fim de acord cu ceilalți, chiar dacă s-ar putea să nu fim de acord sau să nu ne placă modul în care abordează anumite lucruri; aceasta înseamnă să luăm crucea și să fim una cu ceilalți în Trup.

Acesta este un lucru pe care cu toții îl învățăm și suntem încurajați și îndemnați să facem acest lucru atunci când vedem viziunea bisericii ca omul nou creat de Cristos pe cruce prin abolirea tuturor rânduielilor în carnea Sa.

Să permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inimile noastre pentru și în singurul om nou

Cristos a făcut pace pe cruce, căci El a desființat în carnea Sa legea poruncilor în rânduieli și a creat omul nou în Sine. Acum El este pacea noastră și El vine să fie pace pentru noi de la Dumnezeu.

Una dintre căile practice prin care putem avea omul nou în realitate printre noi este să permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inimile noastre în și pentru singurul om nou (Efeseni 2:14a, 15b; Coloseni 3:12-15; 2:14-18; Romani 5:1; Matei 18:21-35).

Am putea auzi despre îmbrăcarea omului nou (Efeseni 4:24) și ne putem întreba cum putem face acest lucru; în Coloseni 3:15, avem o modalitate practică de a ne îmbrăca cu omul nou în experiența noastră zilnică.

Trebuie să permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inimile noastre. În greacă, cuvântul pentru „arbitreze” poate fi tradus și prin „a arbitra, a prezida sau a fi întronat ca un conducător și un hotărător al tuturor lucrurilor”.

Cu alte cuvinte, pacea arbitratoare a lui Cristos ar trebui să fie întronată în toate lucrurile pentru a rezolva și a dizolva orice dispute, iar această pace va dizolva plângerea noastră împotriva oricărei persoane (Coloseni 3:13-15).

Dacă citim acest pasaj din Coloseni 3 în context, vedem că, dacă cineva are o plângere împotriva cuiva, așa cum Domnul ne-a iertat pe noi, așa și noi să iertăm altora. Și peste toate aceste lucruri, să ne îmbrăcăm cu dragostea, care este legătura desăvârșirii, și să lăsăm pacea lui Cristos să arbitreze în inimile noastre.

În viața de biserică, trebuie să învățăm să ne iertăm unii pe alții, așa cum Cristos ne-a iertat pe noi, și trebuie să lăsăm pacea lui Cristos să dizolve toate problemele, plângerile și disputele noastre.

De multe ori, noi, ca și credincioși în Cristos, ne dăm seama că avem două sau trei părți în noi. Înainte de a fi mântuiți, puteam face multe lucruri fără nicio problemă, căci eram sub controlul părții satanice și nu aveam un sentiment interior de a ne opri din ceea ce făceam. Ne puteam delecta cu lucruri precum distracțiile și amuzamentele lumești, fără a avea niciun sentiment de controversă în interior.

Dar acum, că suntem mântuiți, există o altă parte în noi, Domnul Însuși în duhul nostru, care ne deranjează mereu și ne oprește să facem anumite lucruri.

Este nevoie de arbitraj interior pentru a soluționa disputa din noi. Adesea, suntem conștienți de trei părți în noi: o parte pozitivă, o parte negativă și o parte neutră; prin urmare, este nevoie de pacea lui Cristos pentru a arbitra și a soluționa disputa din noi.

Ori de câte ori simțim că diferite părți din ființa noastră se ceartă, trebuie să facem loc păcii lui Cristos care ne prezidează și să permitem acestei păci să domnească în noi și să aibă ultimul cuvânt. Pacea lui Cristos este unitatea omului nou.

Când permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inimile noastre, suntem în unitatea omului nou și trăim în realitatea omului nou. Fie ca noi să învățăm să lăsăm deoparte opinia noastră, conceptul nostru și să ascultăm cuvântul Arbitrului care locuiește în noi.

Pentru a putea fi în viața potrivită a Trupului, ca realitate a omului nou, trebuie să lăsăm pacea lui Cristos să arbitreze în noi, să ajusteze lucrurile din noi și să decidă toate lucrurile din inima noastră, atât între noi și Dumnezeu, între noi și vrăjmaș, cât și între noi și celelalte membre ale Trupului.

Am fost chemați la pacea lui Cristos; acest lucru ar trebui să ne motiveze să lăsăm această pace să arbitreze în inimile noastre, în și pentru omul nou.

Slavă Domnului că avem un arbitru, în ființa noastră, care este gata să rezolve orice dispută din ființa noastră. Trebuie să lăsăm pacea lui Cristos să aibă ultimul cuvânt și să rezolve toate disputele din noi și toate disputele dintre noi și alți sfinți.

Fie ca noi să rămânem sub stăpânirea păcii întronate a lui Cristos zi de zi, chiar și clipă de clipă. Dacă facem acest lucru, nu-i vom ofensa pe alții și nu-i vom răni; dimpotrivă, vom savura harul Domnului și vom avea pacea Lui și vom împărți viață altora.

În diferite sporturi profesioniste, există un sistem în care arbitrul, arbitrul de joc, trebuie să vină și să decidă disputa. El trebuie să se uite la reluarea instantanee (sau VAR, cum este numită în unele locuri) și să vadă detaliile, apoi să decidă care este soluția.

Nu ar trebui să facem o reluare instantanee a ceea ce s-a întâmplat între noi și alții – mai degrabă, trebuie să întronăm pacea lui Cristos în noi și să lăsăm această pace să arbitreze în inimile noastre.

Dacă facem aceasta, dacă permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inimile noastre, această pace va rezolva toate disputele dintre noi și vom avea pace cu Dumnezeu pe verticală și pace cu toți sfinții pe orizontală.

