Studiul-Cristalizare Numeri

Dumnezeu dorește ca tot poporul Său să fie profeți, purtătorii de cuvânt ai lui Dumnezeu care vorbesc pentru Dumnezeu

17/03/2020 by Credincios in Cristos 1 Comment

Dorința lui Dumnezeu atât în Vechiul, cât și în Noul Testament a fost ca poporul Său să vorbească pentru El; Moise și-a exprimat dorința înaintea lui Dumnezeu când a spus: O, ca toți oamenii lui Dumnezeu să fie profeți (Num. 11:29).

Cu toate acestea, atunci când vorbim despre faptul de a fi profet, mulți astăzi cred că a profeți înseamnă a prezice viitorul și deci ei nu s-ar considera ca fiind profeți.

Cu toate acestea, a fi un profet nu înseamnă neapărat să fii cineva care prezice viitorul, ci mai degrabă să fii cineva care să vorbească pentru Dumnezeu și să-L vorbească pe Dumnezeu în alții.

Prima mențiune a cuvântului profet din Biblie este în Geneza, atunci când Abimelec a luat-o pe Sarah despre care Avraam spunea că este sora sa, iar Dumnezeu i-a vorbit cu acest rege păgân că Avraam era un profet, deci să nu se atingă de soția lui.

A prezi Avraam cumva viitorul? El era un profet al lui Dumnezeu pentru că Îl cunoștea pe Dumnezeu și vorbea cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu, dar el nu a făcut prea multe preziceri.

Ori de câte ori Dumnezeu câștigă o persoană care Îl cunoaște și vorbește pentru El, chiar Îl vorbește, acea persoană este un profet și Dumnezeu poate fi exprimat prin el.

A doua mențiune a profeților din Biblie este în Num. 11:29.

Contextul este că poporul cârtea din nou și din nou împotriva lui Moise și a lui Iehova din cauza lipsei de hrană și apă, așa că Moise i-a spus lui Dumnezeu că nu poate trata singur cu toate aceste cârtiri de unul singur, nu poate face față tuturor acestor plângeri. Deci Dumnezeu i-a spus să adune șaptezeci dintre bătrânii din Israel, să-i aducă la cortul întâlnirii și acolo Dumnezeu a intenționat să pună din Duhul care era asupra lui Moise și asupra celor șaptezeci.

Și Dumnezeu a făcut asta, iar când Duhul lui Dumnezeu a fost pus asupra lor, ei toți au profețit.

Totuși, doi dintre aceștia au rămas în tabără, iar Duhul a căzut și asupra lor și au profețit; un tânăr a văzut acest lucru și i-a raportat lui Moise și chiar Iosua a zis: „Să-i oprim oare, pentru că ei nu sunt aici cu noi în cortul întâlnirii?”

Atunci Moise a reacționat spunând: Ești gelos pe mine? O, fie ca tot poporul lui Dumnezeu să fie profeți, ca Iehova să-și pună Duhul Său peste ei!

Moise a rostit dorința lui Dumnezeu ca tot poporul Său să fie purtătorii Săi de cuvânt, cei care Îl cunosc pe Dumnezeu și vorbesc pentru Dumnezeu, chiar vorbesc pe Dumnezeu la alții, pentru ca Dumnezeu să fie exprimat și pentru ca dorința inimii Sale să fie manifestată și cunoscută.

Moise a dorit ca tot poporul lui Dumnezeu să fie profeți, iar în Noul Testament Pavel a dorit și el același lucru, pentru că el a descoperit că profeția zidește biserica.

Fie ca Domnul să înlăture orice văl de pe ochii noștri, pentru a putea vedea că Dumnezeu dorește ca tot poporul Său să fie profeți, ce este un profet și cum putem fi profeți care vorbesc pentru Dumnezeu și Îl vorbesc pe Dumnezeu altora.

Un profet este purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu, cineva care vorbește pentru Dumnezeu și Îl vorbește pe Dumnezeu în om

Ce este un profet? Conform Bibliei, un profet nu este în principal cineva care prezice viitorul, ci unul care vorbește pentru altul; de exemplu, deoarece Moise avea limba încurcată, Aaron a fost profetul său, căci a vorbit pentru el (vezi Ex. 7:1-4; 4:16).

A profeți înseamnă a vorbi pentru Dumnezeu și a-L vorbi pe Dumnezeu, făcând cunoscut altora ce este pe inima lui Dumnezeu și care sunt intețiile Sale pentru alții.

Înțelegerea noastră naturală este că un profet este cel care prezice ceva în viitor; un astfel de gând nu este greșit, dar este incomplet, căci gândul de bază este că un profet vorbește în numele lui Dumnezeu.

În Biblie, un profet nu neapărat prezice viitorul, ci mai degrabă vorbește pentru Dumnezeu și Îl vorbește pe Dumnezeu în ceilalți.

Profeții sunt purtătorii de cuvânt ai lui Dumnezeu, pentru că ei vorbesc pentru Dumnezeu și Îl vorbesc pe Dumnezeu (vezi Isaia 1:1-2a; 6:8-9; Ier. 1:1-4; Ezechiel 1:3; 2:1-7 ).

Profeți cum ar fi Isaia, Ieremia și Ezechiel, ei toți au vorbit pentru Dumnezeu și L-au vorbit pe Dumnezeu; pe de o parte, ei au vorbit unele lucruri care urmau să se întâmple în viitor, dar, în principal, tot ce au făcut ei este să comunice poporului lui Dumnezeu ceea ce Dumnezeu voia să le vorbească.

Un profet este purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu, unul care vorbește pentru Dumnezeu și Îl vorbește pe Dumnezeu; un profet este cineva trimis de Dumnezeu poporului Său pentru a funcționa și a acționa ca purtător de cuvânt al lui Dumnezeu, vorbind doar ceea ce Dumnezeu vrea să vorbească.

Dumnezeu este ascuns, dar prin vorbirea profeților, Dumnezeu Însuși și intenția Lui sunt explicate și sunt făcute de cunoscut poporului Său (Isaia 45:15; Efeseni 1:9; 3:3-5).

Profeții sunt persoane care Îl contactează pe Dumnezeu și primesc revelația lui Dumnezeu în mod direct, iar apoi, fiind purtați de Duhul lui Dumnezeu, ei vorbesc pentru Dumnezeu și Îl vorbesc pe Dumnezeu (2 Pet. 1:21).

Dorința lui Dumnezeu este ca tot poporul Său – atât în Vechiul Testament, cât și în Noul Testament – să fie profeți, purtători de cuvânt ai lui Dumnezeu care vorbesc pentru Dumnezeu și Îl vorbesc pe Dumnezeu.

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu vorbitor; El a creat universul prin vorbirea Sa și El a dat naștere noii creații fiind Cuvântul lui Dumnezeu care a fost întrupat pentru a deveni trup și a deveni apoi un Duh dătător-de-viață.

În calitate de Dumnezeu vorbitor, El dorește să Se reproducă în poporul Său, ca și ei să fie poporul Său vorbitor.

Conceptul nostru natural de profeție – care s-ar putea să fie afectat de „mișcarea penticostală”, este că nu putem fi cu toții profeți, pentru că un profet este cel care prezice viitorul, deci trebuie să fim într-o situație și o condiție specială, și trebuie să avem Duhul lui Dumnezeu care să ne inspire și să ne spună ce să vorbim pentru a prezice ce se va întâmpla.

Dar a fi un profet înseamnă a fi purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu, adică a petrece timp cu Dumnezeu, a-L cunoaște pe Dumnezeu și a vorbi pentru Dumnezeu și a-L vorbi pe Dumnezeu.

Mulțumim Doamne pentru dorința Ta ca tot poporul Tău să fie profeți, cei care Îl cunosc pe Dumnezeu și vorbesc pentru Dumnezeu, chiar Îl vorbesc pe Dumnezeu în om. Amin, Doamne, vrem să Te cunoaștem, să fim infuzați cu Tine, să fim umpluți de Cuvântul Tău și să fim astăzi purtători de cuvânt ai lui Dumnezeu. Dezvăluie-ne ca să vedem și să practicăm faptul de a fi un profet. Vrem ca să-L cunoaștem nu doar pe Dumnezeul care Se ascunde, ci și pe Cel care se revelează pe Sine în cuvântul Său ca să putem cunoaște intenția și dorința Ta. Umple-ne cu Cuvântul Tău, Doamne și condu-ne prin Duhul Tău să vorbim pentru Dumnezeu și să-L vorbim pe Dumnezeu în om!

Dumnezeu dorește ca tot poporul Său să fie profeți, și noi toți putem profeți unul câte unul

Dorința lui Moise exprimată în Num. 11:29 era ca tot poporul lui Israel să fie profeți, cei care vorbesc pentru Dumnezeu.

El avea inima lui Dumnezeu, care era nu doar ca unul sau câțiva să vorbească pentru Dumnezeu, ci ca tot poporul lui Dumnezeu să fie purtătorii de cuvânt ai lui Dumnezeu, cei care profețesc pentru Dumnezeu.

