• Skip to main content
  • Skip to primary sidebar

Îl savurăm pe Cristos in Cuvântul Său

Cristos e calea

Lăsăm deoparte orice povară care ne împiedică și păcatul care ne înfășoară și alergăm cursa cu răbdare

27/04/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Și noi dar, fiindcă suntem înconjurați cu un nor așa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică și păcatul care ne înfășoară așa de lesne și să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte. Evrei 12:1

Viața creștină este o cursă, și fiecare creștin mântuit trebuie să alerge cursa cu răbdare pentru a câștiga un premiu; cu toții trebuie să lăsăm deoparte orice povară și păcatul care ne înfășoară atât de ușor și trebuie să-I cerem Domnului să ne îndrepte inima spre dragostea lui Dumnezeu și spre răbdarea lui Cristos.

Amin, Doamne, îți mulțumim că ne-ai adus în această cursă în viața creștină! Tu ești calea noastră! Ne exersăm duhul pentru a alerga cursa astăzi! Amin, Doamne, vrem să alergăm cursa cu răbdare privind țintă la Isus! Ne uităm de la tot și de la toți cei din jurul nostru spre Tine pentru a fi infuzați cu Tine și a alerga cursa cu răbdare pentru a primi premiul! Amin!

Suntem cei care traversează râul, cei care trec râul pentru a merge mai departe cu Domnul până când ajungem în glorie, fiind făcuți la fel ca El. Suntem oameni ai credinței; suntem familia credinței.

În Evrei 11 vedem numeroasele modele de credință, oameni credincioși care au mers înaintea noastră. Și când citim Evrei 12, vedem că și noi alergăm în cursă, iar această alergare este prin credință.

În Evrei 10:38, Domnul spune: „Dar cel drept va trăi prin credință; și dacă se dă înapoi, sufletul Meu nu se bucură de el”. Slavă Domnului că nu suntem cei care se dau înapoi spre pieire, ci cei care au credință pentru câștigarea sufletului.

Noi, fiind credincioși în Cristos, suntem cei drepți și trăim prin credință. Trebuie să trăim prin credință. Ce este credința? Credința este substanțierea lucrurilor nădăjduite, convingerea lucrurilor nevăzute.

Pentru a-L substanția pe Dumnezeu, pentru a-L vedea pe Dumnezeu și realitatea spirituală a ceea ce este și face Dumnezeu, trebuie să ne exersăm duhul credinței.

Mulți au mers înaintea noastră și au alergat în cursă, inclusiv Abel, Enoh, Avraam, Moise și profeții; toți au trăit o viață de credință pentru a-I fi plăcuți lui Dumnezeu. Toți aceștia, având o bună mărturie prin credința lor, n-au căpătat încă făgăduința, pentru că Dumnezeu a pregătit ceva mai bun pentru noi, ca să nu fie desăvârșiți fără noi.

De aceea, și noi, având un nor atât de mare de martori care ne înconjoară, să lepădăm orice povară și păcatul care ne înfășoară atât de ușor și să alergăm cu răbdare în cursa care ne stă înainte, privind țintă la Isus!

Amin, alergăm cu răbdare în cursa care ne stă înainte, privind la Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a îndurat crucea, a disprețuit rușinea și a șezut la dreapta tronului lui Dumnezeu.

Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, alergăm în cursă, continuând cursa pe care atâția au alergat-o înaintea noastră, și ei sunt desăvârșiți acum în noi! Amin!

Viața creștină este o cursă: fiecare creștin mântuit trebuie să alerge cu răbdare cursa pentru a câștiga premiul

Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine." Ioan 14:6

Conform cu Evrei 12:1 și 1 Corinteni 9:24, viața creștină este o cursă și fiecare creștin mântuit trebuie să alerge cu răbdare cursa care îi este pusă înainte, ca să poată câștiga premiul. Când am fost mântuiți, când Domnul a venit în noi prin regenerare, am fost aduși în cursa creștină.

Ce este această cursă? Care este cursa pe care noi, creștinii, trebuie să o alergăm? Dacă spunem că cursa este perfecțiunea sau glorificarea, acest lucru este incorect, căci acesta este țelul cursei.

Dacă spunem că cursa este a fi fiizat prin sfințire, pentru ca noi să putem fi aduși la glorie, acest lucru este incorect, căci acesta este țelul cursei. Cursa nu este glorificarea și nici nu este lucrarea interioară a legii vieții, căci acesta este procesul cursei. Cursa pe care o alergăm astăzi nu este nici măcar pierderea sufletului, căci aceasta este calea de a alerga cursa.

În Ioan 14:6, Domnul Isus a spus: Eu sunt calea, realitatea și viața. Cristos este calea; cursa este o cale, o cursă. Pentru că Cristos este calea, El este și cursa. Cursa pe care o alergăm este Cristos, iar calea noastră este cursa noastră. Acestea nu sunt două lucruri: nu alergăm cursa și apoi umblăm pe cale. Mai degrabă, calea pe care umblăm este cursa pe care o alergăm.

