Studiul-Cristalizare Numeri

Fiind adânc înrădăcinați în Cristos petrecând timp cu El în Cuvânt pentru a-I absorbi bogățiile

03/03/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În calitate de credincioși în Cristos, am fost înrădăcinați în Cristos și trebuie să creștem în El și să fim zidiți în El, petrecând timp adecvat cu Domnul în cuvântul Său pentru a absorbi bogățiile Sale.

Cristos ne-a fost alocat ca porțiunea repartizată a sfinților în lumină; ni s-a dat de la Dumnezeu un lot de moștenire, un „lot din Cristos” ca să-L savurăm și să avem parte din El.

Nu aparținem lumii – avem o țară, o țară promisă, care este Cristos atotinclusiv; trebuie să intrăm în posesia acestei țări bune și să o savurăm. Această țară nu este un teren fizic, ci unul duhual – este Cristos atotinclusiv care, ca Duh, este garanția moștenirii noastre.

Intenția lui Dumnezeu este să ne aducă pe noi toți – tot poporul lui Dumnezeu – în savurarea țării bune, care îl simbolizează pe Cristos ca țel. Cristos este porțiunea alocată a sfinților ca moștenire divină pentru savurarea noastră.

Cum savurăm noi această țară bună și cum intrăm în posesia moștenirii noastre?

Trebuie să ne dăm seama că am fost înrădăcinați în Cristos; ca ființe vii, suntem ca niște plante care au fost înrădăcinate în solul bogat al lui Cristos, țara bună și acum trebuie să exersăm să absorbim bogățiile lui Cristos în ființa noastră pentru a crește în El și a fi zidit în El.

Zi de zi, chiar și clipă de clipă, trebuie să trăim viața unei plante, adică trebuie să fim strâns legați de Domnul și să trimitem rădăcini adânc în El pentru a absorbi bogățiile Sale în ființa noastră.

Facem acest lucru petrecând timp adecvat cu Domnul, în special dimineața, și, de asemenea, pe tot parcursul zilei; când punem de-o parte timp de-a lungul zilei să fim împreună cu Domnul, să-L contactăm, să ne rugăm peste cuvântul Său și să avem părtășie cu El, noi trimitem rădăcini în El și absorbim bogățiile Sale.

Acest lucru ne va determina să avem o schimbare metabolică, care se va manifesta și într-o schimbare exterioară a comportamentului și atitudinii noastre; vom arăta tot mai mult ca Cristos, iar trăirea noastră va deveni din ce în ce mai mult trăirea lui Cristos pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Mai întâi trebuie să creștem în jos, trimițând rădăcini adânc în Cristos, iar apoi vom crește în sus, dând roade și având o anumită manifestare a lui Cristos.

Fie ca să ne dăm seama că am fost înrădăcinați în Cristos ca țară bună și să ne facem zilnic timp să-L savurăm pe Domnul, nu ne grăbim timpul cu El, ci să petrecem timp adecvat pentru a-L absorbi.

Simpla cunoaștere a faptului că Domnul este țara bună nu este suficientă – trebuie să petrecem timp cu El și să ne exersăm duhul pentru a absorbi bogățiile Sale în ființa noastră.

Fiind înrădăcinați în Cristos, să umblăm în Cristos umblând conform Duhului

Țara bună azi este Cristos ca Duhul atotinclusiv (Galateni 3:14), care locuiește în duhul nostru (2 Tim. 4:22; Rom. 8:16) ca savurare a noastră; a umbla conform acestui Duh (Gal. 5:16) este punctul central și crucial în Noul Testament.

Țara bună este Cristosul atotinclusiv ca Duhul din duhul nostru, iar atunci când umblăm conform duhului și umblăm în duh, Duhul împarte bogățiile lui Cristos întru noi pentru savurarea și participarea noastră.

După cum L-am primit pe Cristos Isus Domnul, trebuie să și umblăm în El umblând în duh. Fie ca noi să fim readuși la acest principiu de bază, umblarea conform duhului.

Avem un duh contopit – Domnul Isus este cu duhul nostru, iar acest Duh este Cristosul atotinclusiv ca țară bună; acum trebuie să umblăm în El.

Orice loc pe care tălpile picioarelor noastre pășește în țara bună, acel loc este al nostru; cu cât umblăm mai mult în Cristos, cu atât mai mult avem de la Cristos, dar cu cât umblăm mai puțin în Cristos, cu atât mai puțin din Cristos avem în realitate.

Trebuie să umblăm în lungul și în latul țării bune, Cristosul incomensurabil și bogat, pentru a-L câștiga și a-L poseda. Dacă am fost înrădăcinați în Cristos, vom umbla spontan în Cristos trăind, acționând, mișcându-ne și avându-ne ființa în Cristos.

Cu cât mai mult trimitem rădăcini în Cristos, petrecând timp adecvat cu El în cuvântul Său pentru a absorbi bogățiile Sale, cu atât vom umbla mai mult în El în mod spontan.

Dar dacă nu-L absorbim pe Cristos, dacă nu primim bogățiile Sale în noi, nu putem umbla în El; umblarea noastră în Cristos este un rezultat spontan al absorbirii lui Cristos de către noi.

În fiecare zi în viața noastră personală, în viața în căsătorie și în viața de familie trebuie să trăim, să acționăm și să ne avem ființa în Cristos; acest lucru este foarte necesar în biserici astăzi.

Cu toții trebuie să fim acei care trăim, acționăm, ne mișcăm și ne avem ființa în Cristos în fiecare moment; vrem să fim găsiți în El, făcând chiar și cele mai mici lucruri în El.

Fie ca să căutăm să fim găsiți în Cristos chiar și în cele mai banale și nesemnificative lucruri, pentru a ne putea trimite rădăcinile adânc în Cristos și a umbla în Cristos umblând conform duhului.

În timp ce umblăm în Cristos, vom fi zidiți în Cristos pentru a-L trăi pe Cristos; această trăire a lui Cristos va produce expresia corporativă a lui Cristos, viața de biserică (Col. 2:6-7).

Aleluia, am fost înrădăcinați în Cristos și zilnic putem fi înrădăcinați profund în El în experiența noastră, petrecând timp cu El în cuvântul Său pentru a absorbi bogățiile Sale.

Și pe măsură ce suntem înrădăcinați în Cristos, putem umbla în Cristos, pentru ca așa cum în interior suntem înrădăcinați în Cristos, tot astfel să-L exprimăm în exterior, umblând conform duhului contopit. În acest fel devenim expresia corporativă a lui Cristos, viața de biserică.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai înrădăcinat în Tine, solul bogat al țării bune și atotinclusive. Vrem să ne exersăm zilnic duhul pentru a Te savura și pentru a fi înrădăcinați profund în Tine, pentru a putea umbla în mod spontan în Cristos, umblând conform duhului. Amin, Doamne Isuse, vrem să trăim, să ne mișcăm și să vorbim în Cristos, pentru ca noi să umblăm în Cristos în viața noastră de zi cu zi pentru expresia corporativă a lui Cristos. Ne întoarcem spre Tine, Doamne și ne exersăm duhul; alegem să umblăm conform duhui și să fim astăzi în duh!

Fiind adânc înrădăcinați în Cristos, petrecând timp cu El în Cuvânt pentru a-I absorbi bogățiile

Col. 2:6-7 dezvăluie faptul că Cristos, în calitate de țară bună, este solul bogat în care am fost înrădăcinați, astfel încât să putem crește cu elementele pe care le absorbim din sol (vezi 1 Corinteni 3:6, 9; Col. 2:19).

Țara bună este compusă din solul bun al lui Cristos; ca noi să umblăm în Cristos, mai întâi trebuie să fim înrădăcinați profund în Cristos, la fel cum plantele sunt înrădăcinate în sol.

În 1 Cor. Pavel a spus că Apolo a udat, Pavel a plantat, dar Dumnezeu dă creșterea; Pavel ne-a plantat în acest țară bună, în solul bogat al lui Cristos, iar acum ca plante în Cristos, trebuie să absorbim toate bogățiile Sale.

Singurul mod de a ne înrădăcina profund în Cristos este să-L contactăm și să petrecem timp cu El în Cuvânt cu multă rugăciune; mai întâi, creștem în jos și apoi vom da roade în sus (Efeseni 5:26; 6:17-18; Isaia 37:31).