Acest cuvânt din Num. 11:29 a fost o mare profeție rostită de Moise, iar Pavel în Noul Testament este de acord cu el, căci în 1 Cor. 14:31 el ne spune că toți putem profeți unul câte unul, ca toți sî învețe și toți să fie încurajați.

Cuvântul pe care l-a rostit Moise în Num. 11:29 a fost promovat de Pavel în 1 Cor. 14 și este împlinit în economia noutestamentală a lui Dumnezeu prin profețirea credincioșilor în întâlnirile bisericii.

Dorința lui Dumnezeu este ca tot poporul Său să fie profeți; Moise a fost una cu Dumnezeu în Vechiul Testament pentru a rosti această dorință, iar Pavel a fost și el una cu Dumnezeu în Noul Testament pentru a scrie despre acest lucru.

Pavel a promovat profeția la maxim, numind-o ca fiind cel mai înalt dar pentru zidirea bisericii.

Cu toții putem profeți unul câte unul; nu doar câțiva dintre cei înzestrați pot profeți, ci fiecare dintre copiii lui Dumnezeu sunt calificați să vorbească pentru Dumnezeu.

Probabil că gândul lui Pavel a venit de la Moise, deoarece Pavel – fiind un om care a înțeles Vechiul Testament – trebuie să fi fost familiar cu ceea ce Moise spunea în Num. 11:29.

Deci vedem că atât în Vechiul, cât și în Noul Testament, Dumnezeu vrea ca poporul Său să fie profeți, adică El vrea ca poporul Său să vorbească pentru El și să-L vorbească întru alții.

Totuși, atât în Vechiul, cât și în Noul Testament vedem că poporul lui Dumnezeu a ratat acest lucru; în Vechiul Testament, oamenii i-au cerut lui Moise să vorbească pentru ei, iar în epoca Noului Testament există un sistem de clerici și laici în care unii vorbesc în timp ce alții nu pot.

Slavă Domnului pentru recâștigarea Lui – El vrea să recâștige funcția tuturor celor din poporul Său și dorește ca tot poporul Său să fie profeți și să vorbească!

Conform cu 1 Cor. 14:26, ori de câte ori biserica se adună, fiecare dintre noi are un psalm, un cuvânt, un imn, o vorbire, etc. – nu doar cei care au mers la un seminar biblic special pentru a fi instruiți să vorbească, ci fiecare credincios are ceva de a vorbi în întâlnire pentru zidire.

În Efes. 4:11-16 vedem că Cristosul înălțat a dat daruri oamenilor, iar aceste daruri sunt pentru desăvârșirea sfinților pentru zidirea Trupului lui Cristos prin articulațiile de alimentare bogată și prin operarea în măsura fiecăruia în parte.

Fratele Watchman Nee a spus că nu este îngrijorat de împlinirea lui Ioan 3:16, dar este îngrijorat dacă Efes. 4 poate fi împlinit în această epoca, și anume cum poate 1 Cor. 14 să fie realizat printre noi înainte de întoarcerea Domnului. O, Doamne Isuse!

Îi mulțumim și Îl laudăm pe Domnul că putem vedea și putem intra în împlinirea lui Efes. 4 și 1 Cor 14, căci în viața de biserică nu avem o clasă de vorbitori profesioniști, ci mai degrabă, fiecare membru al Trupului este echipat, fiecare membru învață să vorbească cuvântul lui Dumnezeu, și noi toți vorbim pentru zidirea bisericii, Trupul lui Hristos.

Acest lucru nu se vede în general în creștinism, unde predomină sistemul clerical în numeroasele sale forme (cum ar fi pastorii, episcopii, conducătorii de cult, etc.).

Pe de o parte Domnul vrea să creștem în viață până la maturitate, iar pe de altă parte, El vrea ca noi să fim zilnic în cuvântul Său și să avem părtășie cu El pentru a avea vorbirea Sa instantanee și constantă, astfel încât oricând ne întâlnim și oriunde suntem să putem fi purtătorii de cuvânt ai lui Dumnezeu, cei care profețesc.

Deci trebuie să luptăm bătălia prin a fi în cuvântul lui Dumnezeu; acest cuvânt este echipamentul nostru, căci luptăm împotriva inamicului nu cu ideile și gândurile noastre, ci cu Cuvântul lui Dumnezeu.

Când Domnul a fost ispitit de Satana în pustie, El a folosit cuvântul pentru a-l învinge diavolul.

La sfârșitul lui Apocalipsa 19, în cea mai mare bătălie de la Armaghedon, Cel care călărește pe un cal alb are un nume scris pe El, Cuvântul lui Dumnezeu; El se va angaja în luptă spirituală cu dușmanul prin cuvântul Său!

Când vom crește în viață și vom vorbi pentru Dumnezeu, îl vom învinge pe inamicul! Amin!

Doamne Isuse, dorim să creștem în viață până la maturitate și să vorbim pentru Dumnezeu, să-L vorbim pe Dumnezeu, pentru ca noi să fim astăzi purtători de cuvânt ai lui Dumnezeu. Păstrează-ne în cuvântul Tău, fiind infuzat cu elementul Tău și având vorbirea Ta instantanee și constantă. Doamne, fie ca cuvântul Tău să fie savurarea noastră, mâncarea noastră, bucuria noastră și, de asemenea, sabia și echipamentul nostru pentru a vorbi pentru Dumnezeu! O, fie ca tot poporul lui Dumnezeu să fie profeți, ca Dumnezeu să-și pună Duhul Său peste ei, ca toți să poată vorbi pentru Dumnezeu și să-L vorbească pe Dumnezeu în om!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, God Desires that All His People would be Prophets, God’s Spokesmen who Speak for God, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 9 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care vorbește; acest Dumnezeu vorbitor dorește să aibă un popor care vorbește

16/03/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu vorbitor; El nu mai este ascuns și misterios, ci El vorbește, El S-a descoperit El Însuși, iar noi astăzi suntem oamenii vorbitori ai Dumnezeului nostru vorbitor.

În Num. 11:29 există o mică diamant ascuns, un cristal, și anume expresia dorinței lui Dumnezeu și a dorinței lui Moise, O, fie ca tot poporul lui Dumnezeu să fie profeți!

În această săptămână, în studiul nostru mai profund asupra cărții Numeri, ajungem la subiectul, Moise dorește ca tot poporul lui Iehova să fie profeți; vrem să vedem ce este un profet și ce fac profeții, cum Moise dorește ca tot poporul lui Dumnezeu să fie profeți, și dorința lui Dumnezeu pentru poporul Său să vorbească.

Trebuie să vedem ce este un profet, ce face un profet și cum este constituit un profet, plus cum practicăm profeția în zilele noastre.

Dorința lui Moise și a lui Dumnezeu a fost ca nu ca doar câțiva să vorbească pentru Dumnezeu și să fie profeți, ci ca tot poporul lui Dumnezeu să fie profeți; în mod similar, Pavel a dorit același lucru.

Conform realizării noastre, subiectul profeției este probabil cel mai mare subiect din recâștigarea Domnului astăzi. În ultimii două mii de ani, printre copiii Domnului, de când apostolul Pavel a rostit cuvântul din 1 Cor. 14:26, unde vedem că acest lucru este practicat într-un mod potrivit?

Când întreaga biserică se strânge, ar trebui să se vorbească în reciprocitate; cu toate acestea, în creștinism în general, întâlnirile sunt caracterizate în principal de unul singur om care vorbește – clasa clerului, iar restul ascultă.

În ultimii două mii de ani nu știm despre niciun grup creștin – poate unul pe ici și colo – dar niciun grup creștin mai mare nu a practicat și nu a pătruns în ceea ce a vorbit Pavel în 1 Cor. 14, cu privire la profeție, la reciprocitatea în vorbire în întâlnirile bisericii.

Fratele Watchman Nee a vorbit despre această lucru în 1937, în cartea sa, Viața de Biserică Creștină Normală, unde a spus că situația în care un om vorbește și restul ascultă nu este conform cuvântului lui Dumnezeu și nu este calea lui Dumnezeu.

Dacă studiem Biblia, nu putem găsi nicio porțiune care să ne spună că în întâlnirile bisericii doar anumite persoane pot vorbi, iar restul să asculte. Da, a fost un caz în care Paul a vorbit până târziu, dar acesta a fost o întâlnire de slujire. În această privință există astăzi o anomalie în creștinism.

Apoi, în 1948, în mesajele instruirii pe care le-a susținut – compilate mai târziu în cartea, The Church Affairs – fratele Nee a repetat acest lucru și mai puternic spunând că acest tip de practică a unui singur om vorbind și restul ascultării este conform obiceiul națiunilor, iar în practicarea de către noi a vieții de biserică o astfel de practică trebuie aruncată și respinsă.

