viața de biserică

Să fim dispuși să renunțăm la rânduielile noastre de dragul bisericii ca om nou

08/10/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Pe cruce, Cristos a creat omul nou în Sine Însuși, desființând în carnea Sa legea poruncilor în rânduieli, zidul de mijloc al despărțirii; toate modurile noastre de viață și de închinare – care creează vrăjmășie și dezbinare – au fost desființate pe cruce, iar acum îl avem doar pe Cristos și unitatea autentică. Amin!

Unul dintre principalele motive pentru care biserica de astăzi nu este încă omul nou în realitate este că noi toți, ca credincioși în Cristos, ne ținem de rânduielile noastre, adică de modurile noastre de viață și de închinare.

De partea Sa, Domnul Isus a desființat în mod specific toate aceste rânduieli și a țintuit pe cruce înscrierea din rânduieli; de partea noastră, trebuie să aplicăm acest lucru astăzi în viața noastră de biserică și în viața noastră creștină.

Domnul vrea să câștige omul nou astăzi, dar cine este dispus să-L ia doar pe Cristos ca viață și persoană pentru singurul om nou? El vrea să câștige biserica în calitate de om corporativ care-L exprimă și reprezintă pe Dumnezeu, biserica în aspectul omului nou, dar cine este dispus să renunțe la rânduielile sale bune, chiar și la rânduielile făcute de ei înșiși, pentru a putea fi una cu alții în viața de biserică de dragul unității?

Dumnezeu vrea să obțină biserica în calitate de manifestare înțeleaptă a tot ceea ce este Cristos și El ni l-a dat pe Cristos ca înțelepciune de la Dumnezeu pentru noi, ca dreptate, sfințire și răscumpărare. Dar cine Îl ia pe Cristos și numai pe Cristos ca fiind totul pentru el și cine Îl ia pe Cristos și numai pe Cristos ca persoană pentru omul nou, astfel încât Cristos să fie totul și în toți?

Domnul, de partea Sa, a făcut și face totul; noi, de partea noastră, trebuie să cooperăm cu El, chiar să-I permitem să crucifice și să desființeze toate rânduielile din ființa și viața noastră, astfel încât să putem fi biserica în calitate de un singur om nou.

Pe măsură ce creștem într-o anumită țară și într-un anumit oraș, pe măsură ce mergem la școală și ne dezvoltăm și creștem în carieră și în viața de familie, pe măsură ce ne întâlnim cu sfinții dintr-o anumită localitate pentru o perioadă lungă de timp, câștigăm o mulțime de obiceiuri, moduri de viață și moduri de închinare. Acestea pot să nu fie greșite, dar ne despart și ne separă de ceilalți.

Când mergem să vizităm alți sfinți, alte familii, alte localități și alte biserici din alte țări, ne dăm seama cât de diferiți sunt de noi. Rânduielile lor ne pot impresiona cel mai mult și ne putem da seama că fac una sau alta mai bine decât noi, sau că noi facem una sau alta mai bine decât ei.

Acesta nu ar trebui să fie obiectivul nostru. Oriunde mergem să vizităm și să ne omogenizăm, trebuie să renunțăm la rânduielile noastre, să nu insistăm asupra lor și pur și simplu să fim de acord cu modul în care fac alții lucrurile, astfel încât să putem fi una cu ei în Trup.

Cristos a desființat legea poruncilor în rânduieli și a creat omul nou

Efeseni 2:14-15 ne spune în mod clar că, pe cruce, Cristos a creat omul nou în Sine, desființând în carnea Sa legea poruncilor prin rânduieli, zidul de mijloc al despărțirii. Legea despre care se vorbește în acest verset nu este legea poruncilor morale, ci legea poruncilor rituale, cum ar fi orânduirile circumciziei, păzirea Sabatului și consumul anumitor alimente.

Există legea poruncilor morale, care nu va fi niciodată desființată, ci va rămâne pentru totdeauna; însă există și legea orânduirilor, modurile de viață și de închinare, care au fost desființate. Legea poruncilor morale nu va fi desființată în această epocă, nici în următoarea, nici în veșnicie.

Cu toate acestea, poruncile rituale legate de lucruri precum consumul anumitor alimente, păzirea unei anumite zile mai presus de altele și întâlnirea și închinarea la Dumnezeu într-un anumit mod au fost desființate.

Cei trei piloni ale iudaismului sunt păzirea Sabatului, circumcizia și alimentația; acestea au provenit din cuvântul lui Dumnezeu, însă au fost dispensaționale, adică au fost doar pentru o anumită dispensație de timp. Când a venit Cristos, toate ritualurile au fost terminate. Când Cristos era pe pământ, El a împlinit legea poruncilor morale, dar a încălcat legea rânduielilor.

Uneori, El vindeca pe cineva bolnav în ziua de Sabat, chiar dacă știa că ceilalți Îl urmăreau pentru a vedea dacă va încălca Sabatul. Odată, El a vindecat o femeie bolnavă în ziua de Sabat, iar altădată El a vindecat un paralitic în ziua de Sabat.

Mai târziu, lui Petru i s-a arătat o viziune de la Dumnezeu să ia și să mănânce dintr-un cearșaf plin cu animale necurate; și-a dat seama că Domnul voia ca el să meargă la neamuri și să le spună Evanghelia, chiar dacă acestea erau necurate pentru evrei.

Trebuie să ne dăm seama că pe cruce, Cristos a creat omul nou în Sine, desființând în carnea Sa legea poruncilor în rânduieli. Pavel a fost, de asemenea, foarte ferm când a venit vorba de rânduieli și chiar l-a mustrat pe Petru în față când s-a retras de la masa cu sfinții neamuri, văzându-i pe sfinții evrei venind de la Iacov.

În capitolul 3 din Filipeni, Pavel a folosit un cuvânt peiorativ, concizie, numindu-i chiar pe iudaizatori „câini”, pentru că și-a dat seama că încercau să-i aducă pe credincioșii dintre neamuri înapoi la rânduielile din iudaism.

Rânduielile sunt forme sau moduri de viață și de închinare, care creează dușmănie și dezbinare. Pe cruce, Cristos a desființat toate rânduielile referitoare la viață și închinare, toate rânduielile care au divizat națiunile (Efeseni 2:15; Coloseni 2:14).

El a șters înscrisul din rânduieli și acum nu mai există rânduieli care să fie împotriva noastră sau contrare nouă; El le-a pironit pe toate pe cruce.

Pe măsură ce ne întâlnim astăzi în viața de biserică, nu ar trebui să insistăm asupra vreunei practici anume; dacă insistăm asupra vreunui mod de viață, de închinare sau de întâlnire, aceasta devine o rânduială care separă și creează dușmănie.

Creștinii din întreaga lume au fost divizați prin rânduieli, cum ar fi diferitele moduri de a face botezul, folosirea instrumentelor muzicale, practicarea vieții de biserică și întâlnirea unii cu alții.

Dacă insistăm asupra unei anumite practici, indiferent cât de bună este și cât de mult beneficiu spiritual obținem prin practicarea ei, o facem o rânduială și ne separăm de ceilalți.

Cristos a desființat toate rânduielile pe cruce. Trebuie să-I permitem să trateze toate rânduielile din noi, astfel încât să putem fi biserica în calitate de un singur om nou. Dacă vedem că rânduielile creează dușmănie și dezbinare, le vom trata cu mare seriozitate.

Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră și să ne lumineze cu privire la rânduielile noastre. Fie ca noi să nu ne uităm la rânduielile altora, ci să fim de acord cu modul în care fac lucrurile, cu excepția cazului în care este un anumit lucru este păcătos, imoral sau idolatru.

S-ar putea să nu aprobăm anumite practici, când suntem cu alții, ar trebui doar să fim de acord cu ele pentru a nu da loc rânduielilor.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai creat omul nou în Tine pe cruce, desființând în carnea Ta legea poruncilor în rânduieli! Aleluia, toate rânduielile au fost terminate pe cruce! Amin, Doamne, luminează-ne să vedem ce rânduieli avem în noi și cum ar trebui să le respingem! Strălucește asupra noastră și expune orice formalitate sau mod de viață pe care îl avem și care ne separă de ceilalți. O, Doamne, mântuiește-ne de a fi separați sau dezbinați de ceilalți prin felul în care mâncăm, bem sau prin respectarea anumitor zile, prin anumite practici și prin îndeplinirea anumitor ritualuri în viața de biserică! Fie ca să vedem că Cristos a desființat toate reglementările privind viața și închinarea, astfel încât El să poată crea un singur om nou în Sine Însuși! Slavă Domnului, zidul din mijloc de despărțire, diferitele moduri de viață și de închinare, au fost dărâmate și acum suntem un singur om nou! Amin, Doamne, Te luăm ca viața și persoana noastră. Te luăm ca modul nostru unic de viață și de închinare și suntem dispuși să mergem una cu alții în modul lor de a se întâlni sau de a practica ceva de dragul unui singur om nou!

Să fim dispuși să renunțăm la rânduielile noastre de dragul bisericii ca om nou

Încă din vremea lui Babel, omenirea a fost divizată prin rânduieli privind modurile de viață și de închinare (Gen. 11:1-9). Însă Cristos pe cruce a desființat toate rânduielile și a dărâmat zidul de despărțire din mijloc, iar acum trebuie să biruim Babelul în viața noastră creștină zilnică și în viața de biserică.

Am putea crede că noi, cei din viața de biserică, am părăsit creștinismul și nu avem rânduieli, căci ne adunăm pentru a-L savura pe Domnul, a-L mânca în cuvânt, a-I chema numele, a citi cu rugăciune cuvântul Său și a cânta, chiar și pentru a ne împărtăși savurarea noastră în cadrul întâlnirilor.

