Îl trăim pe Cristos

Când Îl vedem pe Cristos în sfințenia Sa, ne pocăim, ne renegăm pe noi înșine și Îl câștigăm pe Cristos

07/05/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Când Îl vedem pe Domnul, când vedem cine este El, suntem terminați și ne renegăm pe noi înșine și ne detestăm pe noi înșine, căci suntem oameni cu buze necurate, așa că ne pocăim și suntem curățiți de Dumnezeu; faptul de a-L vedea pe Dumnezeu duce la câștigarea lui Dumnezeu, căci atunci când vedem cine este El, Îl câștigăm și ne împărtășim din ceea ce este El pentru a deveni la fel ca El!

Amin, Doamne, vrem să Te vedem astăzi! Descoperă-ne ca să vedem cine ești. Fie ca să vedem frumusețea Ta, sfințenia Ta, dreptatea Ta și gloria Ta. Strălucește asupra noastră. Descoperă-ne. Ne pocăim, Doamne. Ne detestăm pe noi înșine. Ne renegăm pe noi înșine. Venim la Tine. Curăță-ne. Purifică-ne. Umple-ne. Saturează-ne. Sfințește-ne. Fă-ne la fel ca Tine. Amin!

Noi, credincioșii în Cristos, trăim astăzi în zilele din urmă, chiar înainte de venirea Domnului, iar zilele sunt rele; cu toate acestea, noi suntem cei care vrem să-L vedem pe Domnul și chiar să-L contemplăm.

Asemenea lui Isaia în Vechiul Testament, putem privi situația exterioară și putem vedea răutatea și corupția dintre oamenii de astăzi și putem privi situația generală de degradare și corupție din poporul lui Dumnezeu și putem fi în depresie.

Dacă Îl iubim cu adevărat pe Domnul, dacă ne pasă de interesul Lui aici pe pământ și dacă Îl urmărim alături de cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată, vom avea un anumit sentiment cu privire la situația de astăzi.

Nu suntem de acord cu ceea ce se întâmplă în societate; nu suntem de acord cu lucrarea vrăjmașului de a corupe și degrada biserica și avem foame și sete de dreptate.

Putem chiar plânge din cauza situației de astăzi, pentru că ne dăm seama că întreaga lume este într-o răzvrătire deschisă împotriva lui Dumnezeu și chiar și în biserica de astăzi există atât de multă degradare și Cristos nu este binevenit sau exprimat. O, Doamne!

Însă nu rămânem în depresia noastră; mai degrabă, vrem să-L vedem pe Cristos. Vrem să-L vedem pe Cristos în glorie. Când venim la Domnul cu privire la situația actuală, când ne deschidem către El cu privire la ceea ce se întâmplă astăzi, vom vedea viziunea lui Cristos în glorie. O astfel de viziune este de care avem nevoie astăzi.

În ciuda a ceea ce se întâmplă în exterior în lume și a ceea ce se întâmplă în biserică în general, în ciuda tuturor eșecurilor, rebeliunii, nelegiuirilor și corupției din jurul nostru și chiar în noi, Cristos este Împăratul, căci El este pe tron!

El este întronat mult mai presus de toate, iar omul-Dumnezeu Isus este Domnul tuturor! Slavă Domnului! Cu toții avem nevoie să vedem o viziune a lui Cristos întronat ca omul-Dumnezeu. Fie ca noi să venim la El în cuvântul Său pentru a primi o astfel de viziune astăzi!

Faptul de a-L vedea pe Cristos în sfințenia Sa bazată pe dreptatea Sa ne expune, iar noi ne detestăm pe noi înșine, ne pocăim și suntem curățiți de El

În Isaia 6:2-3, profetul L-a văzut pe Cristos în sfințenia Sa bazată pe dreptatea Sa. Serafimii semnifică sau reprezintă sfințenia lui Cristos, întruparea Dumnezeului Triunic. Ei stăteau acolo pentru sfințenia lui Cristos. Sfințenia lui Cristos se bazează pe dreptatea Lui; pentru că Cristos a fost întotdeauna drept, El a fost sfințit, separat de oamenii de rând (5:16).

Când Isaia a văzut viziunea lui Cristos în sfințenia Lui bazată pe dreptatea Lui, a fost expus, s-a detestat pe sine însuși, s-a pocăit și a fost curățat de Dumnezeu. Ca urmare a acestei viziuni, el a fost terminat, sfârșit; și-a dat seama că era un om cu buze necurate, locuind în mijlocul unui popor cu buze necurate (6:5). O, Doamne!

De fapt, înainte să-L vadă pe Cristos, temeliile pragului s-au cutremurat la glasul Celui care vorbea și casa s-a umplut de fum. Cutremurul semnifică solemnitate, iar fumul semnifică gloria care arde de venerație.

Când ne întoarcem către duhul nostru pentru a-L atinge pe Domnul, când Domnul ne dă o viziune a lui Cristos în sfințenia Sa bazată pe dreptatea Sa, suntem uimiți. Vom răspunde așa cum a făcut Isaia: Vai de mine, căci sunt terminat. Ca urmare a vederii viziunii lui Cristos în sfințenia Sa, suntem terminați, sfârșiți.

Ne dăm seama că, chiar dacă Îl iubim pe Domnul și Îl căutăm, suntem oameni cu buze necurate. Vorbirea noastră este expusă. Ne dăm seama că vorbim prea mult în fiecare zi și un mare procent din cuvintele noastre sunt rele.

Poate că nu vorbim lucruri rele precum oamenii din lume, dar ne putem plânge mult, îi putem critica pe alții și putem cârti și mormăi. O, Doamne!

Buzele noastre sunt necurate; vorbim ceva despre Domnul, rostim unele laude și rugăciuni și rostim unele cuvinte de apreciere față de alții, dar atât de mult din vorbirea noastră este necurată! O, Doamne! Dacă am elimina cârtirea, raționamentul, bârfa și critica din vorbirea noastră, am putea realiza că avem foarte puțin despre care să vorbim.

Asemenea lui Isaia, când Îl vedem pe Cristos în sfințenia Sa bazată pe dreptatea Sa, suntem expuși, ne pocăim și ne detestăm pe noi înșine. Ne dăm seama că buzele noastre sunt necurate. Ne dăm seama că trăim printre oameni cu buze necurate. O, când Îl vedem pe Cristos, suntem terminați, sfârșiți, căci vedem cine suntem!

Și Petru a avut aceeași realizare când L-a întâlnit pe Domnul în Luca 5; pur și simplu și-a dat seama cât de păcătos este și a spus: „Depărtează-te de la mine, Doamne, căci sunt un om păcătos” (v. 8). Desigur, Domnul nu S-a îndepărtat de el; mai degrabă, după ce Petru s-a pocăit, văzând cine este el și cine este Domnul, Domnul l-a chemat pe Petru să-L urmeze.

Când vedem cine suntem în lumina Domnului, ne detestăm pe noi înșine. Atunci Domnul poate veni să ne curețe. Când Isaia și-a dat seama că era necurat, a fost curățat de unul dintre serafimi, semnificând sfințenia lui Dumnezeu (Isaia 6:6-7); a fost curățat cu un cărbune aprins de pe altar.

Acest cărbune aprins, în experiența noastră spirituală, semnifică eficacitatea răscumpărării lui Cristos realizată pe cruce. Când vedem o viziune a lui Cristos în sfințenia Sa, ne dăm seama și cine suntem noi, iar Domnul ne curăță prin eficacitatea răscumpărării Sale realizate pe cruce.

Suntem cu adevărat necurați. Suntem chiar o totalitate a necurăției. Putem încerca să ne spălăm și să ne îmbunătățim comportamentul și putem încerca să fim oameni mai buni, dar totuși suntem necurați.

Cu cât venim mai mult la Domnul ca să-L vedem și să Îl savurăm, cu atât ne dăm seama cât de necurați suntem. Conștiința noastră este atinsă.

Când Îl vedem pe Cristos în sfințenia Sa, sentimentul din conștiința noastră este că suntem păcătoși și necurați. Cu cât Îl vedem mai mult pe Domnul, cu atât suntem mai expuși; apoi, mărturisim, iar conștiința noastră este curățită și lipsită de ofensă.

Slavă Domnului, ne putem mărturisi păcatele, impuritățile, necurăția și greșelile, iar El ne iartă, ne spală, ne curăță și ne purifică (1 Ioan 1:7-9). Aceasta este o curățare instantanee și are loc în domeniul spiritual.

Conform faptelor din vechea creație, nu suntem curați, căci atâta timp cât rămânem în vechea creație, nu putem fi niciodată complet curați. Vechea noastră creație este necurată; până când nu avem răscumpărarea trupului nostru decăzut, vom fi necurați și trebuie să venim la Domnul pentru a fi curățiți și purificați de El.

Însă cât de mult putem fi curățiți depinde de cât de mult Îl vedem pe Domnul. Cu cât Îl vedem mai mult pe Domnul și cu cât suntem mai expuși, cu atât suntem mai curățiți și putem vedea pe Dumnezeu și fi infuzați cu Dumnezeu. Fie ca noi să venim la Domnul din nou și din nou pentru a-L vedea pe Cristos în sfințenia Sa și a ne împărtăși din ceea ce este El!

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție! Dă-ne să vedem o viziune a lui Cristos în sfințenia Sa, bazată pe dreptatea Sa. Amin, Doamne, vrem să Te vedem! Vrem să Te atingem. Strălucește asupra noastră. Expune-ne. Luminează-ne să vedem cine ești Tu, ca să putem vedea cine suntem noi. Strălucește asupra necurăției noastre. Expune păcatele, fărădelegile, greșelile și murdăria noastră. O, Doamne, ne pocăim. Ne detestăm pe noi înșine. Ne renegăm pe noi înșine. Curăță-ne și spală-ne. Ne pocăim pentru cuvintele noastre. Ne pocăim de buzele noastre necurate! O, vai de mine, căci sunt terminat! Suntem oameni cu buze necurate și locuim în mijlocul unui popor cu buze necurate! O, Doamne, curăță-ne prin eficacitatea răscumpărării Tale! Spală-ne și curăță-ne cu sângele Tău prețios! O, fie ca sângele Tău să ne curețe, să ne spele și să îndepărteze orice impuritate și necurăție din noi! Amin, Doamne, venim la Tine așa cum suntem. Vrem să Te atingem într-un mod proaspăt! Fie ca să-L vedem pe Cristos în sfințenia Sa, bazată pe dreptatea Sa, și fie ca să ne renegăm pe noi înșine, să fim curățiți și să fim infuzați cu Dumnezeu!