Dar fratele Nee era conștient de faptul că nu era nimic altceva care să înlocuiască acest lucru; așa că și-a dat seama că în recâștigarea Domnului am fost sub presiunea puternică a tradiției în creștinism, iar noi făceam aceleași lucruri ca și ei.

Mai târziu, în 1984, fratele Witness Lee a studiat calea scripturală pentru ca credincioși să se întâlnească și să slujească, și a descoperit că, pentru a avea o viață de biserică sănătoasă și pentru a zidi biserica, trebuie să avem grijă de patru lucruri principale.

În primul rând, trebuie să-i mântuim pe oameni predicând Evanghelia pentru a-i regenera cu viața lui Dumnezeu. În al doilea rând, după ce oamenii sunt născuți de la Dumnezeu, trebuie să-i hrănim, hrănindu-i în cuvânt, având întâlniri acasă la ei.

În al treilea rând, după o perioadă de timp de acest fel de hrănire, trebuie să-i învățăm și să-i perfecționăm, adunându-ne cu mai mulți sfinți, pentru a avea o întâlnire de grup mic, pentru a realiza un fel de învățătură de perfecționare, astfel încât sfinții nu ar fi doar hrăniți, ci, de asemenea, să și învețe.

În al patrulea rând, cel mai înalt punct este că trebuie să existe zidirea bisericii, iar acest lucru este realizat prin profeția sfinților în întâlnirile bisericii.

Profeția este finalizarea practicii căii rânduite de Dumnezeu.

În timp ce noi, în viața de biserică, ne exersăm să facem lucrurile așa cum ne este arătat în Scripturi, predicând Evanghelia, hrănindu-i pe noii credincioși, învățându-i și perfecționându-i pe noii credincioși, rezultatul trebuie să fie ca ei să învețe să vorbească, pentru ca ei să profețească pentru Dumnezeu pentru zidirea bisericii. Amin!

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care vorbește – El se revelează și creează toate lucrurile prin vorbirea Lui

Biblia dezvăluie că Dumnezeul nostru este un Dumnezeu vorbitor; atât de multe religii cred în zeii lor, dar zeii lor sunt muți, pentru că închinătorii lor se așteaptă doar ca aceștia să-i protejeze și să-i binecuvânteze și să le ofere prosperitate, fără să le pese dacă zeul lor le vorbește.

Dar Dumnezeul care este descoperit în Cuvântul lui Dumnezeu este un Dumnezeu vorbitor (Evrei 1:1-2); prin vorbirea Sa, Dumnezeu ni se descoperă pe Sine. Dumnezeu ne vorbește și El ne explică dorințele Lui.

În vechime, El a vorbit prin profeți și în mai multe porțiuni și moduri, iar astăzi El încă ne vorbește în Cristos, Fiul lui Dumnezeu, și în Trupul lui Cristos, biserica. Dumnezeu este un mister, dar aleluia, acest mister a fost dezvăluit prin vorbirea Lui!

Dumnezeului nostru Îi place să Se ascundă; deși poporul evreu – poporul pământesc al lui Dumnezeu – se închină unui Dumnezeu autentic, ei nu știu cine este El, pentru că ei nu au un Dumnezeu descoperit.

În Noul Testament vedem că Dumnezeul nostru vorbește, El Se descoperă pe Sine Însuși. Fără vorbirea divină, Dumnezeu ar rămâne pentru totdeauna necunoscut (Luca 1:70; Fapte 3:21). Dumnezeul nostru este un Dumnezeu descoperit pentru că El S-a revelat pe Sine în vorbirea Lui.

El nu mai este ascuns, misterios sau tăcut – El este un Dumnezeu descoperit! Prin vorbirea Lui, Dumnezeu a creat toate lucrurile. Fiecare lucru creat a ieșit din cuvântul lui Dumnezeu (vezi Geneza 1:3; Ioan 1:3).

Când Dumnezeu a vorbit, lucrurile au apărut; întreaga creație veche – întregul univers – a luat ființă prin vorbirea lui Dumnezeu (vezi Geneza 1:3, 6-7; Psa. 33:9; Rom. 4:17; Evrei 11:3). Creația nu a ieșit dintr-un fel de „big bang”, ci din vorbirea lui Dumnezeu.

Noua creație a fost creată de Dumnezeu vorbind în calitate de Cuvânt (Ioan 1:1, 3; 5:24). La început a fost Cuvântul; nu spune că la început a fost dragostea sau puterea, ci Cuvântul.

Cuvântul este pentru explicația, definiția și expresia lui Dumnezeu, iar acest Cuvânt era Dumnezeu Însuși.

Acest Cuvânt veșnic într-o zi S-a întrupat în trup pentru a fi omul Isus Cristos; Cuvântul a devenit trup și și-a făcut tabernaculul printre noi, plin de har și realitate.

Cel care a fost cuvântul etern, prin întruparea Sa, L-a adus pe Dumnezeu la om; El L-a explicat și L-a revelat pe Dumnezeu omului, ca noi să-L primim și să devenim copii ai lui Dumnezeu, cei născuți din Dumnezeu.

Dumnezeul vorbitor continuă să facă toate lucrurile prin vorbirea Lui (Rom. 4:17). El cheamă lucrurile care nu sunt în ființă și dă viață morților; Dumnezeul nostru prin vorbirea Lui continuă să facă toate lucrurile potrivit scopului Său, căci El este un Dumnezeu vorbitor.

Slavă Domnului, astăzi în viața de biserică din recâștigarea Domnului avem vorbirea Domnului, iar vorbirea lui Dumnezeu printre noi este rară, căci El ne vorbește tot timpul! Acest fapt ne arată că Dumnezeu este cu noi și că aceasta este recâștigarea Lui, lucrarea Lui și dorința Lui.

Chiar dacă fratele Lee – care a fost purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu timp de mulți ani – a murit acum peste douăzeci de ani, vorbirea lui Dumnezeu este încă aici între noi.

Dumnezeul nostru încă vorbește printre noi și, prin vorbirea Lui, El continuă să lucreze în noi, să crească în noi, să ne transforme și să ne zidească împreună.

Fără vorbirea lui Dumnezeu, noi nu avem o direcție și nu avem o cale de a continua.

Aleluia, Dumnezeul nostru este un Dumnezeu vorbitor! El a vorbit în multe feluri și în multe porțiuni și El încă ne vorbește astăzi! Slavă Domnului, Dumnezeul nostru nu mai este misterios și ascuns – El ne-a fost explicat, definit, exprimat și revelat prin vorbirea Lui, prin cuvântul Său! Îți mulțumim Doamne că ești un Dumnezeu vorbitor. Te putem cunoaște și putem cunoaște dorința inimii Tale prin vorbirea Ta. Îți mulțumim că ai vorbit și ai făcut lucrurile să vină în ființă! Îți mulțumim că ai vorbit și ai adus viața în noi! Aleluia pentru Dumnezeul nostru vorbitor!

Dumnezeu ne infuzează prin vorbirea Sa și ne face oamenii vorbitori ai Dumnezeului nostru vorbitor

Dumnezeu cel viu Se împarte și Se infuzează pe Sine în noi prin vorbirea Lui (vezi 2 Tim. 3:16-17); când Dumnezeu vorbește, lumina strălucește, aducându-ne înțelegere, înțelepciune și rostire (Psa. 119: 105, 130).

Când Dumnezeu vorbește, viața Sa este împărțită în noi, iar această viață include toate atributele divine și virtuțile umane ale lui Cristos (Ioan 6:63; 1:1, 4).

Vorbirea lui Dumnezeu este diferită de toate celelalte vorbe pământești; este posibil să citim toate romanele și clasicele, dar nu vom obține viață și lumină. Dar când venim la Domnul în cuvântul Său, când El vorbește, viața este prezentă, noi suntem alimentați și suntem luminați.

Când Dumnezeu vorbește, puterea este transmisă și aceasta este puterea de viață care crește și care produce (Marcu 4:14, 26).

El a venit să Se semene pe Sine însuși ca sămânța vieții prin cuvântul Său, iar cuvântul este ca o sămânță cu puterea de creștere, fiind capabil să germineze și să se reproducă.

Cuvântul lui Dumnezeu este puternic; are puterea de a schimba o persoană, de a da viață unei persoane și de a regenera o persoană prin sămânța cuvântului lui Dumnezeu.

În Vechiul Testament, Dumnezeu a vorbit în multe porțiuni și în multe feluri părinților prin profeți, oamenii mișcați de Duhul Sfânt (vezi Evrei 1:1; 2 Pet. 1:21).

În Vechiul Testament au existat mulți profeți precum Ilie, Elisei, Ieremia, Ezechiel și Daniel; Dumnezeu a vorbit prin ei și El a vorbit prin patriarhi.

Dumnezeu a vorbit în Vechiul Testament în multe feluri și în mulți profeți, iar oamenii erau sub insuflarea Duhului pentru a vorbi cuvântul lui Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu era încă înafara omului pentru a-l inspira pe om.

