ne închinăm lui Dumnezeu

Să vedem o viziune a suveranității lui Dumnezeu și să I ne închinăm pentru suveranitatea și îndurarea Sa

25/05/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, este crucial pentru noi să vedem o viziune a suveranității lui Dumnezeu și a îndurării Sale, astfel încât să ne putem da seama că El este Cel suveran care lucrează în culise, El este Cel de-asupra tuturor lucrurilor, în toate și în spatele la toate, pentru a ne arăta îndurare și a ne face vase ale îndurării spre onoare și glorie.

Dumnezeu este suveran. Trebuie să vedem acest lucru. Săptămâna aceasta, în studiul nostru mai profund, cu o considerație plină de rugăciune despre cum să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu, venim la subiectul: Să trăim sub suveranitatea lui Dumnezeu și conform îndurării lui Dumnezeu.

Slavă Domnului pentru suveranitatea Sa. Îl lăudăm pentru suveranitatea Sa. Acest lucru nu are nicio legătură cu noi, adică nu îl putem influența sau schimba; Dumnezeu este pur și simplu suveran.

Trebuie să ne deschidem către Domnul și să-I cerem să ne arate o viziune a suveranității Sale și trebuie să trăim sub suveranitatea Sa astăzi. Vrem să vedem ce este în inima lui Dumnezeu și pur și simplu să ne supunem Lui, căci El va îndeplini ceea ce dorește, indiferent dacă vrem sau nu să cooperăm.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului zilnic, venind la El în rugăciune și în cuvântul Său, pentru ca El să ne lumineze, să ne impresioneze cu ceea ce este în inima Lui și să ne facă să vedem suveranitatea Lui în toate lucrurile.

Vrem să trăim o viață pentru zidirea bisericii ca împărăție a lui Dumnezeu. Prin îndurarea Lui suntem aici. Prin suveranitatea Lui am văzut ceva din economia Lui și suntem în viața de biserică în recâștigarea Domnului.

Nu suntem aici unde suntem doar datorită căutării noastre după Domnul și a zelului nostru pentru El; toate acestea nu înseamnă nimic – Dumnezeu este suveran. Chiar înainte de a ne naște, El ne-a ales, ne-a predestinat și, în suveranitatea Sa, El a aranjat toate lucrurile pentru noi, în jurul nostru și în noi.

Și, fie că ne place sau nu, chiar și caracterul nostru este aranjat de Dumnezeu în suveranitatea Sa și nu putem decât să-L lăudăm și să-L adorăm pentru asta. Fie ca Domnul să ne lumineze pentru a înțelege subiectul suveranității lui Dumnezeu și a îndurării Sale și fie ca noi să trăim în suveranitatea Sa și sub îndurarea Sa astăzi.

Fie ca noi să nu credem că știm că Dumnezeu este suveran și, prin urmare, să nu înțelegem ce înseamnă cu adevărat; fie ca noi să venim la Domnul, pentru ca El să ne lumineze în această privință, deschizându-ne cerurile pentru a ne arăta ce este suveranitatea lui Dumnezeu și cum putem trăi sub îndurarea Sa astăzi.

Suveranitatea lui Dumnezeu implică tronul Său, autoritatea Sa și domnia Sa absolută; fie ca Domnul să ne facă să vedem suveranitatea Sa și să trăim într-un singur duh cu Domnul astăzi.

Este crucial să vedem o viziune a suveranității lui Dumnezeu: autoritatea, puterea și poziția Sa nelimitate

Pe de o parte, trebuie să citim Biblia și să o studiem pentru a ne putea înnoi mintea și a ști ce vrea Domnul de la noi. Pe de altă parte, nu suntem aici doar pentru un fel de studiu biblic sau pentru a aduna cunoștințe scripturale; suntem aici pentru a-L vedea pe Dumnezeu și ce este El. Dumnezeu este suveran.

Trebuie să vedem o viziune a suveranității lui Dumnezeu (Daniel 4:3, 34-35; Romani 9:18-23). Suveranitatea Sa se referă la domnia Sa, iar domnia Sa este ceva ce ține de împărăția Sa; pentru ca noi să fim un popor care trăiește în realitatea împărăției lui Dumnezeu, trebuie să vedem suveranitatea lui Dumnezeu.

Suveranitatea se referă la autoritatea, puterea și poziția nelimitată a lui Dumnezeu (Apocalipsa 4:11; 5:13). Datorită voii Sale, toate lucrurile au fost și au fost create; El are autoritate, putere și poziție absolută și nelimitată în acest univers.

Nu există nimic și nimeni care să poată limita autoritatea, puterea și poziția nelimitată a lui Dumnezeu. El caută ca omul să coopereze cu El în aducerea realității împărăției; totuși, Dumnezeu este Dumnezeu, iar noi, ca oameni, trebuie să vedem o viziune a suveranității lui Dumnezeu.

Ni se poate părea că situația exterioară este atât de săracă, pustie și plină de degradare, iar noi suntem atât de slabi, fragili și plini de limitări, dar Dumnezeu este suveran. El are cea mai înaltă autoritate. El are cea mai mare putere. Dumnezeu are cea mai mare poziție în întregul univers.

Nu există alt Dumnezeu afară de Dumnezeul nostru. Isaia 45:5 spune: Eu sunt Iehova și nu este nimeni altcineva afară de Mine. În afară de Dumnezeu, nu este niciun alt Dumnezeu.

Dumnezeu are un dușman, care este foarte interesat să răstoarne autoritatea lui Dumnezeu; așa cum se vede în Isaia 14:13, Lucifer a demonstrat că intenționa să încalce suveranitatea lui Dumnezeu. El a vrut să-și înalțe tronul deasupra tronului lui Dumnezeu.