Știm cu toții că trebuie să-L contactăm Domnul și să petrecem timp cu El, dar este posibil să nu practicăm acest lucru într-un mod adecvat.

Pe de o parte am fost deja înrădăcinați în Cristos, iar pe de altă parte, trebuie să continuăm să fim înrădăcinați profund întru Cristos, petrecând timp cu El în Cuvânt pentru a absorbi bogățiile Sale.

Ar trebui să uităm de situația noastră, de starea noastră, de eșecurile noastre și de slăbiciunile noastre, și pur și simplu să ne facem timp să-L savurăm de Domnul, astfel încât să-L putem absorbi și să asimilăm elementele bogate din El ca țară bună.

Mai ales dimineața, trebuie să petrecem timp adecvat pentru a-L savura pe Domnul în cuvântul Său; nu ar trebui să ne grăbim timpul cu El, ci, mai degrabă, să petrecem timp adecvat cu El la începutul fiecărei zile.

Pe măsură ce petrecem timp cu Domnul în cuvântul Său pentru a absorbi bogățiile Sale, lucrurile negative nu ne vor deranja; în bogățiile lui Cristos pe care le absorbim primim soluția pentru a-l respinge pe Satan, așa că nu ne vor mai deranja ispitele, necazurile și problemele lui.

Trebuie să petrecem timp cu Domnul dimineața și, de asemenea, pe tot parcursul zilei, pentru a savura un ospăț din El și cu El. Din nou și din nou, trebuie să ne întoarcem de la mintea, emoția și intenția noastră și pur și simplu să ne deschidem Domnului, exersându-ne duhul pentru a-I spune,

Doamne Isuse, Te iubesc și mă deschid Ție! Te ador, Doamne, și mă închin Ție. Mă întorc către Tine din gândurile, grijile, emoțiile și intențiile mele și doar îmi deschid ființa către Tine! Doamne, mă dau Ție. Îți dau inima mea și tot ce este legat de ziua mea. Te iubesc, Doamne Isuse!

În fiecare dimineață, trebuie să ne petrecem timp adecvat pentru a-L absorbi pe Domnul; deși zece minute este un timp bun, cel mai bine este să petrecem treizeci de minute pentru a-L savura la începutul fiecărei noi zile.

Pe măsură ce petrecem timp contactându-L pe Domnul dimineața și pe tot parcursul zilei în duhul nostru, vom absorbi în mod spontan bogățiile lui Cristos ca pământ întru ființa noastră.

Nu ar trebui să avem doar o „cafea și gogoașă” din Cristos în fiecare dimineață, ci trebuie să petrecem timp adecvat pentru a-L absorbi.

O plantă este înrădăcinată în sol pentru a absorbi nutrienții și bogățiile din sol; această absorbție nu durează doar zece minute dimineața și apoi zece minute seara, ci mai degrabă, este ceva constant, non-stop, 24/7, altfel planta va muri.

În calitate de credincioși în Cristos, am fost înrădăcinați în Cristos și trebuie să-L contactăm în fiecare zi, în fiecare ceas, chiar și moment cu moment și să fim în unirea organică cu El pentru a absorbi nutrienții bogați din Cristos pentru creșterea noastră în viață, umblând în Cristos și devenind expresia lui Cristos.

Trebuie să ne luăm timp pentru a-L savura pe Domnul ca țară bună atotinclusivă, pentru ca toate elementele lui Cristos, ca sol bogat, să fie absorbite în noi pentru ca noi să fim făcuți deplini în El în experiența noastră.

Cristos este plinătatea Dumnezeirii și am fost făcuți deplini în El absorbind bogățiile Sale în ființa noastră.

Ca să absorbim bogățiile lui Cristos ca țară bună, trebuie să avem rădăcini fragede și noi; nu ar trebui să permitem să fim vechi sau învechiți în relația noastră cu Domnul, ci să fim proaspeți și reînnoiți în fiecare zi (2 Cor. 4:16; cf. Deut. 34:7; Luca 11:34-36; Fapte 3:19 -20; Psa. 16:11).

Cea mai bună absorbție are loc nu prin rădăcinile mari și bătrâne, ci cu firele de rădăcină, deoarece acestea au cea mai mare suprafață de contact cu solul și prin aceasta substanțele nutritive cu apa pătrund în celulele plantei.

Planta nu iese din locul ei pentru a căuta nutrienți – rădăcinile coboară pe pământ și fac ceva pentru a atrage nutrienții la ele; ele atrag, absorb și „sug” în mod activ bogățiile din sol.

În fiecare zi trebuie să dezvoltăm niște rădăcini noi, câteva fire de rădăcină, astfel încât să avem o absorbție nouă și proaspătă a bogățiilor lui Cristos.

Trebuie să uităm de situația noastră, de starea noastră, de eșecurile noastre și de slăbiciunile noastre și pur și simplu să petrecem timp pentru a-L absorbi pe Domnul, pentru a putea fi zidiți în El pentru zidirea Trupului Său, expresia Sa corporativă (Luca 8:13; Mat 14:22-23; 6:6). Amin!

Fie ca să avem o schimbare în practica noastră de a-L contacta pe Domnul; fie ca să lăsăm deoparte lucrurile care ne distrag atenția și să ne concentrăm numai pe Domnul pentru a petrece timp adecvat cu El ca să absorbim bogățiile Sale.

Doamne Isuse, ne consacrăm Ție în mod proaspăt; ne deschidem către Tine într-un mod nou și venim la Tine pentru a-Ți absorbi bogățiile întru ființa noastră! Vrem ca rădăcinile noastre să fie tandre și noi ca să absoarbă bogățiile Tale în fiecare clipă în ființa noastră. Amin, Doamne Isuse, fie ca să nu devenim vechi sau să stagnăm în părtășia noastră cu Tine. Fie ca să nu parcurgem doar un program sau să ne facem citirea noastră din Biblie ci să petrecem timp adecvat pentru a Te savura în Cuvântul Tău prin exersarea duhului nostru, astfel încât să putem absorbi bogățiile Tale în ființa noastră și să creștem în viață, să fim zidiți în Cristos și umblăm în Cristos pentru a deveni expresia corporativă a lui Cristos!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being Deeply Rooted in Christ by Spending Time with Him in the Word to Absorb His Riches, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 7 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Cristosul atotinclusiv ne-a fost repartizat: să fim înrădăcinați în El și să umblăm în El

02/03/2020 by Credincios in Cristos 3 Comments

Cristos ca realitatea țării bune le-a fost repartizat tuturor sfinților ca moștenire pentru savurarea lor; am fost înrădăcinați și întemeiați în El și acum trebuie să umblăm conform Duhului pentru a savura țara bună.

Săptămâna aceasta tratăm subiectul „Cristosul atotinclusiv este porţia repartizată a sfinţilor, conform alegerii lui Dumnezeu, ca moştenire divină pentru savurarea lor”, așa cum se vede în Num. 32.

Trebuie să vedem mai întâi că Cristosul atotinclusiv este porțiunea alocată a sfinților; El este posesia divină pe care Dumnezeu ne-a pregătit-o. Apoi, trebuie să vedem ceva referitor la preferințele și alegerea noastră în ceea ce privește aranjamentul de mai dinainte a lui Dumnezeu.

Dumnezeu a dat țara lui Israel; El le-a promis strămoșilor lor, dar întrucât El era un Dumnezeu ordonat și înțelept, El a avut un mod special de a distribui țara bună.

Acest aranjament și situație particulară întruchipează de fapt multe lecții cruciale pentru noi, credincioșii care trăim viața de biserică astăzi; trebuie să învățăm din acest tip reprezentativ care este oarecum negativ, și anume ce să facem în posedarea țării bune.

În Col. 2:6-7 vedem că trebuie să umblăm în Cristos, după ce L-am primit și am fost înrădăcinați și fiind zidiți în El. A fi înrădăcinat în Cristos vorbește despre faptul că noi, ca plante, am fost plantați în pământul țării bune și am fost înrădăcinați în El.

