Biblia - Cuvântul lui Dumnezeu

Călătorii temporari pe pământ trăiesc viața altarului și a cortului în așteptarea Noului Ierusalim

25/03/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, care urmăm pașii credinței tatălui nostru Avraam, trebuie să trăim viața altarului și a cortului, luându-L pe Cristos viața noastră și biserica fiind trăirea noastră, realizând că nu aparținem acestei lumi, ci căminul nostru este Noul Ierusalim, orașul care are temelii! Amin!

Trebuie să-l păstrăm și să-L savurăm pe Cristos ca realitate a Sărbătorii Corturilor, fiind în realitatea ospățului cu Cristos și cu Cristos și, în același timp, trebuie să trăim o viață de consacrare Domnului, o viață de călătorie pe pământ și o viață în interesul lui Dumnezeu pe pământ, așteptând cu nerăbdare venirea Domnului, ca să putem fi cu El.

Noi, credincioșii în Cristos, suntem diferiți de ceilalți oameni din lume; ei pot mânca, bea, munci și pot participa la tot felul de activități și lucruri din lume, dar noi suntem poporul lui Dumnezeu, chiar și descendenții lui Avraam, iar țara noastră nu este aici pe pământ.

Suntem aici pe pământ pentru Domnul și vrem să ne concentrăm nu pe cariera noastră, familia noastră sau societatea în care trăim, ci pe Domnul Însuși. Întreaga noastră viață creștină nu este o viață de lucrare sau de a face lucruri pentru Dumnezeu; este o viață de ospătare.

Sărbătorim cu Domnul, în Domnul și împreună cu sfinții, poporul lui Dumnezeu. Dumnezeu a pregătit totul; El a trecut printr-un proces pentru a deveni Duhul atotinclusiv, dătător de viață, ca realitate a țării bune și El este totul pentru noi astăzi.

Dumnezeu a realizat mântuirea pentru noi pentru a ne aduce în poziția potrivită pentru a a-L savura pe Dumnezeu, El L-a pregătit pe Cristos ca dreptate a noastră și El este gata să ne împartă viața Sa. Atâta timp cât ne deschidem puțin către Domnul, El Se distribuie în noi ca viața noastră și totul al nostru. Zi de zi trebuie să rămânem sub distribuirea Domnului, permițându-I să se distribuie în noi.

Într-un fel, noi creștinii nu trebuie să facem nimic în exterior pentru Dumnezeu; pur și simplu trebuie să-L savurăm pe Domnul, să petrecem timp cu El și să ne împărtășim din El ca ospățul nostru, iar din această mâncare și băutură solidă a lui Cristos va avea ca rezultat o anumită lucrare pentru Domnul și pentru Domnul.

Ne vom osteni pentru Domnul, vom face multe lucruri în El și pentru El, dar tot nu vom fi noi, ci harul lui Dumnezeu, savurarea lui Dumnezeu ca har, care este cu noi. Fie ca noi să ținem ospățul zi de zi și să aducem bogățiile lui Cristos la adunările bisericii pentru a ne împărtăși din Cristosul atotinclusiv cu toate bogățiile Sale între sfinți și cu sfinți!

Trăim viața altarului și a cortului luându-L pe Cristos ca viața noastră și biserica în calitate de trăirea noastră

Un aspect al ținerii Sărbătorii Corturilor este că trăim în corturi aici pe pământ; trăim viața altarului și a cortului. În calitate de credincioși în Cristos, suntem descendenții spirituali ai tatălui nostru Avraam și astăzi trebuie să umblăm în pașii credinței lui Avraam.

Aceasta înseamnă că astăzi trebuie să trăim viața altarului și a cortului, luându-L pe Cristos ca viață și pe biserica în calitate de trăirea noastră (Rom. 4:12; Evr. 11:9; Geneza 12:7-8; 13:3-4, 18).

Avraam obișnuia să locuiască într-un cort, dar abia după Geneza 12:8 ni se spune că și-a întins cortul într-un fel anume. Când Iehova i s-a arătat lui Avraam, el a făcut două lucruri: a zidit un altar și și-a întins cortul, trăind viața altarului și a cortului.

Dacă vrem să trăim o viață a cortului pe pământ, trăind ca niște străini aici și așteptând Noul Ierusalim, trebuie să avem mai întâi viața altarului. Pentru a avea viața altarului, trebuie să fim sub apariția lui Dumnezeu. Nu ne putem consacra Domnului decât dacă El ni se arată mai întâi.

Altarul semnifică crucea în care Cristos a murit pentru ca noi să termină tot ceea ce este negativ și, de asemenea, semnifică consacrarea noastră; Cristos este adevărata noastră ofrandă arsă, oferindu-se pe Sine însuși pentru satisfacția lui Dumnezeu.

Pentru a avea viața altarului și a cortului, trebuie să avem apariția Domnului; când El ni se arată, indiferent unde suntem și ce facem, pur și simplu ne oprim și ne consacrăm Domnului. A ne consacra Domnului nu înseamnă că promitem să facem asta sau asta pentru El; consacrarea nu este dedicare.

În ebraică, consacrarea înseamnă să ne umplem mâinile; mai întâi, trebuie să avem mâinile goale, iar apoi Domnul le va umple cu Cristos. Aaron și fiii săi au fost consacrați de Moise în preoția lor; ei trebuiau să-și golească mâinile, iar Moise trebuia să le umple mâinile cu ofrande, un tip reprezentativ al lui Cristos.

A ne consacra înseamnă a ne goli mâinile; nu înseamnă să-i promitem Domnului că vom merge să predicăm Evanghelia pentru El și că vom citi Biblia de două ori într-un an, ci pentru a ne goli și a-i permite Domnului să ne umple. Nimeni nu se poate consacra de bunăvoie sau de la noi înșine; consacrarea este un rezultat al întâlnirii noastre cu Dumnezeu și a întâlnirii lui Dumnezeu cu noi.

Când Îl întâlnim pe Dumnezeu, când Îl vedem, suntem supuși. Avraam a fost supus când a avut apariția lui Iehova, iar Pavel a fost, de asemenea, pe deplin supus când Domnul i s-a arătat. Ori de câte ori venim la Dumnezeu și îl atingem, rezultatul este consacrare; doar ne dăm pe noi înșine lui Dumnezeu.

Îl lăsăm să ne umple, să ne îndrume și să facă tot ce dorește El să facă în noi. Ne oferim Domnului de bunăvoie, oferind nu doar zece la sută, ci totul; ne punem totul pe altar, fiind una cu Cristos ca ofrandă arsă, ca să fim mistuiți spre satisfacția lui Dumnezeu.

După ce consacrăm totul lui Dumnezeu, Dumnezeu încă știe că avem un trai pe pământ, așa că El ne dă ceva înapoi din ceea ce Îi oferim; prin urmare, trăim o viață a altarului și a cortului. După experiența altarului, trăim într-un cort și totul în cort a trecut prin altar.

După ce oferim totul pe altar, consacrându-ne lui Dumnezeu cu tot ce suntem și avem, Dumnezeu încă ne permite să păstrăm unele lucruri pe măsură ce trăim pe pământ pentru scopul Său.

Trăim pe pământ pentru scopul lui Dumnezeu și nu suntem stabiliți sau așezați aici – putem fi mișcați pentru mișcarea lui Dumnezeu atunci când El vrea să ne mișcăm.

Zidirea unui altar înseamnă că viața noastră este pentru Dumnezeu, că Dumnezeu este viața noastră și că sensul vieții noastre este Dumnezeu (Exod 40:6, 29; Psalmul 43:4; Lev. 1:3, 9). Nu există nimic pe acest pământ pentru noi; nu suntem aici pentru lucrurile de pe acest pământ. Trăim aici pe pământ pentru Dumnezeu, iar Dumnezeu este sensul vieții noastre.

Ca urmare a trăirii unei vieți de consacrare, a unei vieți de altar, trăim viața de călătorie pe pământ, viața de cort. Fie ca noi să venim zilnic la Domnul pentru a ne arăta proaspăt, astfel încât să trăim altarul și cortul.

Viața lui Avraam într-un cort a mărturisit că el nu aparținea lumii, ci, mai degrabă, a trăit viața unui străin pe pământ (Evrei 11:9-10, 15-16). Ridicarea unui cort este o expresie și o declarație a faptului că NU aparținem acestei lumi, ci, mai degrabă, aparținem unei alte țări. Suntem doar străini aici; noi trecem, iar locuința noastră eternă este Noul Ierusalim, orașul care are temelii.

Când avem apariția lui Dumnezeu, realizăm că nu este nimic pentru noi aici pe acest pământ; oamenii de pe pământ urmăresc succesul, strălucirea, bogățiile și faima, dar pentru noi Dumnezeu este suficient, pentru că Dumnezeu este sensul vieții noastre și Îl luăm pe Cristos ca fiind viața noastră și biserică fiind trăirea noastră.

Pământul este locuința noastră temporară – aici suntem doar călători. Ca adevărați descendenți ai lui Avraam (Gal. 3:7), noi, credincioșii în Cristos, ar trebui să fim călători pe pământ, mișcându-ne și întinzându-ne cortul așa cum a făcut el (Evrei 11:9, 13; 1 Pet. 2:11). Amin!

Lumea nu este demnă de noi; suntem ai lui Dumnezeu, avem o chemare cerească și avem o țară cerească! Avem un cort veșnic, așa că astăzi trăim într-un cort, construind mai întâi un altar ca urmare a arătării Domnului. Amin!

Doamne Isuse, vrem să umblăm astăzi pe pașii credinței lui Avraam, trăind viața altarului și a cortului. Amin, Doamne, vrem să avem apariția Ta. Apariția Ta este totul pentru noi. Nu vrem să trăim doar conform vechii cunoștințe despre Tine, ci în apariția Ta proaspătă, nouă, instantanee. Apariția ta ne face doar să ne consacram Ție. Amin, Doamne, vrem să Te întâlnim și să Te contactăm zi de zi. Te luăm ca fiind viața noastră și noi luăm biserica în calitate de trăirea noastră. Doamne, ne place să Te vedem față în față! Te iubim, Doamne, și ne dăm Ție. Zidim un altar și punem tot ce avem și suntem pe altar, căci Tu ești Cel mai de preț și Tu ești vrednic de dragostea noastră. Nu suntem nimic, Doamne, dar Tu ești totul al nostru. Viața noastră aici pe pământ este pentru Dumnezeu, Dumnezeu este viața noastră și sensul vieții noastre este Dumnezeu. Amin, Doamne! Locuim de bunăvoie astăzi într-un cort, urmându-Te oriunde vrei Tu ca noi să mergem. Doamne, lumea aceasta nu este vrednică de noi. Noi nu aparținem acestei lumi – aparținem unei alte țări și trăim aici pe pământ pentru Tine! Vrem să trăim viața altarului și a cortului, având apariția Ta proaspătă!