Dacă toți avem arbitrajul interior al păcii lui Cristos, problemele noastre sunt rezolvate și orice fricțiune dintre sfinți dispare. Atunci, viața de biserică este păstrată în dulceață, iar omul nou este menținut într-un mod practic.

O, fie ca noi să permitem păcii lui Cristos să arbitreze în noi și să rezolve toate disputele din noi și dintre noi și fie ca noi să permitem acestei păci să spună ultimul cuvânt și să ia decizia finală (Isaia 9:6-7)!

Doamne Isuse, vrem să ne îmbrăcăm cu părțile interioare ale compasiunii, bunătății, smereniei, blândeții și îndelungii răbdări. Fie ca noi să ne îngăduim unii pe alții și să ne iertăm unii pe alții, dacă cineva are o plângere împotriva cuiva. Amin, Doamne, așa cum ne-ai iertat Tu pe noi, așa vrem să-i iertăm și noi pe alții. Lăsăm pacea lui Cristos să arbitreze în inimile noastre, căci am fost chemați la pace într-un singur Trup! Amin, Doamne, pentru și în omul nou, vrem să permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inimile noastre! Fie ca pacea Ta să prezideze, să arbitreze și să fie întronată în ființa noastră ca și conducător și hotărător al tuturor lucrurilor! Ne deschidem către Tine, dragă Doamne, și permitem păcii Tale să arbitreze în inimile noastre și să ne rezolve plângerea împotriva oricărei persoane. Lăsăm deoparte opinia, sentimentul și conceptul nostru și ascultăm cuvântul Arbitrului care locuiește în noi! O, Doamne, fie ca pacea Ta să fie întronată în noi și să rezolve toate disputele dintre noi, astfel încât să putem avea pace cu Dumnezeu pe verticală și cu sfinții pe orizontală! Aleluia pentru pacea lui Cristos, unitatea omului nou!

În și pentru omul nou păstrăm unitatea Duhului în legătura de unire a păcii

Pacea este vitală pentru ca omul nou să ia ființă în realitate printre noi astăzi. În primul rând, Cristos a făcut pace între evrei și neamuri pe cruce, desființând în carnea Sa legea poruncilor în rânduieli.

El a creat omul nou în pace, căci a dărâmat zidul de la mijloc al despărțirii și a șters scrisul rânduielilor care era împotriva noastră, care ne era contrar.

Cristos a făcut pace, El ne dă pacea Lui și El Însuși este pacea noastră. Chiar acum, Cristos este pacea în ființa noastră și trebuie să lăsăm pacea lui Cristos să arbitreze în inima noastră în și pentru omul nou.

Efeseni 4:3 vorbește în continuare despre această pace; în acest verset Pavel ne îndeamnă să fim sârguincioși să păstrăm unitatea Duhului în legătura de unire a păcii. Aici, Pavel leagă pacea de unitatea Trupului lui Cristos ca singurul om nou.

Când Cristos a desființat în carnea Sa rânduielile despărțitoare de pe cruce, El a făcut pace; acum, această pace este pacea în Trup și a Trupului, iar noi trebuie să păstrăm unitatea Duhului în legătura de unire a păcii.

Slavă Domnului, pacea a fost făcută între toți credincioșii de toate rasele și originile, și putem păstra unitatea Duhului în legătura de unire a Duhului! Acum există pace față de Dumnezeu (Romani 5:1) și avem pace cu toți oamenii (Romani 12:18).

Pacea lui Cristos arbitrează în inimile noastre și rezolvă toate disputele din noi și dintre noi, iar noi întronăm această pace. Pacea lui Cristos ar trebui să-i lege pe toți credincioșii și să devină legătura de unire.

Avem unitate cu toți sfinții, nu pentru că suntem de acord în toate aspectele doctrinare și practice; avem unitate în Duh în legătura de unire a păcii.

Cristos a făcut pace între noi și Dumnezeu și între noi și ceilalți sfinți. Zidul de despărțire din mijloc a fost dărâmat, căci Cristos a desființat în carnea Sa orice rânduieli care ne despărțeau (Coloseni 2:14-18).

Acum suntem una în Domnul, iar pacea lui Cristos este o legătură de unire între noi; această pace este și unitatea în Trupul lui Cristos, unitatea omului nou. Fără această unitate, nu poate exista Trupul lui Cristos ca om nou.

Fie ca noi să păstrăm unitatea Duhului în legătura de unire a păcii astăzi. Fie ca noi să ne dăm seama că toate diferențele dintre noi au fost desființate pe cruce și fie ca noi pur și simplu să păstrăm unitatea Duhului în legătura de unire a păcii.

Într-un mod practic, păstrăm unitatea Duhului în legătura de unire a păcii îngăduind crucii să lucreze în noi. Nu putem avea pace cu ceilalți decât dacă permitem crucii să opereze și să lucreze în noi.

Ori de câte ori mergem la cruce, când ne luăm propria cruce și suntem anulați, nu există diferențe între noi și ceilalți și avem un singur om nou.

Crucea lui Cristos nu este doar ceva ce a avut loc cu mulți ani în urmă și crucea lui Cristos nu este doar o experiență pe care o avem inițial atunci când credem în Cristos. Crucea lui Cristos lucrează în noi în și pentru Trup, adică lucrează în noi pentru păstrarea unității Trupului ca singurul om nou.

Când ne exersăm duhul, crucea lui Cristos ni se aplică și omul nostru vechi este terminat; apoi, păstrăm spontan unitatea Duhului în legătura de unire a păcii.