Trebuie să avem o viață de rădăcină, adică trebuie să savurăm bogățiile Cristosului atotinclusiv absorbind aceste bogății pentru a fi zidiți în El. Fiind zidiți în Cristos noi creștem în El și prin creșterea noastră în El, se adaugă la ființa noastră mai mult pentru ca noi să creștem cu creșterea lui Dumnezeu.

Când noi toți creștem în Cristos și suntem zidiți în El, în mod colectiv devenim Trupul lui Cristos și putem zidi Trupul lui Cristos. Pentru a avea această experiență, trebuie să absorbim mult ceea ce este Cristos.

În ceea ce privește traversarea râului Iordan pentru a intra în țara bună, mulți credincioși cred că râul Iordan se referă la moarte și, după ce murim, intrăm în ceruri, unde Îl savurăm pe Cristos pentru totdeauna.

Dar acesta nu este gândul din Biblie; mai degrabă, Biblia vorbește despre traversarea râului Iordan și intrarea în posesia și savurarea țării bune atotinclusiv, care este un tip al lui Cristos.

Cristosul atotinclusiv ne-a fost dat de Dumnezeu; El ne-a fost promis și acordat de Dumnezeu pentru ca să-L stăpânim și să-L savurăm împreună cu toți sfinții.

Cristosul atotinclusiv ne-a fost repartizat pentru a fi porțiunea noastră pentru savurarea noastră

Cristos atotinclusiv este simbolizat în tip de către țara bună din Deut. 8:9; această țară este o țară în care nu vom duce lipsă de nimic.

Pavel explică acest lucru în Col. 1:12, unde el spune că Dumnezeu ne-a calificat pentru a ne împărtăși din porțiunea alocată sfinților în lumină; Cristos ne-a fost repartizat pentru a fi porțiunea noastră pentru savurarea noastră.

Cristos ca porțiune alocată a sfinților se referă la lotul moștenirii, așa cum este ilustrat de alocarea țării bune a Canaanului dată copiilor lui Israel pentru moștenirea lor (Ios. 14:1).

Fiecare dintre ei a primit o porție, un lot din moștenirea lor; țara bună nu a fost dat doar copiilor lui Israel într-un mod general, ci fiecăruia din triburi și din familii, li s-a dat o moștenire prin tragere la sorți.

Copiii lui Israel nu aparțineau în Egipt sau în pustie; ei au fost chemați să posede țara bună pe care Dumnezeu i-a promis-o lui Avraam, Isaac și Iacob, pentru ca ei să o moștenească.

Noi credincioșii în Cristos nu aparținem acestei lumi; noi Îi aparținem lui Dumnezeu și Dumnezeu ni L-a dat pe Cristosul atotinclusiv ca porțiune alocată pentru ca noi să Îl savurăm și să ne împărtășim pentru stăpânirea și savurarea noastră.

Ce facem aici pe pământ și care este viața noastră creștină cu urmărirea ei? Suntem aici pentru a-L câștiga pe Cristos.

Pavel a mărturisit despre aceasta în Fil. 3, pentru că a văzut țara bună în realitate și a socotit toate lucrurile ca fiind pierdere – tot ceea ce el considera în trecut drept câștig, acum l-a socotit ca pierdere. El chiar și a plătit prețul de a suferi pierderea tuturor lucrurilor din cauza lui Cristos.

Lucrurile care i-au fost cândva dragi, realizările sale în religia părinților săi și tot ceea ce considera el câștig, acum el socotea ca pierdere, murdărie, gunoi și refuz.

Singurul mod în care noi putem considera că realizările și câștigurile noastre sunt un gunoi este să vedem și să obținem ceva mai bun, ceva mai valoros.

Pavel L-a văzut pe Cristosul atotinclusiv, iar întreaga sa viață a fost o călătorie pentru a-L câștiga pe acest Cristos în orice fel posibil, chiar pentru a atinge scopul înaltei chemări a lui Dumnezeu – câștigarea și savurarea deplină a lui Cristos.

Noi credincioșii în Cristos am fost chemați să atingem țelul și să obținem premiul înaltei chemări a lui Dumnezeu în Cristos Isus, care este savurarea Cristosului atotinclusiv al lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu ni L-a dat pentru a fi porțiunea noastră pentru savurarea noastră.

Moștenirea noastră, în calitate de credincioși ai Noului Testament, nu este o țară fizică – este Cristos atotinclusiv, căci El este garanția moștenirii noastre (Efeseni 1:14).

Cristos este porțiunea alocată a sfinților ca moștenire divină pentru savurarea noastră (Fapte 26:18). Astăzi savurăm de o garanție, o chezășie, o pregustare a unui anumit gust complet care va veni în mileniu.

Duhul ne-a fost dat ca o mostră, o promisiune a gustului deplin, iar Duhul care ne pecetluiește este o garanție a Cristosului atotinclusiv pe care Îl vom savura deplin într-o zi viitoare.

Intenția lui Dumnezeu este să-i aducă pe toți cei din poporul Său în țara bună, care Îl reprezintă în tip pe Cristos ca țel; în Vechiul Testament vedem cum poporul lui Dumnezeu a călătorit și apoi a ajuns la țel, dar în Noul Testament noi – credincioșii – fiind botezați în Cristos, suntem deja în țel (Rom. 6:3; Gal. 3:27; 1 Cor. 1:30; Col. 2:6).

Aleluia, suntem deja în Cristos, iar țelul nostru și urmărirea noastră pe pământ este să-L savurăm pe Cristosul care ne-a fost repartizat! Am fost uniți și contopiți cu Cristos, suntem una cu El și acum trebuie doar să-L savurăm și să-L câștigăm!

Aleluia, Tatăl ne-a calificat să ne împărtășim din partea alocată a sfinților în lumină, care este Cristos atotinclusiv! Îți mulțumim Doamne pentru intenția Ta de a ne aduce în deplina savurare și posedare a Cristosului atotinclusiv ca realitate a țării bune. Îți mulțumim că ne-ai alocat o porțiune pentru moștenirea noastră divină și pentru savurarea noastră. Amin, Doamne, ne dăruim Tine să Te savurăm ca țara bună. Vrem să Te savurăm ca porțiunea noastră alocată, Cristosul atotinclusiv, pentru a putea intra în moștenirea noastră!

Să petrecem timp în Cuvânt pentru a fi adânc înrădăcinați în Cristos și pentru a umbla în El ca țară bună

După ce am văzut că ni s-a repartizat o porțiune a Cristosului atotinclusiv ca moștenire pentru savurarea noastră, trebuie ca zilnic să facem un efort pentru a-L savura pe Domnul și pentru a ne împărtăși din El.

Când Îl contactăm pe Domnul și petrecem timp în Cuvânt cu multă rugăciune, devenim adânc înrădăcinați în Cristos.

Pe de o parte, Dumnezeu ne-a plantat deja în Cristos ca țară bună, atotinclusivă, iar pe de altă parte, trebuie să petrecem zilnic timp în Cuvântul lui Dumnezeu cu multă rugăciune, pentru a putea fi înrădăcinați profund în El.

Când petrecem timp cu Domnul în cuvântul Său cu multă rugăciune, absorbim bogățiile lui Cristos din cuvântul Său și umblăm în El. Ceva se va întâmpla atunci în ființa noastră lăuntrică, ceva ce ne va determina să avem o anumită umblare – vom umbla în Cristos ca țară bună.

Când petrecem timp în Cuvânt cu multă rugăciune, devenim înrădăcinați în Cristos și nu trebuie să ne gândim să facem anumite lucruri – în mod spontan vom umbla în Cristos.

Cu cât Îl contactăm mai mult pe Domnul ca solul bogat în care am fost înrădăcinați, cu atât suntem mai plini de bogățiile Sale; atunci, ceva va avea loc în ființa noastră lăuntrică care să ne schimbe și să ne transforme și vom umbla în Cristos.

Mai întâi trebuie să creștem în jos în Cristos, trimițându-ne rădăcinile zilnic în timpul nostru personal și privat cu El în Cuvânt, iar apoi trebuie să creștem în sus, având o umblare în Cristos.

Suntem deja înrădăcinați în cultura noastră; prin creșterea noastră într-o anumită familie și societate, dobândim o anumită cultură și suntem înrădăcinați în ea; chiar și copiii mici sunt înrădăcinați în cultură.