Însă am putea merge să vizităm biserica dintr-o altă localitate și am putea observa unele diferențe în modul în care se întâlnesc, în modul în care își conduc întâlnirile și chiar în modul în care aranjează scaunele în cadrul întâlnirii.

Acestea pot fi cu greu numite rânduieli, dar sunt diferențe; trebuie să fim dispuși să fim una cu ceilalți atunci când ne întâlnim cu ei, fiind dispuși să renunțăm la rânduielile noastre de dragul bisericii ca om nou. Putem compara modul în care practicăm viața de biserică cu modul în care o altă localitate sau o altă țară practică viața de biserică și putem fi expuși la rânduielile care sunt în noi.

Chiar și modul nostru de a chema numele Domnului și de a citi cu rugăciune cuvântul Său poate fi o rânduială, căci ne poate separa de unii sfinți care vor să aibă părtășie cu noi. Nu ar trebui să insistăm asupra a nimic legat de felul sau formalitatea noastră de viață și de închinare, ci ar trebui să fim dispuși să renunțăm la rânduielile noastre de dragul unității.

Singura noastră sursă ar trebui să fie Cristos; nu ar trebui să permitem ca nimic din trecutul, cultura sau naționalitatea noastră să fie sursa noastră (vezi Coloseni 3:10-11). Cel mai mare obstacol în biserică, fiind omul nou, sunt rânduielile.

Modul în care ne exersăm duhul în cadrul întâlnirii, modul nostru unic de a ne elibera duhul, poate fi o rânduială; trebuie să învățăm să intrăm în modul în care alții își exersează duhul și să fim una cu ei, fără a ieși în evidență în niciun fel.

Fiecare rânduială creează diferențe, diviziuni și chiar dușmănie. Fie ca noi să nu insistăm asupra nimic altceva decât să fim de acord cu ceilalți. Mai ales astăzi, când lumea pare să devină mai mică și, când se întâmplă ceva într-o anumită localitate, toate celelalte localități află despre asta prin intermediul mijloacelor moderne de comunicare, fie ca noi să învățăm să renunțăm la rânduielile noastre.

Domnul poate binecuvânta o anumită localitate într-un anumit fel și noi am putea dori să copiem modul în care fac lucrurile; copierea sau preluarea rânduielilor altora nu va funcționa. Nu ar trebui să insistăm asupra modului nostru de viață și de închinare atunci când ne întâlnim și nici nu ar trebui să criticăm sau să expunem modul de viață și de închinare al altora.

Trebuie ca pur și simplu să-L lăsăm pe Cristos să crucifice toate rânduielile din noi în timp ce mergem înainte una cu alții în practicarea vieții de biserică astăzi, pentru ca Domnul să poată câștiga omul nou.

Atâta timp cât o practică nu este imorală, păcătoasă sau idolatră, chiar dacă s-ar putea să nu ne placă sau să nu fim de acord cu ea, ar trebui să fim flexibili și să renunțăm la diferențele noastre pentru a fi la fel ca ceilalți.

Nu facem aceasta într-un mod ecumenic sau exterior, de dragul altora, ci într-un mod organic, permițându-I Domnului să distrugă orice rânduială din noi de dragul omului nou.

Unii credincioși pot veni printre noi în viața de biserică și pot fi destul de surprinși sau șocați de modul în care practicăm viața de biserică. Fie că ne dăm seama de acest lucru sau nu, în biserica noastră locală avem un mod particular de a practica viața de biserică, care nu este rău sau malefic, ci poate deveni căile și formele noastre de închinare către Dumnezeu, rânduielile noastre.

Fie ca Domnul să Se îndure de noi și să ne lumineze în această privință. Oamenii lumești consideră diferențele culturale ca o sursă de prestigiu; se laudă chiar cu trecutul lor, cu practicile și realizările lor. Dar în Cristos, noi, credincioșii în Cristos, am renegat acest prestigiu. Acum, singurul nostru prestigiu este Cristos și unitatea autentică.

Fie ca noi toți să fim dispuși să renunțăm la rânduielile și la mândria noastră culturală, astfel încât Domnul să aibă o cale de a avea o viață de biserică adecvată printre noi astăzi (Efeseni 4:22-24).

Fie ca noi să învățăm să mergem una cu alții în felul lor de a se întâlni și practica viața de biserică în bisericile locale, renunțând la rânduielile noastre și exersându-ne duhul pentru a fi una cu ceilalți pentru omul nou.

Nu ar trebui să vorbim despre propria noastră viață de biserică, despre cum practicăm lucrurile, cum facem una sau alta; ar trebui pur și simplu să mergem una cu alții și să practicăm lucrurile așa cum le fac ei în biserica lor locală.

Nu ar trebui să vorbim despre propria noastră istorie și nici să încercăm să aflăm care este sursa sau istoria modului în care fac ei lucrurile; mai degrabă, ar trebui să-L lăsăm pe Cristos să înlăture toate rânduielile.

Nu ar trebui să atingem situațiile negative și nici să ne întrebăm de ce alții fac asta în acel fel; ar trebui pur și simplu să ne exersăm să-L savurăm pe Domnul împreună cu sfinții.

Nu ar trebui să ne certăm despre nicio doctrină și nici să apărăm o anumită practică spirituală utilă; ar trebui pur și simplu să să-L savurăm pe Domnul și să lăsăm deoparte rânduielile noastre.

Fie ca Domnul să ne mântuiască de orice atitudine de superioritate atunci când suntem cu alții și fie ca noi să fim salvați de a avea propriul nostru cerc de prieteni sau tovarăși, cei cu care ne petrecem timpul.

Fie ca noi să fim dispuși să fim zidiți și omogenizați cu toți sfinții din toate bisericile locale. În loc să insistăm asupra vreunei rânduieli, ar trebui pur și simplu să-L slujim pe Cristos altora într-un duh de dragoste și grijă.

Atâta timp cât nu există idolatrie, curvie, dezbinare sau erezie, ar trebui pur și simplu să renunțăm la rânduielile noastre și să fim pur și simplu una cu Domnul și cu ceilalți pentru a practica viața de biserică.

Dacă suntem cu toții dispuși să renunțăm la rânduielile noastre și la mândria noastră culturală, va fi posibil ca Domnul să aibă viața de biserică potrivită, iar omul nou va lua ființă.

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să fim una cu Tine în timp ce practicăm viața de biserică pentru ca Tine să câștigăm realitatea omului nou! Te luăm ca singura noastră sursă; nu vrem să permitem ca nimic din trecutul sau cultura noastră să fie sursa noastră. Amin, Doamne, fie ca nimic din cultura sau naționalitatea noastră să nu fie sursa noastră. Renunțăm la orice prestigiu natural sau cultural și pur și simplu îl luăm pe Cristos ca prestigiu și unitate! Amin, Doamne Isuse, îndură-Te de noi când vizităm alte localități sau vedem modul în care alții practică viața de biserică. Expune rânduielile noastre și dă-ne harul să renunțăm la propriile noastre căi sau forme de viață și închinare atunci când ne întâlnim cu alții. Fie ca să învățăm să le urmăm, fiind flexibili în modul în care practicăm viața de biserică, pentru ca Tu să poți câștiga adevărata unitate printre noi și ca omul nou să poată lua ființă! Amin, Doamne Isuse, fie ca Tu să câștigi viața de biserică potrivită printre noi astăzi! Fie ca Tu să câștigi realitatea omului nou în toate bisericile locale!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being Willing to Let Go of our Ordinances for the Sake of the Church as the New Man, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 22 cu tema: Creatorul singurului om nou ca fiind capodopera lui Dumnezeu, ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Realitatea împărăției cerurilor este conținutul vieții de biserică de astăzi

12/05/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Împărăția este realitatea bisericii și, separat de viața împărăției, nu putem trăi viața de biserică; realitatea împărăției cerurilor este conținutul vieții de biserică.

Trebuie să vedem care este relația dintre împărăție și biserică. Când Domnul Isus a venit ca primul om-Dumnezeu, Dumnezeu încarnat în om, El a predicat evanghelia pentru ca oamenii să se pocăiască pentru împărăția lui Dumnezeu. Apoi apostolii au continuat să predice același lucru, împărăția lui Dumnezeu, pentru ca mulți să se pocăiască, să fie mântuiți și să intre în împărăția lui Dumnezeu.

Ce este atunci împărăția lui Dumnezeu și ce este biserica? Așa cum viața umană este viața împărăției, tot așa viața lui Dumnezeu este împărăția lui Dumnezeu. Pe de o parte, împărăția lui Dumnezeu este domnia lui Dumnezeu, domnia lui Dumnezeu, domeniul în care Dumnezeu poate domni și domni peste toate.

Pe de altă parte, împărăția lui Dumnezeu este viața lui Dumnezeu, domeniul vieții divine, unde Dumnezeu își poate împărtăși liber viața în toți cetățenii împărăției Sale și își poate îndeplini scopul prin intermediul vieții Sale în ei. Aleluia!

Ce este atunci biserica și cum este legată biserica de împărăție? Predicarea evangheliei împărăției produce biserica. Când oamenii cred în evanghelie, ei primesc viața divină și devin parte a împărăției lui Dumnezeu. Biserica este rezultatul vieții lui Dumnezeu care intră în mulți credincioși pentru a deveni viața lor și pentru a-i face membri ai bisericii ca Trup al lui Cristos.