Rezultatul faptului că permitem crucii să lucreze în noi și păcii lui Cristos să arbitreze în inima noastră este că toate frecușurile dintre sfinți dispar, nu vom ofensa și nu vom face rău altora ci vom împărți viață unii altora în pace.

Doamne Isuse, ne exersăm duhul pentru a păstra unitatea Duhului în legătura de unire a păcii pentru omul nou! Aleluia, avem unitatea Duhului în duhul nostru și trebuie pur și simplu să o păstrăm în legătura de unire a păcii! Îți mulțumim, dragă Doamne Isuse, că ai desființat rânduielile în trupul Tău pe cruce pentru a face pace pentru noi. Îți mulțumim că ești Împăciuitorul. Îți mulțumim că ne-ai dat pacea Ta. Îți mulțumim că ești pacea noastră. Vrem să păstrăm unitatea Duhului în legătura de unire a păcii. Aleluia, toate diferențele dintre noi au fost desființate pe cruce și acum savurăm pace în și pentru omul nou! Amin, Doamne, vrem să rămânem sub stăpânirea păcii întronate a lui Cristos astăzi și în fiecare zi. Fie ca crucea să lucreze în noi și să ne termine, pentru a avea pace. Fie ca noi toți, prin harul Domnului și cu pacea Lui, să le împărțim viață altora și să lăsăm pacea lui Cristos să ne rezolve toate problemele și să facă să dispară toate frecușurile dintre sfinți!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Let the Peace of Christ Arbitrate in our Hearts and Keep the Oneness for the New Man, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 22 cu tema: Creatorul singurului om nou ca fiind capodopera lui Dumnezeu, ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să fim dispuși să renunțăm la rânduielile noastre de dragul bisericii ca om nou

08/10/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Pe cruce, Cristos a creat omul nou în Sine Însuși, desființând în carnea Sa legea poruncilor în rânduieli, zidul de mijloc al despărțirii; toate modurile noastre de viață și de închinare – care creează vrăjmășie și dezbinare – au fost desființate pe cruce, iar acum îl avem doar pe Cristos și unitatea autentică. Amin!

Unul dintre principalele motive pentru care biserica de astăzi nu este încă omul nou în realitate este că noi toți, ca credincioși în Cristos, ne ținem de rânduielile noastre, adică de modurile noastre de viață și de închinare.

De partea Sa, Domnul Isus a desființat în mod specific toate aceste rânduieli și a țintuit pe cruce înscrierea din rânduieli; de partea noastră, trebuie să aplicăm acest lucru astăzi în viața noastră de biserică și în viața noastră creștină.

Domnul vrea să câștige omul nou astăzi, dar cine este dispus să-L ia doar pe Cristos ca viață și persoană pentru singurul om nou? El vrea să câștige biserica în calitate de om corporativ care-L exprimă și reprezintă pe Dumnezeu, biserica în aspectul omului nou, dar cine este dispus să renunțe la rânduielile sale bune, chiar și la rânduielile făcute de ei înșiși, pentru a putea fi una cu alții în viața de biserică de dragul unității?

Dumnezeu vrea să obțină biserica în calitate de manifestare înțeleaptă a tot ceea ce este Cristos și El ni l-a dat pe Cristos ca înțelepciune de la Dumnezeu pentru noi, ca dreptate, sfințire și răscumpărare. Dar cine Îl ia pe Cristos și numai pe Cristos ca fiind totul pentru el și cine Îl ia pe Cristos și numai pe Cristos ca persoană pentru omul nou, astfel încât Cristos să fie totul și în toți?

Domnul, de partea Sa, a făcut și face totul; noi, de partea noastră, trebuie să cooperăm cu El, chiar să-I permitem să crucifice și să desființeze toate rânduielile din ființa și viața noastră, astfel încât să putem fi biserica în calitate de un singur om nou.

Pe măsură ce creștem într-o anumită țară și într-un anumit oraș, pe măsură ce mergem la școală și ne dezvoltăm și creștem în carieră și în viața de familie, pe măsură ce ne întâlnim cu sfinții dintr-o anumită localitate pentru o perioadă lungă de timp, câștigăm o mulțime de obiceiuri, moduri de viață și moduri de închinare. Acestea pot să nu fie greșite, dar ne despart și ne separă de ceilalți.

Când mergem să vizităm alți sfinți, alte familii, alte localități și alte biserici din alte țări, ne dăm seama cât de diferiți sunt de noi. Rânduielile lor ne pot impresiona cel mai mult și ne putem da seama că fac una sau alta mai bine decât noi, sau că noi facem una sau alta mai bine decât ei.

Acesta nu ar trebui să fie obiectivul nostru. Oriunde mergem să vizităm și să ne omogenizăm, trebuie să renunțăm la rânduielile noastre, să nu insistăm asupra lor și pur și simplu să fim de acord cu modul în care fac alții lucrurile, astfel încât să putem fi una cu ei în Trup.

Cristos a desființat legea poruncilor în rânduieli și a creat omul nou

Efeseni 2:14-15 ne spune în mod clar că, pe cruce, Cristos a creat omul nou în Sine, desființând în carnea Sa legea poruncilor prin rânduieli, zidul de mijloc al despărțirii. Legea despre care se vorbește în acest verset nu este legea poruncilor morale, ci legea poruncilor rituale, cum ar fi orânduirile circumciziei, păzirea Sabatului și consumul anumitor alimente.

Există legea poruncilor morale, care nu va fi niciodată desființată, ci va rămâne pentru totdeauna; însă există și legea orânduirilor, modurile de viață și de închinare, care au fost desființate. Legea poruncilor morale nu va fi desființată în această epocă, nici în următoarea, nici în veșnicie.