Acest rebel și uzurpator a venit cu o intenție foarte specifică – să încalce suveranitatea lui Dumnezeu și să se facă asemenea Celui Preaînalt și, făcând acest lucru, să-L doboare pe Dumnezeu și tronul Său.

Deși poate părea că Satan predomină astăzi în societatea umană, în istoria omenirii și chiar în istoria bisericii, știm cum se termină povestea: în Apocalipsa 22:3 este tronul lui Dumnezeu și al Mielului, iar Satan este aruncat în iazul de foc. Slavă Domnului!

Tronul lui Dumnezeu și al Mielului este una dintre binecuvântările de care noi, ca mântuiți ai lui Dumnezeu, vom savura pentru veșnicie! Nu vom mai suferi niciun blestem: tronul va fi partea noastră eternă.

Astăzi trebuie să vedem o viziune a suveranității lui Dumnezeu și trebuie să ne dăm seama că suveranitatea lui Dumnezeu domnește peste tot. Astăzi, situația dintre oameni și dintre națiuni este plină de confuzie, calamități și probleme, deoarece omul refuză să recunoască tronul lui Dumnezeu.

Fie ca noi să vedem clar că Dumnezeu este suveran, are un tron și este interesat să obțină un popor care să-L onoreze ca Om pe tron. Cum putem aplica suveranitatea lui Dumnezeu la situația noastră?

Nu doar atunci când ne pierdem locul de muncă putem vedea suveranitatea lui Dumnezeu sau când trecem prin situații dificile trebuie să o recunoaștem. Da, Dumnezeu este suveran atunci când ni se întâmplă ceva bun sau ceva dificil, dar aceasta poate fi o înțelegere superficială a suveranității lui Dumnezeu.

Când suntem persecutați, Dumnezeu este suveran. În toate lucrurile, Dumnezeu este suveran. Trebuie să ne rugăm pentru a avea o viziune a suveranității lui Dumnezeu. Fiind Cel Suveran, Dumnezeu este mai presus de orice, în spatele oricărui lucru și în orice lucru (1 Împ. 22:19).

El are capacitatea deplină de a îndeplini ceea ce vrea, conform dorinței inimii Sale și conform economiei Sale veșnice (Daniel 4:34-35; Efeseni 1:4-5, 9-11).

În Daniel 4 vedem că regele Babilonului a învățat pe calea cea grea să vadă stăpânirea cerurilor de către Dumnezeul cerurilor. Satan era acolo, căci Nebucadnețar voia să-și înalțe tronul și era mândru de ceea ce realizase.

Aceasta a făcut chiar și după ce a fost avertizat de Dumnezeu, printr-un vis, că Dumnezeu este Cel Preaînalt și că El dă împărăția cui vrea El, dacă se smerește. Dar dacă nu se smerește, Dumnezeu îl va izgoni din mijlocul oamenilor ca să mănânce cu fiarele câmpului și acolo va locui, până când va cunoaște că Cel Preaînalt este Domnitorul împărăției oamenilor și o dă cui vrea El.

Chiar dacă Nebucadnețar a avut acest vis și a fost avertizat de Dumnezeu, el nu s-a smerit, ci mai degrabă s-a mândru de ceea ce avea și de ceea ce realizase, așa că Domnul a avut o modalitate de a-l smeri. S-a uitat la tot ce avea și s-a mândru, gândindu-se că datorită puterii sale și pentru gloria și măreția sa a făcut toate acestea.

Așadar, a fost izgonit pentru o perioadă de timp, până când, așa cum spune Daniel 4:33-35, a binecuvântat pe Cel Preaînalt, lăudând și cinstind pe Cel veșnic viu, căci stăpânirea Lui este o stăpânire eternă. El face după voia Lui în oștirea cerurilor și printre locuitorii pământului și nu este nimeni care să-I spună: Ce faci?

Dumnezeu este suveran. Fie ca noi să vedem o viziune a suveranității lui Dumnezeu. Fie ca noi să ne deschidem Lui și să fim sinceri cu El.

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție! Dă-ne să vedem o viziune a suveranității lui Dumnezeu. Fie ca noi să ne dăm seama că Dumnezeu este suveran nu numai în lucrurile bune care se întâmplă în viața noastră, ci și mai mult, El este suveran în suferințele pe care le avem, în persecuția pe care o îndurăm și în lucrurile dificile prin care trecem. O, Doamne, fie ca noi să vedem o viziune a suveranității Tale. Fie ca noi să ne dăm seama că Dumnezeu este Cel Preaînalt, Cel veșnic viu, iar stăpânirea Lui este o stăpânire eternă! Fie ca noi să vedem clar că Dumnezeu face tot ce voiește atât în cer, cât și pe pământ, și că noi nu-I putem spune: Ce faci? Amin, Doamne Isuse, fie ca noi să ne dăm seama că Dumnezeu are putere, autoritate și poziție nelimitate și că El face toate lucrurile după sfatul voinței Sale. Spunem Amin voinței Tale. Ne alăturăm Ție, Doamne, și ne smerim înaintea Ta. Noi nu suntem nimic, dar Tu ești suveran. Din suveranitatea Ta suntem aici, ajungând să cunoaștem ce ești și ce faci. Ne închinăm Ție și Te lăudăm pentru suveranitatea Ta!

Dumnezeu este Olarul, iar noi suntem lutul: El este Suveran și I ne închinăm și-L lăudăm pentru suveranitatea și îndurarea Sa!

În Noul Testament, există o porțiune din Romani 9:19-23 în care Pavel vorbește despre suveranitatea lui Dumnezeu. Cine se poate împotrivi lui Dumnezeu și voinței Sale? Mai degrabă, cine suntem noi, cei care Îi răspundem lui Dumnezeu?