Dacă petrecem timp să-L savurăm pe Domnul, dacă zilnic ne petrecem timp cu El în cuvântul Său pentru a-L savura și a absorbi bogățiile Sale, vom fi înrădăcinați în El, vom absorbi bogățiile Sale și vom umbla în El.

Este posibil să fi auzit și citit atât de multe despre Cristosul nostru atotinclusiv și este posibil să avem chiar și o vastă cunoaștere a ceea ce El este și a făcut pentru noi; ceea ce trebuie să facem este să petrecem timp pentru a-L absorbi.

Trebuie să petrecem timp în Cuvânt cu multă rugăciune și meditare, astfel încât Cristosul în care suntem înrădăcinați să fie absorbit în noi și să umblăm în El.

Dacă petrecem timp cu Domnul în cuvântul Său, elementele Cristosului bogat vor fi absorbite în noi și vom deveni un alt fel de persoană – devenim o persoană care este înrădăcinată în Cristos, zidită în Cristos și umblând în Cristos.

O, ce Cristos avem! Cât de mult trebuie să petrecem timp cu El în cuvântul Său pentru a absorbi bogățiile Sale!

Doamne Isuse, ne dăm Ție să petrecem timp cu Tine în cuvântul Tău cu multă rugăciune, pentru a putea absorbi bogățiile Tale și a fi adânc înrădăcinați în Tine. Amin, Doamne, nu vrem doar să cunoaștem despre Cristosul atotinclusiv, ci să avem timp adecvat pentru a fi în Cuvânt și pentru a trimite rădăcini adânc în Cristosul bogat! Doamne Isuse, vrem să avem o creștere multă în jos în Cristos, astfel încât să putem crește și noi în El, având o umblare în Cristos. Fie ca noi să fim adânc înrădăcinați în Cristos, pentru ca noi să trăim, să umblăm, să acționăm și să ne avem întreaga noastră ființă în El!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The All-Inclusive Christ has been Allotted to us: be Rooted in Him and Walk in Him! (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 7 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Cristosul Nelimitat ne face Creșterea Sa Universală prin Duhul Incomensurabil

01/03/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În calitate de credincioși în Cristos, suntem oameni șerpești care sunt în procesul de a deveni creșterea universală a Cristosului nelimitat prin Duhul incomensurabil cu viața eternă.

Aleluia, Cristos a venit să moară pentru noi ca șarpele de bronz, și El a murit și ca Mielul lui Dumnezeu, ca Om în trup, ca ultimul Adam, ca Prim-Născut al întregii creații, ca Făcătorul de pace și ca grăunte de grâu! Ce minunat să vedem că moartea lui Cristos este cu adevărat atotcuprinzătoare și a-tot-terminătoare!

Cristos a murit pentru noi ca Mielul lui Dumnezeu (Ioan 1:29); El este Mielul lui Dumnezeu care înlătură păcatul lumii. Păcatul include natura noastră păcătoasă și păcatele din conduita noastră; Cristos a murit pentru noi ca Mielul lui Dumnezeu să ne înlăture păcatul.

Cristos a murit ca Om în carne; în Ioan 1:1, 14 vedem că Cuvântul a devenit carne, iar în 1 Pet. 3:18 ni se spune că Cristos a fost dat în moarte în carne. Când S-a dus la moarte, carnea a fost pusă la moarte; asta e o veste bună! Indiferent de ce simțim și ce credem despre carnea noastră, realitatea este că carnea a fost răstignită pe cruce!

Cristos a murit ca ultimul Adam; în 1 Cor. 15:45 ni se spune că Cristos ca ultimul Adam a devenit un Duh dătător-de-viață. Ca ultimul Adam, Cristos l-a terminat pe Adam și El a terminat tot ceea ce este adamic. Ca ultimul Adam, Cristos a fost un Om în vechea creație; omul nostru vechi a fost răstignit cu El (Rom. 6:6), astfel încât să nu mai trăim în omul vechi, ci în omul nou!

Cristos a murit ca șarpele de bronz (Ioan 3:14-16; Num. 21:4-9; Ioan 12:31; Evrei 2:14). El a devenit asemănător cu oamenii și a fost făcut păcat pentru noi pe cruce, terminând păcatul și pe diavol prin cruce.

Cristos a mers la cruce ca Primul Născut al întregii creații (Col. 1:16); când a murit, El a terminat toată vechea creație.

Cristos a murit ca Făcătorul de pace / Impăciuitorul (Efeseni 2:14-15); când a murit, El a făcut pace între evrei și neamuri. Când Cristos a murit pe cruce, El a luat legea poruncilor în rânduieli și a pironit-o pe cruce, astfel încât să putem avea pace cu Dumnezeu și pace unul cu celălalt. Putem avea pace cu Dumnezeu și cu omul, deoarece Cristos este pacea noastră și toate rânduielile noastre au fost pironite pe cruce.

În cele din urmă, Cristos a murit ca un bob de grâu (Ioan 12:24), astfel încât coaja umanității Sale să poată fi spartă și viața din El să fie eliberată în înviere pentru a ne produce ca multe boabe pentru glorificarea Sa! Aleluia!

Pe baza tuturor acestor lucruri, putem spune că moartea lui Cristos este eternă și atotcuprinzătoare, căci prin moartea Sa păcatul, păcatele, trupul, omul vechi, Satan, lumea, vechea creație și rânduielile au fost toate tratate și viața divină cu bogățiile sale a fost eliberată pentru a fi împărțite întru noi! Slavă Domnului pentru moartea Sa atotcuprinzătoare pe cruce!

Nouă Aspecte ale Cristosului nelimitat, care este sporit în noi prin Duhul incomensurabil

În Ioan capitolul trei putem vedea cel puțin nouă aspecte ale Cristosului nelimitat; acest Cristos nelimitat vrea să obțină o creștere universală dându-ne Duhului incomensurabil.

În primul rând, Cristosul nelimitat este de sus, adică din ceruri (Ioan 3:31). Pe de o parte Cristos era în trup, iar carnea este de pe pământ, dar în El era o parte care se afla de sus, din ceruri.

În al doilea rând, Cristosul nelimitat este mai presus de toate; pentru că El este nelimitat, atotcuprinzător și universal, atunci când El era pe pământ, El era încă în ceruri (v. 13).

Nimeni nu s-a înălțat în cer, cu excepția Celui care a coborât din cer, Fiul Omului, care este în ceruri. Cumva acest Cristos nelimitat a fost atât pe pământ, cât și în cer în același timp; El a fost printre oameni, dar El a fost, de asemenea, mai presus de toate, pentru că El era în ceruri.

În al treilea rând, Cristosul nelimitat este iubit de Tatăl și numai în Cristos putem savura dragostea lui Dumnezeu Tatăl (v. 35).

În al patrulea rând, Cristosului nelimitat I-a fost dat toate lucrurile de către Tatăl; Tatăl i-a dat Fiului toate lucrurile, inclusiv pe noi înșine. Noi toți I-am fost dați lui Cristos de Dumnezeu (v. 35; 1 Cor. 3:21-23). Întregul univers I-a fost dat lui Cristos pe care Tatăl îl iubește; El este destinatarul unic al dragostei și darurilor Tatălui.

Pentru a savura dragostea lui Dumnezeu, trebuie să fim în Cristos; pentru a participa în ceea ce ne dă Dumnezeu, trebuie să fim și noi în Cristos. Toate lucrurile sunt ale noastre și noi suntem ai lui Cristos; când suntem în Cristos, moștenim toate lucrurile împreună cu El.

În al cincilea rând, Cristosul nelimitat a fost trimis de Dumnezeu (Ioan 3:34; 6:46); Cristos este Ambasadorul lui Dumnezeu, Cel trimis de Dumnezeu, iar El deține toate lucrurile. Aleluia pentru acest Cristos nelimitat!

În al șaselea rând, Cristosul nelimitat trimis de Dumnezeu rostește cuvintele lui Dumnezeu (Ioan 3:34; 6:63). El spune cuvintele lui Dumnezeu pentru a ne transmite viața; cuvintele pe care El le vorbește sunt duh și sunt viață.

Cuvintele pe care Domnul ni le vorbește astăzi într-un mod personal și intim sunt întruparea Duhului care dă viață, deoarece ele ne dau viața. Când ne exersăm duhul pentru a primi cuvintele lui Dumnezeu, Duhul care dă viață ne transmite viață și primim Duhul care este viața.