Evanghelia împărăției aduce viața divină, iar această viață divină are domeniul ei – împărăția lui Dumnezeu. Viața divină cu domeniul ei produce biserica. Însă biserica nu poate exista fără împărăție, căci împărăția este realitatea bisericii.

Vedem, prin urmare, că Evanghelia aduce viața divină, care produce biserica, iar realitatea bisericii este împărăția lui Dumnezeu.

Fie ca Domnul să elibereze predicarea evangheliei împărăției pe întregul pământ locuit, ca mărturie și pentru ca mulți să creadă, să primească viața lui Dumnezeu și să fie parte a împărăției lui Dumnezeu pentru a fi biserica, Trupul lui Cristos!

Fie ca noi să fim cei care trăiesc în împărăția lui Dumnezeu în realitate, astfel încât să putem fi biserica în realitate astăzi.

Fie ca noi să trăim nu doar în domeniul exterior al vieții de biserică, ci și mai mult, în domeniul interior al vieții divine, împărăția lui Dumnezeu, pentru ca viața divină să crească în noi, să facă lucruri în noi și să fie exprimată prin noi. Când trăim în împărăția lui Dumnezeu în realitate astăzi, trăim în viața de biserică în realitate pentru a-L exprima pe Dumnezeu în mod colectiv.

Împărăția este realitatea bisericii: în afară de viața împărăției nu putem trăi viața de biserică

Trebuie să ne dăm seama că împărăția este realitatea bisericii și, în afară de viața împărăției, nu putem trăi viața de biserică (vezi Matei 5:3; 16:18-19; Apocalipsa 1:4-6, 9).

În Matei 16:18-19 vedem că Tatăl i-a revelat lui Petru că Isus este Cristosul, Fiul Dumnezeului celui viu. Domnul Isus i-a spus lui Petru că El va zidi biserica Sa pe această revelație a lui Cristos și porțile locuinței morților nu o vor birui.

Imediat după aceasta, Domnul a continuat spunând: „Îți voi da cheile împărăției cerurilor.” Pentru ca biserica să fie produsă și zidită, avem nevoie de împărăția lui Dumnezeu. Împărăția este realitatea bisericii.

Evanghelia predicată de Ioan Botezătorul ca premergător și de Domnul Isus ca Mântuitor a fost evanghelia împărăției, evanghelia care le spune oamenilor că împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat. Aceasta este evanghelia care spune că Dumnezeu vrea să Se împartă pe Sine ca viață în om, pentru ca omul să devină parte a împărăției Sale, domeniul vieții divine (Matei 4:23).

Când se predică Evanghelia, împărăția lui Dumnezeu vine, căci mulți cred în Evanghelie și primesc viața divină. Împărăția lui Dumnezeu este domeniul vieții pentru ca viața divină să se miște, să lucreze, să conducă și să guverneze, astfel încât această viață divină să-și poată îndeplini scopul.

Această împărăție, având viața divină ca domeniu, produce biserica. Nu numai că împărăția produce și zidește biserica, dar, mai mult, biserica și împărăția sunt strâns legate, iar împărăția este realitatea bisericii.

Biserica autentică este împărăția cerurilor în această epocă, așa cum se vede în Romani 14:17. Nu putem spune că biserica este realitatea împărăției; acest lucru este greșit, căci împărăția este realitatea bisericii.

Ce este viața de biserică? Viața de biserică de astăzi trebuie să poarte caracteristica împărăției lui Dumnezeu, care este un domeniu al vieții. Cu alte cuvinte, astăzi trebuie să trăim prin viața divină, să ne bucurăm de viața divină și să facem toate lucrurile în și prin viața divină în viața de biserică de astăzi.

În creștinism, lucrurile sunt foarte confuze; nu au nicio idee ce este biserica. Ei înființează o entitate și o numesc biserică, iar unii sunt foarte zeloși să facă o lucrare pentru Dumnezeu, așa că închiriază o clădire, adună niște oameni și o numesc biserică, cu un nume pe ea.

Dar Biblia ne spune ceva cu totul diferit cu privire la biserică și trebuie să ne întoarcem la revelația divină din cuvântul lui Dumnezeu legată de împărăția ca fiind realitatea bisericii. Trebuie să avem punctul de vedere al lui Dumnezeu cu privire la ce este biserica și ce este împărăția.

Nu ne adunăm doar pentru a-L savura pe Domnul, a cânta, a ne ruga, a împărtăși cuvântul, a lua masa Domnului, a ne aminti de Domnul și a ne ruga împreună cu sfinții. Mai degrabă, pe măsură ce ne întâlnim cu sfinții în viața de biserică, trebuie să fim în realitatea împărăției lui Dumnezeu.

Trebuie să trăim în împărăția lui Dumnezeu ca un domeniu al vieții, astfel încât să putem fi în biserică în realitate. Unii sfinți se pot muta într-o anumită localitate și poate exista un număr considerabil de sfinți acolo, așa că s-ar putea gândi să înființeze biserica în acea localitate.

Simpla existență a numărului potrivit și a unei bune ordini în grup nu înseamnă că poți pur și simplu să înființezi biserica în acea localitate.

Care este cerința pentru a fi o biserică într-o anumită localitate, conform Bibliei? În primul rând, autoritatea Duhului Sfânt trebuie să fie acolo și, în al doilea rând, trebuie să fie văzut terenul localității.

În primul rând, trebuie să fim sub autoritatea Duhului Sfânt, luându-L pe Domnul ca unicul nostru Cap și Domn. În al doilea rând, trebuie să ne dăm seama că terenul bisericii este unitatea unică a Trupului lui Cristos și suntem în unitate cu toate bisericile locale de pe întreg pământul ca unicul Trup al lui Cristos.

Aceasta înseamnă să fii în împărăția lui Dumnezeu. Împărăția este realitatea bisericii de astăzi. În afară de viața împărăției, nu putem trăi viața de biserică. Fie ca noi să fim cei care trăiesc viața împărăției astăzi.

Fie ca nu doar să ne adunăm în mod regulat pentru a-L savura pe Domnul și să căutăm să fim zidiți împreună cu sfinții, rămânând în slujba epocii și întorcându-ne la revelația divină din cuvântul lui Dumnezeu, ci, mai mult decât atât, să fim în împărăția lui Dumnezeu în viața noastră de zi cu zi, pentru a putea fi biserica în realitate.

În afară de viața împărăției, nu putem trăi viața de biserică, căci împărăția este realitatea bisericii.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai adus în bisericâ în calitate de expresie colectivă a lui Dumnezeu astăzi. Aleluia, am fost regenerați cu viața lui Dumnezeu și acum suntem în împărăția lui Dumnezeu ca domeniu al vieții divine. Fie ca să ne dăm seama că împărăția produce și zidește biserica și fie ca să trăim în împărăția lui Dumnezeu astăzi. Amin, Doamne, fă-ne să ne dăm seama că împărăția este realitatea bisericii! Fie ca să nu trăim în domeniul natural sau prin zelul nostru natural pentru Dumnezeu, ci în și prin viața divină pentru a fi în realitate în împărăția lui Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca să ne dăm seama că, în afară de viața împărăției, nu putem trăi viața de biserică! Vrem să ne exersăm duhul astăzi, Doamne, și să trăim în viața divină, prin viața divină și conform vieții divine. Fie ca viața divină să domnească și să domnească în ființa noastră. Fie ca Duhul Sfânt să aibă autoritate deplină în noi și printre noi. Suntem una cu Tine și una cu toți sfinții, chiar una cu toate bisericile locale de pe întreg pământul, pentru a trăi în viața de biserică astăzi, căci împărăția este realitatea bisericii!

Realitatea împărăției cerurilor este conținutul vieții de biserică

Nu numai că împărăția este realitatea bisericii, ci, mai mult decât atât, realitatea împărăției cerurilor, așa cum se vede în Matei 5-7, este conținutul vieții de biserică! Fără realitatea împărăției, biserica este goală.

Domnul Isus a dat constituția împărăției cerurilor în Matei 5-7, stabilind care sunt cerințele împărăției lui Dumnezeu care devin conținutul bisericii. Aceste cerințe nu trebuie îndeplinite de noi cu eforturile sau puterea noastră, ci prin viața divină din noi.

Când vedem că împărăția este realitatea bisericii, nu vom mai trăi prin omul nostru natural sau în carne, ci vom căuta să trăim în și prin viața divină în viața de biserică, astfel încât să putem fi în realitate în împărăția lui Dumnezeu.

Cele trei capitole din Matei 5-7 ne prezintă o imagine minunată a tuturor caracteristicilor împărăției lui Dumnezeu în ceea ce privește relația noastră, influența noastră asupra lumii și chiar aspectul vieții ascunse înaintea lui Dumnezeu.

Ca oameni ai împărăției care trăiesc în viața de biserică astăzi, trebuie să purtăm caracteristicile acestei vieți ai împărăției, așa cum sunt prezentate în Matei 5-7. Realitatea împărăției cerurilor este conținutul vieții de biserică. Dacă nu avem realitatea împărăției cerurilor în viața de biserică de astăzi, biserica este goală.

Vrem să avem viața de biserică adecvată astăzi. Vrem să fim cei care poartă caracteristicile oamenilor împărăției, așa cum sunt descriși de Domnul Isus în Matei 5-7.

Nu vrem să mai trăim în omul nostru natural, prin fire sau prin sine; mai degrabă, îi permitem Domnului să ne atingă, să ne zdrobească și să răzbată în noi, astfel încât să-L trăim pe Cristos și să nu trăim ceea ce suntem prin fire.

Întrucât viața împărăției rezultă în viața de biserică, pe măsură ce trăim împreună în viața împărăției, trăim spontan viața de biserică (Romani 14:17). În viața de biserică, primim tot felul de oameni, căci și Domnul îi primește.