Când Îl vedem pe Dumnezeu, Îl câștigăm pe Dumnezeu, fiind infuzați cu Dumnezeu: ne renegăm pe noi înșine, ne pocăim și câștigăm mai mult din Dumnezeu!

Mulți creștini știu că Dumnezeu este sfânt, dar au o frică nefirească de Dumnezeu, crezând că nu-L pot atinge pe Dumnezeu, căci El este atât de sfânt, glorios și drept.

Este adevărat că Dumnezeu este sfânt, drept și glorios, dar El a trecut printr-un proces și a fost finalizat pentru a fi atins de om, primit de om și savurat și experimentat de om.

Astăzi îl putem vedea pe Dumnezeu; Dumnezeul pe care îl vedem astăzi este Isus Cristos, căci El este întruparea lui Dumnezeu. Îl vedem pe Dumnezeu în Cristos exersându-ne duhul pentru a-L atinge ca Duh. Când Îl vedem pe Dumnezeu, Îl câștigăm pe Dumnezeu (Matei 5:8).

A-L vedea pe Dumnezeu este egal cu a-L câștiga. Pe partea negativă, când Îl vedem pe Dumnezeu, vedem cine suntem, ne detestăm pe noi înșine, ne renegăm pe noi înșine și ne pocăim și mărturisim.

Când Îl vedem pe Cristos în sfințenia Sa bazată pe dreptatea Sa, vedem mai întâi cine suntem; suntem necurați, păcătoși și plini de ofense și fapte nelegiuite. Așa că ne pocăim. Mărturisim sub lumina Domnului ceea ce El expune în noi. Aceasta este partea negativă.

Pe partea pozitivă, câștigăm ceea ce este Dumnezeu. A-L vedea pe Dumnezeu ne face să vedem cine suntem și, de asemenea, ne infuzează cu ceea ce este Dumnezeu.

Dumnezeu nu ne șterge și apoi ne înlocuiește; El expune ceea ce suntem prin natura și prin comportamentul nostru, iar noi mărturisim sub strălucirea Lui, iar rezultatul este că El are o cale de a infuza mai mult din ceea ce El este în noi.

A-L vedea pe Dumnezeu ne transformă, deoarece cauzează un proces metabolic în noi. Pe partea negativă, ceea ce este vechi, negativ și natural este îndepărtat și eliminat, căci lumina Domnului îl expune, iar sfințenia Lui îl purifică.

Pe partea pozitivă, noul element al lui Dumnezeu, elementul divin, ne este adăugat și suntem constituiți cu El. În acest fel, suntem reconstituiți pentru a fi la fel ca El; Îl privim pe Dumnezeu și Îl reflectăm (2 Corinteni 3:18).

A-L vedea pe Dumnezeu înseamnă a-L câștiga pe Dumnezeu. A-L vedea pe Dumnezeu ne transformă, pentru că, văzându-L pe Dumnezeu, Îl câștigăm pe Dumnezeu și primim elementul Său în noi, iar elementul nostru vechi este eliminat; acest proces metabolic este transformarea (2 Corinteni 3:16—4:1; Romani 12:2; Filipeni 3:8).

Am putea crede că, dacă Îl vedem pe Cristos în sfințenia Sa bazată pe dreptatea Sa, vom fi eradicați; de fapt, ceea ce se întâmplă este că Îl vedem, Îl câștigăm și suntem transformați după chipul Său.

Există un proces metabolic interior, care are loc atunci când Îl vedem pe Dumnezeu. Cu cât Îl vedem mai mult pe Dumnezeu, Îl cunoaștem pe Dumnezeu și Îl iubim, cu atât ne detestăm mai mult pe noi înșine și cu atât ne renegăm mai mult pe noi înșine (Iov 42:5-6; Matei 16:24; Luca 9:23; 14:26).

Putem auzi de Dumnezeu prin auzul urechii noastre, așa cum a făcut Iov, dar când Îl vedem pe Dumnezeu, când ne dăm seama cine este El și cine suntem noi, ne vom pocăi în țărână și cenușă.

Ne deschidem către El, căci nu suntem nimic fără El. Când Îl vedem pe Dumnezeu, primim elementul Său în noi, iar elementul nostru vechi este eliminat. El Se adaugă nouă pentru a ne reconstitui cu Sine Însuși, iar elementul nostru natural este eliminat și îndepărtat. Puțin câte puțin, zi de zi, suntem transformați după chipul Său.

Acesta este un proces de-o viață care se finalizează prin faptul că toți oamenii răscumpărați, regenerați, sfințiți, transformați, conformați și glorificați ai lui Dumnezeu văd fața lui Dumnezeu veșnic și continuu (Apocalipsa 22:4).

Astăzi vrem să-I vedem fața. Vrem să-L privim. Vrem să-L câștigăm. Îl iubim. Nu vrem să facem nimic fără El.

A-L vedea pe Dumnezeu înseamnă a fi curățat și purificat de Dumnezeu. A fi curățat de Dumnezeu înseamnă a fi trimis de Dumnezeu pentru a-L aduce pe poporul Său ales într-o stare de trăire a lui Cristos, astfel încât să-L poată exprima în gloria Sa, să fie saturați de sfințenia Sa și să trăiască în dreptatea Sa (Isaia 6:6-8; 1 Ioan 1:7-9; Fapte 13:47; Filipeni 1:21).

Când Îl vedem pe Cristos în sfințenia Sa, suntem infuzați cu El, elementul nostru vechi este eliminat și suntem trimiși de El la alții pentru a-i aduce în savurarea lui Dumnezeu, să-L trăiască pe Cristos și să-L exprime! Amin!

Doamne Isuse, vrem să Te vedem față în față. Ne deschidem Ție. Ne întoarcem inima către Tine. Curăță-ne și spală-ne. Îndepărtează orice impuritate și necurăție din noi. Fie ca să-L vedem pe Dumnezeu și fie ca să-L câștigăm! Amin, fie ca elementul vechi și natural să fie eliminat și fie ca elementul lui Dumnezeu să ni se adauge! Aleluia, când Îl vedem pe Dumnezeu, câștigăm mai mult din El! Slavă Domnului, când Îl vedem pe Dumnezeu, ne detestăm pe noi înșine, ne pocăim și suntem infuzați cu ceea ce este Dumnezeu! Amin, Doamne, vrem să Te primim în elementul, viața și natura Ta! Fie ca să Te privim și să Te reflectăm, fiind transformați în același chip ca Cristos, din glorie în glorie! Slavă Domnului, faptul de a-L vedea pe Dumnezeu rezultă în purificare și curățire! Amin, Doamne, curăță-ne, pentru ca să putem fi trimiși de Dumnezeu să-L aducem pe poporul Tău ales într-o trăire a lui Cristos! O, Doamne, fie ca să Te exprimăm în gloria Ta, să fim saturați de sfințenia Ta și să trăim în dreptatea Ta! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, When we See Christ in His Holiness, we Repent, we Deny Ourselves, and we Gain Christ, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 33 cu tema: Viziunea, experimentarea, savurarea și expresia prețiozității supreme a lui Cristos pentru viața de biserică autentică (ziua 5), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ne exersăm duhul pentru a vedea viziunea lui Cristos în glorie, chiar și în depresia noastră

06/05/2026 by Credincios in Cristos 6 Comments

Trebuie să vedem viziunea lui Cristos în glorie chiar și în depresia noastră, căci indiferent cât de corupt sau rebel este poporul lui Dumnezeu, Isus Cristos, ca om-Dumnezeu, încă stă pe un tron înalt și măreț, iar când ne întoarcem inima către El, suntem infuzați cu El și vindecați de boala noastră!

O, Doamne, fie ca noi să vedem viziunea lui Cristos în glorie! Fie ca noi să ne ridicăm ochii de unde suntem, să privim spre Tine și să-L vedem pe Isus Cristos ca om-Dumnezeu întronat! Aleluia, există un Om în glorie, iar omul-Dumnezeu Isus este încă pe tron! Amin, Doamne, privim la Tine și mergem mai departe cu Tine astăzi pentru împlinirea economiei Tale! Amin!

Domnul nostru Isus este Cel mai minunat și trebuie să privim țintă la Isus de la orice altceva. Există multe lucruri în această lume, mai ales în lumea de astăzi, care ne distrag de la Cristos; însă când vedem cât de prețios este Domnul, ne vom îndrepta pur și simplu privirea spre El.

Cristos este prețios, valoros, vrednic și minunat. Când suntem iluminați de Domnul, având inima îndreptată spre El și fiind mișcați în conștiință, pur și simplu Îl vom aprecia pe Cristos și Îl vom iubi. Ne vom da seama că nu putem face nimic pentru Domnul pentru tot ce a făcut El pentru noi, decât să chemăm numele Domnului pentru a bea adânc din paharul mântuirii!

Pentru noi, cei care credem, Cristos este prețiozitatea. El ne dezvăluie zi de zi ca să-L vedem, iar noi avem sângele prețios al lui Cristos ca să ne curățe și să ne spele, chiar pentru a fi calificați să venim la El și să-L savurăm mai mult. Avem promisiunile prețioase ale lui Dumnezeu și putem citi cu rugăciune cuvântul lui Dumnezeu pentru a-l face savurarea și experiența noastră. O, Domnul este atât de bogat cu noi în cuvântul Său!

Pe măsură ce ne deschidem către El, ne exersăm duhul venind la cuvântul Său și ne întoarcem inima către El pentru a fi descoperită, Îl vedem pe Domnul față în față și câștigăm mai mult din El.

Avem credința prețioasă, căci fiecăruia dintre noi, ca și credincioși în Cristos, i s-a încredințat o credință la fel de prețioasă. Prin credință, ne împărtășim din ceea ce este Dumnezeu. Prin exersarea duhului de credință, tot ceea ce este de la Dumnezeu este infuzat în noi pentru a deveni savurarea și experiența noastră.

Slavă Domnului pentru credința prețioasă! Îi mulțumim că El chiar ne încearcă credința, iar această încercare prin testare este prețioasă. Ori de câte ori Îl atingem pe prețiosul Cristos, totul devine prețios, căci El, ca prețiozitate, este infuzat în noi pentru a ne face oameni prețioși. Doamne Isuse, Te iubim! Amin!

