Îl slujim pe Domnul

Devenim o reproducere a lui Cristos trăindu-L pe Cristos: Îl trăim pe Cristos și El trăiește în noi

14/07/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Noi, credincioșii în Cristos, putem deveni o reproducere a lui Cristos ca model al nostru, experimentându-L pe Cristos ca fiind Cel care trăiește în noi, fiind format în noi și locuind în inimile noastre; putem trăi în același fel în care a trăit El trăindu-L pe Cristos, adică prin trăirea lui Cristos în noi astăzi.

Domnul Isus Cristos ne-a pus viața, trăirea Sa, înaintea noastră ca un model pe care să-l urmăm. Dacă citim Evangheliile, suntem uimiți de felul de trăire pe care l-a avut, căci L-a exprimat pe Dumnezeu, a trăit viața unui om-Dumnezeu și a fost pe deplin una cu Dumnezeu în tot ceea ce a făcut.

Iar El ne-a spus să învățăm de la El. Petru ne spune că viața Domnului Isus este un model pentru noi să călcăm pe urmele Sale. Cât de minunat este că noi astăzi putem trăi așa cum a trăit El, exprimându-L!

Dar cum Îl exprimăm pe Domnul? Ar trebui să-L imităm pe Cristos încercând să fim ca El? Ar trebui să spunem doar ce a spus El, să facem ce a făcut El și să umblăm așa cum a umblat El? Este oare vorba despre propriul nostru efort sau ar trebui să fie ceva din interior?

În calitate de credincioși în Cristos, ar trebui să trăim în același mod în care a trăit Cristos, devenind reproducerea Sa. Nu trebuie să-L copiem pe Cristos sau să-L imităm în exterior; trebuie să trăim un singur duh cu El, pentru ca El să poată trăi în noi în viața noastră de zi cu zi.

Cum putem trăi o viață creștină sub guvernarea lui Dumnezeu? Dacă ne uităm la viața Domnului, El nu a avut o viață ușoară; a fost persecutat, vorbit de rău și foarte urât și respins. Oamenii la care a venit să-i slujească L-au omorât în cele din urmă și nimeni nu părea să fie de partea Lui.

Cum putem trăi o viață în același mod în care a trăit El? Nu prin imitație, ci devenind reproducerea Sa. Cristosul care a trăit zilnic sub guvernarea lui Dumnezeu, Cel care a suferit și nu s-a plâns niciodată, acum este Duhul dătător de viață în duhul nostru.

Nu ar trebui să încercăm tot posibilul să fim ca El. Noi, creștinii, nu ar trebui să încercăm în exterior să fim ca Isus. Mai degrabă, trebuie să ne dăm seama că Cristos, ca Duh, este în duhul nostru; El trăiește în noi și noi trebuie să trăim într-un singur duh cu El.

Trăirea noastră trebuie să devină trăirea Lui, cuvintele noastre trebuie să fie cuvintele Lui, iar atitudinea noastră ar trebui să fie atitudinea Lui. Fie ca noi să învățăm să ne deschidem Domnului din nou și din nou pe parcursul zilei, permițându-I să trăiască în noi, să fie exprimat prin noi și să ne facă reproducerea Sa.

Facem acest lucru venind la El din nou și din nou pentru a-L savura, a ne împărtăși din bogățiile vieții Sale și a coopera cu viața Lui în noi, astfel încât să nu mai fim noi cei care trăiesc, ci Cristos care trăiește în noi.

Trebuie să ne dăm seama că Cristos trăiește în noi și că ar trebui să trăim una cu El astăzi

Cum putem noi, ființele umane, să trăim așa cum a trăit Isus? Cum putem noi, ca și credincioși în Cristos, să trăim în același mod în care a trăit Domnul Isus când a fost pe pământ? Calea pe care ar trebui să o urmăm nu este să încercăm și să ne străduim să fim mai buni, astfel încât să „arătăm ca Isus” și să „facem ce a făcut Isus”, ci să devenim o reproducere a lui Cristos.

Cum putem deveni o reproducere a lui Cristos ca model al nostru? Biblia nu ne lasă în întuneric în această privință. Pentru a deveni o reproducere a lui Cristos ca model al nostru, trebuie să ne dăm seama că Cristos trăiește în noi și că ar trebui să trăim un singur duh cu El astăzi.

Este foarte important pentru noi să vedem că Cristos trăiește în noi, credincioșii în Cristos. Pe de o parte, Isus Cristos a venit și a trăit pe pământ acum două mii de ani, iar viața Lui este acum modelul nostru, așa cum se vede în Evanghelii. Pe de altă parte, acest Isus, care este Dumnezeu încarnat ca om, a trecut printr-un proces pentru a deveni un Duh dătător de viață (1 Corinteni 15:45). Acum Domnul este Duhul (2 Corinteni 3:17).

Mai mult, El este cu duhul nostru, unit cu duhul nostru ca un singur duh (1 Corinteni 6:17). În calitate de credincioși în Cristos, nu suntem cei care încearcă să fim ca Isus prin propriile noastre eforturi; Îl avem pe Isus locuind în noi! Toți creștinii trebuie să realizeze că există o altă persoană – Isus Cristos – care locuiește înăuntrul nostru. El locuiește înăuntrul nostru, căci Domnul Isus este cu duhul nostru (2 Timotei 4:22).

Este adevărat că Isus este acum în al treilea cer, s-a înălțat mult mai presus de toate, întronat cu glorie și onoare. Dar, în același timp, El locuiește înăuntrul nostru. Când ne dăm seama că Isus Cristos trăiește în noi, vom avea o mare schimbare în viața noastră creștină. Isus Cristos, ca Duh, locuiește înăuntrul nostru. Aleluia!

Înainte de întruparea și învierea Sa, Dumnezeu era sus în ceruri și omul era pe pământ, dar Dumnezeu nu putea intra în om. Însă, pentru că Isus Cristos a venit ca Dumnezeu încarnat ca om și a trecut prin viață umană, moarte, înviere și înălțare, El este acum un Duh dătător de viață care intră în duhul nostru și este un singur duh cu noi!

Galateni 2:20 spune clar că Cristos trăiește în noi; Cristos nu este doar în ceruri, salvându-ne de păcatele noastre și de pierzarea veșnică – El este în noi, pentru că trăiește în noi! Cristos este viața noastră (Coloseni 1:27) și Cristos trăiește în noi. Aceasta este cheia pentru a deveni o reproducere a lui Cristos – să realizăm că Cristos trăiește în noi!

Noul Testament dezvăluie că Isus Cristos este profund legat de ființa noastră interioară. El nu este doar Mântuitorul nostru; El este și viața noastră și trăiește în noi. A deveni creștin nu înseamnă că aderăm la o religie sau că ne alăturăm unui club social sau religios; înseamnă că L-am primit pe Domnul Isus ca viață a noastră.

Când ne pocăim de păcatele noastre și chemăm Numele Domnului, îl primim pe Cristos ca viață a noastră, iar acum El trăiește în noi. Slavă Domnului!

Galateni 1:16 spune că Dumnezeu a binevoit să-L descopere pe Fiul Său în noi. Dumnezeu nu ne-a arătat doar cât de minunat este Cristos; El L-a revelat pe Fiul în noi. Într-o zi am văzut ceva din Cristos și am fost captivați.

Acum, zi de zi, noi, ca credincioși în Cristos, căutăm să vedem mai mult din Cristos și să avem revelația interioară, subiectivă, personală a lui Cristos. El este Cel Mai Minunat! Ceea ce am văzut nu este ceva exterior, o persoană exterioară sau o scenă, ci persoana vie, minunată, excelentă a lui Isus Cristos! Și zi de zi căutăm să-L vedem și mai mult!

Îl putem vedea pentru că El este în noi; Cristosul pneumatic – Cristos ca Duh dătător de viață – trăiește în noi (1 Corinteni 15:45; Galateni 2:20). Ce minunat! Cristos a devenit un Duh dătător de viață și, prin regenerare, a venit în duhul nostru pentru a se uni cu el.

Fie ca niciodată să nu luăm de la sine înțeles faptul că Cristos, ca Duh dătător de viață, trăiește în duhul nostru. El a trecut printr-un proces lung pentru a deveni un Duh dătător de viață și acum trăiește în noi. Fie ca noi să ne deschidem către Domnul și să-I spunem:

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit în noi ca să te unești cu noi și să trăiești în noi. Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, îl avem pe Cristos ca Duh dătător de viață care trăiește în noi! Amin, Doamne, fie ca noi să realizăm că Tu trăiești în noi. Fie ca noi să fim mântuiți de la încercarea de a face lucruri pentru Tine sau de a încerca să ne îmbunătățim comportamentul. Fie ca noi să ne întoarcem către Tine și să ne exersăm duhul pentru a Te contacta. Amin, Doamne, fie ca noi să fim un singur duh cu Tine astăzi. Fă-ne să vedem, Doamne dragă, că Tu ești profund legat de ființa noastră interioară. Fie ca noi să avem o revelație a lui Cristos cel viu în noi. Slavă Domnului, a binevoit Dumnezeu să-L reveleze pe Cristos în noi! Amin, Doamne, vrem să avem o revelație proaspătă a Persoanei Tale minunate astăzi. Fie ca să ne dăm seama că Cristos este în noi ca să fie viața și persoana noastră. Fie ca să trăim un singur duh cu Tine astăzi. Fă-ne reproducerea Ta astăzi. Trăiește în noi astăzi. Doamne Isuse, Te iubim și vrem să fim una cu Tine în toate lucrurile! Ne deschidem către împărțirea vieții Tale și trăirii Tale în noi astăzi!

Devenim o reproducere a lui Cristos trăindu-L pe Cristos: noi trăim prin El și El trăiește în noi

Domnul Isus a spus în Ioan 14:19: „Pentru că Eu trăiesc, și voi veți trăi”. El a spus aceasta înainte de a trece prin moarte și a intra în înviere. Cum putem să-L trăim pe Cristos astăzi? Cum putem deveni o reproducere a lui Cristos? Prin faptul că Cristos trăiește în noi și noi Îl trăim pe Cristos.