Oare lucrul turnat îi va spune celui ce l-a turnat: „De ce m-ai făcut așa?” Extraordinar. Trebuie să ne dăm seama cine suntem: nu suntem suverani, ci mai degrabă suntem creaturi ale lui Dumnezeu, iar El este Creatorul nostru (Isaia 42:5).

Da, suntem credincioși în Cristos, care au viața lui Dumnezeu în ei și suntem vase ale îndurării spre onoare și glorie; totuși, în același timp, suntem sub suveranitatea lui Dumnezeu, iar El este suveran peste toate lucrurile.

Fiind creaturi ale lui Dumnezeu, nu ar trebui să ne împotrivim scopului Său și nici nu ar trebui să-I răspundem înapoi Lui, Creatorului (Romani 9:20).

O bună ilustrare a acestui lucru este povestea lui Iosif din cartea Genezei; el a fost o persoană care a învățat să trăiască sub suveranitatea lui Dumnezeu. Nu s-a certat niciodată cu Dumnezeu, nu s-a răzvrătit niciodată împotriva lui Dumnezeu și nici nu și-a exprimat frustrarea sau nemulțumirea față de situația teribilă în care se afla fără niciun motiv sau vină proprie.

Atât necredincioșii, cât și credincioșii de astăzi, însă, se ceartă cu Dumnezeu cu privire la lucrurile care li se întâmplă, la situația lor, la oamenii din jurul lor etc. Ei Îl cer lui Dumnezeu să repare sau să schimbe cutare persoană și, din cauza nemulțumirii și disatisfacției lor față de suveranitatea lui Dumnezeu, pot divorța, se pot muta în altă parte și iau unele decizii destul de ciudate.

Sămânța pentru versetul din Romani 8:28 este povestea lui Iosif din Vechiul Testament. Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce Îl iubesc pe Dumnezeu; Iosif a fost un iubitor de Dumnezeu și toate lucrurile – indiferent cât de negative erau, au lucrat împreună spre binele lui, pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu (Geneza 50:20).

De multe ori ne putem încuraja unii pe alții cu Romani 8:29 și s-ar putea să nu înțelegem de ce se întâmplă lucrurile, dar știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce Îl iubesc pe Dumnezeu.

De ce li se întâmplă lucruri rele oamenilor buni? De ce este soțul/soția unui frate sau a unei surori bune atât de rău sau de supărător/supărătoare cu ei? De ce sunt copiii unor sfinți buni atât de supărători și obraznici? De ce ne dă șeful nostru bătăi de cap, când ne facem treaba cât putem de bine?

Chiar dacă putem explica de ce se întâmplă aceste lucruri într-o anumită măsură, trebuie să înțelegem faptul că Dumnezeu este suveran. Ca Dumnezeu, El face ce vrea El să facă. El este Olarul, iar noi suntem lutul.

Iosif a fost unul dintre cei care au rămas sub mâna suverană a lui Dumnezeu și nu a inițiat nimic și nici nu a încercat să scape de situația în care se afla.

În relațiile sale cu frații săi, cu faraonul, cu egiptenii și chiar cu propriul său tată, s-a abținut, a rămas sub suveranitatea lui Dumnezeu și a recunoscut că, chiar dacă alții i-au făcut lucruri rele, Dumnezeu a întors totul în bine. El a înțeles că Dumnezeu este suveran.

Fie ca noi să ne menținem sub suveranitatea lui Dumnezeu tot timpul. Fie ca noi să ne dăm seama că viața noastră de zi cu zi, situația noastră și toate lucrurile din jurul nostru și chiar din noi sunt sub suveranitatea lui Dumnezeu.

Dumnezeu este pe tron. Fiind lutul, noi nu avem autoritatea de a face nimic; Dumnezeu este Olarul și El ne-a făcut așa cum a vrut El să ne facă, El ne-a ales și El face lucruri în noi și în jurul nostru.

Dumnezeu este Olarul și noi suntem lutul în mâna Lui; Dumnezeu, Olarul, este suveran (Ieremia 18:1-6). El decide care vas este făcut spre onoare și care este făcut spre necinste.

Dacă nu suntem dispuși să recunoaștem suveranitatea lui Dumnezeu, dacă nu vedem o viziune a suveranității lui Dumnezeu, vom trăi într-o stare de frustrare, nefericire și nemulțumire.

Ne putem dori ca lucrurile să fie diferite, să avem o familie diferită, un loc de muncă diferit, o casă diferită, oricare ar fi cazul. Ne putem dori iarba mai verde de cealaltă parte a gardului.

Dar dacă ne dăm seama că Dumnezeu este suveran, vom obține cu adevărat beneficiul lui Dumnezeu Însuși. Dumnezeu l-a ales pe Iacov, dar l-a respins pe Esau, chiar dacă noi nu l-am ales pe Iacov, ci pe Esau; Dumnezeu este suveran.

Indiferent de situația noastră, oricare ar fi circumstanțele noastre și condiția vieții noastre umane și în viața de biserică, Dumnezeu este totuși suveran. Trebuie să învățăm să ne unim cu El, astfel încât să putem fi una cu El, pentru ca El să poată face în noi ceea ce vrea El să facă.

El vrea să aducă împărăția; acest lucru se face în felul Lui, la timpul Lui și conform suveranității Sale, iar noi ne unim cu El. Ca Olar, Dumnezeul nostru are dreptul absolut asupra noastră; în ceea ce ne privește, El are dreptul să facă orice dorește (Isaia 29:16; 64:8).