Unii pot prefera cutare fel de mâncare în locul unui alt fel de mâncare, alții preferă să păstreze această zi mai presus de acea zi și venim împreună să practicăm viața de biserică. Împărăția lui Dumnezeu, ca realitate a bisericii, nu este mâncare și băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt.

Viața de biserică este împărăția de astăzi, iar viața de biserică nu este mâncare și băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt. Un credincios care nu trăiește în realitatea împărăției nu poate fi zidit în structura bisericii (Efeseni 2:22). Amin!

Trăim noi în realitatea împărăției astăzi? Permitem domniei împărăției să-și exercite influența asupra noastră? Când luăm decizii, când rostim ceva și când facem ceva, trăim în realitatea împărăției? Există un semn în noi și asupra noastră că suntem sub domnia împărăției?

Trebuie să fim cei care trăiesc în realitatea împărăției pentru a putea fi zidiți în structura bisericii. Realitatea împărăției este de fapt Cristos Însuși ca viață a noastră. Trebuie să-L luăm pe Cristos ca viață, esență și substanță a noastră, pentru a putea trăi o viață potrivită în viața de biserică și pentru a fi zidiți împreună cu alți credincioși pentru a aduce adevărata viață de biserică.

Când trăim în Cristos, cu Cristos și Îl trăim pe Cristos, trăim în împărăția lui Dumnezeu și împreună devenim viața de biserică, o expresie glorioasă a lui Cristos ca întrupare a lui Dumnezeu.

Fie ca Domnul să câștige realitatea împărăției cerurilor printre noi în viața de biserică de astăzi. Fie ca noi să venim la Domnul cu privire la acest lucru și să permitem conducerii împărăției să exercite o influență asupra noastră, astfel încât să putem trăi în realitate în împărăția lui Dumnezeu pe măsură ce trăim viața de biserică de astăzi.

Fie ca viața noastră de biserică să nu fie o cochilie goală, fără niciun conținut; fie ca viața de biserică să fie umplută de savurarea lui Cristos și de experimentarea lui Cristos de către toți sfinții!

Doamne Isuse, fie ca realitatea împărăției cerurilor să fie conținutul vieții de biserică de astăzi! Amin, Doamne, fără realitatea împărăției, biserica este goală. Ne exersăm duhul pentru a Te contacta și a Te savura. O, Doamne, fie ca noi să trăim un singur duh cu Tine astăzi. Fie ca domnia împărăției să-și exercite influența asupra noastră, în toate deciziile pe care le luăm astăzi. Fie ca noi să fim sub conducerea împărăției lui Dumnezeu în toate lucrurile. O, Doamne, fie ca noi toți să trăim împreună în viața împărăției, astfel încât să trăim spontan viața de biserică astăzi! Câștigă-ți viața astăzi. Fie ca viața noastră să nu fie în omul natural sau în carne, ci în duhul unit, un singur duh cu Domnul! Aleluia, împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt! Fie ca noi să fim zidiți în structura bisericii trăind în realitatea împărăției astăzi, împreună cu toți sfinții!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Reality of the Kingdom of the Heavens is the Content of the Church Life today, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 3 (Împărăția și biserica) ziua 2, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl bem pe Cristos ca vinul nostru nou în viața de biserică ca burduful proaspăt de astăzi

07/02/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Cristos este vinul nostru nou care trebuie pus în burduful proaspăt; viața de biserică de astăzi este burduful nou în care poate fi cuprins Cristos ca vin nou și proaspăt și împreună suntem Trupul lui Cristos, pentru că toți îl avem pe Cristos în noi ca vin nou și proaspăt. Slavă Domnului!

Săptămâna aceasta am savurat multe pepite din cartea lui Matei despre Cristos. Am văzut că Cristos este lumina cea mare care strălucește în întuneric; El nu a venit să-i judece sau să-i condamne pe alții, ci să strălucească asupra lor.

El strălucește în întuneric, iar când El ajunge la noi, El dezvăluie și risipește orice întuneric, El aduce în lumina vieții și suntem luminați. Când Îl savurăm pe Cristos ca lumină mare care strălucește în întuneric, devenim luminători în această lume, chiar cei care poartă lumina înaintea altora, fiind una cu Cristos pentru a-L străluci altora.

Cristos este Cel care are autoritate și care rostește cuvintele lui Dumnezeu cu autoritate pentru că El Însuși a fost un om sub autoritate. Deoarece El era sub Dumnezeu ca autoritate Sa, fiind supus lui Dumnezeu în toate lucrurile, Cristos a putut exercita autoritatea lui Dumnezeu oriunde s-ar fi aflat, iar alții s-au supus autorității Sale.

Dacă astăzi Îl întronăm pe Cristos în ființa noastră și îi așezăm tronul în centrul ființei noastre, vom avea autoritatea Lui, iar cuvintele noastre Îl vor transmite altora pentru a-i aduce sub autoritatea lui Dumnezeu. Amin!

Cristos este Medicul; El a venit să-i vindece pe cei bolnavi și a venit să aibă grijă de noi, cei bolnavi, nu numai în trupul nostru, ci și mai mult în sufletul și duhul nostru. Boala noastră poate fi vindecată numai de Cristos ca medic al nostru; El nu a venit să ne condamne sau să ne judece, ci să fie un medic blând.

Toți oamenii bolnavi din zilele Domnului de pe pământ au fost atrași de El, pentru că El nu i-a judecat, ci mai degrabă, le-a plăcut să fie cu El și i-a vindecat nu numai în trup, ci și mai mult în sufletul și duhul lor.

Cristos este Mirele și noi suntem pregătiți să fim mireasa Lui. El este Mirele nostru minunat, care vine să ne curteze și să fie cea mai minunată Persoană pentru noi.

Prin încarnarea Sa și viața umană, Domnul Isus a fost Mirele care a venit să-l curteze pe om și să-l atragă pe om la Sine. Cu toții suntem atrași de El, Îl iubim și vrem să fim mireasa Lui. Slavă Domnului!

Cristos este postavul nou de la încarnarea Sa până la răstignirea Sa, care a devenit haina nouă pe care să o purtăm înaintea lui Dumnezeu și în viața noastră zilnică după învierea Sa.

Nu putem pune un petic de postav nou pe o haină veche; nu putem încerca să-L copiem pe Cristos în viața Sa umană fără să fim una cu El și să-L avem ca haină nouă.

Fie ca noi să-L savurăm zi de zi și să depindem de El în toate lucrurile, astfel încât să-L trăim, să-L exprimăm și să-L purtam înaintea altora pentru ca ei să-L vadă pe Cristos în noi.

Cristos este vinul nostru nou care trebuie pus în burduful proaspăt, viața de biserică de astăzi

În Mat. 9:17 vedem că Cristos este vinul nou care trebuie pus în burduful proaspăt. Ucenicii lui Ioan au crezut că au părăsit vechea religie a iudaismului, dar au creat de fapt o nouă religie și au postit, încercând să-și petreacă găurile din viața lor cu ceva de la Dumnezeu – dar acest lucru nu funcționa.

Domnul le-a spus în continuare că oamenii nu pun vin nou în burdufuri vechi, altfel burdufurile izbucnesc și vinul se revarsă și burdufurile sunt stricate. Oamenii pun vin nou în burduful proaspăt și ambele sunt conservate.

Domnul Isus este vinul nostru nou și nu-L putem pune în burdufuri vechi. Cuvântul grecesc pentru „nou” este neos, adică „nou în timp, recent, tânăr”. Cristos este vinul nou – El este viața nouă, plină de vigoare, care îi entuziasmează pe oameni și îi face pe oameni fericiți.

Viața lui Cristos este o viață înveselitoare; El S-a sacrificat până la cel mai înalt grad și viața Sa ne înveselește până la cel mai înalt grad. Când avem viața divină și o savurăm, avem putere încurajatoare și suntem încurajați să fim fericiți.

Când Îl bem pe Cristos ca vinul nostru nou, suntem întăriți, energizați și fericiți.

Cu toate acestea, vinul nou nu poate fi pus în burdufuri vechi. Care sunt burdufurile vechi? Vechile burdufuri sunt vechea religie și orice formă de religie, cum ar fi postul.

Când îl punem pe Cristos ca vin nou în orice formă de religie, El sparge religia și rezultatul este că ambele sunt irosite; Cristos, ca vinul nostru nou, trebuie pus în burduful proaspăt, ceva care este nou și proaspăt, viața de biserică.

Vinul nou are nevoie de un recipient. Vinul nou este plin de putere de fermentare; dacă se pune într-un burduf vechi, puterea de fermentare a vinului nou va sparge burduful vechi. Dacă încercăm să-L punem pe Cristos în orice practică religioasă, Cristos o va sparge și nu poate fi reținut de ea.

Trebuie să-L savurăm și să-L bem pe Cristos ca vinul nostru nou în viața de biserică ca burduful proaspăt. Cuvântul grecesc pentru proaspăt în Mat. 9:17 este kainos, adică „nou în natură, calitate sau formă; neobișnuit, nefolosit”.

Domnul ca vinul nostru nou poate fi conținut numai în burduful proaspăt, viața de biserică potrivită practicată în bisericile locale. Burdufele proaspete semnifică viața de biserică din bisericile locale ca recipient al vinului nou, care este Cristos Însuși ca vin nou, entuziasmant, înveselitor.

Trebuie să fim zidiți în biserică (Matei 16:18), iar biserica este exprimată prin bisericile locale în care locuiesc oamenii din împărăție (18:15-20).