Așa se face că Cristosul nelimitat câștigă o creștere universală în umanitate – prin exersarea duhului nostru, pentru ca să putem primi viața divină întrupată în cuvântul lui Dumnezeu.

Al șaptelea rând, Cristosul nelimitat dă Duhul fără măsură (Ioan 3:34). Cum ne dă Cristosul nelimitat Duhul incomensurabil? Este prin vorbirea Cuvântului lui Dumnezeu.

Atunci când ne exersăm duhul și primim Cuvântul lui Dumnezeu prin tot felul de rugăciuni și cereri, noi primim cuvântul lui Dumnezeu și îl digerăm în duhul nostru și suntem plini de Duhul lui Dumnezeu.

Aceasta este calea pentru a deveni creșterea universală a Cristosului nelimitat – prin primirea Duhului incomensurabil și prin umplerea cu Duhul. Modul în care Cristosul nelimită câștigă creșterea Sa universală în om este dându-ne Duhul fără măsură, rostind cuvintele lui Dumnezeu.

Cu cât avem mai mult din Duhul, cu atât vom fi creșterea lui Cristos; această creștere începe cu regenerarea noastră și se finalizează cu ființa noastră fiind umplută cu Duhul incomensurabil.

Cu toții trebuie să învățăm nu doar să citim cuvântul lui Dumnezeu sau să-l studiem, ci și să-l mâncăm și să-l digerăm. Prin Cuvântul lui Dumnezeu primim Duhul și, atunci când avem Duhul, avem viață eternă; Cristosul nelimitat este Cel care ne dă viața Lui eternă pentru a ne face să creștem.

În al optulea rând, Cristosul nelimitat dă viața eternă credincioșilor Săi (Ioan 3:15-16, 36; 6:63). Când credem în El – când ne pocăim pentru că suntem șerpești în natura noastră și credem în Domnul, luându-L ca ofrandă pentru păcat, primim viața eternă; nu numai că nu pierim, ci avem viață eternă!

În al nouălea rând, Cristosul nelimitat are mireasa ca creștere a Sa universală (Ioan 3:29-30). Mireasa lui Cristos este creșterea universală a lui Cristos; este agregatul tuturor celor care au fost regenerați.

Creșterea lui Cristos, mireasa Sa, este o compoziție vie a tuturor ființelor umane regenerate; mireasa este creșterea universală a Cristosului nelimitat. Amin!

Pentru a deveni creșterea universală a Cristosului nelimitat, trebuie să primim cuvântul viu al lui Dumnezeu, pentru ca noi să fim plini de Duhul incomensurabil și să savurâm viața eternă! Când facem acest lucru, devenim mireasa, creșterea universală a Cristosului nelimitat!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit ca Cristosul nelimitat pentru a ne da Duhul incomensurabil și a ne face creșterea Ta universală, mireasa Ta! Venim la Tine în Cuvântul Tău pentru a Te mânca, a Te digera și a Te asimila, și ne exersăm duhul pentru a primi Duhul și viața în cuvântul Tău. Amin, Doamne, ne dăm Ție să Te savurăm prin cuvântul Tău prin exersarea duhului nostru, pentru ca noi să devenim creșterea universală a Cristosului nelimitat! Amin, aleluia, suntem făcuți parte din mireasa lui Cristos, creșterea universală a Cristosului nelimitat!

Să savurăm Duhul incomensurabil și să exprimăm viața divină și eternă

Ce este Duhul incomensurabil, Duhul pe care Fiul ni-L dă fără măsură?

În Ioan 3, un capitol din Biblie foarte misterios, care vorbește atât despre faptul că suntem șerpești în natură (v. 14-15), cât și că devenim mireasa lui Cristos (v. 29) vedem că Tatăl L-a trimis pe Fiul și Fiul dă Duhul fără măsură.

Aleluia, noi, în calitate de credincioși în Cristos, nu numai că suntem mântuiți de natura noastră șerpească prin pocăință și mărturisirea păcatelor, ci și savurăm Duhul incomensurabil pentru a fi făcuți mireasa lui Cristos, creșterea universală a Cristosului nelimitat!

Duhul incomensurabil nu este nimic altceva decât Duhul compus și atotinclusiv simbolizat de unguentul compus din Exo. 30:23-25 și experimentat în realitate de Paul în Fil. 1:19.

În Vechiul Testament vedem unguentul compus cu care trebuia să fie uns tot tabernaculul și uneltele folosite în tabernacul; acesta este un tip reprezentativ al Duhului atotinclusiv, Duhul care Cristos a devenit prin procesul de întrupare, trăire umană, răstignire și înviere.

Duhul nemăsurat pe care Cristosul nelimitat Îl dă pentru producerea creșterii Sale universale, mireasa lui Cristos, este Duhul dătător-de-viață (1 Cor. 15:45; 2 Cor. 3:6).

Litera ucide, dar Duhul dă viață; slujba noului legământ Îl înscrie pe Cristos în inimile sfinților, iar pe măsură ce sfinții primesc slujba, Duhul Îl scrie pe Cristos în ei, pentru ca ei să-L exprime pe Cristos.

Duhul incomensurabil este Cristosul pneumatic; acest termen „pneumatic” se referă la Cristos ca Duh (Rom 8:9-11).

În Ioan 3 acest termen, „viața eternă” este menționat de trei ori (vv. 15-16, 36). Viața eternă este viața divină, viața Dumnezeului etern; această viață este eternă în timp, spațiu, esență, funcție și putere.

Viața eternă este esența Dumnezeului Triunic devenind elementul bisericii, al miresei, iar mireasa este creșterea universală a lui Cristos pentru expresia corporativă a Dumnezeului Triunic. Amin!

Prin faptul că Cristos a fost ridicat pe cruce ca șarpele de bronz, noi, ca creștere a lui Satan, am devenit creșterea lui Cristos, mireasa Sa; noi, care am fost odată creșterea lui Satan, am fost regenerați pentru a deveni creșterea lui Cristos! Aleluia!

Pe măsură ce savurăm și primim de Duhul incomensurabil, exprimăm viața divină pentru a fi mireasa lui Cristos, creșterea lui Cristos, parte a creșterii universale a Cristosului nelimitat! Amin!

Doamne, vrem să bem și să primim Duhul incomensurabil până când vom fi plini de duh și vom deveni parte a creșterii universale a Cristosului nelimitat! Amin, Doamne, suntem deschiși să primim viață – să primim Duhul dătător-de-viață care ne transmite în mod constant viață! Amin, Doamne Isuse, curgi în noi ca Duh pentru a crește viața divină în noi până când Te vom exprima în mod spontan pe pământ! Fie ca atât noi cât și toți sfinții să mergem mai departe cu Tine și să cooperăm cu Tine pentru a fi transformați și a ajunge la maturitate, astfel încât împreună să devenim războinicul matur care să Te aducă înapoi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Unlimited Christ gains us as His Universal Increase by the Immeasurable Spirit (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 6 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Când ne pocăim de faptul că suntem șerpești, suntem calificați să-L savurăm pe Cristos ca viață eternă

28/02/2020 by Credincios in Cristos 3 Comments

Domnul Isus, ca Fiul Omului, a fost ridicat în forma unui șarpe pe cruce pentru a purta judecata pentru toți oamenii otrăviți de șarpe; dacă ne pocăim de faptul că suntem șerpești și credem în El, El devine Substitutul nostru și savurăm viața eternă. Aleluia!

Istorisirea din Num. 21:4-9 este destul de semnificativă și aplicabilă la viața noastră creștină, căci nu doar copiii lui Israel au fost mușcați de șerpi înfocați, ci și noi, întreaga omenire, am fost mușcați de șarpele cel vechi, Satan.

Când Eva s-a angajat într-o conversație cu șarpele în grădina Edenului, ea a ieșit de sub conducerea bărbatului și a vorbit cu șarpele, iar rezultatul a fost nu doar faptul că ea a luat parte din pomul interzis, ci și că otrava lui Satan a fost primită în om.