Cristos, care este calea, este și cursa. În acest univers, Dumnezeu are o cale unică; El a pregătit o cale unică pe care trebuie să o parcurgem. Această cale este fără sfârșit – nu are nici început, nici sfârșit, căci se întinde din veșnicie în veșnicie. De la Geneza capitolul 1 până la Apocalipsa capitolul 22, există o singură cale, o singură cursă: Cristos.

Viața noastră creștină nu este o „plimbare în parc”; mai degrabă, viața creștină este o cursă, iar fiecare creștin mântuit trebuie să alerge cu răbdare cursa care îi este pusă înainte pentru a câștiga premiul.

Premiul pe care îl primim nu este mântuirea în sens comun, ci o răsplată într-un sens special (Efeseni 2:8-9; 1 Corinteni 3:14-15). Apostolul Pavel a fost unul dintre cei care au alergat cursa și au câștigat premiul (vezi 1 Corinteni 9:26-27; Filipeni 3:13-14; 2 Timotei 4:7-8).

El a spus că aleargă cursa și a spus că chiar și-a disciplinat trupul, pentru că nu voia să se afle într-o situație în care să fie dezaprobat. În Filipeni, o epistolă pe care a scris-o spre sfârșitul vieții sale, a spus că încă nu a ajuns, că nu a primit premiul, dar că încă aleargă.

În Evrei 12:1, ne-a îndemnat să alergăm cu răbdare în cursa care ne stă înainte. Abia la sfârșitul vieții sale, în 2 Timotei 4, a spus: „M-am luptat lupta cea bună, am isprăvit alergarea, am păzit credința” (2 Timotei 4:7).

El a început să alerge cursa cerească după ce a fost luat în stăpânire de Domnul. A alergat continuu pentru a o isprăvi și, la sfârșit, a putut proclama triumfător: „Am isprăvit alergarea”. El a fost asigurat că va primi de la Domnul o răsplată – coroana dreptății.

Trebuie să fim încurajați astăzi să alergăm în cursă. Zi de zi trebuie să-L urmărim pe Cristos, să căutăm să-L câștigăm și să ne întindem întotdeauna înainte și să nu fim legați de nimic din jurul nostru sau din interiorul nostru, ci pur și simplu să alergăm cu răbdare în cursa care ne stă înainte.

Nu ar trebui doar să umblăm, ci să alergăm; trebuie să lăsăm deoparte orice problemă, orice piedică, orice lucru care ne ține pe loc și pur și simplu să alergăm cu răbdare în cursa care ne stă înainte.

Pe de o parte, am primit mântuirea Domnului prin credința în El; mântuirea este a noastră, este stabilită și suntem mântuiți pentru totdeauna. Însă noi vrem să primim premiul, coroana nepieritoare, răsplata, pe care Domnul o va da celor care termină cursa în mod victorios.

Faptul că vom fi răsplătiți de Domnul la sfârșitul cursei noastre creștine depinde de modul în care alergăm cursa. Fie ca noi să ne deschidem Domnului în această privință și să-I spunem:

Doamne Isuse, vrem să alergăm cu răbdare în cursa care ne stă înainte! Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, alergăm în cursa vieții noastre creștine, iar Cristos Însuși este calea noastră! Amin, Doamne, Te luăm ca fiind calea noastră. Tu ești calea, realitatea și viața. Venim la Tine și Te luăm ca cursa noastră astăzi. Vrem să alergăm cu răbdare în cursa care ne stă înainte. Nu ne uităm la stânga sau la dreapta; pur și simplu ne uităm la Isus pentru a alerga cursa! Ne întindem spre Cristosul dinaintea noastră. Uităm lucrurile care sunt în urmă și alergăm continuu. Dă-ne harul de a alerga cursa. Fie ca alergarea noastră să nu se oprească sau să fie în zadar. Fie ca noi să continuăm să alergăm cursa până când primim premiul! O, Doamne, fie ca noi să nu doar umblăm pe cale, ci și mai mult să fim cei care aleargă cursa! Aleluia, viața noastră creștină este o cursă, iar noi, ca creștini mântuiți, trebuie să alergăm cursa pentru a câștiga premiul! Amin, Doamne, vrem să alergăm cursa în așa fel încât să putem obține răsplata, premiul, o coroană nepieritoare!

Lăsăm deoparte orice greutate care ne împiedică și păcatul care ne înfășoară și aleargăm cu răbdare

Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Matei 6:33

Când alergi o cursă, ori de câte ori cineva aleargă o cursă, ceea ce contează nu este ceea ce se întâmplă în jurul lui, ci să termine în cel mai scurt timp posibil. Dacă te uiți la Jocurile Olimpice, vei realiza că niciunul dintre alergători nu poartă costum și nici nu au un telefon când aleargă; ei pun deoparte orice i-ar împiedica să alerge.

