Credința înseamnă să credem că Dumnezeu este și noi nu suntem, căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este; fără credință este imposibil să-I fim plăcuți lui Dumnezeu, căci dacă totuși suntem, atunci Dumnezeu nu poate fi totul pentru noi.
O, Doamne, Te iubim! Tu ești totul pentru noi. Ne dăm Ție. Te luăm ca viață a noastră. Trăiește în noi. Nu vrem să trăim în și prin noi înșine. Vrem doar să-L trăim pe Cristos. Fie ca Tu să fii totul pentru noi în viața noastră de zi cu zi astăzi! Amin!
Noi, cei care credem în Cristos, avem acest al șaselea simț, pe lângă cele cinci simțuri ale trupului nostru; acesta este simțul credinței, care este duhul nostru de credință. Dacă vrei să mănânci ceva, trebuie să-ți folosești gura. Dacă vrei să asculți ce spun alții, trebuie să-ți folosești urechile cu funcția de a auzi. Dacă vrei să vezi ce se întâmplă în jurul tău, trebuie să-ți folosești ochii, căci numai ochii pot vedea.
Cele cinci simțuri ale noastre substanțiază ceea ce este din lumea exterioară și fac ca aceasta să fie reală pentru noi, devenind subiective pentru noi. Dacă dormim, de exemplu, simțurile noastre nu funcționează și nu ne dăm seama ce se întâmplă în jurul nostru și nici nu ne putem bucura sau lua parte la ceea ce este în jurul nostru.
Dar când simțurile noastre sunt exersate, când suntem alerți și treji, putem substanția ceea ce se întâmplă în jurul nostru, ceea ce fac alții, ceea ce ne spun alții etc. În mod similar, în domeniul spiritual, există un organ particular prin intermediul căruia putem substanția ceea ce este de la Dumnezeu.
Nu este mintea noastră; mintea noastră poate doar să știe, dar nu poate gusta ceea ce este de la Dumnezeu. Nu sunt sentimentele noastre; sentimentele noastre pot simți anumite emoții, dar nu-L pot înțelege sau atinge pe Dumnezeu. Nu sunt ochii noștri și nici atingerea sau gustul nostru; Dumnezeu este într-un domeniu diferit. Dumnezeu este Duh, iar cei care I Se închină trebuie să se închine în duh și adevăr.
Dacă vrem să-L cunoaștem pe Dumnezeu, să-L atingem pe Dumnezeu, să Îl savurăm pe Dumnezeu și să-L contactăm pe Dumnezeu, trebuie să exersăm organul potrivit; acesta este duhul nostru și, în special, este duhul nostru de credință.
Când am crezut în Domnul Isus ca urmare a auzirii Evangheliei, am atins ceva din Dumnezeu, iar Cristos ne-a infuzat cu credință. El a venit în noi pentru a fi capacitatea noastră de a crede. Acum El este în noi ca fiind Cel care crede și suntem una cu El în duh.
Putem crede pur și simplu pentru că El este în noi și El este credința noastră. Trebuie să ne exersăm duhul de credință pentru a substanția ceea ce este de la Dumnezeu și, de asemenea, să vorbim despre ceea ce savurăm și experimentăm din El! Amin!
Credința înseamnă să credem că Dumnezeu este: El este totul pentru noi și noi suntem nimic!
Evrei 11:6 ne spune că fără credință este imposibil să fii plăcut lui Dumnezeu, căci cine vine la Dumnezeu trebuie să creadă că Dumnezeu este și că El îi răsplătește pe cei ce-L caută cu sârguință.
Dumnezeu ne cere doar să credem; El vrea să credem că El este. Dumnezeu pur și simplu este; credința înseamnă să credem că Dumnezeu este. În Exod 3:13-14, Iehova i-a spus lui Moise că ar trebui să le spună poporului Israel că El este, Eu sunt Cel ce sunt. Ce minunat!
Numele Dumnezeului nostru este verbul a fi; El pur și simplu este, iar El este, Eu sunt Cel ce sunt. Numai El este, El este Singurul, iar noi nu suntem nimic! În Ioan 3:15-16 și 36 ni se spune că, dacă nu credem în Cristos, nu avem viață.