Fiind călători pe pământ, trăim în cortul vieții de biserică în așteptarea cortului suprem al întâlnirii, Noul Ierusalim

După ce Avraam a zidit primul său altar în Geneza 12:7, el a zidit un al doilea altar între Betel și Ai, care stau în contrast unul cu celălalt (v. 8). Și-a întins cortul între Betel de o parte și Ai de cealaltă parte. Betel înseamnă „casa lui Dumnezeu”, iar Ai înseamnă „un morman de ruine”.

Ca cei chemați, considerăm doar Betel, viața de biserică, ca fiind vrednică; totul este un morman de ruine. Aceasta este mărturia noastră de astăzi; ca călători pe pământ, trăim în cortul vieții de biserică și considerăm că lumea cu tot ce are de oferit ca pe un morman de ruine.

După cum a spus Paul în Fil. 3, considerăm toate lucrurile ca fiind pierderi din cauza excelenței cunoașterii lui Isus Cristos, Domnul nostru. Avem două opțiuni: fie Ai (un morman de ruine, un tip de lume), fie Betel (casa lui Dumnezeu, biserica).

Dacă ne uităm la lumea de astăzi cu politica, comerțul, problemele societale și corupția și imoralitatea, vedem că este corupție peste corupție, putrezire peste putreziciune, pentru că este un morman de ruine. Dar slavă Domnului, în viața de biserică savurăm prezența lui Dumnezeu, Dumnezeu locuiește cu noi și Dumnezeu este totul pentru noi.

Pe măsură ce savurăm apariția lui Dumnezeu în viața de biserică, trăim astăzi viața altarului și a cortului. Avraam a avut eșecurile lui, la fel ca și noi, și a fost părăsirea altarului și a cortului; cu toate acestea, la el a avut loc o recâștigare, iar recâștigarea este ceva ce ține de de întoarcere la altar și la cort cu chemarea numelui Domnului (Geneza 12:9-10; 13:3-4; Rom. 10:12-13; 12:1-2).

Avraam a alunecat în credință și a coborât în Egipt, unde a avut eșecul. Avem și eșecurile noastre; după ce ne-am consacrat Domnului și am fost absoluți pentru El, ne îndepărtăm de la El. Dar slavă Domnului, există o recâștigare! Dumnezeu este credincios în a ni Se arăta, iar apariția Sa ne face să construim un alt altar.

Calea de a fi recâștigați înapoi la Dumnezeu nu este hotărârea noastră, zelul nostru sau decizia noastră; este apariția Domnului și întoarcerea noastră la altar. Când Domnul ni se arată și ne arată cât de mult ne iubește și cât de bogat este El pentru noi, pur și simplu ne predăm din nou Lui.

Când chemăm numele Domnului, avem o recâștigare a altarului și a cortului. Fie ca noi toți să continuăm să chemăm numele Domnului, în ciuda eșecurilor noastre, ca să fim recâștigați la viața de altar și de cort în viața noastră creștină!

În cele din urmă, în Geneza 13:18, la Hebron, cortul lui Avraam a devenit un loc în care el avea părtășie cu Dumnezeu și unde Dumnezeu putea să aibă părtășie cu El. Pe măsură ce ne consacrăm Domnului și trăim ca fiind călători pentru interesul Său pe pământ, trăim viața altarului și a cortului, iar Dumnezeu vine să ne viziteze; cortul nostru este locuința lui Dumnezeu.

Cortul lui Avraam cu altarul zidit de el a fost o prefigurare a Cortului Mărturiei cu altarul zidit de copiii lui Israel în pustie (Exod 38:21). Avraam, străin și călător, aștepta cu nerăbdare cetatea care are temelii, al cărei arhitect și ziditor este Dumnezeu (Evr. 11:9-10, 12-16).

Cortul lui Avraam era o miniatură a Noului Ierusalim, cortul suprem al lui Dumnezeu (Geneza 9:26-27; 12:8; 13:3; 18:1; Apoc. 21:2-3). Ca cei care țin astăzi Sărbătoarea Corturilor, trăim viața altarului și a cortului, pentru că trăim în cortul vieții de biserică și așteptăm finalizarea sa ultimă – Noul Ierusalim (1 Tim. 3:15; Lev. 1:1; Evr. 11:10).

Noul Ierusalim este „Cortul Întâlnirii” suprem. Trăim astăzi într-un cort, ca călători, trăind pentru interesul Domnului și așteptăm Cortul Întâlnirii supreme, Noul Ierusalim! Amin!

Sărbătoarea Corturilor este savurarea Noului Ierusalim, care va fi finalizat mai întâi pentru a fi primele roade în împărăția milenară ca răsplată pentru biruitori și apoi finalizat în cele din urmă pentru a fi în noul cer și noul pământ ca savurare deplină a mântuirii depline a lui Dumnezeu pentru toți credincioșii perfecționați. Amin!

Fie ca să realizăm că suntem călători astăzi, trăim în cortul vieții de biserică până când ajungem și devenim „Cortul Întâlnirii” suprem, Noul Ierusalim, unde Dumnezeu și omul locuiesc reciproc pentru eternitate!

Doamne Isuse, Te iubim și ne dăm Ție astăzi. Tu ești viața noastră. Tu ești sensul vieții noastre. Nu aparținem lumii; trăim o viață ca niște străini pe pământ, pentru că comunitatea noastră este în ceruri. Amin, Doamne Isuse, suntem călători pe pământ, ne mișcăm și ne întindem cortul ca să Te urmăm. Te luăm ca fiind viața noastră și luăm biserica în calitate de trăirea noastră. Recunoaștem că tot ceea ce este contrar vieții de biserică este doar un morman de ruine. Doamne, Îți dăm trăirea noastră zilnică. Vrem apariția Ta azi. Vrem să chemăm numele Tău. Ne place să fim cu Tine și să Tu să fii cu noi, astfel încât să putem avea părtășie împreună. Amin, Doamne, în timp ce trăim în cortul vieții de biserică, așteptăm desăvârșirea ei supremă – Noul Ierusalim! Vrem să trăim viața altarului și a cortului până când savurăm primele roade în veacul viitor și vom intra în savurarea deplină a mântuirii lui Dumnezeu pentru toți credincioșii perfecționați în și ca Noul Ierusalim! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Pilgrims on Earth Live the Life of the Altar and the Tent waiting for New Jerusalem, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 8 (Cristos ca fiind Sărbătoarea Corturilor și ca fiind Duhul care curge din credincioși ca râuri de apă vie) ziua 3, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Trăim în realitatea Sărbătorii Corturilor până când vom intra în odihna Noului Ierusalim

24/03/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Realitatea Sărbătorii Corturilor este un timp de savurare în amintirea modului în care l-am experimentat pe Dumnezeu și cum a trăit Dumnezeu în noi, iar acest ospăț se finalizează în Noul Ierusalim, tabernacolul lui Dumnezeu cu omul, unde Îl savurăm pe Dumnezeu pentru eternitate! Aleluia!

Viața noastră creștină este o viață de ospăț cu Domnul și cu Domnul și, atunci când venim împreună cu sfinții, continuăm să ne ospătăm din Domnul în mod colectiv. Amin!

Așa cum copiii lui Israel aveau trei sărbători principale rânduite de Dumnezeu când toți bărbații trebuiau să meargă la Ierusalim și să aibă o sărbătoare lui Dumnezeu, tot așa și noi, credincioșii în Cristos, avem sărbători rânduite de Dumnezeu când trebuie să ne adunăm și să Îl savurăm pe Dumnezeu cu sfinții și cu Dumnezeu. Aleluia!

Prima dintre sărbătorile rânduite de Dumnezeu a fost sărbătoarea Paștelui, care a fost o amintire a modului în care Dumnezeu i-a eliberat din Egipt prin intermediul Paștelui. Ei au trebuit să omoare mielul, să împrăștie sângele pe stâlpii ușii și să mănânce mielul împreună cu azime și ierburi amare.

Cristos este Mielul lui Dumnezeu și S-a dat pe Sine însuși pentru răscumpărarea noastră; credința noastră în lucrarea răscumpărătoare a lui Cristos este inițierea vieții noastre creștine. Când credem inițial în Domnul Isus, Îl primim și Îl mâncăm ca Paște și intrăm într-o viață de ospăț cu Domnul.

Acum, zi de zi, putem aplica sângele prețios al Domnului în timp ce ne mărturisim păcatele, iar El este credincios și drept să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate. Aleluia! Îl putem savura pe Cristos ca fiind realitatea sărbătorii Paștilor zi de zi în experiența noastră.

Ultima sărbătoare a anului din calendarul evreiesc este Sărbătoarea Corturilor, în care toți bărbații trebuiau să se adună și să locuiască în corturi, tabernacule, timp de o săptămână, și să sărbătorească împreună cu Domnul și unii cu alții. Fiecare trebuia să-și aducă surplusul ostenelii asupra țării și să-l savureze, să-l împartă cu Dumnezeu și cu cei care erau săraci și să se ospăteze împreună. Amin!

Pe măsură ce ne adunăm la conferințe, întâlniri de omogenizare, instruiri și alte adunări mai mari, trebuie să avem atitudinea de a veni la o sărbătoare. Suntem omogenizați împreună de Domnul în Trup, așa cum israeliții au fost omogenizați la sărbătoare și noi sărbătorim împreună cu Domnul și cu sfinții. Aleluia!

Întreaga noastră viață creștină este un ospăț și trebuie să ținem ospățul zi de zi atât personal cât și corporativ. Trăim mâncându-L pe Domnul și împărtășindu-ne din bogățiile Lui și ne ospătăm cu El și cu sfinții împreună când ne adunăm împreună.

Realitatea Sărbătorii Corturilor: Savurăm și ne amintim cum L-am experimentat pe Dumnezeu și cum a trăit Dumnezeu în noi

Realitatea Sărbătorii Corturilor este un timp de savurare în amintirea modului în care l-am experimentat pe Dumnezeu și a modului în care a trăit Dumnezeu în noi. Când ne adunăm să ne ospătăm din Domnul, ne amintim cum L-am experimentat pe Dumnezeu și cum a trăit Dumnezeu în noi.