Suntem persoane regenerate, constituind Trupul lui Cristos și fiind biserica (Romani 12:5; Efeseni 1:22-23) și împreună trăim în viața de biserică ca burduful proaspăt pentru a-L conține pe Cristos ca vinul nostru nou. Aleluia!

Chiar acum putem și trebuie să-L savurăm pe Cristos ca vinul nostru nou. El este nou, proaspăt, viu, încurajează, întărește și revigorant, iar când ne împărtășim din bogățiile vieții Sale divine, suntem plini de El. Amin!

Cât de dulce este să-L bem pe Cristos ca vin nou, înveselitor, cu putere înveselitoare! Când îl contactăm și-L savurăm, suntem energizați, întăriți și fericiți; suntem înveseliți.

Toate religiile sunt burdufuri vechi; când vinul nou este pus în burdufuri vechi, sparge burdufurile prin puterea fermentației sale. A pune vin nou în burdufuri vechi înseamnă a-l pune pe Cristos ca viață înveselitoare și entuziasmantă în orice fel de religie.

A fi religios înseamnă că I ne închinăm lui Dumnezeu, Îi slujim lui Dumnezeu și facem lucruri care să fie pe plac lui Dumnezeu, dar facem toate aceste lucruri fără Cristos și fără Cristos ca Duh (vezi Gal. 1:14-16).

Fie ca noi să fim salvați de orice practică religioasă și să fim aduși în savurarea lui Cristos ca vinul nou în viața potrivită a bisericii de astăzi.

Burdufurile proaspete semnifică viața de biserică din bisericile locale ca recipient al vinului nou, care este Cristos Însuși ca viață entuziasmantă.

Când ne aflăm în viața de biserică potrivită în bisericile locale, Cristos, ca viață entuziasmantă, întăritoare și revigorantă, este porția noastră, ne umple și ne face fericiți să trăim în viața de biserică. Slavă Domnului pentru viața de biserică!

Slavă Domnului că astăzi putem să ne exersăm duhul și să ne adunăm în numele Domnului Isus pe terenul autentic al unității pentru a ne împărtăși din bogățiile lui Cristos și a fi umpluți cu Cristos ca vinul nou!

Aleluia, viața de biserică de astăzi, ca burduful proaspăt, îl poate conține pe Cristos ca vin nou, iar noi, cei din viața de biserică de astăzi, îl putem bea pe Cristos ca vinul nostru nou pentru a fi umpluți cu El!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit la noi ca vinul nostru nou astăzi pentru a ne umple în viața de biserică potrivită! Umple-ne cu tine! Salvează-ne de orice religie și orice practică religioasă. Salvează-ne de la a face ceva în exterior care este pentru Dumnezeu fără prezența lui Cristos. Nu vrem doar să I ne închinăm lui Dumnezeu sau să facem lucruri pentru Dumnezeu fără Cristos ca Duh. Venim la Tine, Doamne, și vrem să Te savurăm ca vinul nostru nou astăzi! Aleluia, astăzi viața de biserică în bisericile locale este burduful proaspăt ca recipient al lui Cristos ca vin nou! Amin, Doamne, Te lăudăm că putem să Te savurăm ca fiind viața divină entuziasmantă, întăritoare, înveselitoare! Ne place să Te bem ca vinul nostru nou. Vrem să fim plini de Tine ca vinul nou, pentru ca împreună să-L putem exprima pe Dumnezeu ca biserică, Trupul lui Cristos! Amin, Doamne, Tu ești vinul entuziasmant și nou din duhul nostru și Te bem până ne umplem de Tine!

Cristosul individual este vinul nou și Cristosul corporativ este burduful de vin proaspăt și nou care conține vinul nou

Când Cristos a venit pe pământ, a existat un „burduf vechi” – religia iudaică; această religie nu L-a putut cuprinde. Apoi a existat un burduf mai nou, care a devenit și el vechi – adepții lui Ioan Botezătorul, care au încercat să aplice anumite lucruri bune și noi în viața lor, dar fără persoana lui Cristos.

Nimeni nu pune vin nou (Cristos ca viață înveselitoare, noua viață divină entuziasmantă) în burdufuri vechi (orice de religie), pentru că vinul nou va sparge burdufurile și va fi irosit. Vinul nou este Cristos Însuși, Cristos individual ca vinul nostru nou.

Cristos individual este vinul nou, viața interioară entuziasmantă. Cristosul corporativ este burduful proaspăt, recipientul exterior care poate conține vinul nou.

Este bine să-L avem și să-L cunoaștem pe Cristos ca vinul nou, dar trebuie să avem și un recipient adecvat. Nu putem bea și conține vinul nou în nimic din religie; trebuie să existe o viață de biserică potrivită, așa cum e exprimată și trăită de Cristosul corporativ.

Trupul lui Cristos este plinătatea Sa; Trupul este „Cristosul” (1 Cor. 12:12), Cristosul corporativ. Noi, ca oameni ai împărăției, nu suntem aici să postim sau să facem vreo practică religioasă; suntem aici pentru a trăi viața de biserică, bându-L pe Cristos ca vin nou care trebuie umplut cu El.

Biserica, ca mărire a lui Cristos, este plină de Cristos și este constituită cu Cristos. Noi, credincioșii în Cristos, suntem multele membre ale Trupului lui Cristos; membrele alcătuite împreună sunt un singur Trup, iar acesta este Trupul lui Cristos.

Trupul lui Cristos este Cristos Capul plus membrele Trupului ca expresie corporativă a lui Cristos; Trupul lui Cristos este Cristos Capul și Cristos Trupul (Fapte 9:5; 1 Cor. 12:12).

Cristos este Capul Trupului și El este și Trupul Capului. Noul burduf care conține vinul nou este viața de biserică; viața de biserică nu este altceva decât lărgirea lui Cristos.

Cristos individual este vinul nostru nou din noi, iar atunci când acest Cristos individual este lărgit într-un Cristos colectiv, aceasta este biserica. Cristosul corporativ este burduful de vin, recipientul, pentru a-L conține pe Cristos individual ca vinul nostru.

De aceea, dacă ne despărțim de sfinți în viața de biserică și nu ne întâlnim în mod regulat la adunările bisericii locale, nu ne este ușor să bem pe Cristos ca vinul nostru nou.

Vinul nou, Cristos ca viață încurajatoare și întăritoare, poate fi savurat la maxim numai în sfera vieții de biserică, lărgirea lui Cristos. Amin!

Cum este Cristos Trupul, într-un mod practic? Cristos nu este numai Capul; El este, de asemenea, în toți membrele și El este toți membrele. Cristos este în tine, Cristos este în mine și Cristos este în fiecare credincios adevărat în Cristos.

Cristos nu poate fi divizat; El nu este un Cristos în cineva și un alt Cristos în altcineva. Mai degrabă, El este același Cristos și El este unul, totuși El este în toți credincioșii în Cristos. Cristos din tine este una cu Cristos din mine, iar Cristos din noi este una cu Cristos din toți ceilalți creștini (1 Cor. 1:10, 13).

Aceasta înseamnă că Cristos Trupul este compus din atâtea membre care sunt pline de El. Amin! Acesta este burduful nou, burduful proaspăt: viața de biserică să-L conțină pe Cristos ca vin nou!

Astăzi, în viața de biserică, învățăm să-L savurăm pe Domnul ca vinul nou, exersându-ne duhul pentru a fi una cu El și cu toți sfinții și-L bem pe Domnul pentru a ne umple de El ca vinul nostru nou! Aleluia!

Printre oamenii bisericii de astăzi avem haina nouă, vinul nou și burduful nou, pentru că toate acestea au fost recâștigate în viața potrivită a bisericii.

Astăzi, Îl avem pe Cristos într-un mod corporativ în viața noastră de biserică, iar biserica – burduful – este țelul final al lui Dumnezeu. Amin!

Mulțumim Domnului că El a recâștigat savurarea lui Cristos ca haină nouă și vinul nou în viața de biserică ca burduf nou, astfel încât noi să fim biserica, țelul ultim al lui Dumnezeu!

Mulțumim Domnului că a fost atât de bogat cu noi: El este marea lumină care strălucește în întuneric, El este Cel care are autoritate, El este Medicul, El este Mirele nostru minunat, El este haina nouă și El este vinul nou!

Iar noi suntem burduful nou pentru a-L cuprinde și pentru a fi umpluți cu El ca vinul nou!

Doamne Isuse, Te luăm ca vinul nostru nou și bem din Tine în viața de biserică de astăzi! Aleluia, fiecare dintre noi astăzi, în viața de biserică potrivită, Îl avem pe Cristos ca vin nou și împreună suntem un burduf nou pentru a-L conține pe Cristos și pentru a-L exprima! Amin, Doamne, muțumim că ne-ai adus în viața de biserică potrivită, unde-L putem bea pe Cristos ca vinul nostru nou pentru a fi înveseliți, fericiți, întăriți și entuziasmați! Aleluia, Cristos este în noi și Cristos este în toți sfinții și împreună suntem lărgirea lui Cristos pentru a fi Trupul lui Cristos pe pământ astăzi! Amin, Doamne, Cristosul din noi este una cu Cristos în toți sfinții în Cristos și împreună Trupul lui Cristos este compus din atâtea membre care sunt pline de El! Amin, Doamne Isuse, câștigă Tu realitatea aceasta printre noi astăzi. Fie ca toți să fim strâns legați cu Cristos Capul și cu membrele Trupului, astfel încât să putem bea profund pe Cristos ca vinul nostru nou și să fim plini de El! Slavă Domnului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Drink Christ as our New Wine in the Church Life as the Fresh Wineskins Today, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 1 (Cristos ca fiind marea lumină, Cel care are autoritate, Medicul, Mirele, postavul nou și vinul nou) ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să fim în Trup și să slujim în biserică pentru a savura rezerva îmbelșugată a Duhului

09/01/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

La fel precum uleiul pentru ungerea sfântă din Exod 30 trebuia să ungă tabernaculul cu toate lucrurile și persoanele legate de acesta, așa este ungerea pentru Trup; trebuie să fim în Trup, să funcționăm în măsura noastră și să fim relaționați cu sfinții cu care ne-a pus Domnul, să savurăm ungerea Duhului și să ne împărtășim din rezerva îmbelșugată a Duhului. Amin!