Să vedem viziunea lui Cristos în glorie chiar și în depresia noastră din cauza degradării și corupției poporului lui Dumnezeu

În Isaia 6 vedem că viziunea lui Cristos în glorie a fost văzută de Isaia în depresia sa (Isaia 6:1-8; comp. cu 5:20; 22:1; 2 Cron. 26:1-5). Isaia era deprimat, căci a văzut nelegiuirea și corupția poporului lui Dumnezeu și și-a dat seama că trăia și locuia printre oameni cu buze necurate, chiar și el însuși fiind o astfel de persoană.

Astăzi se vorbește mult despre cum să te confrunți cu depresia și, fie că vrem să recunoaștem acest lucru sau nu, fiecare dintre noi a fost deprimat. Chiar și apostolul Pavel era deprimat; de fapt, se afla într-o situație în care a experimentat ceva mai mult decât depresia.

În 2 Corinteni 1:8-9, el a spus că își pierdea chiar și speranța de a trăi; aceasta înseamnă că și-a pierdut orice speranță. O, Doamne! Dar Dumnezeu, care înviază morții, a venit, iar Pavel s-a încrezut în acest Dumnezeu și în nimic altceva care venea din mediul său.

În cazul lui Isaia, regele Ozia murise recent; acest rege a fost un rege bun care a urmat cuvântul lui Dumnezeu și a ținut legea, așa că moartea sa a fost o tragedie majoră care l-a afectat pe Isaia.

Mai mult, vremea rea din zilele lui Isaia poate fi văzută prin cuvântul de avertizare al Domnului – „Vai de cei ce numesc răul bine și binele, rău, care spun că întunericul este lumină și lumina, întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceață și dulceața, în loc de amărăciune!” (Isaia 5:20).

În zilele lui, mulți numeau răul bine și binele rău, care schimbau întunericul în lumină și lumina în întuneric, care ziceau că amărăciunea e dulce și dulcele e amar. La fel pare să fie și astăzi; dacă te uiți la știri sau vorbești cu oamenii din jurul tău, îți dai seama că astăzi întreaga lume este într-o stare greșită.

Oamenii de astăzi apreciază și laudă răul, în timp ce sunt suspicioși legat de bine și își justifică faptele nelegiuite în timp ce critică faptele drepte ale altora. Astăzi, mulți schimbă întunericul cu lumina și încearcă să ne convingă că dulcele este amar și amarul este dulce. De multe ori, când te uiți la știri sau citești ce este postat pe rețelele de socializare, duhul ne este provocat, căci există un duh al fărădelegii care operează în oameni astăzi.

Însă trebuie să ne dăm seama că, în ciuda răzvrătirii, nelegiuirilor și corupției din această lume și, de asemenea, din rândul poporului ales și iubit al lui Dumnezeu, Cristos este încă pe tron (Isaia 6:1-5; Plângeri 5:19; Apocalipsa 22:1). Când ne exersăm duhul pentru a-L atinge pe Domnul, ne dăm seama că Isus Cristos, ca Domn, Împărat, Iehova al oștirilor, stă încă pe un tron înalt și măreț în glorie. Isus Cristos este Domnul!

Indiferent ce se întâmplă în lume, indiferent cât de profundă este corupția și imoralitatea în jurul nostru și indiferent cât de degradată și coruptă este situația generală din rândul poporului lui Dumnezeu, Cristos este încă pe tron. Situația de astăzi ne poate face să fim deprimați, dar trebuie să vedem viziunea lui Cristos în glorie!

Este normal, chiar omenesc, să fim deprimați, mai ales când privim la situația din societatea de astăzi; totuși, când privim la Isus, când vedem viziunea gloriosului Cristos care este întronat în cer, suntem umpluți de bucurie și speranță!

Chiar și atunci când privim la propria situație, putem fi descurajați și deprimați. Am putea crede că nu ne-am schimbat atât de mult, că firea noastră este mai rea ca niciodată și că nu pare să ne îmbunătățim. Dar Domnul ne încurajează să nu privim la situația de aici, ci să privim în sus, la El!

Trebuie să privim la Domnul și să vedem viziunea lui Cristos cel glorios! Pe măsură ce ne trăim viața creștină și viața de biserică, nu trebuie să privim în jos, la situația de aici, ci să privim în sus, la Cristos!

Cristosul nostru nu mai este pe cruce; El este acum pe tron, fiind întronat mult mai presus de toate! Suntem decăzuți, biserica este degradată, iar situația din lume este plină de corupție și răutate, dar Cristos rămâne același astăzi și în veci (Evrei 13:8). Trebuie doar să ne ridicăm ochii și să vedem viziunea lui Cristos în glorie!

Doamne Isuse, ne exersăm duhul să privim la Tine astăzi! Amin, Doamne, fie ca să vedem viziunea lui Cristos în glorie! Fie ca să vedem că, indiferent cât de rea și coruptă este situația din lume astăzi, Cristos este pe tron! Aleluia, în ciuda răzvrătirii, nelegiuirilor și corupției poporului lui Dumnezeu, Cristos Împăratul stă încă pe tron! Slavă Ție, Doamne Isuse, că ești întronat mult mai presus de toate! Fie ca să ne ridicăm ochii de la situația noastră și să privim din depresie la Isus! Aleluia, Cristos ca Domn stă încă pe un tron înalt și măreț în glorie! Amin, Doamne, fie ca să vedem viziunea lui Cristos în glorie. Fie ca să primim îndurarea și harul Tău pentru a privi țintă la Tine, fără a rămâne în depresie din cauza situației exterioare, ci pur și simplu să-L vedem pe Cristos în glorie! Slavă Domnului, deși nu este nimic bun aici, totul este bine cu Domnul în glorie! Aleluia, deși totul se schimbă și fluctuează pe acest pământ, Cristosul nostru de pe tron rămâne același astăzi și în veci! Slavă Domnului!

Ne exersăm duhul pentru a ne ruga ca Domnul să ne deschidă ochii lăuntrici și să ne îndrepte inima către El pentru a vedea viziunea lui Cristos cel glorios și întronat!

Cristosul pe care L-a văzut Isaia era Cristosul în glorie, iar mantaua hainei lui Cristos încă umplea templul (Isaia 6:1). Această haină lungă a lui Cristos semnifică splendoarea Lui în virtuțile Sale. Splendoarea lui Cristos în virtuțile Sale este exprimată în principal în și prin umanitatea Sa.

Apostolul Ioan a scris despre aceasta în evanghelia sa și a spus că Isaia a văzut gloria lui Dumnezeu și a vorbit despre El (vezi Ioan 12:38-41). Isaia a văzut viziunea lui Cristos cel glorios în depresia sa și a fost încurajat, mângâiat și întărit.

Cristosul pe care l-a văzut era Cristosul omul-Dumnezeu; El nu era doar Dumnezeu, ci omul-Dumnezeu, căci divinitatea Sa este exprimată prin umanitatea Sa. Poate că vrem să mergem în cer și să vedem gloria lui Dumnezeu în divinitatea Sa, dar ceea ce Dumnezeu vrea este să-Și exprime gloria în splendoarea umanității Sale cu virtuțile Sale umane. Virtuțile lui Cristos sunt strălucitoare, iar această strălucire este splendoarea Lui.

Noi, ca și credincioși în Cristos, Îl iubim pe Domnul, iubim poporul Său și iubim interesul lui Dumnezeu aici pe pământ. Cu toate acestea, atunci când privim situația din societate și chiar din viața de biserică de astăzi, s-ar putea să fim descurajați și deprimați. În astfel de situații, trebuie pur și simplu să privim către Domnul și să-I cerem să ne dea viziunea lui Cristos în glorie.

Pentru a putea vedea viziunea gloriosului Cristos întronat, trebuie să luăm aminte la cuvântul de avertizare al lui Isaia (Isaia 6:9-10). Trebuie să ne exersăm duhul pentru a ne ruga ca Domnul să ne deschidă ochii interiori, să ne înmoaie inima și să ne mențină inima îndreptată spre El, astfel încât să putem primi vindecarea Lui interioară de orbirea și boala noastră (Ioan 12:40; Matei 13:14-17; Fapte 28:25-27; Apocalipsa 3:18; 4:2; 2 Corinteni 3:16-18).

Fie ca noi să ne smerim înaintea Domnului și să-I cerem să lumineze asupra noastră, să ne deschidă ochii interiori și să ne facă inima moale și întoarsă spre El, astfel încât El să ne vindece și să ne umple cu Sine Însuși.

Chiar dacă poporul lui Dumnezeu și chiar noi înșine putem încălca sfințenia lui Dumnezeu și putem fi corupți în virtuțile noastre omenești, chiar dacă unii frați și surori dragi în Domnul care ne-au păstorit pot muri și chiar dacă situația din mediul din jurul nostru poate fi mai rea ca niciodată, totuși putem vedea viziunea lui Cristos cel glorios și întronat.

Fie ca noi să nu fim ca oamenii din vremea lui Isaia care, chiar dacă au auzit cuvântul lui Dumnezeu, nu au înțeles și, chiar dacă au văzut lucrarea lui Dumnezeu cu ochii lor, nu au perceput și nici nu s-au întors la Dumnezeu pentru a fi vindecați. O, Doamne!

Dumnezeu Tatăl a rostit un astfel de avertisment în Isaia, apoi Dumnezeu Fiul a spus același lucru în Matei 13 și Dumnezeu Duhul a spus același lucru în Fapte 28. Întregul Dumnezeu Triunic este preocupat ca noi să nu ne împietrim inimile, să nu înțelegem cuvântul Lui, sau să ne întoarcem la El, ca să putem fi vindecați.

O, fie ca noi să ne întoarcem inima către Domnul! Fie ca să-I permitem să ne vindece astăzi! Fie ca noi să ne pocăim și să ne întoarcem la El, pentru ca El să ne vindece și să ne putem întoarce la El pentru a-L savura și a ne împărtăși din bogățiile Sale! Când ne întoarcem la Domnul și vedem viziunea Cristosului glorios, vom realiza că divinitatea Sa este exprimată și strălucește prin umanitatea Sa!