O povară este o greutate, o piedică sau un impediment; atunci când alergăm în cursa creștină, punem deoparte orice greutate inutilă, orice povară care ne împiedică, astfel încât nimic să nu ne împiedice să câștigăm cursa.

Nu privim la stânga sau la dreapta. Nu privim înapoi pentru a vedea cine ne ajunge din urmă. Mai degrabă, privim țintă la Isus! Amin! Ne ținem ochii ațintiți asupra lui Isus, privind spre Isus și urmărindu-L pe El. Îl urmărim pe Cristos și interesele Sale aici pe pământ; aceasta înseamnă a alerga cursa.

De exemplu, dacă ne uităm la cazul lui Avraam și al lui Lot, amândoi Îl urmăreau pe Dumnezeu și amândoi erau oameni drepți; pentru o vreme, au călătorit împreună, dar apoi, Lot a luat-o pe un alt drum.

Avraam a trăit viața altarului și a cortului și, prin urmare, avea o ureche să audă cuvântul lui Iehova, să-I onoreze cuvântul și să aibă apariția Sa.

Lot, pe de altă parte, era și el un om drept, dar era împovărat pentru că trăia în locul nepotrivit. A ajuns să locuiască în orașul Sodoma și, prin urmare, Lot a fost asuprit de acel mediu. Cum putea el să alerge cursa în astfel de circumstanțe?

Acest lucru ilustrează viața noastră creștină și modul în care ne aflăm cu Domnul. Trebuie să luăm în considerare multe aspecte practice legate de viața noastră creștină, viața noastră de biserică și viața noastră omenească înaintea Sa.

A alerga cu răbdare cursa care ne este pusă înainte nu înseamnă să mergem să locuim în munți sau într-o peșteră, astfel încât să nu fim împovărați de lucrurile moderne ale lumii actuale; mai degrabă, în mijlocul tuturor acestor lucruri, alergăm cursa.

De exemplu, a avea o casă poate fi ceva la care aspirăm, dar când facem acest lucru, ne dăm seama câte probleme apar și cât de împovărător este acest lucru.

Poate că avem nevoie de o mașină și, când cumpărăm o mașină, ne dăm seama cât de mult ne poate împovăra și ne poate încetini în cursă, mai ales când trebuie s-o reparăm sau când are unele probleme.

Dacă noi, credincioșii în Cristos, vrem să alergăm cursa, trebuie să lepădăm orice povară și păcatul care ne înfășoară (Evrei 12:1). Păcatul ne împiedică fără să ne dăm seama, și ne descoperim în păcat.

Piedicile sunt în jurul nostru, și chiar și lucrurile practice și posesiunile materiale care sunt necesare pot fi greutăți inutile în alergarea noastră în cursă.

Trebuie să învățăm să ne debarasăm de orice greutate inutilă, de orice povară care ne împiedică și de păcatul care ne înfășoară atât de ușor și să alergăm cu răbdare în cursa care ne este pusă înainte.

Poate că nu comitem păcate mari, dar pot exista unele lucruri pe care le facem care ne împiedică și ne frustrează în a alerga în cursă. O, Doamne Isuse!

Poate că avem un loc de muncă și poate că putem obține o promovare; putem crede că este timpul să avem o mărire de salariu binemeritată, dar apoi ne dăm seama că acest lucru va necesita mai mult timp și energie din partea noastră și vom fi mai puțin disponibili pentru interesul Domnului și pentru viața de biserică. O, Doamne!

Domnul ne-a spus că ar trebui să căutăm mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, și toate celelalte lucruri de care avem nevoie ni se vor da pe deasupra (Matei 6:33). Trebuie să aducem toate problemele și situațiile din viața noastră de zi cu zi Domnului. Trebuie să ne gândim înaintea Lui la modul în care ne cheltuim timpul, banii, energia și atenția.

Când alegem ce slujbă să luăm, trebuie să ne consultăm cu Domnul. Când cumpărăm ceva, când suntem pe cale să cumpărăm ceva și credem că avem nevoie cu adevărat de acel lucru, dar ne va îndatora, trebuie să-l aducem Domnului.

În special, în Evrei 12, unicul păcat care ne înfășoară a fost păcatul voit de a părăsi adunarea cu sfinții, de a renunța la calea noului legământ în economia lui Dumnezeu și de a ne întoarce la iudaism (10:25-26).

Păcatul care ne înfășoară poate fi diferit pentru fiecare dintre noi. Trebuie să ne deschidem Domnului despre acest lucru în rugăciune, pentru ca El să poată străluci asupra oricărei poveri care ne împiedică și asupra oricărui păcat care ne înfășoară.