Copiii lui Israel au trebuit să-și amintească cum i-a salvat Dumnezeu din Egipt, cum a despărțit Marea Roșie pentru ca ei să o traverseze, cum Dumnezeu a transformat apele amare în ape dulci, cum a avut grijă de ei în timpul călătoriei lor în pustie și cum i-a adus până la țara bună.

Au trebuit să-și amintească de multele lucruri minunate pe care le-a făcut Dumnezeu pentru ei și, de asemenea, să-și amintească vremurile în care s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și cum a venit El să facă față răzvrătirii lui Miriam, răzvrătirii lui Core și a poporului său și răzvrătirii întregului popor care au fost înșelați de raportul rău al celor zece iscoade.

Copiii lui Israel au avut o istorie bogată din care au putut învăța foarte multe și care le-a arătat ce fel de Dumnezeu au avut și cum au experimentat strămoșii lor grija, dragostea, pedeapsa și iertarea lui Dumnezeu.

Ei și-au amintit, de asemenea, cum a locuit Dumnezeu într-un tabernacul, pentru că El l-a instruit pe Moise să construiască un tabernacul pentru ca El să aibă o casă pe pământ cu poporul Său (Exod. 40:18-38). Dumnezeu locuia în Sfânta Sfintelor, iar omul putea să se apropie de Dumnezeu prin intrarea marelui preot în Sfânta Sfintelor. Acolo, în Sfânta Sfintelor, Dumnezeu s-a întâlnit cu poporul Său și le-a vorbit, dezvăluindu-le dorința inimii Sale și intenția Sa.

Trebuie să ne amintim și să Îl savurăm pe Dumnezeu și trebuie să avem o amintire bogată a modului în care l-am experimentat pe Dumnezeu și a trăit Dumnezeu în noi și cu noi. Dumnezeu ne-a mântuit din lume cu o mână puternică și ne-a răscumpărat din felul nostru de viață anterior (Efeseni 4:22; 1 Petru 1:18).

Dumnezeu a împărțit viața Sa divină în noi și ne-a dus prin apele botezului pentru ca noi să fim o creație nouă și să trăim în înviere. Chiar dacă ne-am răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și am cârtit înaintea Sa, El încă era cu noi, hrănindu-ne și ducându-ne tot drumul prin pustie, pentru ca El să ne aducă la savurarea lui Cristos atotinclusiv ca țară bună.

Trebuie să ne amintim cum Domnul transformă apele amare în dulci când îl aplicăm pe Cristosul crucificat în situația noastră. Cât de minunat este când nu mai suntem amărâți în ființa noastră, deși apele din mediul nostru pot fi încă amare, pentru că avem pe Cristos crucificat aplicat ființei noastre pentru a ne schimba în însăși constituția noastră!

Zilnic Îl putem mânca pe Cristos și să ne împărtășim cu El ca mana noastră, hrana noastră, pentru ca noi să continuăm călătoria noastră creștină. El este pâinea vieții pentru noi, chiar și pâinea adevărată care s-a coborât din cer, pâinea pe care Dumnezeu ne-o dă ca să mâncăm, să ne împărtășim și cu care să fim săturați, ca să trăim datorită Lui (Ioan 6:48-51, 57).

Trebuie să ne amintim că astăzi Dumnezeu locuiește în noi și, de asemenea, locuiește în biserică, pentru că astăzi Dumnezeu este într-un tabernacul printre noi, în viața mobilă a bisericii, pentru ca El să fie dus în fiecare parte a pământului și stabilit acolo (Efeseni 2:21-22). Aleluia!

Trebuie să ne amintim cum l-am experimentat pe Dumnezeu și cum a trăit Dumnezeu în noi. De asemenea, trebuie să ni se reamintească cum ne-am răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și El a venit să ne trateze; El se comportă cu noi conform dreptății Sale și ne iartă când ne pocăim și ne întoarcem la El (Prov. 3:11-12; Evr. 12:4-11).

O, ce Cristos avem! Ce Dumnezeu avem! Trebuie să avem o amintire atât de bogată despre cum l-am experimentat pe Dumnezeu și L-am savurat pe Cristos și cum a trăit Dumnezeu în noi zi de zi!

Avem această amintire bogată nu pentru a ne lăuda sau a ne înălța pe noi înșine sau pe oricine altcineva, ci pentru a-L lăuda pe Domnul și pentru a aduce bisericii bogățiile lui Cristos experimentate de noi pentru zidirea bisericii!

Când toți aducem experiența noastră bogată a lui Cristos la adunările bisericii și avem realitatea Sărbătoarei Corturilor printre noi, biserica este zidită și Cristos este etalat și manifestat din belșug printre noi! O, ce ospăț este acesta!

Doamne Isuse, vrem să avem realitatea Sărbătorii Corturilor, având un timp de savurare în amintirea felului în care l-am experimentat pe Dumnezeu și cum a trăit Dumnezeu în noi! Slavă Ție, dragă Doamne, că ne-ai răscumpărat devenind Mielul lui Dumnezeu pentru ca noi să fim stropiți cu sângele Tău, să Te mâncăm și să ne întărim ca să ieșim din lume! Aleluia, Cristosul nostru ne-a dus pe tot drumul prin apele botezului pentru ca noi să fim salvați din lume și să trăim în noutatea vieții. Mulțumim, dragă Doamne, că ai venit în situația noastră ca să transformi apele amare în ape dulci, aplicându-Te ca fiind Cristosul crucificat la situația noastră. Ne amintim de Tine, dragă Doamne, căci Tu ești hrana noastră zilnică; Tu ești mana noastră, hrana care se coboară din cer pentru ca noi să Te mâncăm și să ne împărtășim din Tine și să trăim datorită Ție! Ce Cristos bogat avem! Cât de privilegiați suntem să-L savurăm pe Cristos și să-L experimentăm pe Dumnezeu în viața noastră de zi cu zi! Slavă Domnului, Dumnezeul nostru locuiește printre noi într-un tabernacul și putem să venim la Sfânta Sfintelor cu îndrăzneală pentru a atinge tronul harului! Slavă Domnului!

Ne amintim că suntem încă în pustie și trebuie să intrăm în odihna Noului Ierusalim, în tabernaculul etern și în împlinirea Sărbătorii Corturilor

Evr. 11:9-10 ne spune cum Avraam a locuit ca străin în țara făgăduinței ca într-o țară străină, făcându-și casa în corturi cu Isaac și cu Iacov, moștenitorii p romisiunii. Avraam a așteptat cu nerăbdare orașul care are temelia, al cărui Arhitect și Ziditor este Dumnezeu.

Astăzi, când ținem Sărbătoarea Corturilor, trebuie să ne amintim că suntem încă într-un tabernacul, într-un tabernacul și că Dumnezeu este, de asemenea, într-un tabernacul, în viața de biserică, dar așteptăm cu nerăbdare tabernaculul etern, Noul Ierusalim! Amin!

Savurarea noastră din Cristos astăzi ca Sărbătoarea Corturilor, în adunarea noastră corporativă pentru a ne omogeniza pentru a savura bogățiile lui Cristos ca produse ale țării bune, ne amintește că suntem încă în pustie și trebuie să intrăm în odihna Noului Ierusalim, care este tabernaculul etern (Apoc. 21:2-3). Amin!

Noul Ierusalim este cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc (Evr. 12:22), Ierusalimul de sus (Gal. 4:26), cetatea sfântă (Apoc. 21:2; 3:12), pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru poporul Său (Evr. 11:16) și tabernaculul lui Dumnezeu, în care Dumnezeu va locui cu omul pentru eternitate (Rev. 3).

Pe măsură ce ținem Sărbătoarea Corturilor, ni se reamintește că încă trăim într-un tabernacul și astăzi și Dumnezeu încă locuiește într-un tabernacul, dar așteptăm cu nerăbdare orașul care are temeliile, al cărui Arhitect și Ziditor este Dumnezeu. Aleluia!

Chiar și în epoca viitoare, epoca împărăției, biruitorii vor trăi în corturi, nefiind încă așezați, până când Noul Ierusalim va fi pe deplin pregătit ca mireasă. Aleluia! Iar Noul Ierusalim, deși este orașul lui Dumnezeu, este numit și tabernaculul lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu va locui împreună cu oamenii.

Chiar și atunci când intrăm în Noul Ierusalim devenind Noul Ierusalim, vom avea încă o amintire eternă a felului în care L-am experimentat pe Dumnezeu și cum a trăit Dumnezeu în noi și cum obișnuiam să trăim într-un tabernacul pe pământ, fiind străini și călători pe pământ, trăind pentru Dumnezeu și Dumnezeu trăind în noi. Aleluia!

Sărbătoarea Corturilor va fi savurarea Noului Ierusalim în noul cer și noul pământ; aceasta va fi adevărata finalizare a întregii recolte din experiența noastră cu Dumnezeu. Astăzi Îl experimentăm pe Dumnezeu aici și colo, dincolo și dincolo, dar în acea zi vom fi pe deplin în El și El va fi pe deplin în noi!

Astăzi suntem pe pământ, trăim de-a lungul vieții umane ca locuitori ai pământului, cei care locuiesc în corturi și care locuiesc pe acest pământ. În timp ce ne facem cortul, trăind pe pământ, Dumnezeu vrea să ne amintim că suntem aici tocmai în trecere; ne îndreptăm către un țel, la fel ca Avraam.

Așteptăm cu nerăbdare orașul care are fundații, al cărui Arhitect și Constructor este Dumnezeu. Noul Ierusalim va fi locuința noastră eternă, cetatea sfântă și acea cetate va fi numită și tabernaculul lui Dumnezeu. Astăzi, în timp ce călătorim prin pustie, totul este uscat în jurul nostru, așteptăm cu nerăbdare Noul Ierusalim, orașul apei și al rezervei bogate.

Trecem temporar prin călătoria noastră pământească prin această sălbăticie și ne căutăm destinația – orașul cu temelia! Fie ca noi să nu ne punem speranța în lucrurile de pe acest pământ și nici să nu prindem rădăcini aici, ci să fim gata să ne mișcăm una cu Domnul pentru interesul Său pe pământ astăzi.