Satan și-a injectat elementul otrăvitor în noi și toți oamenii se nasc în păcat. Deci, acum toate ființele umane sunt șerpești – indiferent dacă sunt drăguți și blânzi, cultivați și rafinați și amabili și moi, toți oamenii sunt mușcați de șarpe și au otrava păcatului în ființa lor.

Chiar și după ce am crezut în Domnul, avem încă natura otrăvitoare a lui Satan în noi, în carnea noastră; păcatul locuiește în carnea noastră și Domnul locuiește în duhul nostru.

Care este soluția la o asemenea situație?

Domnul Isus a venit ca realitatea șarpelui de bronz; El a devenit un om, în asemănarea cărnii păcatului, fără ca să aibă păcatul cărnii și a mers la cruce.

El a adus pe cruce natura șerpească a omului și a judecat-o; acolo El a judecat pe Satan, păcatul și tot ceea ce are legătură cu cel rău și El l-a distrus pe diavol în carne. Aleluia!

Așa cum Moise a ridicat șarpele în pustie, pentru ca toți cei mușcați de șerpi să se uite la el și să trăiască, tot așa Cristos ca Fiul Omului a fost ridicat pe cruce, pentru ca toți cei care se pocăiesc și cred în El să primească viață veșnică și trăiască.

Satan, ca păcat personificat, locuiește în carnea noastră, înșelându-ne, lucrând în noi și determinându-ne să facem lucruri împotriva voinței noastre; de multe ori păcătuim, chiar dacă nu vrem, și comitem păcatul pur și simplu pentru că trăim în trup.

Deci Cristos a devenit carne – El S-a îmbrăcat cu carnea fără păcatul acesteia, iar El a adus această carne pe cruce pentru a o termina și a-l judeca pe Satan; acum în înviere El este un Duh dătător-de-viață care poate fi primit de către toți cei care își dau seama și mărturisesc că sunt șerpești în natură. Slavă Domnului!

Cristos a fost ridicat pe cruce pentru a purta judecata pentru oamenii otrăviți de șarpe

Noi nu vrem să păcătuim și astfel comitem păcatul, ci păcătuim spontan pentru că Satan ca păcat locuiește în noi. În mod similar, copiii lui Israel nu au vrut să păcătuiască, ci șarpele din ei i-a determinat să păcătuiască.

Deci, atunci când Dumnezeu a judecat păcatul, El nu i-a cerut lui Moise să formeze un om (care a păcătuit) din bronz și să-l pună pe un stâlp, ci un șarpe înfocat din bronz și să-l ridice pentru ca toți să-l vadă.

Dumnezeu a judecat șarpele, Satan, adevărata cauză a păcatului; El știe că omul a păcătuit, dar știe, de asemenea, că cauza păcatului nu este omul, ci Satan ca păcat din om.

Deoarece Satan ca păcat a intrat în om, acum omul este păcătos și comite păcate; omul a fost mușcat de șarpe, omul are natura otrăvitoare a celui rău în el, iar omul păcătuiește din cauza păcatului care locuiește în el.

Deci Domnul Isus, ca Fiul Omului, a fost ridicat în forma șarpelui de pe cruce pentru a purta judecata pentru oamenii otrăviți de către șarpe; El a fost ridicat pe cruce pentru alungarea șarpelui vechi, Satan, conducătorul lumii.

În Ioan 12:31-34 El a spus că acum este judecata acestei lumi și acum a fost izgonit conducătorul acestei lumi; și când El va fi ridicat de pe pământ (pe cruce), El îi va atrage pe toți oamenii spre Sine.

Aleluia, toți credincioșii în Cristos au fost atrași de El ca șarpele de bronz: noi ne-am dat seama că suntem șarpe în natura noastră, ne-am ridicat ochii și L-am văzut pe Domnul pe cruce și am mărturisit, ne-am pocăit și am crezut în El.

Domnul Isus ca Fiul Omului a fost ridicat, iar acum El ne poate izbăvi pe noi, oamenii otrăviți de șarpe – El ne eliberează de păcat, de otrava șarpelui (Evrei 2:14; Ioan 12:32-33). Fiind ridicat pe cruce, Cristos ca împlinire a tipului reprezentativ al șarpelui de bronz l-a distrus pe Satan și i-a atras pe toți oamenii spre Sine. Aleluia!

Noi suntem cei care au păcătuit și care suntem păcătoși, dar Cristos a venit să judece păcatul în carne; El a venit să distrugă cauza reală a păcatului, și anume pe Satan.

Cristos a venit să fie Substitutul nostru de pe cruce; noi ar fi trebuit să fim cei care sunt judecați de Dumnezeu, dar El ne-a purtat păcatele pe cruce și a fost judecat de Dumnezeu în locul nostru. Acest înlocuitor, Cristos, a fost judecat prin faptul că a fost identificat cu noi, oamenii pe care El i-a înlocuit.

Crucea lui Cristos indică faptul că au fost două identificări – noi am fost identificați cu Satan și Cristos S-a identificat pe Sine cu noi, pentru ca El să ne răscumpere și chiar să ne împartă viața Sa în noi.

Acum, oricine crede în Cristos ca fiind Cel care a fost ridicat pentru a fi condamnat în locul nostru, are viața veșnică (Ioan 3:14-16).

Avem nevoie de un „șarpe de bronz” ca Substitut al nostru pentru a purta judecata lui Dumnezeu pentru noi, pentru a ne răscumpăra și pentru a elibera viața Sa divină mântuitoare în ființa noastră. Dacă vedem acest lucru, Îi vom mulțumi Domnului și Îl vom lăuda și Îi vom spune:

Îți mulțumim Doamne Isuse că ai fost ridicat pe cruce pentru a purta judecata în numele nostru. Noi suntem oamenii otrăviți de șarpe, care se nasc în păcat și păcătuiesc în mod spontan, dar Tu ai venit în asemănarea cărnii păcatului și cu privire la păcat și ai fost răstignit ca substitut al nostru pe cruce. Mulțumim Doamne că ai murit pentru noi. Îți mulțumim că ai purtat judecata lui Dumnezeu în locul nostru. Îți mulțumim că l-ai judecat pe Satan pe cruce; Tu L-ai judecat și l-ai distrus prin moartea Ta! Aleluia pentru Cristos ca Fiul Omului care a murit ca înlocuitor al nostru pe cruce!

Când ne pocăim și admitem că suntem șerpești, suntem calificați să-L experimentăm pe Cristos ca viața eternă și să-L savurăm

Cristos ca Fiul Omului a fost ridicat pe cruce; El ne-a purtat păcatele pe lemn, El a fost judecat de Dumnezeu în locul nostru și acum cine crede în El poate avea viață veșnică.

Motivul pentru care Cristos a fost ridicat pe cruce ca șarpele de bronz este că Dumnezeu a iubit lumea atât de mult, încât a trimis singurul Său Fiu Născut, încât toți cei care cred în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.

Când ne pocăim și recunoaștem că suntem șerpești, suntem calificați să-L experimentăm pe Cristos ca viața eternă și să-L savurăm.

Trebuie să ne dăm seama că Cristos a făcut păcat pentru noi și a murit pe cruce ca realitatea șarpelui de bronz, pentru ca natura șerpească din noi să fie judecată.

Dacă ne dăm seama că suntem oameni păcătoși, ființe șerpești, fabrici producătoare de păcat și mărturisim acest lucru, acest Cristos drag, Dumnezeul întrupat, va deveni imediat jertfa noastră de păcat și va intra în noi pentru a ne da viața veșnică.

Acesta este modul în care ne putem împărtăși din Dumnezeul întrupat pentru savurarea noastră.

A ne pocăi nu înseamnă să ne îmbunătățim, să ne promitem să facem mai bine, sau să părăsim răul și să ne îndreptăm spre bine; a se pocăi înseamnă a avea o schimbare a minții ce rezultă în regret și a avea o întoarcere în scop, întorcându-ne către Dumnezeu.

Trebuie să ne pocăim nu doar în mod inițial atunci când suntem mântuiți, ci pe tot parcursul vieții noastre creștine. Zilnic trebuie să-I spunem Domnului,

Doamne Isuse, sunt șerpesc. Mulțumesc că ai fost șarpele de bronz ridicat pe cruce pentru a fi judecat în locul meu. O, Doamne, mărturisesc că sunt păcătos; îmi dau seama că am firea șerpească în carnea mea și păcătuiesc în mod spontan. Îți mulțumesc că ai venit ca fiind Cel care nu a cunoscut păcatul dar care a făcut păcat pentru mine. Mulțumesc că ai murit pe cruce pentru a condamna păcatul. Te iau ca ofrandă pentru păcat. Cred în Tine!