Fie ca noi să vedem o viziune a suveranității lui Dumnezeu și să-L lăudăm pur și simplu pentru suveranitatea Lui și să I ne închinăm pentru îndurarea Sa!

Doamne, ne închinăm Ție pentru suveranitatea Ta! Te lăudăm pentru îndurarea Ta! Îți mulțumim și Te lăudăm că ne-ai ales. Te slăvim pentru tot aranjamentul Tău suveran în viața noastră. O, Doamne, chiar dacă s-ar putea să nu ne placă situația în care ne aflăm sau problemele care ne ies în cale, totuși Te slăvim pentru suveranitatea Ta. Credem că Tu ești suveran. Credem că Tu aranjezi toate lucrurile din viața noastră și din situația noastră astfel încât toate lucrurile, problemele, persoanele și situațiile să lucreze împreună spre binele nostru, căci Te iubim! Amin, Doamne, Te iubim! Chiar dacă s-ar putea să nu înțelegem de ce ni se întâmplă una sau alta, totuși Te iubim! Chiar dacă s-ar putea să nu ne placă suferința, problemele și dificultățile din viața noastră de familie, din viața profesională și din viața de biserică, totuși Te slăvim pentru suveranitatea Ta. Credem că Tu ești Olarul nostru și noi suntem pur și simplu lutul; Tu ai dreptul absolut asupra noastră. O, Doamne, ne unim cu Tine pentru a fi una cu Tine pentru împlinirea scopului Tău, încrezându-ne pe deplin în Tine și crezând că Tu ești suveran!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, See a Vision of God’s Sovereignty and Worship Him for His Sovereignty and Mercy, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 5 (Să trăim sub suveranitatea lui Dumnezeu și conform îndurării lui Dumnezeu) ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Trăim în duh rugându-ne continuu pentru a avea duhul nostru ca guvernarea noastră centrală

29/10/2024 by Credincios in Cristos 2 Comments

Punctul strategic și central al economiei lui Dumnezeu este Duhul divin care locuiește în duhul nostru uman și cele două duhuri s-au contopit ca un singur duh; duhul nostru ar trebui să fie guvernarea centrală și partea cea mai proeminentă a ființei noastre, și putem trăi în duhul nostru prin rugăciune continuă, veghind și rugându-ne să trăim și să facem toate lucrurile în duh. Amin!

Daniel era o persoană în duhul său; avea un duh excelent, avea grijă de duhul său și nu permitea ca ceva să interfereze cu timpul petrecut cu Domnul în duh. A fi un om spiritual, un om care trăiește în duhul său, nu este ceva individualist; dacă suntem oameni spirituali autentici, facem totul în Trup, prin Trup și pentru Trup. Trebuie să ne dăm seama că duhul nostru este cheia pentru a descuia tot ceea ce este Dumnezeu și a savura tot ceea ce El este, are și a făcut în noi și pentru noi.

Dumnezeu ne-a creat după chipul Său și conform asemănării Sale și El a pus în noi un duh omenesc; El a suflat suflarea vieții în nările omului și omul a devenit un suflet viu. Omul a fost creat foarte diferit de animale, pentru că omul are un duh uman. Animalele au trupul din carne și oase și au și un suflet, care este destul de mic; cu toate acestea, ei nu au duh. Numai omul are un duh, pentru că numai omul poate să I se închine lui Dumnezeu, să-L contacteze și să ia parte din ceea ce este Dumnezeu prin intermediul duhului său.

Datorită căderii omului, duhul omului a devenit mortificat, amorțit, pentru că a fost suprimat și doborât, neavând nicio funcție. De multe ori astăzi oamenii fac tot felul de lucruri, ceea ce ne face să ne întrebăm dacă au un duh. Chiar și în viața de biserică, unii sfinți care nu își exersează duhul, se comportă într-un fel ca și când nu ar avea duh. Ei nu-și țin duhul într-un mod adecvat, nu le deranjează duhul lor și nu le pasă de duhul lor; prin urmare, ei se comportă și trăiesc la fel ca oamenii din lume, deși sunt în biserică. O, Doamne Isuse!

Mulțumim Domnului pentru recâștigarea lui Dumnezeu în mântuirea Sa; când am fost mântuiți, duhul nostru a fost regenerat, rezidit și întărit cu Duhul însuflețitor al lui Dumnezeu, un Duh care a fost intensificat de șapte ori! Duhul nostru este acum locuința lui Dumnezeu, iar Dumnezeul Triunic în Cristos, așa cum este Duhul în duhul nostru, pentru a fi tovarășul nostru, viața noastră și sursa noastră de viață.

Atâta timp cât ne întoarcem la duhul nostru, trăim în duhul nostru și suntem în duhul nostru, suntem una cu Dumnezeu, ne împărtășim din bogățiile lui Dumnezeu și împlinim scopul lui Dumnezeu pentru Dumnezeu. Secretul este duhul nostru. Trebuie să ne discernem duhul de sufletul nostru și trebuie să învățăm să ne exersăm duhul și să trăim în duhul nostru.

Guvernarea centrală a ființei noastre ar trebui să fie duhul nostru; trebuie să trăim în duh, rugându-ne continuu

Punctul strategic economiei lui Dumnezeu este duhul nostru. Cheia pentru a-L savura pe Dumnezeu, a ne închina lui Dumnezeu și a ne împărtăși din ceea ce este Dumnezeu pentru noi este duhul nostru. Prin urmare, guvernarea centrală a ființei noastre ar trebui să fie duhul nostru, pentru că un om care este condus și controlat de duhul său este un om spiritual (1 Cor. 2:14-15; 3:1; 14:32; 2 Cor. 2:12-15; 1 Pet. 3:10).