Cristos este omul-Dumnezeu întronat, cu gloria divină exprimată în virtuțile Sale omenești (Isaia 6:1; comp. cu Ezechiel 1:26, 22; Fapte 2:36; Evrei 2:9). El nu este doar Dumnezeu; El este un om-Dumnezeu și are o manta lungă a hainei Sale, semnificând virtuțile Sale omenești care exprimă splendoarea atributelor Sale divine.

Când citim Evangheliile, îl vedem pe minunatul Isus, omul-Dumnezeu și, în special, vedem umanitatea Sa, faptul că El este om. El nu a venit să fie Dumnezeu pentru ca noi toți să fim uimiți de El și să I ne închinăm; El a venit ca om și L-a exprimat pe Dumnezeu în umanitatea Sa.

Cristos este o persoană cu glorie divină exprimată în virtuțile Sale omenești. Trebuie să avem o viziune a cine este El. Splendoarea divinității Sale, exprimată prin umanitatea Sa, umple biserica. Când ne întoarcem inima către Domnul și ne exersăm duhul pentru a-L atinge, suntem încurajați de El, suntem vindecați în boala noastră și suntem infuzați cu El!

Ce Isus Cristos glorios și minunat avem! Fie ca să nu rămânem în depresie, ci să ne întoarcem inima către El și să ne exersăm duhul pentru a vedea viziunea Cristosului glorios!

Fie ca să nu fim neascultători de harul lui Dumnezeu, ci mai degrabă să primim harul Său, să ne întoarcem inimile către El, să-L lăsăm pe Domnul să ne vindece orbirea și boala și să rămânem sub viziunea Cristosului glorios întronat!

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție astăzi! Vrem să vedem viziunea Cristosului glorios întronat. Ne exersăm duhul, Doamne, și ne întoarcem inima către Tine. Deschide ochii noștri interiori ca să Te vedem. Înmoaie inima noastră. Păstrează-ne inima deschisă către Tine, ca să putem primi vindecarea Ta interioară de orbirea și boala noastră. O, Doamne, ne întoarcem inima către Tine! Fă ca inima noastră să fie moale față de Tine. Fie ca să nu ne împietrim inima când auzim cuvântul Tău. O, fie ca să-Ți auzim cuvântul și să-l percepem! Fie ca să Te vedem și să-Ți permitem să ne infuzezi! Fie ca să vedem splendoarea Ta în virtuțile Tale! Fie ca să venim la Tine în cuvântul Tău pentru a savura trăirea Ta omenească, trăirea Ta de om-Dumnezeu, și expresia atributelor divine în virtuțile omenești! Amin, Doamne, arată-ni-Te nouă ca omul-Dumnezeu întronat! Fie ca să vedem viziunea lui Cristos în glorie! Slavă Domnului, Cristos este omul-Dumnezeu întronat, cu gloria divină exprimată în virtuțile Sale omenești! Aleluia!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Exercise our Spirit to See the Vision of the Christ in Glory, even in our Depression, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 33 cu tema: Viziunea, experimentarea, savurarea și expresia prețiozității supreme a lui Cristos pentru viața de biserică autentică (ziua 4), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Credința înseamnă să credem că Dumnezeu este; ne renegăm sinele: nu mai sunt eu, ci Cristos care trăiește

30/04/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

Credința înseamnă să credem că Dumnezeu este și noi nu suntem, căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este; fără credință este imposibil să-I fim plăcuți lui Dumnezeu, căci dacă totuși suntem, atunci Dumnezeu nu poate fi totul pentru noi.

O, Doamne, Te iubim! Tu ești totul pentru noi. Ne dăm Ție. Te luăm ca viață a noastră. Trăiește în noi. Nu vrem să trăim în și prin noi înșine. Vrem doar să-L trăim pe Cristos. Fie ca Tu să fii totul pentru noi în viața noastră de zi cu zi astăzi! Amin!

Noi, cei care credem în Cristos, avem acest al șaselea simț, pe lângă cele cinci simțuri ale trupului nostru; acesta este simțul credinței, care este duhul nostru de credință. Dacă vrei să mănânci ceva, trebuie să-ți folosești gura. Dacă vrei să asculți ce spun alții, trebuie să-ți folosești urechile cu funcția de a auzi. Dacă vrei să vezi ce se întâmplă în jurul tău, trebuie să-ți folosești ochii, căci numai ochii pot vedea.

Cele cinci simțuri ale noastre substanțiază ceea ce este din lumea exterioară și fac ca aceasta să fie reală pentru noi, devenind subiective pentru noi. Dacă dormim, de exemplu, simțurile noastre nu funcționează și nu ne dăm seama ce se întâmplă în jurul nostru și nici nu ne putem bucura sau lua parte la ceea ce este în jurul nostru.

Dar când simțurile noastre sunt exersate, când suntem alerți și treji, putem substanția ceea ce se întâmplă în jurul nostru, ceea ce fac alții, ceea ce ne spun alții etc. În mod similar, în domeniul spiritual, există un organ particular prin intermediul căruia putem substanția ceea ce este de la Dumnezeu.

Nu este mintea noastră; mintea noastră poate doar să știe, dar nu poate gusta ceea ce este de la Dumnezeu. Nu sunt sentimentele noastre; sentimentele noastre pot simți anumite emoții, dar nu-L pot înțelege sau atinge pe Dumnezeu. Nu sunt ochii noștri și nici atingerea sau gustul nostru; Dumnezeu este într-un domeniu diferit. Dumnezeu este Duh, iar cei care I Se închină trebuie să se închine în duh și adevăr.

Dacă vrem să-L cunoaștem pe Dumnezeu, să-L atingem pe Dumnezeu, să Îl savurăm pe Dumnezeu și să-L contactăm pe Dumnezeu, trebuie să exersăm organul potrivit; acesta este duhul nostru și, în special, este duhul nostru de credință.

Când am crezut în Domnul Isus ca urmare a auzirii Evangheliei, am atins ceva din Dumnezeu, iar Cristos ne-a infuzat cu credință. El a venit în noi pentru a fi capacitatea noastră de a crede. Acum El este în noi ca fiind Cel care crede și suntem una cu El în duh.

Putem crede pur și simplu pentru că El este în noi și El este credința noastră. Trebuie să ne exersăm duhul de credință pentru a substanția ceea ce este de la Dumnezeu și, de asemenea, să vorbim despre ceea ce savurăm și experimentăm din El! Amin!

Credința înseamnă să credem că Dumnezeu este: El este totul pentru noi și noi suntem nimic!

Evrei 11:6 ne spune că fără credință este imposibil să fii plăcut lui Dumnezeu, căci cine vine la Dumnezeu trebuie să creadă că Dumnezeu este și că El îi răsplătește pe cei ce-L caută cu sârguință.

Dumnezeu ne cere doar să credem; El vrea să credem că El este. Dumnezeu pur și simplu este; credința înseamnă să credem că Dumnezeu este. În Exod 3:13-14, Iehova i-a spus lui Moise că ar trebui să le spună poporului Israel că El este, Eu sunt Cel ce sunt. Ce minunat!

Numele Dumnezeului nostru este verbul a fi; El pur și simplu este, iar El este, Eu sunt Cel ce sunt. Numai El este, El este Singurul, iar noi nu suntem nimic! În Ioan 3:15-16 și 36 ni se spune că, dacă nu credem în Cristos, nu avem viață.

Viața adevărată, viața divină, viața eternă, poate fi a noastră doar atunci când credem în Cristos, adică atunci când credem că Dumnezeu este. În întregul univers, Dumnezeu este, iar noi nu suntem.

El este totul și El este în toate, iar noi nu suntem nimic. De fapt, toate aceste lucruri pe care le vedem în exterior nu sunt reale; sunt aici astăzi și mâine nu mai sunt. Gândește-te la lucrurile pe care le aveai când erai copil; acele lucruri nu mai există. Gândește-te chiar și la oamenii pe care i-ai cunoscut când erai mai tânăr; mulți dintre ei pur și simplu nu mai sunt.

Citim istoria și ajungem să aflăm atât de multe lucruri despre strămoșii noștri; aceștia au trăit înaintea noastră, unii au făcut lucruri mărețe și au deținut multe lucruri, dar acum nu mai sunt. Chiar și orașul în care ne aflăm, orașul în care creștem sau în care ne mutăm, nu este real; în câțiva ani va fi altceva sau poate fi complet distrus.

În întregul univers nimic nu este real în afară de Dumnezeu. Noi nu suntem nimic. Ceea ce avem este nimic. Ceea ce putem face este nimic. Orașul nostru este nimic. Toate celelalte lucruri sunt nimic – doar Dumnezeu este! Trebuie să vedem și să credem că Dumnezeu este: El este totul pentru noi și noi suntem nimic!

Fără credință este imposibil să-I fim plăcuți lui Dumnezeu; fără să credem că Dumnezeu este, nu-L putem face fericit. Când auzim Evanghelia, ne dăm seama că tot ce știam și la ce ne gândeam anterior este deșertăciune, doar Dumnezeu este.

Zi de zi, pe măsură ce venim la cuvântul Domnului și Îl savurăm, credem că Dumnezeu este: El este realitatea a tot ceea ce avem nevoie, El este realitatea tuturor lucrurilor pozitive și El este totul pentru noi.

Pe de altă parte, însă, ne dăm seama că noi nu suntem; ceea ce gândim astăzi este nimic, ceea ce simțim astăzi este nimic și chiar și suferințele prin care trecem acum sunt doar de moment – doar Dumnezeu este! Credința este esențială pentru noi în viața noastră creștină.

Fără credință, nu-L putem face fericit pe Dumnezeu. Fără credință, suntem lipsiți de sens, existența noastră este lipsită de sens și tot ceea ce suntem și facem este în zadar.

Când Domnul Isus a fost pe pământ, El a spus iar și iar că El este (Ioan 8:58). Evreii voiau să-L omoare, căci spunând aceasta, Domnul a sugerat că El este una cu Iehova Dumnezeu, Cel care este marele Eu sunt. A crede că Dumnezeu este înseamnă a crede că El este totul și că noi nu suntem nimic (Eclesiastul 1:2).

Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră și să ne expună pentru a vedea cât de mult credem încă că suntem, că putem face ceva și că putem fi ceva. O, Doamne! Trebuie să ne exersăm duhul de credință pentru a crede că Dumnezeu este totul și că noi nu suntem nimic.

