trăim prin viața divină

Realitatea împărăției cerurilor este conținutul vieții de biserică de astăzi

12/05/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Împărăția este realitatea bisericii și, separat de viața împărăției, nu putem trăi viața de biserică; realitatea împărăției cerurilor este conținutul vieții de biserică.

Trebuie să vedem care este relația dintre împărăție și biserică. Când Domnul Isus a venit ca primul om-Dumnezeu, Dumnezeu încarnat în om, El a predicat evanghelia pentru ca oamenii să se pocăiască pentru împărăția lui Dumnezeu. Apoi apostolii au continuat să predice același lucru, împărăția lui Dumnezeu, pentru ca mulți să se pocăiască, să fie mântuiți și să intre în împărăția lui Dumnezeu.

Ce este atunci împărăția lui Dumnezeu și ce este biserica? Așa cum viața umană este viața împărăției, tot așa viața lui Dumnezeu este împărăția lui Dumnezeu. Pe de o parte, împărăția lui Dumnezeu este domnia lui Dumnezeu, domnia lui Dumnezeu, domeniul în care Dumnezeu poate domni și domni peste toate.

Pe de altă parte, împărăția lui Dumnezeu este viața lui Dumnezeu, domeniul vieții divine, unde Dumnezeu își poate împărtăși liber viața în toți cetățenii împărăției Sale și își poate îndeplini scopul prin intermediul vieții Sale în ei. Aleluia!

Ce este atunci biserica și cum este legată biserica de împărăție? Predicarea evangheliei împărăției produce biserica. Când oamenii cred în evanghelie, ei primesc viața divină și devin parte a împărăției lui Dumnezeu. Biserica este rezultatul vieții lui Dumnezeu care intră în mulți credincioși pentru a deveni viața lor și pentru a-i face membri ai bisericii ca Trup al lui Cristos.

Evanghelia împărăției aduce viața divină, iar această viață divină are domeniul ei – împărăția lui Dumnezeu. Viața divină cu domeniul ei produce biserica. Însă biserica nu poate exista fără împărăție, căci împărăția este realitatea bisericii.

Vedem, prin urmare, că Evanghelia aduce viața divină, care produce biserica, iar realitatea bisericii este împărăția lui Dumnezeu.

Fie ca Domnul să elibereze predicarea evangheliei împărăției pe întregul pământ locuit, ca mărturie și pentru ca mulți să creadă, să primească viața lui Dumnezeu și să fie parte a împărăției lui Dumnezeu pentru a fi biserica, Trupul lui Cristos!

Fie ca noi să fim cei care trăiesc în împărăția lui Dumnezeu în realitate, astfel încât să putem fi biserica în realitate astăzi.

Fie ca noi să trăim nu doar în domeniul exterior al vieții de biserică, ci și mai mult, în domeniul interior al vieții divine, împărăția lui Dumnezeu, pentru ca viața divină să crească în noi, să facă lucruri în noi și să fie exprimată prin noi. Când trăim în împărăția lui Dumnezeu în realitate astăzi, trăim în viața de biserică în realitate pentru a-L exprima pe Dumnezeu în mod colectiv.

Împărăția este realitatea bisericii: în afară de viața împărăției nu putem trăi viața de biserică

Trebuie să ne dăm seama că împărăția este realitatea bisericii și, în afară de viața împărăției, nu putem trăi viața de biserică (vezi Matei 5:3; 16:18-19; Apocalipsa 1:4-6, 9).

În Matei 16:18-19 vedem că Tatăl i-a revelat lui Petru că Isus este Cristosul, Fiul Dumnezeului celui viu. Domnul Isus i-a spus lui Petru că El va zidi biserica Sa pe această revelație a lui Cristos și porțile locuinței morților nu o vor birui.

Imediat după aceasta, Domnul a continuat spunând: „Îți voi da cheile împărăției cerurilor.” Pentru ca biserica să fie produsă și zidită, avem nevoie de împărăția lui Dumnezeu. Împărăția este realitatea bisericii.

Evanghelia predicată de Ioan Botezătorul ca premergător și de Domnul Isus ca Mântuitor a fost evanghelia împărăției, evanghelia care le spune oamenilor că împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat. Aceasta este evanghelia care spune că Dumnezeu vrea să Se împartă pe Sine ca viață în om, pentru ca omul să devină parte a împărăției Sale, domeniul vieții divine (Matei 4:23).

Când se predică Evanghelia, împărăția lui Dumnezeu vine, căci mulți cred în Evanghelie și primesc viața divină. Împărăția lui Dumnezeu este domeniul vieții pentru ca viața divină să se miște, să lucreze, să conducă și să guverneze, astfel încât această viață divină să-și poată îndeplini scopul.

Această împărăție, având viața divină ca domeniu, produce biserica. Nu numai că împărăția produce și zidește biserica, dar, mai mult, biserica și împărăția sunt strâns legate, iar împărăția este realitatea bisericii.

Biserica autentică este împărăția cerurilor în această epocă, așa cum se vede în Romani 14:17. Nu putem spune că biserica este realitatea împărăției; acest lucru este greșit, căci împărăția este realitatea bisericii.

Ce este viața de biserică? Viața de biserică de astăzi trebuie să poarte caracteristica împărăției lui Dumnezeu, care este un domeniu al vieții. Cu alte cuvinte, astăzi trebuie să trăim prin viața divină, să ne bucurăm de viața divină și să facem toate lucrurile în și prin viața divină în viața de biserică de astăzi.

În creștinism, lucrurile sunt foarte confuze; nu au nicio idee ce este biserica. Ei înființează o entitate și o numesc biserică, iar unii sunt foarte zeloși să facă o lucrare pentru Dumnezeu, așa că închiriază o clădire, adună niște oameni și o numesc biserică, cu un nume pe ea.

Dar Biblia ne spune ceva cu totul diferit cu privire la biserică și trebuie să ne întoarcem la revelația divină din cuvântul lui Dumnezeu legată de împărăția ca fiind realitatea bisericii. Trebuie să avem punctul de vedere al lui Dumnezeu cu privire la ce este biserica și ce este împărăția.

Nu ne adunăm doar pentru a-L savura pe Domnul, a cânta, a ne ruga, a împărtăși cuvântul, a lua masa Domnului, a ne aminti de Domnul și a ne ruga împreună cu sfinții. Mai degrabă, pe măsură ce ne întâlnim cu sfinții în viața de biserică, trebuie să fim în realitatea împărăției lui Dumnezeu.

Trebuie să trăim în împărăția lui Dumnezeu ca un domeniu al vieții, astfel încât să putem fi în biserică în realitate. Unii sfinți se pot muta într-o anumită localitate și poate exista un număr considerabil de sfinți acolo, așa că s-ar putea gândi să înființeze biserica în acea localitate.

Simpla existență a numărului potrivit și a unei bune ordini în grup nu înseamnă că poți pur și simplu să înființezi biserica în acea localitate.

Care este cerința pentru a fi o biserică într-o anumită localitate, conform Bibliei? În primul rând, autoritatea Duhului Sfânt trebuie să fie acolo și, în al doilea rând, trebuie să fie văzut terenul localității.

În primul rând, trebuie să fim sub autoritatea Duhului Sfânt, luându-L pe Domnul ca unicul nostru Cap și Domn. În al doilea rând, trebuie să ne dăm seama că terenul bisericii este unitatea unică a Trupului lui Cristos și suntem în unitate cu toate bisericile locale de pe întreg pământul ca unicul Trup al lui Cristos.

Aceasta înseamnă să fii în împărăția lui Dumnezeu. Împărăția este realitatea bisericii de astăzi. În afară de viața împărăției, nu putem trăi viața de biserică. Fie ca noi să fim cei care trăiesc viața împărăției astăzi.

Fie ca nu doar să ne adunăm în mod regulat pentru a-L savura pe Domnul și să căutăm să fim zidiți împreună cu sfinții, rămânând în slujba epocii și întorcându-ne la revelația divină din cuvântul lui Dumnezeu, ci, mai mult decât atât, să fim în împărăția lui Dumnezeu în viața noastră de zi cu zi, pentru a putea fi biserica în realitate.

În afară de viața împărăției, nu putem trăi viața de biserică, căci împărăția este realitatea bisericii.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai adus în bisericâ în calitate de expresie colectivă a lui Dumnezeu astăzi. Aleluia, am fost regenerați cu viața lui Dumnezeu și acum suntem în împărăția lui Dumnezeu ca domeniu al vieții divine. Fie ca să ne dăm seama că împărăția produce și zidește biserica și fie ca să trăim în împărăția lui Dumnezeu astăzi. Amin, Doamne, fă-ne să ne dăm seama că împărăția este realitatea bisericii! Fie ca să nu trăim în domeniul natural sau prin zelul nostru natural pentru Dumnezeu, ci în și prin viața divină pentru a fi în realitate în împărăția lui Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca să ne dăm seama că, în afară de viața împărăției, nu putem trăi viața de biserică! Vrem să ne exersăm duhul astăzi, Doamne, și să trăim în viața divină, prin viața divină și conform vieții divine. Fie ca viața divină să domnească și să domnească în ființa noastră. Fie ca Duhul Sfânt să aibă autoritate deplină în noi și printre noi. Suntem una cu Tine și una cu toți sfinții, chiar una cu toate bisericile locale de pe întreg pământul, pentru a trăi în viața de biserică astăzi, căci împărăția este realitatea bisericii!

Realitatea împărăției cerurilor este conținutul vieții de biserică

Nu numai că împărăția este realitatea bisericii, ci, mai mult decât atât, realitatea împărăției cerurilor, așa cum se vede în Matei 5-7, este conținutul vieții de biserică! Fără realitatea împărăției, biserica este goală.