Noul Ierusalim este numit Tabernaculul lui Dumnezeu, deoarece biruitorii din prima etapă a Noului Ierusalim își amintesc cum au locuit și ei în corturi. Ei trăiau pe pământ ca străini și călători și așteptau cu nerăbdare tabernaculul etern, orașul zidit de Dumnezeu, locuința reciprocă a lui Dumnezeu și a omului.

Slavă Domnului, când locuim astăzi pe pământ, locuim în tabernaculul lui Dumnezeu și așteptăm cu nerăbdare Noul Ierusalim, locuința eternă a lui Dumnezeu și a omului, pentru ca noi să Îl savurăm pe Dumnezeu și să-L experimentăm și să locuim cu El pentru eternitate!

În Noul Ierusalim vom ține Sărbătoarea Corturilor pentru eternitate cu deplină savurare și satisfacție. Pentru eternitate ne vom aminti cum trăiam în corturi și cum trăia Dumnezeu într-un tabernacul și cum eram străini și străini. Amin!

Noul Ierusalim va fi finalizat mai întâi pentru a fi primele roade în împărăția milenară ca o răsplată pentru biruitori și apoi va fi finalizat în cele din urmă pentru a fi în noul cer și noul pământ ca savurare deplină a mântuirii depline a lui Dumnezeu pentru toți credincioșii desăvârșiți!

Aleluia, pentru eternitate vom ține Sărbătoarea Corturilor în și ca Noul Ierusalim, savurându-L pe Dumnezeu și amintindu-ne cum l-am experimentat pe Dumnezeu și cum a trăit Dumnezeu în noi!

Doamne Isuse, Te lăudăm și vrem să Te savurăm astăzi în timp ce locuim aici pe pământ. Ne dăm seama că astăzi ne aflăm într-un tabernacul temporar, pentru că locuința noastră eternă este în Dumnezeu, Noul Ierusalim! Amin, Doamne, chiar dacă locuim astăzi pe pământ și ne întâlnim cu sfinții pentru a ține în duh Sărbătoarea Corturilor, ni se reamintește că astăzi locuim doar în corturi și Noul Ierusalim este casa noastră! Aleluia, în timp ce călătorim prin pustia pământului astăzi, așteptăm cu nerăbdare ca Noul Ierusalim să intrăm în odihna lui, pentru că cetatea sfântă va fi tabernaculul nostru etern! Da, Doamne, așteptăm cu nerăbdare cetatea care are temelia, al cărui Arhitect și Ziditor este Dumnezeu! Vrem să trăim un singur duh cu Tine astăzi. Vrem să Te savurămși să Te experimentăm, luându-Te ca viața noastră, ca sursă de viață și ca domiciliul nostru. Amin, Doamne, când trăim pe pământ ca străini și străini, așteptăm cu nerăbdare tabernacolul etern, cetatea zidită de Dumnezeu, Noul Ierusalim! Slavă Domnului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Live in the Reality of the Feast of Tabernacles until we enter the Rest of New Jerusalem, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 8 (Cristos ca fiind Sărbătoarea Corturilor și ca fiind Duhul care curge din credincioși ca râuri de apă vie) ziua 2, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl savurăm zilnic pe Duhul dătător de viață în Cuvânt pentru a-L mânca pe Cristos ca pâine a vieții

21/03/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Domnul Isus a venit ca pâinea vieții și noi Îl putem mânca în cuvântul Său; mijlocul prin care noi îl primim pe Domnul ca pâinea vieții este cuvântul vieții – trebuie să ne exersăm duhul pentru a ne ruga asupra Cuvântului lui Dumnezeu și a digera cuvântul, astfel încât să savurăm Duhul dătător de viață și să trăim datorită Cristosului pe care îl mâncăm.

Dacă citim cu atenție capitolul 6 din Evanghelia după Ioan, vom avea o impresie profundă că Domnul Isus este nu numai Domnul și Mântuitorul nostru, ci chiar mai mult, hrana noastră – El este pâinea vieții. În acest capitol, vedem că Domnul Isus este pâinea vieții, pâinea care a coborât din cer, pâinea vie, pâinea adevărată și pâinea lui Dumnezeu.

El este Dumnezeu încarnat pentru a fi hrana noastră. Și El este pâinea vieții pe care să o mâncăm; El ne dă carnea Sa ca s-o mâncăm și sângele Său ca să-l bem.

Aceasta nu înseamnă că trebuie să mâncăm fizic ceva din carnea și sângele Domnului, ci, în duh, trebuie să credem în Domnul și să primim ceea ce El a făcut pentru noi pe cruce. Credem în lucrarea Sa răscumpărătoare de pe cruce și El vine în noi ca pâinea vieții.

Faptul că El își dă carnea și sângele pentru mâncarea și băutura noastră arată că Domnul a trebuit să treacă prin moarte și înviere. Prin moarte, El a realizat răscumpărarea și, în învierea Sa, El a devenit un Duh dătător de viață pentru a distribui tot ceea ce El este în ființa noastră ca viața și resursa noastră de viață.

Acum Cristos nu este doar Cel răstignit, ci și mai mult, El este Cristosul înviat, Cristosul care este Duhul dătător de viață. Carnea nu folosește nimic; cuvântul pe care ni-l spune El este duh și este viață. Amin!

Nu trebuie să mâncăm carnea fizică a Domnului sau să bem sângele Său fizic; trebuie să mâncăm cuvintele Lui, căci cuvintele Lui sunt duh și sunt viață. Astăzi Domnul este Duhul, iar Duhul este întrupat în Cuvânt; când venim la Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să ne exersăm duhul pentru a-L mânca fiind Domnul în Cuvântul Său.

Când îl mâncăm pe Cristos ca fiind pâinea vieții mâncând cuvintele Sale, trăim datorită Lui. Suntem hrăniți cu El, El devine însăși constituția noastră și trăim din ceea ce mâncăm.

Fie ca noi să fim cei care zi de zi își exersează duhul pentru a-L savura pe Domnul în Cuvânt, atingându-L pe Domnul ca Duh dătător de viață în Cuvântul Său, astfel încât El să poată împărți viață în fiecare porțiune a ființei noastre și să fim hrăniți, hrăniți și capabili să trăim pe Cristos pentru mărirea Sa pe pământ.

Așa cum Tatăl cel viu L-a trimis pe Fiul și Fiul a mâncat cuvintele Tatălui și a trăit datorită Tatălui, tot așa și noi, credincioșii în Cristos, trebuie să mâncăm cuvintele Domnului și să fim constituiți cu El, pentru ca astăzi să trăim datorită Lui. Amin!

Îl atingem și-L savurăm pe Duhul dătător de viață din Cuvânt pentru a-L primi și a-L savura pe Cristos ca pâine a vieții

Dacă am fi fost ucenicii Domnului din preajma Lui și am auzi cuvintele Domnului din Ioan 6, în special cele referitoare la nevoia noastră de a mânca carnea Sa și de a bea sângele Lui, sau altfel nu avem nicio porțiune cu El, am fi, de asemenea, destul de nedumeriți și chiar destul de supărați.

Dar slavă Domnului pentru Ioan 6:63, care spune clar: „Duhul este cel care dă viață, trupul nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh și viață. Aceasta arată că Domnul Isus este astăzi Duhul care dă viață și noi Îl putem mânca ca fiind pâinea vieții (v. 48) mâncând cuvintele Lui pentru a atinge și a savura Duhul dătător de viață.

Dacă nu atingem Duhul în Cuvântul lui Dumnezeu, nu putem primi viață. Biblia nu este doar o carte cu litere albe și negre, și nici nu este doar o compilație a multor cărți și scrisori scrise de oameni spirituali care au fost inspirați de Duhul Sfânt. Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, iar esența Bibliei este Duhul.

Dumnezeu este întrupat în Cristos și Cristos este realizat ca Duh; Duhul este esența Bibliei și, când venim la Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să atingem și să savurăm Duhul dătător de viață. Cristosul încarnat, răstignit, înviat și înălțat este Duhul dătător de viață astăzi, iar acest Duh dătător de viață este întrupat în Cuvânt.

Trebuie să-L mâncăm zilnic și să ne împărtășim din bogățiile Sale în duh, venind la Cuvântul lui Dumnezeu pentru a atinge și a savura Duhul dătător de viață ca esență și duh al Cuvântului. Când facem aceasta, ne vom hrăni cu Cristos ca pâine a vieții.

Cum îl putem mânca pe Cristos ca pâine a vieții? Care este cel mai bun mod de a-L mânca pe Cristos ca pâine vie? Nu este doar citirea Bibliei sau memorarea principalelor versete din Biblie; este prin atingerea și savurarea Duhului dătător de viață din Cuvântul lui Dumnezeu.

Duhul este minunat, dar El este tainic; cu toate acestea, Duhul este întrupat în Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul este substanțial; cuvântul este în mâinile noastre ca să-l citim și să-l savurăm.

Dacă astăzi venim la Cuvântul lui Dumnezeu și contactăm Duhul în Cuvânt, îl vom mânca pe Cristos ca pâine a vieții. Trebuie să-i cerem Domnului să ne învețe să-L mâncăm ca pâinea vieții.

Efes. 6:17 spune că trebuie să luăm cuvântul prin intermediul oricărei rugăciuni și cereri, și Mat. 4:4 spune că trăim nu numai cu pâine, ci din orice cuvânt care iese prin gura lui Dumnezeu. Trebuie să venim la Biblie în modul de a veni să-L contactăm pe Domnul, chiar cerându-I să ne învețe cum să-L mâncăm în Cuvânt.

Poate că am citit o porțiune din Cuvântul lui Dumnezeu de multe ori, dar dacă nu ne exersăm duhul pentru a-l contacta pe Domnul în timp ce citim acea porțiune, nu suntem hrăniți în interior.

Cuvântul logos (cuvântul scris, cuvântul constant al lui Dumnezeu) din Biblie trebuie să fie convertit în cuvântul rhema – cuvântul instantaneu, prezent, rostit al lui Dumnezeu. În Ioan 1:1 Cuvântul este „logos”, cuvântul constant al lui Dumnezeu; în 6:63 „cuvintele” sunt „rhema”, cuvintele prezente, instantanee, rostite ale lui Dumnezeu.

Văzând că astăzi Cristos este Duhul dătător de viață și că Duhul este în Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să-L contactăm pe Domnul când venim la Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a ne putea atinge și a savura Duhul dătător de viață din Cuvântul lui Dumnezeu.