A crede că Dumnezeu este implică faptul că noi nu suntem; El trebuie să fie Singurul, Unicul, în toate lucrurile; noi, însă, nu suntem nimic în toate (Evrei 11:5).

Aceasta a fost experiența lui Enoh în Vechiul Testament; el a umblat cu Dumnezeu atât de mult încât a fost răpit, adică a crezut că Dumnezeu este și el nu este în până la punctul în care Dumnezeu l-a luat. El a obținut mărturia că era plăcut lui Dumnezeu, căci a umblat cu Dumnezeu prin credință.

Doamne Isuse, credem că Dumnezeu este și noi nu suntem. Venim la Tine prin credință pentru a Te contacta și a Te savura ca fiind totul pentru noi. Amin, Doamne, Tu ești Cel ce sunt, Eu sunt Cel ce sunt. Tu pur și simplu ești, iar noi nu suntem. Ne exersăm duhul de credință astăzi pentru a veni înaintea lui Dumnezeu, crezând că Dumnezeu este și că noi nu suntem. Aleluia, Dumnezeu este și El este răsplătitorul celor care Îl caută cu sârguință! Amin, Doamne, descoperă-ne ca să vedem în experiența noastră zilnică că Dumnezeu este și că noi nu suntem! Venim la Tine. Ne exersăm duhul pentru a veni înaintea lui Dumnezeu, crezând cu tărie că Dumnezeu este și că noi nu suntem! Aleluia, Dumnezeu este Singurul, Unicul în toate, iar noi nu suntem nimic în toate! Amin, Doamne, declarăm întregului univers că astăzi doar Dumnezeu este și noi nu suntem! Ceea ce putem face este nimic, ceea ce suntem este nimic și tot ce ne privește este nimic – doar Dumnezeu este și credem că El este totul pentru noi!

A crede că Dumnezeu este înseamnă a ne renega pe noi înșine: nu mai sunt eu, ci Cristos trăiește în mine!

Când auzim că Dumnezeu este și noi nu suntem, putem fi de acord cu acest lucru, dar poate exista o mică neliniște în noi, pentru că ne putem întreba ce înseamnă asta pentru noi și cum de nu suntem. Putem fi destul de vii, activi și prezenți, iar Dumnezeu poate fi destul de absent și abstract în atâtea lucruri din viața noastră de zi cu zi.

A spune că Dumnezeu este și noi nu suntem poate fi puțin drastic; ce înseamnă că Dumnezeu este și noi nu suntem: înseamnă că pur și simplu nu existăm și El este totul?

Dacă ne rugăm asupra acestui lucru și cugetăm cu rugăciune la aceasta înaintea Domnului, ne dăm seama că, așa cum a mărturisit Pavel în Galateni 2:20, suntem crucificați împreună cu Cristos și nu mai trăim noi, ci Cristos trăiește în noi.

Trăim, este adevărat; dar viața pe care o trăim acum în carne este în credința lui Isus Cristos, care ne-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru noi. Cine trăiește? Nu mai sunt eu; eu nu mai exist, am fost desființat și am fost crucificat, iar acum Cristos trăiește în noi. Cristos trăiește în noi. Cristos este.

Cristos există și noi nu existăm. Fie ca noi să ne exersăm duhul de credință și să ne dăm seama că Dumnezeu este și noi nu suntem; El este singurul și noi nu suntem nimic. Am fost crucificați împreună cu Cristos și nu mai trăim noi – nu mai sunt eu, ci Cristos trăiește în mine! Este cu adevărat profund să credem că Dumnezeu este.

A crede că Dumnezeu este implică faptul că noi nu suntem; doar El este, iar noi nu suntem. Când suntem pe cale să facem ceva, trebuie să credem că Dumnezeu este și noi nu suntem.

Putem merge la cumpărături și poate exista o reducere sau ceva la departamentul de lichidări de stoc; în tot ce facem, trebuie să ne întoarcem către Domnul și să-L lăsăm să trăiască în noi. Nu mai sunt eu, ci Cristos. Cristos merge la cumpărături cu noi și El este Cel care face cumpărăturile.

Când vorbim cu soțul/soția noastră și spune ceva ce ne-ar supăra sau când se preface că nu ne ascultă, trebuie să ne dăm seama că noi nu suntem, ci Cristos este. Noi suntem terminați; suntem crucificați împreună cu Cristos, iar acum Cristos trăiește în noi și face totul în noi.

Când o soră este pe cale să se căsătorească, nu ar trebui să creadă că este cea mai frumoasă persoană din lume; mai degrabă, ar trebui să creadă că Dumnezeu este și ea nu este. Când ne trăim viața creștină în viața de familie și în viața de biserică, chiar și la locul de muncă, trebuie să credem că Dumnezeu este și noi nu suntem.

A crede că Dumnezeu este înseamnă a ne renega sinele. În Luca 9:23, Domnul Isus a spus: „Dacă cineva vrea să vină după Mine, să se lepede de sine”. Noi, cei care credem în Cristos, suntem urmași și imitatori ai Domnului Isus și Îl urmăm renegându-ne pe noi înșine.

A crede că Dumnezeu este înseamnă a ne renega de sine; atunci când ne renegăm pe noi înșine, ne apropiem de Dumnezeu și credem că Dumnezeu este și noi nu suntem. În întregul univers, El există și noi nu suntem. Domnul Isus ne spunea, în esență: Eu sunt marele Eu sunt. Eu sunt Cel care este.

Trebuie să credem că Eu sunt și noi nu suntem (vezi Ioan 8:24, 28, 58). În afară de Domnul, noi nu suntem nimic și nu putem face nimic. Trebuie să ne renegăm pe noi înșine, să ne luăm propria cruce și să-L urmăm pe Domnul, căci noi nu suntem nimic și El este totul. Acest lucru nu înseamnă să ne smerim sau să ne înjosim, nici nu este un fel de umilință sau blândețe autoimpusă. Mai degrabă, vedem că Dumnezeu este și noi nu suntem.

Dumnezeu pur și simplu există. El nu depinde de nimic. Suntem ființe umane create și depindem de Dumnezeu pentru orice lucru. În afară de Dumnezeu, nu existăm; prin urmare, nu suntem nimic, iar Dumnezeu este totul. Cu cât ne dăm seama mai mult de acest lucru în viața noastră creștină și în viața de biserică, cu atât mai mult ne va fi de ajutor.

Din păcate, însă, mulți oameni din lume, și chiar mulți creștini, acționează și se comportă în mare parte crezând că ei înșiși există. Ceea ce iese din ei nu este Cristos trăind în ei, ci ei înșiși; ei cred că ei înșiși există și Cristos este acolo pentru a-i ajuta să existe. O, Doamne!

Este rar să vezi un frate care să arate în atitudinea și expresia sa că nu crede că el este, ci doar că Dumnezeu este. O persoană care nu crede că el este, ci că Dumnezeu este, aceasta este biruitorul Domnului. Fie ca noi să-I spunem Domnului că vrem să primim îndurarea și harul Lui pentru a fi unul dintre biruitorii Săi; acești biruitori vor încheia această epocă.

Așa cum a spus odată J. N. Darby, „O, bucuria de a nu avea nimic și de a nu fi nimic, de a nu vedea nimic altceva decât un Cristos viu în glorie și de a nu ne preocupa decât de interesele Sale de aici jos pe pământ”.

Cu cât mergem mai departe cu Domnul, cu atât ar trebui să ne dăm seama că nu suntem nimic; ne renegăm pe noi înșine și credem că Dumnezeu este. Nu ne uităm la alții ca să ne comparăm cu ei. Nu privim la starea noastră ca să vedem cât de buni suntem. Privim la Isus, căci Dumnezeu este și noi nu suntem!

Doamne Isuse, dă-ne îndurarea și harul Tău ca să putem crede că Dumnezeu este și noi nu suntem. Amin, Doamne, Te iubim și vrem să Te urmăm; vrem să trăim așa cum ai trăit Tu. Ne renegăm pe noi înșine și ne luăm crucea ca să Te urmăm. Amin, Doamne, noi nu suntem, dar Tu ești. Noi nu suntem nimic, dar Tu ești totul. Ne dăm seama că am fost crucificați împreună cu Cristos și nu mai trăim noi, ci Cristos trăiește în noi. Amin, Doamne, viața pe care o trăim acum în carne, o trăim în credință, credința Fiului lui Dumnezeu care ne-a iubit și S-a dat pe Sine pentru noi. Credem în Tine, Doamne, și credem că nu suntem. Tu ești totul, iar noi nu suntem nimic. O, ce bucurie este ca să nu fim nimic, să nu avem nimic și să nu vedem nimic altceva decât un Cristos viu în glorie! Ce bucurie să nu ne preocupăm decât de interesele Lui aici jos pe pământ! Amin, Doamne, ne dăm Ție pentru a fi biruitorii Tăi astăzi, cei care cred că Dumnezeu este și ei nu sunt!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Faith is to Believe that God is; we Deny the Self: No longer I but Christ who Lives, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 32 cu tema: Să privim țintă la Isus, Autorul și Perfectatorul credinței noastre (ziua 5), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Lăsăm deoparte orice povară care ne împiedică și păcatul care ne înfășoară și alergăm cursa cu răbdare

27/04/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Viața creștină este o cursă, și fiecare creștin mântuit trebuie să alerge cursa cu răbdare pentru a câștiga un premiu; cu toții trebuie să lăsăm deoparte orice povară și păcatul care ne înfășoară atât de ușor și trebuie să-I cerem Domnului să ne îndrepte inima spre dragostea lui Dumnezeu și spre răbdarea lui Cristos.

Amin, Doamne, îți mulțumim că ne-ai adus în această cursă în viața creștină! Tu ești calea noastră! Ne exersăm duhul pentru a alerga cursa astăzi! Amin, Doamne, vrem să alergăm cursa cu răbdare privind țintă la Isus! Ne uităm de la tot și de la toți cei din jurul nostru spre Tine pentru a fi infuzați cu Tine și a alerga cursa cu răbdare pentru a primi premiul! Amin!

Suntem cei care traversează râul, cei care trec râul pentru a merge mai departe cu Domnul până când ajungem în glorie, fiind făcuți la fel ca El. Suntem oameni ai credinței; suntem familia credinței.