Viața adevărată, viața divină, viața eternă, poate fi a noastră doar atunci când credem în Cristos, adică atunci când credem că Dumnezeu este. În întregul univers, Dumnezeu este, iar noi nu suntem.
El este totul și El este în toate, iar noi nu suntem nimic. De fapt, toate aceste lucruri pe care le vedem în exterior nu sunt reale; sunt aici astăzi și mâine nu mai sunt. Gândește-te la lucrurile pe care le aveai când erai copil; acele lucruri nu mai există. Gândește-te chiar și la oamenii pe care i-ai cunoscut când erai mai tânăr; mulți dintre ei pur și simplu nu mai sunt.
Citim istoria și ajungem să aflăm atât de multe lucruri despre strămoșii noștri; aceștia au trăit înaintea noastră, unii au făcut lucruri mărețe și au deținut multe lucruri, dar acum nu mai sunt. Chiar și orașul în care ne aflăm, orașul în care creștem sau în care ne mutăm, nu este real; în câțiva ani va fi altceva sau poate fi complet distrus.
În întregul univers nimic nu este real în afară de Dumnezeu. Noi nu suntem nimic. Ceea ce avem este nimic. Ceea ce putem face este nimic. Orașul nostru este nimic. Toate celelalte lucruri sunt nimic – doar Dumnezeu este! Trebuie să vedem și să credem că Dumnezeu este: El este totul pentru noi și noi suntem nimic!
Fără credință este imposibil să-I fim plăcuți lui Dumnezeu; fără să credem că Dumnezeu este, nu-L putem face fericit. Când auzim Evanghelia, ne dăm seama că tot ce știam și la ce ne gândeam anterior este deșertăciune, doar Dumnezeu este.
Zi de zi, pe măsură ce venim la cuvântul Domnului și Îl savurăm, credem că Dumnezeu este: El este realitatea a tot ceea ce avem nevoie, El este realitatea tuturor lucrurilor pozitive și El este totul pentru noi.
Pe de altă parte, însă, ne dăm seama că noi nu suntem; ceea ce gândim astăzi este nimic, ceea ce simțim astăzi este nimic și chiar și suferințele prin care trecem acum sunt doar de moment – doar Dumnezeu este! Credința este esențială pentru noi în viața noastră creștină.
Fără credință, nu-L putem face fericit pe Dumnezeu. Fără credință, suntem lipsiți de sens, existența noastră este lipsită de sens și tot ceea ce suntem și facem este în zadar.
Când Domnul Isus a fost pe pământ, El a spus iar și iar că El este (Ioan 8:58). Evreii voiau să-L omoare, căci spunând aceasta, Domnul a sugerat că El este una cu Iehova Dumnezeu, Cel care este marele Eu sunt. A crede că Dumnezeu este înseamnă a crede că El este totul și că noi nu suntem nimic (Eclesiastul 1:2).
Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră și să ne expună pentru a vedea cât de mult credem încă că suntem, că putem face ceva și că putem fi ceva. O, Doamne! Trebuie să ne exersăm duhul de credință pentru a crede că Dumnezeu este totul și că noi nu suntem nimic.
A crede că Dumnezeu este implică faptul că noi nu suntem; El trebuie să fie Singurul, Unicul, în toate lucrurile; noi, însă, nu suntem nimic în toate (Evrei 11:5).
Aceasta a fost experiența lui Enoh în Vechiul Testament; el a umblat cu Dumnezeu atât de mult încât a fost răpit, adică a crezut că Dumnezeu este și el nu este în până la punctul în care Dumnezeu l-a luat. El a obținut mărturia că era plăcut lui Dumnezeu, căci a umblat cu Dumnezeu prin credință.