Cu toate acestea, poruncile rituale legate de lucruri precum consumul anumitor alimente, păzirea unei anumite zile mai presus de altele și întâlnirea și închinarea la Dumnezeu într-un anumit mod au fost desființate.

Cei trei piloni ale iudaismului sunt păzirea Sabatului, circumcizia și alimentația; acestea au provenit din cuvântul lui Dumnezeu, însă au fost dispensaționale, adică au fost doar pentru o anumită dispensație de timp. Când a venit Cristos, toate ritualurile au fost terminate. Când Cristos era pe pământ, El a împlinit legea poruncilor morale, dar a încălcat legea rânduielilor.

Uneori, El vindeca pe cineva bolnav în ziua de Sabat, chiar dacă știa că ceilalți Îl urmăreau pentru a vedea dacă va încălca Sabatul. Odată, El a vindecat o femeie bolnavă în ziua de Sabat, iar altădată El a vindecat un paralitic în ziua de Sabat.

Mai târziu, lui Petru i s-a arătat o viziune de la Dumnezeu să ia și să mănânce dintr-un cearșaf plin cu animale necurate; și-a dat seama că Domnul voia ca el să meargă la neamuri și să le spună Evanghelia, chiar dacă acestea erau necurate pentru evrei.

Trebuie să ne dăm seama că pe cruce, Cristos a creat omul nou în Sine, desființând în carnea Sa legea poruncilor în rânduieli. Pavel a fost, de asemenea, foarte ferm când a venit vorba de rânduieli și chiar l-a mustrat pe Petru în față când s-a retras de la masa cu sfinții neamuri, văzându-i pe sfinții evrei venind de la Iacov.

În capitolul 3 din Filipeni, Pavel a folosit un cuvânt peiorativ, concizie, numindu-i chiar pe iudaizatori „câini”, pentru că și-a dat seama că încercau să-i aducă pe credincioșii dintre neamuri înapoi la rânduielile din iudaism.

Rânduielile sunt forme sau moduri de viață și de închinare, care creează dușmănie și dezbinare. Pe cruce, Cristos a desființat toate rânduielile referitoare la viață și închinare, toate rânduielile care au divizat națiunile (Efeseni 2:15; Coloseni 2:14).

El a șters înscrisul din rânduieli și acum nu mai există rânduieli care să fie împotriva noastră sau contrare nouă; El le-a pironit pe toate pe cruce.

Pe măsură ce ne întâlnim astăzi în viața de biserică, nu ar trebui să insistăm asupra vreunei practici anume; dacă insistăm asupra vreunui mod de viață, de închinare sau de întâlnire, aceasta devine o rânduială care separă și creează dușmănie.

Creștinii din întreaga lume au fost divizați prin rânduieli, cum ar fi diferitele moduri de a face botezul, folosirea instrumentelor muzicale, practicarea vieții de biserică și întâlnirea unii cu alții.

Dacă insistăm asupra unei anumite practici, indiferent cât de bună este și cât de mult beneficiu spiritual obținem prin practicarea ei, o facem o rânduială și ne separăm de ceilalți.

Cristos a desființat toate rânduielile pe cruce. Trebuie să-I permitem să trateze toate rânduielile din noi, astfel încât să putem fi biserica în calitate de un singur om nou. Dacă vedem că rânduielile creează dușmănie și dezbinare, le vom trata cu mare seriozitate.

Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră și să ne lumineze cu privire la rânduielile noastre. Fie ca noi să nu ne uităm la rânduielile altora, ci să fim de acord cu modul în care fac lucrurile, cu excepția cazului în care este un anumit lucru este păcătos, imoral sau idolatru.

S-ar putea să nu aprobăm anumite practici, când suntem cu alții, ar trebui doar să fim de acord cu ele pentru a nu da loc rânduielilor.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai creat omul nou în Tine pe cruce, desființând în carnea Ta legea poruncilor în rânduieli! Aleluia, toate rânduielile au fost terminate pe cruce! Amin, Doamne, luminează-ne să vedem ce rânduieli avem în noi și cum ar trebui să le respingem! Strălucește asupra noastră și expune orice formalitate sau mod de viață pe care îl avem și care ne separă de ceilalți. O, Doamne, mântuiește-ne de a fi separați sau dezbinați de ceilalți prin felul în care mâncăm, bem sau prin respectarea anumitor zile, prin anumite practici și prin îndeplinirea anumitor ritualuri în viața de biserică! Fie ca să vedem că Cristos a desființat toate reglementările privind viața și închinarea, astfel încât El să poată crea un singur om nou în Sine Însuși! Slavă Domnului, zidul din mijloc de despărțire, diferitele moduri de viață și de închinare, au fost dărâmate și acum suntem un singur om nou! Amin, Doamne, Te luăm ca viața și persoana noastră. Te luăm ca modul nostru unic de viață și de închinare și suntem dispuși să mergem una cu alții în modul lor de a se întâlni sau de a practica ceva de dragul unui singur om nou!

Să fim dispuși să renunțăm la rânduielile noastre de dragul bisericii ca om nou

Încă din vremea lui Babel, omenirea a fost divizată prin rânduieli privind modurile de viață și de închinare (Gen. 11:1-9). Însă Cristos pe cruce a desființat toate rânduielile și a dărâmat zidul de despărțire din mijloc, iar acum trebuie să biruim Babelul în viața noastră creștină zilnică și în viața de biserică.

Am putea crede că noi, cei din viața de biserică, am părăsit creștinismul și nu avem rânduieli, căci ne adunăm pentru a-L savura pe Domnul, a-L mânca în cuvânt, a-I chema numele, a citi cu rugăciune cuvântul Său și a cânta, chiar și pentru a ne împărtăși savurarea noastră în cadrul întâlnirilor.

