pentru zidirea bisericii

Ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului și pentru ca biserica să fie zidită astăzi

23/05/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Trebuie să învățăm să exersăm cheia pierderii viața-suflet pentru a încuia această poartă a Hadesului pentru zidirea bisericii; dacă suntem dispuși să pierdem savurarea noastră sufletească prezentă de dragul Domnului și pentru biserică, alții vor fi hrăniți de noi, Îl vom savura pe Cristos și nu vom suferi, ci vom fi bucuroși! Amin!

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să exersăm cheile împărăției lui Dumnezeu pentru zidirea bisericii. Împărăția lui Dumnezeu astăzi este biserica, iar în viața de biserică trebuie să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu.

Biserica și împărăția sunt strâns legate. Nu putem avea o viață de biserică adecvată fără a fi în împărăția lui Dumnezeu în realitate. Domnul Isus a spus că El va zidi biserica Sa și, imediat după ce a spus asta, El a spus că porțile Hadesului nu o vor birui.

El ne dă cheile împărăției cerurilor pentru a încuia porțile Hadesului pentru zidirea bisericii. Cât de mult trebuie să ne exersăm duhul, să trăim în duhul nostru și să exersăm cheile împărăției cerurilor pentru a închide și a încuia porțile Hadesului într-un mod subiectiv în viața de biserică de astăzi!

Dacă vrem să zidim biserica astăzi, trebuie să învățăm să închidem și să încuiem porțile Hadesului prin exersarea a trei chei. În primul rând, există cheia renegării de sine. De îndată ce biserica a fost dezvăluită lui Petru și ucenicilor, Satan a intrat prin intențiile bune ale lui Petru și a fost exprimat prin opinia sa, iar Domnul a identificat-o imediat ca fiind Satan.

Intențiile noastre bune, dorința noastră ca alții să nu treacă prin suferință și opiniile noastre pot fi întruparea lui Satan, deschizând porțile Hadesului pentru ca inamicul să atace biserica și să o deterioreze! Sinele este pur și simplu sufletul care declară independența față de Dumnezeu; atunci când nu depindem de Domnul și de Trup, suntem în sine.

A doua cheie este luarea crucii. A lua crucea înseamnă pur și simplu că luăm voia lui Dumnezeu, căci crucea este voia lui Dumnezeu. Crucea nu este o suferință; crucea este moartea, terminarea. Am fost crucificați împreună cu Cristos și, atunci când ne exersăm duhul pentru a fi un singur duh cu Domnul, experimentăm crucea lui Cristos în Duh cu duhul nostru.

Fie ca noi să fim cei care reneagă sinele și ne luăm propria cruce pentru a-L urma pe Domnul astăzi. Fie ca noi să ne exersăm duhul și să lăsăm crucea să lucreze în noi, astfel încât să purtăm crucea și să-L urmăm pe Domnul, închizând porțile Hadesului în viața de biserică, pentru ca biserica să fie zidită astăzi!

Învățăm să exersăm cheia pierderii vieții-suflet, a pierderii savurării sufletului nostru astăzi

A treia cheie subiectivă pentru a încuia porțile Hadesului în experiența noastră este pierderea viații-suflet (Matei 16:25). Ce este această viață-suflet și de ce vrea Domnul să o pierdem?

În mai multe locuri din Evanghelii, Domnul a spus că, dacă ne salvăm sufletul în această epocă, dacă permitem sufletului își aibă savurarea în această epocă, ne vom pierde sufletul în epoca următoare, adică ne vom pierde savurarea sufletească în epoca următoare.

A salva viața-suflet înseamnă pur și simplu a ne mulțumi sinele permițând sufletului să-și aibă savurarea. Însă a pierde viața-suflet înseamnă a pierde savurarea sufletului.

Domnul ne-a creat cu un suflet; suntem cu toții un suflet viu cu multe dorințe, sentimente, gânduri, emoții și decizii. Dumnezeu l-a creat pe om ca suflet (Geneza 2:7), iar sufletul omului are nevoie de bucurie.

Însă din cauza decăderii omului, sufletul omului dorește să savureze lucrurile pe care le oferă lumea, de lucrurile care sunt de la vrăjmaș și chiar de lucrurile care sunt separate de Dumnezeu.

Când am crezut în Domnul Isus și L-am primit pe Dumnezeu în duhul nostru, acum Îl savurăm pe Cristos în duhul nostru, iar primirea lui Dumnezeu și exprimarea Lui ar trebui să fie savurarea și amuzamentul nostru.

În calitate de credincioși în Cristos, primirea lui Dumnezeu în duhul nostru și exprimarea Lui prin sufletul nostru ar trebui să fie savurarea și amuzamentul nostru astăzi (Neemia 8:10; Romani 14:17).

Totuși, deoarece trăim în această lume și suntem condiționați, instruiți și încurajați să savurăm lucrurile pe care le iubește sufletul nostru decăzut, noi, credincioșii în Cristos, permitem de multe ori sufletului nostru să-și aibă savurarea sa sufletească și nu ne pierdem viața-suflet.

Domnul Isus a spus că, dacă vrem să-L urmăm, trebuie să ne pierdem viața-suflet de dragul Lui; dacă ne pierdem viața-suflet de dragul Lui astăzi, o vom găsi în epoca următoare.

Domnul Isus a luat inițiativa în a face acest lucru; când a fost pe pământ, El nu Și-a căutat propriile lucruri, nu a făcut ceea ce-I plăcea sufletului Său și nu a realizat sau a spus lucruri care să-L mulțumească, ci, dimpotrivă, Și-a pierdut viața-suflet până la capăt.

El și-a sacrificat viața-suflet pentru ca ucenicii Săi să fie păstoriți, îngrijiți, hrăniți și învățați cu cuvintele vieții și a făcut sacrificiul suprem de a-Și da viața-suflet murind pe cruce pentru noi.

Aceasta a fost o suferință, omenește vorbind, dar Domnul privea spre răsplată, spre bucuria pusă înaintea Lui: biserica ca produs al morții și învierii Sale. Domnul Isus Și-a pierdut savurarea sufletească în această epocă pentru a-Și putea găsi viața-suflet în epoca viitoare (Ioan 10:11; Isaia 53:12); și noi trebuie să facem la fel astăzi (Ioan 12:24-26).

S-ar putea părea că este o suferință pentru sufletul nostru să-și piardă savurarea sufletească prezentă, dar dacă o facem exersând duhul nostru pentru a-L savura pe Domnul în duhul nostru, ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului și de dragul bisericii, iar sufletul nostru Îl va savura pe Domnul și va savura a fi cu sfinții.

Trebuie să ne dăm seama că, dacă ne salvăm viața-suflet în această epocă, o vom pierde în epoca viitoare; totuși, dacă ne pierdem viața-suflet în această epocă, o vom găsi în epoca viitoare (Matei 16:25). Fie ca noi să fim cei care ne salvăm viața-suflet în epoca viitoare pierzând viața-suflet de dragul Domnului în această epocă!

Una dintre răsplătirile din împărăția viitoare este să ne găsim viața-suflet, adică să avem savurarea sufletului nostru așa cum a rânduit Dumnezeu. Însă astăzi trebuie să ne pierdem savurarea sufletească de dragul Domnului; trebuie să exersăm cheia pierderii viața-suflet de dragul Domnului și de dragul bisericii.

Singura cale prin care biserica poate fi zidită este dacă ne pierdem savurarea sufletească în această epocă. Dacă tu și cu mine ne pierdem viața-suflet astăzi, nepermițând sufletului nostru să savureze ceea ce își dorește în această lume, ci negând această bucurie sufletească de dragul Domnului și al bisericii, biserica poate fi zidită.

Cum poate fi zidită biserica dacă fiecare credincios în Cristos face ceea ce îi place în sufletul său? Cum poate fi zidită biserica dacă ne salvăm cu toții sufletul savurăm ceea ce îi place sufletului în această epocă? O, Doamne!

Fie ca noi să înțelegem că trebuie să-L iubim pe Domnul Isus și să urâm și să ne lepădăm viața-suflet, neiubindu-ne viața-suflet până la moarte (1 Corinteni 16:22; 2:9; Luca 14:26; 9:23; Apocalipsa 12:11).

Când Îl iubim pe Domnul, iubim biserica și suntem dispuși să ne pierdem viața-suflet, chiar să o urâm de dragul Domnului și al bisericii, îl biruim pe dușman și închidem și chiar încuiem poarta Hadesului pentru a zidi biserica astăzi.

Fie ca noi să venim la Domnul dimineața și, de asemenea, pe parcursul zilei, să-I spunem:

Doamne Isuse, Te iubim! Ne dăm pe noi înșine să Te savurăm! Ne exersăm duhul pentru a Te savura și a Te experimenta astăzi. Amin, Doamne Isuse, vrem să Te urmăm astăzi renunțând la sine, pierzându-ne viața-suflet și luându-ne crucea. O, Doamne Isuse, fă-ne dispuși să ne pierdem savurarea sufletească prezentă de dragul Tău și de dragul bisericii! Vrem să exersăm cheia pierderii viața-suflet astăzi pentru zidirea bisericii. Fie ca noi să cooperăm cu Tine exersându-ne duhul și nepermițând sufletului nostru să-și aibă savurarea în această epocă, ci să pierdem savurarea sufletească de dragul Tău. Amin, Doamne, vrem să Te primim în duhul nostru și să Te exprimăm prin sufletul nostru, ca să putem fi umpluți de bucurie și desfătare. Aleluia, bucuria Domnului este puterea noastră! Slavă Domnului, Îl putem savura pe Domnul în duhul nostru și ne putem pierde viața-suflet de dragul Lui și de dragul bisericii de astăzi! Amin, Doamne Isuse, fă-ne dispuși să ne pierdem viața-suflet în această epocă de dragul Tău și de dragul bisericii, ca să o putem găsi în epoca următoare, la întoarcerea Ta! Amin, Doamne, fă-ne pe noi biruitorii Tăi, cei care aplicăm sângele Mielului, rostim cuvântul mărturiei noastre și nu ne iubim viața-suflet până la moarte!