În Noul Testament, însă, Dumnezeu ne vorbește în Fiul, în persoana Fiului (Evrei 1:2).

Acum, Dumnezeu nu doar îi inspiră pe unii oameni să vorbească – El ne vorbește fiind întrupat într-o persoană, Isus Cristos, care este întruparea Cuvântului lui Dumnezeu. Cristos a venit ca Cuvântul lui Dumnezeu pentru a deveni trup, iar Dumnezeu ca cuvânt a fost una cu El.

Vorbirea lui Dumnezeu era în El și, ca Fiul, Dumnezeu a vorbit. Când Isus a fost pe pământ El a mărturisit că cuvintele pe care El le-a spus nu sunt de la Sine însuși, ci orice vorbește Tatăl Său, aceea vorbește și El.

Tatăl era în El, El era una cu Tatăl și El era întruparea vorbirii Tatălui.

Această persoană, Isus Cristos, a fost mai întâi un individ și apoi prin moartea și învierea Sa a fost extins pentru a deveni o persoană corporativă (Mat. 17:3; Fapte 9:4; 1 Cor. 12:12).

Dumnezeu astăzi vorbește într-o persoană, iar această persoană a crescut pentru a fi o persoană corporativă, incluzându-i pe toți apostolii și pe toate membrele Trupului acestei persoane (1 Cor. 14:4, 31).

Suntem Trupul acestei Persoane minunate; acum două mii de ani, un singur Isus Cristos vorbea lui Dumnezeu, dar astăzi El este mărit pentru a-i include pe toți credincioșii în Cristos ca Trupul Său.

Credincioșii fac parte din Fiul corporativ; Dumnezeu azi încă vorbește în Fiul! Dumnezeul vorbitor dorește să aibă un popor care vorbește – El este un Dumnezeu vorbitor, iar noi suntem poporul Său (Fapte 4:31; 6:7; 12:24; 19:20; Col. 4:3; 2 Tim. 4: ; Apocalipsa 1:2, 9).

Când L-a creat pe om, El L-a creat după chipul Său și după asemănarea Lui, și L-a creat pe om cu un duh pentru a-L primi și a-L conține; în plus, Dumnezeu l-a creat pe om cu o gură pentru a-L vorbi și a-L exprima pe Dumnezeu.

Leii pot urla, câinii se pot lătra, păsările pot ciripi, dar omul vorbește! Omul a fost creat ca un vas vorbitor, o ființă vorbitoare, pentru a-L reflecta și a-L exprima pe Dumnezeul nostru vorbitor! Aleluia, suntem un popor vorbitor care să se potrivească Dumnezeului nostru vorbitor!

Doamne, prețuim vorbirea Ta; Tu ne vorbești în Fiul și ca Fiul, și astăzi ne vorbești prin credincioșii în Cristos ca membri ai Fiului lui Dumnezeu lărgit, al bisericii! Aleluia, Dumnezeul nostru vorbitor vorbește acum în poporul Său vorbitor, biserica! Slavă Domnului, avem un duh pentru a-L contacta și a-L primi pe Dumnezeu, și avem o gură să vorbim pentru Dumnezeu și să-L vorbim pe Dumnezeu pentru ca Dumnezeu să fie descoperit, exprimat și manifestat! Fie ca Tu să vorbești în noi și prin noi, Doamne, pentru ca viața Ta să curgă, puterea Ta să fie transmisă, iar viața va fi produsă și va crește!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Our God is a Speaking God, and this Speaking God desires to have a Speaking People, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 9 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Îl experimentăm pe Cristos în învierea Sa ca autoritatea noastră în slujba dată de Dumnezeu

13/03/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În Num. 17 vedem apărarea de către Dumnezeu a autorității împuternicite de El, care este toiagul înmugurit al lui Aaron; acest lucru arată că trebuie să-L experimentăm pe Cristos în învierea Sa în slujba dată de Dumnezeu.

În Num. 16 vedem răzvrătirea generală a conducătorilor și a poporului Israel împotriva lui Moise și Aaron, și vedem cum Dumnezeu a intervenit pentru a-i judeca; dar Dumnezeu nu s-a oprit doar la acest lucru – El a venit pentru a-și apăra autoritatea desemnată, iar felul în care El a făcut a fost prin viață nu prin putere.

În Num. 16 a existat o luptă pentru putere; conducătorii copiilor lui Israel aveau ambiția pentru poziție și voiau să aibă poziția lui Moise.

De-a lungul secolelor, mulți credincioși au fost ambițioși pentru a avea o poziție în biserică și multe probleme au fost cauzate de ambiție.

Reacția lui Moise la răzvrătire nu a fost aceea de a o trata în mod direct, ci a căzut cu fața la pământ, nu a renunțat la poziția sa dată de Dumnezeu ca autoritate delegată a lui Dumnezeu și a adus toate acestea înaintea lui Dumnezeu, autoritatea supremă din univers.

Când are loc o răzvrătire și oamenii sunt ambițioși pentru poziție, numai Dumnezeu poate face trata acest lucru; trebuie să aducem această situație înaintea lui Dumnezeu.

Confruntarea directă nu este niciodată soluția; mai degrabă, trebuie să ne smerim în fața lui Dumnezeu și să aducem situația înaintea lui Dumnezeu pentr ca Dumnezeu să intervină, să judece și să-Și apere autoritatea desemnată.

Satan este în spatele oricărei răzvrătiri; el este sursa răzvrătirii și îi instigă pe oameni să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu și a autorității Sale împuternicite. Chiar și în biserică, inamicul Satan este în spatele oricărei răzvrătiri și a tuturor luptelor pentru poziție.

Dumnezeu este Cel care poate manifesta cine are autoritate, iar autoritatea provine din experiența vieții de înviere, dar există unii care doresc să obțină o poziție și să fie în autoritate.

Adevărul este că, dacă trebuie să îți aperi autoritatea în biserică, nu ai nicio autoritate; toată autoritatea Îi aparține lui Dumnezeu și El este Cel care dă autoritate celor care trec prin moarte și experimentează învierea.

Natura noastră răzvrătită trebuie expusă și supusă; fie ca Domnul să aibă milă de noi și să expună răzvrătirea în noi, și fie ca să rămânem sub acoperirea părtășiei în Trup, ca să fim păziți.

Trebuie să fim iluminați și să vedem o viziune a autorității lui Dumnezeu și, odată ce o vedem, ne vom da seama că autoritatea lui Dumnezeu curge în om și prin om; apoi, ne vom supune autorității împuternicite de Dumnezeu, fie în biserică, la serviciu, acasă, la școală sau în societate.

Baza apărării de către Dumnezeu a autorității Sale împuternicite este învierea, și anume Cristosul înviat

Cum a apărat Dumnezeu autoritatea Sa împuternicită? În primul rând, Dumnezeu nu trebuie să facă nimic neapărat; El are toată autoritatea, El îi împuternicește pe cei pe care El vrea să-i împuternicească și El nu trebuie să se justifice în ceea ce face.

Totuși, în Num. 17 vedem apărarea autorității împuternicite de Dumnezeu, și anume toiagul lui Aaron care a înmugurit, a înflorit și adus rod migdale coapte.

Dumnezeu le-a poruncit celor doisprezece conducători ai semințiilor lui Israel să ia un toiag pentru fiecare seminție și să le pună în cortul întâlnirii în fața Chivotului, iar toiagul omului pe care Dumnezeu îl alege va înmuguri (Num. 17:5).

Un toiag nu este doar o creangă – este o creangă care a fost deja uscată, fără frunze și rădăcini; este ceva mort.

Toate aceste douăsprezece toiege erau deci fără frunze, fără rădăcini, uscate și moarte; așadar, oricare dintre ei ar fi înflori, acela ar fi cel ales de Dumnezeu și ar fi în înviere.

Învierea este baza alegerii lui Dumnezeu și baza autorității.

Dumnezeu nu a venit pentru a-Și apăra autoritatea Lui împuternicită aplicând puterea și măreția Sa; mai degrabă, El a făcut acest lucru în calea vieții, arătând că viața de înviere este baza autorității pe care El a rânduit-o.

Desigur, omul nu are dreptul să-l interogheze pe Dumnezeu de ce El alege pe cine El alege să-i dea autoritate, dar atunci când Dumnezeu vrea să-i spună omului motivul și baza pentru numirea Sa de autoritate, El arată înspre înviere.

Când toiagul lui Aaron a înmugurit, a înflorit și a adus rod migdale coapte, toți israeliții au putut vedea cine era autoritatea desemnată de Dumnezeu; gura le-a fost închisă și nu au mai avut întrebări referitor la cine e adevărata autoritate.

Nu a existat nicio diferență între Aaron și ceilalți conducători ai semințiilor lui Israel; toți erau făcuți din carne, fii ai mâniei; cele 12 toiege erau toate fără frunze, fără rădăcini, moarte și uscate.

Baza serviciului și baza autorității nu este ceea ce avem în viața noastră naturală; ea are legătură cu viața de înviere pe care o primim de la Dumnezeu.