Daniel în Vechiul Testament era un om care era condus de duhul său. El a ajuns foarte sus în rândurile guvernamentale, alături de împărat, și a fost un om strălucit; totuși, ceea ce ieșea in evidență la el a fost duhul lui excelent. El avea o minte excelentă și un super intelect, dar cea mai excelentă parte a ființei sale era duhul său.

Când l-au văzut alții, au văzut că acest om avea un duh excelent. Ceilalți din jurul lui erau geloși pe el și voiau să facă ceva pentru a-l ucide, dar singurul lucru pe care l-au putut găsi era timpul lui de rugăciune înaintea Dumnezeului său. Daniel și-a exersat duhul în mod regulat și și-a construit un obicei de a-și exersa duhul.

Astăzi trebuie să fim oameni spirituali, cei care au duhul ca guvernarea centrală al ființei lor. Zi de zi trebuie să veghem și să ne rugăm, pentru a putea trăi în duh, având grijă de simțul vieții din duhul nostru (Romani 8:6). Când ne rugăm continuu, suntem păstrați în duhul nostru. Fie ca noi să realizăm că Duhul lui Dumnezeu de astăzi – Duhul atotinclusiv al Dumnezeului Triunic – locuiește în duhul nostru uman regenerat și lucrează în duhul nostru.

Duhul lui Dumnezeu și duhul nostru au fost contopite împreună și există, trăiesc și lucrează împreună ca un singur duh contopit. Acum trebuie să trăim în duhul nostru și să umblăm conform duhului nostru; aceasta poate fi considerată ca fiind sarcina finalizată din Scripturi pentru credincioși. Fie ca să ne îngrijim de duhul nostru. Fie ca noi, oamenii spirituali, care discernem toate lucrurile (1 Cor. 2:15) fiind în duhul nostru.

Guvernarea centrală al ființei noastre ar trebui să fie duhul nostru. Putem spune că duhul nostru este guvernarea centrală al ființei noastre, dar în realitate, altceva ne guvernează. Când venim împreună cu sfinții și ne rugăm împreună, suntem în duhul nostru, iar Domnul, ca Duh, are un mod de a trăi în noi, de a vorbi prin noi și de a controla diferitele părți ale ființei noastre. Dar cum rămâne cu timpul de rugăciune cu sfinții?

Care este guvernarea centrală al ființei noastre atunci când suntem cu soțul nostru și cu copiii noștri? Când suntem la serviciu, care este guvernarea noastră centrală? Unii oameni sunt guvernați de opiniile lor; sunt foarte vocali și au ceva de spus despre orice lucru. Alți oameni, în special cei mai în vârstă, s-ar putea să nu-și manifeste atât de ușor opiniile; ei sunt gentili și plăcuți în exterior, dar în interior sunt nemulțumiți și opinionați.

Ei pot agrea cu cei din jur pentru o perioadă, dar în cele din urmă, guvernarea lor centrală se va manifesta – nemulțumirea lor și faptul că nu sunt disponibili va fi clar manifestat. Unii sfinți se grăbesc să ia măsuri; sunt oameni de acțiune, care nu dau nicio atenție duhului lor. Ei văd o nevoie, iau o decizie, iau măsuri și duc la îndeplinire lucrurile, cu atât mai repede, cu atât mai bine. O, Doamne!

Unele surori sunt guvernate de emoțiile lor; ele găsesc că le place să se roage și să-L savureze pe Domnul împreună cu ceilalți, dar atunci când emoțiile le sunt atinse și se supără, simt că trebuie să-și manifeste emoțiile. Mai târziu se pot pocăi, dar emoțiile lor sunt guvernarea lor centrală. O, Doamne!

De atâtea ori se pare că doar în timpul nostru personal cu Domnul și în timpul nostru corporativ de părtășie și rugăciune cu sfinții avem duhul nostru ca fiind guvernarea centrală. Se pare că, de îndată ce întâlnirea sau timpul nostru cu Domnul se termină, „ne concediem duhul” și ne îngrijim singuri de lucruri, neavând nevoie de Domnul în duhul nostru. O, Doamne Isuse!

Domnul Isus este instalat în noi ca Duh, electricitatea divină și cerească, dar refuzăm să pornim întrerupătorul, așa că El nu poate opera în ființa noastră. Fie ca noi să învățăm să ne întoarcem la duhul nostru din nou și din nou, având o rugăciune continuă. Fie ca să ne exersăm duhul tot timpul, nu doar la întâlniri, ci chiar și pe tot parcursul zilei, astfel încât guvernarea centrală al ființei noastre să fie duhul nostru contopit.

Când ne îngrijim de duhul nostru și trăim în duhul nostru, Domnul va avea o cale de a ne controla ființa interioară. Când ne întoarcem la duhul nostru și trăim în duhul nostru, nu vom fi atât de rapizi să ne rostim opiniile și nu vom vorbi ușor. Când suntem în duhul nostru și duhul nostru este guvernarea noastră centrală, mândria noastră va fi suprimată și vom simți o reținere în ființa noastră; chiar și în cele mai mici lucruri pe care le facem, vom fi constrânși de Domnul din noi.

Când nu suntem în duhul nostru, ne simțim liberi să facem și să spunem după bunul nostru plac; totuși, prezența Domnului nu este cu noi. Unii au fost chiar abandonați de Domnul în deșertăciunea minții lor, fiind atât de sălbatici în nesocotirea duhului lor (Rom. 1:28).

Fie ca noi să fim cei care ne întoarcem la duhul nostru și ne rugăm neîncetat să-L contactăm și să depindem de El, având duhul nostru ca guvernarea centrală în viața noastră de zi cu zi. Când facem asta, Domnul va avea o cale de a trăi în noi, de a ne guverna ființa și de a fi exprimat prin noi.