În Evrei 11 vedem numeroasele modele de credință, oameni credincioși care au mers înaintea noastră. Și când citim Evrei 12, vedem că și noi alergăm în cursă, iar această alergare este prin credință.

În Evrei 10:38, Domnul spune: „Dar cel drept va trăi prin credință; și dacă se dă înapoi, sufletul Meu nu se bucură de el”. Slavă Domnului că nu suntem cei care se dau înapoi spre pieire, ci cei care au credință pentru câștigarea sufletului.

Noi, fiind credincioși în Cristos, suntem cei drepți și trăim prin credință. Trebuie să trăim prin credință. Ce este credința? Credința este substanțierea lucrurilor nădăjduite, convingerea lucrurilor nevăzute.

Pentru a-L substanția pe Dumnezeu, pentru a-L vedea pe Dumnezeu și realitatea spirituală a ceea ce este și face Dumnezeu, trebuie să ne exersăm duhul credinței.

Mulți au mers înaintea noastră și au alergat în cursă, inclusiv Abel, Enoh, Avraam, Moise și profeții; toți au trăit o viață de credință pentru a-I fi plăcuți lui Dumnezeu. Toți aceștia, având o bună mărturie prin credința lor, n-au căpătat încă făgăduința, pentru că Dumnezeu a pregătit ceva mai bun pentru noi, ca să nu fie desăvârșiți fără noi.

De aceea, și noi, având un nor atât de mare de martori care ne înconjoară, să lepădăm orice povară și păcatul care ne înfășoară atât de ușor și să alergăm cu răbdare în cursa care ne stă înainte, privind țintă la Isus!

Amin, alergăm cu răbdare în cursa care ne stă înainte, privind la Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a îndurat crucea, a disprețuit rușinea și a șezut la dreapta tronului lui Dumnezeu.

Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, alergăm în cursă, continuând cursa pe care atâția au alergat-o înaintea noastră, și ei sunt desăvârșiți acum în noi! Amin!

Viața creștină este o cursă: fiecare creștin mântuit trebuie să alerge cu răbdare cursa pentru a câștiga premiul

Conform cu Evrei 12:1 și 1 Corinteni 9:24, viața creștină este o cursă și fiecare creștin mântuit trebuie să alerge cu răbdare cursa care îi este pusă înainte, ca să poată câștiga premiul. Când am fost mântuiți, când Domnul a venit în noi prin regenerare, am fost aduși în cursa creștină.

Ce este această cursă? Care este cursa pe care noi, creștinii, trebuie să o alergăm? Dacă spunem că cursa este perfecțiunea sau glorificarea, acest lucru este incorect, căci acesta este țelul cursei.

Dacă spunem că cursa este a fi fiizat prin sfințire, pentru ca noi să putem fi aduși la glorie, acest lucru este incorect, căci acesta este țelul cursei. Cursa nu este glorificarea și nici nu este lucrarea interioară a legii vieții, căci acesta este procesul cursei. Cursa pe care o alergăm astăzi nu este nici măcar pierderea sufletului, căci aceasta este calea de a alerga cursa.

În Ioan 14:6, Domnul Isus a spus: Eu sunt calea, realitatea și viața. Cristos este calea; cursa este o cale, o cursă. Pentru că Cristos este calea, El este și cursa. Cursa pe care o alergăm este Cristos, iar calea noastră este cursa noastră. Acestea nu sunt două lucruri: nu alergăm cursa și apoi umblăm pe cale. Mai degrabă, calea pe care umblăm este cursa pe care o alergăm.

Cristos, care este calea, este și cursa. În acest univers, Dumnezeu are o cale unică; El a pregătit o cale unică pe care trebuie să o parcurgem. Această cale este fără sfârșit – nu are nici început, nici sfârșit, căci se întinde din veșnicie în veșnicie. De la Geneza capitolul 1 până la Apocalipsa capitolul 22, există o singură cale, o singură cursă: Cristos.

Viața noastră creștină nu este o „plimbare în parc”; mai degrabă, viața creștină este o cursă, iar fiecare creștin mântuit trebuie să alerge cu răbdare cursa care îi este pusă înainte pentru a câștiga premiul.

Premiul pe care îl primim nu este mântuirea în sens comun, ci o răsplată într-un sens special (Efeseni 2:8-9; 1 Corinteni 3:14-15). Apostolul Pavel a fost unul dintre cei care au alergat cursa și au câștigat premiul (vezi 1 Corinteni 9:26-27; Filipeni 3:13-14; 2 Timotei 4:7-8).

El a spus că aleargă cursa și a spus că chiar și-a disciplinat trupul, pentru că nu voia să se afle într-o situație în care să fie dezaprobat. În Filipeni, o epistolă pe care a scris-o spre sfârșitul vieții sale, a spus că încă nu a ajuns, că nu a primit premiul, dar că încă aleargă.

În Evrei 12:1, ne-a îndemnat să alergăm cu răbdare în cursa care ne stă înainte. Abia la sfârșitul vieții sale, în 2 Timotei 4, a spus: „M-am luptat lupta cea bună, am isprăvit alergarea, am păzit credința” (2 Timotei 4:7).

El a început să alerge cursa cerească după ce a fost luat în stăpânire de Domnul. A alergat continuu pentru a o isprăvi și, la sfârșit, a putut proclama triumfător: „Am isprăvit alergarea”. El a fost asigurat că va primi de la Domnul o răsplată – coroana dreptății.

Trebuie să fim încurajați astăzi să alergăm în cursă. Zi de zi trebuie să-L urmărim pe Cristos, să căutăm să-L câștigăm și să ne întindem întotdeauna înainte și să nu fim legați de nimic din jurul nostru sau din interiorul nostru, ci pur și simplu să alergăm cu răbdare în cursa care ne stă înainte.

Nu ar trebui doar să umblăm, ci să alergăm; trebuie să lăsăm deoparte orice problemă, orice piedică, orice lucru care ne ține pe loc și pur și simplu să alergăm cu răbdare în cursa care ne stă înainte.

Pe de o parte, am primit mântuirea Domnului prin credința în El; mântuirea este a noastră, este stabilită și suntem mântuiți pentru totdeauna. Însă noi vrem să primim premiul, coroana nepieritoare, răsplata, pe care Domnul o va da celor care termină cursa în mod victorios.

Faptul că vom fi răsplătiți de Domnul la sfârșitul cursei noastre creștine depinde de modul în care alergăm cursa. Fie ca noi să ne deschidem Domnului în această privință și să-I spunem:

Doamne Isuse, vrem să alergăm cu răbdare în cursa care ne stă înainte! Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, alergăm în cursa vieții noastre creștine, iar Cristos Însuși este calea noastră! Amin, Doamne, Te luăm ca fiind calea noastră. Tu ești calea, realitatea și viața. Venim la Tine și Te luăm ca cursa noastră astăzi. Vrem să alergăm cu răbdare în cursa care ne stă înainte. Nu ne uităm la stânga sau la dreapta; pur și simplu ne uităm la Isus pentru a alerga cursa! Ne întindem spre Cristosul dinaintea noastră. Uităm lucrurile care sunt în urmă și alergăm continuu. Dă-ne harul de a alerga cursa. Fie ca alergarea noastră să nu se oprească sau să fie în zadar. Fie ca noi să continuăm să alergăm cursa până când primim premiul! O, Doamne, fie ca noi să nu doar umblăm pe cale, ci și mai mult să fim cei care aleargă cursa! Aleluia, viața noastră creștină este o cursă, iar noi, ca creștini mântuiți, trebuie să alergăm cursa pentru a câștiga premiul! Amin, Doamne, vrem să alergăm cursa în așa fel încât să putem obține răsplata, premiul, o coroană nepieritoare!

Lăsăm deoparte orice greutate care ne împiedică și păcatul care ne înfășoară și aleargăm cu răbdare

Când alergi o cursă, ori de câte ori cineva aleargă o cursă, ceea ce contează nu este ceea ce se întâmplă în jurul lui, ci să termine în cel mai scurt timp posibil. Dacă te uiți la Jocurile Olimpice, vei realiza că niciunul dintre alergători nu poartă costum și nici nu au un telefon când aleargă; ei pun deoparte orice i-ar împiedica să alerge.

O povară este o greutate, o piedică sau un impediment; atunci când alergăm în cursa creștină, punem deoparte orice greutate inutilă, orice povară care ne împiedică, astfel încât nimic să nu ne împiedice să câștigăm cursa.

Nu privim la stânga sau la dreapta. Nu privim înapoi pentru a vedea cine ne ajunge din urmă. Mai degrabă, privim țintă la Isus! Amin! Ne ținem ochii ațintiți asupra lui Isus, privind spre Isus și urmărindu-L pe El. Îl urmărim pe Cristos și interesele Sale aici pe pământ; aceasta înseamnă a alerga cursa.

De exemplu, dacă ne uităm la cazul lui Avraam și al lui Lot, amândoi Îl urmăreau pe Dumnezeu și amândoi erau oameni drepți; pentru o vreme, au călătorit împreună, dar apoi, Lot a luat-o pe un alt drum.

Avraam a trăit viața altarului și a cortului și, prin urmare, avea o ureche să audă cuvântul lui Iehova, să-I onoreze cuvântul și să aibă apariția Sa.

Lot, pe de altă parte, era și el un om drept, dar era împovărat pentru că trăia în locul nepotrivit. A ajuns să locuiască în orașul Sodoma și, prin urmare, Lot a fost asuprit de acel mediu. Cum putea el să alerge cursa în astfel de circumstanțe?

Acest lucru ilustrează viața noastră creștină și modul în care ne aflăm cu Domnul. Trebuie să luăm în considerare multe aspecte practice legate de viața noastră creștină, viața noastră de biserică și viața noastră omenească înaintea Sa.

A alerga cu răbdare cursa care ne este pusă înainte nu înseamnă să mergem să locuim în munți sau într-o peșteră, astfel încât să nu fim împovărați de lucrurile moderne ale lumii actuale; mai degrabă, în mijlocul tuturor acestor lucruri, alergăm cursa.

De exemplu, a avea o casă poate fi ceva la care aspirăm, dar când facem acest lucru, ne dăm seama câte probleme apar și cât de împovărător este acest lucru.

Poate că avem nevoie de o mașină și, când cumpărăm o mașină, ne dăm seama cât de mult ne poate împovăra și ne poate încetini în cursă, mai ales când trebuie s-o reparăm sau când are unele probleme.