Autoritatea nu are nicio legătură cu omul, ci cu învierea care se manifestă prin om.

Felul în care Aaron era deosebit de ceilalți stă în faptul că Dumnezeu l-a ales și El i-a dat viața de înviere.

Întrucât răzvrătirea lui Core și a companiei sale a fost legată de preoție (Num. 16:3, 8-10), înmugurirea toiagului lui Aaron a fost o apărare care indică faptul că Aaron era cel acceptat de Dumnezeu ca având autoritate în slujba preoției date de Dumnezeu (17:2-10).

Acesta este modul în care Dumnezeu Își manifestă autoritatea și clarifică cine anume Îl reprezintă cu autoritatea Sa.

Toiagul înmugurit a lui Aaron Îl simbolizează pe Cristosul înviat – Cristos ce înmugurește, înflorește și aduce rod; Acesta împarte viată altora.

Cristos este cea mai mare „toiag înmugurit” din univers; El dă viață celorlalți și El curge întotdeauna cu viață pentru a-i înviora pe ceilalți (Ioan 12:24; 1 Pet. 1:3). Chiar și astăzi, Cristos încă înmugurește, iar noi suntem rodul, migdalele, înmuguririi Sale.

De asemenea, un toiag simbolizează autoritate (vezi 1 Corinteni 4:21); prin înmugurirea toiagului lui Aaron, Dumnezeu le-a vorbit israeliților și, de asemenea, lui Aaron, pentru că doar Dumnezeu poate aduce viață într-un toiag mort.

Acum Aaron era sigur, și la fel era și Moise, că Dumnezeu l-a împuternicit; aceasta nu se datorează faptului că Aaron a fost puțin mai bun decât alții, ci se datorează alegerii lui Dumnezeu și a vieții Sale de înviere.

Doamne Isuse, vrem să Te experimentăm ca viață de înviere, astfel încât să putem înmuguri, înflori și să aducem roade în înviere pentru ca alții să fie hrăniți. Fie ca să fim salvați de la a căuta să avem o poziție de autoritate; mântuiește-ne de ambiția pentru putere și poziție în biserică. Fie să experimentăm învierea, să fim în înviere și să-L savurăm pe Cristos ca înviere până când viața curge din noi pentru ca alții să o savureze și să fie hrăniți. Fie ca să lăsăm apărarea autorității împuternicite de partea lui Dumnezeu, și fie ca să fim oameni în înviere!

Autoritatea se bazează pe înviere; trebuie să Îl experimentăm pe Cristos în învierea Sa ca autoritatea noastră în slujba dată de Dumnezeu

Toiagul înmugurit simbolizează experimentarea de către noi a lui Cristos în învierea Sa ca autoritate a noastră în slujba dată de Dumnezeu (vezi Evrei 9:4; Num. 17:1-10).

Fără înviere – fără a experimenta învierea trecând mai întâi prin moarte – nu există slujba și, prin urmare, nu există autoritate.

Aaron nu-L putea sluji pe Dumnezeu doar bazându-se pe poziția sa, pentru că în poziția sa el era la fel ca toți ceilalți – și de aceea celelalte triburi s-au opus conducerii sale.

Autoritatea se bazează pe înviere; când cineva experimentează învierea, autoritatea va fi prezentă, pentru că Dumnezeu recunoaște ca slujitori ai Săi doar pe cei care au trecut prin moarte și înviere.

Semnul slujirii, baza slujirii și autoritatea în lucrare este învierea.

În primul rând, Dumnezeu ne selectează pentru a-L sluji, iar apoi, noi experimentăm moartea și învierea; când intrăm în înviere, autoritatea curge prin noi. Doar ceea ce rezultă din înviere are ca rezultat autoritatea, căci autoritatea se bazează pe înviere și nu pe noi înșine.

Iar această experiență de înviere nu ar trebui să fie limitată sau mică; așa cum se vede în toiagul înmugurit, experimentarea învierii de către noi trebuie să fie la maturitate, pentru că toiagul a înmugurit, a înflorit și a dat roade.

Aceasta arată viața de înviere la maturitate; cei care pot acționa ca autoritatea delegată a lui Dumnezeu sunt cei maturi în viața de înviere. Cu cât viața de înviere este exprimată mai mult prin noi, cu atât vom avea mai multă autoritate.

Nu a fost nevoie ca nimeni să zică nimic când au văzut toiagul înmugurit – cu toții știau unde este autoritatea și cine e împuternicit de Dumnezeu să aibă autoritate.

În viața de biserică este la fel; nu este nevoie de o numire sau un anunț exterior, deoarece experimentarea de către noi a vieții de înviere va aduce autoritatea și o va arăta.

Înmugurirea, înflorirea și aducerea de rod vorbesc; dacă viața de înviere există, există o apărare a autorității împuternicite a lui Dumnezeu și există un indicator al celor care au autoritate.

Învierea este apărarea; trebuie să fim dispuși să trecem prin noaptea întunecată a morții acolo unde Domnul ne-a așezat și să intrăm în înviere, să trăim în înviere, să înflorim în înviere și să aducem roadă în înviere.

Acolo unde există viață de înviere, există autoritate, iar autoritatea vorbește de la sine.

Fie ca Domnul să atingă pe fiecare frate oricât de tânăr sau în vârstă e el în viața de biserică, atât tineri cât și bătrâni, și fie ca El să le atingă și pe soțiile lor, ca ei să nu căute autoritate, ci mai degrabă să-L urmărească pe Cristosul înviat și să caute să fie aduși la înviere pentru Trup.

Căutarea noastră ar trebui să fie să-L experimentăm pe Cristos în învierea Sa și, dacă Domnul vrea ca să-L reprezentăm, El știe ce să facă și când să facă.

Când Domnul Isus era pe pământ, cei religioși I-au cerut un semn, iar El le-a spus că nu le va fi dat niciun semn decât semnul lui Iona, pentru că așa cum Iona a fost în burta peștelui timp de trei zile și trei nopți, așa și Fiul Omului va fi în inima pământului.

Cu toate acestea, Domnul nu s-a apărat niciodată; chiar și atunci când El a fost pe cruce și ceilalți L-au batjocorit spunând: Mântuiește-Te pe Tine Însuși și coboară-Te de pe cruce și vom crede că ești Fiul lui Dumnezeu … – El nu S-a mântuit pe El însuși, ci a ales să moară și ne-a mântuit pe noi!

Domnul știa că vine învierea – El era pe cruce și El a îndurat rușinea, și El a făcut toate acestea pentru bucuria pusă înaintea Sa. Învierea este baza autorității (2 Cor. 1:8-9; 10:8; 13:4, 10).

Baza apărării de către Dumnezeu a autorității Sale împuternicite este învierea. Fie ca noi toți să ne dăm pe noi înșine să-L experimentăm pe Cristos în învierea Sa ca autoritate în slujba dată de Dumnezeu!

Doamne Isuse, ne dăm pe noi înșine să-L experimentăm pe Cristos în învierea Sa zi de zi, în situație după situație. Fie să ne dăm seama că autoritatea provine de la Dumnezeu și să luăm calea morții și a învierii, astfel încât să fim plini de viața de înviere până vom da roade în înviere. Amin, Doamne Isuse, vrem să fim maturi în viața de înviere și să putem curge această viață din noi întru alții pentru hrănirea și zidirea lor. Vrem să experimentăm viața de înviere pentru Trup.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Experience Christ in His Resurrection as our Authority in the God-given Ministry, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 8 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să fim mântuiți de ambiție și de răzvrătirea împotriva autorității delegate a lui Dumnezeu

12/03/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În Num. 12 și 16 vedem răzvrătirea împotriva autorității delegate a lui Dumnezeu, cum a reacționat Moise și cum Dumnezeu tratează răzvrătirea.

În cartea Numeri se pare că a existat răzvrătire după răzvrătire, de la murmurarea poporului Israel împotriva lui Moise și împotriva lui Dumnezeu cu privire la nevoile lor de bază sau la poftele lor, la răzvrătirea lor împotriva autorității delegate a lui Dumnezeu și la provocarea autorității lui Dumnezeu.

Oamenii de rând s-au răzvrătit, liderii s-au răzvrătit și chiar Miriam și Moise s-au răzvrătit; era răzvrătire peste tot între poporul lui Dumnezeu, iar poporul lui Dumnezeu era răzvrătit până la miezul ființei lor.

La fel este și cu noi; suntem născuți răzvrătiți și chiar dacă suntem mântuiți și intrăm în viața de biserică, există în noi duhul răzvrătirii; putem fi mântuiți de răzvrătire, dar trebuie să cooperăm cu Domnul pentru ca asta să se întămple.

Trebuie să fim eliberați de principiul răzvrătirii și de duhul răzvrătirii care este în noi toți. Chiar dacă suntem sfinți în Domnul, totuși suntem încă căzuți, avem în noi elementul răzvrătirii; cu toate acestea, acest element nu trebuie să explodeze sau să erupă, ci mai degrabă, putem fi protejați, iar acest element poate fi tratat astfel încât să putem fi mântuiți de el.