Să vim dispuși să ne pierdem savurarea sufletească prezentă de dragul Domnului, pentru ca alții să fie hrăniți și pentru ca biserica să fie zidită

Când Domnul Isus a mers la cruce, nu a făcut-o cu lacrimi sau plângându-se; mai degrabă, așa cum spune Evrei 12:2, El a mers la cruce cu bucurie. Deși crucea a fost pierderea supremă a vieții Sale sufletești, El a privit la răsplată, la bucuria pusă înaintea Sa.

El a prevăzut care va fi rezultatul, așa că nu I-a părut niciodată rău pentru că Și-a pierdut sufletul. El știa că prin moartea Sa se vor produce multe boabe (Ioan 12:24) și că, în învierea Sa, mulții credincioși în Cristos vor fi regenerați pentru a fi Trupul Său (1 Petru 1:3).

Aceasta era savurarea pusă înaintea Lui și, pentru această bucurie, El a fost dispus să-Și piardă viața-suflet pentru noi și pentru biserică.

Astăzi, oamenii caută multe lucruri în afara lui Dumnezeu pentru a se satisface pe ei înșiși și pentru a fi amuzați, distrați și fericiți. Există atât de multe lucruri astăzi care îl atrag pe om, îl captivează și îl îndepărtează de Domnul pur și simplu prin faptul că sunt atât de distractive, amuzante și atractive. O, Doamne.

În vremurile de demult, oamenii obișnuiau să se joace și erau dependenți de unele jocuri, dar astăzi oamenii au telefoanele lor mobile cu o mulțime de jocuri, aplicații și lucruri care ne anunță, ne amintesc și ne îndepărtează de Domnul și de la a face ceea ce trebuie să facem.

Mai mult, există multe lucruri pe care sufletul nostru le iubește, cum ar fi călătoriile, vizionarea de divertisment, cititul, antrenamentele de sport, practicarea sporturilor sau vizionarea sporturilor etc.

Chiar dacă suntem credincioși în Cristos, de multe ori când suntem singuri, în intimitatea propriei case și nimeni din biserică nu ne vede, îi permitem sufletului nostru să aibă savurarea sa sufletească prezentă. În zilele acestea, mai mult ca niciodată, lumea este la îndemâna noastră, în buzunare și peste tot în jurul nostru, atrăgându-ne, anunțându-ne, amintindu-ne și uzurpându-ne la fiecare nivel.

Când jucăm un joc sau urmărim anumite sporturi, când călătorim sau îi privim pe alții care călătoresc, când conducem sau îi privim pe alții conducând, când jucăm un joc sau îi privim pe alții jucând un joc, sufletul nostru este distrat și fericit. Orice face ca sufletul nostru să fie fericit separat de Domnul este ceva din lume care ne uzurpă și aduce moarte în viața de biserică.

Dacă nu ne pierdem savurarea sufletească prezentă de dragul Domnului și de dragul bisericii, ne vom pierde savurarea sufletească în epoca următoare.

Nu ne pierdem viața-suflet pentru că TREBUIE să facem asta; o pierdem pentru că Îl iubim pe Domnul și Îl savurăm pe El și, de dragul Lui și de dragul bisericii, ne dăm de bunăvoie viața-suflet.

Ne pierdem viața-suflet astăzi întorcându-ne privirea către Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre, care a croit calea luând inițiativa de a-Și pierde viața-suflet de dragul dobândirii bisericii!

Amin, dacă suntem dispuși să pierdem toată savurarea sufletească prezentă de dragul Domnului, de dragul bisericii și de dragul tuturor sfinților, alții vor fi hrăniți de noi și vor fi zidiți prin noi; aceasta nu este o suferință, ci o bucurie!

Cu toții putem mărturisi că am gustat această bucurie de a pierde viața-suflet de dragul Domnului și de dragul bisericii, iar sfinții au fost hrăniți prin noi și zidiți în biserică. De exemplu, când ne pierdem savurarea sufletească prezentă și îi ducem cu mașina pe sfinți la întâlnire sau de la aeroport, sfinții sunt hrăniți.

Când ne pierdem viața-suflet și nu facem ceea ce vrea sufletul nostru, ci plătim prețul pentru a fi în Cuvânt și pentru a-i vizita pe cei noi pentru a avea părtășie cu ei în Cuvânt, ei sunt hrăniți și sunt zidiți împreună.

Pe de o parte, sufletul nostru suferă pierderea savurării sale; pe de altă parte, pentru că ne exersăm duhul pentru a-L atinge pe Domnul și a-L savura pe El în duh, în cele din urmă sufletul intră în savurarea Domnului, iar El are o cale de a fi exprimat prin sufletul nostru.

Dacă suntem cei care își pierd viața-suflet de dragul Domnului în această epocă, vom intra în bucuria Sa în epoca următoare. Răsplata împărăției pentru împărtășirea bucuriei Împăratului în domnirea peste pământ în manifestarea împărăției depinde de faptul dacă ne salvăm viața-suflet în această epocă sau o pierdem (Matei 16:25-28; 25:21, 23).

Dacă suntem dispuși să ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului în această lume, vom intra în bucuria Sa atunci când El Se va întoarce; El ne va cere nouă, urmașilor Săi, partenerilor Săi, să intrăm în bucuria Sa. Aceasta va fi mântuirea sufletului nostru!

Doamne Isuse, Te iubim și ne dăm pe noi înșine să Te savurăm astăzi! Amin, Doamne, ne exersăm duhul ca să Te atingem, să Te savurăm și să Te experimentăm. Suntem dispuși, dragă Doamne Isuse, să ne pierdem savurarea prezentă de dragul Domnului, de dragul bisericii și de dragul tuturor sfinților! Amin, Doamne, așa cum ne pierdem viața-suflet de dragul Tău, credem că alții sunt hrăniți și zidiți prin noi! O, ce bucurie este să ne exersăm duhul, să Îl savurăm pe Domnul și să pierdem savurarea sufletească prezentă de dragul Domnului și de dragul bisericii, astfel încât biserica să poată fi zidită! Amin, Doamne, vrem să intrăm în bucuria Ta în epoca viitoare, fiind dispuși să ne pierdem savurarea sufletească în această epocă, de dragul Tău! O, Doamne, fă-ne dispuși să ne pierdem savurarea sufletească astăzi, de dragul Tău. Vrem să călcăm pe urmele Tale astăzi, fiind exact ca Tine în pierderea vieții noastre sufletești de dragul Tău. Trăiește în noi astăzi. Vrem să Te savurăm în duhul nostru și să Te lăsăm să fii exprimat în sufletul nostru!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Losing the Soul-Life for the Lord’s Sake and for the Church to be Built up Today, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 4 (Exersarea împărăției pentru zidirea bisericii) ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Exersăm cheia renegării sinelui pentru a încuia sinele și a zidi biserica astăzi

21/05/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

În calitate de credincioși în Cristos care doresc să zidească biserica și să-L urmeze pe Domnul luându-ne crucea, trebuie să exersăm cheia renegării sinelui și să încuiem sinele cu toate expresiile și manifestările sale, astfel încât biserica să poată fi zidită astăzi.

Modul de a coopera cu Domnul pentru a zidi biserica astăzi nu este doar prin desfășurarea de activități exterioare, lucruri care sunt foarte necesare pentru buna rânduială în viața de biserică, ci prin renegarea sinelui, pierderea vieții-suflet și luarea crucii noastre.

Biserica este Trupul lui Cristos, iar Cristos este Cel care zidește biserica. Cum se face că, chiar și după două mii de ani de la înălțarea sa la cer, Cristos nu a terminat de zidit biserica Sa? Nu este vorba doar de persecuția exterioară sau de ereziile care au atacat biserica, ci, mai mult decât atât, este cel mai subiectiv dușman dintre toți, care se ridică zi de zi, chiar și clipă de clipă, pentru a zădărnici zidirea bisericii.

Cel mai mare dușman al zidirii bisericii este sinele. Tu și eu, credincioșii în Cristos care trăim în sine, suntem cei mai mari dușmani ai clădirii lui Dumnezeu. O, Doamne Isuse! Când trăim în sine, lucru pe care îl facem în mod implicit, distrugem zidirea.

Petru și-a exprimat inima bună și grija ca Domnul să nu meargă și să moară, dar în ochii lui Dumnezeu, aceasta a fost una dintre porțile Hadesului care s-a deschis.

Petru este atât de asemănător cu noi. Într-un moment, vedem o mare revelație de la Dumnezeu și rostim ceva care edifică, zidește și eliberează cuvântul lui Dumnezeu pe pământ. În clipa următoare, însă, putem deschide porțile Hadesului pur și simplu fiind în sine și exprimându-ne intenția bună, opinia bună și inima bună, totuși, prin aceasta, împiedicăm zidirea bisericii.

Cât de mult avem nevoie ca Domnul să strălucească asupra a ceea ce este sinele! Am putea crede că suntem bine, deoarece nu păcătuim, nu provocăm probleme acasă sau în biserică și nu părem să avem probleme majore.

Dar atâta timp cât trăim în sine, adică atâta timp cât nu trăim în duhul contopit, exersând renegarea sinelui pentru a ne încuia pe noi înșine, ființa și viața noastră dăunează bisericii.