Însă am putea merge să vizităm biserica dintr-o altă localitate și am putea observa unele diferențe în modul în care se întâlnesc, în modul în care își conduc întâlnirile și chiar în modul în care aranjează scaunele în cadrul întâlnirii.

Acestea pot fi cu greu numite rânduieli, dar sunt diferențe; trebuie să fim dispuși să fim una cu ceilalți atunci când ne întâlnim cu ei, fiind dispuși să renunțăm la rânduielile noastre de dragul bisericii ca om nou. Putem compara modul în care practicăm viața de biserică cu modul în care o altă localitate sau o altă țară practică viața de biserică și putem fi expuși la rânduielile care sunt în noi.

Chiar și modul nostru de a chema numele Domnului și de a citi cu rugăciune cuvântul Său poate fi o rânduială, căci ne poate separa de unii sfinți care vor să aibă părtășie cu noi. Nu ar trebui să insistăm asupra a nimic legat de felul sau formalitatea noastră de viață și de închinare, ci ar trebui să fim dispuși să renunțăm la rânduielile noastre de dragul unității.

Singura noastră sursă ar trebui să fie Cristos; nu ar trebui să permitem ca nimic din trecutul, cultura sau naționalitatea noastră să fie sursa noastră (vezi Coloseni 3:10-11). Cel mai mare obstacol în biserică, fiind omul nou, sunt rânduielile.

Modul în care ne exersăm duhul în cadrul întâlnirii, modul nostru unic de a ne elibera duhul, poate fi o rânduială; trebuie să învățăm să intrăm în modul în care alții își exersează duhul și să fim una cu ei, fără a ieși în evidență în niciun fel.

Fiecare rânduială creează diferențe, diviziuni și chiar dușmănie. Fie ca noi să nu insistăm asupra nimic altceva decât să fim de acord cu ceilalți. Mai ales astăzi, când lumea pare să devină mai mică și, când se întâmplă ceva într-o anumită localitate, toate celelalte localități află despre asta prin intermediul mijloacelor moderne de comunicare, fie ca noi să învățăm să renunțăm la rânduielile noastre.

Domnul poate binecuvânta o anumită localitate într-un anumit fel și noi am putea dori să copiem modul în care fac lucrurile; copierea sau preluarea rânduielilor altora nu va funcționa. Nu ar trebui să insistăm asupra modului nostru de viață și de închinare atunci când ne întâlnim și nici nu ar trebui să criticăm sau să expunem modul de viață și de închinare al altora.

Trebuie ca pur și simplu să-L lăsăm pe Cristos să crucifice toate rânduielile din noi în timp ce mergem înainte una cu alții în practicarea vieții de biserică astăzi, pentru ca Domnul să poată câștiga omul nou.

Atâta timp cât o practică nu este imorală, păcătoasă sau idolatră, chiar dacă s-ar putea să nu ne placă sau să nu fim de acord cu ea, ar trebui să fim flexibili și să renunțăm la diferențele noastre pentru a fi la fel ca ceilalți.

Nu facem aceasta într-un mod ecumenic sau exterior, de dragul altora, ci într-un mod organic, permițându-I Domnului să distrugă orice rânduială din noi de dragul omului nou.

Unii credincioși pot veni printre noi în viața de biserică și pot fi destul de surprinși sau șocați de modul în care practicăm viața de biserică. Fie că ne dăm seama de acest lucru sau nu, în biserica noastră locală avem un mod particular de a practica viața de biserică, care nu este rău sau malefic, ci poate deveni căile și formele noastre de închinare către Dumnezeu, rânduielile noastre.

Fie ca Domnul să Se îndure de noi și să ne lumineze în această privință. Oamenii lumești consideră diferențele culturale ca o sursă de prestigiu; se laudă chiar cu trecutul lor, cu practicile și realizările lor. Dar în Cristos, noi, credincioșii în Cristos, am renegat acest prestigiu. Acum, singurul nostru prestigiu este Cristos și unitatea autentică.

Fie ca noi toți să fim dispuși să renunțăm la rânduielile și la mândria noastră culturală, astfel încât Domnul să aibă o cale de a avea o viață de biserică adecvată printre noi astăzi (Efeseni 4:22-24).

Fie ca noi să învățăm să mergem una cu alții în felul lor de a se întâlni și practica viața de biserică în bisericile locale, renunțând la rânduielile noastre și exersându-ne duhul pentru a fi una cu ceilalți pentru omul nou.

Nu ar trebui să vorbim despre propria noastră viață de biserică, despre cum practicăm lucrurile, cum facem una sau alta; ar trebui pur și simplu să mergem una cu alții și să practicăm lucrurile așa cum le fac ei în biserica lor locală.

Nu ar trebui să vorbim despre propria noastră istorie și nici să încercăm să aflăm care este sursa sau istoria modului în care fac ei lucrurile; mai degrabă, ar trebui să-L lăsăm pe Cristos să înlăture toate rânduielile.

Nu ar trebui să atingem situațiile negative și nici să ne întrebăm de ce alții fac asta în acel fel; ar trebui pur și simplu să ne exersăm să-L savurăm pe Domnul împreună cu sfinții.

Nu ar trebui să ne certăm despre nicio doctrină și nici să apărăm o anumită practică spirituală utilă; ar trebui pur și simplu să să-L savurăm pe Domnul și să lăsăm deoparte rânduielile noastre.