Domnul Isus a dat constituția împărăției cerurilor în Matei 5-7, stabilind care sunt cerințele împărăției lui Dumnezeu care devin conținutul bisericii. Aceste cerințe nu trebuie îndeplinite de noi cu eforturile sau puterea noastră, ci prin viața divină din noi.

Când vedem că împărăția este realitatea bisericii, nu vom mai trăi prin omul nostru natural sau în carne, ci vom căuta să trăim în și prin viața divină în viața de biserică, astfel încât să putem fi în realitate în împărăția lui Dumnezeu.

Cele trei capitole din Matei 5-7 ne prezintă o imagine minunată a tuturor caracteristicilor împărăției lui Dumnezeu în ceea ce privește relația noastră, influența noastră asupra lumii și chiar aspectul vieții ascunse înaintea lui Dumnezeu.

Ca oameni ai împărăției care trăiesc în viața de biserică astăzi, trebuie să purtăm caracteristicile acestei vieți ai împărăției, așa cum sunt prezentate în Matei 5-7. Realitatea împărăției cerurilor este conținutul vieții de biserică. Dacă nu avem realitatea împărăției cerurilor în viața de biserică de astăzi, biserica este goală.

Vrem să avem viața de biserică adecvată astăzi. Vrem să fim cei care poartă caracteristicile oamenilor împărăției, așa cum sunt descriși de Domnul Isus în Matei 5-7.

Nu vrem să mai trăim în omul nostru natural, prin fire sau prin sine; mai degrabă, îi permitem Domnului să ne atingă, să ne zdrobească și să răzbată în noi, astfel încât să-L trăim pe Cristos și să nu trăim ceea ce suntem prin fire.

Întrucât viața împărăției rezultă în viața de biserică, pe măsură ce trăim împreună în viața împărăției, trăim spontan viața de biserică (Romani 14:17). În viața de biserică, primim tot felul de oameni, căci și Domnul îi primește.

Unii pot prefera cutare fel de mâncare în locul unui alt fel de mâncare, alții preferă să păstreze această zi mai presus de acea zi și venim împreună să practicăm viața de biserică. Împărăția lui Dumnezeu, ca realitate a bisericii, nu este mâncare și băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt.

Viața de biserică este împărăția de astăzi, iar viața de biserică nu este mâncare și băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt. Un credincios care nu trăiește în realitatea împărăției nu poate fi zidit în structura bisericii (Efeseni 2:22). Amin!

Trăim noi în realitatea împărăției astăzi? Permitem domniei împărăției să-și exercite influența asupra noastră? Când luăm decizii, când rostim ceva și când facem ceva, trăim în realitatea împărăției? Există un semn în noi și asupra noastră că suntem sub domnia împărăției?

Trebuie să fim cei care trăiesc în realitatea împărăției pentru a putea fi zidiți în structura bisericii. Realitatea împărăției este de fapt Cristos Însuși ca viață a noastră. Trebuie să-L luăm pe Cristos ca viață, esență și substanță a noastră, pentru a putea trăi o viață potrivită în viața de biserică și pentru a fi zidiți împreună cu alți credincioși pentru a aduce adevărata viață de biserică.

Când trăim în Cristos, cu Cristos și Îl trăim pe Cristos, trăim în împărăția lui Dumnezeu și împreună devenim viața de biserică, o expresie glorioasă a lui Cristos ca întrupare a lui Dumnezeu.

Fie ca Domnul să câștige realitatea împărăției cerurilor printre noi în viața de biserică de astăzi. Fie ca noi să venim la Domnul cu privire la acest lucru și să permitem conducerii împărăției să exercite o influență asupra noastră, astfel încât să putem trăi în realitate în împărăția lui Dumnezeu pe măsură ce trăim viața de biserică de astăzi.

Fie ca viața noastră de biserică să nu fie o cochilie goală, fără niciun conținut; fie ca viața de biserică să fie umplută de savurarea lui Cristos și de experimentarea lui Cristos de către toți sfinții!

Doamne Isuse, fie ca realitatea împărăției cerurilor să fie conținutul vieții de biserică de astăzi! Amin, Doamne, fără realitatea împărăției, biserica este goală. Ne exersăm duhul pentru a Te contacta și a Te savura. O, Doamne, fie ca noi să trăim un singur duh cu Tine astăzi. Fie ca domnia împărăției să-și exercite influența asupra noastră, în toate deciziile pe care le luăm astăzi. Fie ca noi să fim sub conducerea împărăției lui Dumnezeu în toate lucrurile. O, Doamne, fie ca noi toți să trăim împreună în viața împărăției, astfel încât să trăim spontan viața de biserică astăzi! Câștigă-ți viața astăzi. Fie ca viața noastră să nu fie în omul natural sau în carne, ci în duhul unit, un singur duh cu Domnul! Aleluia, împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt! Fie ca noi să fim zidiți în structura bisericii trăind în realitatea împărăției astăzi, împreună cu toți sfinții!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Reality of the Kingdom of the Heavens is the Content of the Church Life today, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 3 (Împărăția și biserica) ziua 2, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos este glorificat prin biserică, pentru ca Tatăl să fie glorificat prin Fiul

11/04/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Ca încarnare a Dumnezeului Triunic, Cristos Fiul este glorificarea Tatălui, iar astăzi Cristos este glorificat prin biserică, pentru ca Dumnezeu Tatăl să fie glorificat prin Fiul. Ce mister minunat și noi facem parte din acesta!

Pe măsură ce luăm în considerare cu rugăciune subiectul gloriei și glorificării așa cum este revelată în Evanghelia după Ioan, mai întâi trebuie să vedem ce este gloria.

Gloria este un atribut al lui Dumnezeu, pentru că gloria este expresia lui Dumnezeu. Când Dumnezeu este exprimat în splendoare, aceasta este glorie. În mod intrinsec, gloria lui Dumnezeu este legată de economia lui Dumnezeu, pentru că este un atribut comunicabil pe care El vrea să-l introducă în om pentru a obține o expresie corporativă glorioasă.

Dumnezeul Triunic este un Dumnezeu al gloriei, iar scopul Său etern este să aducă mulți fii la glorie. Pentru aceasta, El l-a creat pe om după chipul Său, pentru ca omul să-L exprime pe Dumnezeu în gloria Sa într-un mod corporativ.

Dar omul a păcătuit, adică omul a căzut și este lipsit de gloria lui Dumnezeu; acum omul își exprimă sinele păcătos în loc să-L exprime pe Dumnezeu. Prin urmare, Cristos a venit să realizeze răscumpărarea și să împlinească cerințele gloriei lui Dumnezeu și, prin evanghelia gloriei lui Cristos, suntem chemați de și în gloria Sa eternă.

Cristosul atotinclusiv locuiește în noi ca speranță a gloriei. Îl privim și Îl reflectăm și suntem transformați după chipul Său. Scopul mântuirii lui Dumnezeu este să ne aducă pe deplin în glorie! Slavă Domnului!

În Evanghelia după Ioan, vedem că gloria lui Dumnezeu este implicată cu Cristos și încarnarea Sa, viața umană, răstignirea, învierea și înălțarea Sa. În întreaga Biblie vedem că până și revenirea Domnului și faptul că El este lampă în Noul Ierusalim implică gloria lui Dumnezeu.

Dacă citim Evanghelia după Ioan și urmărim gloria și glorificarea Domnului Isus, vom vedea că, pe când era pe pământ, El a fost limitat în multe feluri, totuși El avea gloria divină în El, gata să o elibereze și să o împărtășească celor care cred în El.

În timp ce trăia pe pământ, Domnul Isus nu și-a căutat niciodată propria Sa glorie, decât gloria Tatălui. Deci Tatăl L-a glorificat în învierea Sa, iar în glorificarea lui Cristos, şi Tatăl este glorificat. Slavă Domnului!

Domnul S-a rugat ca Tatăl să-L glorifice, pentru că El realizează că, prin moartea și învierea Sa, El va fi glorificat, iar când El va fi glorificat, Tatăl este și el. Aleluia! Mai mult, așa cum vom vedea în acest articol, suntem parte a unității care coinerează și este extinsă, care este glorificarea! Aleluia!

Ca încarnare a Dumnezeului Triunic, Cristos Fiul este glorificarea Tatălui

Domnul Isus a ținut un discurs lung în Ioan 14-16, în care punctul principal a fost că Fiul poate fi glorificat pentru ca și Tatăl să fie glorificat în Fiul. Ca încarnare a Dumnezeului Triunic, Cristos Fiul este glorificarea Tatălui, iar când Cristos este glorificat, Tatăl este de asemenea glorificat (Ioan 17:1, 5, 22-23).

Cristos este Fiul lui Dumnezeu; înainte de încarnarea Sa, El a fost singurul Fiu al lui Dumnezeu, fiind cu Tatăl în glorie și bucurându-se de această glorie împreună cu Tatăl. Din veșnicia trecută până în veșnicia viitoare, Cristos este Fiul lui Dumnezeu, cel al doilea al Dumnezeirii, bucurându-se de gloria lui Dumnezeu.

Dar când Cristos a ieșit din eternitate în timp și s-a întrupat făcându-se carne, această glorie a lui Dumnezeu care era în El a fost ascunsă în carnea Sa. El a venit ca Cuvântul făcându-se carne la cortul printre noi, plin de har și realitate, iar cei din jurul Lui au văzut gloria Lui (Ioan 1:14).

}nsă gloria divină, care este expresia vieții și naturii divine, a fost închisă și ascunsă în umanitatea Domnului. Aceasta a fost o mare suferință pentru Domnul. Lui era ușor să te supui Tatălui, căci El a fost întotdeauna una cu Tatăl și El a făcut de bunăvoie voia Tatălui și a rostit cuvintele Tatălui, căci El a fost în mod intrinsec una cu Tatăl.