Atât greutatea care ne împovărează, cât și păcatul care ne înfășoară ne frustrează, pe noi, credincioșii în Cristos, și ne împiedică să alergăm cursa cerească pe calea noului legământ, urmându-L pe Isus.

Fie ca nimic să nu ne împiedice să alergăm cursa. Trebuie să alergăm cursa cu răbdare, cerându-I Domnului să ne îndrume inimile în dragostea lui Dumnezeu și în răbdarea lui Cristos (2 Tesaloniceni 3:5).

Alergarea noastră trebuie să fie cu răbdare; nu avem răbdare în noi înșine, dar ne putem ruga Domnului să ne îndrume inima în răbdarea lui Cristos. Răbdarea este nevoia noastră.

În Apocalipsa 3:10, biserica din Filadelfia a păstrat cuvântul răbdării Domnului; trebuie să fim astfel de oameni astăzi. Trebuie să avem dragoste față de Dumnezeu, izvorând din dragostea lui Dumnezeu care a fost turnată în inimile noastre (1 Ioan 4:19; Romani 5:5). Răbdarea înseamnă să îndurăm cu răbdarea lui Cristos pe care am savurat-o și am experimentat-o (Apocalipsa 1:9).

Satan folosește multe tactici pentru a-i epuiza pe sfinți. El face asta prin lucruri din domeniul fizic, prin probleme de sănătate, boli, pierderi și descurajare.

El vrea să ne epuizeze. Folosește toate lucrurile din lumea de astăzi și din universul nostru personal pentru a ne epuiza. Uneori, putem chiar ne ostenim înaintea Domnului privitor la o singură persoană și, după doi ani, nu se câștigă prea mult.

Trebuie să ne opunem tacticilor de epuizare ale vrăjmașului și să experimentăm răbdarea în Cristos pentru a alerga cursa cerească până la sfârșit!

Doamne Isuse, lăsăm deoparte și îndepărtăm orice greutate inutilă și orice povară care ne împiedică să alergăm cursa cu răbdare! Amin, Doamne, strălucește asupra noastră. Strălucește asupra situației noastre, asupra lucrurilor pe care le avem și asupra lucrurilor în care suntem implicați. Expune orice povară care ne împiedică și orice păcat care ne înfășoară. Vrem să lăsăm deoparte orice povară care ne împiedică și orice păcat care ne înfășoară, astfel încât să putem alerga cursa privind țintă la Isus! Amin, Doamne, ne îndreptăm privirea spre Tine de la orice altceva. Infuzează-ne cu energia și capacitatea de a alerga cursa! Îndreaptă-ne inima, Doamne, spre dragostea lui Dumnezeu și spre răbdarea lui Cristos. Fie ca inima noastră să fie îndreptată spre răbdarea lui Cristos, astfel încât să putem savura și experimenta această răbdare în viața noastră de zi cu zi. Amin, Doamne, fii răbdarea noastră de a alerga cursa astăzi! Ne întoarcem inima către Tine și Te savurăm ca dragoste revărsată în inima noastră! Te iubim, Doamne, ne întoarcem către Tine, privim spre Tine și alergăm cursa cu răbdare, fără a acorda atenție niciunei poveri care ne împiedică sau păcatului care ne înfășoară!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Put Aside any Encumbering Weight and Entangling Sin and Run the Race with Endurance, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 32 cu tema: Să privim țintă la Isus, Autorul și Perfectatorul credinței noastre (ziua 2), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Filed Under: Biblia - Cuvântul lui Dumnezeu, Dorința lui Dumnezeu, Experimentăm pe Cristos, Îl trăim pe Cristos, Inviorarea de Dimineață, O Revelație a lui Cristos, Recâștigarea Domnului, Savurăm pe Cristos, viața creștină Tagged With: 2025ST-RO-w32d2, alergăm cursa creștină, alergăm cursa cu răbdare, Cristos e calea, Cristos e cursa, Cristos e răbdarea noastră, cuvântul sfânt pentru înviorarea de dimineață, lăsăm deoparte orice povară, păcatul care ne înfășoară, să obținem premiul, Witness Lee

Să I ne închinăm lui Dumnezeu în veridicitate cu Cristosul care ne-a saturat ființa pentru a fi realitatea noastră

13/09/2024 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Dumnezeu este Duh; și cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh și în adevăr. Ioan 4:24

Conform Ioan 4:23-24, trebuie să I ne închinăm lui Dumnezeu Tatăl nostru în duh și în veridicitate; a ne închina lui Dumnezeu în veridicitate înseamnă a I ne închina cu Cristosul pe care L-am savurat și experimentat, Cristosul care ne saturează ființa pentru a deveni realitatea noastră personală prin experimentarea și savurarea de către noi a Dumnezeului Triunic ca realitate divină. Amin!

Săptămâna aceasta am savurat faptul de a avea un surplus din produsele țării bune, adică de a avea un surplus din Cristos de adus la adunările bisericii pentru etalarea lui Cristos.