De-a lungul epocilor, multe daune au fost aduse clădirii lui Dumnezeu pur și simplu de către credincioșii autentici care vor să-L ajute pe Dumnezeu cu lucrarea de zidire, totuși s-au exprimat și, în cele din urmă, și-au construit propria „slujire” sau chiar și-au înființat propria „biserică”. O, Doamne!

Fie ca Domnul să aibă milă de noi în această privință și fie ca noi să fim deschiși strălucirii Sale, astfel încât sinele să fie complet expus și să putem exersa cheia abnegației pentru a ne încuia pe noi pentru zidirea bisericii!

Să fim iluminați de Domnul pentru a vedea sinele și unele dintre expresiile sinelui

Putem vorbi despre sine, dar s-ar putea să nu știm exact ce este sinele. Sinele este întruparea lui Satan, căci gândul lui Satan a fost injectat în sufletul uman pentru a-l face să devină sinele, sufletul independent de Dumnezeu.

Dar cum se manifestă sinele? Cum vedem sinele și unde vedem expresia sinelui? În primul rând, trebuie să venim la Domnul despre acest lucru și să-I permitem să strălucească asupra noastră. Fără strălucirea Domnului, indiferent câte exemple avem de manifestări ale sinelui, nu vom fi niciodată impresionați.

Când Domnul strălucește asupra unei anumite expresii a sinelui, vom vedea cu adevărat sinele, îl vom renega și ne vom întoarce imediat către duhul nostru. Există câteva expresii ale sinelui pe care le putem evidenția, cu versete care să le susțină; acestea sunt manifestările și semnele nu numai ale slăbiciunii noastre, ci, mai mult decât atât, ale sinelui.

Când sinele este liber să facă ceea ce vrea să facă, este deblocat și se poate manifesta, dăunând astfel bisericii. La sine, există ambiție, mândrie și înălțare de sine (Matei 20:20-28; 1 Petru 5:5; Romani 12:3; Numeri 12:1-10; 16:1-3; Filipeni 2:3-4).

Când trăim în sine, suntem ambițioși să obținem ceva în viața de biserică, o poziție sau un anumit nivel de autoritate sau conducere. Acest lucru este în noi, indiferent dacă s-a manifestat sau nu.

În sine există mândrie și înălțare de sine; în loc să se gândească la sine așa cum ar trebui, sinele se înalță pe sine. În sine, există autoîndreptățire, autojustificare și expunerea, critica și condamnarea altora (Matei 9:10-13; Luca 18:9-14; 1 Petru 4:8; Ioan 3:17; 8:11; Luca 6:37; Matei 7:1-5).

Pe partea personală, sinele are propria sa dreptate și, dacă este expus, are propria sa justificare, întotdeauna gata să se apere. Pe partea altora, sinele îi condamnă, îi critică și este gata să-i expună. O, fie ca Domnul să strălucească asupra acestor expresii ale sinelui din noi!

În ceea ce privește sinele, există introspecție și dispreț de sine (Cânt. Cânt. 2:8-9; 1 Cor. 12:15-16). Sinele este introspectiv; Dumnezeu vrea să expună ceea ce suntem, dar El nu vrea să fim introspectivi. Când sinele face introspecție, când sinele analizează sinele, sinele se disprețuiește pe sine. O, Doamne!

Fie ca lumina Sa vie să împrăștie toată noaptea noastră și totul să lumineze, astfel încât să putem vedea ce este sinele, să exersăm cheia renegării sinelui și să încuiem sinele cu toate manifestările sale!

Când suntem în sine, putem fi ofensați de biserică, de conducători sau de sfinți (Matei 6:14-15; 18:21-35; Marcu 11:25-26; Col. 3:13). Sinele se ofensează ușor; iar dacă sinele este mai perfecționat sau cultivat, va fi ofensat puțin mai târziu, dar tot este ofensat și păstrează ofensa, își amintește de ofensă și chiar o prețuiește. O, Doamne! Fie ca Domnul să strălucească asupra acestor lucruri din fiecare dintre noi.

În sine există dezamăgire și descurajare (Romani 8:28-29; 2 Corinteni 4:1); când ne întoarcem la duhul nostru, vedem că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor care Îl iubesc pe Dumnezeu, dar sinele este dezamăgit și descurajat.

În sine există iubire de sine, autoconservare, căutare de sine și autocompătimire (Matei 13:5, 20-21). O, Doamne! Sinele se iubește pe sine, se păstrează pe sine, își caută dorințele și se compătimește pe sine. O, Doamne Isuse, strălucește asupra sinelui pentru ca noi să vedem aceste manifestări și să ne renegăm de sine!

În ceea ce privește sinele, există cârtiri și raționamente (Exod 16:1-9; Filipeni 2:14). Sinele cârtește și raționează; atunci când suntem triști, ofensați sau dezamăgiți, ne asigurăm că ne exprimăm sentimentele ca cârtiri și raționamente.

La sine există o afecțiune naturală (prietenie) bazată pe gust și preferințe naturale (Matei 12:46-50; Filipeni 2:2b; 1 Corinteni 12:25). Nu ar trebui să existe așa ceva ca a fi prietenie naturală în viața de biserică, ci sinele este înclinat în mod natural să petreacă timpul și să fie cu unii oameni care se potrivesc cu el. O, Doamne!

La sine, există probleme de a fi părtinitor și de a avea opinii diferite (Ioan 11:21, 23-28, 39; Faptele Apostolilor 15:35-39; comp. cu 1 Corinteni 7:25, 40). Sinele este plin de opinii în măsura în care devine dizident. Când suntem în sine, suntem individualiști și independenți (16:12).

Fie ca Domnul să strălucească asupra manifestărilor sinelui, asupra multiplelor expresii ale sinelui și fie ca noi să ne exersăm duhul pentru a renega sinele, pentru ca biserica să fie zidită!

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să trăim o viață pentru zidirea bisericii astăzi! Strălucește asupra noastră, Doamne dragă, și expune manifestările sinelui. Strălucește asupra expresiilor sinelui și luminează-ne cu privire la ceea ce este cu adevărat sinele. Fie ca lumina Ta vie, Doamne, să risipească toată noaptea noastră și să lumineze totul, astfel încât să putem repudia sinele, să ne renegăm sinele și să ne exersăm duhul pentru a trăi pentru clădirea Ta! Amin, Doamne, strălucește asupra ambiției, mândriei și înălțării de sine a noastră. Expune orice autoîndreptățire, autojustificare și expunerea, critica și condamnarea altora. Fie ca lumina Ta să ne expună introspecția și disprețul de sine, care sunt expresii ale sinelui. O, Doamne, mântuiește-ne de a fi în sine, fiind astfel ofensați de biserică, de conducători și de sfinți. Expune care este sursa dezamăgirii și descurajării noastre. Amin, Doamne, expune și înlătură orice dragoste de sine, autoconservare, autoconștientizare și autocompătimire! Strălucește peste cârtirile și raționamentele noastre! Expune orice afecțiune naturală bazată pe gustul și preferințele noastre naturale. Doamne Isuse, ne deschidem pe deplin Ție! Expune sinele și arată-ne cât de înclinat și disident este. O, Doamne, expune și înlătură individualismul și independența noastră! Vrem să facem toate lucrurile pentru zidirea bisericii!

Exersăm cheia renegării sinelui pentru a încuia sinele pentru zidirea bisericii

Dacă noi, credincioșii în Cristos, exersăm cheia renegării sinelui, adică dacă ne renegăm sinele astăzi, vom încuia sinele, care este una dintre porțile Hadesului, iar vrăjmașul nu va mai putea ataca biserica (Luca 23:34; Faptele Apostolilor 7:60).

Una dintre expresiile particulare ale sinelui este a fi ofensat. În viața de biserică, unii sfinți pot spune în treacăt că au fost ofensați de prezbiteri, de sfinți și de un frate sau altul. Este un lucru serios să fii ofensat, căci atunci când ești ofensat, sinele este ofensat, iar Satan poate intra să facă rău bisericii. Prima care suferă este persoana ofensată.

Domnul Isus nu a fost niciodată ofensat; mai degrabă, chiar și atunci când era pe cruce, fiind crucificat pe nedrept de păcătoșii din jurul Lui, S-a rugat ca Tatăl să-i ierte, căci nu știau ce fac (Luca 23:34).

Apostolul Pavel a fost, de asemenea, un model în această privință; i-a iubit pe sfinții din Corint și s-a dăruit pentru ei, chiar s-a dăruit complet pentru ei, dar ei au prețuit alți „super-apostoli” și nu l-au iubit atât de mult; totuși, el nu s-a ofensat de acest lucru (2 Corinteni 12:15).

Când ești ofensat, deschidem poarta Hadesului, sinele, iar vrăjmașul poate intra să facă rău bisericii. Dar dacă folosim cheia renegării sinelui pentru a închide sinele, biserica este zidită și vrăjmașul este învins.

Trebuie să ne dăm seama că, atunci când suntem ofensați, putem crede că biserica greșește, că recâștigarea Domnului este greșită și chiar și Dumnezeu greșește. Doar pentru că copilul nostru greșește, nu înseamnă că nu mai este copilul nostru; mai degrabă, în acest moment are cea mai mare nevoie de noi ca părinți.

În mod similar, dacă ne-am putea simți ofensați de cineva sau ceva din biserică, nu ar trebui să ne justificăm; asemenea justificare dăunează zidirii bisericii. Când ne scuzăm pentru noi înșine, ne justificăm și credem că alții greșesc, situația nu este corectă și noi avem întotdeauna dreptate, suntem în sine, iar poarta Hadesului este deschisă pentru ca vrăjmașul să intre și să atace biserica.

Dar dacă ne închidem sinele exersându-ne duhul și renegând sinele, vrăjmașul este omorât!