Dacă vedem că Cristos trăiește în noi, vom realiza că El trăind în noi ne face să trăim cu El. Cristos nu trăiește de unul singur; El trăiește în noi și cu noi. Când ne întoarcem la duhul nostru, când Îl contactăm pe Domnul, suntem întăriți interior și capabili să-L trăim pe Cristos, căci Cristos trăiește în noi și noi Îl trăim pe Cristos.

Noi, creștinii, nu facem parte dintr-un grup religios care are un set de credințe sau reguli din Biblie; mai degrabă, suntem ființe umane care Îl au pe Cristos trăind în ei. Amin! Ce importanță extraordinară este ca să realizăm că Cristos trăiește în noi!

Dacă toți creștinii de pe pământ și-ar da seama că au fost mântuiți nu pentru a obține un bilet de mers în rai, ci mai degrabă au fost mântuiți și regenerați pentru a-L avea pe Cristos trăind în ei, ei ar rămâne în procesul de a deveni o reproducere a lui Cristos! Amin!

Apostolul Pavel și-a dat seama că Cristos trăia în el; a mărturisit în Galateni 2:20 că a fost răstignit împreună cu Cristos și că nu el mai trăia, ci Cristos trăia în el, iar viața pe care a trăit-o în carne, a trăit-o în credință. Economia lui Dumnezeu este ca sinele să fie răstignit în moartea lui Cristos și ca Cristos să trăiască în noi în învierea Sa.

Când Îl atingem pe Domnul în duhul nostru, suntem răstigniți împreună cu El și El trăiește în noi. Suntem un singur duh cu Domnul, avem o singură viață cu El și acum ar trebui să fim o singură persoană cu El (1 Corinteni 6:17; Coloseni 3:4; Filipeni 1:21).

Domnul Isus a practicat acest lucru pe tot parcursul vieții Sale pe pământ; El a mărturisit că Tatăl cel viu L-a trimis și că El a trăit datorită Tatălui (Ioan 6:57). El a exersat zilnic să se întoarcă către Tatăl, să aibă părtășie cu Tatăl și să fie una cu Tatăl, pentru a putea trăi datorită Tatălui. El nu a trăit prin Sine Însuși și nici nu a încercat tot posibilul să-I placă Tatălui.

Aceasta nu înseamnă că Fiul a fost pus deoparte și a încetat să mai existe; mai degrabă, El a existat, a trăit și a făcut multe lucruri, dar nu El, ci Tatăl a trăit în El și S-a exprimat prin El. Ce minunat! Fiul a trăit prin viața Tatălui, a rostit cuvintele Tatălui, a făcut lucrările Tatălui și a făcut voia Tatălui.

La fel este și în relația noastră cu Cristos astăzi. Cristos a venit și a murit pentru noi, apoi a devenit un Duh dătător de viață și, ca Duh, El este atât în duhul nostru, cât și întrupat în cuvântul Său, căci cuvintele pe care ni le spune sunt duh și sunt viață (Ioan 6:63). Când Îl mâncăm pe Domnul mâncând cuvintele Sale, trăim datorită Lui.

Când ne întoarcem la duhul nostru și trăim în duhul nostru, trăim, dar El trăiește în noi, iar viața pe care o trăim în trup o trăim în credință, în unirea organică cu Domnul.

Noi, creștinii, avem o singură viață și trăire cu Domnul. Nu avem două vieți – El are viața Lui și noi avem viața noastră, și uneori ne întâlnim sau interacționăm. Mai degrabă, avem o viață și o trăire, căci trăim prin Cristos și El trăiește în noi. Îl trăim pe Cristos și Cristos trăiește în noi. Trebuie doar să-L lăsăm pe Cristos să trăiască în noi.

El este o persoană vie. Pe măsură ce ne întoarcem către El, avem părtășie cu El și Îl contactăm și căutăm să fim un singur duh cu El, El, ca persoană vie, vrea să trăiască în noi, astfel încât noi să trăim prin El.

Fie ca noi să fim credincioși normali în Cristos, dar să avem o viață și o trăire cu Cristos. Fie ca noi să ne dăm seama că Cristos locuiește înăuntrul nostru ca Duh și fie ca El să-L lăsăm să trăiască în noi, chiar să trăim într-un singur duh cu El.

Fie ca noi să ne dăm seama că, în duhul nostru, suntem un singur duh cu Domnul și avem, de asemenea, o singură viață și o singură trăire cu El. Și fie ca noi să ne ajutăm unii pe alții să ajungem să cunoaștem această Persoană minunată care locuiește înăuntrul nostru.

Cel mai bun ajutor pe care îl putem oferi unui frate credincios în Cristos nu este ceva ce am experimentat omenește și acum credem că îl poate ajuta; este să-l ajutăm să-L atingă și să-L cunoască pe Cristosul care locuiește înăuntrul nostru.

Dacă vedem că Cristos locuiește înăuntrul nostru, dacă ne dăm seama că El trăiește în noi, ne vom întoarce către El, Îl vom lăsa să trăiască în noi și vom trăi datorită Lui, luându-L ca persoană a noastră. Când aceasta este experiența noastră, devenim o reproducere a lui Cristos, căci Cristos trăiește în noi și noi Îl trăim pe Cristos.

Doamne Isuse, Te lăudăm că ne-ai făcut un singur duh cu Tine. Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, avem o singură viață cu Cristos! Aleluia, cel ce se unește cu Domnul este un singur duh cu El! O, Doamne, fie ca noi să ne dăm seama că avem o altă persoană care locuiește înăuntrul nostru – persoana vie a lui Isus Cristos, care este în duhul nostru ca Duh dătător de viață! Ce minunat, Cineva divin, ceresc, veșnic și spiritual trăiește în noi astăzi și putem trăi un singur duh cu El! Amin, Doamne, ne întoarcem către Tine. Vrem să Te contactăm și să fim una cu Tine. Fie ca noi să ne dăm seama că omul nostru natural și sinele nostru au fost puși pe cruce și, în înviere, suntem un singur duh cu Tine! Ce minunat, acum putem avea o singură viață și o singură trăire cu Cristos! Amin, Doamne, trăiește în noi astăzi. Fie ca Tu să trăiești în noi și fie ca noi să-L trăim pe Cristos în viața noastră de zi cu zi. Te luăm ca viață și ca persoană a noastră. Te lăsăm să trăiești în noi. Slavă Domnului, nu noi mai trăim, ci Cristos trăiește în noi! Amin, Doamne, fă-ne o reproducere a lui Cristos trăind în noi așa cum trăim un singur duh cu Tine astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Become a Reproduction of Christ by Living Christ: We Live Christ and He Lives in us, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 4 cu tema: Să devenim o reproducere a lui Cristos și să-L experimentăm pe Cristos ca Păstor al sufletelor noastre, ziua 2, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Slujirea noastră preoțească trebuie să provină de la Dumnezeu și să fie conform limitării Sale

11/07/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, care fac parte din preoția sfântă și împărătească, ne îndeplinim slujirea preoțească Domnului; această slujire trebuie să provină de la El ca Dumnezeu al măsurii și trebuie să fie conform călăuzirii și limitării Sale. Amin!

Săptămâna aceasta am savurat subiectul vieții și clădirii din epistolele lui Petru; gândul central al epistolelor lui Petru și al întregii Scripturi este viața și clădirea.

Ce este viața? Viața este Dumnezeul Triunic întrupat în Cristos și realizat ca Duhul care se împarte în noi pentru savurarea noastră. Ce este clădirea? Rezultatul savurării noastre din Cristos ca viață este biserica în calitate de Trup al lui Cristos, casa spirituală a lui Dumnezeu.

În epistolele lui Petru, vedem cum viața și clădirea merg împreună. Pe de o parte, suntem regenerați de Dumnezeu pentru o nădejde vie și suntem părtași la natura divină. Pe de altă parte, suntem pietre vii zidite împreună în calitate de casă spirituală a lui Dumnezeu și preoția Sa sfântă și împărătească.

Petru a avut o experiență specială cu Cristos când vine vorba de viață și clădire, căci Domnul Isus i-a schimbat numele din Simon în Chifa, adică Petru, o piatră. Apoi, Domnul a vorbit despre zidirea bisericii Sale și a spus că Își va zidi biserica pe această piatră, care este El Însuși și revelația cu privire la Cristos (Matei 16:18).

Clădirea lui Dumnezeu este o entitate vie, iar această clădire este creșterea; zidirea bisericii este creșterea în viață a credincioșilor în Cristos. Cu alte cuvinte, atunci când cooperăm cu Domnul pentru a crește în viață zi de zi, creșterea noastră în viață contribuie la și are legătură cu zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos, casa spirituală a lui Dumnezeu.

Pe partea negativă, trebuie să tratăm multe obstacole din noi, astfel încât viața lui Cristos să poată crește în noi într-un mod nestingherit. Pe partea pozitivă, trebuie să fim hrăniți cu laptele neprefăcut al Cuvântului. Amin!

După ce am lepădat orice răutate, viclenie, ipocrizie, invidie și vorbe de rău, trebuie să tânjim după laptele neprefăcut al Cuvântului, ca prin el să putem crește spre mântuire. Pe măsură ce creștem în viață, bându-L pe Cristos ca lapte neprefăcut al Cuvântului, suntem transformați interior și făcuți pietre vii pentru clădirea lui Dumnezeu.

Rezultatul creșterii noastre în viață este zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos. Aleluia, suntem o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor dobândit ca moștenire! Ca atare, avem o slujbă preoțească colectivă pentru Dumnezeu, care este de a vesti virtuțile Celui care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată! Aceasta este evanghelia noastră!