Mai mult decât atât, am savurat faptul de oferi o închinare corporativă lui Dumnezeu Tatăl în duh și în veridicitate.

În ceea ce privește surplusul, așa cum poporul lui Israel a trebuit să pună deoparte o anumită parte din rezultatul ostenelii lor asupra țării bune în scopul de a I se închina lui Dumnezeu, tot așa și noi, ca credincioși, trebuie să avem un surplus de Cristos.

S-ar putea să credem că abia Îl atingem pe Domnul de câteva ori în timpul săptămânii și că abia că avem ceva pentru a continua cu Domnul în viața noastră de zi cu zi, dar trebuie să venim la Domnul și să-I cerem să ne ofere experiențele de care avem nevoie ca să avem acest surplus în experiența noastră.

Trebuie să învățăm să ne ostenim cu credincioșie asupra Cristosului atotinclusiv, astfel încât să putem avea bogățiile lui Cristos ca produs pentru a-L etala pe Cristos în adunările bisericii.

Aceasta este viața creștină potrivită, o viață de osteneală asupra lui Cristos în fiecare zi pentru a obține și a câștiga un surplus bogat din Cristos pe care să îl aducem la adunările bisericii pentru o etalare bogată a lui Cristos.

Când ne întâlnim, nu-l expunem doar pe Cristosul pe care ni l-a dat Dumnezeu, ci și pe Cristosul pe care Lam savurat, Cristosul asupra căruia ne-am ostenit și pe care l-am experimentat.

Aceasta presupune să ne ostenim continuu asupra lui Cristos, astfel încât să avem un surplus bogat din Cristos.

Ori de câte ori ne adunăm, indiferent de ce fel de întâlnire avem, ar trebui să venim cu Cristosul experimentat de noi ca un surplus care trebuie oferit lui Dumnezeu și etalat întregului univers, chiar și vrăjmașului, pentru ca Dumnezeu să obțină închinarea pe care El o dorește, ca Cristos să fie etalat și dușmanul să fie rușinat. Amin!

O astfel de viață de biserică Îl exprimă pe Dumnezeu și Îl manifestă pe Cristos, și există o etalare bogată a lui Cristos în adunările bisericii.

Trebuie să fim foarte mult înaintea Domnului în ceea ce privește osteneala noastră asupra Cristosului atotinclusiv, astfel încât să nu venim cu mâinile goale la adunările bisericii, ci mai degrabă, să avem mâinile pline de Cristos.

Există o luptă cu privire la închinarea autentică a lui Dumnezeu, pentru că Satan vrea să obțină închinare pentru el însuși. Dumnezeu caută închinători, cei care I se închină în duh și veridicitate. Fie ca noi să fim asemenea persoane astăzi!

Să ne închinăm lui Dumnezeu Tatăl nostru în duh și veridicitate, oferindu-I închinarea pe care El o dorește

Dar vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh și în adevăr, fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl. Dumnezeu este Duh; și cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh și în adevăr. Ioan 4:23-24
Ioan 4:23-24 este o porțiune din Scriptură care nu este încă pe deplin împlinită printre noi astăzi; Dumnezeu Tatăl caută încă închinători adevărați, aceia care I se închină în duh și în veridicitate.

Trebuie să I ne închinăm lui Dumnezeu Tatăl nostru în duh și veridicitate.

În primul rând, locul în care I ne închinăm lui Dumnezeu nu este în cutare sau cutare loc, ci în duh; duhul nostru este locul ales de Dumnezeu pentru ca noi să ne închinăm Lui.

Nu ne putem închina lui Dumnezeu pur și simplu gândindu-ne la El sau iubindu-L; ne închinăm Lui exersându-ne duhul și contactându-L în duhul nostru.

Dumnezeu este Duh, iar cei care I se închină trebuie să se închine în duh.

În Vechiul Testament, Dumnezeu cerea poporului Său două lucruri legate de închinarea lor față de El: un loc anume, care era locul ales de El (nu alegerea lor) și cu ofrande speciale, care L-au satisfăcut.

În Noul Testament, locul unic al alegerii lui Dumnezeu este duhul nostru; trebuie să I ne închinăm lui Dumnezeu în duhul nostru.

Ofrandele cu care I ne închinăm lui Dumnezeu sunt Cristos Însuși ca realitate a tuturor ofrandelor.

Cristos a venit să fie ofranda unică, ofranda care înlocuiește toate ofrandele și trebuie să Îl savurăm, să Îl experimentăm și să-L aplicăm ca ofrande în viața noastră creștină de zi cu zi.

Pe măsură ce îl aplicăm pe Cristos ca ofrande, savurându-L ca fiind realitatea tuturor ofrandelor, există o anumită realitate introdusă în noi.

Cristos este realitatea; El este calea, realitatea și viața, iar când El este introdus în noi, El devine realitatea noastră.