Dar El tânjea să elibereze viața divină ascunsă în coaja umanității Sale, pentru ca El să fie glorificat! Glorificarea înseamnă manifestare; a fi glorificat înseamnă a fi manifestat. Principalul punct al mesajului Domnului de la capitolul 14 la capitolul 16 al lui Ioan este ca Fiul să fie glorificat, astfel încât Tatăl să fie glorificat în Fiul.

În mesajul Său, Domnul a vorbit despre glorie, iar în rugăciunea Sa, El S-a rugat pentru glorificare (13:31-32; 14:13; 15:8; 17:1, 5). Chiar dacă glorificarea Sa cere moartea Sa, Domnul știa că, în învierea Sa, El va fi glorificat.

El știa că moartea va fi dureroasă și plină de suferință, dar moartea va sparge coaja umanității Sale, astfel încât gloria divinității Sale să fie eliberată. Cristos a fost glorificat de Tatăl cu gloria divină în învierea Sa (Ioan 7:37-39).

El a fost glorificat în învierea Sa, pentru că viața Sa divină a fost eliberată și împărțită tuturor credincioșilor Săi, iar în glorificarea Fiului, Tatăl a fost și el glorificat. Amin!

Învierea Domnului L-a adus în glorie (Luca 24:26; 1 Cor. 15:43; Fapte 3:13, 15). Aleluia, Cristos a fost glorificat în învierea Sa, iar prin glorificarea Fiului a fost și Tatăl glorificat! Domnul Isus S-a rugat pentru aceasta și Tatăl I-a răspuns rugăciunii, înviându-L din morți.

În Ioan 17:5, Domnul Isus a cerut Tatălui să-L glorifice împreună cu Sine Însuși, cu gloria pe care a avut-o cu Tatăl înainte de a fi lumea. Ca răspuns la această rugăciune, Dumnezeu Tatăl L-a înviat pe Cristos din morți, iar în învierea Sa, Cristos a fost carnea Sa! Slavă Domnului!

Doamne Isuse, mulțumim că ai fost dispus să fii încarnat pentru a fi om! Mulțumim că ai pus asupra Ta carnea și că ai fost dispus să fii limitat, îngrădit și constrâns ca om. Te lăudăm, dragă Doamne Isuse, pentru minunata Ta încarnare și pentru trăirea Ta omenească. Îți mulțumim pentru moartea Ta care ne-a răscumpărat și care a eliberat viața divină din învelișul umanității Tale! Aleluia, viața lui Dumnezeu a fost eliberată de Cristos prin moartea Sa și această viață a fost împărțită și propagată în noi în învierea Sa! Amin, Doamne Isuse, Te lăudăm pentru învierea Ta, pentru glorificarea Ta! Ai fost glorificat în învierea Ta, căci viața Ta divină a fost exprimată, împărțită și manifestată! Aleluia, în glorificarea lui Cristos în învierea Sa, și Tatăl a fost glorificat! Amin, Doamne, Te lăudăm! Meriti toata gloria! Ce Cristos glorios avem!

Prin biserică Cristos este glorificat pentru ca Tatăl să fie glorificat în și prin Fiul

Pe de o parte, Cristos a fost glorificat în învierea Sa; pe de altă parte, noi, ca biserică, am fost și glorificați împreună cu El. Tatăl este glorificat în și prin Fiul, iar Fiul este glorificat în și prin biserică. Cristos, Fiul lui Dumnezeu, este glorificat în unitatea bisericii, pentru că atunci când suntem una în viața Tatălui, în Cuvântul sfințitor și în gloria divină, Cristos este glorificat! Amin!

Astăzi, Fiul lui Dumnezeu va fi glorificat prin biserică, pentru ca Tatăl să fie glorificat în și prin Fiul (Ioan 17:22; Efeseni 3:21). Gloria este expresia vieții divine și a naturii divine; când trăim prin viața divină și natura divină, va fi glorie în biserică.

Astăzi, noi, credincioșii în Cristos, suntem uniți cu Domnul ca un singur duh (1 Cor. 6:17), iar când trăim prin viața și natura divină, Cristos este glorificat. Cristos este glorificat prin biserică, pentru ca Tatăl să fie glorificat în și prin Fiul. Amin! Pe de o parte, Dumnezeu este glorificat în Cristosul individual în învierea Sa, care a fost glorificarea Sa.

Pe de altă parte, Dumnezeu este întrupat Sa în Cristos și în biserică în epoca bisericii, căci biserica Îl exprimă pe Dumnezeu! Trebuie să trăim zilnic după viața divină și natura divină din duhul nostru, nu după viața noastră naturală, astfel încât să-L putem exprima pe Domnul și nu sinele nostru.

Când trăim prin viața și natura divină, vom exprima gloria divină; acesta va fi ceva spontan, nu ceva care încercăm în mod deliberat să-l exprimăm. Cu cât noi, ca sfinți în viața de biserică, trăim mai mult prin viața divină și natura divină, cu atât viața de biserică va fi mai glorioasă și cu atât mai mult va fi gloria divină în biserică. Amin!

Dumnezeu Tatăl este glorificat prin unirea organică a credincioșilor în Cristos cu Tatăl în Fiul în unitate (Ioan 17:23). Domnul Isus nu numai că a murit pentru noi ca să ne răscumpere; El a murit pentru noi și a înviat pentru a ne aduce într-o unire organică cu Dumnezeu.

Când era pe pământ, El era în Tatăl și Tatăl era în El; prin moartea și învierea Sa și prin credința noastră în El, am fost, de asemenea, aduși în această unitate divină, această unitate a coinerării.

Cu Trinitatea Divină, există o minunată unitate; Tatăl locuiește în Fiul, Fiul locuiește în Tatăl, iar Duhul este revărsarea Dumnezeului Triunic. Domnul Isus S-a rugat ca această unitate comună să fie extinsă și duplicată cu credincioșii Săi.

Aceasta este ceea ce s-a întâmplat în timpul învierii Sale; în ziua aceea știm că Cristos este în Tatăl și noi suntem în Cristos și Cristos este în noi (Ioan 17:20). Astăzi Cristos este în noi și noi suntem în El. Tatăl este în Fiul și Fiul este în Tatăl.

Când rămânem în unirea organică cu Domnul în duhul nostru, ne aflăm în minunata unitate a Dumnezeului Triunic. În acest fel, Tatăl este glorificat în Fiul și în biserică și pur și simplu rămânem în unitate, care este glorificarea. Aleluia!

Pe măsură ce rămânem în unirea organică cu Domnul în duhul nostru și trăim prin viața divină și natura divină, suntem singurul om nou (Ioan 16), mlădițele în Cristos vița (Ioan 15) și multele locuințe din casa Tatălui (Ioan 14). Aleluia!

Divinitatea este contopită cu umanitatea, iar umanitatea locuiește în divinitate pentru expresia corporativă a Dumnezeului Triunic. Dumnezeu își câștigă gloria astăzi în biserică și prin biserică. Când trăim prin viața divină, Îl exprimăm în gloria divină, iar Tatăl este glorificat în Cristos și în biserică.

Tatăl este glorificat prin unirea organică a credincioșilor lui Cristos cu Tatăl în Fiul într-o minunată unitate (Ioan 17:23). Când suntem una, Cristos este glorificat și Tatăl este glorificat. Când suntem cu adevărat una în viața de biserică, va exista o manifestare corporativă și o expresie a gloriei lui Dumnezeu.

Când suntem una, Cristos este glorificat și Tatăl este glorificat în glorificarea Fiului. Amin! Aceasta este ceea ce Domnul câștigă astăzi în viața de biserică. Unitatea din Ioan 17 este pentru glorificarea Tatălui în Fiul; această unitate este de fapt glorificarea divină.

Când suntem una, când suntem în Dumnezeu și Dumnezeu este în noi, când ne lepădăm de sine și trăim prin viața divină, suntem una în gloria Lui, iar Tatăl este glorificat în Cristos și în biserică. În glorificarea divină, Dumnezeul Triunic este glorificat în umanitate, iar omenirea este glorificată în divinitate (Apoc. 21:10-11).

Aleluia, pentru eternitate vom savura glorificare peste glorificare și glorificare în glorificare, căci vom fi în Dumnezeu, Dumnezeu va fi în noi, vom locui în Dumnezeu, Dumnezeu va locui în noi, vom străluci pe Dumnezeu și Dumnezeu va străluci prin noi pentru eternitate! Slavă Domnului!

Fie ca Domnul să ne dezvăluie pentru a vedea o viziune a gloriei și glorificării în economia lui Dumnezeu și să cooperăm cu El pentru a obține acest lucru printre noi astăzi.

Doamne Isuse, vrem să trăim în duhul nostru astăzi. Ne exersăm duhul pentru a trăi după viața și natura divină din duhul nostru. Nu vrem să trăim în și prin omul nostru natural, ci în și prin viața divină. Amin, Doamne, fie ca Tu să fii exprimat în noi și prin noi astăzi. Fie ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat în biserică pentru ca Tatăl să fie glorificat în Fiul! Amin, Doamne Isuse, vrem să rămânem în unirea organică cu Tine în duhul nostru. Vrem să trăim în duhul nostru și prin duhul nostru. Fie ca Dumnezeu să câștige gloria în biserică și în Cristos Isus astăzi! Aleluia, Tatăl este glorificat prin unirea noastră organică cu Tatăl și cu Fiul într-o minunată unitate! Amin, Doamne, mulțumim că ai lărgit unitatea divină pentru a ne include pe noi, credincioșii în Cristos. Îți mulțumim că ne-ai dăruit viața Ta, cuvântul Tău și gloria Ta ca să fim una. Amin, Doamne, vrem să fim una, pentru ca Cristos să fie exprimat și de aceea Tatăl să fie carnea Sa! Amin, Doamne, fie ca Dumnezeul Triunic să fie glorificat în umanitate și umanitatea să fie glorificată în divinitate!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ is Glorified by the Church so that the Father is Glorified Through the Son, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 10 (Gloria și glorificarea, așa cum sunt revelate în Evanghelia lui Ioan) ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Trăim prin viața divină și-L câștigăm pe Dumnezeul învierii pentru a trăi în înviere

01/04/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Când nu trăim prin viața noastră naturală, ci prin viața divină, suntem în înviere, iar rezultatul este Trupul lui Cristos; pentru ca noi să trăim în înviere, trebuie să-l cunoaștem, să experimentăm și să-L câștigăm pe Dumnezeul învierii, nu numai pe Dumnezeul cel viu, ci și mai mult, pe Dumnezeul învierii.