Cu toții ne ofensăm la un moment dat, dar a rămâne în acea ofensă, a ne gândi la ea și a ne justifica în timp ce îi acuzăm pe alții și îi criticăm, aceasta este din partea sinelui. Trebuie să venim la Domnul cu greșelile noastre și să ne deschidem către El cu privire la aceste răni, astfel încât El să ne vindece și cuvântul Său să lucreze în noi pentru a învinge dușmanul.

Dacă putem fi ofensați, este o dovadă că trăim în sine. Dar dacă sinele a fost închis, nu vom fi ofensați în viața de biserică. O altă manifestare a sinelui este a avea prietenii naturale în viața de biserică; putem considera anumiți sfinți care ne plac și cu care suntem pe aceeași undă că sunt prietenii noștri și că putem fi exclusiv cu ei.

Anumiți sfinți se pot potrivi gusturilor noastre, iar noi ne potrivim gusturilor lor; ne hrănim unii altora gustul. Acest lucru este dăunător și împiedică zidirea. În loc să avem prietenii naturale, ar trebui să avem o dragoste divină pură, fără afecțiune personală. Pentru ca zidirea bisericii să aibă loc, tot ceea ce este natural trebuie extras și omorât.

Când cineva ne iubește într-un mod natural, ar trebui să ne temem de acest lucru; în mod similar, dacă descoperim că hrănim sinele unui frate și el îl hrănește pe al nostru, trebuie să ne exersăm duhul și să încuiem sinele.

Trebuie să exersăm cheia renegării sinelui pentru a ne încuia pe noi înșine în fiecare situație (Matei 16:18-24). Acesta este un exercițiu zilnic, chiar un exercițiu continuu.

Fie că o situație este pentru noi sau împotriva noastră, fie că frații ne iubesc sau ne urăsc, trebuie să ne încuiem pe noi înșine. În loc să rămânem într-o ofensă sau să ne gândim la ceea ce ne-au spus sau ne-au făcut alții, ar trebui mai degrabă să ne fixăm mintea pe duh (Romani 8:6) și să ne exersăm duhul pentru a-L iubi pe Domnul (Marcu 12:30), a trăi prin duh (Romani 8:4) și a umbla după Duh.

Când ne exersăm duhul și umblăm conform Duhului, sinele este încuiat spontan, iar biserica va fi zidită.

Doamne Isuse, ne exersăm duhul pentru a ne renega sinele și a trăi conform Duhului pentru zidirea bisericii! Amin, Doamne, vrem să învățăm să exersăm cheia renegării sinelui pentru a ne încuia pe noi în fiecare situație! Venim la Tine din nou și din nou, Doamne, în ceea ce privește viața noastră de zi cu zi și în fiecare detaliu al vieții noastre de zi cu zi. Strălucește asupra noastră. Expune manifestările sinelui. Fie ca lumina Ta vie să expună sinele, astfel încât să putem exersa cheia renegării sinelui și să încuiem sinele. Nu vrem să ne ocupăm de noi înșine, ci mai degrabă venim la Tine așa cum suntem, ca să Te putem atinge, să fim umpluți de Tine și să trăim în unirea organică cu Tine! Amin, Doamne, fie ca sinele să fie încuiat, pentru ca biserica să fie zidită. Fie ca toți sfinții din viața de biserică să-și exerseze duhul și să încuie sinele, încuind astfel această poartă a Hadesului, pentru ca biserica să fie zidită! Da, Doamne, suntem aici pentru zidirea Ta! Ne dăm Ție pentru zidirea bisericii!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Exercise the Key of Self-Denial to Lock up the Self and Build up the Church Today, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 4 (Exersarea împărăției pentru zidirea bisericii) ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Gândul lui Satan a fost injectat în sufletul nostru pentru a-l transforma în sine: trebuie să ne renegăm sinele

19/05/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Trebuie să ne dăm seama că gândul lui Satan a fost injectat în sufletul nostru pentru a-l transforma în sine, iar astăzi trebuie să ne renegăm sinele pentru zidirea bisericii.

Conform cu Matei 16, zidirea bisericii depinde de închiderea porților Hadesului prin exersarea cheilor împărăției; mai întâi, trebuie să exersăm cheia lepădării de sine, căci gândul lui Satan a fost injectat în mintea noastră pentru a face ca sufletul nostru să devină sinele. O, Doamne Isuse!

Trebuie să ne deschidem Domnului și să-I permitem să strălucească asupra noastră pentru a ne arăta ce este sinele și care sunt obstacolele subiective în calea zidirii bisericii astăzi. Au trecut două mii de ani de când Domnul a spus că Își va zidi biserica și, chiar dacă există atât de mulți creștini pe pământ, biserica nu este încă zidită.

Aceasta deoarece, deși Petru a exersat două dintre cheile împărăției în cartea Faptele Apostolilor, noi, credincioșii în Cristos, nu exersăm în mod activ cheile împărăției pentru a ne lepăda de sine, a pierde viața-suflet și a ne lua crucea pentru a-L urma pe Domnul.

Când Domnul Isus a menționat că își va zidi biserica, imediat a spus că porțile Hadesului nu o vor birui și că ne dă cheile împărăției cerurilor (Matei 16:17-18).

Pe partea pozitivă, Domnul își zidește biserica pe Sine Însuși ca stâncă și cu credincioșii în Cristos ca pietre, ființele umane transformate. Pe partea negativă, Satan atacă biserica și vrea să o afecteze, iar noi trebuie să exersăm cheile împărăției pentru a închide și a încuia porțile Hadesului, astfel încât biserica să poată fi zidită.

Mai ales că vedem că venirea Domnului este foarte curând. Deoarece există atât de multe semne în istoria umană exterioară care indică spre sfârșit, trebuie să învățăm să cooperăm cu Domnul pentru a zidi biserica.

Cea mai mare profeție dintre toate legate de venirea Domnului este că El își va zidi biserica; când biserica va fi zidită, Domnul se va întoarce. Locul morții, porțile Hadesului, sunt chiar acolo, lângă biserică, gata să atace și să afecteze biserica. Prin porți intră și ies lucruri; aceste porți sunt gata să înghită orice viață din biserică și să împiedice zidirea bisericii.

Unicul dușman al lui Cristos, Satan, luptă prin porțile Hadesului pentru a învinge biserica. Dar slavă Domnului, noi astăzi putem încuia porțile Hadesului – nu numai să închidem porțile, ci mai mult, să le încuiem pentru a putea opri răspândirea morții și a declanșa zidirea bisericii.

Trebuie să luăm cuvântul Domnului, să spunem amin la cuvântul Său, să ne rugăm asupra cuvântului Său și să cooperăm cu El exersându-ne duhul pentru a face tot ce putem de partea noastră pentru zidirea bisericii. Amin, trebuie să ne renegăm sinele astăzi!

Învățăm să folosim cheia renegării sinelui – sufletul creat plus mintea satanică

De-a lungul istoriei, biserica a fost afectată nu doar de persecuție și erezie, ci și de sine. Zidirea bisericii depinde de închiderea și încuierea porților Hadesului prin folosirea a trei chei (vezi Matei 16:24-26). Trebuie nu doar să închidem porțile, ci să le încuiem, astfel încât nimeni să nu le poată deschide.

De aceea, Domnul ne-a dat cheile împărăției, pe care trebuie să le folosim pentru a încuia porțile subiective ale Hadesului, astfel încât biserica să poată fi zidită. Fie ca noi să fim salvați de la deschiderea porților Hadesului trăind fără să știm sau chiar de bunăvoie în sine, complăcându-ne cu viața-suflet și respingând crucea. O, Doamne Isuse!

În primul rând, trebuie să învățăm să exersăm cheia renegării sinelui (Matei 16:24; Luca 9:23). Dacă vrem să-L urmăm pe Domnul, venind după El și călcând pe urmele Sale, trebuie să ne renegăm sinele, să ne luăm crucea și să-L urmăm.

Ce este sinele? În Biblie există doi termeni negativi legați de omul căzut: carnea și sinele. Carnea este trupul creat care a fost corupt de păcat, natura lui Satan (Romani 6:12, 14; 7:8, 11, 17, 20); sinele este sufletul creat plus mintea satanică, mintea lui Satan.

Sinele întrupează sufletul căzut care a fost otrăvit, care a devenit saturat cu Satan. Când omul a căzut, pe de o parte, trupul său a fost transmutat pentru a deveni carne, carnea căzută care este în vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu. În același timp, sufletul său a fost corupt și otrăvit, căci Satan și-a infuzat mintea, gândul său rău, în sufletul omului și, prin urmare, sufletul căzut a devenit sinele.

Sinele este întruparea sufletului care declară independența față de Dumnezeu, neavând nevoie de Dumnezeu și fiind separat de Dumnezeu, dar fiind otrăvit de Satan cu mintea sa. Putem spune că sinele, sufletul și mintea căzută sunt trei-în-unul, iar Domnul ne spune că, dacă vrem să-L urmăm, trebuie să ne renegăm sinele.

În spatele sinelui se află Satan, care manipulează sinele pentru a dăuna vieții de biserică.

Vedem exprimarea sinelui imediat după ce Domnul vorbește despre biserică. Petru a primit revelația divină cu privire la Cristos ca fiind Fiul lui Dumnezeu, iar apoi Domnul a continuat spunând că El va zidi biserica Sa pe Sine Însuși și pe revelația despre Sine, cu credincioși transformați ca Petru, care sunt pietre vii.

Ce revelație glorioasă, minunată și uimitoare!

Imediat după aceasta, Domnul a spus că trebuie să meargă la Ierusalim și să pătimească, să fie ucis și să învie; când Petru a auzit aceasta, L-a luat pe Domnul deoparte și a început să-L mustre, ca Dumnezeu să aibă milă de El, ca așa ceva să nu se întâmple niciodată. Domnul Isus, însă, S-a întors și i-a spus lui Petru în fața tuturor ucenicilor: „Înapoia Mea, Satano!” Extraordinar!