Slujirea noastră preoțească adusă Domnului trebuie să provină de la El și să fie conform călăuzirii și limitării Sale

Cât de mult Îi mulțumim Domnului și Îl lăudăm că ne-a arătat că suntem o preoție sfântă, chiar împărați și preoți pentru Dumnezeu și suntem un popor câștigat pentru stăpânirea Sa (1 Petru 2:5, 9)!

Ca preoție sfântă, Îl savurăm pe Domnul, suntem infuzați cu El pe măsură ce petrecem timp cu El în cuvântul Său și în părtășie cu El pe tot parcursul zilei și oferim o slujire preoțească Domnului.

Însă trebuie să ne dăm seama că toată slujirea noastră preoțească adusă Domnului trebuie să provină de la El ca Dumnezeu al măsurii, și nu de la noi înșine (2 Corinteni 10:13; Ioan 12:24; 21:15-22; 2 Samuel 7:18, 25, 27).

Slujirea noastră preoțească adusă Domnului nu înseamnă să vedem o nevoie în viața de biserică sau în lume și apoi să avem grijă de ea; mai degrabă, ea este ceva inițiat de Domnul.

Pavel și apostolii împreună cu el nu s-au lăudat peste măsură, ci după măsura pe care Dumnezeul măsurii le-a dat-o. Ei și-au dat seama că sfinții din Corint erau măsura pe care Dumnezeul măsurii le-a dat-o și aveau încredere în Domnul în timp ce își îndeplineau slujba.

Unii alți lucrători, însă, și-au depășit măsura lor și s-au iscat multe tulburări din cauza faptului că funcția lor nu era conform măsurii lor.

Funcția noastră de preoți este la fel ca funcția Domnului: trebuie mai întâi să murim, căzând în pământ pentru a muri una cu Domnul, pentru ca moartea lui Cristos să lucreze în noi și să elibereze viața divină din noi.

De multe ori falimentăm în funcția noastră, iar slujirea noastră preoțească adusă Domnului este fie prea multă, fie complet absentă. Avem tendința să ne depășim măsura.

În Corint și, de asemenea, în bisericile din Galatia, îi vedem pe iudaizatori care au venit și au predicat o evanghelie diferită, cerându-le credincioșilor să respecte unele dintre regulile iudaismului. Aceștia au provocat multă tulburare, pentru că au adus învățături diferite și au funcționat peste măsura lor.

Apostolul Pavel, însă, știa că Dumnezeul măsurii îi măsurase biserica din Corint și bisericile din Galatia și că el a funcționat după măsura lui.

Noi, credincioșii în Cristos, avem slujirea noastră preoțească la adresa Domnului; slujirea noastră ar trebui să fie inițiată de Domnul și ar trebui să fie conform călăuzirii și limitării Sale. Aceasta înseamnă că trebuie să permitem morții lui Cristos să lucreze în noi, astfel încât viața învierii Sale să poată fi împărțită prin noi altora.

Un exemplu al unei astfel de slujiri este Petru; el L-a falimentat lamentabil pe Domnul, căci s-a lepădat de Domnul de trei ori, chiar dacă I-a promis că, indiferent dacă alții s-ar lepăda de El, el va fi dispus chiar și să moară pentru Domnul.

Așadar, Domnul a venit în Ioan 21:15-22 pentru a recâștiga și a reaprinde dragostea lui Petru pentru Domnul și, pe măsură ce Petru și-a dat seama că Domnul este dragostea lui, a fost adus în funcția de a-i păstori pe alții.

Dacă noi credem că putem să-L slujim pe Domnul și avem ceea ce este necesar pentru a ne îndeplini slujirea preoțească adusă Lui, Domnul va permite ca anumite situații și lucruri să se întâmple și vom fi expuși cât de naturali suntem și cât de descalificați suntem în omul nostru natural pentru a-L sluji pe El.

Chiar și atunci când El ne cheamă să-L slujim, când suntem desemnați să-L slujim pe Domnul în viața de biserică sau în predicarea evangheliei, ar trebui să-L luăm pe Domnul ca sursă a noastră, să funcționăm în măsura noastră și să căutăm măsura pe care Dumnezeul măsurii ne-a dat-o.

Fie ca toată slujirea noastră preoțească să fie conform călăuzirii lui Dumnezeu și limitării Sale. Fie ca moartea Sa să lucreze în noi, astfel încât viața învierii Sale să poată curge liber prin noi.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai făcut preoția Ta sfântă, chiar preoția Ta împărătească, pentru ca să Te putem sluji și să ne putem închina Ție. Aleluia, fiecare credincios în Cristos este un preot și un împărat care să-L slujească pe Dumnezeu și să-L administreze pe Dumnezeu omului! Amin, Doamne, fie ca toată slujirea noastră preoțească adusă Domnului să provină de la El ca Dumnezeu al măsurii și nu de la noi înșine. Venim la Tine așa cum suntem. Nu suntem calificați, Doamne, dar Tu ne-ai ales, Tu ne-ai regenerat, Tu ne transformi și Tu ne califici și ne chemi să Te slujim. O, Doamne, fie ca Tu să fii Cel care originează și inițiază slujirea noastră preoțească Domnului. Fie ca noi să ne cunoaștem măsura în slujirea noastră. Fie ca noi să cunoaștem măsura pe care Dumnezeul măsurii ne-a dat-o și fie ca noi să nu o depășim. Amin, Doamne, fie ca toată slujirea noastră preoțească să fie conform călăuzirii Tale și limitărilor Tale. Îi permitem morții Tale să lucreze în noi, Doamne dragă, pentru ca viața învierii Tale să poată fi împărțită prin noi altora!

Să-L cunoaștem pe Dumnezeul măsurii și să funcționăm în măsura pe care El ne-a dat-o

Apostolul Pavel a fost chemat de Dumnezeu să-L slujească și, în mod clar, avea o mare măsură de har și o mare parte în lucrarea Domnului. Însă nu ar trebui să credem că Pavel era atât de spiritual și cu totul diferit de noi; chiar și el a trebuit să învețe să accepte restricțiile Domnului.

Dorința lui, de exemplu, era să meargă la Roma, dar Domnul a hotărât să meargă acolo în lanțuri, nu ca om liber. El le-a spus credincioșilor din Roma că se aștepta să meargă în Spania prin Roma (Romani 15:24); totuși, Pavel nu a mers niciodată în Spania, ci a ajuns la Roma în lanțuri.

Pavel a învățat să-L cunoască pe Dumnezeul măsurii și să funcționeze în măsura lui, măsura pe care Dumnezeu i-a dat-o. Legăturile în care a ajuns la Roma erau măsura Domnului, limitarea Lui.

Pavel nu s-a răzvrătit, nu s-a plâns și nici nu a căutat să iasă din această limitare. Dimpotrivă, și-a dat seama că, chiar dacă închisoarea sa era o mare limitare, totuși putea funcționa în măsura sa pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Pe măsură ce ne îndeplinim slujba preoțească înaintea Domnului, trebuie să-L cunoaștem pe Dumnezeul măsurii și trebuie să funcționăm în măsura pe care El ne-a repartizat-o.

În cazul lui Pavel, Domnul i-a măsurat o lungă perioadă de închisoare, iar în acest timp s-au întâmplat multe lucruri, el a scris multe epistole și a avut loc multă părtășie. Chiar dacă se afla sub o limitare și o restricție atât de mare, Pavel nu s-a plâns niciodată, nu a cârtit și nu s-a răzvrătit niciodată.

Domnul pare să fie interesat să ne restricționeze și să nu ne permită să rămânem la fel cum suntem. De exemplu, dacă un tânăr nu are o inimă care să-L slujească Domnului, El îl va încuraja să-L slujească. Odată ce este încurajat să-L slujească Domnului, El îl va limita.

Nouă nu ne plac limitările; mai degrabă, vrem să facem lucruri fără nicio limitare, chiar să mergem cât de departe putem. Nu ne place să fim limitați în mâncare, somn sau activități. Dar Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al măsurii și El ne limitează.

Dacă Îl iubim pe Domnul și dorim să-L slujim, El ne va limita și ne va restricționa. Dacă acceptăm restricția Domnului, dacă acceptăm limitarea Sa, El va avea o cale de a ne folosi și vom funcționa în măsura noastră pentru zidirea Trupului.

Pavel a putut mărturisi că, deși moartea a lucrat în el, viața a lucrat în sfinți (2 Corinteni 4:12). Putem fi limitați de Dumnezeu și chiar puși deoparte sau restricționați în funcția noastră pentru o vreme, dar dacă-i permitem morții lui Cristos să lucreze în noi, viața va curge liber în alții. Calea lui Dumnezeu este mai întâi să ne accelereze și să ne întărească, apoi să ne încetinească și să ne coboare.

Și Moise a trecut prin acest lucru; el știa că Dumnezeu l-a chemat, dar mai întâi trebuia să fie încetinit în omul său natural. În mod similar, lui Iosif i-au fost date de Dumnezeu niște vise minunate cu privire la ceea ce se va întâmpla în viața lui, dar a trecut prin niște limitări și restricții exterioare mari înainte ca aceste lucruri uimitoare să se poată întâmpla.

Dacă noi, ca și credincioși în Cristos, putem accepta suișurile și coborâșurile lui Dumnezeu, în cele din urmă vom deveni folositori în lucrarea Sa. Dar dacă nu putem tolera ca Dumnezeu să ne întărească și apoi să ne încetinească, s-ar putea să ne ofensăm față de Dumnezeu și s-ar putea să fim dezamăgiți.

Dispoziția noastră poate fi să fim mereu gata să slujim și să facem lucruri pentru Domnul în orice moment, fie să fim doar liniștiți tot timpul, relaxându-ne și nefăcând nimic pentru Domnul.

Însă Dumnezeu nu vrea să fim mereu undeva sus sau mereu undeva jos. Alternarea zilei și a nopții mărturisește despre acest lucru. Dumnezeu nu ne-a creat doar pentru a avea doar zi și fără noapte; mai degrabă, trebuie să avem o zi și apoi o noapte.