Mulțumim Domnului că nu numai că a înviat din morți, ci și mai mult, că este învierea însăși! Aleluia, Isus Cristos este învierea și viața, iar astăzi El, ca Duh dătător de viață, este în duhul nostru pentru a aplica realitatea învierii Sale în ființa noastră! Omenesc vorbind, este imposibil să învingi moartea; poate o putem amâna, dar nu o putem învinge niciodată.

Dar vedem aici o persoană, Isus Cristos, care a biruit moartea și a ieșit din moarte prin înviere, și El este învierea și viața pentru noi. Din punct de vedere omenește, s-ar putea să nu reușim niciodată să învingem moartea, pentru că putem muri ca cei dinaintea noastră; spiritual vorbind, totuși, putem birui moartea, pentru că avem viața învierii în duhul nostru!

La om, sunt multe lucruri care sunt imposibile, inclusiv transformarea noastră și conformarea cu chipul lui Cristos, dar la Dumnezeu, toate lucrurile sunt posibile! De multe ori în viața noastră creștină ajungem în situații și atingem lucruri care ne aduc la conștientizarea că nu suntem nimic și nu putem face nimic, pentru că nu putem răzbate sau birui.

Când ajungem la capătul puterilor noastre și realizăm că suntem cu totul inutili, atât în viața noastră creștină, cât și în slujirea noastră față de Dumnezeu, Dumnezeu poate veni ca viața învierii și poate fi exprimat prin noi. Când ne dăm seama de propria noastră incapacitate, putem experimenta capacitatea lui Dumnezeu.

Acesta nu este doar un motto sau o zicală minunată de înrămat; aceasta trebuie să devină realitatea noastră. În viața noastră creștină de zi cu zi trebuie să ne întoarcem spre Domnul și să Îl savurăm, depizând de El pentru toate lucrurile.

Când lucrurile depășesc puterea noastră de a face față și de a trece prin ele, ne putem pur și simplu să ne încredem în Domnul, pentru că El, ca viața învierii, este în noi. Specialitatea Lui este să învingă moartea; moartea pentru noi este imposibil de biruit, dar pentru El, nu este o problemă: El a biruit moartea și El este în noi pentru a birui moartea în noi.

A experimenta învierea înseamnă a realiza că nu o putem face și că Dumnezeu este Cel care face totul în noi, prin noi și pentru noi. El în noi o poate face. Noi nu o facem, dar El poate. Așa că ne deschidem către El.

Îi permitem să facă totul în noi. Punem capăt eforturilor și strădaniei noastre de a face lucruri pentru Dumnezeu și pur și simplu Îl lăsăm pe Dumnezeu să facă toate lucrurile în noi în înviere și ca înviere.

Trăirea prin viața divină din noi și nu prin viața noastră naturală rezultă în Trupul lui Cristos

În calitate de credincioși în Cristos, avem viața divină în duhul nostru; Domnul, ca Duhul dătător de viață, este cu duhul nostru și noi suntem un duh cu Domnul. Când suntem în duhul nostru, savurăm curgerea dulce a vieții. Domnul este cu duhul nostru astăzi (2 Tim. 4:22), iar Cristos trăiește în noi pentru a fi viața noastră și totul al nostru (Col. 1:27).

Trebuie să ne amintim acest lucru în fiecare zi, că avem o altă Persoană care trăiește în noi. Suntem atât de obișnuiți să trăim prin viața noastră naturală încât, implicit, trăim în noi înșine, prin noi înșine și chiar pentru noi înșine. Dar când ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul și a trăi nu prin viața noastră naturală, ci prin viața divină din noi, suntem în înviere, iar rezultatul este Trupul lui Cristos!

Pavel a mărturisit că a aspirat să-L cunoască pe Cristos și puterea învierii Sale și părtășia suferințelor Sale, fiind conform cu moartea Lui, dacă poate ajunge la învierea din morți (Filipeni 3:10-11).

Întreaga noastră viață este o încercare de a-L cunoaște pe Cristos, de a-L experimenta și de a trăi un singur duh cu El, astfel încât să putem experimenta moartea și învierea Lui, să fim conformați cu moartea Sa și să ajungem la învierea din morți.

Avem nevoie să fim făcuți discipoli de Domnul să fim persoane divine și mistice, adică să fim persoane care trăiesc prin viața divină, renegând viața noastră naturală (Ioan 3:8).

Toți oamenii de astăzi trăiesc prin și în viața lor naturală; este firesc să trăiești în viața naturală. Cu toate acestea, noi, credincioșii în Cristos, trebuie să fim ucenici de Domnul, învățați în interior și subiectiv de El, cum să trăim viața divină și să renegăm viața naturală.

Nu ar trebui să mai trăim în și prin viața noastră naturală; mai degrabă, trebuie să trăim prin viața divină din duhul nostru. Când citim Evangheliile, Îl vedem pe Isus Cristos, omul-Dumnezeu, care a trăit o viață omenească perfectă nu în viața Sa naturală, ci prin viața divină în duhul Său.

El a avut o viață omenească perfectă cu o umanitate perfectă, dar El S-a lepădat de Sine însuși și a luat voia Tatălui, a făcut voia Tatălui, a rostit cuvintele Tatălui și a făcut totul conform celor auzite de la Tatăl. Când citim Evangheliile, Îl învățăm pe Cristos după cum realitatea este în Isus și suntem făcuți ucenici de Domnul.

Și pe măsură ce trăim în viața de biserică și vedem multe modele de frați și surori care trăiesc prin viața divină, suntem în continuare făcuți ucenici de Domnul să trăim prin viața divină, astfel încât El să poată fi exprimat prin noi, iar rezultatul acestui lucru este Trupul lui Cristos.

Fie ca nimeni să nu ne disprețuiască tinerețea, ci mai degrabă să fim un model pentru credincioși în felul în care trăim, în conduita noastră, în credința noastră și în puritatea noastră. Când alții se uită la noi, ar trebui să vadă o persoană care trăiește prin viața divină și nu prin viața lor naturală. Amin!

Să ne rugăm și să ne deschidem Domnului pentru ca El să facă acest lucru real pentru noi în viața noastră de zi cu zi. Orice lucru pe care îl facem, chiar dacă este scriptural, dar e în viața naturală, nu este realitatea Trupului lui Cristos (1 Cor. 3:12).

Atâtea lucruri pe care le facem în viața de biserică și pentru Domnul sunt scripturale și bune și sunt absolut necesare și pozitive, dar le facem în omul nostru natural și conform vieții noastre naturale. O, Doamne! Fie ca noi să învățăm să continuăm să ne întoarcem la duhul nostru zi de zi pentru a-L savura, a ne împărți din bogățiile Lui și a trăi prin viața divină și nu prin viața noastră naturală!

Fie ca trăirea noastră de zi cu zi să fie o trăire în și prin viața divină și să contribuim la zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos în viața noastră de zi cu zi!

Doamne Isuse, alegem să trăim nu prin viața noastră naturală, ci prin viața divină din duhul nostru. Ne renegăm ăe noi înșine, ne punem deoparte și vrem să trăim în și prin viața divină în duhul nostru. Amin, Doamne, vrem să trăim în înviere astăzi, trăind un singur duh cu Tine în toate lucrurile. Fă-ne discipolii Tăi, dragă Doamne, să fim persoane divine și mistice. Salvează-ne de a trăi în și prin omul nostru natural. Salvează-ne de a trăi în viața noastră naturală în viața noastră de zi cu zi și în viața de biserică. Doamne Isuse, vrem să ne întoarcem la Tine astăzi! Nu vrem să facem lucrurile doar într-un mod scriptural și bun, dar în viața naturală. O, Doamne, fie ca să nu deteriorăm sau vătămăm Trupul lui Cristos, făcând lucruri în omul nostru natural și prin viața noastră naturală. Fă-ne ucenicii Tăi astăzi ca să trăim viața divină renegând viața noastră naturală. Fie ca Cristos să fie Cel care trăiește în noi astăzi pentru zidirea bisericii în calitate de Trup al lui Cristos. Doamne Isuse, amin, câștigă zidirea Trupului Tău pe măsură ce trăim prin viața divină și renegăm viața noastră naturală!

Pentru a trăi în înviere trebuie să-L cunoaștem, să-L experimentăm și să-L câștigăm pe Dumnezeul învierii

Trebuie să trăim în înviere astăzi, un singur duh cu Domnul. Dumnezeul nostru nu este doar Dumnezeul viu, Dumnezeul care este viu și activ în a face lucruri pentru noi și în noi, ci chiar mai mult, El este Dumnezeul învierii, Dumnezeul care Se introduce pe Sine în noi ca înviere și viață.