Aici, Petru a fost cel care și-a exprimat inima bună și intenția ca Domnul să nu moară, dar Domnul Isus l-a identificat ca fiind Satan! În acel moment, Petru era întruparea lui Satan, căci Petru a rostit ceva din mintea sa, care nu era înnoită și a deschis poarta Hadesului pentru ca Satan să-L atace pe Domnul și zidirea bisericii.

O astfel de rostire bună, plină de sentiment și bunătate față de Domnul, a fost deschiderea porților Hadesului; gândul omenesc al lui Petru era întruparea lui Satan, iar Domnul a trebuit să-l mustre. O, Doamne Isuse!

Aceasta înseamnă că noi înșine, de atâtea ori în viața de biserică și în întâlniri, putem avea o inimă bună, intenții bune și idei bune și, pe măsură ce ne exprimăm opiniile, deschidem porțile Hadesului pentru ca inamicul să atace și să dăuneze bisericii. O, Doamne!

Trebuie să ne dăm seama că Satan și-a insuflat gândurile în noi și sufletul nostru căzut este sinele și, ori de câte ori rostim ceva din opiniile noastre pentru a ne exprima sinele, Satan are o cale de a ataca biserica. O, Doamne Isuse!

Noi, credincioșii în Cristos, putem fi exact ca Petru; avem niște gânduri bune, idei bune și intenții bune și le putem exprima ca opinii ale noastre în viața de biserică. Nu este nimic greșit în ceea ce spunem și ne susținem ceea ce spunem, dar pentru că nu suntem una cu Domnul atunci când spunem asta, deschidem poarta sinelui, poarta Hadesului, iar Satan are o cale de a ataca biserica și de a o deteriora.

Satan este întrupat în sinele nostru și se exprimă prin mintea noastră neînnoită. Fie ca noi să ne deschidem cu adevărat Domnului în legătură cu aceasta și să-I permitem să strălucească asupra noastră și să expună ce este sinele, astfel încât să exersăm cheia renegării sinelui pentru zidirea bisericii.

Doamne Isuse, îndură-Te de noi și luminează-ne pentru a expune ce este sinele și care sunt manifestările sinelui. Vrem să Te urmăm renegând sinele, luându-ne crucea și venind după Tine. Amin, Doamne Isuse, Te iubim și vrem să cooperăm cu Tine pentru zidirea bisericii. Salvează-ne de la a deschide porțile Hadesului prin opiniile și intențiile noastre bune. O, Doamne, nu vrem să dăunăm bisericii ca Trup al lui Cristos, dându-i lui Satan o cale de a vorbi și de a se exprima prin noi. Fie ca noi să fim conștienți că sinele este întruparea lui Satan, iar opiniile noastre separate de Tine sunt pur și simplu deschiderea porților Hadesului! O, Doamne Isuse! Înnoiește-ne mintea. Folosim cheile împărăției pentru a negă sinele și a ne lua crucea pentru a Te urma. Amin, Doamne Isuse, fă-Ți voia în ființa noastră. Nu vrem să fim manipulați de dușman pentru a-și exprima intențiile și dorințele; ne folosim duhul pentru a negă sinele și pentru a elibera zidirea bisericii!

Gândul lui Satan a fost injectat în sufletul nostru pentru a-l transforma în sine: trebuie să ne renegăm sinele!

Care este originea sinelui? Dacă citim din nou, într-un mod rugativ, porțiunea din Gen. 3:1-6, vom vedea nu numai cum omul nu a ascultat de Dumnezeu și s-a împărtășit din pomul cunoașterii, ci și mai mult, cum Satan și-a injectat gândul în sufletul uman pentru a-l transforma în sine.

Înainte chiar de a se împărtăși din pomul cunoașterii binelui și răului în trupul ei, ea a raționat și a conversat cu Satan, care era întrupat în șarpe. Din conversația lor, puteți vedea cum gândul lui Satan a fost injectat în mintea ei, mai ales când Satan i-a spus: „A zis oare Dumnezeu cu adevărat: «Să nu mâncați din toți pomii din grădină?»”

Acest lucru i-a atras atenția. Ea i-a răspuns lui Satan și, de îndată ce a conversat cu el, a fost prinsă în mintea ei de momeala gândului lui Satan. Foarte interesant. O momeală este ceva delicios, suculent și prea frumos ca să fie adevărat, chiar dacă este destul de mică și „atârnă” înaintea ochilor noștri; totuși, există un cârlig în momeală și, odată ce prindem momeala, suntem prinși.

Asta i s-a întâmplat Evei și asta ni se întâmplă și nouă. De multe ori Satan vine la noi și ne pune un gând în minte; poate că Îl savurăm pe Domnul dimineața, dar apoi, cândva în timpul zilei, poate exista un gând care se îndoiește de Dumnezeu sau o acuzație împotriva unuia dintre sfinții din viața de biserică.

Dacă ne gândim la acest gând și îl luăm în considerare, încercăm să raționăm cu el și facem tot posibilul să i se opună, vom fi prinși în capcană, iar rezultatul este că trăim în sine, iar biserica este afectată (2 Corinteni 10:5). Satan ne atacă mintea pentru a-și injecta gândul în noi.

Sufletul nostru este decăzut, căci, în mod implicit, vrea să fie independent de Dumnezeu, totuși, alegând independența de Dumnezeu, sufletul depinde de Satan și crede minciunile lui. Așa cum Eva a luat gândul lui Satan în mintea ei, de atâtea ori luăm și noi gândurile lui în mintea noastră și suntem otrăviți și corupți.

După ce mintea Evei a fost otrăvită de gândul lui Satan, emoția ei a fost stârnită; ea a văzut că pomul era bun de mâncat și că era o încântare pentru ochi și că pomul era de dorit pentru a face pe cineva înțelept. Este ca și cum ochii ei s-ar fi deschis; mintea i-a fost otrăvită, iar apoi emoția i-a fost trezită.

Apoi, voința ei a fost exersată pentru a lua decizia de a mânca din rodul pomului cunoașterii binelui și răului. În momentul în care a mâncat din rodul fizic al pomului interzis, sufletul ei era deja otrăvit și corupt.

Aceasta este originea sinelui: Satan își injectează gândurile în mintea umană pentru ca omul să se îndoiască de ceea ce spune Dumnezeu, să pună la îndoială ceea ce spune Dumnezeu și chiar să facă lucruri pe care Dumnezeu spune că nu ar trebui să le facem, doar pentru că ni se pare rezonabil să facem aceste lucruri. O, Doamne Isuse!

Trebuie să folosim cheia renegării sinelui pentru a închide și a încuia poarta sinelui, una dintre porțile Hadesului, pentru a putea zidi biserica. Trebuie să fim atenți chiar și la cel mai mic gând din noi. Dacă permitem unui mic gând, unui mic gând plin de îndoială, să se înmulțească în noi, acesta va crește, ne va otrăvi mintea, ne va prelua sentimentele, iar emoțiile noastre vor fi stârnite și agitate.

Cu cât suntem mai agitați de cineva și de ceea ce a spus sau a făcut, cu atât mai mult ne putem simți ofensați. Cu cât ne gândim mai mult la asta, cu atât mai mult credem că avem dreptate, pentru că ne justificăm, iar acea persoană greșește. Începem să gâfâim și să ne agităm, și chiar venele noastre sunt umflate, avem respirație agitată, iar emoția noastră este stârnită. Suntem deci ofensați de un membru al Trupului care ne supără sau ne jignește.

În acest fel, porțile Hadesului sunt deschise și moartea intră. Cu toții experimentăm acest lucru și trebuie să fim conștienți de acest lucru. Totul vine prin minte. În spatele minții decăzute, al sufletului decăzut și al sinelui, Satan este acolo, manipulând sinele pentru a deteriora biserica.

Cu toții trebuie să ne pocăim înaintea Domnului pentru că vorbim cu alții, căci de atâtea ori am rostit un gând negativ sau plin de îndoială, iar vorbirea noastră, ca urmare a instigării lui Satan, a afectat biserica.

Într-un moment de nepăsare și neglijență, putem afecta biserica pur și simplu deschizând poarta sinelui, una dintre porțile Hadesului, iar biserica este afectată. Cât de mult trebuie să cooperăm cu Domnul astăzi în această chestiune! Cât de mult trebuie să ne renegăm sinele pentru zidirea bisericii!

Doamne Isuse, fă-ne să vedem că mintea lui Satan a fost injectată în mintea noastră pentru a face ca sufletul nostru să devină sinele, întruparea lui Satan. O, Doamne, salvează-ne de la încercarea de a raționa cu Satan sau de a încerca să supunem sinele; fie ca să învățăm pur și simplu să ne renegăm sinele și să încuiem această poartă a Hadesului! Ne exersăm duhul, Doamne, și venim la cuvântul Tău, astfel încât să putem fi înnoiți în duhul minții noastre. Înnoiește-ne mintea. Luăm fiecare gând și îl facem captiv cunoașterii lui Cristos. Amin, Doamne, nu vrem să luăm în considerare niciun gând care pune la îndoială Dumnezeu, biserica, sfinții sau orice altceva legat de lucrurile spirituale. Fie ca noi să ne concentrăm asupra Ta în fiecare zi! Învață-ne, Doamne, să folosim cheile împărăției pentru a închide poarta subiectivă a Hadesului, care este sinele! Salvează-ne de a permite gândurilor, îndoielilor, acuzațiilor și opiniilor să se înmulțească în ființa noastră și să fie exprimate prin opiniile noastre, ceea ce va dăuna bisericii. O, Doamne Isuse, ne dăm Ție pentru zidirea bisericii!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Satan’s Thought was Injected in our Soul to make it the Self: we need to Deny the Self, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 4 (Exersarea împărăției pentru zidirea bisericii) ziua 2, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Împlinim pe deplin slujba noastră personală: Îl administrăm pe Cristosul introdus în noi pentru Trup

18/12/2024 by Credincios in Cristos 2 Comments

Deși multe versete din Noul Testament arată că slujba din Noul Testament este corporativă, alte versete indică faptul că slujba este și personală; trebuie să ne îndeplinim pe deplin slujba personală prin administrarea Cristosului constituit în ființa noastră în alții pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos. Amin!