Fie ca noi să reflectăm cu rugăciune asupra porțiunii din 2 Corinteni 10:7-18 înaintea Domnului și să învățăm cum să ne comportăm în serviciul din biserică și cum să înaintăm în recâștigarea Domnului. Fie ca noi să-L cunoaștem pe Dumnezeu ca Dumnezeul măsurii și să cunoaștem măsura pe care El ne-a repartizat-o în slujba noastră.

Pe măsură ce ne îndeplinim slujba preoțească adusă Domnului, fie ca noi să ne cunoaștem limita, măsura noastră. Domnul este credincios în a stabili anumite restricții și limite în slujba noastră și nu ar trebui să le încălcăm sau să încercăm să le depășim.

Omul nostru natural vrea să fie fără limite, dar Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al măsurii. Fie ca noi să rămânem în limitele pe care Domnul ni le-a stabilit și fie ca noi să funcționăm în măsura pe care El ne-a repartizat-o.

Doamne Isuse, vrem să Te cunoaștem ca Dumnezeul măsurii. Arată-ne, Doamne, care este măsura noastră în slujba noastră de preoți. Fie ca noi să ne îndeplinim slujba preoțească adusă Domnului în măsura pe care Dumnezeul măsurii ne-a dat-o. O, Doamne, ne deschidem pe deplin Ție. Vrem să Te cunoaștem, să Te savurăm, să fim umpluți de Tine și să funcționăm în măsura noastră pentru zidirea bisericii. Dă-ne harul, Doamne, să funcționăm nu într-un mod nelimitat și nerestricționat, ci conform măsurii pe care ne-ai dat-o. Dă-ne harul și îndurarea să acceptăm restricțiile și limitările pe care ni le repartizezi în timp ce Te slujim. Vrem doar să fim de folos în mâinile Tale și să funcționăm în măsura noastră pentru zidirea bisericii. Amin, Doamne, îndură-Te de noi. Fie ca Tu să ne îndemni să Te slujim și, de asemenea, să fim încetiniți atunci când vrei. Fie ca noi să cooperăm pe deplin cu Tine, astfel încât Tu să poți câștiga o biserică zidită astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Our Priestly Service must Originate from God and be According to His Limitation, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 3 cu tema: Viața și clădirea în epistolele lui Petru, ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Suntem casa spirituală a lui Dumnezeu și preoția sfântă oferind jertfe spirituale

10/07/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, suntem o preoție sfântă, corpul coordonat de preoți, pentru a fi casa spirituală zidită, iar serviciul nostru preoțesc corporativ este de a vesti ca evanghelie virtuțile Celui care ne-a chemat, astfel încât să putem oferi jertfe spirituale plăcute lui Dumnezeu prin Isus Cristos.

Slavă Domnului pentru ceea ce face Domnul în noi și printre noi în viața de biserică de astăzi! Pe plan personal, l-am primit pe Domnul Isus prin regenerare și am fost regenerați de Dumnezeu cu sămânța incoruptibilă. Acum creștem în viață mâncându-L pe Domnul și bând laptele neprefăcut al Cuvântului.

Cooperăm cu Domnul pentru a trata orice probleme și obstacole și Îi permitem să strălucească asupra noastră și în noi pentru a expune orice împiedică viața Lui să crească în noi. Venim la Domnul în Cuvântul Său zi de zi nu doar pentru a citi Biblia și a-L cunoaște pe Domnul și planul Său, ci și mai mult, pentru a bea laptele neprefăcut al cuvântului lui Dumnezeu.

În calitate de credincioși în Cristos, hrana noastră este cuvântul lui Dumnezeu și voia lui Dumnezeu. Învățăm să-L contactăm în cuvântul Său și să bem laptele. Avem nevoie de laptele neprefăcut al cuvântului. În noi înșine, suntem plini de viclenie, răutate și tot felul de vorbe de rău și lucruri de genul acesta.

Prin urmare, pe partea negativă, lepădăm orice răutate, orice viclenie, ipocrizie, invidie și toate vorbele de rău. Lepădăm toate aceste lucruri și dezrădăcinăm orice răutate și viclenie. Pe partea pozitivă, venim la Domnul în Cuvântul Său pentru a bea laptele neprefăcut al cuvântului.

În cuvântul lui Dumnezeu, există laptele, laptele neprefăcut, pentru ca noi să-l bem și să fim hrăniți. Pe măsură ce Îl bem pe Domnul în cuvântul Său ca pe laptele neprefăcut, creștem în viață spre mântuire, căci gustăm și vedem că Domnul este bun. Amin, Domnul este bun pentru hrană și învățăm zilnic să-L mâncăm în cuvântul Său!

Putem mărturisi că Dumnezeu este bun pentru hrană, căci în cuvântul Său există laptele neprefăcut al cuvântului care ne face să creștem spre mântuire! Pe măsură ce creștem spre mântuire, suntem transformați, căci venim la Domnul ca o piatră vie și devenim, de asemenea, pietre vii pentru zidirea locuinței Sale.

Ceea ce avem aici este mai întâi regenerarea, apoi a bea laptele cuvântului, creșterea spre mântuire, suntem transformați și zidiți ca o casă spirituală. Rezultatul tuturor acestora, rezultatul mâncatului și băutului nostru personal a Domnului pentru a crește spre mântuire și a fi transformați, este că suntem preoția sfântă ca și casă spirituală zidită a lui Dumnezeu. Amin!

Suntem o rasă aleasă, o preoție împărătească și sfântă, o națiune sfântă, un popor câștigat să fie a Domnului

1 Petru 2:1-9 este o porțiune minunată din Cuvânt care dezvăluie cum lepădăm lucrurile negative și bem laptele Cuvântului, creștem spre mântuire, gustăm din Domnul, suntem transformați și zidiți ca pietre vii și devenim o casă spirituală, chiar o preoție sfântă.

Dacă noi, credincioșii în Cristos, suntem credincioși și sârguincioși să tratăm zi de zi orice lucru negativ, lepădându-l, și venim la Domnul în cuvântul Său pentru a bea laptele neprefăcut al cuvântului, are loc un proces metabolic în ființa noastră. Suntem transformați din lut sau țărână în pietre vii și, ca pietre vii, suntem zidiți ca o casă spirituală. Slavă Domnului!

1 Petru 2:9 ne spune că suntem o rasă aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor câștigat să fie a Domnului, ca să putem vesti virtuțile Celui ce ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. Slavă Domnului!

Am putea citi un astfel de verset și să fim uimiți de toate aceste lucruri, dar s-ar putea să nu înțelegem pe deplin ce înseamnă și cum se aplică la noi. Este important pentru noi să știm ce suntem noi, conform lui Dumnezeu.

Petru nu menționează cuvântul biserică în epistolele sale, dar versetele 5 și 9 din 1 Petru 2 se referă în mod clar la biserică. Suntem o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt și un popor câștigat să fie al Domnului.

Cuvintele seminție, preoție, națiune și popor sunt toate substantive corporative; ele nu se referă la credincioșii individuali ai bisericii, la corpul credincioșilor în ansamblu. Suntem o seminție aleasă; Dumnezeu ne-a ales dintre toți oamenii pentru a fi seminția Lui, o seminție aleasă.

Aceasta se referă la descendența noastră din Dumnezeu; nu suntem din Adam; ne-am născut în Adam, dar ne-am schimbat descendența – acum suntem din descendența lui Dumnezeu! Suntem o preoție, un corp de preoți, pentru a-L sluji pe Dumnezeu, a-I sluji lui Dumnezeu, a-L aduce pe Dumnezeu la om și pe om la Dumnezeu.

Nu suntem doar o preoție, ci o preoție împărătească, căci suntem atât preoți, cât și împărați pentru Dumnezeu. Aceasta se referă la slujirea noastră adusă lui Dumnezeu; nu mai slujim păcatului ca robi, ci Îl slujim pe Dumnezeu și domnim și stăpânim împreună cu El, așa cum Îi slujim.

Suntem o națiune sfântă; ca națiune, suntem sfinți, sfințiți pentru Dumnezeu, separați pentru El și în procesul de a fi saturați cu El. Aceasta se referă la faptul că suntem o comunitate pentru Dumnezeu; nu mai aparținem comunității omului vechi, nu aparținem acestei lumi, ci îi aparținem lui Dumnezeu și suntem poporul Lui acum, căci suntem o națiune sfântă. Slavă Domnului!

Suntem un popor câștigat ca posesie a Domnului; suntem prețioși pentru Dumnezeu, El ne prețuiește și a plătit cel mai mare preț pentru a ne câștiga. Suntem comoara lui Dumnezeu, posesiunea Lui particulară și deosebită.

Ca rasă aleasă, ne avem sursa în Dumnezeu. Ca preoție împărătească, suntem preoți împărătești, așa cum Cristos este Împăratul și Marele Preot, simbolizat de Melhisedec (Evrei 7:1-2, 26; Gen. 14:18).

Ca națiune sfântă și popor câștigat spre posesiune, suntem sfințiți în însăși natura noastră pentru a deveni comoara lui Dumnezeu, posesiunea Lui deosebită. În Tit 2:14 vedem că suntem un popor particular, ca posesiune a Lui unică; această expresie se găsește și în Deuteronom 7:6, 14:2 și 26:18.

Suntem un popor care este stăpânit în mod privat de Dumnezeu ca comoara Lui unică, deosebită (Exod 19:5) pentru a fi propria Lui posesiune. Slavă Domnului!

În primul rând, suntem o rasă aleasă, căci am fost aleși de Dumnezeu; apoi, suntem o preoție împărătească, apoi un neam sfânt și, în final, un popor câștigat spre posesiune.

Dumnezeu ne prețuiește foarte mult, căci în procesul mântuirii Sale organice, El Însuși Se introduce cu viața și natura Sa în noi pentru a ne face la fel cu Cristos în orice fel, așa că ne iubește pentru că devenim exact la fel ca El! Slavă Domnului!

Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai chemat din toate popoarele, semințiile și națiunile, să fim o rasă aleasă pentru Tine! Aleluia, aparținem rasei lui Dumnezeu, iar linia noastră de descendență este de la Dumnezeu! Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai făcut o preoție împărătească, un corp de preoți care Îi slujesc lui Dumnezeu și oamenilor! Aleluia, suntem preoți și împărați pentru Dumnezeu, atât administrându-L pe Dumnezeu, cât și domnind pentru Dumnezeu! Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai făcut o națiune sfântă, o națiune separată pentru Dumnezeu și saturată de elementul lui Dumnezeu! Aleluia, suntem o comunitate pentru Dumnezeu, căci suntem poporul sfânt al lui Dumnezeu! Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai făcut un popor câștigat ca posesie a Domnului, pentru a fi o posesiune câștigată în mod special de Dumnezeu și deținută de El ca comoară a Sa! Aleluia, suntem prețioși pentru Dumnezeu, căci El este în noi și este trăit din noi și ne prețuiește foarte mult! Te iubim, Doamne! Te lăudăm că ne-ai creat astfel de oameni! Vrem să vestim virtuțile Celui care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată!

Slujba noastră preoțească este de a vesti virtuțile lui Dumnezeu pentru a oferi jertfe spirituale plăcute lui Dumnezeu prin Isus Cristos

Când ne dăm seama ce suntem și cine suntem în ochii lui Dumnezeu, vom fi umpluți de apreciere față de Dumnezeu și, în același timp, vom realiza care este funcția noastră.

Suntem „o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor câștigat să fie al Domnului” (1 Petru 2:9) – seminția aleasă denotă descendența noastră din Dumnezeu; o preoție împărătească, slujirea noastră adusă lui Dumnezeu; neam sfânt, faptul că suntem o comunitate pentru Dumnezeu; și popor câștigat să fie al Domnului, prețul nostru înaintea lui Dumnezeu. Ce minunat!

Acum, ca neam sfânt, o preoție împărătească, avem o slujbă preoțească corporativă. Suntem o casă spirituală pentru Dumnezeu, ca să fim o preoție sfântă, pentru a oferi jertfe spirituale plăcute lui Dumnezeu prin Isus Cristos (v. 5).

Care este slujba noastră preoțească? Slujirea noastră preoțească corporativă este de a vesti ca evanghelie virtuțile Celui care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată (v. 9), ca să putem aduce jertfe spirituale plăcute lui Dumnezeu prin Isus Cristos (v. 5). Extraordinar!

Pe partea spirituală, creștem în viață și suntem zidiți ca o casă spirituală într-o preoție sfântă. Pe partea slujirii, suntem o preoție sfântă, chiar o preoție împărătească, care Îi slujește lui Dumnezeu. Suntem un corp coordonat de preoți care sunt zidiți în casa spirituală a lui Dumnezeu. Asta este biserica.

Slujirea noastră preoțească este corporativă, căci împreună vestim virtuțile Celui care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată, ca să putem aduce lui Dumnezeu jertfe spirituale plăcute Lui, prin Isus Cristos.

Aceasta implică faptul că suntem zidiți; slujirea noastră nu este individuală, ci corporativă. Nu viața spirituală trăită într-un mod individualist, ci viața spirituală trăită într-un mod corporativ poate împlini scopul lui Dumnezeu și poate satisface dorința Lui.

Pe de o parte, trebuie să-L contactăm personal pe Domnul și să bem laptele neprefăcut al cuvântului, ca să putem crește spre mântuire și să fim transformați. Pe de altă parte, însă, suntem zidiți ca o casă spirituală, într-o preoție sfântă, pentru a oferi jertfe spirituale plăcute lui Dumnezeu prin Isus Cristos.

Dumnezeu dorește să câștige o astfel de casă spirituală, biserica, ca locuință a Sa; El câștigă această casă cu noi și în noi.

Mai întâi, suntem născuți din nou (1 Petru 1:2), apoi creștem în viață fiind hrăniți cu Cristos ca laptele neprefăcut al cuvântului (2:1-4), și apoi suntem zidiți împreună cu frații noștri credincioși în casa spirituală a lui Dumnezeu (v. 5). Slavă Domnului!

Suntem o casă spirituală pentru Dumnezeu și o preoție sfântă; casa spirituală este pentru locuința lui Dumnezeu, iar preoția sfântă este pentru slujba lui Dumnezeu.

Pe de o parte, suntem o locuință corporativă în care Dumnezeu poate locui; pe de altă parte, suntem o preoție sfântă, chiar o preoție împărătească, pentru a-I sluji lui Dumnezeu. Și Îi slujim lui Dumnezeu nu într-un mod individualist, ci corporativ, ca o preoție.

Ce sunt jertfele spirituale pe care le aducem lui Dumnezeu, jertfe care sunt acceptabile pentru El? Conform economiei lui Dumnezeu din Noul Testament, jertfele spirituale pe care I le aducem lui Dumnezeu sunt mai întâi Cristos, apoi păcătoșii care sunt mântuiți și, în final, trupul nostru, laudele și lucrurile pe care le facem pentru Dumnezeu.

În primul rând, Îl oferim pe Cristos ca realitate a tuturor ofrandelor din tipurile reprezentative ale Vechiului Testament, așa cum sunt simbolizate de ofrande (ofranda arsă, ofranda de mâncare, ofranda de pace, ofranda pentru păcat și ofranda pentru abatere – vezi Levitic 1-5).

În al doilea rând, îi oferim lui Dumnezeu ca jertfe spirituale prin Cristos pe păcătoșii mântuiți prin predicarea evangheliei de către noi; îi oferim ca membre ale lui Cristos (Romani 15:16).

În al treilea rând, jertfele pe care I le oferim lui Dumnezeu sunt trupul nostru, laudele noastre și lucrurile pe care le facem pentru Dumnezeu (Evrei 13:15-16; Filipeni 4:18). Amin!

Zilnic Îl experimentăm pe Cristos și Îl savurăm ca realitate a tuturor ofrandelor și Îl oferim lui Dumnezeu ca jertfe spirituale pentru satisfacția Lui. Pe măsură ce predicăm Evanghelia celor din jurul nostru și aceștia sunt mântuiți, îi oferim lui Dumnezeu ca jertfe spirituale prin Isus Cristos, pentru ca ei să fie membre ale lui Cristos ca Trup al Său.

Când Îl lăudăm pe Domnul și ne oferim trupurile ca jertfă vie pentru adunările bisericii, oferim jertfele prin Isus Cristos pentru ca Dumnezeu să fie satisfăcut. Ce minunată slujbă preoțească corporativă avem!

Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, suntem o preoție sfântă, un trup coordonat al lui Cristos, pentru a fi casa spirituală a lui Dumnezeu! Amin, Doamne, crești în noi astăzi spre mântuire și transformă-ne în pietre vii pentru a fi zidiți împreună ca o casă spirituală în care Tu să locuiești și într-o preoție sfântă care să Te slujească. Amin, Doamne, ne exersăm duhul astăzi pentru a Te lua ca realitate a tuturor ofrandelor. Ne punem mâinile peste Tine și Te luăm ca realitate a ofrandei arse, a ofrandei de mâncare, a ofrandei de pace, a ofrandei pentru păcat și a ofrandei pentru abatere. Te oferim lui Dumnezeu ca jertfe spirituale acceptabile Lui. Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a vesti ca evanghelie virtuțile Celui care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată! Îi oferim pe păcătoșii pocăiți ca membre ale Trupului lui Cristos pentru a fi jertfe spirituale acceptabile lui Dumnezeu prin Isus Cristos! O, Doamne, ne oferim trupul, laudele noastre și lucrurile pe care le facem pentru Dumnezeu ca jertfe spirituale prin Isus Cristos! Aleluia, suntem o preoție sfântă și o casă spirituală a lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We’re God’s Spiritual House and the Holy Priesthood Offering up Spiritual Sacrifices, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 3 cu tema: Viața și clădirea în epistolele lui Petru, ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Predicăm evanghelia împărăției victorios pentru a fi călăreții calului alb

19/06/2025 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Evanghelia împărăției va fi predicată în tot pământul locuit ca mărturie pentru toate națiunile înainte de sfârșitul acestei epoci; predicarea evangheliei împărăției, semnificată de calul alb al primei peceți din Apocalipsa 6, va fi un semn al finalizării acestei epoci. Amin!

După cum citim în cartea Faptele Apostolilor, din care suntem o continuare astăzi, noi, cei care credem în Cristos, nu suntem doar cei care au primit evanghelia și au crezut în Domnul Isus, ci suntem și vestitorii evangheliei.

Am văzut ceva din cea mai minunată persoană din univers, L-am savurat și Îl revărsăm către alții oriunde mergem. Pe de o parte, Domnul Isus a venit să predice evanghelia împărăției și a făcut acest lucru în Evanghelii. Pe de altă parte, noi suntem continuarea Lui, duplicatul Lui și reproducerea Sa și vorbim același lucru astăzi.

Domnul a venit proclamând evanghelia împărăției, poruncindu-le tuturor oamenilor să se pocăiască pentru împărăția lui Dumnezeu. Și când a vorbit și a lucrat pe pământ, nu a făcut-o în Sine, prin Sine sau pentru Sine; a făcut aceasta una cu Dumnezeu, a lucrat prin Duhul și pentru venirea împărăției lui Dumnezeu Tatăl.

Cristos a fost pe deplin contopit cu Dumnezeu, una cu Dumnezeu, chiar în Dumnezeu; în timp ce era pe pământ, trăia și lucra în Dumnezeu, iar Dumnezeu se mișca și lucra în El.

Cristos a venit în slujirea Sa împărătească pentru a-Și stabili împărăția cerească și, în stadiul încarnării Sale, a făcut toate lucrurile și a vorbit toate lucrurile una cu Dumnezeu, prin Duhul lui Dumnezeu și pentru ca Dumnezeu Tatăl să fie glorificat și să aducă împărăția Sa.

Ce model este Trinitatea Divină pentru noi astăzi!