Avem nevoie de o revelație interioară a autorității lui Dumnezeu, o revelație fundamentală a autorității Sale.

Citirea și obținerea de cunoștințe și doctrine este un lucru bun, dar nu este o revelație. S-ar putea să creștem într-o societate autoritară și am putea crede că știm ce este autoritatea, dar acest tip de supunere este un reflex natural, conform eticii; avem nevoie de o revelație a autorității lui Dumnezeu.

Trebuie să-L întâlnim pe Dumnezeu cu autoritatea Sa și să fim confruntați cu autoritatea Sa într-un mod cert. Nu trebuie neapărat ca să ne răzvrătim și apoi Domnul să ne judece; acest lucru nu trebuie să ni se întâmple – putem pur și simplu să venim la El ca Dumnezeu și să ne deschidem Lui, iar El ne va arăta și ne va atinge cu autoritatea Sa.

Acest lucru poate fi asemănat cu atingerea electricității, care ne poate răni și electrocuta într-un mod pozitiv; întâlnirea autorității lui Dumnezeu în acest fel este o mare îndurare din partea Domnului.

Ne închinăm Domnului pentru ziua în care acest lucru are loc în viața noastră, căci aceasta ne va proteja pentru întreaga noastră viață. Așadar, trebuie să fim iluminați și trebuie să fim protejați de Domnul până când acest lucru se întâmplă rămânând sub acoperirea autorităților delegate sub care Domnul ne-a pus.

Pur și simplu trebuie să rămânem sub autoritatea delegată sub care ne-a pus Domnul – să rămânem sub acoperire și să învățăm să avem un duh de supunere.

Să fim salvați din a ne răzvrăti împotriva autorității delegate a lui Dumnezeu prin insultare sau ocărâri

În Num. 12 vedem că Miriam și Aaron au vorbit împotriva lui Moise, care era autoritatea delegată a lui Dumnezeu (vezi Num. 12:1-15). Ei l-au ocărât pe Moise pentru că s-a căsătorit cu o femeie Cușită; Dumnezeu nu părea să aibă o problemă cu acest lucru, dar duhul de răzvrătire din ei avea o problemă.

Duhul de răzvrătire se delectează în a expune eșecurile reale sau percepute ale unei persoane care reprezintă autoritatea. Putem privi la cazul lui Ham care a văzut starea lui Noe, tatăl său, și le-a spus fraților săi despre asta; acest lucru este rău și e o răzvrătire, dar ceilalți doi frați au mers cu spatele înainte și și-au acoperit tatăl.

Ce vom face când există o greșeală reală sau percepută la cineva care este autoritatea delegată a lui Dumnezeu? Vom merge online și vom vorbi despre asta? Vom face un tweet despre asta sau îl vom posta pe facebook?

Sau vom fi precum ceilalți doi fii ai lui Noe care au acoperit situația și nu au privit sau nu au vorbit despre asta; ei au primit binecuvântarea, dar Ham a primit blestemul.

Iehova aude cuvintele răzvrătirii; El citește mesajele text, tweet-urile, e-mailurile, postările pe forum, indiferent dacă sunt anonime sau pe numele nostru…

Dumnezeu l-a ales pe Moise, fratele mai mic al lui Aaron și Miriam, dar aceștia doi nu s-au temut să vorbească împotriva lui; vorbind împotriva lui, ei au vorbit împotriva lui Dumnezeu. Dumnezeu îl numise pe Moise să fie autoritatea Sa delegată, autoritatea Sa reprezentativă pe pământ; autoritatea pe care o reprezenta Moise era autoritatea lui Dumnezeu (Ex. 3:10-18; 7:1).

Conform administrației guvernamentale a lui Dumnezeu, Miriam și Aaron ar fi trebuit să se supună lui Moise, dar ei s-au răzvrătit (Num. 12:1-2).

Nici Aaron, nici Miriam nu au cunoscut autoritatea; în schimb, ei au încurajat, au hrănit și au întărit o inimă răzvrătită, iar cuvintele răzvrătirii lor s-au înălțat în sus și au fost auzite de Dumnezeu.

Acest tip de vorbire este o ocărăre sau insultare; una dintre cele mai puternice manifestări ale răzvrătirii sunt cuvintele, căci din abundența inimii vorbește gura.

În Matt. 12:34-37 Domnul a spus că omul bun din comoara lui bună scoate lucruri bune, dar omul rău din comoara sa cea rea scoate lucruri rele. Fiecare cuvânt nefolositor pe care îl vorbește omul, el va face o socoteală cu privire la aceasta în ziua judecății.

Cuvintele noastre nefolositore, cuvintele noastre irosite și goale, vor fi judecate de Dumnezeu; cât cât mai mult vor fi judecate cuvintele noastre răutăcioase!

Mai ales în aceste zile cu ajutorul social media și cu tot felul de modalități de a ne exprima, fie în întuneric, fie în lumină, indiferent dacă ne identificăm sau ne ascundem; toate cuvintele de insultă și ocară sunt înregistrate și ascultate de Dumnezeu.

Poate că nimeni nu cunoaște identitatea celui care insultă, dar Dumnezeu știe, și într-o zi vom apărea în fața Fiului Omului și, dacă nu am răspuns la îndurării lui Dumnezeu care ne-a dat timp să ne pocăim de fiecare cuvânt, tot ceea ce am spus, toate lucrurile cu care am agreat și la care am participat, El va trebui să ne disciplineze.

Până ce încă avem suflare, trebuie să ne pocăim de orice cuvinte de ocară și insultă și să fim vindecați de duhul răzvrătirii.

Când Miriam și Aaron l-au jignit pe Moise, ei l-au jignit de fapt pe Dumnezeu în Moise; de aceea, Dumnezeu s-a supărat. Odată ce o persoană atinge autoritatea delegată, el Îl atinge pe Dumnezeu în acea autoritate delegată.

A jigni autoritatea delegată înseamnă a-L jigni pe Dumnezeu (Num. 12:4-10); prin urmare, faptul că Miriam a devenit leproasă a fost tratarea guvernamentală a lui Dumnezeu. Se pare că, în această răzvrătire, Miriam a preluat conducerea și de aceea a fost pedepsită de Dumnezeu; cel mai probabil ea a instigat acest răzvrătirea.

Mai mult, deoarece răzvrătirea este ceva foarte indecent pentru o femeie, Dumnezeu a pedepsit-o pe Miriam ca să le avertizeze pe toate femeile dintre copiii lui Israel să nu-i urmeze exemplul.

Doamne Isuse, salvează-ne de la a ne răzvrăti împotriva autorității delegate a lui Dumnezeu, vorbind cuvinte răutăcioase sau printr-o atitudine de răzvrătire. Curățește-ne și purifică-ne inima, Doamne, și fie ca cuvintele care ies din gura noastră să fie cuvinte bune care ies din comoara bună a inimii noastre. O, Doamne, ne pocăim pentru fiecare cuvânt de insultă sau ocară pe care l-am rostit împotriva autorității Tale delegate. Îndură-te de noi, Doamne, ca să fim mântuiți și eliberați de orice răzvrătire. Doamne, curăță-ne de orice întinăciune și aplică apa pentru impuritate la ființa noastre!

Fiind salvat din ambiția pentru poziție, lucru care duce la răzvrătire, și să recurgem la Dumnezeu ca fiind cea mai înaltă autoritate

În Num. 16 vedem o răzvrătire corporativă a poporului Israel împotriva lui Dumnezeu și a autorității Sale delegate; răzvrătirea din acest capitol a fost o răzvrătire pe scară largă, universală, în rândul poporului lui Dumnezeu.

Num. 16:3, 8 și 10 arată faptul că rădăcina acestei răzvrătiri a fost ambiția, lupta pentru putere și pentru o poziție mai înaltă.

Ambiția și lupta pentru putere și o poziție superioară au deteriorat poporul lui Dumnezeu de-a lungul secolelor; a fost ca o „cârtiță” ce subminează planul lui Dumnezeu și dăunează poporului Său.

Ambiția pentru putere și lupta pentru putere sunt în sângele nostru – nu numai la frați, ci și la surori.

Chiar și atunci când Domnul era pe pământ, în timp ce mergea spre crucea în Ierusalim și le spunea ucenicilor Săi ce avea să se întâmple cu El (Mat. 20:17-19), aceștia se luptau pentru putere și erau ambițioși pentru o poziție.

Mama lui Iacov și a lui Ioan dorea ca fiii ei să fie unul la stânga și altul la dreapta Domnului în împărăție, iar ceilalți ucenici s-au indignat – a existat o luptă pentru putere printre ucenici.

Mai târziu vedem pe Anania și Safura care L-au mințit pe Dumnezeu, fiind ambițioși să fie văzuți mai spirituali decât erau (Fapte 5:1-4), iar Ioan îl menționează pe Diotref care se lupta pentru putere (3 Ioan 9-11).