Doamne Isuse, vrem să ne întoarcem către Tine în duhul nostru. Vrem să ne luăm duhul ca fiind guvernarea centrală în întreaga noastră ființă și în viața noastră de zi cu zi. Amin, Doamne, fie ca partea cea mai proeminentă a ființei noastre să fie duhul nostru. Fie ca noi să fim conduși și controlați de duhul nostru, astfel încât să fim oameni spirituali. Venim la Tine din nou și din nou, Doamne, să Te contactăm, să Te atingem și să verificăm cu Tine legat de toate lucrurile. Avem nevoie de Tine, Doamne. Depindem de Tine. Ne exersăm să trăim un singur duh cu Tine. Salvează-ne de a fi conduși de emoțiile noastre, de temperamentul nostru rapid sau de opiniile noastre. Îți deschidem fiecare cameră interioară a inimii noastre; curgi în noi, adaugă-Te la ființa noastră și ai calea Ta să ne guvernezi și să ne conduci în interior. Amin, Doamne, vrem să lăsăm ca duhul nostru să fie guvernul nostru central. Păstrează-ne într-un duh de rugăciune, veghind și rugându-ne mereu, ca să putem trăi una cu Tine în fiecare detaliu al vieții noastre de zi cu zi. Amin, Doamne, vrem să fim astăzi în duhul nostru, astfel încât gândurile noastre să fie restricționate, opiniile noastre să nu fie rostite și mândria noastră să fie lovită. Ține-ne pe calea îngustă și pe cărarea restrânsă de a trăi în duhul nostru și de a avea duhul nostru ca guvernarea noastră centrală!

Punctul strategic și central al economiei lui Dumnezeu este duhul nostru contopit: Duhul divin care locuiește în duhul nostru uman pentru a fi contopit ca unul singur

Potrivit revelației divine din Biblie, în special în Noul Testament, punctul strategic și central al economiei lui Dumnezeu este Duhul divin care locuiește în duhul nostru uman și cele două s-au contopit ca un singur duh, duhul contopit (vezi Ioan 3:6; 4:24; 2 Cor. 4:17). Dumnezeu ne-a creat strategic într-un mod special cu un organ special, duhul nostru, pentru ca noi să-L contactăm pe Dumnezeu, să-L primim pe Dumnezeu, să I ne închinăm lui Dumnezeu și să fim una cu Dumnezeu.

Punctul strategic și crucial al economiei lui Dumnezeu este duhul nostru contopit – Dumnezeu ca Duh care vine în duhul nostru pentru a locui în duhul nostru, a Se contopi cu noi ca un singur duh și pentru a fi una cu noi în duh. Duhul Însuși mărturisește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu (Romani 8:16). Ne putem închina lui Dumnezeu ca Duh în duhul nostru, pentru că avem un duh în care și prin care Îl putem contacta pe Dumnezeu, Îl primim pe Dumnezeu și ne închinăm lui Dumnezeu (Ioan 4:24).

Am fost născuți din Dumnezeu ca Duh pentru a fi un duh; în duhul nostru, suntem una cu Domnul ca un singur duh (Ioan 3:6; 1 Cor. 6:17). Cel mai bun mod de a împlini economia lui Dumnezeu este ca noi să trăim și să facem totul conform Duhului, exersându-ne duhul (Iov 10:13; Efeseni 3:9; Rom. 8:4; Gal. 5:25). Duhul nostru trebuie să fie guvernarea centrală al ființei noastre și trebuie să trăim și să facem totul în duhul și conform duhului, exersându-ne duhul.

Când ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul, vom avea conducerea interioară, ungerea și guvernarea de la Domnul pentru ca noi să facem ceea ce trebuie să facem conform Lui. Nu putem niciodată să ne spunem că nu mai avem nevoie să ne exersăm duhul pentru a fi conduși de Duhul în duhul nostru. Calea prin care putem îndeplini economia lui Dumnezeu este să ne exersăm duhul. Ne exersăm duhul, ne respingem gândirea umană și ne îngrijim și respectăm viața Trupului.

Când suntem în duh, când suntem în duhul nostru contopit, suntem eliberați de sine, eliberați de neprihănirea de sine, gloria de sine și conștiența de sine. Sinele este dat automat deoparte atunci când suntem în duhul nostru. De multe ori suntem conștienți de noi înșine; ne pasă atât de mult de sine, suntem introspectivi și vrem să ne îmbunătățim. Dar când ne exersăm duhul, suntem eliberați de orice conștiență de sine și suntem eliberați de sine.

Modul de a renega sinele nu este să încercăm să-l punem deoparte și să nu trăim în sine, ci să ne exersăm duhul și să trăim în duhul contopit. Ori de câte ori ne întoarcem la duhul nostru și ne exersăm duhul, atingem Trupul lui Cristos, pentru că Trupul este în duhul nostru (Efeseni 1:17; 2:22; 3:5, 16; 4:23; 5:18; 6:18). Duhul nostru uman este crucial în împlinirea economiei lui Dumnezeu; când ne exersăm duhul și rămânem în duhul nostru, atingem Trupul lui Cristos, pentru că Trupul este în duhul nostru.

Duhul nostru este locuința lui Dumnezeu, iar biserica este, de asemenea, locuința lui Dumnezeu; Locul unde Dumnezeu locuiește este duhul nostru și biserica, iar când suntem în duhul nostru, suntem în biserică în calitate de Trupul lui Cristos. Când suntem în duhul nostru, biruim lumea, nu putem păcătui, cel rău nu ne poate atinge și suntem păziți de idoli (1 Ioan 5:4, 18-19, 21; Ioan 14:30).