Pe măsură ce trăim viața creștină, slujim în viața de biserică și predicăm evanghelia împărăției pentru a mântui păcătoșii și a-i aduce în viața de biserică ca să zidim biserica ca Trup al lui Cristos, trebuie să facem toate lucrurile nu în noi înșine, prin noi înșine sau pentru noi înșine.

Trebuie să lucrăm una cu Cristos și chiar să facem lucruri în Trup, cu Trupul, prin membrele Trupului și pentru zidirea Trupului. Poate că suntem împovărați să slujim într-un anumit aspect al vieții de biserică sau al lucrării, dar pe măsură ce slujim, nu ar trebui să facem totul singuri; mai degrabă, în părtășie și coordonare, trebuie să-i aducem și pe alții în funcția lor.

Trupul este compus din multe membre și cu toții învățăm să funcționăm, chiar să ne aducem unii pe alții în funcția, astfel încât Trupul să se zidească împreună în dragoste.

Evanghelia împărăției va fi predicată pe întregul pământ locuit ca o mărturie tuturor națiunilor înainte de sfârșitul acestei epoci

În Matei 24:4-14, Domnul Isus ne-a dat o istorie reală despre evrei de la înălțarea lui Cristos până la sfârșitul acestei epoci, cei trei ani și jumătate ai necazului cel mare. El a profețit despre multe lucruri, iar unele dintre aceste lucruri s-au împlinit deja.

Dumnezeu este responsabil pentru realizarea multora dintre lucrurile pe care Domnul le-a profețit, dar la sfârșitul vorbirii Domnului, El a spus: „Și această Evanghelie a împărăției va fi propovăduită în tot pământul locuit ca o mărturie tuturor neamurilor. Și atunci va veni sfârșitul.” (Matei 24:14). Amin!

De partea Sa, Domnul face ceea ce trebuie să facă și, chiar dacă poate părea imposibil ca unele dintre lucrurile despre care a vorbit Domnul să se întâmple, Dumnezeu o va face. Situația lumii exterioare poate fi aranjată de Dumnezeul suveran pentru a aduce sfârșitul acestei epoci și El o va face.

Ceea ce trebuie să facem noi, de partea noastră, este să predicăm evanghelia împărăției. Evanghelia împărăției include evanghelia harului (Faptele 20:24), dar este mult mai mult, căci îi aduce pe oameni nu numai în mântuirea lui Dumnezeu, ci și în împărăția cerurilor (Apocalipsa 1:9).

Trebuie să predicăm nu doar evanghelia păcii și evanghelia harului, ci și mai mult, evanghelia împărăției. Astăzi, evanghelia păcii, a harului, a iertării păcatelor și a dragostei a fost predicată în multe locuri, dar cum rămâne cu evanghelia împărăției?

Evanghelia harului pune accentul pe iertarea păcatelor, pe răscumpărarea Domnului și pe viața veșnică, dar evanghelia împărăției pune accentul pe domnia cerească a lui Dumnezeu și pe autoritatea Domnului.

Astăzi trebuie să fim cei care Îl întronează pe Domnul în ființa noastră, luându-L ca Domn și Împărat unic, și trebuie să ne supunem tronului Său. Pe măsură ce strigăm: „O, Doamne Isuse”, Îl întronăm în noi, iar El este pe tron, în centrul ființei noastre.

Apoi, trebuie să ieșim să-i aducem pe alții în împărăția lui Dumnezeu predicând evanghelia împărăției.

Pe măsură ce predicăm evanghelia, scopul nostru nu este doar să mântuim păcătoșii, ci și mai mult, să-i aducem pe păcătoșii pocăiți în împărăția lui Dumnezeu pentru a fi sub autoritatea Lui și a crește în viața Lui, pentru a fi maturi în a-L exprima pe Dumnezeu și a-L reprezenta pe Dumnezeu.

Înainte de a veni necazul cel mare, înainte de finalizarea acestei epoci, evanghelia împărăției trebuie predicată în tot pământul locuit. Unii o vor respinge, în timp ce alții o vor accepta; noi trebuie pur și simplu să predicăm evanghelia împărăției în tot pământul locuit, ca o mărturie pentru toate neamurile, și atunci va veni sfârșitul.

Mulți se întreabă astăzi când va veni sfârșitul; Matei 24:14 ne oferă un indiciu: când evanghelia împărăției va fi predicată în tot pământul locuit. Noi, cei care credem în Cristos, putem grăbi întoarcerea Domnului predicând evanghelia împărăției în tot pământul locuit.

Putem scurta timpul până la finalizarea epocii pur și simplu vorbind această Evanghelie, evanghelia superioară. Fie ca noi să știm care este evanghelia împărăției și fie ca noi să-I permitem Domnului să ne împovăreze și să ne trimită pe tot pământul locuit să predicăm evanghelia împărăției, astfel încât mulți păcătoși răzvrătiți să poată fi făcuți cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu!

Acesta este cel mai puternic semn al finalizării epocii și trebuie să predicăm evanghelia împărăției pentru a aduce sfârșitul acestei epoci. Cine va face asta? Cine Îi va permite Domnului să se miște în ei, să vorbească în ei și să predice evanghelia în ei în tot pământul locuit?

Fie ca noi să ne ridicăm în viața de biserică din recâștigarea Domnului și să fim una cu Domnul pentru a predica evanghelia împărăției în tot pământul locuit ca o mărturie pentru a aduce sfârșitul acestei epoci!

Doamne Isuse, fie ca evanghelia împărăției să fie predicată în tot pământul locuit ca o mărturie pentru toate națiunile, pentru ca sfârșitul să vină! Amin, Doamne, Te întronăm în ființa noastră astăzi. Tu ești Domnul și Împăratul nostru. Așează-Ți tronul în centrul ființei noastre. Adu întreaga noastră zi, întreaga noastră ființă și tot ce are legătură cu noi sub autoritatea Ta. Tu ești Domnul nostru și ne ținem de Tine ca și Cap și ne supunem domniei Tale. Mergem împreună cu Tine, Doamne Isuse, să predicăm evanghelia împărăției în tot pământul locuit ca o mărturie. Amin, Doamne, fie ca toți sfinții din bisericile locale să fie una cu Cristos pentru a predica această evanghelie a împărăției ca o mărturie pentru toate națiunile! Da, Doamne, ne rugăm pentru mulți păcătoși răzvrătiți să se pocăiască, să fie mântuiți și să fie aduși în împărăția lui Dumnezeu! Câștigă împărăția Ta pe pământ astăzi! Extinde împărăția Ta în inima noastră și mărește împărăția Ta pe pământ! Fie ca evanghelia superioară să fie adusă pe fiecare continent, la toate națiunile, prin predicarea noastră a evangheliei împărăției!

Biruitorii predică evanghelia în mod victorios pentru a fi călăreții calului alb

În Apocalipsa 6:1-8:2 vedem cele șapte peceți, care reprezintă deschiderea sulului economiei și administrației lui Dumnezeu a pământului și a universului. Cristos, ca Mielul-Leu, este singurul calificat să deschidă sulul cu cele șapte peceți ale sale, iar prima dintre cele șapte peceți este un cal alb și călărețul lui (Apocalipsa 6:1-2).

Când a fost deschisă prima dintre cele șapte peceți, iată un cal alb, și cel ce ședea pe el avea un arc; Și i s-a dat o coroană și a ieșit biruitor și să biruiască. Ce înseamnă aceasta și cum se leagă acest lucru de noi? Calul alb și călărețul lui semnifică evanghelia predicată victorios pe tot pământul.

Un arc cu o săgeată este pentru luptă; călărețul calului alb, însă, are un arc fără săgeată, indicând faptul că săgeata a fost deja trasă și victoria a fost câștigată. Slavă Domnului, săgeata a fost deja trasă pentru a distruge inamicul și lupta lui Cristos pentru constituirea evangheliei păcii s-a încheiat și victoria este câștigată!

Acum călărețul calului alb are o coroană, semnificând faptul că evanghelia a fost încoronată cu gloria lui Cristos (2 Corinteni 4:4). Evanghelia pe care o predicăm astăzi nu este o evanghelie umilă, ci una victorioasă, căci evanghelia are o coroană, gloria lui Cristos!

Nu ne este rușine să predicăm evanghelia: suntem victorioși predicând evanghelia, căci evanghelia este încununată cu victoria lui Cristos! Pe măsură ce predicăm evanghelia împărăției în tot pământul locuit, suntem biruitorii Domnului pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ! Amin!

Scopul unic al lui Dumnezeu în această epocă este ca evanghelia să fie predicată, astfel încât biserica în calitate de Trup al lui Cristos să poată fi zidită pentru a finaliza Noul Ierusalim (Efeseni 3:8-11; Romani 1:1).

Noi astăzi trebuie să fim biruitorii care predică evanghelia victorios, ca și călăreți ai calului alb, pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu și a pune capăt acestei epoci. Biruitorii care predică evanghelia gloriei lui Cristos devin călăreții calului alb (Apocalipsa 6:2; 19:11, 13-14).

Cristos a câștigat victoria și acum noi stăm în victoria Sa, perpetuăm victoria Lui și proclamăm victorios evanghelia pentru a aduce mulți în împărăția lui Dumnezeu.

Nu ar trebui să ne simțim rușinați când predicăm evanghelia; singurul care se rușinează de Evanghelie este Satan, iar noi suntem una cu Domnul pentru a predica victorios evanghelia împărăției! A predica evanghelia este un lucru victorios, căci cei care predică evanghelia sunt biruitorii care călăresc calul alb.

Următoarele peceți dezvăluie un cal roșu (semnificând război), un cal negru (semnificând foamete) și un cal gălbui (semnificând moartea); acești patru cai aleargă până la sfârșitul epocii. Există o cursă cu patru cai până la sfârșitul acestei epoci, dar calul alb este victorios și preia conducerea.