Când facem aceasta, când atingem Duhul în Cuvânt cu duhul nostru uman, suntem hrăniți în interior, pentru că ne împărtășim cu Cristos ca pâine a vieții. Dacă nu atingem Duhul în Cuvânt, nu putem primi viață. Cât de mult avem nevoie să venim zilnic la Domnul și să-L atingem ca Duh în Cuvânt, pentru a ne hrăni cu Cristos ca pâine a vieții (v. 35)!

Fie ca noi să venim zilnic la Domnul într-un mod personal, în timpul petrecut cu El, pentru a atinge și a savura Duhul dătător de viață din Cuvânt, astfel încât să-L putem mânca pe Cristos ca pâine a vieții!

Doamne Isuse, ne exersăm duhul pentru a veni la cuvântul Tău și a Te savura. Aleluia, Cristos este pâinea vieții din care să ne împărtășim, să mâncăm și să ne hrănim. Amin, Doamne, vrem să atingem și să savurăm Duhul dătător de viață din Cuvânt, ca să-L mâncăm pe Cristos ca fiind pâinea vieții. Îți mulțumim că ești nu doar Duhul într-un mod abstract, ci și mai mult ești Cuvântul vieții, Cuvântul lui Dumnezeu în mâinile noastre. Ne exersăm duhul pentru a Te mânca în cuvânt. Venim la cuvântul Tău și dorim să obținem duh și viață. Vorbește-ne. Iluminează-ne. Distribuie mai mult din viața Ta în noi. Amin, Doamne Isuse, vrem să Te atingem, să Te savurăm și să ne împărtășim din Duhul Tău dătător de viață când venim la Cuvântul Tău. Vrem să ne hrănim cu Cristos ca pâine a vieții! Amin, Doamne, nu vrem doar să citim Biblia, ci și mai mult, să atingem Duhul vieții întrupat în Cuvânt! Aleluia, putem să-L mâncăm pe Cristos ca fiind pâinea vieții, exersându-ne duhul pentru a contacta și a savura Duhul dătător de viață din Cuvântul lui Dumnezeu!

Să-L contactăm zilnic pe Cristos ca Duh dătător de viață întrupat în Cuvântul vieții pentru a-L mânca pe Cristos

Cât de mult Îi mulțumim Domnului și-L lăudăm pentru că a strălucit asupra noastră și a îndepărtat vălurile conceptelor noastre religioase cu privire la Cristos, care nu este doar Domnul nostru, ci și pâinea vieții! Asemenea lui Petru în Ioan 6:68, ne dăm seama că nu mai există unde să mergem, pentru că Cristos are cuvintele vieții eterne!

Deși s-ar putea să nu înțelegem pe deplin sau să fim de acord cu tot ceea ce spune Domnul, rămânem cu El, pentru că El are cuvântul vieții. Capitolul 6 din Ioan se încheie cu cuvântul vieții, care este mijlocul prin care noi îl primim pe Domnul ca fiind pâinea vieții (v. 63).

Dacă primim Cuvântul, vom avea Duhul, iar dacă avem Duhul în noi, îl vom avea pe Cristos ca sursă interioară a vieții. Amin! Cuvântul lui Dumnezeu este în afara noastră; când ne exersăm duhul pentru a lua Cuvântul în noi, imediat Cuvântul devine Duh.

Apoi, când vorbim cuvântul, Duhul devine din nou cuvânt, iar ceea ce primesc alții nu este doar cuvântul, ci Duhul. Acest lucru este foarte interesant. Prin auzirea Cuvântului, primim Duhul; apoi, când vorbim cuvântul, alții primesc nu doar cuvântul, ci și Duhul.

Credem în cuvântul lui Dumnezeu și primim Duhul; Duhul dă viață, iar noi suntem însuflețiți în interior și devenim vii. Când credem în Cuvântul lui Dumnezeu, primim Duhul; Cuvântul din afara noastră devine Duhul din interiorul nostru.

Apoi, când ne exersăm duhul și le spunem altora ceea ce savurăm din Cristos, cuvântul devine în ei Duh, iar Duhul dă viață. Amin! Nevoia noastră este să-L contactăm zilnic pe Cristos ca Duh dătător de viață întrupat în cuvântul vieții, astfel încât să-L putem mânca pe Cristos ca pâine a vieții.

Pe măsură ce-L mâncăm pe Cristos, El ne vorbește, El ne atinge cu privire la anumite chestiuni și El operează în noi ca cuvânt al vieții. Pe partea pozitivă, Duhul operează în noi pentru a împărtăși viața divină în fiecare porțiune a ființei noastre interioare. Pe partea negativă, Duhul lucrează prin intermediul Cuvântului lui Dumnezeu pentru a despărți sufletul de duh și pentru a ne aduce la lumina lui Dumnezeu cu privire la atâtea lucruri.

Fie ca toți să realizăm că nevoia noastră este Cristos ca sursă de viață și să-L contactăm zilnic ca Duh dătător de viață întrupat în Cuvânt. Cu cât Îl contactăm și-L savurăm mai mult pe Duhul dătător de viață întrupat în cuvântul vieții, cu atât mai mult suntem hrăniți în interior cu Cristos ca pâine a vieții.

Apoi, după ce mâncăm Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să deschidem Domnului toate camerele interioare ale inimii noastre. Trebuie să-I spunem că Îi permitem Lui și cuvântului Său să pătrundă în ființa noastră interioară.

Mai ales astăzi, deoarece trăim într-o epocă în care există o mulțime de lucruri care sunt aduse în noi, trebuie să luptăm pentru a-L savura pe Domnul și a-I permite să opereze în ființa noastră. Trebuie nu doar să-L mâncăm, ci și să-l digerăm și să-L asimilam pe Domnul în Cuvântul Său.

Suntem atât de obișnuiți să verificăm cele mai recente lucruri pe rețelele sociale; ne verificăm telefoanele atât de multe ori, vizualizăm atât de multe lucruri și savurăm fluxurile de pe diferite rețele de socializare. Satan vrea să ne hrănească prin intermediul feed-urilor TikTok, Facebook, Twitter, YouTube, Instagram și tot felul de alte „feed-uri”. O, Doamne!

De multe ori realizăm că ne hrănim cu ceea ce ne oferă platformele de socializare timp de multe ore în șir, apoi simțim că nu avem foame de Domnul. O, Doamne Isuse! Fie ca noi să stăm împotriva înșelăciunii dușmanului și să refuzăm hrana lui, și fie ca să venim pur și simplu la Cuvântul Domnului pentru a ne hrăni cu El ca Duh dătător de viață.

Fie ca noi să cerem promisiunea Domnului din Amos 8:11 și să-I cerem să ne trimită foame de a auzi cuvintele lui Iehova în noi și să nu-l jignim în niciun fel pe Domnul. Dacă îi dăm Domnului cea mai bună cooperare, El va continua să ne vorbească și Îl vom mânca ca pâinea vieții.

Fie ca noi să fim poporul Său care să-L mâncăm, să-L digerăm și să-L asimilăm în cuvântul Său, pentru a-L exprima. Pe măsură ce-L trăim și-L savurăm pe Cristos ca pâine a vieții zi de zi, Îl vom exprima pe El.

Mulțumim Domnului că El a fost procesat și finalizat pentru a fi Duhul dătător de viață și că Duhul este astăzi în Cuvântul lui Dumnezeu! El este Duhul și Cuvântul, iar când primim Cuvântul, avem Duhul ca savurare a lui Cristos!

Amin, fie ca noi toți să ne hrănim cu Cristos ca pâine a vieții contactând zilnic Duhul dătător de viață din Cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât să-L putem experimenta, savura și exprima pe Cristos ca pâine a vieții!

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să rămânem cu Tine, căci Tu ai cuvintele vieții! Amin, Doamne, vrem să Te primim ca fiind pâinea vieții mâncându-Te în cuvântul vieții! Ne deschidem Ție și primim Cuvântul pentru a primi Duhul care dă viață! Aleluia Cristos ca Duh dătător de viață este întrupat în Cuvântul lui Dumnezeu și îl putem mânca pe Cristos contactând Duhul dătător de viață din Cuvânt! Amin, Doamne, ne exersăm duhul astăzi. Ne exersăm să Te mâncăm în cuvântul Tău. Avem nevoie de Tine ca resursă de viață astăzi. Dorim să Te contactăm zilnic ca Duh dătător de viață întrupat în Cuvânt. Amin, Doamne, venim la Tine în cuvântul Tău ca să Te contactăm și să fim plini de Tine! Aleluia, Duhul este în Cuvânt, iar când ne rugăm pentru Cuvânt, primim Duhul și-L mâncăm pe Cristos ca pâinea vieții! Amin, Doamne, vrem să Te mâncăm, să digerăm și să Te asimilăm ca pâine a vieții pentru ca Tu să fii constituit în ființa noastră și să trăim datorită Ție! Amin, vrem să fim cei care experimentează, savurează și-L exprimă pe Cristos ca pâine a vieții de astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Daily Enjoy the Life-giving Spirit in the Word to Eat Christ as the Bread of Life, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 7 (Pâinea vieții) ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos a devenit Duhul dătător de viață și Cuvântul care să ne dea viață: putem să-L mâncăm!

20/03/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Domnul Isus este pâinea vieții și El a dat carnea Sa ca s-o mâncăm și sângele Său ca să-l bem; însă carnea fizică nu folosește nimic – Duhul este cel care dă viață, iar cuvintele pe care Domnul ni le spune sunt duh și viață, pentru că Cristos a devenit Duhul dătător de viață! Amin! Aleluia!

În viața noastră umană, trebuie să mâncăm zilnic, cel puțin trei mese pe zi, pentru a ne susține existența umană; trebuie nu numai să mâncăm, ci și să ne asigurăm că mâncăm alimente adecvate, alimente sănătoase și alimente care sunt bune pentru noi.

În viața noastră spirituală, este la fel; trebuie să ne asigurăm că avem mese spirituale regulate, adică ne facem timp zi de zi pentru a-L savura pe Domnul în cuvântul Său, astfel încât să-L mâncăm ca fiind pâinea vieții.

Domnul nostru Isus nu este numai Dumnezeul nostru, Domnul nostru, Mântuitorul nostru și Împăratul nostru; El este și pâinea vieții. El a venit pe pământ prin încarnare și a trecut prin procesele vieții umane, morții, învierii și înălțării la cer, astfel încât El să poată deveni un Duh dătător de viață.

Acum, ca Duh dătător de viață, El vine la noi pentru a fi hrana noastră, însăși pâinea noastră. Dar cine îl cunoaște pe Cristos ca pâine a vieții și cine știe să-L mănânce ca pâine a vieții?