Ceea ce este născut de Dumnezeu în noi este duhul nostru; duhul nostru învinge lumea. Când suntem în duhul nostru, biruim lumea. Când suntem în duhul nostru, cel rău nu ne poate atinge. duhul nostru trebuie să fie guvernarea centrală în ființa noastră. Când suntem în duhul contopit, vrăjmașul nu are o cale în noi, căci Domnul din duhul nostru învinge pe vrăjmaș și în El vrăjmașul nu are nimic. Fie ca noi să rămânem în duhul nostru astăzi și să facem toate lucrurile în duhul nostru. Fie ca astăzi să fim una cu Domnul în duhul nostru.

Doamne Isuse, arată-ne că punctul strategic și crucial al economiei lui Dumnezeu este Duhul divin care locuiește în duhul nostru uman! Amin, Doamne, impresionează-ne cu faptul că punctul strategic al economiei Tale este duhul contopit – Duhul divin contopit cu duhul nostru. Ne exersăm duhul pentru a Te contacta. Ne exersăm să ne fixăm mintea asupra duhului nostru. Amin, Doamne, vrem să trăim și să facem totul conform Duhului, exersându-ne duhul. Aleluia, suntem uniți cu Domnul ca un singur duh și putem trăi, face lucruri și acționa în duhul nostru, acolo unde Domnul locuiește ca Duh! Amin, Doamne, ne întoarcem către duhul nostru și ne exersăm duhul să Te atingem și, de asemenea, să cunoaștem Trupul lui Cristos. Te lăudăm pentru duhul nostru contopit. Vrem să ne îngrijim de duhul nostru și să fim în duhul nostru. Amin, Doamne în duhul nostru biruim lumea și nu putem păcătui, căci duhul nostru îl biruie pe cel rău și duhul nostru nu poate păcătui! Vrem să fim în duhul nostru, căci în duhul nostru cel rău nu ne poate atinge și suntem păziți de idoli!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Live in Spirit by Praying Continually to have our Spirit as our Central Government, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să fim un vas înspre onoare, un om al lui Dumnezeu deplin echipat, prin faptul de a fi întăriți în harul care este în Cristos Isus ca să îndeplinim în totalitate slujba noastră din unica slujbă a economiei lui Dumnezeu (2024 ITERO din primăvară) – săptămâna 1 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Ne ostenim zilnic asupra lui Cristos pentru a avea mâinile pline de Cristos pentru a I-L oferi lui Dumnezeu

17/09/2024 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Trebuie să vedem cum să trăim o viață în ochii lui Dumnezeu care să ne permită să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv reprezentat de țara bună; trebuie să trăim o viață de osteneală asupra lui Cristos zilnic pentru a obține un produs bogat al lui Cristos și pentru a avea mâinile pline de Cristos atunci când venim la adunări pentru a ne închina Domnului. Amin!

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să realizăm că Cristos ne-a fost alocat să fie porțiunea noastră și că putem și trebuie să-L savurăm ca fiind persoana această bogată, atotinclusivă, zi de zi, în viața noastră de zi cu zi.

Nu ar trebui să rămânem prunci, prunci în Cristos, așa cum au fost corintenii – așa cum vedem în 1 Corinteni.

Mai degrabă, trebuie să mergem mai deporțiune cu Domnul, să-L savurăm pe El și să-L experimentăm și să ne împărtășim zilnic cu El ca har, până când suntem persoane în duh, cei care trăiesc un singur duh cu Domnul.

Țara bună este Cristosul atotinclusiv ca Duh cu duhul nostru, iar harul Domnului Isus Cristos este cu duhul nostru. Duhul cu duhul nostru de astăzi este un Duh atotinclusiv, cu o provizie bogată și bogată, iar acest Duh ni-L împarte pe Dumnezeu ca har nouă tot timpul.

Viața noastră creștină ar trebui să fie o viață în har și prin har.

Harul nu este doar ceva pe care Dumnezeu îl face pentru noi sau o favoare nemeritată pe care El ne-o dă.

Harul este Dumnezeu în Cristos ca Duhul care vine la noi pentru a fi viața noastră, sursa noastră de viață și totul pe măsură ce Îl savurăm și Îl experimentăm.

Țara cea bună, așadar, este acest har al Domnului cu duhul nostru.

Ori de câte ori ne întoarcem la duhul nostru și ne bucurăm de bogățiile lui Cristos ca har, trăim în țara bună, ne ostenim asupra țării bune și producem ceva din Cristos pentru închinarea noastră la Dumnezeu în adunările bisericii.

Calea ca noi să-L câștigăm pe Cristosul atotinclusiv este prin har, pentru că harul este țara bună.

Fie ca să aplicăm toată sârguința pentru a savura țara bună prin har și ca har prin exersarea duhului nostru zi de zi!

Fie ca noi să învățăm să ne ostenim asupra țării bune luând har, savurându-L pe Domnul pentru a fi plini de El, ca să putem câștiga mai mult din Cristos!

Când a venit Cristos, a venit harul; înaintea ca să vină, legea a fost dată prin Moise, dar când a venit Cristos, a venit harul.

Harul este o persoană; harul este persoana minunată, dragă și iubitoare a lui Isus Cristos care vine la noi ca întrupare a lui Dumnezeu pentru a fi Duhul de care să ne bucurăm, să ne împărtășim și cu care să fim plini, astfel încât să putem trăi o viață prin har.

Amin, să facem toate lucrurile prin harul lui Dumnezeu și să fim ceea ce suntem prin har, nu prin eforturile sau strădaniile noastre.