Mulțumim Domnului pentru cuvântul Său. Ne putem întoarce oricând la Cuvântul lui Dumnezeu cu o atitudine plină de rugăciune pentru a cunoaște dorința și intenția Sa. Când Domnul Isus a fost pe pământ, unii dintre farisei L-au întrebat despre divorț, pentru că Moise le-a dat niște reglementări în acest sens. Răspunsul Domnului a fost clar: De la început nu a fost așa.

De la început, Dumnezeu nu a intenționat să aibă multe „biserici”, multe „denominații” sau multe „slujbe” în biserică în calitate de Trup al lui Cristos. Dumnezeu are o singură Biblie, o singură intenție, o singură economie și un singur plan; El are o singură biserică și un singur Trup. Dar dușmanul i-a folosit pe cei bine intenționați de-a lungul veacurilor pentru a crea diviziune în Trup.

Trebuie să revenim la revelația divină din Cuvântul lui Dumnezeu. În ceea ce privește slujba, vedem clar în Noul Testament dualitatea adevărului: există o slujbă în Noul Testament, slujba noului legământ și există mulți slujitori.

Pe de o parte, fiecare credincios în Cristos are o slujbă, pentru că fiecare are o porțiune unică a lui Cristos, o experiență particulară a lui Cristos și o funcție crucială în Trup, iar fiecare membru trebuie să-și îndeplinească pe deplin slujba personală.

Pe de altă parte, există o slujbă unică, slujba Noului Testament, și fiecare credincios în Cristos are un rol în această slujbă, pentru că suma totală a slujbelor individuale ale credincioșilor este slujba unică a Noului Testament. Toate acestea sunt pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos, pentru ca Dumnezeu să aibă o expresie corporativă pe pământ.

Slujba noastră de la Domnul nu este pentru noi să câștigăm o mulțime de urmași și să câștigăm un grup bun de oameni care ar deveni „biserica noastră” sau biserica în numele slujbei noastre. Mai degrabă, toate slujbele slujitorilor individuali, care suntem cu toții, sunt pentru Trupul unic al lui Cristos. Fie ca noi să permitem cuvântului Domnului să strălucească asupra noastră, să expună orice aspect din creștinismul degradat din noi, să înlăturăm ceea ce nu se potrivește cu El și să ne aducem la curent cu El în această privință.

Fie ca să ne dăm seama că, deși situația generală în creștinism nu este în felul acesta, trebuie să ne întoarcem la Cuvântul și practica lui Dumnezeu și să facem toate lucrurile conform revelației divine din Cuvântul lui Dumnezeu.

Slujba noastră personală este de a-L administra pe Cristosul constituit în noi pentru Trup

În Faptele Apostolilor 20:24, Pavel se referă la slujba lui, la slujba lui personală; aici vorbește despre slujba pe care a primit-o de la Domnul. Slujba din acest verset este slujba personală. Putem vedea cu toții în Noul Testament că apostolul Pavel a primit o slujbă specială de la Domnul, pentru că el avea o porțiune și o funcție unică în Trupul lui Cristos.

El chiar a spus că nu-i vrea să-și păstreze viața sufletească, indiferent de suferințele care i-au urmat, pentru că îi păsa să-și termine cursa și slujba pe care o primise de la Domnul Isus. Încă de la început, de când a fost convertit de Domnul la Sine, Dumnezeu i-a vorbit despre slujba lui, chiar despre suferința pe care o va suferi pentru numele Domnului. El a suferit pentru Domnul foarte mult, până la capăt.

Slujba lui Pavel a fost ființa sa; el nu a predicat doar doctrine și învățături, ci el și Cristos deveniseră una și a administrat altora pe Cristosul constituit în ființa Sa (Efeseni 3:17a; 1 Cor. 6:17; 2 Cor. 3:8-9). 4:1). Ceea ce a predicat era ceea ce era, pentru că și-a administrat însăși ființa altora.

Slujba noastră nu este doar ceea ce învățăm din cuvântul lui Dumnezeu prin studiul nostru; slujba noastră personală, pe care trebuie să o îndeplinim pe deplin, este Cristosul constituit în ființa noastră, pentru că administrăm altora nu doar învățături, ci însăși ființa noastră. Suntem membre ale Trupului lui Cristos și, ca membre, administrăm viața altora și primim slujba vieții altora.

Lăsăm ca viața divină să curgă în noi, să curgă prin ființa noastră interioară și să curgă din noi către ceilalți pentru alimentarea și edificarea lor. Slujba noastră este pur și simplu să-L lăsăm pe Domnul să curgă în noi și din noi; acest lucru trebuie să fie spontan, nu deliberat, pentru că trebuie să fim un vas deschis pentru Domnul pentru funcționarea Sa interioară și pentru exprimarea și curgerea Sa exterioară.

Trebuie să devenim una cu Domnul. El și noi trebuie să fim una, pentru că El este Cel care lucrează și slujește și noi cooperăm cu El. Zi de zi, în toate situațiile și lucrurile noastre, în tot ceea ce facem și spunem, trebuie să ne deschidem Domnului pentru ca El să se introducă pe Sine în noi și să constituie ființa noastră interioară cu Sine Însuși.

La fel ca și apostolul Pavel, trebuie să fim una cu Cristos și să fim constituiți cu El, astfel încât slujba noastră să fie administrarea Cristosului care a fost constituit în ființa noastră. Slujba noastră este însăși ființa noastră. Noi nu administrăm ceea ce nu suntem; administrăm ceea ce suntem prin însăși constituția noastră. Ceea ce administrăm altora este Cristosul care a fost introdus în noi.

Cât de mult din Cristos a fost constituit în noi? Cât de mult și-a făcut Cristos domiciliul în inima noastră? Numai măsura lui Cristos care a fost constituită în noi poate deveni slujba noastră. Cristosul care este constituit în ființa noastră poate curge pentru a fi slujba noastră.

Fie ca noi să fim dispuși să plătim prețul pentru aceasta, astfel încât să avem nu doar un dar, o elocvență sau o capacitate de a face cutare sau cutare lucru pentru Domnul, ci și slujba vieții. Fie ca noi să-i permitem Domnului să lucreze pe Sine în noi zi de zi, astfel încât să-L putem administra altora pe Cristosul introdus în noi.

Este minunat să ai un dar. Dar să avem slujba vieții este ceea ce avem nevoie în viața de biserică. Fie ca Domnul să ridice mulți tineri care au slujba vieții. Fie ca noi să învățăm să fim coordonați cu generația mai în vârstă care a purtat povara în viața de biserică de mulți ani și să ne asumăm recâștigarea Domnului prin slujba noastră pe Cristosul constituit în noi pentru zidirea bisericii.

Faptele Apostolilor 21:19 vorbește în continuare despre slujba personală a lui Pavel, când a mers la Ierusalim și a relatat sfinților unul câte unul lucrurile pe care le-a făcut Dumnezeu printre neamuri prin slujba sa. El nu se glorifica pe sine; el a dat pur și simplu un raport despre ceea ce făcea Domnul prin slujba sa printre neamuri.

Fie ca noi să învățăm să ne deschidem Domnului zi de zi, în toate situațiile și lucrurile zilnice prin care trecem, pentru ca El să aibă o cale de a se introduce pe Sine în noi și de a constitui ființa noastră interioară cu Sine Însuși. Fie ca ființa noastră interioară să fie deschisă Domnului pentru a fi constituită cu El, astfel încât, atunci când vorbim sau facem ceva, să-L administrăm pe Cristosul care a fost constituit în noi pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos.

Doamne Isuse, ne deschidem Ție. Introdu-Te în noi. Constituie-ne cu Tine Însuți. Fie ca ființa noastră să fie deschisă față de Tine pe tot parcursul zilei, pentru ca Tu să te poți introduce în noi un pic mai mult în fiecare zi. Fă-ți domiciliul în inima noastră. Fă ca fiecare parte a inimii noastre să fie domiciliul Tău. Amin, Doamne, vrem să fim una cu Tine. Vrem să-L administrăm pe Cristosul care a fost constituit în ființa noastră. Fie ca vorbirea noastră să fie plină de Cristos. Fie ca noi să învățăm să ne administrăm însăși ființa altora pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos. O, Doamne, constituie ființa noastră interioară cu Tine însuți. Spunem Amin, intră, mută-te și posedă fiecare parte a ființei noastre interioare. Vrem să vorbim ceea ce suntem. Salvează-ne să ne punem o mască atunci când slujim altora. Fă-ți domiciliul în inimile noastre un pic mai mult astăzi. Fie ca slujba noastră să fie viața noastră de zi cu zi, astfel încât Cristos să curgă în noi și să curgă din noi pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos!

Îndeplinim pe deplin slujba noastră personală, administrându-L pe Cristosul introdus în noi pentru zidirea bisericii

În Col. 4:17, Pavel îi spune lui Arhip să ia aminte de slujba pe care a primit-o de la Domnul, ca să o împlinească. Arhip a avut o slujbă și, în același principiu, noi toți avem o slujbă. Fiecare dintre noi a primit o slujbă de la Domnul. Slujba noastră, însă, nu este în folosul nostru sau pentru ca alții să ne aprecieze și să formeze un grup în jurul nostru; slujba noastră personală este administrarea Cristosului introdus în noi pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos.