Fie ca Domnul să ne mântuiască de orice atitudine de superioritate atunci când suntem cu alții și fie ca noi să fim salvați de a avea propriul nostru cerc de prieteni sau tovarăși, cei cu care ne petrecem timpul.

Fie ca noi să fim dispuși să fim zidiți și omogenizați cu toți sfinții din toate bisericile locale. În loc să insistăm asupra vreunei rânduieli, ar trebui pur și simplu să-L slujim pe Cristos altora într-un duh de dragoste și grijă.

Atâta timp cât nu există idolatrie, curvie, dezbinare sau erezie, ar trebui pur și simplu să renunțăm la rânduielile noastre și să fim pur și simplu una cu Domnul și cu ceilalți pentru a practica viața de biserică.

Dacă suntem cu toții dispuși să renunțăm la rânduielile noastre și la mândria noastră culturală, va fi posibil ca Domnul să aibă viața de biserică potrivită, iar omul nou va lua ființă.

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să fim una cu Tine în timp ce practicăm viața de biserică pentru ca Tine să câștigăm realitatea omului nou! Te luăm ca singura noastră sursă; nu vrem să permitem ca nimic din trecutul sau cultura noastră să fie sursa noastră. Amin, Doamne, fie ca nimic din cultura sau naționalitatea noastră să nu fie sursa noastră. Renunțăm la orice prestigiu natural sau cultural și pur și simplu îl luăm pe Cristos ca prestigiu și unitate! Amin, Doamne Isuse, îndură-Te de noi când vizităm alte localități sau vedem modul în care alții practică viața de biserică. Expune rânduielile noastre și dă-ne harul să renunțăm la propriile noastre căi sau forme de viață și închinare atunci când ne întâlnim cu alții. Fie ca să învățăm să le urmăm, fiind flexibili în modul în care practicăm viața de biserică, pentru ca Tu să poți câștiga adevărata unitate printre noi și ca omul nou să poată lua ființă! Amin, Doamne Isuse, fie ca Tu să câștigi viața de biserică potrivită printre noi astăzi! Fie ca Tu să câștigi realitatea omului nou în toate bisericile locale!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being Willing to Let Go of our Ordinances for the Sake of the Church as the New Man, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 22 cu tema: Creatorul singurului om nou ca fiind capodopera lui Dumnezeu, ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

În carnea Sa, Cristos a terminat toate lucrurile negative pentru a crea omul nou în El Însuși

06/10/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Omul nou, ca și capodoperă a lui Dumnezeu, a fost creat prin moartea lui Cristos și în învierea Sa; în carnea Sa, Cristos a terminat toate lucrurile negative și, în El Însuși, El i-a creat pe evrei și pe neamuri într-un singur om nou. Aleluia!

Biblia ne spune că Dumnezeu are o intenție specială în crearea omului; El a creat omul într-un mod foarte specific, spre deosebire de celelalte animale, care au fost create în felul lor. Omul a fost creat după imaginea lui Dumnezeu și conform asemănării Sale, astfel încât omul să-L exprime pe Dumnezeu prin imaginea Sa și să-L reprezinte prin stăpânirea Sa.

Adam, strămoșul nostru, a fost creat după imaginea și asemănarea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu i-a dat stăpânire asupra tuturor animalelor și lucrurilor de pe pământ. Cu toate acestea, Adam a fost înșelat de dușmanul lui Dumnezeu, Satan, și a decăzut; așa că Cristos a trebuit să vină ca Dumnezeu încarnat ca om pentru a împlini intenția lui Dumnezeu în crearea omului.

Cristos a venit ca om-Dumnezeu, Dumnezeu încarnat și a împlinit individual intenția lui Dumnezeu în creația Sa. El L-a exprimat pe Dumnezeu oriunde a mers și L-a reprezentat pe Dumnezeu cu stăpânirea Sa. El L-a manifestat și l-a exprimat pe Dumnezeu și, în același timp, a adus împărăția lui Dumnezeu și a înlocuit împărăția lui Satan.

Apoi, Cristos a trecut prin moarte și a intrat în înviere, iar în înviere a devenit Duhul dătător de viață care a venit în toți cei care cred în El pentru a-i face membre ale Trupului Său.

Acum, Cristos ca și Cap și noi ca și Trupul Său suntem singurul om nou, creat de Cristos prin moartea Sa și în învierea Sa, iar acest singur om nou împlinește în realitate intenția lui Dumnezeu în crearea omului în această epocă.

În epoca următoare, biruitorii vor împlini intenția lui Dumnezeu în crearea omului, căci ei Îl vor exprima pe Dumnezeu cu imaginea Sa și Îl vor reprezenta și pe El cu stăpânirea Sa, domnind ca mulții co-împărați ai lui Cristos.

Pentru veșnicie, Noul Ierusalim Îl va exprima pe Dumnezeu și Îl va reprezenta pe Dumnezeu, căci imaginea lui Dumnezeu va fi exprimată prin Noul Ierusalim, iar cetatea sfântă va fi centrul guvernării Sale în cerul nou și pământul nou. Aleluia!

Trebuie să vedem ce este omul nou, cum a luat ființă omul nou și cum putem intra practic în realitatea omului nou în viața noastră de zi cu zi. Fie ca Domnul să ne lumineze și să îndepărteze orice văluri de pe ochii noștri, astfel încât să putem vedea crearea omului nou prin moartea lui Cristos și în învierea Sa.

Prin moartea Sa în carnea Sa, Cristos a terminat toate lucrurile negative din univers

În Efeseni 2:15 există două expresii specifice: în carnea Sa și în El Însuși. Cristos a abolit în carnea Sa legea poruncilor în rânduieli, ca să-i poată crea pe cei doi în El Însuși într-un singur om nou.