Dacă noi, credincioșii în Cristos, vrem să alergăm cursa, trebuie să lepădăm orice povară și păcatul care ne înfășoară (Evrei 12:1). Păcatul ne împiedică fără să ne dăm seama, și ne descoperim în păcat.

Piedicile sunt în jurul nostru, și chiar și lucrurile practice și posesiunile materiale care sunt necesare pot fi greutăți inutile în alergarea noastră în cursă.

Trebuie să învățăm să ne debarasăm de orice greutate inutilă, de orice povară care ne împiedică și de păcatul care ne înfășoară atât de ușor și să alergăm cu răbdare în cursa care ne este pusă înainte.

Poate că nu comitem păcate mari, dar pot exista unele lucruri pe care le facem care ne împiedică și ne frustrează în a alerga în cursă. O, Doamne Isuse!

Poate că avem un loc de muncă și poate că putem obține o promovare; putem crede că este timpul să avem o mărire de salariu binemeritată, dar apoi ne dăm seama că acest lucru va necesita mai mult timp și energie din partea noastră și vom fi mai puțin disponibili pentru interesul Domnului și pentru viața de biserică. O, Doamne!

Domnul ne-a spus că ar trebui să căutăm mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, și toate celelalte lucruri de care avem nevoie ni se vor da pe deasupra (Matei 6:33). Trebuie să aducem toate problemele și situațiile din viața noastră de zi cu zi Domnului. Trebuie să ne gândim înaintea Lui la modul în care ne cheltuim timpul, banii, energia și atenția.

Când alegem ce slujbă să luăm, trebuie să ne consultăm cu Domnul. Când cumpărăm ceva, când suntem pe cale să cumpărăm ceva și credem că avem nevoie cu adevărat de acel lucru, dar ne va îndatora, trebuie să-l aducem Domnului.

În special, în Evrei 12, unicul păcat care ne înfășoară a fost păcatul voit de a părăsi adunarea cu sfinții, de a renunța la calea noului legământ în economia lui Dumnezeu și de a ne întoarce la iudaism (10:25-26).

Păcatul care ne înfășoară poate fi diferit pentru fiecare dintre noi. Trebuie să ne deschidem Domnului despre acest lucru în rugăciune, pentru ca El să poată străluci asupra oricărei poveri care ne împiedică și asupra oricărui păcat care ne înfășoară.

Atât greutatea care ne împovărează, cât și păcatul care ne înfășoară ne frustrează, pe noi, credincioșii în Cristos, și ne împiedică să alergăm cursa cerească pe calea noului legământ, urmându-L pe Isus.

Fie ca nimic să nu ne împiedice să alergăm cursa. Trebuie să alergăm cursa cu răbdare, cerându-I Domnului să ne îndrume inimile în dragostea lui Dumnezeu și în răbdarea lui Cristos (2 Tesaloniceni 3:5).

Alergarea noastră trebuie să fie cu răbdare; nu avem răbdare în noi înșine, dar ne putem ruga Domnului să ne îndrume inima în răbdarea lui Cristos. Răbdarea este nevoia noastră.

În Apocalipsa 3:10, biserica din Filadelfia a păstrat cuvântul răbdării Domnului; trebuie să fim astfel de oameni astăzi. Trebuie să avem dragoste față de Dumnezeu, izvorând din dragostea lui Dumnezeu care a fost turnată în inimile noastre (1 Ioan 4:19; Romani 5:5). Răbdarea înseamnă să îndurăm cu răbdarea lui Cristos pe care am savurat-o și am experimentat-o (Apocalipsa 1:9).

Satan folosește multe tactici pentru a-i epuiza pe sfinți. El face asta prin lucruri din domeniul fizic, prin probleme de sănătate, boli, pierderi și descurajare.

El vrea să ne epuizeze. Folosește toate lucrurile din lumea de astăzi și din universul nostru personal pentru a ne epuiza. Uneori, putem chiar ne ostenim înaintea Domnului privitor la o singură persoană și, după doi ani, nu se câștigă prea mult.

Trebuie să ne opunem tacticilor de epuizare ale vrăjmașului și să experimentăm răbdarea în Cristos pentru a alerga cursa cerească până la sfârșit!

Doamne Isuse, lăsăm deoparte și îndepărtăm orice greutate inutilă și orice povară care ne împiedică să alergăm cursa cu răbdare! Amin, Doamne, strălucește asupra noastră. Strălucește asupra situației noastre, asupra lucrurilor pe care le avem și asupra lucrurilor în care suntem implicați. Expune orice povară care ne împiedică și orice păcat care ne înfășoară. Vrem să lăsăm deoparte orice povară care ne împiedică și orice păcat care ne înfășoară, astfel încât să putem alerga cursa privind țintă la Isus! Amin, Doamne, ne îndreptăm privirea spre Tine de la orice altceva. Infuzează-ne cu energia și capacitatea de a alerga cursa! Îndreaptă-ne inima, Doamne, spre dragostea lui Dumnezeu și spre răbdarea lui Cristos. Fie ca inima noastră să fie îndreptată spre răbdarea lui Cristos, astfel încât să putem savura și experimenta această răbdare în viața noastră de zi cu zi. Amin, Doamne, fii răbdarea noastră de a alerga cursa astăzi! Ne întoarcem inima către Tine și Te savurăm ca dragoste revărsată în inima noastră! Te iubim, Doamne, ne întoarcem către Tine, privim spre Tine și alergăm cursa cu răbdare, fără a acorda atenție niciunei poveri care ne împiedică sau păcatului care ne înfășoară!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Put Aside any Encumbering Weight and Entangling Sin and Run the Race with Endurance, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 32 cu tema: Să privim țintă la Isus, Autorul și Perfectatorul credinței noastre (ziua 2), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Privim țintă la Isus, Cel întronat în cer: El este cea mai mare atracție

26/04/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Noi, credincioșii în Cristos, suntem cei care zilnic, chiar și clipă de clipă, privim țintă la Isus, care este Autorul și Perfectatorul credinței noastre, căci privim de la toate lucrurile din mediul nostru și din trecutul nostru și țintă la Isus pentru a-L savura și a fi infuzați de El!

Amin, Doamne, privim țintă la Tine chiar acum! Aleluia, privim țintă la Isus! Nu privim la lucrurile din jurul nostru sau la problemele noastre: ne întoarcem privirea și privim țintă la Isus! Infuzează-ne mai mult cu Tine Însuți astăzi! Dă-ne harul să alergăm în cursă! Amin!

Săptămâna aceasta, în înviorarea noastră de dimineață, venim la Evrei capitolul 12, unde vedem un aspect minunat al Domnului Isus pentru experiența, savurarea și exprimarea noastră.

Vrem să ne concentrăm în principal pe subiectul: Să privim țintă la Isus, Autorul și Perfectatorul credinței noastre. Cât de mult Îl iubim pe Domnul! Cât de mult vrem să privim de la orice și de la oricine altcineva țintă la El! Vrem să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm, pentru a putea fi mărturia Lui pe pământ.

În timp ce cugetăm cu rugăciune la Cuvântul lui Dumnezeu pentru a vedea numeroasele aspecte minunate ale lui Cristos în Noul Testament, ne rugăm asupra cuvântului lui Dumnezeu, astfel încât El să ne poată face toate aceste aspecte reale în experiența noastră.

În special în ceea ce privește credința noastră, Cristos este Autorul și Perfectatorul credinței noastre și trebuie să privim la El. Cartea Evrei a fost scrisă în principal credincioșilor evrei care se aflau într-o situație în care erau persecutați. În primele zile ale bisericii primare, primii credincioși erau supuși persecuției și opoziției, iar cea mai mare parte provenea de la iudaizatori, de la cei din religia iudaică.

Credincioșii ieșiseră din această religie și își îndreptaseră inima către Cristos, fiind regenerați, iar acum se aflau în viața de biserică. Însă, continuarea lor în credință a fost o luptă, iar Pavel, care cel mai probabil a fost scriitorul acestei cărți, ducea războiul pentru a-i salva pe credincioșii evrei de vechile căi, de vechiul legământ, de rânduieli și de lege, pentru a-i aduce în realitatea economiei noutestamentare a lui Dumnezeu.

Cuvântul Evrei înseamnă cei ce trec râurile. Toți, fie că suntem credincioși evrei sau neamuri, trebuie să fim cei care trec râurile, cei care continuăm să traversăm orice râu până ajungem la destinație, Dumnezeu Însuși. Trebuie să lăsăm lucrurile vechi în urmă, să privim țintă la Isus și să intrăm în noul și vastul teritoriu al lui Cristos din fața noastră pentru a-L experimenta și a-L savura, astfel încât să-L putem exprima! Amin!

Privim țintă la Isus cu o atenție neîmpărțită, întorcându-ne de la orice lucru către El!

Nu putem niciodată sublinia prea mult acest aspect al privirii țintă la Isus, așa cum se vede în prima parte a Evrei 12:2. Pe măsură ce considerăm cursa credinței noastre creștine, pe măsură ce considerăm viața noastră creștină și viața de biserică, trebuie să privim țintă la Isus. Trebuie să fim cei care își întorc mereu privirea, către Isus.

A privi țintă este diferit de a privi pur și simplu; cuvântul „a privi țintă” are un înțeles special. Țintă înseamnă că trebuie să ne îndepărtăm de toate lucrurile, de toate problemele, de toate chestiunile și să privim țintă înspre Isus.

Trebuie să privim de la problemele noastre, de la neajunsurile noastre, de la eșecurile noastre și de la mediul înconjurător, către Isus. Cu toții ne cunoaștem problemele și greșelile. Ei bine, trebuie să privim țintă la Isus, să privim de la orice altceva către El!

Cuvântul grecesc tradus prin „a privi țintă la” înseamnă de fapt „a privi cu atenție neîmpărțită, întorcându-te de la orice alt obiect”.

De exemplu, atunci când cineva aleargă într-o cursă, nu se uită la oamenii din stânga și din dreapta și nici nu se uită la cine este în spatele lui; pur și simplu se uită spre țintă și continuă să alerge cursa! Trebuie să fim cei care nu privesc la stânga sau la dreapta, nu privesc înapoi, ci pur și simplu întorc privirea țintă la Isus! Trebuie să fim cei care privesc țintă la Isus cu atenție neîmpărțită, întorcându-ne de la orice alt obiect.