Există o distincție între Dumnezeul viu și Dumnezeul învierii. Trebuie să-L câștigăm pe Dumnezeul învierii. Dumnezeul cel viu poate săvârși multe fapte în numele nostru și să facă multe lucruri pentru noi; cu toate acestea, Dumnezeul învierii lucrează nu doar în exterior, ci și în interior pentru a ne împărți viața și natura Sa.

Dumnezeul cel viu poate face multe lucruri pentru noi, cum ar fi să ne vindece, să ne ajute în necazurile noastre, să ne elibereze de probleme și să ne ajute; cu toate acestea, pe măsură ce El face aceste lucruri pentru noi, natura Dumnezeului viu nu se poate contopi cu natura omului.

Atâția oameni care L-au iubit pe Dumnezeu și L-au urmărit în Vechiul Testament L-au experimentat ca Dumnezeul viu, iar El i-a eliberat, i-a salvat, a îngrijit de ei și a avut grijă de ei. Cu toate acestea, viața și natura Dumnezeului viu nu pot fi contopite cu viața și natura omului.

Chiar și noi înșine, în calitate de credincioși în Cristos, L-am experimentat pe Dumnezeu de atâtea ori ca Dumnezeul viu, pentru că I-am cerut să ne ajute și să facă lucruri pentru noi, și El a făcut-o; El a făcut minuni pentru noi. Cu toate acestea, la scurt timp după ce se face o minune pentru noi, uităm de Domnul, pentru că nimic din viața și natura Lui nu a fost introdus în noi.

2 Cor. 1:8-9 ne arată experiența lui Pavel și a colaboratorilor săi; erau năpăstuiți, împovărați excesiv peste puterea lor, în măsura în care disperau chiar și de a trăi. Ei au avut în ei înșiși răspunsul morții, fiind siguri că sunt pe cale să moară și, în toate aceste lucruri, și-au bazat încrederea nu în ei înșiși, ci pe Dumnezeu, care înviază morții.

Pavel L-a experimentat pe Dumnezeu nu ca pe Dumnezeul viu, care poate să-l elibereze din închisoare și de împotrivitorii și persecutorii săi, ci și mai mult, ca pe Dumnezeul învierii, pentru că nu se mai încredea în sine, ci în Dumnezeu care înviază morții.

A fost greu încercat și disperat chiar și de a trăi, dar tocmai în acest fel a învățat să se încreadă în Dumnezeul învierii. Dumnezeul învierii nu l-a salvat din situația grea de moarte în care se afla; El pur și simplu S-a introdus cu viața și natura Sa în Pavel.

Dumnezeu nu a făcut un act divin miraculos pentru a-l salva pe Pavel; mai degrabă, El a comunicat și a transmis viața și natura Sa în el. Pentru ca noi să trăim în înviere, trebuie să-l cunoaștem, să experimentăm și să-L câștigăm pe Dumnezeul învierii.

Dumnezeu introduce prin cruce pentru a ne termina, pentru a ne duce la capăt, astfel încât să nu mai avem încredere în noi înșine, ci în Dumnezeul învierii. Poate că vrem să-L cunoaștem și să-L experimentăm pe Dumnezeu ca fiind Dumnezeul viu care ne eliberează dintr-o situație dificilă și imposibilă, dar El vrea să-L cunoaștem, să-L experimentăm și să-L câștigăm ca Dumnezeu al învierii în acea situație.

Trebuie să ne dăm seama că, deși Dumnezeul cel viu poate săvârși multe acte în numele omului, viața și natura Dumnezeului viu nu sunt realizate în om; însă Dumnezeul învierii introduce viața și natura Sa în om. Dumnezeu nu lucrează pentru a-și face cunoscută puterea prin acte exterioare, ci introduce pentru a Se împărți și a se introduce pe Sine în om (Gal. 1:15-16; 2:20; 4:19).

Pentru aceasta, Dumnezeu folosește mediul nostru, astfel încât să-și poată introduce viața și natura în noi (2 Cor. 4:7-12; 1 Tes. 3:3). El aranjează pentru fiecare dintre noi un anumit set de situații cu multe suferințe, special rânduite pentru noi, astfel încât să-L cunoaștem ca pe Dumnezeul învierii care se introduce pe Sine în noi.

Semnificația suferinței, mai ales în ceea ce privește noi, credincioșii în Cristos, este că ea devastează și mistuie vechea creație, astfel încât Dumnezeu să aibă ocazia de a se împărți în noi ca Dumnezeul învierii. Cu toții trecem prin suferință, căci suferința este partea fiecărei ființe umane; cu toate acestea, noi, creștinii, putem ieși din suferință cu mai mult din Dumnezeu adăugat la ființa noastră dacă pur și simplu ne deschidem către El.

Fie ca noi toți să ne dăm seama că scopul principal al suferinței pentru noi este ca însăși natura lui Dumnezeu să fie infuzată în natura omului. Omul exterior se mistuie, dar omul nostru interior este înnoit, iar Dumnezeu adaugă mai mult din Sine în ființa noastră (2 Cor. 4:6).

Fie ca noi să-i dăm Domnului consimțământul atunci când El caută să ne conducă prin suferințe și lucruri devastatoare. El este Cel care aranjează toate lucrurile în mediul nostru; nu persoanele, lucrurile sau situațiile ne decid mediul și suferințele, ci Dumnezeu Însuși este cel care aranjează toate lucrurile.

El vrea să sporească elementul divin din ființa noastră, astfel încât să-L putem cunoaște pe El ca Dumnezeul învierii. El ne pedepsește cu scopul de a câștiga ceea ce este de folos și de a ne împărți din sfințenia Lui (Evrei 12:10).

Toate lucrurile, toate chestiunile, toate persoanele și toate mediile și situațiile introduce împreună spre binele nostru, pentru că Îl iubim pe Domnul și suntem chemați conform scopului Său (Romani 8:28).

Pentru a trăi în înviere și a fi constituiți cu Dumnezeul învierii, trebuie să fim conformați cu chipul lui Cristos ca Fiu întâi născut al lui Dumnezeu prin „toate lucrurile” (Romani 8:28-29; Evrei 12:10; Ier. 48:11).

Ceea ce este bun în ochii lui Dumnezeu nu este ca să obținem lucruri exterioare sau că suntem mai experimentați și mai maturi din punct de vedere uman, ci că viața și natura Lui sunt aduse mai mult în ființa noastră prin cunoașterea, experimentarea și câștigarea pe Dumnezeul învierii prin toate lucrurile prin care trecem.

Trebuie să-L câștigăm pe Dumnezeul învierii și să fim constituiți cu El. Fie ca noi să vedem acest lucru și să ne deschidem Domnului pe măsură ce trecem prin toate lucrurile, astfel încât Dumnezeul învierii să poată fi introdus în noi și viața și natura Sa să crească în noi zi de zi.

Doamne Isuse, vrem să trăim în înviere astăzi prin cunoașterea, experimentarea și câștigarea Dumnezeului învierii. Te iubim, Doamne, și ne deschidem Ție. Fă-ne să realizăm că Dumnezeu lucrează prin cruce pentru a ne pune capăt și a ne termina, astfel încât să avem încredere în Dumnezeul care înviează morții. O, Doamne Isuse, să învățăm acest lucru în experiența noastră, astfel încât să nu mai avem încredere în noi înșine, ci în Dumnezeul învierii. Nu vrem foar să-I cerem lui Dumnezeu să facă lucruri pentru noi pentru a ne salva și a săvârși minuni în numele nostru ci pur și simplu îȚi dăm permisiunea să lucrezi pentru a mistui omul natural, astfel încât omul interior să fie înnoit. Amin, Doamne, vrem să Te cunoaștem ca fiind Dumnezeul învierii în experiența noastră zilnică. Fie ca viața și natura ta să fie introduse în noi. Fie ca noi să realizăm că Dumnezeu folosește mediul înconjurător pentru a introduce viața și natura Sa în noi. Amin, Doamne, conformează-ne mai mult chipului Tău prin toate lucrurile care se petrec în jurul nostru și toate lucrurile, persoanele și lucrurile legate de noi. Fie ca însăși natura lui Dumnezeu să fie introdusă în natura noastră, astfel încât să-L putem câștiga pe Dumnezeu până la cel mai înalt grad!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Live by the Divine Life and Gain the God of Resurrection to Live in Resurrection, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 9 (Cristos ca fiind învierea și bobul de grâu) ziua 3, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Facem voia Tatălui nostru ceresc pentru a intra în împărăția cerurilor

07/11/2024 by Credincios in Cristos 3 Comments

Pentru ca noi să intrăm în împărăția cerurilor, nu trebuie ca doar să chemăm numele Domnului, ci și mai mult, să facem voia Tatălui ceresc, pentru că este posibil ca noi să facem lucruri în numele lui Dumnezeu făr ca să fim aprobați de El, căci noi nu facem acest lucruri în El, împreună cu El și în voia Sa perfectă. O, Doamne Isuse!

Astăzi, noi, credincioșii în Cristos, trebuie să trăim în realitatea împărăției cerurilor, astfel încât, la întoarcerea Domnului, să fim răsplătiți de El cu manifestarea împărăției cerurilor. Pe măsură ce ne trăim viața creștină, trebuie să fim atenți și să facem voia Tatălui nostru ceresc. Domnul Isus a făcut voia Tatălui și El a fost limitat și restricționat nu de vreo lege sau reglementare exterioară, ci de voia Tatălui.

Când alții mergeau la un ospăț, Domnul Isus nu mergea cu ei, pentru că Tatăl voia ca El să meargă ceva mai târziu; El a mers mai târziu, dar nu în mod deschis. Altă dată, Domnul S-a dus într-un anumit loc și a ocolit pentru a trece printr-un oraș în care era o femeie samariteană care trebuia să bea apa vie.