Evangheliile dezvăluie cum Dumnezeu a devenit om, a trăit o viață umană perfectă, a murit pe cruce cu o moarte atotinclusivă și atotterminatoare și a înviat pentru a deveni un Duh dătător de viață. Dumnezeu a trecut prin multe procese pentru a deveni un Duh dătător de viață, iar acest Duh este omogenizat sau contopit cu toate procesele prin care a trecut și cu toate realizările Sale. În Duhul lui Isus Cristos astăzi există o ofertă bogată care include pe Dumnezeu, omul, încarnarea, viața umană, răstignirea, învierea și înălțarea.

Acest Duh astăzi este cu duhul nostru, chiar contopit cu duhul nostru ca unul singur. Dacă vrem să trăim viața creștină, trebuie să acordăm atenție Duhului și să ne exersăm duhul, căci numai în duhul nostru, uniți cu Domnul, Îl putem trăi efectiv pe Cristos.

De partea Sa, Dumnezeu a trecut printr-un proces și a fost finalizat pentru a deveni Duhul compus atotinclusiv. Ca un astfel de Duh, El vine la noi pentru a ne regenera, a ne sfinți, a ne înnoi, a ne transforma, a ne conforma și a ne glorifica. Aleluia! Dumnezeu în Cristos, ca Duhul vine la noi pentru a ne câștiga și a ne face una cu El și pentru ca El să fie pe deplin una cu noi. Aleluia!

El ne unge cu Sine, făcându-ne una cu noi și făcându-ne una cu El. Astăzi, noi, credincioșii în Cristos, avem ungerea, care este Duhul compus care trăiește, se mișcă, acționează și vorbește în noi. Fiecare dintre noi Îl cunoaște pe Dumnezeu în interior, în mod subiectiv și personal prin intermediul ungerii. Ungerea se mișcă în noi pentru a ne face să-L cunoaștem pe Dumnezeu. Pe măsură ce ținem seama de ungerea interioară, rămânem în Domnul.

Duhul ne unge cu Sine însuși nu numai pentru a ne conduce și ne călăuzește în viața noastră de zi cu zi, ci și mai mult, pentru a ne „vopsi” cu Sine, adăugând strat după strat de Dumnezeu ființei noastre. Zi de zi, pe măsură ce ne exersăm duhul și ne întoarcem inima către Domnul, Duhul are o cale de a ne unge și de a ne adăuga toate elementele ființei Sale.

S-ar putea să ne aflăm într-o situație în care trebuie să experimentăm moartea lui Cristos și, în noi înșine, nu vrem cu adevărat să murim; totuși, când ne întoarcem la duhul nostru și Îl contactăm pe Domnul, El aplică moartea lui Cristos ființei noastre. Aleluia! Duhul este cel care poate trăi viața creștină. Duhul este cel care poate fi creștin. Viața creștină este o chestiune cu totul în Duhul și prin Duhul.

Duhul compus atotinclusiv este rezerva îmbelșugată a Duhului pentru ca noi să-L mărim pe Cristos

Fil. 1:19-21 este o porțiune minunată din Biblie scrisă de un frate care era în închisoare. Pavel a fost în închisoare pentru Domnul și pentru mărturia Sa și avea toate motivele să se plângă și să-și dorească să fie eliberat din închisoare. Cu toate acestea, el a mărturisit că știa că aceasta, chiar și această situație în care se afla, se va transforma în mântuire prin cererea sfinților și prin rezerva îmbelșugată a Duhului lui Isus Cristos.

Pe de o parte, Pavel era un membru al Trupului, iar tovarășii cu membrii Trupului făceau o cerere cu privire la el înaintea Domnului. Pe de altă parte, a existat o rezervă îmbelșugată a Duhului lui Isus Cristos, care i-a permis să nu fie rușinat, ci mai degrabă, chiar și acum în toate lucrurile, Cristos va fi mărit în el. Ce minuat!

Există o sursă care ne poate permite să-L mărim pe Cristos în toate lucrurile, chiar și în situația cea mai de jos. Duhul lui Isus Cristos cu o rezervă îmbelșugată este semnificat de uleiul sfânt pentru ungere din Exod 30.

Duhul lui Dumnezeu este semnificat de uleiul de măsline; El nu este doar ulei pur, ci a fost omogenizat cu anumite ingrediente. Aleluia! Cu privire la aceasta, Ioan 7:39 spune: Dar El a spus aceasta despre Duhul, pe care aveau să-L primească cei ce credeau în El; căci Duhul nu era încă, pentru că Isus nu fusese încă glorificat. Când Domnul era pe pământ, înainte de învierea Sa (care a fost glorificarea Sa), El nu era Duhul cu o rezervă îmbelșugată.

Înainte de glorificarea Domnului, care a fost învierea Sa (Luca 24:26), Duhul compus nu era încă. După învierea lui Cristos, compunerea sau omogenizarea unui astfel de Duh a fost încheiată. Cu alte cuvinte, pe măsură ce Domnul trecea prin procesele de încarnare, de viață umană, de moarte, de înviere și de înălțare, El a fost procesat și finalizat pentru a deveni Duhul lui Isus Cristos cu o rezervă îmbelșugată pentru ca noi savurăm și să-L mărim pe Cristos. Amin!

Când Duhul era Duhul lui Dumnezeu, El avea doar elementul divin; după ce El a devenit Duhul lui Isus Cristos prin încarnarea, răstignirea și învierea lui Cristos, Duhul a adăugat multe lucruri la Sine. El este acum Duhul compus, pentru că El are atât elementul divin, cât și elementul uman, cu toată esența și realitatea încarnării, răstignirii și învierii lui Cristos.

Cum Îl putem trăi pe Cristos și să fim ca El în toate situațiile noastre? Numai prin această rezervă îmbelșugată a Duhului lui Isus Cristos. Toate situațiile noastre, fie că sunt bune sau nu atât de bune, fie că sunt pozitive sau negative, fie că sunt pline de bucurii sau tristețe, pot fi spre mântuirea noastră prin faptul că suntem în Trup și prin primirea rezervei îmbelșugate a Duhului lui Isus Cristos.

Atunci când ne exersăm duhul pentru a ne împărtăși din rezerva îmbelșugată al Duhului lui Isus Cristos, avem o așteptare și sperăm că în nimic nu vom fi rușinați, decât cu toată îndrăzneala, ca întotdeauna, chiar și acum Cristos va fi mărit în trupul nostru, fie prin viață, fie prin moarte! Amin! Căci pentru noi a trăi este Cristos (Filipeni 1:21a).

Fie ca noi să fim cei care ne împărtășim astăzi din această rezervă îmbelșugată a Duhului lui Isus Cristos, astfel încât, indiferent de ceea ce ni se întâmplă și prin ce trecem, toate lucrurile vor lucra spre bine pentru ca noi să fim conformați cu chipul lui Cristos și Cristos va fi mărit în trupul nostru!

Doamne Isuse, mulțumim pentru că ai trecut prin multe procese pentru a deveni Duhul lui Isus Cristos cu o rezervă îmbelșugată! Aleluia, astăzi avem rezerva îmbelșugată a Duhului cu duhul nostru, astfel încât să putem trăi viața creștină și viața de biserică! Ne exersăm duhul astăzi, dragă Doamne, pentru a Te contacta și a primi rezerva îmbelșugată. Ne exersăm pentru a Te savura și ne împărtăși din tot ceea ce Tu ești. Oferă-ne rezerva Ta îmbelșugată ca Duh al lui Isus Cristos, astfel încât toate lucrurile și toate situațiile să se transforme în mântuirea noastră. Slavă Domnului, în Duhul lui Isus Cristos avem atât elementul divin, cât și elementul uman, și avem toată esența și realitatea încarnării, răstignirii și învierii lui Cristos! Aleluia, Duhul lui Isus Cristos cu provizia Sa bogată este cu duhul nostru și ne putem întoarce la duhul nostru, Îl putem mări pe Cristos și în nimic nu suntem dați de rușine! Amin, Doamne, vrem să Te mărim, împărtășindu-ne cu rezerva îmbelșugată a Duhului lui Isus Cristos!

Să fim în Trup și să slujim în biserică pentru a savura rezerva îmbelșugată a Duhului

Uleiul sfânt pentru ungere din Exod 30:23-26 poate fi văzut în experiența lui Pavel în Fil. 1:19-20. Pavel a mărturisit că a savurat aprovizionarea bogată a Duhului lui Isus Cristos (simbolizat de untdelemnul sfânt pentru ungere) și că era într-o relație potrivită cu Trupul pentru a primi provizia de Trup (mirul era pentru zidirea lui Dumnezeu).

Rezerva îmbelșugată a Duhului nu este doar ca fiecare persoană să savureze o mântuire personală. Așa cum uleiul pentru ungerea sfântă a fost folosit pentru a unge tabernaculul (locașul lui Dumnezeu) cu mobilierul, ustensilele și pe toți cei care slujeau în tabernacul, tot așa provizia bogată a Duhului este pentru Trup.