Veridicitatea este realitatea divină revelată – Dumnezeul în Triunic distribuit în om în Fiul, Isus Cristos – devenind autenticitatea și sinceritatea noastră, astfel încât să putem trăi o viață care să corespundă cu lumina divină (1 Ioan 1:5) și să I ne închinăm lui Dumnezeu, după cum Dumnezeu caută, conform cu ceea ce este El (2 Ioan 1; 3 Ioan 1).

Dumnezeu îi caută pe cei care I se închină nu numai în duh, ci și în veridicitate.

Ce este veridicitatea? Nu este doar sinceritate; unii credincioși cred că trebuie să fim sinceri în închinarea la Dumnezeu și aceasta este veridicitatea noastră.

Dar sinceritatea este mult mai mult decât atât. Când savurăm realitatea divină, când Îl savurăm pe Cristos ca realitate divină, avem veridicitate umană, sinceritate și autenticitate (Ioan 4:23-24; 1 Ioan 3:18; 2 Ioan 1; 3 Ioan 1).

În viața noastră de zi cu zi, în viața noastră creștină, în viața noastră de biserică și oriunde ne aflăm, trebuie să Îl savurăm pe Domnul pentru ca El, ca realitate divină, să devină realitatea noastră în viața noastră de zi cu zi.

Fără Cristos ca realitate, noi nu suntem reali, nu avem o realitate și nu suntem autentici.

Când întâlnim oameni pe stradă sau vorbim cu colegii noștri de lucru la birou, ne dăm seama că nu există sinceritate în rândul oamenilor din societatea de astăzi.

Veridicitatea este autenticitatea umană, sinceritatea, onestitatea, demnitatea și credincioșia ca o virtute umană și ca un rezultat a realității divine (Ioan 14:6).

Când Îl savurăm pe Cristos ca fiind realitatea tuturor jertfelor, când Îl aplicăm în toate detaliile vieții noastre de zi cu zi, vom deveni autentici, cinstiți, sinceri, demni de încredere și credincioși, deoarece Cel care este realitatea tuturor acestor lucruri Se introduce pe Sine însuși în noi.

Vrem să fim cinstiți, sinceri, autentici și credincioși, dar nu o putem face în noi înșine și prin propriile noastre eforturi; numai savurându-L pe Cristos ca realitate divină putem fi o astfel de persoană.

Acesta este motivul pentru care zi de zi trebuie să ne deschidem către Domnul și să savurăm distribuirea Sa divină.

Trebuie să primim dispensarea Sa și să-I permitem să introducă pe Sine în noi.

Din savurarea lui Cristos ca realitate divină a tot ceea ce este Dumnezeu, vor rezulta veridicitatea, sinceritatea și autenticitatea umană. O astfel de sinceritate este cerută de Dumnezeu în închinarea noastră față de El.

Doamne Isuse, vrem să I ne închinăm lui Dumnezeu Tatăl nostru în duh și în veridicitate. Ne exersăm duhul pentru a veni să I ne închinăm lui Dumnezeu în duh, pentru că Dumnezeu este Duh și noi Îl putem închina numai în duh. Păstrează-ne în duhul nostru astăzi. Vrem să Te contactăm și să Te savurăm. Aleluia, Dumnezeu este Duh și ne putem închina Lui în duhul nostru! Amin, Doamne, venim la Tine așa cum suntem, exersându-ne duhul pentru a Te contacta și a Te primi. Introdu-Te mai mult în noi astăzi. Vrem să fim și să rămânem sub distribuirea divină, avându-l pe Dumnezeul Triunic distribuit în noi pentru a deveni autenticitatea și sinceritatea noastră. Da, Doamne, fie ca realitatea divină revelată să devină autenticitatea și sinceritatea noastră, astfel încât să putem trăi o viață care să corespundă cu lumina divină. Amin, vrem să I ne închinăm lui Dumnezeu în conformitate cu ceea ce este El, realitatea divină introdusă în noi pentru a deveni realitatea noastră, veridicitatea și sinceritatea și onestitatea noastră. Vrem să Te savurăm, Doamne Isuse, ca realitatea a tot ceea ce este Dumnezeu, până când vom avea veridicitatea umană, sinceritatea și autenticitatea pentru închinarea noastră față de Dumnezeu Tatăl în veridicitate!

Să I ne închinăm lui Dumnezeu în veridicitate cu Cristosul care ne-a saturat ființa pentru a fi realitatea noastră

Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. Ioan 14:6
S-ar putea să înțelegem ce înseamnă să I ne închinăm lui Dumnezeu în duh, pentru că singurul mod în care putem veni la Dumnezeu pentru a-I închina Lui este în și prin intermediul duhului nostru, nu în și prin mintea, emoția, voința sau simțurile noastre fizice.

Dar ce înseamnă să ne închinăm lui Dumnezeu în veridicitate? Ce este această veridicitate?