Lucrurile pe care le-a spus Domnul și lucrările pe care le-a făcut nu erau propriile Lui lucruri și fapte, ci ceea ce El a auzit de la Tatăl și ceea ce El a văzut pe Tatăl făcând. Domnul Isus a spus că El a venit să facă voia Tatălui Său și, Tatăl a fost pe deplin satisfăcut de El. Tatăl a fost atât de satisfăcut de Domnul Isus încât de cel puțin trei ori a vorbit din ceruri despre El, aprobându-L în mod deschis.

Domnul Isus a făcut voia Tatălui până la moarte, pentru că El a luat voia Tatălui, crucea, și a murit pe cruce pentru noi. El a băut paharul mâniei lui Dumnezeu pentru ca noi să bem paharul binecuvântării Sale. El a luat paharul suferinței, acum ne împărtășim cu paharul bucuriei. El Și-a dat viața sufletească și chiar viața Sa fizică pentru noi, astfel încât să putem lua parte din viața Sa divină.

Acum o astfel de Persoană trăiește în noi. Cel care face toate lucrurile și vorbește după voia Tatălui locuiește în noi. Ce fel de viață trăiește El în noi astăzi? El trăiește în noi o viață pentru satisfacția Tatălui de a împlini voia Tatălui. Domnul Isus trăiește în noi astăzi, nu pentru a ne ajuta să facem ceea ce este corect și să respingem lucrul greșit; El trăiește în noi pentru a face voia Tatălui în noi.

Când suntem una cu Domnul, când ne exersăm duhul și suntem în Domnul, rămânând în El, facem voia Tatălui nostru ceresc, iar Tatăl este satisfăcut de noi, pentru că Cristos în noi face voia Tatălui.

Pentru a intra în împărăția cerurilor, trebuie să facem voia Tatălui nostru ceresc

Când vorbim despre voia lui Dumnezeu, mulți creștini vor să știe care este voia lui Dumnezeu pentru viața lor. Cu toate acestea, Apocalipsa 4:11 spune clar că toate lucrurile există și au fost create pentru voia lui Dumnezeu. Dumnezeu are o voie. El vrea să-și împlinească voia. Când suntem una cu Domnul pentru a face voia Tatălui nostru ceresc, vom fi satisfăcuți, pentru că voia Sa este bună și plăcută, iar când voia Sa se face, El este satisfăcut și noi suntem satisfăcuți.

Matei 7:21-23 este o porțiune din Biblie care-i neliniștește pe mulți creștini și ar trebui să-i tulbure în special pe mulți care astăzi fac mari lucrări de putere în numele lui Dumnezeu. Aici Domnul spune că nu oricine Îi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăția cerurilor, ci cel care face voia Tatălui Său care este în ceruri.

Mulți creștini în ziua judecății vor spune Domnului: Doamne, oare nu în numele Tău am proorocit și în numele Tău am scos demoni și în numele Tău am făcut multe fapte de putere? Și Domnul le va spune în ziua aceea: Depărtați-vă de la Mine, că nu v-am cunoscut. Extraordinar!

Ce înseamnă acest lucru și cum are legătură cu noi? Se pare că există posibilitatea ca noi, creștinii, să facem lucrări mari pentru Dumnezeu, chiar și lucrări miraculoase, dar să nu facem voia Tatălui nostru ceresc, iar Domnul ne va respinge și ne va renega la scaunul Său de judecată. O, Doamne!

În Rom. 10:13 ni se spune că, dacă chemăm mumele Domnului, suntem mântuiți; aceasta este pentru mântuirea noastră. Când vine vorba de răsplata noastră, însă, nu este suficient doar să chemăm numele Domnului; trebuie să facem și voia Tatălui nostru ceresc. Nu oricine zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăția cerurilor în manifestarea ei; cei care Îl cheamă pe Domnul și fac voia Tatălui ceresc sunt cei care vor intra.

Intrarea în împărăția cerească în manifestarea ei necesită să facem voia Tatălui ceresc, în timp ce intrarea în împărăția lui Dumnezeu presupune să fim regenerați cu viața și natura lui Dumnezeu (Ioan 3:3, 5). Trebuie ca nu doar să fim regenerați chemându-L pe Domnul pentru a primi viața Sa și să intrăm în domeniul împărăției lui Dumnezeu, ci și mai mult, trebuie să facem voia Tatălui nostru ceresc, astfel încât să putem intra în manifestarea împărăției cerurilor (Matei 25:11; Luca 6:46; 13:25).

Voia Tatălui include și regenerarea noastră și merge și mai departe. Mulți fac multe lucruri pozitive și mărețe în numele lui Dumnezeu, iar Domnul nu spune că nu fac aceste lucrări, ci că El nu le aprobă. Mulți astăzi și de-a lungul secolelor au făcut cutare mare lucrare și chiar mari minuni în numele Domnului. Unii au scris lucrări teologice uimitoare, au rostit predici atât de puternice și au predicat evanghelia în multe locuri și multor oameni.

Dar ei au făcut aceasta în numele Domnului ci de unii singuri; nu au făcut voia Tatălui lor ceresc. S-au simțit bine, alții i-au lăudat și au fost foarte apreciați, poate chiar li s-a ridicat o statuie după moartea lor sau s-au scris cărți despre ei; dar în ochii lui Dumnezeu, ei sunt respinși. Chiar mai mult, Domnul îi va numi, lucrători ai fărădelegii.

Am putea face ceea ce considerăm ca fiind o lucrare spirituală în lucruri foarte cruciale și trebuie să fie făcută o astfel de lucrare, dar dacă noi suntem sursa, vom fi respinsi de Domnul la scaunul de judecată. Dacă noi suntem sursa lucrării și nu facem voia Tatălui nostru ceresc, Domnul nu o va aproba.

Uneori se manifestă că cineva are un mare dar de la Dumnezeu și este capabil să deschidă cuvântul lui Dumnezeu sau să predice Evanghelia cu putere; dacă p asemenea persoană nu face voia Tatălui ceresc, luându-L pe Tatăl ca sursă, nu este aprobat de Dumnezeu. De multe ori vedem astfel de oameni luându-se pe ei înșiși ca sursă și făcând propria lor lucrare și, în cele din urmă, ajung să facă o mare diviziune în Trupul lui Cristos, ținând totul sub controlul lor și stabilindu-și propria „împărăție” în împărăția lui Dumnezeu.

Ei fac încă o lucrare mare pentru Dumnezeu, dar acum sunt folosiți de dușman pentru a diviza Trupul lui Cristos. O, Doamne Isuse!

A chema pe Domnul este suficient pentru ca noi să fim mântuiți, dar pentru a intra în împărăția cerurilor, trebuie să facem și voia Tatălui ceresc (Rom. 10:13; 12:2; Mat. 12:50; Efeseni 5:17; Col. 1:9). Amin! Întrucât intrarea în împărăția cerurilor necesită împlinirea voii Tatălui ceresc, este în mod clar diferit de intrarea în împărăția lui Dumnezeu prin regenerare.

Intrarea în împărăția lui Dumnezeu se face prin nașterea din viața divină (Ioan 1:12-13; 3:5-6), iar intrarea în împărăția cerurilor se face prin trăirea prin viața divină (Mat. 7:21; 12:50). Fie ca noi să fim cei careÎl caută pe Domnul, fac voia Tatălui nostru ceresc și Îl ia pe Tatăl ca sursă în toate lucrurile, nefăcându-ne propria noastră lucrare în împărăția lui Dumnezeu. Fie ca să ne deschidem Domnului cu privire la acest lucru și să ne dăruim Lui în rugăciune,

Doamne Isuse, vrem să facem voia Tatălui nostru ceresc! Îți mulțumim că ne-ai mântuit de la pierzarea veșnică și că ne-ai regenerat cu viața Ta atunci când ne-am pocăit și am chemat numele Domnului. Aleluia, acum suntem în împărăția lui Dumnezeu, căci suntem copii ai lui Dumnezeu, născuți din Dumnezeu! Amin, Doamne, dorim nu numai să fim în împărăția lui Dumnezeu, ci și să fim răsplătiți cu o intrare în împărăția cerurilor în manifestarea ei la întoarcerea Domnului. Vrem să fim cei care trăiesc prin viața divină, depinzând mereu de Domnul, astfel încât să nu ne facem propria lucrare sau să ne spunem propriile cuvinte, ci să-L luăm pe Dumnezeu ca sursă a tuturor lucrurilor. Salvează-ne de la a face o lucrare pentru Dumnezeu în numele lui Dumnezeu, dar în afara voii Tatălui nostru ceresc. Salvează-ne de la a face lucrări mari pentru Dumnezeu, dar fără aprobarea lui Dumnezeu. Doamne, Te luăm ca sursă. Dacă nu inițiezi ceva, nici noi nu vrem să-l inițiem. Doamne, păstrează-ne un duh cu Tine. Fii sursa întregii noastre lucrări pentru Domnul! Fie ca noi să fim cei care sunt aprobați de Dumnezeu la scaunul de judecată!

Facem voia Tatălui nostru ceresc trăind prin viața divină și luându-L pe Dumnezeu ca sursă în toate lucrurile

Fie ca noi să luăm în considerare cuvântul de avertizare al Domnului din Matei 7:21-23 și să ne rugăm asupra acestor versete, astfel încât Domnul să ne umple cu o frică sfântă de Dumnezeu în lucrarea noastră pentru Domnul. Simplul fapt că putem face ceva pentru Dumnezeu, că avem capacitatea de a face o lucrare iar rezultatul este o lucrare mare pentru Dumnezeu, nu înseamnă că El o aprobă.