Toate slujbele sunt pentru Trup. Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră pentru a expune orice element căzut și degradat din ființa noastră și să fim purificați în slujba Domnului și sfinților.

În 2 Tim. 4:5 Pavel îi cere lui Timotei să-și îndeplinească pe deplin slujba. Pentru ca Timotei să-și îndeplinească pe deplin slujba, însemna ca el să-și umple măsura slujbei sale. Fiecare dintre noi are o slujbă, o slujbă personală și trebuie să ne îndeplinim pe deplin slujba personală. Trebuie să umplem întreaga măsură a slujbei noastre. Poate că știm care este slujba noastră, dar trebuie să cunoaștem și măsura noastră.

Este ușor să funcționăm mai puțin decât ar trebui, sau să suprafuncționăm, preluând funcția altora prin funcționarea noastră mai mult decât ar trebui. Mulțumim Domnului, suntem în Trup, iar Trupul se zidește în dragoste, chiar corectând și ajustând funcția unora pentru ca toate membrele să poată funcționa în măsura lor.

Trebuie să învățăm să ne umplem măsura în funcția noastră în Trupul lui Cristos. Când Pavel le-a scris corintenilor, el nu a depășit măsura lui; știa care este măsura lui și a completat-o. Slujba denotă slujba cuvântului, care este să-L administreze pe Cristos în toate bogățiile Sale (Efeseni 3:8) atât păcătoșilor, cât și credincioșilor pentru zidirea Trupului lui Cristos (4:11-12).

Slujba noastră este să-L administrăm pe Cristos cu toate bogățiile Sale, multe dintre ele au fost aduse în ființa noastră, altora pentru producerea și zidirea bisericii. Mai ales astăzi, pentru a contracara tendința de declin în biserică (lucru profețit în 2 Tim. 4:3-4), avem nevoie disperată de o astfel de slujbă. Ceea ce avem nevoie astăzi nu sunt niște oameni talentați care vorbesc elocvent și care sunt capabili să-i miște pe alții vorbind despre Isus, care apoi și-au înființat propria denominație sau grup creștin.

Creștinismul în ansamblu este presărat cu așa-zise biserici creștine, grupuri, confesiuni, secte și tot felul de slujbe. Domnul are un singur Trup, la fel cum avem un singur Trup fizic. În trupul nostru fizic, fiecare membru are propria sa funcție și propria sa măsură, dar toate slujbele membrelor sunt pentru trup și sub conducerea capului. Când vorbim, gura ne mișcă, picioarele ne susțin, mâinile noastre se mișcă și gesticulează și multe alte membre funcționează. Gura noastră preia conducerea, dar întregul nostru trup cooperează și urmează.

La fel și astăzi, în viața de biserică, trebuie să ne îndeplinim pe deplin slujba personală prin administrarea Cristosului introdus în noi altora pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos. Trebuie să ne dăm seama că multele slujbe din Trup nu sunt separate și individuale, ci toate fac parte dintr-o slujbă corporativă, care este pentru edificarea bisericii.

Acesta este motivul pentru care astăzi nu putem accepta slujbe care construiesc o denominație. Ele pot fi destul de scripturale, pot avea fapte bune și mulți se pot alătura unei astfel de slujbe, dar noi putem accepta doar slujba Noului Testament, învățătura sănătoasă a economiei eterne a lui Dumnezeu, pentru că numai această slujbă zidește Trupul lui Cristos.

Mulțumim Domnului că astăzi suntem sub slujba Noului Testament, continuarea slujbei apostolilor. Fiecare dintre noi are o slujbă și trebuie să ne îndeplinim pe deplin slujba personală ca parte a slujbei Noului Testament pentru ca biserica în calitate de Trupul lui Cristos să fie zidită.

Doamne Isuse, vrem să ne îndeplinim pe deplin slujba personală prin administrarea Cristosului introdus în noi altora pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos. Mulțumim că ne-ai încredințat o slujbă. Mulțumim că ne-ai chemat la slujire. Tu ești sursa noastră și Tu ești viața noastră. Vrem să Te savurăm în fiecare zi. Vrem să ne împărtășim din bogățiile Tale în duh, chemând numele Tău. O, Doamne Isuse! Mulțumim pentru slujba dată nouă de Domnul, care este să-L administrăm pe Cristos altora pentru ca Trupul lui Cristos să fie zidit. Ne rugăm pentru recâștigarea funcției tuturor membrelor din Trupul lui Cristos, astfel încât cu toții să ne putem îndeplini pe deplin slujba. Vrem să-L administrăm pe Cristos în toate bogățiile Sale atât păcătoșilor, cât și credincioșilor, pentru zidirea Trupului lui Cristos. Amin, Doamne, mai ales în aceste zile când există o tendință generală de declin în biserică, fie ca toți să ne îndeplinim pe deplin slujba pentru ca biserica să fie zidită!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Fully Accomplish our Personal Ministry: Minister the Christ Wrought into us for the Body, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să fim un vas înspre onoare, un om al lui Dumnezeu deplin echipat, prin faptul de a fi întăriți în harul care este în Cristos Isus ca să îndeplinim în totalitate slujba noastră din unica slujbă a economiei lui Dumnezeu (2024 ITERO din primăvară) – săptămâna 8 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Mulți slujitori au o parte din slujba unică a noului legământ pentru Trupul lui Cristos

15/12/2024 by Credincios in Cristos 2 Comments

În ochii Domnului, există o singură slujbă – slujba unică a noului legământ, slujba Noului Testament, iar noi toți avem o parte în această slujbă, având și ducând la îndeplinire propria noastră slujbă în interiorul și ca parte a slujbei noului legământ; un singur slujbă – mulți slujitori!

Săptămâna aceasta ne aflăm în ultima săptămână din ITERO din aprilie 2024, iar subiectul pentru această săptămână este: Îndeplinește-ți bine slujba. Pavel i-a vorbit lui Timotei spunându-i să-și îndeplinească pe deplin slujba. Astăzi Domnul ne vorbește și nouă, spunându-ne să ne îndeplinim pe deplin slujba.

Fiecare credincios în Cristos are o slujbă, iar slujba noastră individuală face parte din unica slujbă noutestamentară, slujba noului legământ. S-ar putea să auzim asta și s-ar putea să fim indiferenți sau s-ar putea să ne simțim necalificați pentru slujbă.

Unii oameni, pe de altă parte, pot simți că au propria lor slujbă și de multe ori această slujbă poate să nu fie la fel cu slujba altora, așa că trebuie să facă ceva conform ceea ce cred ei că este slujba lor; rezultatul, totuși, poate fi că ei produc o slujbă care nu este pentru edificarea Trupului, ci pentru zidirea propriei lor lucrări. O, Doamne Isuse!

Trebuie să avem o înțelegere adecvată înaintea Domnului și din Cuvântul curat al Domnului cu privire la ceea ce înseamnă să împlinim sau să ne îndeplinim propria slujbă. Care este slujba noastră și care este relația dintre slujba noastră și unica slujbă noutestamentară? Avem noi aceeași slujbă ca cea a apostolului Pavel? Care este slujba noastră? Cum ne putem îndeplini slujba?

Pe măsură ce abordăm aceste întrebări și multe altele legate de slujbă cu o inimă deschisă înaintea Domnului și un duh de rugăciune pentru a fi iluminați de El prin cuvântul Său, trebuie să ne dăm seama că slujba este pentru zidirea bisericii în calitate de Trup a lui Cristos.

Lucrarea, slujba, slujba și tot ce se întâmplă în biserică au un singur scop: zidirea Trupului lui Cristos. Dacă ne îndeplinim slujba și aceasta ne îndepărtează de sfinți și nu contribuie la zidirea bisericii, trebuie să ne reconsiderăm slujba înaintea Domnului. În primul rând, trebuie să vedem că există o slujbă, care este slujba noului legământ, și apoi, trebuie să realizăm că avem o slujbă în cadrul slujbei unice a Noului Testament.

Trebuie să ne îndeplinim pe deplin slujba. Domnul ne-a măsurat o parte din slujbă pentru noi și, prin harul Său și puterea Sa de înviere, El ne perfectează astfel încât să ne putem îndeplini pe deplin slujba.

În ochii Domnului, există o singură slujbă: unica slujbă noutestamentară

Când Domnul Isus a fost pe pământ, El a fost unicul slujitor în acea epocă; Ioan Botezătorul a mers înaintea Sa și L-a anunțat, chiar L-a prezentat, dar a trebuit să plece, pentru că acum Domnul Isus era aici cu slujba Sa. După ce Domnul Isus a plecat, totuși, unde a fost slujba și cine a fost sau au fost slujitorii acelei epoci?

În Fapte 1:17-25 vedem că ucenicii erau împreună în părtășie și s-au rugat și s-au gândit la încă un frate care trebuia să ia locul lui Iuda, să ia locul acestei slujbe și apostolii de la care Iuda s-a îndepărtat pentru a merge la propriul său loc. Acest lucru este foarte interesant. După ce Domnul Isus a plecat, a existat o singură slujbă, iar ucenicii au fost toți parte din această slujbă unică; fiecare avea propria sa slujbă, dar slujba lor făcea parte din slujba unică.

În ochii Domnului, există doar o slujbă în Noul Testament. Au fost doisprezece apostoli, dar toți erau în „această slujbă” (Fapte 1:17, 25). Astăzi, printre creștini, par să existe atât de multe slujbe, chiar un supermarket de slujbe bazate pe nevoi, slujbă, doctrine și multe alte lucruri. Dar în ochii Domnului, există doar o slujbă în Noul Testament – slujba noului legământ.