Când citim Ioan 6, un capitol foarte misterios din Evanghelia după Ioan, vom vedea că Domnul Isus a spus din nou și din nou că El este pâinea vieții, pâinea vie, pâinea adevărată, pâinea lui Dumnezeu și pâinea care a coborât din cer.

Acest lucru este foarte misterios, pentru că Domnul a continuat să spună că El dă carnea Sa să fie pâinea noastră și sângele Său să fie băutura noastră. Ce este asta? Când unii dintre ucenicii Săi au auzit aceasta, au crezut că acesta este un cuvânt greu, chiar prea greu de suportat, așa că au încetat să-L mai urmeze pe Domnul.

Astăzi, noi, credincioșii în Cristos, putem citi Biblia, ne rugăm, avem părtășie cu sfinții și participăm la adunările creștine, dar știm cum să mâncăm carnea lui Cristos și să bem sângele Lui? Domnul Isus a spus că, dacă nu mâncăm carnea Sa și nu bem sângele Lui, nu avem parte cu El, dar dacă o facem, avem viață în noi înșine.

Putem avea viață astăzi numai dacă mâncăm carnea Domnului și bem sângele Lui. Cum putem face asta? A vorbit Domnul despre aceasta într-un sens literal sau într-un sens spiritual? Ioan 6:63 explică aceasta: carnea nu folosește la nimic, căci Duhul este cel care dă viață, iar Duhul care dă viață este întrupat în cuvintele pe care ni le spune Domnul. Amin!

Mâncăm carnea Domnului și bem sângele Lui mâncând cuvântul Său, pentru că cuvântul Său este întruparea Duhului și a vieții.

Cristos a devenit Duhul dătător de viață și Cuvântul care să ne dea viață: Îl putem mânca!

Ioan 6:63 este cheia pentru ca noi să înțelegem și să experimentăm ce înseamnă să mâncăm carnea Domnului și să bem sângele Său. În acest capitol al lui Ioan, Domnul Isus le-a spus de multe ori celor din jurul Lui că trebuie să-L mănânce, altfel nu au nicio parte cu El. Și El a spus că El ne dă carnea Sa ca să mâncăm și sângele Său ca să bem.

Dar în v. 63 El spune că Duhul este cel care dă viaţă; carnea nu folosește nimic; cuvintele pe care El ni le-a spus sunt duh și viață. Acest lucru este foarte misterios, dar atât de minunat.

Domnul Isus nu a vrut să mâncăm carnea Lui fizică sau să bem sângele Lui fizic; carnea nu folosește nimic – Duhul este cel care dă viață. Amin! Aceasta ne arată că Domnul și-a dat carnea și și-a vărsat sângele pentru noi pe cruce și, în înviere, El a devenit Duhul dătător de viață.

Domnul Isus a devenit carne (Ioan 1:14) și apoi, după înviere și prin înviere, a devenit Duhul care dă viață. 1 Cor. 15:45 spune clar că, așa cum Adam – primul om – a devenit un suflet viu, tot așa și Cristos – ultimul Adam – a devenit un Duh dătător de viață.

Nu carnea fizică a lui Isus este cea care ne dă viață și ne face să avem viață în noi înșine; mai degrabă, Duhul – care Cristos a devenit prin învierea Sa – este cel care dă viață. Amin! Acesta este secretul experienței și savurării noastre din Cristos: faptul că Cristos a devenit Duhul dătător de viață.

Dacă noi, ca credincioși în Cristos, nu vedem că Cristos a devenit un Duh dătător de viață, viața noastră creștină va fi foarte grea, pentru că va fi plină de luptă și strădanie. Fără ca Cristos să fie Duhul, viața creștină este imposibil de trăit, pentru că noi, ca creștini, putem trăi viața creștină numai în Duhul și prin Duhul.

Când Îl primim pe Cristos ca Domnul și Mântuitorul nostru în momentul pocăinței și al credinței noastre în El, Îl primim ca fiind Duhul care dă viață. A deveni creștin nu înseamnă doar aderarea la preceptele și doctrinele credinței creștine, așa cum sunt prezentate în Biblie; a deveni creștin înseamnă a primi o viață nouă, adică a-L primi pe Cristos ca Duh dătător de viață în duhul nostru. Amin!

Acum, fiecare creștin autentic, fiecare credincios în Cristos, are Duhul dătător de viață în duhul lui și poate savura acest Duh care le dă viață în mod constant. Fie ca Domnul să Se îndure de noi și să ne lumineze, să îndepărteze toate vălurile din ochii noștri și să ne arate limpede că astăzi El a devenit Duhul dătător de viață care este cu duhul nostru.

Fie ca noi să vedem mai departe că Cristos, ca Duh dătător de viață, este acum în Cuvântul Său, întrupat în Cuvânt, și putem veni la Cuvântul lui Dumnezeu cu exersarea duhului nostru pentru a primi duh și viață pentru hrana noastră.

Iudeii din preajma Domnului Isus nu puteau înțelege la vremea Lui cum a putut El să-și dea carnea să mănânce; ei credeau că El le va da carnea Sa fizică, carnea Sa fizică (v. 52). Dar slavă Domnului, astăzi putem vedea că Domnul nu ne dă să mâncăm carnea Sa fizică, căci carnea nu folosește la nimic; El ni se dăruiește pe Sine însuși ca Duh care dă viață și ca Cuvânt pe care să-l mâncăm!

Ultima parte a lui Ioan 6 este secțiunea despre Cristos care devine Duhul dătător de viață și Cuvântul. Astăzi, din moment ce Cristos este Duhul, îl putem contacta ca Duh în noi. Avem un duh, Cristos a devenit Duhul dătător de viață și El a venit în noi ca Duhul care dă viață; acum suntem un singur duh cu Domnul (1 Cor. 6:17).

Ori de câte ori ne exersăm duhul și chemăm numele Domnului, citim cu rugăciune cuvântul Său și părtășim cu El în rugăciune, îl contactăm pe Domnul ca Duh dătător de viață și primim duh și viață.

Îi mulțumim Domnului că avem o cale practică de a mânca carnea Domnului și de a bea sângele Său, exersându-ne duhul pentru a chema numele Domnului, a citi cu rugăciune Cuvântul Său și a avea părtășie cu El prin rugăciune și luare în considerare cu rugăciune a Cuvântului Său!

Aleluia, Cristos ca ultimul Adam a devenit un Duh dătător de viață! Slavă Domnului, ca Duh dătător de viață, Cristos astăzi este în duhul nostru, unit cu noi ca un singur duh! Ce minunat, Doamne, Te lăudăm și îți mulțumim că ești Duhul care dă viață! Îți mulțumim că ești întrupat în cuvântul Tău, pentru ca Tu să ne dai viață ori de câte ori ne exersăm duhul pentru a veni la cuvântul Tău. Aleluia, noi credincioșii în Cristos L-am primit pe Cristos ca Duh dătător de viață și Îl putem mânca în cuvântul Său! Amin, Doamne, ne exersăm duhul astăzi pentru a Te contacta. Ne exersăm duhul când venim la Cuvântul Tău, astfel încât să putem primi duh și viață în Cuvânt. Mulțumim, Doamne, carnea nu folosește la nimic, dar Duhul dă viață! Vorbește-ne în cuvântul Tău. Fie ca cuvintele Tale să devină vii și operative în noi pentru a împărți duh și viață în ființa noastră interioară! Te luăm ca sursă de viață și de viață, pentru că Tu ești Duhul care dă viață! Amin, Doamne, ne exersăm duhul ca să Te mâncăm în cuvântul Tău ca să primim mai multă viață!

Îl chemăm pe Domnul și citim cu rugăciune Cuvântul Său pentru a-L primi pe Cristos ca Duh dătător de viață

Evanghelia după Ioan este Evanghelia vieţii; în această Evanghelie, Îl vedem pe Cristos ca fiind Mântuitorul-Dumnezeu venind să se întrupeze, să locuiască în mijlocul nostru, să trăiască și să-L exprime pe Dumnezeu, rostind Cuvântul lui Dumnezeu și dăruindu-se pe Sine Însuși pentru noi, ca să-L primim ca viață.

Ceea ce vrea Dumnezeu nu este doar ca noi să vedem că suntem păcătoși și că El este sfânt și neprihănit, așa că trebuie să ne smerim înaintea Lui; există acest aspect, dar ceea ce dorește Dumnezeu este să fie hrană pentru noi, să ne fie însăși viața și sursa de viață pentru noi.

Cristos, ca Cuvânt al lui Dumnezeu, s-a întrupat pentru a fi om, a trăit o viață umană perfectă și a declarat că El a venit pentru ca noi să avem viață și să o avem din belșug (Ioan 10:10). El a mai spus că El ne dă carnea Sa ca să-L mâncăm și sângele Său ca să-l bem; însă carnea nu folosește nimic – Duhul este cel care dă viață.

Apoi, în seara zilei învierii Sale, Cristos a venit la ucenicii Săi, a suflat în ei și a zis: Primiți Duhul Sfânt (Ioan 20:22). Înainte de moartea și învierea Sa, Domnul a vorbit din nou și din nou că trebuie să-L mâncăm, să-L primim, să credem în El și să-L luăm ca viață.

Acum, după învierea Sa, El a venit la ucenicii Săi și, ca Duh dătător de viață, Sa suflat în ei ca viață. Prin moartea Sa, cochilia umană a Domnului a fost zdrobită și, în învierea Sa, El a devenit un Duh dătător de viață; El a fost transfigurat în Duhul.

Astăzi, Cristos nu mai este în carne, așa cum era înainte de crucificarea Sa; El încă mai are carnea, dar El a fost transfigurat pentru a fi Duhul care dă viață.

Trebuie să ne dăm seama că Cristos astăzi este Duhul dătător de viață și, ca un asemenea Duh, El poate veni în noi pentru a ne regenera și chiar mai mult, pentru a ne împărți zilnic și continuu viața lui Dumnezeu.

Trăirea vieții creștine este ceva ce ține de trăirea noastră de zi cu zi și nu are nimic de-a face cu străduința și lupta noastră pentru a-i plăcea lui Dumnezeu sau a împlini cuvântul Său; are totul de-a face cu contactarea cu Domnul în duh și trăirea în duhul contopit, acolo unde trăiește Cristos.