Duhul compus este pentru Trup, pentru biserică, pentru casa lui Dumnezeu și, de asemenea, pentru slujirea lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că, dacă vrem savurăm și să ne împărtășim din rezerva Duhului astăzi, trebuie să fim în Trup și, cu atât mai mult, trebuie să fim parte a preoției, a slujirii în viața de biserică.

Cu toții putem depune mărturie din experiența noastră că, dacă avem o problemă cu biserica sau refuzăm să participăm la slujirea în biserică, nu savurăm Duhul atotinclusiv cu rezerva Sa îmbelșugată. S-ar putea să ne rugăm foarte mult, dar rugăciunea noastră nu este atât de eficientă. S-ar putea chiar să cerem ungerea, spunându-i Domnului cât de mult avem nevoie de El, dar s-ar putea să nu experimentăm rezerva îmbelșugată a Duhului.

Acest lucru se datorează faptului că ne-am despărțit de Trup și nu facem parte din tabernacul cu slujbele sale într-un mod practic. O, Doamne Isuse! Fie ca noi să ne dăm seama că ungerea este peste zidirea lui Dumnezeu și peste slujirea legată de zidirea lui Dumnezeu și să rămânem în Trup, să fim relaționați în mod corespunzător cu Trupul și să participăm la slujirea Trupului (Filipeni 1:4).

Apostolul Pavel a fost separat fizic de sfinți în viața de biserică, dar el era încă în Trup; a fi departe de sfinți pentru o perioadă de timp în timpul săptămânii nu înseamnă că nu suntem în Trup. A fi membru în Trup și a funcționa în Trup în măsura noastră este ceva în duhul și prin Duhul. Duhul compus, Duhul lui Isus Cristos, este pentru Trupul lui Cristos, care este tabernaculul lui Dumnezeu, și pentru slujirea lui Dumnezeu, care este preoția.

Deoarece mulți creștini de astăzi sunt tăiați de la Trup și de la slujba preoțească, ei nu se pot împărtăși din plin cu bunătatea Duhului. Fie ca noi să fim cei care trăim în Trup, avem părtășie în Trup, să ne rugăm în Trup, să facem toate lucrurile în Trup și să fim implicați în slujirea în viața de biserică.

Cu toții putem depune mărturie, din punct de vedere pozitiv, că atunci când începem să participăm la slujirea în biserică, simțim că suntem sub curgerea rezervei îmbelșugate a Duhului (Fapte 16:7; Rom. 8:9; 1 Pet. 1:11). Amin! Când ne exersăm duhul, ne rugăm cu sfinții, ne coordonăm cu ei și slujim împreună ca unul singur, savurăm rezerva îmbelșugată a Duhului și ungerea Duhului atotinclusiv este asupra noastră.

Când suntem într-o astfel de părtășie și coordonare în Trup, fiind corelați în mod corespunzător cu Trupul și cu Capul, o simplă chemare a numelui Domnului eliberează curgerea vieții și ne împărtășim la ungere.

Dacă un soț are o problemă cu soția sa, fiind supărat pe ea cu privire la o anumită problemă, și el este la adunările bisericii și Îl atinge pe Domnul, el este eliberat în interior și toate problemele au dispărut; acum strălucește, căci savurează ungerea. Când soția lui îl vede și își dă seama că fața lui strălucește, Îl va savura și ea pe Domnul. Aceasta nu se face prin corectarea sau perfectarea exterioară, ci prin experimentarea ungerii Duhului în Trup și asupra Trupului.

Acest Duh compus atotinclusiv, reprezentat de uleiul sfânt pentru ungere, este rezerva îmbelșugată a Duhului lui Isus Cristos, rezerva Trupului lui Cristos, prin care Îl putem trăi pe Cristos pentru mărirea Lui în Trup, prin Trup, și pentru Trup (Fil. 1:19-21). Amin! Oricât de avansați suntem în Domnul, cât de mult suntem folosiți de Domnul pentru mișcarea Sa și cât de maturi suntem în viața divină, tot avem nevoie de Trup, mai trebuie să fim relaționați cu sfinții pe care i-a pus Domnul împreună cu noi și încă mai trebuie să fim implicați în slujirea bisericii, pentru că numai în Trup putem savura rezerva îmbelșugată a Duhului.

Nu este un lucru mic să nu ai ungerea asupra Trupului. Nu este un lucru mic să pierzi curgerea vieții din cauza unei probleme cu Trupul. O, Doamne Isuse! Când suntem în Trup, savurăm rezerva îmbelșugată a Duhului; când nu suntem relaționați corespunzător cu Trupul, aprovizionarea se oprește. Prin cererile din Trup și prin rezerva îmbelșugată a Duhului, toate situațiile noastre se transformă în mântuirea noastră și Îl putem mări pe Cristos în Trup, pentru Trup și prin Trup.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai adus în viața de biserică pentru a-L savura pe Cristos împreună cu sfinții, pentru a crește în viață, pentru a fi zidiți împreună și pentru a trăi viața Trupului în unitate. Aleluia, suntem membre ale Trupului și participăm împreună la slujirea bisericii, savurând rezerva îmbelșugată a Duhului lui Isus Cristos! Amin, Doamne, ține-ne aici, în părtășia și coordonarea potrivită cu Trupul și în slujirea împreună cu sfinții, pentru a savura ungerea! Aleluia, ungerea este asupra Trupului și peste cei care slujesc în unitate în biserică! Amin, Doamne, ne dăm Ție astăzi să fim în Trup, relaționați în mod corespunzător cu sfinții cu care ne-ai pus, coordonați împreună în unitate, ca să savurăm ungerea care este pe Trup! Ce privilegiu este pentru noi să ne împărtășim din rezerva îmbelșugată a Duhului în Trup, astfel încât să-L putem trăi pe Cristos pentru mărirea Sa în Trup, prin Trup și pentru Trupul lui Cristos!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being in the Body and Serving in the Church to Enjoy the Bountiful Supply of the Spirit, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Viața Creștină (2024 MDC) – săptămâna 3 (Semnificația intrinsecă și revelația mirului compus ca ulei sfânt pentru ungere ― un tip reprezentativ complet al Duhului atotinclusiv compus al Dumnezeului Triunic procesat) ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să avem singurul acord în poporul lui Dumnezeu care e format ca o armată trăind în Duh

11/04/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În Numeri 31 vedem o imagine frumoasă a singurul acord în poporul lui Dumnezeu care a fost format într-o armată pregătită pentru luptă; aceasta este o imagine a singurului accord pe care ar trebui să-l practicăm în viața de biserică de astăzi.

În viața de biserică experimentăm ceva foarte asemănător cu ceea ce au experimentat copiii lui Israel spre sfârșitul cărții Numeri: generația tânără este ridicată de Domnul și este formată într-o armată pregătită pentru luptă, astfel încât ei să fie – sub conducerea sfinților mai maturi – gata să lupte bătălia și să se străduiască pentru toți sfinții să intre în savurarea Cristosului atotinclusiv.

Astăzi în viața de biserică avem o istorie bogată împreună cu slujba epocii și continuăm cu Domnul puțin câte puțin; în plus, are loc o perfecționare, astfel încât generația tânără să fie ridicată nu doar să poarte povara, ci și să lupte pentru mișcarea Domnului.

Au existat multe tulburări în viața de biserică și este posibil să mai trecem prin câteva tulburări, dar Domnul vrea să câștige a doua generație care este perfecționată, echipată și pregătită pentru ca Domnul să-i formeze în armata de care El are nevoie pentru ca tot poporul Său să fie adus în țara bună.

Toate vârstele sunt necesare pentru mișcarea Domnului; nici un grup de vârstă nu este ne-necesară și nici o grupă de vârstă nu este mai importantă decât altele.

A existat o tulburare legată de vârstă care reflectă cultura americană, adică înălțarea tinereții și dorința de a menține tinerețea în timp ce îi dărâmam pe cei în vârstă.

E adevărat că trebuie să-i prețuim pe cei tineri și trebuie să îi păstorim, să îi îngrijim, să le administrăm viață și să-i instruim, pentru ca ei să se ridice și să fie formați în armata pe care Domnul dorește să o câștige.

Dar cu toții trebuie să ne ridicăm, atât cei în vârstă, cât și cei tineri, și trebuie să funcționăm în măsura noastră; cei mai în vârstă ajută la dezvoltarea și la intrarea în funcție a celor mai tineri, oferindu-le responsabilitatea vieții reale și le permite să funcționeze în viața de biserică, iar cei mai tineri învață și funcționează.

Fie ca noi toți să continuăm în acest fel, cei mai în vârstă vărsând totul, iar cei mai tineri absorbind, crescând, fiind perfecționați și funcționând în măsura lor și sub conducerea sfinților mai maturi.

Fie ca toți să mergem împreună, să luptăm împreună, să aducem Împărăția împreună și să fim sub conducerea Domnului în Trup împreună! Și fie ca să avem singurul acord printre poporul lui Dumnezeu pentru mișcarea Sa pe pământ astăzi!

Să vedem o imagine frumoasă a singurului acord în rândul poporului lui Dumnezeu care s-a format ca o armată pregătită pentru luptă

După ce au trecut prin numeroase încercări, necazuri și probleme, poporul lui Israel a ajuns la granița Canaanului, iar acolo ei erau formați ca o armată pregătită pentru luptă.

În Num. 31:13-54 vedem o imagine frumoasă a singurului acord dintre poporul lui Dumnezeu care fusese format într-o armată pregătită pentru luptă.