A ne pocăi înseamnă să avem o schimbare a minții ce rezultă în regret și să ne întoarcem de la toate lucrurile către Dumnezeu Însuși (Fapte 26:20; 14:15; 1 Tes. 1:9).

În experiența noastră, pocăința nu este o singură dată, ci e o experiență zilnică; Ioan Botezătorul a predicat pocăința (Mat. 3:2; Marcu 1:4), iar în cele șapte epistole către cele șapte biserici din Apocalipsa 2 și 3, Domnul Isus ne spune din nou să ne pocăim (2:5, 16, 21-22; 3:3, 19).

Când Domnul Isus a ieșit să slujească, El a spus: Timpul s-a împlinit și împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat; pocăiți-vă și credeți în Evanghelie (Marcu 1:15).

Din nou și din nou în cartea Faptelor, ucenicii au predicat Evanghelia și le-au spus oamenilor să se pocăiască. Trebuie să ne pocăim și să avem o schimbare a minții, întorcându-ne de la orice altceva în afara Dumnezeu către Dumnezeu Însuși și vom avea anotimpuri de înviorare din prezența Domnului (Fapte 3:19-20).

Dumnezeu L-a pus pe Cristos ca Conducător și Mântuitor să ne dea pocăință; pocăința este un dar al lui Dumnezeu, și Domnul stăpânește lumea întreagă cu mediul ei pentru a-l face potrivit ca noi să-L primim ca mântuire și ca Mântuitor al nostru.

După ce a trecut cu vederea timpul în care am fost în necunoștință, Dumnezeu le poruncește la toți oamenii de pretutindeni să se pocăiască (Fapte 17:30).

Trebuie să ne pocăim și să facem primele fapte, fără a-L părăsi pe Domnul ca prima noastră dragoste, ci să-I dăm întotdeauna primul loc în ființa noastră (Apocalipsa 2:5).

Trebuie să ne pocăim că avem idoli în inima noastră; trebuie să ne pocăim că le permitem altor oameni și lucruri să-L înlocuiască pe Cristos ca fiind primul în noi (Apocalipsa 2:21-22; Ezechiel 44:3).

Trebuie să ne pocăim pentru că suntem căldicei și mândri de ceea ce știm și avem; trebuie să fim în clocot pentru Domnul și să venim la El într-un mod proaspăt pentru a-L câștiga pe Dumnezeul Triunic.

Ce binecuvântare este să știm că, în calitate de împlinire a tipului reprezentativ al șarpelui de bronz, Cristos a venit în asemănarea carnii păcatului pentru a muri pe cruce ca înlocuitor și Substitut al nostru pentru ca noi să putem fi regenerați și avem viață veșnică!

Fie ca zilnic să ne dăm seama că suntem șerpești în natură, să recunoaștem acest lucru în fața Domnului, să ne pocăim și să-I spunem,

Doamne Isuse, recunoaștem că suntem șerpești în natura noastră, căci otrava păcatului și natura rea a lui Satan este în carnea noastră. Ne întoarcem către Tine, Doamne, și credem în Tine, căci Tu ești Cel care a venit ca șarpele de bronz și a murit ca înlocuitor și Substitut al nostru pe cruce. O, ce binecuvântare este să știm că Cristos a venit în asemănarea cărnii păcatului pentru a muri pe cruce ca înlocuitor și Substitut al nostru pentru ca noi să putem fi regenerați și să avem viață veșnică! Amin, Doamne, ne mărturisim păcatul, ne pocăim și credem în Tine pentru a primi și a savura viața eternă!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, When we Repent for being Serpentine we are Qualified to Enjoy Christ as Eternal Life (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 6 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să creștem în viață pentru a fi eliberați din otrava șarpelui și să devenim mireasa lui Cristos

27/02/2020 by Credincios in Cristos 1 Comment

Pe măsură ce studiem problema șarpelui de bronz ridicat în pustie în Num. 21, ne dăm seama că întreaga Biblie vorbește despre acest lucru, și anume despre șarpele și mireasa, iar Biblia se încheie cu căsătoria Duhului cu mireasa și cu înfrângerea șarpelui.

Aleluia, noi, care am fost cândva creșterea lui Satan, fiind mușcați de el și injectați cu otrava lui pentru a fi păcătoși, suntem acum în proces de a deveni creșterea universală a Cristosului nelimitat, Cel care ne dă Duhul fără măsură!

Ioan capitolul 3 vorbește la început despre șarpe și la sfârșit despre miresă.

Când Nicodim a venit la Domnul Isus noaptea, căutând învățături să se îmbunătățească, Domnul i-a spus că El ca Fiul Omului trebuie ridicat ca realitatea șarpelui de bronz, astfel încât toți oamenii șerpești (și Nicodim era unul dintre aceștia) privesc la El (cred în El) și vor trăi.

Nu păcătuim și greșim – suntem păcătoși în natura noastră; chiar și după ce credem în Domnul, când încă trăim în carne și în omul natural, și păcătuim spontan.

A păcătui înseamnă a face ceva despărțiți de Domnul, a face ceva în afara unirii noastre organice cu Cristos. Este posibil să nu fie ceva rău, dar orice facem fără să fim una cu Domnul este un păcat.

În Adam, cu toții am fost mușcați de șarpele vechi și suntem morți în păcat și ofense (Efeseni 2:1, 5); dar slavă Domnului, prin Cristos ca șarpele de bronz ridicat pe cruce, putem primi viața lui Dumnezeu! Aleluia!

Aceasta este adevărata manifestare a iubirii lui Dumnezeu față de noi – El însuși a devenit om, căci singurul Fiu al lui Dumnezeu a devenit asemănător cu carnea păcatului, fără păcat, și El a fost făcut păcat în ochii lui Dumnezeu pe cruce, astfel încât El poate purta păcatul lumii și poate distruge păcatul și pe Satan. Aleluia!

Dumnezeu a judecat pe Satan și păcatul, iar acum putem crede în El și potrivim acest sacrificiu al lui Cristos; ne putem pocăi, mărturisim că suntem păcătoși și primim pe Domnul Isus ca Mântuitor și viața noastră.

Această viață pe care o primim, Cristos Însuși ca viață, este o viață care tratează păcatul; când Îl primim pe Cristos ca viață, El operează în noi pentru a ne elibera de păcat și pentru a ne elibera de natura noastră păcătoasă.

Atâta timp cât cooperăm cu El și Îl savurăm, pocăindu-ne de tot ceea ce El expune sub lumina Sa strălucitoare, viața divină din noi va crește și va opera pentru a ne elibera de păcat și de puterea sa.

Povestea șarpelui și a miresei din Biblie: de la Geneza până la Apocalipsa

Putem spune că, considerată ca un întreg, Biblia ne dezvăluie problema șarpelui și a miresei.

Dumnezeu a folosit coasta lui Adam pentru a o zidi pe Eva, creșterea lui Adam; Eva nu a fost ceva diferit sau separat de Adam – Eva a fost creșterea lui Adam, făcută complet din elementul lui Adam.

Cu toate acestea, în Gen. 3:1-6, șarpele a vizitat-o pe Eva ca mireasă și a reușit să o captureze; în timp ce vorbea cu ea, el i-a otrăvit mintea, emoția și voința și chiar trupul ei a fost transmutat pentru a deveni carne.

Ea s-a angajat într-o conversație cu Satan, fără să verifice cu soțul ei, iar Satan i-a pus următoarea întrebare: Oare a spus Dumnezeu cu adevărat acest lucru …? Astfel, Satan i-a otrăvit mintea și emoția, pentru că ea s-a îndoit de inima lui Dumnezeu față de ea; așa că a decis să ia din rodul pomului – astfel, voința ei a fost otrăvită.

Satan ca păcat a intrat în trupul omului pentru a-l transmuta în carne, care conține otrava șerpească a lui Satan.