Pe partea negativă, Cristos a abolit legea poruncilor în rânduieli în carnea Sa; cu toate acestea, El nu a creat omul nou în carnea Sa. Lucrurile negative au fost toate terminate în carnea lui Cristos, în timp ce omul nou – care este pozitiv – a fost germinat în Cristos Însuși.

Trebuie să ne dăm seama că toți am fost incluși în Cristos, în carnea Sa, când El a fost crucificat pe cruce. Am fost în carnea Sa și, când El a fost crucificat, am fost și noi crucificați împreună cu El (Galateni 2:20).

În carnea Sa, Cristos a terminat toate lucrurile negative din univers prin cruce. El l-a terminat pe Satan, vrăjmașul lui Dumnezeu (Evrei 2:14), păcatul (Romani 8:3; Ioan 1:29), carnea omului căzut (Galateni 5:24), lumea, cosmosul, sistemul malefic al lui Satan (Ioan 12:31), vechea creație reprezentată de omul vechi (Romani 6:6) și rânduielile despărțitoare ale legii (Efeseni 2:15).

Fiecare lucru negativ din univers a fost terminat de Cristos în carnea Sa pe cruce. Satan a fost distrus, păcatul a fost judecat, carnea a fost sfârșită, lumea a fost terminată, omul cel vechi a fost crucificat și rânduielile legii au fost terminate în carnea lui Cristos pe cruce.

Trebuie să considerăm cu rugăciune toate aceste versete pentru a fi impresionați de faptul că a avut loc o lucrare foarte importantă prin crucificarea lui Cristos în carnea Sa pe cruce. Satan, diavolul, care are puterea morții, a fost distrus pe crucea lui Cristos. Când vine la noi, trebuie să-i amintim de lucrarea lui Cristos pe cruce.

Lumea a fost judecată pe cruce; când lumea ne ademenește și încearcă să ne îndepărteze de Domnul și de viața de biserică, trebuie să ne exersăm duhul și să spunem lumii că suntem crucificați pentru lume și că lumea este moartă pentru noi. Carnea noastră, omul nostru cel vechi și tot ce este negativ au fost terminate pe cruce.

Mai mult, rânduielile au fost terminate în carnea Sa pe cruce. Am putea crede că rânduielile noastre, modurile noastre de a trăi, de a ne închina și de a face lucrurile, sunt bune, pentru că nu sunt păcătoase; totuși, ne separă unii de alții și cauzează divizare și separare în Trupul lui Cristos.

Cristos a abolit în carnea Sa legea poruncilor în rânduieli. Avem nevoie ca Domnul să strălucească asupra rânduielilor noastre. Am putea crede că noi, în viața de biserică, suntem liberi de rânduielile religioase din creștinismul organizat, dar când mergem să ne omogenizăm cu o altă localitate sau unii vin să ne viziteze, ne dăm seama că facem lucrurile într-un anumit fel, în timp ce alții fac lucrurile diferit.

Putem practica modul de a avea întâlniri acasă într-un mod anume, dar alții îl pot practica într-un mod diferit. Toate acestea ni se par bune, în special propriile noastre rânduieli, dar dacă ne separă și ne fac să ne separăm de ceilalți, ele sunt rânduieli și trebuie să aplicăm crucea la toate acestea.

Ceea ce Îl frustrează cel mai mult pe Dumnezeu în a câștiga omul nou sunt rânduielile. El vrea să obțină expresia practică a unui singur om nou, dar există ceva care frustrează cel mai mult acest lucru; Nu este vorba de păcat, de lume sau de carne, ci de rânduielile.

Avem nevoie de strălucirea Domnului asupra acestei chestiuni. Motivul pentru care nu am intrat încă în deplina conștientizare și experiență a bisericii ca singur om nou este că încă ne ținem de rânduielile noastre și nu I-am permis Domnului să le desființeze în noi și printre noi.

Fie ca noi să ne dăm seama că Cristos, în carnea Sa pe cruce, a terminat toate lucrurile, inclusiv rânduielile și chiar pe noi înșine, dând la moarte vrăjmășia dintre oameni prin cruce. Slavă Domnului!

Slavă Domnului, în carnea Sa, Cristos a terminat toate lucrurile negative din univers! Aleluia, Satan, diavolul, dușmanul lui Dumnezeu, a fost distrus de Cristos pe cruce! Îți mulțumim, Doamne Isuse, pentru moartea Ta distrugătoare de diavol pe cruce. Slavă Ție nu numai că ai luat păcatul lumii, ci, mai mult, ai terminat păcatul pe cruce! Îți mulțumim că ai crucificat carnea pe cruce pentru a o desființa. Aleluia, lumea a fost crucificată pe cruce și sistemul malefic al lui Satan a fost judecat și terminat! Amin, Doamne, Îți mulțumim că ai terminat omul vechi, vechea creație reprezentată de omul vechi, prin cruce. Aleluia, Cristos a terminat în carnea Sa legea poruncilor în rânduieli. O, Doamne, ne deschidem Ție. Termină tot ce este negativ în noi prin crucea Ta. Fie ca noi să rămânem una cu Tine pe cruce, ca Tu să ai o cale să termini și să judeci pe Satan, păcatul, lumea și tot ce este negativ în noi!

În Sine Însuși, Cristos i-a creat pe evrei și pe neamuri într-un singur om nou în înviere

Pe partea negativă, Cristos a terminat toate lucrurile negative în carnea Sa pe cruce; pe partea pozitivă, El i-a creat pe cei doi – pe evrei și pe neamuri – în El Însuși într-un singur om nou, făcând astfel pace (Efeseni 2:15-16).