În cazul credincioșilor evrei, aceștia trebuiau să privească țintă la Domnul și nu la toate lucrurile din mediul lor, vechea lor religie, iudaismul, persecuția și toate lucrurile pământești. Trebuiau să privească în altă parte decât toate aceste lucruri și țintă la Isus, care acum stă la dreapta tronului lui Dumnezeu în ceruri (Evrei 1:3).

Fie ca noi să fim cei care astăzi privesc țintă la Isus cu atenție neîmpărțită. Trebuie să privim de la atâtea lucruri care ne tulbură atât pe dinafară, cât și pe dinăuntru. Este atât de ușor pentru noi să fim împovărați și tulburați de lucrurile din mediul nostru, din ființa noastră, din viața noastră de familie și din viața profesională.

Unul dintre lucrurile care ne tulbură foarte mult este sinele nostru; petrecem mult timp privind la noi înșine. Mai ales când Îl iubim pe Domnul, Îl căutăm și Îl savurăm în cuvânt, fiind sub vorbirea Domnului în întâlniri și conferințe, ne este ușor să privim în interior și să verificăm cu noi înșine unde ne aflăm, cât de departe suntem și cum avansăm.

Introspecția este ceva în care te privești pe tine însuți; te uiți la propriul tău progres spiritual și vrei să vezi cum te descurci. Cu toții suntem introspectivi într-o anumită măsură, iar introspecția este ceva care ne împiedică în creșterea noastră în viață și în a merge mai departe cu Domnul.

De exemplu, putem auzi că trebuie să privim țintă la Isus și ne întoarcem spre interior și verificăm cu noi înșine cât de mult ne întoarcem de fapt către Isus. O, Doamne! Am putea dori să ne măsurăm propriul progres. Pe de o parte, este bine să mărturisim înaintea Domnului neajunsurile, greșelile și eșecurile pe care El le expune sub strălucirea Sa; pe de altă parte, a fi introspectivi înseamnă a merge prea departe.

Este posibil să ne pese prea mult de condiția noastră în fața Domnului, căzând astfel în introspecție și ne-înaintând împreună cu El, ci mai degrabă pierzând prezența lui Cristos. Biblia ne spune să privim țintă la Isus; introspecția, însă, ne îndrumă să privim în noi înșine. Introspecția este o inspecție interioară a stării noastre interioare; este de fapt o boală spirituală.

Tot felul de introspecție, autoanaliză a propriilor sentimente, autoconsiderare a propriului progres sau preocupare excesivă pentru propria spiritualitate ne vor împiedica progresul. O, Doamne! Unul dintre cele mai mari pericole în alergarea cursei creștine constă într-o introspecție subconștientă din cauza îngrijorării noastre legate de progres.

Este bine să dorim să progresăm cu Domnul și trebuie să avansăm împreună cu El; totuși, a fi introspectivi și a ne analiza pe noi înșine pentru a vedea unde ne aflăm și cât de departe am mers până acum nu este de ajutor. Pur și simplu trebuie să privim țintă la Isus! Trebuie să chemăm numele Domnului și să plătim prețul astăzi pentru a-L savura!

Fie ca noi să uităm toate lucrurile care sunt în urmă și să ne întindem înainte spre Cristosul dinaintea noastră pentru a-L savura (Filipeni 3:13-14). Dacă vrem să-L savurăm pe Cristosul ceresc, trebuie să ne întoarcem privirea de la toate lucrurile de pe pământ către El.

Fie ca noi pur și simplu să chemăm Numele Lui și să petrecem timp cu El, refuzând să fim introspectivi, pentru a putea privi țintă la Isus astăzi!

Doamne Isuse, ne exersăm duhul și ne îndreptăm inima către Tine, astfel încât să putem privi țintă la Isus! Amin, Doamne, nu privim la mediul nostru sau la eșecurile noastre; privim țintă la Tine. Nu privim la greșelile, eșecurile și păcatele noastre, ci pur și simplu ne concentrăm asupra Ta. Tu ești obiectul unic la care vrem să privim. Atrage-ne, Doamne, astfel încât să ne putem uita de orice altceva către Isus! Amin, Doamne, Te iubim și privim insistent către Tine, uitând de toate lucrurile și de toate persoanele! Nu vrem să fim introspectivi, să privim în noi înșine pentru a vedea unde ne aflăm în progresul nostru spiritual. Pur și simplu privim de la sine înspre Isus! Aleluia, Isus Cristos este Cel ceresc, Cel mai minunat, și Îl iubim și privim la El! Amin, Doamne, uităm lucrurile care au rămas în urmă și ne întindem înainte pentru a Te câștiga mai mult! Ne întindem înainte către Tine pentru a Te câștiga într-un mod proaspăt, în timp ce ne întoarcem privirea de la orice alt obiect către Isus! Doamne Isuse, Te iubim și ne concentrăm asupra Ta!

Privim țintă la Isus cel minunat care este întronat în cer și este încoronat cu glorie și onoare: El e cea mai mare atracție din univers!

În multe dintre Epistolele din Noul Testament, vedem că Cristos locuiește în duhul nostru (Romani 8:10; 2 Timotei 4:22) și că El este Duhul dătător de viață (1 Corinteni 15:45) pentru a fi viața și totul pentru noi. Însă în cartea Evrei îl vedem pe Cristosul ceresc, Cristosul care a făcut totul, a realizat totul și acum stă în cer, având multe aspecte minunate pentru savurarea și experiența noastră.

Isus cel minunat, care este întronat în cer și este încoronat cu glorie și onoare (Evrei 2:1), este cea mai mare atracție din univers. Când Îl vedem, când ne îndreptăm inima către El și ne exersăm duhul pentru a-L contacta, suntem pur și simplu atrași de El.

Cine este ca Isus? El este tot ceea ce dorim. Dragostea Lui ne atrage și El ne aprinde duhul! Isus cel minunat, care este întronat în ceruri și încoronat cu glorie și onoare, El este cea mai mare atracție din univers. El este ca un magnet imens care îi atrage pe toți căutătorii Săi la Sine.

Pe de o parte, El este Cel care locuiește în duhul nostru; pe de altă parte, El este Isus cel minunat întronat în ceruri și trebuie să privim țintă la Isus tot timpul! Pentru a-L experimenta pe Cristosul care locuiește în noi, trebuie pur și simplu să ne întoarcem către duhul nostru și să-L contactăm.

Pentru a-L savura de Cristosul ceresc, cea mai minunată Persoană, Cel întronat în ceruri, trebuie să privim de la toate lucrurile la El! El a făcut totul. A trecut prin încarnare, trăire omenească, moarte și înviere, iar acum este atât Dumnezeu, cât și om și stă în ceruri, întronat mult mai presus de toate!

Acum, în înălțarea Sa, El șade în ceruri, în persoana Fiului lui Dumnezeu (1:5) și a Fiului Omului (2:6), în persoana lui Dumnezeu (1:8) și a omului (2:6), ca Moștenitor desemnat al tuturor lucrurilor (1:2), ca Uns al lui Dumnezeu (1:9), în calitate de Căpitan al mântuirii noastre (2:10), ca Sfințitor (2:11), ca Ajutor neîntârziat și ca Sprijin constant (2:18), ca Apostol de la Dumnezeu (3:1), ca Mare Preot (2:17; 4:14; 7:26), ca Slujitor în adevăratul tabernacul (8:2) având o slujbă mai excelentă (8:6), ca siguranță și Mediator al unui legământ mai bun (7:22; 8:6; 12:24), ca Executor al noului testament (9:16-17), ca Înainte-mergător (6:20), ca Autor și Perfectator al credinței (12:2) și ca mare Păstor al oilor (13:20).

Ce Cristos avem! Dacă pur și simplu privim la această minunată Persoană, la Cristosul atotinclusiv, El ne va oferi viața, cerul și puterea și ne va infuza și ne va transfuza tot ce este El în noi, astfel încât să putem alerga în cursa cerească și să trăim o viață cerească pe pământ.

Numai privind țintă la El putem noi trăi viața creștină și putem alerga în cursa creștină. Fiind atrași de frumusețea Lui fermecătoare, privim de la toate lucrurile în afară de El, astfel încât să putem alerga cu stăruință cursa care ne stă înainte (Evrei 12:1). Fără un astfel de obiect fermecător, cum putem să privim de la atâtea lucruri care ne distrag atenția și ne atrag de pe pământ?

Asta au făcut primii discipoli; l-au văzut pe Isus cel minunat, au fost fermecați de El și au lăsat totul și L-au urmat. El era ca un magnet imens, atrăgând toți oamenii la Sine. Și noi suntem la fel astăzi. Îl iubim și Îl apreciem. El este Isus cel minunat, care este întronat în ceruri și încoronat cu glorie și onoare, iar noi suntem atrași de El.

El a croit calea spre glorie, a suferit crucea și a disprețuit rușinea, iar acum El este întronat mult mai presus de toate. Pur și simplu ne îndreptăm privirea către Isus, cea mai minunată persoană, și alergăm astăzi în cursa creștină.

Doamne Isuse, ne îndreptăm privirea către Isus, cea mai minunată Persoană din univers! O, Isus cel minunat este acum întronat în cer și e încoronat cu glorie și onoare, iar El este cea mai mare atracție din univers! Amin, Doamne, întărește-ne în omul nostru interior și dezvăluie-ne pentru a-L vedea pe Isus cel ceresc, astfel încât să putem fi cei care privesc țintă la Isus! Suntem atrași de Tine, dragă Doamne, și suntem fermecați de frumusețea Ta. Ne îndreptăm privirea de la toate lucrurile în afară Ta pentru că Tu ne-ai fermecat! Dragă Doamne, suntem atrași de frumusețea Ta fermecătoare. Pur și simplu ne îndreptăm privirea de la toate lucrurile în afară de Tine. Infuzează-ne cu Tine însuți ca fiind credința noastră. Ne deschidem către Tine pentru a primi cerul, viața și puterea pe care Tu le distribuiești în noi. Infuzează-ne și transfuzează-ne cu tot ceea ce ești Tu, ca să putem alerga cursa cerească și să trăim viața cerească pe pământ! Doamne Isuse, ne îndreptăm privirea către Tine, ca să ne poți purta prin toată calea vieții și să ne conduci și să ne aduci în glorie! Amin!