În tot acest univers, numai Dumnezeu este realitate, iar ceea ce este de la Dumnezeu este real.

Omul este aici astăzi și a dispărut mâine, iar realizările și cele mai bune fapte ale omului sunt aici astăzi și mâine uitate.

Numai Dumnezeu este real și doar savurându-L pe Dumnezeu în tot ceea ce El este în Cristos în duhul nostru, putem fi infuzați cu realitatea divină pentru ca să avem această realitate ca realitatea noastră.

Pe de o parte, Cristos este realitatea; pe de altă parte, prin savurarea și experiența noastră cu Cristos, Îl avem pe Cristos ca realitate.

Veridicitatea din Ioan 4:23-24 denotă realitatea divină devenind autenticitatea și sinceritatea noastră pentru adevărata noastră închinare la adresa lui Dumnezeu în veridicitate.

Dacă credem în Cristos, dar trăim viața noastră de zi cu zi fără a-L contacta pe Domnul și fără nicio experiență cu Cristos, deși credem în numele Domnului și suntem etici și morali, nu avem nimic din Cristos de adus la adunările bisericii.

Într-un sens real, nu suntem autentici și nu avem veridicitate, pentru că realitatea divină nu este introdusă în noi.

Când venim la întâlnire, vom sta doar și vom privi pe alții cum funcționează, pentru că nu avem nimic de oferit lui Dumnezeu din savurarea noastră din Cristos.

Acest tip de închinare este respins de Dumnezeu și condamnat de către El.

Dumnezeu dorește să venim la El și să Îl savurăm pe El, să-L experimentăm și să-L contactăm în viața noastră de zi cu zi, astfel încât El să Se poată introduce pe Sine în noi și să devină autenticitatea și sinceritatea noastră pentru adevărata închinare la adresa lui Dumnezeu în veridicitate.

Zi de zi trebuie să venim la Domnul și să-L bem, să ne împărtășim din bogățiile Sale și să fim satisfăcuți de El.

Realitatea divină este Cristos ca fântâna de apă vie împărtășită de noi și băută de noi ca credincioși în Cristos pentru a fi realitatea din noi (Ioan 4:10, 14, 23).

Pe măsură ce bem din Domnul ca izvorul apelor vii, chemând numele Său și contactându-L în rugăciune pe tot parcursul zilei, realitatea divină devine autenticitatea și sinceritatea noastră în care I ne închinăm lui Dumnezeu cu închinarea pe care El o caută.

Nu putem presupune că, atâta timp cât venim la adunări și îi spunem lui Dumnezeu că I ne închinăm, aceasta este închinarea pe care El o dorește.

Trebuie să venim la întâlniri cu mâinile pline de Cristos; trebuie să existe ceva din Cristosul pe care L-am experimentat în viața noastră de zi cu zi.

Savurarea noastră din Dumnezeul Triunic rezultă într-o realitate pe care o putem numi realitatea noastră personală; realitatea divină nu este numai cu Cristos, ci devine a noastră în experiența noastră.

Această realitate personală este ceva ce ține de a-L avea pe Cristos saturând ființa interioară.

Când avem această realitate, Îl avem pe Cristos nu numai în duhul nostru, ci și în inima noastră, în mintea noastră, în emoția noastră și în voința noastră. Cristosul pe care Îl savurăm și prin care trăim devine realitatea noastră și aceasta este veridicitatea noastră pentru închinarea la Dumnezeu în veridicitate.

Aceasta nu este doar realitatea divină pentru a o savura, ci și realitatea noastră umană, realitatea noastră personală, care provine din savurarea de către noi a realității divine.

Apostolul Ioan, de exemplu, nu numai că i-a iubit pe sfinți, ci i-a iubit în veridicitate; realitatea divină a dragostei, Dumnezeu ca dragoste, i-a saturat ființa într-o asemenea măsură încât i-a iubit pe sfinți cu sinceritate.

Trebuie să Îl savurăm și experimentăm pe Domnul încetul cu încetul, zi de zi, până când realitatea divină a tot ceea ce este El ne saturează ființa și devine realitatea noastră.

În viața noastră de zi cu zi, trăim o viață normală făcând tot felul de lucruri care sunt normale și comune în situația și mediul nostru, dar realitatea divină devine realitatea noastră în viața noastră de zi cu zi pe măsură ce Îl savurăm și experimentăm pe Cristos.

A ne închina lui Dumnezeu în sinceritate înseamnă a I ne închina cu Cristosul care ne-a saturat ființa pentru a deveni realitatea noastră personală prin experiența noastră și savurarea noastră din Dumnezeul Triunic ca realitate divină. Amin!

Ne închinăm Tatălui cu sinceritate, oferindu-I pe Cristos care ne-a saturat ființa pentru a deveni realitatea noastră pe măsură ce Îl savurăm zilnic și îl experimentăm. Wow!