Este posibil să nu ne dăm seama de acest lucru, dar ambiția pentru poziție este ascunsă în noi, așteptând o ocazie să-și arate capul urât. Viața de biserică va fi în cele din urmă un test a situației noastre reale; mai devreme sau mai târziu vom fi testați și expuși.

Când această răzvrătire colectivă a avut loc împotriva lui Moise, el a fost umil căzând cu fața la pământ (Num. 16: 4), dar el nu a renunțat la poziția dată de Dumnezeu ca autoritate delegată a lui Dumnezeu (vv. 5-11, 16-18).

Moise nu a tratat direct cu răzvrătirea, impunându-și autoritatea, nici nu i-a sfidat pe cei de seamă care s-au răzvrătit, ci a căzut cu fața la pământ înaintea lui Dumnezeu. Un reprezentant potrivit al lui Dumnezeu, atunci când se confruntă cu răzvrătirea, se smerește în fața lui Dumnezeu și Îl reprezintă pe Dumnezeu în mod corespunzător, aducând toate aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu.

Când cineva are ambiția pentru poziție și se răzvrăteste, el deschide porțile Hadesului și ale morții și intră în domeniul morții (la fel cum liderii răzvrătiți au fost înghițiți de vii de Hades).

Moise nu s-a luptat cu ei; mai degrabă, el i-a adus pe răzvrătiți și pe cei împotriva cărora s-au răzvrătit la Dumnezeu.

În mod asemănător, Domnul Isus nu i-a insultat pe cei ce L-au insultat (1 Pet. 2:23); El nu i-a amenințat pe cei care L-au persecutat, ci mai degrabă, El a continuat să dea toate acestea lui Dumnezeu, care judecă în mod drept.

Ca autoritate delegată al lui Dumnezeu, Moise a referit acest caz lui Dumnezeu ca fiind cea mai înaltă autoritate, pentru ca El să vorbească, să expună și să judece (Num. 16:6-35).

În spatele oricărei răzvrătiri este Satan, dușmanul; războiul este cu el, deci nu trebuie să-l lăsăm pe vrășmaș să se joace cu afecțiunea noastră naturală pentru alții.

Trebuie să stăm una cu autoritatea lui Dumnezeu și cu cei care reprezintă autoritatea lui Dumnezeu, cu biserica, și să-L lăsăm pe Dumnezeu să vorbească, să expună și să judece așa cum vrea El.

Ceea ce trebuie să facem este să ne proșternăm în fața Domnului și să-I aducem toate lucrurile, pentru ca El să aibă grijă de această situație.

Cei conducători nu ar trebui să creadă că cei care se răzvrătesc din cauza ambiției pentru poziție fac acest lucru împotriva lor în mod personal – ei se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu, dând la o parte stăpânirea lui Dumnezeu, așa că Dumnezeu va trebui să vină să-și exercite judecata Sa dreaptă în calea Sa și în timpul Său pentru numele Lui.

Într-o luptă pentru putere, Singurul care poate judeca și expune situația reală este Dumnezeu Însuși. Murmurarea oamenilor împotriva lui Moise și Aaron dovedește că natura lor răzvrătită nu a fost supusă.

Doamne Isuse, îndură-Te de noi și expune ambiția noastră pentru poziție și lupta noastră pentru putere și pentru o poziție mai înaltă. Fie ca acest lucru să fie expus în noi și fie ca lumina Ta să îl elimine din ființa noastră. O, Doamne, mântuiește-ne și vindecă-ne de răzvrătirea din ființa noastră. Fie ca noi să avem o viziune clară a autorității lui Dumnezeu și să stăm una cu autoritatea delegată pe care El a rânduit-o în viața de biserică. Vino în situația noastră, Doamne, pentru a judeca și expune situația noastră reală, pentru ca natura noastră răzvrătită să fie tratată!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We need to be Saved from Ambition and from Rebelling against God’s Deputy Authority, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 8 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Autoritatea și răzvrătirea: trebuie să ne supunem autorității lui Dumnezeu și să respingem răzvrătirea

11/03/2020 by Credincios in Cristos 1 Comment

Controversa unică dintre Dumnezeu și Satan privește autoritatea și răzvrătirea; răzvrătirea este negarea autorității lui Dumnezeu și respingerea guvernării lui Dumnezeu, așa că noi, credincioși, trebuie să ne supunem autorității lui Dumnezeu și să o susținem, și ar trebui să afirmăm că autoritatea este cu Dumnezeu.

Există două mari principii în univers – autoritatea lui Dumnezeu și răzvrătirea lui Satan; controversa unică din univers (controversa dintre Dumnezeu și Satan) privește autoritatea și răzvrătirea (vezi Fapte 26:18; Col. 1:13).

Nici o ființă din acest univers nu poate fi neutră – fie suntem de partea lui Dumnezeu, fie suntem în răzvrătire împotriva lui Dumnezeu, stând de partea lui Satan.

S-ar putea să credem că suntem de partea lui Dumnezeu și ne supunem lui Dumnezeu, dar când vine vorba de supunerea față de autoritatea delegată pe care El a rânduit-o peste noi, este posibil să nu ascultăm de ea; prin faptul că nu ne supunem autorităților pe care Dumnezeu le-a pus peste noi, ne răzvrătim împotriva autorității lui Dumnezeu.

În Rom. 13:1-7 Pavel ne spune că ar trebui să fim supuși autorităților de peste noi, căci nu există autoritate decât de la Dumnezeu, iar cele care există sunt rânduite de Dumnezeu.

Este posibil să nu fim de acord cu caracterul moral al persoanei aflate în autoritate, dar dacă ne împotrivim autorității, ne opunem rânduirii lui Dumnezeu, iar cei care se opun vor fi judecați.

Conducătorii nu ne sperie sau îngrozesc dacă avem o lucrare bună ci doar dacă facem ceva rău; deci, dacă vrem să nu avem frică de autoritate, ar trebui să facem binele și vom fi lăudați.

Dar dacă facem răul, ar trebui să ne temem de autorități, căci ei sunt slujitori ai lui Dumnezeu.

În calitate de credincioși în Cristos, putem fi fie cei care se supun lui Dumnezeu și, prin urmare, ne supunem autorităților pe care El le-a pus peste noi, fie suntem în răzvrătire împotriva lui Dumnezeu și ne supunem și nu ascultăm de autoritățile pe care El le-a pus peste noi.

Când Domnul Isus a fost pe pământ, El S-a supus autorităților pe care Dumnezeu le-a pus peste El; chiar și când a fost înaintea lui Pilat, El a recunoscut că Dumnezeu i-a dat acestuia o astfel de autoritate și i s-a supus.

În mod similar, Pavel și ceilalți apostoli s-au supus autorităților asupra lor și niciodată nu au incitat pe alții la revoluție sau insurecție împotriva guvernului din cauza corupției și a imoralității lor.

În calitate de credincioși în Cristos, am fost mântuiți de El din grămada prăbușirii universale și suntem în proces de a fi aduși sub același cap în Cristos; pur și simplu chemând numele Său, Doamne Isuse! noi Îl întronăm, ne supunem Lui și respingem principiul răzvrătirii.

Controversa unică dintre Dumnezeu și Satan privește autoritatea și răzvrătirea

Arhanghelul Lucifer s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și a condus multe ființe îngerești în răzvrătirea sa; el și-a stabilit regatul și și-a injectat natura răzvrătită în om, făcându-l pe om să fie răzvrătit până la măduva sa și astfel aducându-l pe om în domeniul său satanic.

Evanghelia împărăției abordează această situație: ea cheamă oamenii să iasă din împărăția satanică și îi iluminează ca să se pocăiască, să aibă o schimbare de gândire și de direcție și să fie transferați în împărăția lui Dumnezeu.

Întregul pământ are nevoie de această evanghelie a împărăției pentru ca toți oamenii să se pocăiască de răzvrătirea lor și să se supună lui Dumnezeu, fiind sub autoritatea lui Dumnezeu.

Răzvrătirea este negarea autorității lui Dumnezeu și respingerea guvernării lui Dumnezeu.

Arhanghelul a spus că își va înălța tronul și nu va fi condus de Dumnezeu – aceasta este răzvrătirea lui Satan. Satan a fost inițial un arhanghel creat de Dumnezeu, dar datorită mândriei sale s-a ridicat, a încălcat suveranitatea lui Dumnezeu, s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și a devenit vrăjmașul lui Dumnezeu; apoi el a stabilit propria sa împărăție – împărăția satanică (vezi Isaia 14:12-14; Ezechiel 28:2-19; Mat. 12:26).

Împărăția satanică include întreaga rasă umană căzută, plus demonii, domniile și puterile din văzduh, și duhurile rele ale lui Satan și îngerii căzuți.