Există multă lucrare care trebuie făcută pentru Domnul și în viața de biserică. Este multă lucrare de făcut. Dar cine este sursa? Cine preia conducerea și o inițiază: suntem noi sau este Domnul? Acest cuvânt nu este doar pentru cei care preiau conducerea și sunt în pericol de a-L înlocui pe Domnul ca Cap și Sursă în inițierea lucrării; acesta este un cuvânt pentru noi toți, credincioșii în Cristos.

Simplul fapt că sfinții sunt de acord că ar trebui să facem cutare lucru sau cei conducători îi încurajează pe sfinți să facă o anumită lucrare nu înseamnă că facem voia Tatălui ceresc; trebuie să-L luăm mai întâi pe Tatăl ca sursă și să facem toate lucrurile prin viața divină a Tatălui nostru.

Suntem oameni cerești care nu fac lucruri doar pentru că trebuie făcute și nici nu lucrăm doar pentru Dumnezeu pentru că este nevoie ca o astfel de lucrare să fie făcută. Suntem aici nu doar pentru a ne birui temperamentul, poftele noastre, sinele și carnea noastră, și nici nu suntem aici doar pentru a fi buni și simpatici cu ceilalți.

Suntem aici pentru ca voia Tatălui să se facă. Aceasta înseamnă că trebuie să mergem pe un drum strâmt, luând voia Tatălui nostru ceresc drept cale pentru a merge. Dacă Tatăl inițiază o lucrare, noi suntem una cu El pentru a o face, dar dacă El nu o inițiază, trebuie să ne abținem de la a o face.

Trebuie să învățăm să trăim conform vieții Tatălui nostru ceresc și să facem voia Tatălui. Viața noastră creștină este a trăi din viața Tatălui în noi și a face voia Tatălui în viața noastră. Voia Tatălui este de a zidi biserica (Matei 16:18) ca Trup al lui Cristos pe Cristos ca stâncă. Trebuie să trăim în viața Tatălui nostru ceresc și prin viața Sa, iar lucrarea noastră este să zidim biserica pe Cristos ca temelie unică, stânca.

Acest lucru este dezvoltat pe deplin în Faptele Apostolilor, în Epistole și în cartea Apocalipsei. Ca fii ai Tatălui nostru ceresc, trebuie să trăim conform vieții Tatălui nostru și să zidim biserica în calitate de Trup al lui Cristos pentru ca Tatăl să aibă o expresie corporativă pe pământ.

Dacă nu facem aceasta, Domnul nu ne va pedepsi astăzi; suntem în epoca harului și, la fel cum mântuirea este prin har prin credință – și este opțională, în același fel lucrarea noastră de astăzi poate să nu fie ajustată sau dezvăluită de Domnul, dar ziua judecății o va dezvălui. Ce rușine va fi în acea zi pentru atâția lucrători creștini a căror lucrare va fi respinsă de Domnul!

În Mat. 7:22 „în ziua aceea” se referă la ziua scaunului de judecată al lui Cristos (1 Cor. 3:13; 4:5; 2 Cor. 5:10). În ziua judecății, când noi toți credincioșii în Cristos vom sta în fața scaunului de judecată al lui Cristos, mulți vor spune că au proorocit, au scos demoni și au făcut fapte mari de putere în numele Său, dar Domnul îi va respinge. El va spune: Nu te-am cunoscut niciodată (Mat. 7:23); asta nu înseamnă că El nu i-a întâlnit niciodată, ci că El nu i-a aprobat sau recunoscut niciodată.

Domnul Isus i-a mustrat pe cei care au profețit, au scos demoni și au făcut fapte de putere în numele Său, deoarece, fiind „lucrători ai fărădelegii”, au făcut aceste lucruri din ei înșiși, nu din ascultare de voia lui Dumnezeu. Același cuvânt pentru „cunosc” a fost tradus prin „recunoaștere” în Rom. 7:15, unde Pavel a spus că, ceea ce face el, el nu recunoaște. O, Doamne Isuse!

Domnul nu neagă faptul că acești lucrători au făcut multe lucrări mari în numele lui Dumnezeu; El va spune pur și simplu că ei sunt lucrători ai fărădelegii pentru că nu au făcut voia Tatălui ceresc. Ei au făcut multe lucruri în numele lui Dumnezeu și părea că Dumnezeu era cu ei, binecuvântându-le lucrarea; cu toate acestea, Domnul nu a aprobat lucrarea lor. O, Doamne. Acesta ar trebui să fie un cuvânt de avertizare pentru noi toți.

Chiar și scriind acest articol și menținând acest site web cu multă savurare din cuvânt și din slujbă, vrem să-L luăm pe Tatăl ca sursă, să trăim prin viața Tatălui și să vorbim cuvintele pe care Tatăl ni le dă să le vorbim. Nu vrem să facem lucruri doar pentru că le putem face sau suntem împovărați să le facem și nici nu vrem să inițiem vreo lucrare pur și simplu pentru că este nevoie de acea lucrare și suntem calificați să o facem.

Domnul să Se îndure de noi. Fie ca noi să fim cei care trăim prin viața divină a Tatălui și facem voia Tatălui nostru ceresc de a zidi biserica în calitate de Trup al lui Cristos. Fie ca tot ceea ce facem să fie în linia voii divine, pentru ca, la scaunul de judecată al Domnului, El să ne răsplătească cu intrarea în bucuria Stăpânului nostru, împărăția cerurilor.

Doamne Isuse, vrem să facem voia Tatălui nostru ceresc în viața noastră de zi cu zi și în lucrarea noastră pentru Dumnezeu. Te luăm pe Tine, Tată, ca sursă a lucrării noastre. Nu vrem să inițiem nimic; fii Tu sursa a tot ceea ce spunem și facem. O, Doamne, vrem să trăim prin viața Ta divină astăzi, ca să Te exprimăm și să zidim biserica în calitate de Trup al lui Cristos. Fie ca trăirea noastră de astăzi să fie prin viața Tatălui, după natura Tatălui și ca voia Tatălui să se facă. Păstrează-ne un duh cu Tine astăzi. Păstrează-ne în Trup, în părtășia cu Trupul lui Cristos, astfel încât să fim echilibrați, coordonați și zidiți. Amin, Doamne, nu vrem să fim lucrători ai fărădelegii, cei care facem multe lucrări în numele Tău, dar fără aprobarea Ta. Vrem să venim la Tine în toate lucrurile și să depindem de Tine în tot ceea ce facem. Fie ca toate lucrările noastre să fie făcute în conformitate cu voia Tatălui ceresc!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Do the Will of our Heavenly Father to Enter into the Kingdom of the Heavens, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să fim un vas înspre onoare, un om al lui Dumnezeu deplin echipat, prin faptul de a fi întăriți în harul care este în Cristos Isus ca să îndeplinim în totalitate slujba noastră din unica slujbă a economiei lui Dumnezeu (2024 ITERO din primăvară) – săptămâna 2 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Nu ne încredem în noi înșine ci-L luăm pe Cristos ca viață și rezervă de viață pentru a-L exprima pe Cristos

24/06/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În economia Sa, Dumnezeu a planificat să facem tot ceea ce Dumnezeu cere de la noi, dar pentru aceasta avem nevoie de o altă viață – viața divină și trebuie să trăim prin viața divină a lui Dumnezeu, luându-L pe Cristos ca viață și rezerva de viață.

Pentru a moșteni țara bună promisă de Dumnezeu poporului Său – Cristosul atotinclusiv – trebuie să fim un anumit fel de persoană, o persoană care să se potrivească cu Dumnezeu în ceea ce este El.

Nu-L putem savura pe Dumnezeu dacă nu ne potrivim cu El; nu putem intra în posesia Cristosului atotinclusiv dacă noi, ca moștenitori, nu suntem în acord cu Dătătorul moștenirii.

Cum putem fi noi cei calificați să moștenim țara bună? Ne putem îmbunătăți pe noi înșine sau ne putem perfecționa pentru a deveni mai în conformitate cu standardul lui Dumnezeu?

Singurul mod în care putem face acest lucru este venind la Dumnezeu și având pe El introdus în noi; numai atunci când Dumnezeu cu elementul Său este introdus în ființa noastră, putem fi la fel ca El.

Dumnezeu este sfânt; noi suntem poporul sfânt al Dumnezeului nostru sfânt și, pentru a deveni la fel de sfinți precum El este sfânt, trebuie să fim infuzați cu elementul lui Dumnezeu și să fim separați de Dumnezeu pentru a fi la fel de sfinți precum este Dumnezeu.

A fi sfințit nu este doar a fi separat, ci și a fi saturat de Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este sfânt, iar atunci când El Se introduce pe Sine însuși întru noi, noi devenim sfinți, întrucât El este sfânt!

Cei care sunt calificați să moștenească țara bună cunosc atât inima lui Dumnezeu, cât și guvernarea Sa; ei cunosc atât sistemul de har și dragoste al lui Dumnezeu, cât și sistemul Să de guvernare și de stăpânire.

Cristos este Cel care poate fi o astfel de persoană, și prin El și în El și noi putem fi astfel de oameni.

Cristos ne face să fim cei care Îl iubim pe Dumnezeu, avem încredere în Dumnezeu, ne temem de Dumnezeu, ne supunem conducerii lui Dumnezeu, ne gândim la sentimentele tandre ale lui Dumnezeu și trăim în prezența lui Dumnezeu.

Dumnezeu vrea să ne aducă pe noi, poporul Său, în savurarea deplină a Cristosului atotinclusiv, dar trebuie să fim un anumit fel de persoană pentru a intra în țară și pentru a o poseda.

Fie ca noi să ne întoarcem la Cristos, să fim una cu Cristos, să trăim în Cristos, să-L trăim pe Cristos, să-L luăm pe Cristos ca viața noastră și să fim atât de una în mod organic cu Cristos încât El ne va alimenta, ne va susține și ne va califica pentru a moșteni țara.