O cale foarte simplă pentru noi de a-L contacta pe Domnul ca Duh dătător de viață și de a-L savura pe El ca viață este să chemam numele Domnului. Oricine zice: Isus este Domnul, este în Duhul (1 Cor. 12:3). Chemăm numele lui Isus Cristos și primim Duhul; aceasta ne arată că Cristos este Duhul dătător de viață, căci astăzi Domnul este Duhul (2 Cor. 3:17).

Isus este numele pe care îl numim, iar Duhul este persoana pe care o primim, pentru că Cristos astăzi este Duhul. Domnul Isus a spus despre aceasta în Ioan 14:26: Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care Tatăl îl va trimite în Numele Meu, El vă va învăța toate și vă va aduce aminte de toate lucrurile pe care vi le-am spus. Ce minunat!

Deci Domnul Isus era pe cale să meargă la Tatăl prin moartea și învierea Sa, dar El a promis că El Îl va trimite pe Duhul, pe care Tatăl îl va trimite în numele Său, și El se va întoarce la ucenicii Săi ca Duh pentru a fi cu ei, chiar și pentru a fi în ei.

Acest Duh, Duhul realității, pe care Cristos a devenit prin învierea Sa, a venit să locuiască în noi și să ne călăuzească în toate, amintindu-ne de lucrurile pe care Cristos ni le-a spus. Tatăl îl trimite pe Mângâietorul, pe Duhul Sfânt, în numele Fiului, iar Duhul este persoana Fiului care vine la noi pentru a ne împărți viața divină.

Când chemăm numele Domnului, Doamne Isuse! primim persoana Duhului care dă viață. Când chemăm numele Domnului Isus, primim Duhul, Duhul care dă viață! Amin!

În plus, când citim cu rugăciune Cuvântul Său, ne hrănim cu Domnul ca Duh și primim viață. Dacă vedem că Cristos este Duhul dătător de viață și că acest Duh este întrupat în Cuvânt astăzi, ne vom da seama că ne putem hrăni cu Domnul ca pâine a vieții, venind la Cuvântul lui Dumnezeu și citim cu rugăciune Cuvântul.

Ceea ce Domnul ne dă astăzi este Duhul care dă viață; acest Duh este Domnul Însuși în înviere și acest Duh este întrupat în cuvânt. Fie ca noi să venim zilnic la Cuvântul Domnului cu inima îndreptată către El și cu duhul exersat, astfel încât să-L primim ca duh și viață!

Amin, fie ca noi toți să exersăm să chemăm numele Domnului și să citim cu rugăciune cuvântul Lui, până când acesta devine obiceiul nostru și suntem persoane pline de duh și viață! Fie ca noi să învățăm să-L mâncăm pe Domnul în cuvântul Său zi de zi, ca să-L mâncăm ca fiind pâinea vieții și să trăim datorită Lui!

Doamne Isuse, vrem să chemăm numele Tău și să citim cu rugăciune cuvântul Tău pentru a primi duh și viață! Amin, Doamne, credem în Tine și credem că ai devenit un Duh dătător de viață! Aleluia, Cristos ca Duh dătător de viață este în duhul nostru și El este, de asemenea, întrupat în Cuvântul lui Dumnezeu! Venim la cuvântul Tău, dragă Doamne, să Te mâncăm și să Te bem. Vrem să Te contactăm ca Duh în noi și ca Cuvânt din afară. O, Doamne Isuse, ne place să chemăm numele Tău! Aleluia, oricine zice: Isus este Domnul, este în Duhul! Amin, Doamne, vrem să chemăm numele Tău astăzi! Vrem să chemăm numele Tău pentru a Te savura pe Tine și a fi plini de Tine! Îți mulțumim că ești în noi, chiar în noi ca Duh care dă viață. Ne deschidem Ție. Distribuie mai mult din viața Ta divină în ființa noastră. Vrem să Te mâncăm ca fiind pâinea vieții ca să fie hrăniți cu Tine. Venim la Tine în cuvântul Tău să Te mâncăm. Amin, Doamne Isuse, fie ca să continuăm să chemăm numele Tău și să citim cu rugăciune cuvântul Tău pentru a Te primi ca duh și viață!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ became the Life-giving Spirit and the Word to give us Life: we can Eat Him, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 7 (Pâinea vieții) ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl mâncăm pe Cristos ca pâine vie în Cuvântul Său, Îl digerăm și trăim datorită Lui

19/03/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Domnul Isus Cristos este pâinea vieții, care se coboară din cer ca să mâncăm; trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca pâinea vieții și să trăim datorită Lui astăzi, căci oricine mănâncă carnea Sa și bea sângele Lui poate trăi datorită lui Cristos Însuși, Cel pe care L-a mâncat. Amin!

În Ioan 6 vedem un aspect diferit al ceea ce este Cristos pentru noi. Pe de o parte, El este Mântuitorul nostru, Împăratul și Domnul nostru și El este, de asemenea, viața și mântuirea noastră. Dar Cristosul revelat în Ioan 6 este, pe de altă parte, pâinea noastră a vieții.

În acest capitol foarte lung, Ioan 6 ne spune din nou și din nou că Cristos a venit să fie hrana noastră pentru ca noi să-L mâncăm ca pâinea vieții, pâinea vie, pâinea lui Dumnezeu, pâinea coborâtă din cer și pâinea adevărată.

Există multe feluri de pâine acolo și există multă mâncare în această lume, dar pâinea adevărată, pâinea adevărată, este Cristos. De fapt, pâinea fizică este un tip reprezentativ al pâinii adevărate, care este Cristos. Când mâncăm pâine fizică, când mâncăm orice ne hrănește și ne susține în viața noastră, trebuie să realizăm că Cristos este realitatea hranei noastre.

Cum poate fi Cristos hrana noastră? A trebuit să treacă printr-un proces. În primul rând, Cristos a fost încarnat. El a devenit om prin încarnare, iar apoi prin moarte și înviere El a devenit un Duh dătător de viață. Acum El este pâinea vieții ca Duhul dătător de viață.

El Însuși a spus că carnea nu folosește la nimic, căci Duhul este cel care dă viață. Ne putem exersa duhul uman astăzi pentru a-L contacta pe Domnul ca Duh și pentru a a-L savura ca Duh dătător de viață în Cuvântul Său.

Cuvintele pe care ni le rostește El sunt duh și viață. Fie ca noi toți să mâncăm carnea Domnului și să bem sângele Lui, ca să avem viață în noi înșine. Fie ca noi să ne împărtășim cu El în fiecare zi.

Fiind credincioși în Cristos, ne este foame; toți oamenii sunt flămânzi, dar majoritatea oamenilor mănâncă lucruri care nu sunt bune pentru ei. Satan prezintă omului o mare varietate de alimente, iar toată mâncarea pe care o dă omului dăunează vieții sale spirituale.

Chiar și ca credincioși în Cristos, suntem cei care am gustat că Domnul este bun și acum învățăm să respingem zilnic hrana oferită de Satan în lume și pur și simplu să ne împărtășim cu Cristos ca pâine a vieții.

Dacă Îl mâncăm pe Cristos și Îl primim ca pâine vie, vom deveni vii. Dacă Îl mâncăm ca pâinea vieții, avem viața divină. Pe măsură ce ne împărtășim cu El ca fiind adevărata pâine, devenim creștini adevărați și reali, autentici, care Îl exprimă pe Dumnezeu. Aleluia!

Pe măsură ce-L mâncăm pe Domnul ca pâinea cerească, suntem capabili să trăim o viață cerească pe pământ. Cheia este mâncarea noastră.

Trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca pâine vie, ca să putem trăi datorită Lui în fiecare zi

Una dintre cele mai puternice și mai ciudate propoziții din Biblie a fost rostită de Domnul Isus în Ioan 6:57. El a spus că, după cum L-a trimis Tatăl cel viu și El trăiește datorită Tatălui, tot așa cel ce Îl mănâncă (pe Isus ca pâinea vieții), și el va trăi datorită Lui.

Aceasta ne arată două lucruri mari: în primul rând, Cristos nu a trăit doar prin Sine și din Sine, ci El a trăit datorită Tatălui mâncând pe Tatăl și depinzând de Tatăl. În al doilea rând, aceasta ne arată că Îl putem mânca pe Cristos ca pâine vie și că putem trăi datorită Lui.

Dacă o astfel de propoziție nu ar fi fost rostită de Domnul, niciunul dintre noi nu ar fi putut spune așa ceva. Cum ne pot spune Dumnezeul atotputernic și Creatorul universului că trebuie să-L mâncăm? Extraordinar!

S-ar putea să avem conceptul că trebuie să ne închinăm lui Dumnezeu, să-L slujim și să-L venerăm pe Dumnezeu și trebuie să facem toate aceste lucruri. Putem crede că Cristos este Mântuitorul nostru, Împăratul nostru, Domnul nostru și Dumnezeul nostru și toate acestea sunt adevărate.

Dar aici vedem că Cristos ne spune că, așa cum El a trăit datorită Tatălui în viața Sa de zi cu zi, tot așa trebuie să trăim datorită Lui zilnic, mâncându-L ca pâine a vieții. Aceasta este viața creștină reală și autentică; viața noastră creștină este ceva ce ține de a-L mânca pe Cristos, ca să putem trăi datorită lui Cristos.

Trăim din ceea ce mâncăm. Ceea ce mâncăm devine parte din ființa noastră, ne constituie și se exprimă prin noi. Dacă mâncăm alimente nesănătoase, nu vom fi sănătoși, iar sănătatea noastră va avea de suferit. Dar dacă mâncăm alimente sănătoase, trupul nostru se va dezvolta și va crește corespunzător.

În Mat. 4 vedem că Satan L-a ispitit pe Domnul în multe feluri, inclusiv în privința hranei Sale, cerându-I să spună pietrelor să devină pâine, pentru că îi era foarte foame. Dar Domnul a spus: Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese prin gura lui Dumnezeu (Matei 4:4).

Din punct de vedere fizic, trăim din cauza pâinii pe care o mâncăm; pâinea zilnică ne susţine să trăim o viaţă umană adecvată. Din punct de vedere spiritual, trăim datorită Cristosului pe care îl mâncăm, pentru că El este pâinea vieții care susține viața noastră spirituală.

A mânca înseamnă a lua mâncare în noi, astfel încât să o putem digera și să o asimilăm în trupul nostru într-un mod organic, iar acest aliment devine parte din ființa noastră; suntem constituiți din alimentele pe care le consumăm.