Cei tineri, generația tânără care a fost ridicată de Domnul în pustie, nu au mai avut probleme cu autoritatea, nu au avut răzvrătire împotriva autorității desemnate a lui Dumnezeu; ei nu mai aveau plângeri cu privire la mâncare și băutură sau despre orice altceva.

Există un singur acord frumos al tuturor celor din armată și din generația mai în vârstă care vor intra în țara bună. Întreaga situație dintre diferitele categorii de oameni era pașnică, plăcută și armonioasă, pentru că ei toți erau într-un singur acord.

Generația mai veche au decedat cu excepția lui Iosua și Caleb; ei și-au împărtășit istoria și viziunea în generația tânără și acum acești tineri erau pregătiți, dispuși și, de asemenea, supuși cuvântului Domnului prin Moise și prin cei care i-au condus.

Nimeni dintre ei nu a cârtit cu privire la mană sau apă; niciunul dintre ei nu a poftit după o mâncare diferită și chiar atunci când au greșit, ei au fost corectați și au luat corectarea în fața Domnului.

Acest lucru arată cu adevărat o imagine frumoasă a singurului acord din poporul lui Dumnezeu format ca o armată pregătită pentru luptă.

Acest lucru este similar cu situația din Fapte 1:14, unde vedem că, după trei ani de ucenicizare din partea Domnului, o sută douăzeci au fost adunați în camera de sus și s-au rugat într-un singur acord pentru ca Domnul să-și toarne Duhul.

La fel ca poporul Israel din pustie, discipolii au fost perfecționati și echipați de Domnul prin faptul că El a fost cu ei, iar problemele lor cum ar fi dorința de a fi în primul rând și ambițiile lor au fost îndepărtate; acum erau într-un singur acord să se roage pentru mișcarea Domnului.

În Fapte 1:14 vedem că ucenicii au continuat cu stăruință cu un singur acord în rugăciune, împreună cu femeile și Maria, mama lui Isus și cu frații Săi.

Domnul vrea să obțină o astfel de situație în viața de biserică de azi; ceea ce El dorește este să câștige un grup de oameni de toate vârstele care nu doar trec printr-un lung proces de a fi zdrobiți, transformați, înnoiți, reconstituiți și zidiți, dar și să devină armata Sa.

Domnul vrea să obțină singurul acord între cei din poporul lui Dumnezeu care sunt formați ca o armată pregătită pentru luptă. Într-o astfel de armată nimeni nu se plânge; nimeni nu are cârtiri și raționamente, nimeni nu-și plânge de milă, nimeni nu refuză să funcționeze și nimeni nu este lipsit de speranță, ci toți sunt perfecționați și formați în armata pe care Domnul o dorește.

Fie ca Domnul să câștige o situație pașnică, plăcută și armonioasă între noi în viața de biserică, cu un singur acord între cei din poporul lui Dumnezeu din toate generațiile, pentru ca El să câștige ceea ce El urmărește în noi și printre noi.

Când El câștigă acest lucru, El are o cale de a Se mișca în noi și cu noi și poate avea cooperarea de care are nevoie de la noi în rugăciune pentru ca El să facă ceea ce El vrea să facă pe pământ.

Doamne Isuse, câștigă singurul acord între cei din poporul lui Dumnezeu care este format într-o armată pregătită pentru luptă. Fie ca Tu să câștigi coordonarea minunată între toți sfinții din viața de biserică, astfel încât să existe o situație pașnică, plăcută și armonioasă, ca urmare a faptului că toți au singurul acord. Amin, Doamne Isuse, ne dăm pe noi înșine ca Tu să câștigi în noi ceea ce Tu urmărești și pentru a putea câștiga armata pe care Ți-o dorești, sfinții într-un singur acord pentru mișcarea Ta pe pământ! Amin, fă acest lucru în noi, cu noi, și prin noi, Doamne!

Singurul acord este practicarea unității Trupului prin trăirea noastră în duh

Ce este singurul acord autentic în biserică? Este acesta doar ca noi să ne adunăm după ce am trecut prin procesul de transformare și formare și, astfel, suntem într-un singur acord, deoarece trecem prin experiențe similare?

Singurul acord autentic în biserică este practicarea unității Trupului, care este unitatea Duhului (Efeseni 4:3-6).

Avem deja unitatea; unitatea Trupului este unitatea Duhului și ne-am născut în această unitate, căci unitatea este pur și simplu Trupul lui Cristos.

Unitatea noastră este unitatea organică a Trupului organic al lui Cristos, care este de fapt o omogenizare a Dumnezeului Triunic cu poporul Său răscumpărat și transformat.

Unitatea noastră este duhul, și este Dumnezeu contopit cu omul; Dumnezeul Triunic – Tatăl, Fiul și Duhul – sunt trei factori divini ai acestei unități, iar aceștia se contopesc cu factorul uman, care se finalizează în Trup.

Atunci când aplicăm această unitate, când exersăm această unitate și când „cheltuim” această unitate trăind în duhul contopit, suntem în singurul acord.

Singurul acord dintre poporul lui Dumnezeu este rămânerea noastră în duhul, trăind în duhul și făcând totul în duhul; acest lucru ne va aduce în unitatea autentică a Trupului lui Cristos.

Dar când suntem într-o întâlnire și îl auzim pe fratele nostru care se roagă, dar nu spunem Amin la rugăciunea sa, ci mai degrabă încercăm să discernem dacă este autentic atunci când se roagă sau există ceva ascuns în rugăciunea sa, acesta nu este singurul acord.

Acordul unic este folosirea unității Trupului, aplicarea unității. Când suntem într-un singur acord, putem vorbi același lucru și putem fi acordați în aceeași minte și în aceeași părere (1 Cor. 1:10).

Cum poate fi acest lucru? Cum putem fi acordați în aceeași minte, să vorbim același lucru și să avem aceeași părere? Doar trăind în duh, căci atunci când trăim în duh, Îl vom vorbi pe Cristos, mintea noastră va fi mintea lui Cristos, iar părerea noastră va fi și ea Cristos.

În viața noastră de zi cu zi, trebuie să-L luăm pe Cristos ca centru și ca totul al nostru, iar ceea ce vorbim, gândim și înțelegem va fi Cristos.

Acesta este singurul acord dintre poporul lui Dumnezeu, care este practica unității. Când avem un singur acord, putem gândi același lucru, să avem aceeași iubire, să fim uniți în suflet și să gândim unicul lucru (Fil. 2:2).

Dacă citim cartea Filipeni, faptul de a gândi la același lucru și a vorbi același lucru este legată de cunoașterea și experimentarea subiectivă a lui Cristos.

Acest lucru înseamnă că pentru a fi într-un singur acord, nu trebuie doar să ne exersăm duhul, ci și să avem mintea noastră, iubirea noastră, vorbirea noastră și gândirea noastră să ne fie atinse și să fie contopite cu Duhul.

Când îi iubim pe sfinți, ar trebui să verificăm dacă îi iubim cu dragostea lui Cristos sau dacă avem o dragoste diferită, nivele diferite de iubire sau diferite adâncimi de dragoste față de sfinți.

Când vorbim, ar trebui să fie Cristos cel care vorbește, nu doar noi. Când vom permite ca unitatea Duhului să ne atingă fiecare parte a sufletului nostru cum ar fi gândirea, vederea și intențiile noastre, cu toții vom avea aceeași minte, sentiment, vedere, perspectivă și vorbire.

Singurul acord se referă la armonia din ființa noastră interioară, din mintea și voința noastră. A fi într-un singur acord înseamnă a fi unul în toată ființa noastră, iar acest lucru duce la vorbirea noastră exterioară (Rom. 15: 5-6).

Pentru a putea fi într-un singur acord, trebuie să avem o singură inimă și o singură cale; această singură inimă și singură cale sunt singurul acord (Ier. 32:39).

Pentru mișcarea Domnului, toate bisericile trebuie să fie într-un singur acord; noi toți ar trebui să exprimăm același lucru, să trâmbițăm același lucru, să dă ca învățătură același lucru și să fim la fel în practică (Ios. 1:16-18; 6:1-16; Fapte 2:42; 4:24, 32; 1 Cor. 4:17; 7:17; 11:16; 14:34; 1 Tim. 1:3-4; 6:3).

Singurul acord nu este o simplă uniformitate impusă de către unii asupra altora; mai degrabă, este avansarea noastră în creșterea noastră în viață înspre maturitate și suntem în armonie cu sfinții trăind în duh.

Armata lui Dumnezeu este pregătită și gata să meargă să ia țara bună sub binecuvântarea lui Dumnezeu în Trinitatea Sa divină, pentru că există un singur acord între cei din poporul lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că Te-ai contopit cu noi pentru a fi unitatea Duhului, unitatea Trupului. Vrem să folosim această unitate, să exersăm această unitate și să aplicăm această unitate, pentru a putea fi într-un singur acord. Fie ca să existe armonie în ființa noastră interioară, în mintea și în voința noastră, pe măsură ce trăim și umblăm în duhul contopit. Fie ca întreaga noastră ființă să fie una cu Tine și, de asemenea, una cu toți sfinții, astfel încât să existe un singur acord între cei din poporul lui Dumnezeu. Câștigă singurul acord, Doamne, ca să existe o singură inimă, o singură cale, o singură vorbire, o singură gândire și o singură învățătură! Fie ca noi toți să urmărim țelul lui Dumnezeu și să fie pregătiți ca armata care să ia țara bună sub binecuvântarea lui Dumnezeu în Trinitatea Sa divină și binecuvântarea sfinților mai maturi!