Trebuie să-i cerem Domnului să ne lumineze, astfel încât să putem vedea slujba în Noul Testament așa cum o vede El. Ochii noștri trebuie să fie deschiși pentru a vedea că toți apostolii din Noul Testament fac parte din „această slujbă” și noi toți suntem, de asemenea, parte din această slujbă.

Acesta este motivul pentru care, atunci când apostolii s-au rugat pentru un înlocuitor al lui Iuda, ei I-au cerut Domnului să le arate cine a ales El să „ia locul acestei slujbe” (v. 25). În creștinismul degradat de astăzi există multe așa-zise slujbe cu și mai mulți așa-ziși slujitori și există slujitori profesioniști care sunt instruiți să facă asta și asta, să vorbească și să cânte. Dar ceea ce Domnul vrea să recâștige astăzi printre poporul Său este slujba unică, unica slujbă noutestamentară, conform celor dezvăluite în Biblie.

După cum a spus Domnul Isus de câteva ori: La început, nu a fost așa; există multe slujbe printre creștini de astăzi care duc la multe dezbinări în Trupul lui Cristos, dar la început nu a fost așa. Mai degrabă, ceea ce vedem la începutul vieții de biserică este că, deși Iuda nu a reușit să-și împlinească slujba ca parte a slujbei unice, frații s-au rugat și s-au gândit cine îi va lua locul în această slujbă.

Cuvântul slujbă se referă la slujba care aduce mărturia lui Isus (v. 8). Există doar o singură mărturie, mărturia lui Isus, iar slujba noastră face parte din unica slujbă noutestamentară de a aduce mărturia lui Isus, care este unică. Amin!

Chiar dacă apostolii erau doisprezece la număr, slujba lor a fost în mod unic una – „această slujbă”, o slujbă corporativă în principiul Trupului lui Cristos. Și această slujbă nu a fost doar a apostolilor, ci ne include și pe noi, pentru că fiecare dintre noi are o slujbă ca parte a slujbei unice a Noului Testament. Amin! Efes. 4:11-12 spune că Domnul i-a dat pe unii ca apostoli și pe alții ca prooroci și pe alții ca evangheliști și pe alții ca păstori și învățători pentru perfectarea sfinților pentru lucrarea slujbei pentru zidirea Trupului lui Cristos. Amin!

În această epocă a harului până la a doua venire a Domnului, în ochii lui Dumnezeu există o singură slujbă și există o singură lucrare a slujbei; toți avem o slujbă dată de Domnul și slujba noastră este pentru zidirea bisericii în calitate de Trup al lui Cristos.

Este bine să venim la Domnul legat de acest lucru, să luăm în considerare cu rugăciune versetele din Noul Testament care ne arată cu privire la unica slujbă noutestamentară – slujba noului legământ, și să-I cerem Domnului să ne arate care este slujba noastră în cadrul unicei slujbe.

Doamne Isuse, dezvăluie-ne pentru a vedea unica slujbă noutestamentară pentru zidirea Trupului lui Cristos. Salvează-ne de a face ceva care dăunează sau dărâmă biserica în calitate de Trupul lui Cristos. Fie ca slujba noastră să fie pentru zidirea Trupului. Amin, Doamne, vrem să vedem această slujbă! Vrem să facem toate lucrurile înaintea Domnului pentru zidirea Trupului lui Cristos, astfel încât mărturia unică a lui Isus să poată fi exprimată și manifestată pe pământ! Aleluia, Cristos i-a dat pe unii ca apostoli, profeți, evangheliști și păstori și învățători pentru perfectarea sfinților pentru lucrarea slujbei! Amin, Doamne, întoarce-ne la revelația divină din Cuvântul Tău cu privire la slujba Noului Testament. Fie ca Tu să obții mărturia lui Isus pe pământ astăzi printre noi în viața de biserică. Fă-ne să vedem că slujba noastră este în cadrul slujbei Noului Testament pentru zidirea bisericii în calitate de Trup al lui Cristos!

Fiind mulții slujitori, noi avem o parte în slujba unică a noului legământ pentru zidirea bisericii

2 Cor. 3:6 ne arată că sunt există slujitori ai noului legământ; Dumnezeu ne face suficienți ca slujitori ai noului legământ, slujitori nu ai scrisorii, ci ai Duhului, pentru că litera ucide, dar Duhul dă viață. Slujba unică a Noului Testament cuprinde toate lucrările (sau slujbele) tuturor apostolilor și tuturor sfinților, care sunt slujitorii noului legământ. Există mulți slujitori, dar o slujbă (v. 8-9).

Există slujba Duhului, care este slujba dreptății plină de glorie. În 2 Cor. 4:1 De asemenea, Pavel folosește cuvântul slujbă spunând: De aceea, având această slujbă, după cum ni s-a arătat îndurare, nu ne pierdem inima. Slavă Domnului, avem această slujbă!

Există o slujbă, slujba unică a noului legământ din Noul Testament, și cu toții avem această slujbă! Având această slujbă, nu ne pierdem inima. Amin, nu ne pierdem inima, căci avem această slujbă! Când luăm aceste versete și le citim cu rugăciune, amestecându-le cu exersarea duhului nostru de credință, suntem infuzați cu povara Domnului și cu dorința inimii Sale. Vom fi purificați în inimile noastre și conceptele noastre vor fi schimbate, pentru că ne dăm seama că, în ochii Domnului, există o slujbă unică în Noul Testament.

Primii slujitori ai noului legământ din Noul Testament au fost cei doisprezece apostoli. Această slujbă a fost slujba celor doisprezece apostoli; slujba era cine erau ei, ce spuneau ei și ceea ce lucrau și slujeau ei. Slujirea este serviciul, slujba, iar slujitorii sunt persoanele care slujesc. Au fost mulți apostoli, dar a existat o singură slujbă.

După cei doisprezece apostoli, și alții au îndeplinit această slujbă, având o parte din singura slujbă. Filip a fost ridicat de Domnul și și-a îndeplinit slujba, iar apoi Pavel și Barnaba au fost, de asemenea, ridicați de Domnul. Pavel și Sila și-au continuat slujba, iar Pavel a continuat să-și îndeplinească slujba. Deși slujitorii sunt mulți, slujba este una singură. Toți mulți slujitori aveau o singură slujbă; slujitorii sunt mulți, dar slujba este una.

Astăzi, în această epocă, suntem mulți slujitori ai noului legământ; suntem mulți, dar avem o slujbă unică a noului legământ, care este pentru zidirea bisericii. Noul Testament ne prezintă o imagine clară a slujbei Noului Testament, care este slujba, slujba, în totalitate a tuturor slujitorilor Noului Testament. Pavel a avut o slujbă, Timotei a avut o slujbă, Tit a avut o slujbă și mulți alții au avut slujba lor, dar slujba lor făcea parte din slujba noului legământ.

Fiecare dintre noi astăzi are slujba noastră – tu ai slujba ta și eu am slujba mea; slujba noastră, însă, face parte din slujba unică a noului legământ, care este pentru zidirea Trupului lui Cristos. Cu toții trebuie să fim perfectați de sfinții dăruiți, astfel încât să putem îndeplini slujba de slujbă pentru zidirea bisericii în calitate de Trup al lui Cristos.

Domnul le-a dat unora care au un dar să-i perfecteze pe sfinți; trebuie să fim sub perfecţionarea membrilor dăruiţi pentru a ne îndeplini slujba pentru zidirea bisericii (Efeseni 4:16). Când spunem că avem slujba noastră, aceasta nu înseamnă că avem aceeași măsură în slujba noastră ca și apostolul Pavel; înseamnă că avem propria noastră măsură a slujbei, dată nouă de Dumnezeu, dar participăm la aceeași slujbă ca și apostolul Pavel, pentru că aceasta este slujba unică din Noul Testament.

Să continuăm neclintiți în rugăciunea și în slujba cuvântului, având grijă de inima Domnului și fiind deplin deschiși către El și către Trup, pentru ca Domnul să aibă o cale să ne perfecteze prin Trup pentru a ne duce la îndeplinire slujba noastră, slujba noastră personală, ca parte a lucrării unice a slujbei pentru zidirea bisericii în calitate de mărturie a lui Isus.

Toți apostolii au îndeplinit aceeași slujbă pentru a aduce mărturia unică a lui Isus Cristos întrupat, înviat și înălțat, care este Domnul tuturor. Slujba noastră de astăzi este aceasta: să introducem mărturia unică a acestui minunat Isus Cristos. Pe El Îl proclamăm. Pe El Îl declarăm. Pe El noi Îl administrăm. Îl împărtășim altora. El este viața noastră și totul, El este experiența și savurarea noastră și vrem să-L administrăm altora.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne faci slujitori ai noului legământ – slujitori nu ai slovei (care ucide), ci ai Duhului (care dă viață)! Aleluia, toți suntem slujitori cu o slujbă, iar slujba noastră face parte din slujba unică a noului legământ! Amin, Doamne, dă-ne să vedem că slujba este în mod unic una și slujitorii sunt mulți, dar toată slujba slujitorilor este pentru zidirea Trupului lui Cristos! Vrem să ne îndeplinim slujba și să o îndeplinim pe deplin pentru zidirea bisericii, astfel încât să Tu să obții mărturia Ta unică pe pământ. Adu-ne înapoi la revelația unică și pură din Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la aspectul slujbei și al slujitorilor. Dorim să îndeplinim aceeași slujbă pentru a aduce mărturia unică a minunatului Domnul Isus Cristos, care este Domnul tuturor! Amin, Doamne, vrem să introducem zilnic mărturia lui Cristos întrupat, înviat și înălțat, care este Capul nostru, Domnul nostru și viața noastră și totul al nostru!