Istoria omenirii este o istorie a războiului, a foametei și a morții, dar, în același timp, evanghelia este predicată victorios pentru a mântui mulți păcătoși și a-i aduce în împărăția lui Dumnezeu.

Pe măsură ce privim la situația exterioară de astăzi, trebuie să fim una cu Domnul, chiar dacă auzim de război și zvonuri de război, când vedem moartea răspândindu-se și predominând și când auzim că foametea are loc, pentru a putea predica evanghelia împărăției pe întregul pământ locuit.

De-a lungul generațiilor, evanghelia a continuat cu Cristos ca fiind Cel victorios. Fie ca noi să fim una cu El astăzi pentru a călări calul alb al evangheliei, stând în victoria lui Cristos, pentru a predica evanghelia și a aduce mulți păcătoși în împărăția lui Dumnezeu! Amin!

Interesul nostru unic în această epocă nu ar trebui să fie să ne îngrijim de nevoile noastre sau să acumulăm lucruri, să obținem o casă frumoasă și să avem o viață de familie bună.

Interesul nostru unic ar trebui să fie să fim una cu Domnul în a ne strădui să-i mântuim pe oameni pentru a zidi Trupul lui Cristos pentru ca împărăția lui Dumnezeu să vină pe pământ.

Trebuie să muncim și să ne câștigăm existența. Trebuie să avem grijă de atât de multe lucruri legate de existența noastră umană, de familia noastră și de oamenii din jurul nostru. Dar cu toții putem dedica timp Domnului, pentru interesul Său.

Dumnezeu dorește ca toți oamenii să fie mântuiți și să ajungă la deplina cunoaștere a adevărului (1 Timotei 2:4); noi, ca și credincioși în Cristos, avem aceeași dorință astăzi. Necredincioșii din jurul nostru își pot rezerva întotdeauna timp pentru a se distra și a face alte lucruri, dar noi Îl avem pe Dumnezeu ca amuzamentul și divertismentul nostru.

Îl savurăm pe Domnul, Îl iubim, ne pasă de interesul Lui și stăm în victoria Lui pentru a predica evanghelia împărăției în tot pământul locuit, pentru a fi biruitorii Lui care aduc sfârșitul acestei epoci și grăbesc revenirea Lui!

Fie ca noi să nu ne dăm dăm înapoi de la predicarea evangheliei, ci fie ca noi să fim pe calul alb pentru răspândirea evangheliei!

Pe măsură ce vedem cum războiul, moartea și foametea se răspândesc, fie ca noi să călărim victorioși pe calul alb al evangheliei și să fim biruitorii de astăzi care predică evanghelia împărăției pentru a pune capăt acestei epoci și a aduce împărăția lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, slavă Ție pentru că ai obținut victoria! Aleluia, Cristos a câștigat victoria și a constituit evanghelia, iar acum putem sta în victoria Lui pentru a predica evanghelia victorioși! Slavă Domnului, calul alb al evangheliei galopează victorios până la sfârșitul acestei epoci! Aleluia, săgeata a fost trasă pentru a distruge inamicul și acum putem predica evanghelia în victoria lui Cristos! Amin, Doamne, suntem una cu Tine astăzi pentru a predica evanghelia împărăției și a aduce mulți păcătoși în împărăția lui Dumnezeu! Lăsăm interesul nostru deoparte și ne îngrijim de interesul Tău pe pământ astăzi! Isus Cristos este Victorios și suntem una cu Cristos pentru a proclama victoria Sa și pentru a predica evanghelia! Amin, Doamne, fie ca noi să vedem că scopul unic al lui Dumnezeu în această epocă este de a predica evanghelia, astfel încât biserica în calitate de Trup al lui Cristos să poată fi zidită pentru a finaliza Noul Ierusalim! Fie ca noi să fim biruitorii care predicăm evanghelia gloriei lui Cristos, astfel încât să putem călări victorioși calul alb al evangheliei!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Preach the Gospel of the Kingdom Victoriously to be the Riders of the White Horse, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema, Să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 8 (Să predicăm evanghelia împărăției și să facem discipoli din națiuni) ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Urmăm modelul Trinității Divine pentru a face toate lucrurile în, prin și pentru Trup

18/06/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să urmăm modelul Trinității Divine pentru a face toate lucrurile nu în, prin sau pentru noi înșine, ci în, prin și pentru Trup, una cu Domnul, pentru ca împărăția Lui să vină.

În slujba Sa împărătească pentru stabilirea împărăției Sale cerești în stadiul încarnării Sale, Cristos, Fiul lui Dumnezeu, în calitate de centru al Trinității Divine, nu a făcut nimic pentru Sine însuși sau către Sine însuși, căci El a făcut totul prin Duhul lui Dumnezeu și pentru împărăția lui Dumnezeu Tatăl.

El este modelul nostru, iar astăzi trebuie să facem lucrurile nu în și pentru noi înșine, ci în Trup și pentru Trup. Amin! Ceea ce Dumnezeu dorește astăzi este să câștige împărăția Lui pe pământ; El vrea ca împărăția Lui să crească, să se dezvolte și să se manifeste pe pământ.

Dar împărăția lui Dumnezeu nu vine în exterior; este o împărăție spirituală care va avea o manifestare exterioară la sfârșit, când va fi pe deplin dezvoltată. Astăzi, Cristos este sămânța împărăției care este semănată în inima credincioșilor în Cristos; El crește în noi și se dezvoltă în noi pentru a deveni un domeniu în care Dumnezeu poate domni și guverna.

Țelul lui Dumnezeu este dezvoltarea deplină a împărăției lui Dumnezeu. Când a venit în Evanghelii, El a venit ca Semănător pentru a semăna pe Sine ca sămânță a împărăției în cei care sunt deschiși către El.

Apoi, în cartea Faptele Apostolilor, au fost mulți semănători, mulți credincioși regenerați care nu numai că aveau sămânța împărăției în ei, dar, mai mult decât atât, erau una cu Semănătorul pentru a semăna sămânța împărăției în mulți alții.

În Epistole vedem cum această sămânță crește și se dezvoltă; gena împărăției crește în inimile credincioșilor în Cristos până la maturitate. Recolta seminței împărăției este văzută inițial în mileniu, când biruitorii vor fi pârgile, iar apoi, pentru veșnicie, recolta deplină va fi Noul Ierusalim.

Dumnezeu va câștiga ceea ce își dorește – El va câștiga împărăția Lui, chiar creșterea, dezvoltarea și recolta deplină a împărăției Sale! Astăzi suntem în epoca harului, epoca bisericii, iar împărăția de astăzi este ascunsă, interioară și spirituală.

Trebuie să cooperăm cu Domnul nu doar în mod inițial, chemând Numele Lui, ci și mai mult, pe tot parcursul zilei și în toate zilele vieții noastre creștine, trebuie să-L lăsăm să crească în noi.

El trebuie să crească; noi trebuie să descreștem. În toate lucrurile, în toate situațiile și în lucrurile legate de viața noastră umană, trebuie să-L lăsăm pe Domnul să crească în noi și să-Și stabilească împărăția în noi.

Pentru aceasta, trebuie să-L savurăm și să-L experimentăm ca Medic care ne vindecă, ca Păstor care are grijă de noi cu dragoste și ca Domn al secerișului care ne trimite să secerăm recolta și să sporim împărăția Lui. Ce Cristos minunat avem! Și devenim creșterea Lui, reproducerea Lui și expresia Lui colectivă pe pământ!

Cristos Fiul a făcut toate lucrurile prin Duhul lui Dumnezeu pentru împărăția lui Dumnezeu Tatăl

Un aspect particular pe care îl vedem în legătură cu împărăția lui Dumnezeu este că Cristos, Împăratul ceresc, nu a făcut lucrurile prin Sine Însuși, prin Sine Însuși sau pentru Sine Însuși. Dimpotrivă, Cristos Fiul a făcut toate lucrurile prin Duhul lui Dumnezeu pentru ca împărăția lui Dumnezeu Tatăl să vină. Ce minunat!

Aici vedem modelul Trinității Divine. În slujba Sa împărătească pentru stabilirea împărăției Sale cerești în stadiul încarnării Sale, Isus Cristos – Fiul lui Dumnezeu – ca centru al Trinității Divine nu a fost în niciun prin El Însuși, pentru Sine însuși sau înspre Sine însuși. Dimpotrivă, tot ceea ce a făcut a fost prin Duhul lui Dumnezeu și pentru împărăția lui Dumnezeu Tatăl.

Vedem acest lucru în Matei 12:28, unde Domnul Isus, răspunzând evreilor care L-au acuzat că scoate demonii prin conducătorul demonilor, a spus că El scoate demonii prin Duhul lui Dumnezeu, pentru ca împărăția lui Dumnezeu să vină peste ei. Aceasta ne arată Trinitatea Divină în acțiune.

Când privim această imagine, vedem excelența divină, virtuțile divine și atributele divine, cum ar fi unitatea, smerenia, frumusețea și armonia.

Domnul Isus ar fi putut să le spună că El este Dumnezeu și că i-a scos pur și simplu pe demoni prin Sine însuși, ceea ce era adevărat, dar El a spus că prin Duhul lui Dumnezeu i-a scos pe demoni și împărăția lui Dumnezeu Tatăl a venit peste ei. Extraordinar! Ce priveliște minunată a Trinității Divine!

El vorbea cu fariseii care erau mândri, egoiști și individualiști; se considerau drepți și nu lucrau cu nimeni altcineva, chiar considerând că alții nu erau la înălțimea standardelor lor. Nu exista smerenie printre ei; mai degrabă, erau egoiști și căutători de sine.

Dar iată o persoană care, deși era condamnat de ei, făcea toate lucrurile nu în Sine, prin Sine sau pentru Sine, ci prin altul și pentru altul. Cristos a făcut toate lucrurile prin Duhul lui Dumnezeu și pentru împărăția lui Dumnezeu. El depindea de Dumnezeu Tatăl, făcea totul în unitate cu Tatăl și făcea toate lucrurile pentru ca împărăția lui Dumnezeu Tatăl să vină.