Dacă luăm în considerare acest lucru înaintea Domnului, vom vedea cu adevărat că există o luptă în acest univers pentru închinare și vom alege să I ne închinăm lui Dumnezeu în duh și în veridicitate.

Pe de o parte, I ne închinăm lui Dumnezeu în duhul nostru, exersându-ne duhul și tratând orice lucru care ne împiedică.

Pe de altă parte, I ne închinăm lui Dumnezeu în veridicitate, oferindu-I-L pe Cristos pe care L-am experimentat în viața noastră de zi cu zi pentru ca El să fie satisfăcut.

Tată, vrem să ne închinăm Ție în duh și în veridicitate. Amin, Doamne, venim la Tine în duh să Te savurăm și să Te bem ca izvorul apei vii! Ne exersăm duhul pentru a bea apa vie și pentru a fi umpluți cu Cristos ca realitate divină! Doamne, saturează-ne ființa. Umple-ne. Vrem să devii savurarea și experiența noastră zi de zi. Vrem să Te savurăm și să Te experimentăm zi de zi, astfel încât Tu să poți deveni realitatea noastră personală, veridicitatea noastră. O, Doamne Isuse, fie ca Tu să ne saturi toată ființa și să ne umpli cu Tine Însuți ca realitate a tot ceea ce este Dumnezeu. Fie ca realitatea divină să devină realitatea noastră umană, pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos ca realitate. Amin, Tată, vrem să ne închinăm Ție împreună cu Cristosul care ne-a saturat ființa pentru a deveni realitatea noastră personală prin experiența și savurarea noastră din Dumnezeul Triunic ca realitate divină!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Worship God in Truthfulness with the Christ who Saturated our being to be our Reality, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să ne ostenim asupra Cristosului atotinclusive reprezentat de țara bună pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos, pentru realitatea și manifestarea împărăției, și pentru ca mireasa să se pregătească pentru venirea Domnului – săptămâna 11 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Filed Under: Experimentăm pe Cristos, Îl trăim pe Cristos, Inviorarea de Dimineață, Recâștigarea Domnului, Savurăm pe Cristos, viața creștină, viața de biserică Tagged With: Cristos e calea, Cristos e realitatea, Cristos ne saturează ființa, cuvântul sfânt pentru înviorarea de dimineață, în duh și adevăr, în duh și veridicitate, ne închinăm lui Dumnezeu, ne ostenim asupra lui Cristos, să-L savurăm pe Cristos, Witness Lee

Primary Sidebar

Căutați pe site

Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3)

Pregătirea miresei

Capitolele de la 5 până la 8 din Romani — miezul Bibliei

Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (2)

Articole Recente

  • Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: ‘Iată ce zice Cel ce ține cele șapte stele în mâna dreaptă și Cel ce umblă prin mijlocul celor șapte sfeșnice de aur. Apocalipsa 2:1Stelele vii sunt mesagerii bisericilor care trăiesc sub strălucirea Sa în împărăție
  • Cei înțelepți vor străluci ca strălucirea cerului și cei ce vor învăța pe mulți să umble în neprihănire vor străluci ca stelele în veac și în veci de veci. Daniel 12:3Stelele strălucitoare și vii îl urmează pe Cristos ca Steaua vie pentru a fi duplicatul Său
  • Cel ce adeverește aceste lucruri zice: „Da, Eu vin curând.” Amin! Vino, Doamne Isuse! Apocalipsa 22:20Trăim într-o relație intimă cu Domnul și iubim apariția Lui pentru a-L găsi pe Cristos
  • Dar, când Dumnezeu, care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele și m-a chemat prin harul Său, a găsit cu cale să descopere în mine pe Fiul Său... Galateni 1:15-16Să avem revelația vie și Cuvântul viu pentru a urma Steaua vie a lui Cristos
  • Și au întrebat: „Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în Răsărit și am venit să ne închinăm Lui.” Matei 2:2Înfometați să-L cunoaștem pe Cristos ca steaua vie și călăuziți de Cuvântul Său viu pentru a-L savura
  • Știm că Fiul lui Dumnezeu a venit și ne-a dat pricepere să cunoaștem pe Cel ce este adevărat. Și noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat și viața veșnică. 1 Ioan 5:20Când suntem în El, Dumnezeul adevărat devine experiența noastră ca viață eternă pentru noi

Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu

Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (1)

Viața Creștină

Copyright © 2026 · eleven40 Pro on Genesis Framework · WordPress · Log in

  • Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3)
  • Pregătirea miresei
  • Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte
  • Capitolele de la 5 până la 8 din Romani — miezul Bibliei
  • Experimentăm, Savurăm și Exprimăm pe Cristos (2)
  • O viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu
  • Experimentăm, Savurăm și Exprimăm pe Cristos (1)
  • Un vas înspre onoare
  • Luptăm lupta bună
  • Ne ostenim asupra Cristosului