Cristos este Cel care ne face să fim cei care Îl iubim pe Dumnezeu, avem încredere în Dumnezeu, ne temem de Dumnezeu, ne supunem conducerii lui Dumnezeu, gândim sentimentele tandre ale lui Dumnezeu și trăim în prezența lui Dumnezeu.

Când suntem una cu Cristos și Îl trăim pe Cristos, când suntem în unirea organică cu El, suntem făcuți cei care pot moșteni țara bună împreună cu toți sfinții.

Să îndeplinim voia lui Dumnezeu și să facem ceea ce Dumnezeu dorește prin Domnul și prin viața Sa

Pentru a fi calificați pentru a intra în țara bună și a o lua în stăpânire, trebuie să fim un anumit fel de persoană; există multe reguli, statute, porunci și legi care trebuie îndeplinite.

Domnul cere multe lucruri de la noi; El ne cere să facem multe lucruri pentru a-I face pe plac și pentru a fi calificați să fim în prezența Sa, dar El nu intenționează să facem aceste lucruri de unul singur.

Este o insultă la adresa lui Dumnezeu ca noi să încercăm să păzim porunca Sa în noi înșine și prin propria noastră energie.

Da, El are multe lucruri pe care El vrea să le îndeplinim și, da, El știe că nu putem îndeplini aceste lucruri, pentru că în noi înșine nu avem puterea sau abilitatea și nu avem dorința de a le face lucruri.

Dumnezeu nu ne cere niciodată să facem lucruri pentru El în noi înșine; El vrea să facem lucrurile prin El și în El, chiar prin viața Sa care este în noi.

Trebuie să învățăm să avem credință în Dumnezeu și să avem încredere în Dumnezeu, iar El va face totul în noi și pentru noi. Pur și simplu trebuie să cooperăm cu lucrarea Sa; El operează, iar noi cooperăm.

Deci trebuie să ne îndreptăm către El din nou și din nou, mai ales când vedem că suntem pe cale să intrăm în țara bună și ne dăm seama că în noi înșine nu o putem face și avem nevoie de El pentru a face asta în noi!

Dacă cooperăm cu Domnul, El va putea face ceea ce noi nu putem face. În noi înșine și prin noi înșine nu putem face nimic pentru Dumnezeu; nu avem abilitatea, puterea sau disponibilitatea.

Chiar mai mult, ne este imposibil să-L satisfacem pe Dumnezeu sau să facem lucrurile conform standardului Său; cu toate acestea, ceea ce este imposibil la oameni este posibil la Dumnezeu!

Ceea ce este plăcut înaintea lui Dumnezeu este să facem lucruri pentru El, dar nu de noi înșine, ci prin El.

Carnea noastră nu-I poate face plăcere lui Dumnezeu, oricât de greu ar încerca; în viziunea lui Dumnezeu, în ciuda apariției frumoase a eforturilor noastre de a-L face pe plac și de a face voia Sa, un astfel de lucru este abominabil și rău.

Este ca și cum Cain a încercat să-I placă lui Dumnezeu nu oferind o jertfă cu vărsarea sângelui, ci aducându-I rodul muncii sale, rodul pământului; acest lucru nu a fost acceptat de Dumnezeu.

Pentru ca noi să-L mulțumim pe Dumnezeu avem nevoie de o altă viață – viața divină! Trebuie să ne renaștem cu viața divină; trebuie să fim regenerați cu viața divină și trebuie să trăim prin viața divină.

Cu viața noastră umană – oricât de înaltă și bună ar fi – nu putem să-I facem plăcere lui Dumnezeu; dar dacă trăim prin viața divină în viața noastră umană, avem capacitatea de a împlini voia lui Dumnezeu, putem asculta poruncile Lui și putem să-I fim plăcuți Lui.

Chiar dacă mintea noastră este clară, dragostea noastră este echilibrată, iar voința noastră este puternică, încă nu avem capacitatea de a păstra poruncile lui Dumnezeu sau de a face voia Lui.

Cum putem noi ca ființe umane să-L exprimăm pe Dumnezeu? Așa după cum un câine nu poate exprima o pasăre decât dacă are viața păsării și trăiește prin viața păsării, tot așa și noi nu putem să-L exprimăm pe Dumnezeu decât dacă avem viața lui Dumnezeu și trăim prin viața divină.

Trebuie să avem această realizare că nu putem în noi înșine să îndeplinim poruncile lui Dumnezeu, nu putem să-L mulțumim pe Dumnezeu și nu putem îndeplini cerințele Sale; avem nevoie de o altă viață, trebuie să trăim prin viața divină și avem nevoie ca Cristos să trăiască în noi.

Doamne Isuse, izbăvește-ne de la a încerca să-Ți facem plăcere prin eforturile noastre. Salvează-ne de la a încerca să păstrăm poruncile Tale prin propria noastră energie. Ne întoarcem către Tine, Doamne și Te luăm ca viață și persoană. Avem încredere în Tine și avem credință în Tine; doar vrem să cooperăm cu Tine, în timp ce Tu lucrezi în noi. Fă ceea ce vrei să faci în noi, Doamne, și câștigă ceea ce Tu urmărești în noi. Vrem să-Ți fim plăcuți; vrem să îndeplinim cerințele Tale, așa că venim la Tine, Te luăm ca viața noastră și trăim prin Tine!

Nu ne încredem în noi înșine ci Îl luăm pe Cristos ca viață și rezerva de viață pentru a-L exprima pe Cristos

În îndeplinirea cerințelor lui Dumnezeu, nu ar trebui să avem încredere în noi înșine, ci, mai degrabă, ar trebui să învățăm să luăm dorința lui Dumnezeu ca dorință a noastră și să-L luăm ca rezerva vieții și trăirii noastre (Efeseni 4:20-21; Ioan 11:25; 6:57).

Nu ar trebui să ne încredem în noi înșine, pentru că falimentăm din nou și din nou; ar trebui să avem încredere în Domnul, să venim la El în cuvântul Său și să-L lăsăm să ne infuzeze cu El însuși, pentru ca El din noi să îndeplinească cerințele pe care El le are pentru noi.

Aceasta înseamnă că trebuie să trăim printr-o altă viață; trebuie să trăim prin viața divină din duhul nostru. Cu toate acestea, nu suntem foarte obișnuiți să trăim prin viața divină; implicit trăim viața umană și nu avem nevoie de niciun efort pentru a exprima omul natural.

Deci trebuie să venim iarăși la Domnul pentru a-L ruga să ne învețe să trăim prin viața divină. Trebuie să luăm dorința inimii Sale ca dorință a inimii noastre și trebuie să trăim un singur duh cu El.

Pe de o parte, trebuie să vedem că, în cartea Deuteronomului, Dumnezeu este manifestat, noi suntem expuși, iar Cristos este dezvăluit ca viața noastră, rezerva noastră de viață și totul al nostru.

Pe de altă parte, trebuie să punem în practică această cunoaștere, adică să nu mai trăim viața noastră veche, ci să trăim prin viața divină, singura viață care poate îndeplini cerințele lui Dumnezeu.

Aceasta necesită practica noastră zilnică de a ne îndrepta către Domnul și de a trăi un singur duh cu El. Nu este ușor să trăiești printr-o altă viață; este atât de ușor să ne exprimăm și să facem lucruri în noi înșine, dar este destul de imposibil să trăim prin viața divină.

Trebuie să ne dăm seama că am fost altoiți în Cristos și trebuie ca pur și simplu să rămânem în El; El este în noi și noi suntem în El, iar El în noi vrea să trăiască, să fie exprimat și să fie manifestat.

Aceasta este adevărata viața creștină – o viață de exprimare a lui Dumnezeu (și nu de exprimare a noastră) trăind printr-o altă viață, viața divină din duhul nostru.

Așa cum Tatăl cel viu L-a trimis pe Fiul și Fiul trăit datorită Tatălui, așa și noi trebuie să ne exersăm duhul pentru a-L mânca pe Cristos în cuvântul Său, respirându-L ca fiind cuvântul viu al lui Dumnezeu, pentru ca noi să nu mai trăim prin sau în noi înșine, ci prin Cristos și în Cristos!

Cuvântul lui Dumnezeu în Biblie nu trebuie doar citit, înțeles, recunoscut și agreat de noi; trebuie să-L inspirăm pe Dumnezeu inspirând cuvântul lui Dumnezeu răsuflat în contactul cu El și El va deveni constituția noastră interioară și ne va face să fim calificați să intrăm și să deținem țara bună.

El este Cel calificat; El este țara bună și El este, de asemenea, Cel care ne califică să intrăm în posesia și savurarea țării bune.

Când ne întoarcem spre El, Îl inspirăm rugându-ne peste cuvântul lui Dumnezeu și învățăm să trăim prin viața divină, El în noi ne va aduce în deplina savurare a Sa Însuși ca țară bună. Este bine să-I spunem Domnului în felul următor,

Doamne Isuse, dorim ceea ce Tu dorești. Nu avem încredere în noi înșine, căci în noi înșine nu putem să-Ți fim plăcuți sau să-Ți îndeplinim cerințele. Doamne, Te luăm ca viață și rezerva de viață. Venim la Tine, în cuvântul Tău, pentru a Te inspira și pentru a ne umple de Tine, pentru ca Tu, în noi, să ne aduci în deplina savurare a Cristosului atotinclusiv ca țară bună. Dragă Doamne Isuse, dorim ceea ce Tu dorești, ca noi toți să intrăm în savurarea și posesia țării bune! Amin, Doamne, fă acest lucru în noi! Suntem pe deplin deschiși către Tine și Te luăm ca viața și rezerva noastră de viață azi!