Din punct de vedere spiritual, este la fel; Îl luăm pe Cristos ca pâine a vieții în noi pentru a-L digera și a-L asimila și vom trăi datorită Lui în viața noastră de zi cu zi. A-L mânca pe Domnul Isus înseamnă a-L primi în noi, pentru ca El să fie asimilat de omul nou regenerat în calea vieții (Ioan 6:55-56). Amin!

Trebuie să-L mâncăm pe Domnul zilnic. Trebuie să venim zilnic la Domnul în cuvântul Său pe calea vieții, astfel încât să Îl savurăm, să ne împărtășim din El și să-L mâncăm și să-L primim în noi pe calea vieții. Apoi, vom trăi prin Acela pe care l-am primit.

Prin aceasta El, Cristos ca Cel Înviat, trăiește în noi (Ioan 14:19-20). Astăzi Cristos nu este în mormânt și nici nu este drept în ceruri; El este Duhul dătător de viață care locuiește în duhul nostru și trăiește în noi. Noi astăzi trăim pentru că El trăiește; El trăiește în noi și noi trăim în El și datorită Lui.

Trebuie să vedem importanța mâncării Domnului de către noi, astfel încât să putem trăi datorită Lui. De atâtea ori ne dăm seama că nu-L trăim pe Cristos, nu avem prea multă viață și credem că este atât de greu să trăim viața creștină.

Motivul principal este că nu avem alimentarea potrivită. Trebuie să-L mâncăm pe Domnul. Trăim datorită a ceea ce mâncăm. Dacă mâncăm lucruri din lume, nu vom trăi spiritual, dar dacă-L mâncăm pe Domnul, vom trăi datorită Lui și Îl vom trăi! Fie ca noi toți să-L mâncăm zilnic pe Domnul, ca să putem trăi prin Domnul!

Doamne Isuse, vrem să Te mâncăm ca pâinea vie, ca să putem trăi datorită Tine în viața noastră de zi cu zi. Aleluia, așa cum Cristos a trăit datorită Tatălui în viața Sa de zi cu zi, așa și noi astăzi putem trăi datorită lui Cristos mâncându-L și împărtășindu-ne din bogățiile Sale! Amin, Doamne, arată-ne importanța faptului de a Te mânca în calitate de pâine a vieții. Vrem să ne exersăm zilnic duhul pe măsură ce venim la cuvântul Tău și pe tot parcursul zilei să Te luăm ca hrană. Doamne, Tu ești pâinea vieții pentru noi. Venim la Tine în Cuvântul Tău pentru a Te mânca și a Te primi. Fie ca Tu să intri în ființa noastră interioară ca hrană prin masticarea noastră a Cuvântului lui Dumnezeu și să fii digerat și asimilat în ființa noastră interioară. Amin, Doamne Isuse, vrem să Te mâncăm și să trăim datorită Ție! Fie ca Tu să trăiești în noi astăzi pentru ca, așa cum trăiești Tu, așa și noi trăim. Ne dăm să-L mâncăm pe Domnul zi de zi, ca să trăim din cauza a ceea ce mâncăm! Doamne Isuse, astăzi Te luăm ca hrană! Tu ești pâinea vie, pâinea vieții și pâinea adevărată!

Îl mâncăm pe Cristos contactând Duhul în Cuvânt și-i permitem lui Cristos să fie digerat și asimilat în noi

Cum îl putem mânca pe Cristos ca pâinea vieții, ca să trăim datorită Lui (Ioan 6:57)? Trebuie să luăm legătura cu Domnul în Cuvântul Său în calea vieții, realizând că Cristos ca Duh este întrupat în Cuvântul Său.

Nu ar trebui să ne mulțumim doar să citim unele capitole ale Bibliei în fiecare zi sau să luăm o parte din trezirea dimineață în timpul nostru de dimineață cu Domnul. Ori de câte ori venim la Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să ne exersăm întreaga ființă pentru a-L mânca pe Domnul.

Trebuie să ne exersăm ochii pentru a citi, mintea pentru a înțelege și mai ales trebuie să ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul ca Duh dătător de viață pentru a-L primi în noi. Fie ca citirea de Bibliei către noi să fie revoluționată, astfel încât să-L mâncăm pe Domnul în cuvântul Său și să trăim datorită Lui.

Când venim la Domnul când citim cuvântul Său, Îl savurăm ca pâinea vieții, pâinea lui Dumnezeu, pâinea cerească (Ioan 6:41, 50, 51, 58), pâinea lui Dumnezeu (Ioan 6:33), pâinea vie (v. 51), pâinea vieții (v. 35, 32) și pâinea adevărată (v. 35, 38).

El este viața noastră și resursa noastră de viață. În calitate de Cristos încarnat, crucificat, înviat și înălțat, El este acum Duhul dătător de viață, care este pâinea noastră pe care să o mâncăm. Amin!

Așa cum în domeniul uman trebuie să mâncăm cel puțin trei mese pe zi pentru ca noi să existe și să avem o viață umană adecvată, tot așa și spiritual trebuie să-L mâncăm pe Cristos în mod regulat în timpul zilei, pentru a putea trăi datorită Lui.

Așa cum trăim omenește din cauza hranei pe care o mâncăm, iar hrana pe care o mâncăm devine parte din ființa noastră și ne afectează sănătatea și viața, tot așa trăim spiritual datorită Cristosului pe care îl mâncăm, iar acest Cristos trebuie să fie digerat și asimilat în ființa noastră interioară pentru a deveni însăși constituția noastră. Amin!

Pe de o parte, trebuie să-L mâncăm pe Domnul și să trăim datorită Lui. Pe de altă parte, trebuie să ne asigurăm că digerăm Cristosul pe care îl mâncăm. Trebuie să existe mâncare și digestie. Nu putem doar să mâncăm și să mâncăm și să mâncăm, dar să nu digerăm; Cristosul pe care îl mâncăm trebuie să fie digerat și asimilat în ființa noastră interioară.

Prin digestie, alimentele sunt asimilate in ființa noastră pentru a deveni noi înșine. Pe măsură ce mâncăm hrana fizică și o digerăm, aceasta este încorporată în ființa noastră pentru a deveni parte din ceea ce suntem la nivel celular.

În mod similar, în viața spirituală, atunci când îl mâncăm pe Cristos ca pâine a vieții, trebuie să-L digerăm pentru ca El să poată fi asimilat în ființa noastră interioară la nivel de celule. Trebuie să-L mâncăm, să-L digerăm și să-L asimilăm pe Cristos. Pe măsură ce îl digerăm și îl asimilăm pe Cristos, absorbim substanțele nutritive ale lui Cristos în ființa noastră interioară.

Mâncatul fără o digestie bună va cauza probleme atunci când îl mâncăm pe Cristos, pentru că dacă nu-L digerăm pe Cristosul pe care îl mâncăm, chiar ne pierdem apetitul pentru El. De multe ori sfinții îl mănâncă pe Cristos, dar la un moment dat se opresc, pentru că nu-L digeră, nedându-I o cale liberă în ființa lor interioară.

Fie ca noi să fim salvați de la avea indigestie spirituală. Putem chema numele Domnului și să citim și să ne rugăm asupra cuvântului Său, dar Îi permitem să ne atingă ființa interioară și să se răspândească din duhul nostru în mintea, emoția și voința noastră?

S-ar putea să știm că Domnul dorește să se răspândească în mintea noastră pentru a afecta modul în care gândim, sau poate că El dorește să se răspândească în emoțiile noastre și să ne afecteze sentimentele, dar s-ar putea să nu-I permitem să facă acest lucru, păstrându-L ca „oaspete” doar în duhul nostru. O, Doamne!

Fie ca noi să-L îngăduim pe Domnul în camerele noastre private, în părțile interioare ale ființei noastre, pentru ca nu numai să-L mâncăm, ci și să-L digerăm în ființa noastră interioară. Să-I permitem să aibă o cale liberă în noi, astfel încât Cristos ca pâine vie să fie digerat și asimilat chiar în celulele omului nostru interior, a ființei noastre spirituale.

Când El are o cale în noi, când El are o cale de a Se răspândi în ființa noastră interioară, El va crește în noi și devenim la fel cum este El organic. Acesta este modul în care Îl putem trăi pe Cristos trăind datorită Lui – trăim prin hrana pe care o mâncăm.

A-L mânca pe Domnul ca pâine a vieții necesită, în cele din urmă, o deschidere mai aprofundată a ființei noastre interioare către Domnul. Nu Îl mâncăm pe Domnul și doar atât; trebuie, de asemenea, să-L digerăm și să-L asimilăm, astfel încât El să poată fi constituit în ființa noastră interioară și să devină parte din noi (Efeseni 3:17).

Domnul trebuie să introducă pe Sine în constituția noastră interioară, mâncându-L ca pâine vie, astfel încât să putem deveni la fel cu El pentru exprimarea Sa. Fie ca noi să alegem zilnic să-L mâncăm pe Domnul și să ne deschidem ființa interioară, astfel încât El să aibă o cale în interiorul ființei noastre pentru ca El să ne constituie cu Sine și să trăiască în noi.

Doamne Isuse, vrem să Te mâncăm ca pâinea vieții și să Te digerăm pentru ca Tu să fii asimilat în ființa noastră interioară. Amin, Doamne Isuse, îndură-Te noi și fă ca fiecare parte a ființei noastre să fie deschisă Ție. Ai Tu o cale liberă în toată ființa noastră. Nu vrem doar să Te mâncăm, ci și mai mult, vrem să-ți permitem să ai o cale de a fi digerat în noi și de a ne constitui cu tot ceea ce ești Tu. O, Doamne, ne exersăm duhul să ne împărtășim cu Tine ca hrană și spunem Amin vorbirii Tale interioare, acțiunilor Tale și dorinței Tale de a Te răspândi în noi. Răspândește-Te în mintea, emoția și voința noastră. Nu vrem să Te ținem doar ca oaspete în camera noastră de zi, ci și mai mult, vrem să-ți permitem să-ți faci casa în fiecare cameră a inimii noastre. Fie ca bogățiile lui Cristos să fie digerate și asimilate în ființa noastră interioară, astfel încât Cristos să crească în noi și să devină parte din noi. Amin, Doamne Isuse, să Te digerăm și să Te asimilăm în mod corespunzător în ființa noastră interioară, astfel încât să devenim la fel ca Cristos și să trăim datorită Cristosului pe care L-am mâncat, L-am digerat și L-am asimilat!