Dar aleluia, Dumnezeu este mai mare, mai înalt și mai înțelept decât șarpele! El a venit să pronunțe judecata asupra șarpelui și, în vorbirea Lui, vedem cum sămânța femeii (Cristos) va zdrobi capul șarpelui (Gen. 3:15).

Chiar mai mult, în v. 21 vedem cum sămânța femeii va deveni dreptate față de cei care au fost otrăviți de șarpe.

Putem spune că aceasta este o poveste de acum șase mii de ani și este posibil să nu aibă de-a face cu noi, dar în 2 Cor. 11:2-3 Pavel spune că prin slujba sa el i-a logodit pe credincioșii corinteni cu Cristos pentru a-i prezenta ca o fecioară pură lui Cristos.

El că s-a temut ca nu cumva, așa cum șarpele a înșelat-o pe Eva prin viclenia sa, gândurile credincioșilor vor fi corupte de la simplitatea și curăția față de Cristos.

Pavel era îngrijorat că șarpele care venise să o muște pe Eva va veni să-i muște pe credincioșii din Corint; din nou aici vedem că noi, ca credincioși în Cristos, facem parte din povestea șarpelui și a miresei (vezi 2 Corinteni 11:2-3; cf. Apoc. 12:9; 1 Tes. 3:5; 1 Tim. 2:14; 4: 1; 2 Pet. 3:17).

În cartea Apocalipsa vedem ultimul cuvânt despre șarpe și mireasă; în cap. 19 vedem că mireasa este pregătită pentru nunta Mielului (v. 7). A sunat un apel: Să ne bucurăm și să exultăm, căci căsătoria Mielului a venit, iar soția Lui s-a pregătit!

După ce Dumnezeu a tratat toate lucrurile negative ce ți de șarpe, păcătoșii mușcați de șarpe au devenit mireasa Mielului, iar căsătoria Mielului a venit!

Soția s-a pregătit prin creșterea în viață înspre maturitatea tuturor credincioșilor din Cristos, iar cei care compun mireasa sunt plin de dragoste față de Domnul și îngrozitori ca soldații din armata lui Dumnezeu să lupte pentru interesul lui Dumnezeu!

Imediat după nunta Mielului, acest cuplu universal va lupta împotriva lui Satan, șarpele cel vechi care a devenit acum marele dragon și adepții săi, fiara și falsul profet.

Apoi, Satan va fi legat și aruncat în abis, unde va fi închis timp de o mie de ani (Apocalipsa 19:11-16, 19-21; 20:1-3).

După aceasta, Satan se va răzvrăti din nou și va fi aruncat în cele din urmă în lacul de foc (vv. 7-10), iar universul va fi complet curățat și va exista un cer nou și un pământ nou.

Aleluia, pentru eternitate va exista un cuplu universal – Cristos ca Soțul și biserica în calitate de mireasă (Apoc. 21:1-2, 9-10), iar șarpele va fi în lacul de foc împreună cu toți urmașii săi!

Doamne Isuse, dă-ne creșterea în viață pentru azi, astfel încât să înaintăm înspre maturitatea în viață și să facem parte din armata Ta divină și mistică pentru a-l înfrânge pe Satan și a răspândi împărăția Ta pe tot acest pământ! Amin, Doamne, Îți mulțumim că ai intrat în noi ca viață divină; acum vrem să cooperăm cu Tine pentru ca Tu să crești în noi, să Te răspândești în noi și să aduci Împărăția Ta în noi, pentru ca noi să fim produși ca mireasa Mielului. Fă-ne biruitorii Tău, cei care se întorc împreună cu Tine pentru a lupta și a distruge pe Satan și armatele sale de la Armaghedon și pentru a aduce împărăția Ta pe pământ!

Să credem în Domnul și să creștem în viață pentru a fi eliberat de otrava șarpelui și a fi Mireasa lui Cristos

Dumnezeu are un dușman – Satan; acesta vine la om într-un mod subtil ca să-l facă pe om să pună la îndoială pe Dumnezeu, inima Lui, intenția Sa și scopul Său, iar atunci când omul se angajează într-o conversație cu el, mintea, emoția și voința lui vor fi otrăvite și corupte.

Chiar și după ce am crezut în Domnul Isus, dacă încă îi permitem vrăjmașului să aibă teren în noi, dacă încă ne angajăm în conversație cu Satan și lăsăm săgețile lui înflăcărați să ne străpungă mintea, vom fi corupți de la simplitatea și puritatea față de Domnul Isus.

Îi mulțumim Domnului și-L lăudăm că El ne-a mântuit; El ne-a adus sub slujba apostolilor, adevărata slujbă a Noului Testament care ne-a logodit cu Cristos.

În calitate de credincioși în Cristos, suntem logodiți cu Cristos pentru a fi căsătoriți cu El, iar ochii noștri trebuie să fim concentrați asupra Lui, fără a fi atenți la nimic sau la nimeni altcineva decât la El.

Dar Satan vine totuși într-un mod subtil și înșelător pentru a ne corupe ființa interioară și pentru a ne distrage de la Domnul Isus.

Domnul a venit ca șarpele de bronz și a fost făcut păcat pentru noi pe cruce; El nu a fost niciodată păcătos, dar a venit asemănător cu carnea păcatului și cu privire la păcat, iar când a fost pe cruce, Dumnezeu L-a făcut păcat în locul nostru (2 Cor. 5:21).

Păcatul a venit de la Satan, a intrat în om (Rom. 5:12) și a făcut din om un păcătos, chiar păcatul însuși sub judecata lui Dumnezeu; deci Cristos a devenit om în trup (Ioan 1:14) și a fost făcut păcat (nu păcătos) în numele nostru pentru a fi judecat de Dumnezeu (Rom. 8:3).

Prin moartea Sa pe cruce, Cristos a deschis calea ca noi, păcătoșii, să credem în El și să-L primim; acum putem primi viața Lui și, făcând acest lucru, devenim creșterea lui Cristos.

Noi, care am fost creșterea lui Satan, putem deveni creșterea lui Cristos – există un transfer din împărăția lui Satan în împărăția lui Dumnezeu și suntem re-generați cu gene noi, genele divine, genele lui Dumnezeu pentru a deveni parte a creșterii lui Cristos.

Aleluia, toți credincioșii în Cristos fac parte din creșterea lui Cristos pentru a fi reproducerea și continuarea Lui pe pământ!

Deci, acum trebuie să creștem în viață înspre maturitate; trebuie să permitem ca această viață divină care ne-a regenerat să crească și să se răspândească în noi până când ne saturează mintea, emoția și voința și întreaga noastră ființă.

Mintea noastră este câmpul de bătălie – trebuie să fim reînnoiți în duhul minții noastre, astfel încât viața divină din duhul nostru să se răspândească în mintea noastră pentru a îndepărta și eradica otrava șarpelui din mintea noastră, până când mintea noastră devine viață.

Trebuie să cooperăm cu Domnul în emoția, deciziile, sentimentele și dorințele noastre, pentru ca El să Se răspândească în emoția și voința noastră și să le satureze.

Regenerarea este doar primul pas al unui proces lung – ce durează viața noastră întreagă – de a deveni creșterea lui Cristos, mireasa lui Cristos.

Apostolul Pavel a fost gelos pe credincioși, ca Satan să nu le corupă mintea de la simplitatea și curăția față de Cristos; cu cât rămânem mai mult în slujba Noului Testament, slujba apostolilor, cu atât mai mult Îl iubim pe Domnul, dorim întoarcerea Lui și Îi dăm cooperarea de care El are nevoie pentru a ne produce ca mireasa Sa, creșterea Sa.

Doamne Isuse, Te iubim. Ne deschidem Ție și Îți permitem să ne saturezi mintea, emoția și voința, astfel încât orice element al otravei lui Satan să fie îndepărtat și eradicat din ființa noastră, iar noi să fim produși ca mireasa Ta. Amin, Doamne, fie ca mintea noastră să fie saturată și îmbibată de cuvântul Tău, pe măsură ce rămânem în adevărata slujbă a Noului Testament, iubindu-Te și savurându-Te ca logodnica Ta. O, Doamne Isuse, vrem să creștem în viață înspre maturitate, în fiecare zi, pentru a putea face parte din mireasa Ta biruitoare, creșterea Ta!