Doamne Isuse, credem că Dumnezeu este și noi nu suntem. Venim la Tine prin credință pentru a Te contacta și a Te savura ca fiind totul pentru noi. Amin, Doamne, Tu ești Cel ce sunt, Eu sunt Cel ce sunt. Tu pur și simplu ești, iar noi nu suntem. Ne exersăm duhul de credință astăzi pentru a veni înaintea lui Dumnezeu, crezând că Dumnezeu este și că noi nu suntem. Aleluia, Dumnezeu este și El este răsplătitorul celor care Îl caută cu sârguință! Amin, Doamne, descoperă-ne ca să vedem în experiența noastră zilnică că Dumnezeu este și că noi nu suntem! Venim la Tine. Ne exersăm duhul pentru a veni înaintea lui Dumnezeu, crezând cu tărie că Dumnezeu este și că noi nu suntem! Aleluia, Dumnezeu este Singurul, Unicul în toate, iar noi nu suntem nimic în toate! Amin, Doamne, declarăm întregului univers că astăzi doar Dumnezeu este și noi nu suntem! Ceea ce putem face este nimic, ceea ce suntem este nimic și tot ce ne privește este nimic – doar Dumnezeu este și credem că El este totul pentru noi!
A crede că Dumnezeu este înseamnă a ne renega pe noi înșine: nu mai sunt eu, ci Cristos trăiește în mine!
Când auzim că Dumnezeu este și noi nu suntem, putem fi de acord cu acest lucru, dar poate exista o mică neliniște în noi, pentru că ne putem întreba ce înseamnă asta pentru noi și cum de nu suntem. Putem fi destul de vii, activi și prezenți, iar Dumnezeu poate fi destul de absent și abstract în atâtea lucruri din viața noastră de zi cu zi.
A spune că Dumnezeu este și noi nu suntem poate fi puțin drastic; ce înseamnă că Dumnezeu este și noi nu suntem: înseamnă că pur și simplu nu existăm și El este totul?
Dacă ne rugăm asupra acestui lucru și cugetăm cu rugăciune la aceasta înaintea Domnului, ne dăm seama că, așa cum a mărturisit Pavel în Galateni 2:20, suntem crucificați împreună cu Cristos și nu mai trăim noi, ci Cristos trăiește în noi.
Trăim, este adevărat; dar viața pe care o trăim acum în carne este în credința lui Isus Cristos, care ne-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru noi. Cine trăiește? Nu mai sunt eu; eu nu mai exist, am fost desființat și am fost crucificat, iar acum Cristos trăiește în noi. Cristos trăiește în noi. Cristos este.
Cristos există și noi nu existăm. Fie ca noi să ne exersăm duhul de credință și să ne dăm seama că Dumnezeu este și noi nu suntem; El este singurul și noi nu suntem nimic. Am fost crucificați împreună cu Cristos și nu mai trăim noi – nu mai sunt eu, ci Cristos trăiește în mine! Este cu adevărat profund să credem că Dumnezeu este.
A crede că Dumnezeu este implică faptul că noi nu suntem; doar El este, iar noi nu suntem. Când suntem pe cale să facem ceva, trebuie să credem că Dumnezeu este și noi nu suntem.
Putem merge la cumpărături și poate exista o reducere sau ceva la departamentul de lichidări de stoc; în tot ce facem, trebuie să ne întoarcem către Domnul și să-L lăsăm să trăiască în noi. Nu mai sunt eu, ci Cristos. Cristos merge la cumpărături cu noi și El este Cel care face cumpărăturile.
Când vorbim cu soțul/soția noastră și spune ceva ce ne-ar supăra sau când se preface că nu ne ascultă, trebuie să ne dăm seama că noi nu suntem, ci Cristos este. Noi suntem terminați; suntem crucificați împreună cu Cristos, iar acum Cristos trăiește în noi și face totul în noi.
Când o soră este pe cale să se căsătorească, nu ar trebui să creadă că este cea mai frumoasă persoană din lume; mai degrabă, ar trebui să creadă că Dumnezeu este și ea nu este. Când ne trăim viața creștină în viața de familie și în viața de biserică, chiar și la locul de muncă, trebuie să credem că Dumnezeu este și noi nu suntem.
A crede că Dumnezeu este înseamnă a ne renega sinele. În Luca 9:23, Domnul Isus a spus: „Dacă cineva vrea să vină după Mine, să se lepede de sine”. Noi, cei care credem în Cristos, suntem urmași și imitatori ai Domnului Isus și Îl urmăm renegându-ne pe noi înșine.