În Sine Însuși, ca sferă, element și esență, Cristos i-a creat pe evrei și pe neamuri într-un singur om nou. Mai întâi, noi eram în carnea lui Cristos și atât noi, cât și toate lucrurile negative am fost terminați prin cruce și pe cruce. Apoi, am fost înviați împreună cu El și am fost germinați cu viața și natura Lui pentru a fi creați ca parte a unui singur om nou în învierea Lui.

Moartea lui Cristos L-a adus la înviere; acum, în învierea Sa, El nu mai este în carne, ci El este Duhul minunat (1 Corinteni 15:45; 2 Corinteni 3:17).

Pe partea negativă, omul nostru vechi și natura noastră veche au fost crucificate împreună cu Cristos în carnea Sa, iar toate rânduielile legate de natura noastră decăzută au fost nimicite. Pe partea pozitivă, în învierea lui Cristos și în Duhul Său minunat, am fost creați într-un singur om nou. Ce minunat!

Este foarte semnificativ faptul că omul nou a fost creat în Cristos, în El Însuși. Cristos nu a fost doar Creatorul omului nou, biserica, ci și sfera în care acest om nou a fost creat și, de asemenea, esența omului nou. Cristos este totul în omul nou – El este totul și în toate, elementul, esența și persoana omului nou (Coloseni 3:10-11).

Când Cristos a înviat, El i-a creat pe cei doi – evrei și neamuri – într-un singur om nou. În exterior, nu există nicio cale ca evreii și neamurile să fie una, căci fiecare are un mod diferit de viață și de închinare. Dar în Cristos, am fost creați într-un singur om nou.

Religia separă oamenii, dar în Cristos suntem făcuți una. Cristos pe cruce a eliminat toate diferențele și a creat cele două popoare în El Însuși într-un singur om nou. Cristos este acum esența unui singur om nou.

Omul nou este aspectul cel mai înalt al bisericii. Biserica are multe aspecte, dintre care unul este omul nou; acest aspect este cel mai înalt.

Biserica este adunarea, care se referă la asocierea sau adunarea poporului lui Dumnezeu. Biserica sunt cei chemați și casa lui Dumnezeu; noi suntem familia lui Dumnezeu, ceea ce este o relație mai strânsă decât o asociere. Biserica este, de asemenea, Trupul lui Cristos; această relație este și mai strânsă, căci suntem membre unii altora, iar Cristos este viața noastră.

Biserica este, de asemenea, singurul om nou, ceea ce înseamnă că Cristos este persoana noastră, căci El este totul și în toți. Cristos este însăși elementul și esența singurului om nou, făcând natura divină a lui Dumnezeu o singură entitate cu umanitatea (Coloseni 3:10-11).

Cristos este totul și în toți. Putem înțelege aceasta ca Cristos fiind în mine și Cristos fiind în voi, dar este mult mai mult decât atât. Cristos este toate persoanele din omul nou și El este în toate persoanele din omul nou. Noi devenim Cristos și El devine noi; împreună, suntem omul nou.

Toate obstacolele sunt îndepărtate și acum suntem singurul om nou! Fie ca noi să vedem că Cristos a creat omul nou în El Însuși. El a introdus natura divină în natura umană și a împărțit viața divină în viața umană.

În vechea creație, Dumnezeu nu Și-a introdus natura sau viața în niciuna dintre creaturile Sale, dar în noua creație, viața și natura lui Dumnezeu au fost introduse în om. Aceasta înseamnă că chiar acum pe pământ există o entitate care are viața și natura lui Dumnezeu, iar Dumnezeu câștigă omul nou, care Îl are pe Cristos ca persoană.

Acest lucru îl îngrozește pe inamic. Inamicul, cu toate puterile sale demonice, încearcă să-i împiedice pe creștini să vadă faptul creării omului nou. Fie ca noi să ne rugăm pentru o minte clară și sobră, care să înțeleagă că nu numai că am fost terminați pe cruce, ci, mai mult, prin intermediul acestei terminări, am fost transferați în Cristos!

Acum suntem în Cristos, în El Însuși, iar El a creat singurul om nou în El Însuși pentru a obține expresia și reprezentarea Sa corporativă pe pământ. Dacă nu suntem în Cristos, nu putem fi creați în omul nou. În noi înșine, nu avem viața și natura divină, deci nu putem fi omul nou.

Numai în esența divină și cu esența divină putem fi creați ca singurul om nou; acest lucru este posibil numai în Cristos. Aleluia, suntem în Cristos, Cristos este în noi, El este viața și persoana noastră, iar noi suntem singurul om nou!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai creat ca singurul om nou în Tine în învierea Ta! Aleluia, prin moartea lui Cristos pe cruce, El a terminat toate lucrurile negative, iar în învierea Sa în El Însuși, El a creat singurul om nou! Amin, Doamne, tot ce este negativ a fost terminat și judecat în carnea Ta pe cruce, iar noi am fost creați într-un singur om nou în Tine! Aleluia! Doamne, dă-ne o minte limpede și sobră pentru a înțelege că nu numai că am fost terminați pe cruce, ci am fost și transferați în Cristos! Aleluia, suntem acum în Cristos și, avându-l pe Cristos ca sferă și element, suntem singurul om nou! Slavă Domnului, în biserică în calitate de singurul om nou, nu există nici evreu, nici grec, ci Cristos este totul și în toți! Fie ca noi să vedem aceasta, Doamne, și să-L luăm pe Cristos ca viață și persoană pentru singurul om nou! Aleluia, în Cristos am fost creați pentru a fi singurul om nou și nu mai există vrăjmășie, dezbinare sau separare – în Cristos suntem una!