Dar slavă Domnului, Dumnezeu a devenit un om pentru a împlini Gen. 1:26 pentru a-L exprima pe Dumnezeu și a-L reprezenta pe El cu autoritatea Sa; El a venit să-l învingă pe Satan cel rebel, să-l distrugă și să instaureze împărăția lui Dumnezeu, care este astăzi biserica.

Când omul a păcătuit, s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, a negat autoritatea lui Dumnezeu și a respins stăpânirea lui Dumnezeu; mai mult, la Babel omul s-a răzvrătit în mod colectiv împotriva lui Dumnezeu pentru a desființa autoritatea lui Dumnezeu de pe pământ (vezi Gen. 3:1-6; 11:1-9).

Acesta a fost un mic pas al căderii omului; mai apoi, sub conducerea puternică a lui Nimrod, omenirea a zidit un turn pentru a ajunge până la ceruri și pentru a-și face un nume pentru ei înșiși, așa că Domnul a venit și le-a încurcat limba și astfel i-a împrăștiat.

De atunci înainte, Domnul a încetat să trateze în mod direct cu rasa umană căzută – El l-a chemat pe Avraam, tatăl rasei chemate.

O, slavă Domnului, deși Satan s-a răzvrătit împotriva autorității lui Dumnezeu și, deși omul încalcă autoritatea Sa prin răzvrătirea împotriva Sa, Dumnezeu NU va lăsa această răzvrătire să continue! Amin!

Chiar și acum, Dumnezeu nu va lăsa această răzvrătire să continue – El își va stabili împărăția pe pământ (Apocalipsa 11:15). Cei care cunosc autoritatea lui Dumnezeu și care sunt autoritatea Lui delegată nu tratează în mod direct direct cu răzvrătirea; mai degrabă, ei aduc totul înaintea lui Dumnezeu și El tratează toate lucrurile.

Noi credem că nu numai la sfârșitul acestei epoci sau în epoca milenară, ci chiar și astăzi, în viitorul apropiat, vom vedea și vom învăța că Dumnezeu nu va lăsa ca această răzvrătire să continue!

Noi recurgem la Domnul, ne întoarcem către El și Îi dăm lui Dumnezeu terenul în noi pentru a face orice vrea El.

În Numeri am văzut că Dumnezeu a deschis pământul și Șeolul i-a înghițit pe cei răzvrătiți de vii – El are dreptul și autoritatea perfectă să facă acest lucru!

Iar atunci când o femeie luat conducerea să se răzvrătească și a devenit leproasă (Miriam) ca tratarea guvernamentală a lui Dumnezeu, nimeni nu poate spune ceva sau face ceva în acest sens, căci acesta este răspunsul direct al lui Dumnezeu la răzvrătire.

Dumnezeu nu va lăsa această răzvrătire să continue – El își va stabili împărăția pe pământ! Iar noi nu încercăm să scăpăm din situația actuală și să fim duși în cer, ci mai degrabă ne rugăm,

Doamne, vie Împărăția Ta și facă-se voia Ta pe pământ! Arată-ne controversa unică din univers cu privire la autoritate și răzvrătire, și scoate-ne pe deplin din răzvrătire și adu-ne sub autoritatea Ta! Amin, Doamne, stăm una cu Tine pe pământ astăzi! Aducem înaintea Ta toată răzvrătirea de astăzi și Îți permitem să intervini și să tratezi cu orice răzvrătire din noi și din jurul nostru pentru a aduce împărăția Ta pe pământ! O, Doamne, suntem de acord cu Tine: vie împărăția Ta și facă-se voia Ta pe pământ precum și în ceruri!

Trebuie să stabilim să ne supunem autorității lui Dumnezeu și să respingem orice răzvrătire

Centrul disputelor din univers se referă la cine are autoritatea (Apocalipsa 4:2-3).

Satan este în răzvrătire împotriva lui Dumnezeu și respinge autoritatea lui Dumnezeu, iar omenirea căzută s-a alăturat lui Satan în răzvrătirea sa; totuși, noi trebuie să ne luptăm cu Satan afirmând că autoritatea este cu Dumnezeu.

Noi credincioșii în Cristos trebuie să ne supunem autorității lui Dumnezeu și să susținem autoritatea lui Dumnezeu.

Trebuie să luptăm cu Satan afirmând că autoritatea este cu Dumnezeu (Fapte 17:24, 30); ne smerim înaintea lui Dumnezeu și ne supunem autorității Sale și îi spunem inamicului: Afirmăm autoritatea lui Dumnezeu în această țară, chiar aici și chiar acum! Amin!

Trebuie să ne supunem autorității lui Dumnezeu și să susținem autoritatea lui Dumnezeu (Mat. 11:25).

Pavel a fost o asemenea persoană; înainte de a-și da seama ce este autoritatea, el a vrut să stârpească biserica de pe pământ, dar l-a întâlnit pe Domnul pe drumul spre Damasc și și-a dat seama că este dificil să se împotrivească autorității lui Dumnezeu.

El a căzut la pământ, L-a recunoscut pe Isus ca Domn și s-a supus instrucțiunilor lui Anania în Damasc; în acest fel, Pavel a fost adus nu numai în realizarea mântuirii lui Dumnezeu, ci și în realizarea autorității lui Dumnezeu.

Când atingem autoritatea lui Dumnezeu, să nu ne uităm la omul reprezintă această autoritate; în cazul lui Pavel, Pavel era un om inteligent și capabil, în timp ce Anania era un frate mic și neînsemnat menționat în Biblie doar o singură dată, dar autoritatea lui Dumnezeu curgea prin el.

Oricine a cunoscut autoritatea va trata doar cu autoritatea – nu se va uita la persoana implicată. Supunerea noastră nu este față de o persoană, ci față de Domnul, și anume față de autoritatea lui Dumnezeu în acea persoană.

Scopul lui Dumnezeu în biserică este să-și manifeste autoritatea în univers prin biserică; în coordonarea din biserică putem vedea autoritatea lui Dumnezeu.

Dumnezeu exercită toată puterea Sa pentru a-și menține autoritatea, care este mai puternică decât orice altceva.

Dar de multe ori suntem atât de încrezători în sine – deși în realitate suntem foarte orbi – așa că trebuie să venim cel puțin o dată față în față cu autoritatea lui Dumnezeu, iar apoi ne vom supune autorității delegate a lui Dumnezeu, autoritatea rânduită de El.

Fie ca Domnul să ne mântuiască de un duh de răzvrătire; fie ca să ne dăm seama de principiul autorității și al răzvrătirii și putem fi salvați de principiul răzvrătirii din ființa noastră.

În Num. 16 există două răzvrătiri: în versetele 1-40 are loc răzvrătirea liderilor și în versetele 41-50 are loc răzvrătirea întregii adunări.

După ce liderii s-au răzvrătit și Dumnezeu i-a tratat prin deschiderea pământului pentru a-i înghiți pe unii de ei de vii, în timp ce alții au murit, poporul încă s-au răzvrătit împotriva lui Moise și Aaron, acuzându-i că ei i-au omorât pe poporul lui Dumnezeu.

Uneori, oamenii sunt foarte îndrăzneți – nu le este frică nici atunci când văd că judecata vine asupra celor răzvrătiți, pentru că ei înșiși nu cunosc autoritatea.

Păcatul răzvrătirii este mai grav decât orice alt tip de păcat (1 Sam. 15:23); păcatul răzvrătirii este principiul lui Satan în acțiune, căci ea sfidează autoritatea, refuză stăpânirea și se răzvrătește împotriva autorității lui Dumnezeu în diferite moduri.

Există multe păcate grosolane, foarte grave, dar în ochii lui Dumnezeu răzvrătirea este PĂCATUL, originea păcatului, deoarece acest păcat este de fapt Satan lucrând din nou într-o ființă umană, indiferent dacă ea își dă seama de acest lucru sau nu.

Dumnezeu poate suporta cârtirile și păcatele noastre și chiar le poate ierta, dar îndată ce apare răzvrătirea, Dumnezeu nu o poate tolera, deoarece ea este conform principiului morții, principiul lui Satan.

Fie ca să ne supunem autorității lui Dumnezeu și să respingem orice răzvrătire în ființa noastră, pentru a putea sta pe pământ ca Dumnezeu să-și aducă stăpânirea și împărăția Sa!

Doamne Isuse, afirmăm că autoritatea este a lui Dumnezeu și ne supunem lui Dumnezeu și autorității Sale! Satan, tu ai fost învins: ești în răzvrătire, iar noi respingem orice răzvrătire în ființa noastră și ne supunem lui Dumnezeu și autorității Sale. Fie ca Împărăția lui Dumnezeu să vină și voia Lui să se facă pe pământ precum și în ceruri. Amin, Doamne, suntem de acord cu Tine: deși omul încalcă autoritatea lui Dumnezeu și se răzvrătește împotriva lui Dumnezeu, această răzvrătire NU va continua – Dumnezeu va veni să-și stabilească Împărăția pe pământ! Amin, Doamne Isuse, vino să tratezi toată răzvrătirea și adu-ți Împărăția!