A crede că Dumnezeu este înseamnă a ne renega de sine; atunci când ne renegăm pe noi înșine, ne apropiem de Dumnezeu și credem că Dumnezeu este și noi nu suntem. În întregul univers, El există și noi nu suntem. Domnul Isus ne spunea, în esență: Eu sunt marele Eu sunt. Eu sunt Cel care este.
Trebuie să credem că Eu sunt și noi nu suntem (vezi Ioan 8:24, 28, 58). În afară de Domnul, noi nu suntem nimic și nu putem face nimic. Trebuie să ne renegăm pe noi înșine, să ne luăm propria cruce și să-L urmăm pe Domnul, căci noi nu suntem nimic și El este totul. Acest lucru nu înseamnă să ne smerim sau să ne înjosim, nici nu este un fel de umilință sau blândețe autoimpusă. Mai degrabă, vedem că Dumnezeu este și noi nu suntem.
Dumnezeu pur și simplu există. El nu depinde de nimic. Suntem ființe umane create și depindem de Dumnezeu pentru orice lucru. În afară de Dumnezeu, nu existăm; prin urmare, nu suntem nimic, iar Dumnezeu este totul. Cu cât ne dăm seama mai mult de acest lucru în viața noastră creștină și în viața de biserică, cu atât mai mult ne va fi de ajutor.
Din păcate, însă, mulți oameni din lume, și chiar mulți creștini, acționează și se comportă în mare parte crezând că ei înșiși există. Ceea ce iese din ei nu este Cristos trăind în ei, ci ei înșiși; ei cred că ei înșiși există și Cristos este acolo pentru a-i ajuta să existe. O, Doamne!
Este rar să vezi un frate care să arate în atitudinea și expresia sa că nu crede că el este, ci doar că Dumnezeu este. O persoană care nu crede că el este, ci că Dumnezeu este, aceasta este biruitorul Domnului. Fie ca noi să-I spunem Domnului că vrem să primim îndurarea și harul Lui pentru a fi unul dintre biruitorii Săi; acești biruitori vor încheia această epocă.
Așa cum a spus odată J. N. Darby, „O, bucuria de a nu avea nimic și de a nu fi nimic, de a nu vedea nimic altceva decât un Cristos viu în glorie și de a nu ne preocupa decât de interesele Sale de aici jos pe pământ”.
Cu cât mergem mai departe cu Domnul, cu atât ar trebui să ne dăm seama că nu suntem nimic; ne renegăm pe noi înșine și credem că Dumnezeu este. Nu ne uităm la alții ca să ne comparăm cu ei. Nu privim la starea noastră ca să vedem cât de buni suntem. Privim la Isus, căci Dumnezeu este și noi nu suntem!
Doamne Isuse, dă-ne îndurarea și harul Tău ca să putem crede că Dumnezeu este și noi nu suntem. Amin, Doamne, Te iubim și vrem să Te urmăm; vrem să trăim așa cum ai trăit Tu. Ne renegăm pe noi înșine și ne luăm crucea ca să Te urmăm. Amin, Doamne, noi nu suntem, dar Tu ești. Noi nu suntem nimic, dar Tu ești totul. Ne dăm seama că am fost crucificați împreună cu Cristos și nu mai trăim noi, ci Cristos trăiește în noi. Amin, Doamne, viața pe care o trăim acum în carne, o trăim în credință, credința Fiului lui Dumnezeu care ne-a iubit și S-a dat pe Sine pentru noi. Credem în Tine, Doamne, și credem că nu suntem. Tu ești totul, iar noi nu suntem nimic. O, ce bucurie este ca să nu fim nimic, să nu avem nimic și să nu vedem nimic altceva decât un Cristos viu în glorie! Ce bucurie să nu ne preocupăm decât de interesele Lui aici jos pe pământ! Amin, Doamne, ne dăm Ție pentru a fi biruitorii Tăi astăzi, cei care cred că Dumnezeu este și ei nu sunt!