Și când făcea ceva, nu o făcea în Sine sau prin Sine, ci în și prin Duhul lui Dumnezeu. Acest lucru este atât de frumos. Arată excelența Trinității Divine. Cristos este centrul Trinității Divine, dar El nu ar face nimic de Sine sau pentru Sine.

Aceasta ne arată unitatea din Trinitatea Divină și frumusețea Trinității Divine. Ne arată excelența Trinității Divine.

Un alt verset care arată excelențele Trinității Divine este Evrei 9:14, unde ni se spune că Cristos S-a oferit pe Sine lui Dumnezeu Tatăl prin Duhul cel veșnic. Am putea crede că Cristos S-a oferit pe Sine Dumnezeu ca jertfă pentru păcatele noastre, dar Biblia ne spune că, chiar și în răstignirea Sa, Cristos a făcut toate lucrurile prin Duhul pentru Tatăl.

Sângele lui Cristos este veșnic eficace pentru noi astăzi și pentru totdeauna, căci Cristos Fiul S-a oferit pe Sine Dumnezeu Tatăl prin Dumnezeu Duhul. Acest sânge ne curăță conștiința de faptele moarte pentru a sluji Dumnezeului celui viu.

Aici vedem smerenia și lipsa de sine a Fiului, care nu a făcut nimic în Sine, prin Sine sau pentru Sine, ci prin Duhul lui Dumnezeu și pentru Dumnezeu Tatăl. Tot ce a făcut El nu a fost pentru Sine, ci pentru Tatăl, și tot ce a ieșit din El a mers la Tatăl, căci El nu a fost deloc singur, sau pentru Sine.

Ce model bun ne arată Domnul astăzi, ca să-L putem urma și să-L reproducem în duh în viața de biserică pentru împărăția lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, Te iubim și Te lăudăm! Te lăudăm pentru că faci toate lucrurile prin Duhul lui Dumnezeu și pentru ca Tatăl să fie mulțumit și satisfăcut. Aleluia, Fiul nu a făcut nimic de la Sine, prin Sine sau pentru Sine, ci prin Duhul lui Dumnezeu și pentru Tatăl! Îți mulțumim, Doamne Isuse, că nu ai trăit în Tine Însuți, prin Tine Însuți, pentru Tine Însuți și înspre Tine Însuți, ci ai făcut toate lucrurile prin Duh și pentru Tatăl! Slavă Domnului! Cât de minunate sunt excelențele divine, virtuțile și atributele Trinității Divine! Te lăudăm, Dumnezeule Triunic, pentru unitatea Ta, smerenia Ta, frumusețea Ta și armonia Ta! Aleluia, Cristos Fiul S-a jertfit lui Dumnezeu Tatăl prin Dumnezeu Duhul, iar noi putem aplica astăzi sângele Tău prețios și veșnic eficace! Ne închinăm Ție și Te lăudăm pentru că ne-ai arătat un astfel de model. Vrem să învățăm de la Tine, în viața de biserică de astăzi, să nu facem nimic în noi înșine, prin noi înșine sau pentru noi înșine, ci în Tine, prin Tine și pentru Tine!

Urmăm modelul Trinității Divine pentru a face toate lucrurile în Trup, prin Trup și pentru Trup, pentru împărăția lui Dumnezeu

Când citim Evangheliile și întregul Noul Testament și vedem că Fiul nu a făcut nimic în Sine Însuși, prin Sine Însuși sau pentru Sine Însuși, ci prin Duhul lui Dumnezeu și pentru împărăția lui Dumnezeu, trebuie să urmăm modelul Lor în viața de biserică de astăzi.

Această mișcare a Trinității Divine cu coordonarea divină ne arată armonia, frumusețea și excelența din Trinitatea Divină și este un model excelent și frumos pe care Capul l-a stabilit pentru coordonarea noastră ca membre ale Trupului Său.

Astăzi, noi, ca sfinți în viața de biserică, trebuie să urmăm modelul Trinității Divine în toate lucrurile pe care le facem, urmând aceeași cale pe care Fiul a urmat-o în acțiunile noastre. Trupul lui Cristos nu a fost zidit în mod adecvat printre noi din cauza lipsei unei coordonări adecvate.

În părtășia și coordonarea noastră în viața de biserică, trebuie să învățăm să facem toate lucrurile nu prin noi înșine sau pentru noi înșine, ci prin alții și pentru alții. Ar trebui să-L luăm pe Domnul Isus ca model și să ne comportăm exact ca și Capul nostru.

Pe măsură ce Îl considerăm Cap, creșterea vine de la El și creștem în toate lucrurile în El (Coloseni 2:19). Domnul a produs Trupul lui Cristos alcătuit din multe membre; noi toți suntem membre ale Trupului lui Cristos. Toate membrele Trupului trebuie să țină Capul și să învețe de la Cap în toate lucrurile.

Așa cum Domnul a trăit în această lume, așa ar trebui să trăim și noi astăzi. El nu a făcut nimic în Sine sau pentru Sine, ci a făcut toate lucrurile prin Duhul lui Dumnezeu și pentru împărăția lui Dumnezeu Tatăl care va veni. Trebuie să facem la fel.

În viața de biserică trebuie să facem lucrurile nu doar conform voinței lui Dumnezeu, ci chiar mai mult, în coordonare și părtășie cu ceilalți. Poate că avem o povară de la Domnul să slujim cu tinerii, cu adolescenții sau cu copiii, dar asta nu înseamnă că trebuie pur și simplu să mergem înainte și să facem ceea ce simțim că ar trebui să facem.

Mai degrabă, trebuie să avem părtășie cu sfinții, să ne rugăm împreună și să căutăm umplerea Domnului într-un mod proaspăt. Apoi, când facem ceva, ar trebui să o facem cu alții, prin alții și pentru alții, adică trebuie să facem toate lucrurile în Trup și pentru Trup.

Când Îl luăm pe Cristos ca viață și persoană pentru biserică, ca singurul om nou, permițându-I să trăiască în noi și să fie exprimat prin noi, vom face toate lucrurile în părtășie și coordonare, urmând modelul Trinității Divine în toate lucrurile.

Smerenia Domnului va fi exprimată prin noi, iar lipsa Sa de iubire de sine va fi a noastră atunci când ne vom exersa duhul pentru a fi un singur duh cu El.

Fie ca noi să-L luăm pe Domnul ca model, învățând să facem lucrurile nu în noi înșine, prin noi înșine sau pentru noi înșine, ci exersându-ne duhul pentru a fi una cu Domnul și în Trup. Pe partea personală, ne exersăm duhul pentru a fi una cu Domnul; pe partea colectivă, avem părtășie și ne coordonăm în Trup pentru a face toate lucrurile în Trup, prin Trup și pentru zidirea Trupului.

Acest lucru necesită multă experiență din partea noastră. Astăzi, Trupul lui Cristos nu este zidit în mod adecvat, deoarece încă facem lucruri în noi înșine și prin noi înșine, iar rezultatul este că noi câștigam ceva. O, Doamne!

Fie ca noi să cooperăm cu Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, care trăiește în noi, astfel încât să facem lucruri nu prin noi înșine, ci prin alții, și să facem lucruri pentru alții, nu pentru noi înșine. Cineva altcineva trebuie să fie beneficiarul lucrării noastre și altcineva trebuie să fie cel care face lucrarea, în timp ce noi rămânem în părtășie și coordonare cu Domnul.

Cele patru creaturi vii din Ezechiel 1 sunt o bună imagine a acestui lucru; ele erau unite, lucrând împreună, mergând împreună și făcând toate lucrurile împreună, totuși fiecare dintre ele mergea drept înainte, cooperând cu ceilalți în toate lucrurile.

Rezultatul a fost că mișcarea lui Dumnezeu pe pământ a fost rapidă ca fulgerul, împlinind scopul lui Dumnezeu și îndeplinind dorința inimii Sale. Fie ca noi să fim astfel de persoane astăzi. Fie ca noi să învățăm să avem părtășie și să ne coordonăm în Trup în toate lucrurile.

Fie ca noi să învățăm să ne deschidem situația către Trup, să avem părtășie cu sfinții și să ne exersăm duhul în toate lucrurile, astfel încât să facem toate lucrurile în duh și în Trup, prin duh și prin Trup și pentru împărăția lui Dumnezeu, pentru ca Trupul lui Cristos să fie zidit (Filipeni 1:2-4, 8; 2:25-28; 4:18).

Ceea ce facem nu ar trebui făcut doar de noi înșine, ci de alții; mai mult, ceea ce facem nu ar trebui să fie pentru noi înșine, ci pentru interesul, dreptul lui Dumnezeu pe acest pământ.

Doamne Isuse, vrem să învățăm din modelul Trinității Divine să facem toate lucrurile în Trup și pentru Trup. Salvează-ne de la a face lucruri în noi înșine, de unii singur sau pentru noi înșine în viața de biserică. Te luăm ca model al nostru. Te luăm ca fiind Capul, viața și persoana noastră. Te iubim și vrem să urmăm modelul Tău de a face toate lucrurile în duhul nostru, prin duhul nostru și pentru ca împărăția lui Dumnezeu să vină. Amin, Doamne, privim frumusețea, armonia și excelența Trinității Divine și Te luăm ca model al nostru. Ce model frumos și excelent a stabilit Capul pentru coordonarea noastră ca membre ale Trupului Său! Amin, Doamne, în viața de biserică vrem să avem o coordonare adecvată, astfel încât Trupul lui Cristos să poată fi zidit corespunzător. Fie ca să învățăm să facem lucrurile în viața de biserică nu în noi înșine, prin noi înșine sau pentru noi înșine, ci în Trup, prin Trup și pentru Trup, pentru ca împărăția lui Dumnezeu să vină! Amin, Doamne, fie ca tot ce facem să nu fie pentru noi înșine, ci pentru interesul și dreptul lui Dumnezeu pe acest pământ!