Trăind o viață de osteneală asupra lui Cristos zilnic pentru a-L savura în mod colectiv în biserică

Îi mulțumim și dăm lăude Domnului că El ne-a mântuit din lume și ne-a adus să-L savurăm pe Sine ca realitate a țării bune.

Dumnezeu Tatăl ne-a calificat prin răscumpărarea lui Cristos, Dumnezeu Fiul, și prin sfințirea Duhului, pentru o porțiune a Cristosului atotinclusiv ca porțiune alocată tuturor sfinților (Col. 1:12).

Îi mulțumim Tatălui pentru că ne-a calificat să ne împărtășim din bogățiile acestui Cristos atotinclusiv. Trebuie să vedem cum să trăim o viață în ochii lui Dumnezeu care să ne permită să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv, reprezentat de țara bună.

Acum că L-am primit pe Cristos, trebuie să umblăm în El, fiind înrădăcinați și zidiți în El.

Zi de zi trebuie să trăim o viață de osteneală asupra lui Cristos, o viață de a-L savura pe Cristos personal, astfel încât să-L putem savura împreună, în mod colectiv, pentru zidirea Trupului lui Cristos ca templu, casă, Dumnezeul celui viu (1 Cor. 3:16; 1 Tim. 3:15).

Trebuie să realizăm că, indiferent ce facem și unde ne aflăm, adevărata noastră afacere și adevărata noastră slujbă este Cristos; ne ostenim zilnic asupra lui Cristos.

S-ar putea să fim studenți care merg la universitate și care studiază cu sârguință pentru a obține cele mai bune note; totuși, adevărata noastră sarcină este să ne ostenim asupra lui Cristos.

S-ar putea să fim o mamă care rămâne acasă, care are grijă de multe lucruri prin casă și ne asigură că familia este îngrijită și bine hrănită, dar adevărata noastră activitate este Cristos, pentru că ne ostenim zilnic asupra lui Cristos.

S-ar putea să lucrăm la birou, să ne ocupăm de afaceri și să ne asigurăm că lucrurile merg bine, dar adevărata noastră activitate este să-L savurăm pe Domnul și să-L experimentăm în orice situație.

Tot timpul trebuie să ne dăm seama că suntem aici pentru a-L savura pe Cristos și a-L experimenta pe El, astfel încât să-L putem câștiga.

Viața noastră după ce am intrat în Cristosul atotinclusiv ca țară bună este o viață de osteneală asupra lui Cristos ca țară bună.

Cristos este acum industria noastră și ne ostenim zilnic asupra lui Cristos pentru a-L produce în producție de masă.

Nu lucrăm pentru compania care ne-a angajat, ci pentru „Cristos încorporat”, iar afacerea noastră unică zilnică este să-L producem pe Cristos. Îl creștem pe Cristos, Îl producem pe Cristos și Îl recoltăm pe Cristos.

Lucrăm zilnic într-un mod sârguincios la ferma lui Cristos pentru a ne osteni asupra lui Cristos și pentru a-L produce pe Cristos.

Munca noastră, însă, nu este munca noastră grea cu multă luptă, ci o odihnă, pentru că osteneala noastră asupra lui Cristos este o odihnă pentru noi.

Voia lui Dumnezeu pentru noi este să-L savurăm pe Cristos (Evrei 10:5-10; 1 Cor. 1:9); prin urmare, trebuie să căutăm să-L savurăm pe Cristos și să-L experimentăm în orice situație (Fil. 3:7-14).

Apostolul Pavel s-a ostenit asupra Cristosului bogat, atotinclusiv, chiar și atunci când era înaintat în vârstă și matur în Domnul.

El a uitat întotdeauna lucrurile care erau în urmă și s-a întins înainte pentru a se bucura de Cristos într-un mod nou, proaspăt, viu și bogat, pentru că dorea să fie găsit în El și socotea ca toate lucrurile să fie pierdere din cauza Lui. Amin!

Asta ar trebui să facem cu toții astăzi.

Trebuie să ne trezim puțin mai devreme în fiecare dimineață pentru a-L contacta pe Domnul și a lucra la pământul inimii noastre.

Trebuie să chemăm numele Domnului pe tot parcursul zilei pentru a uda plantele și trebuie să ne deschidem către Domnul din nou și din nou pentru a primi strălucirea Lui, astfel încât să putem crește.

Trebuie să fim sârguincioși ne ostenim asupra lui Cristos pentru a produce bogățiile Sale.

Cristosul nostru este bogat, atotinclusiv și vast, dar pentru cât de mult am muncit din Cristos și cât de mult am produs Cristos?

Cristosul atotinclusiv este înaintea noastră și bogățiile Lui sunt de nepătruns (Efes. 3:8), dar câte dintre bogățiile Sale sunt introduse în noi prin osteneala noastră zilnică asupra lui Cristos?

Deși Cristos este bogat peste măsură, biserica de astăzi pare să pribegească în sărăcie pentru că copiii Domnului sunt indolenți.

Ei sunt ca niște leneși dintr-o țară bogată, cu multă abundență, care nu se exersează pentru a-L câștiga pe Cristos.

Prov. 6:9-11 ne dă o privire despre cum leneșul zace acolo, căutând încă să doarmă și să se odihnească, încrucișându-și mâinile, și sărăcia lui vine asupra lui ca un tâlhar. O, Doamne!

Țara noastră bună, Cristos, este bogată, cu multe resurse, dar este posibil să ne lipsească osteneala noastră asupra lui Cristos pentru a produce bogățiile Sale. Să ne dăm seama că nu putem fi leneși într-o țară atât de bogată, atotinclusivă.

Nu ar trebui să fim prea ocupați cu industriile noastre lumești și cu viața noastră de familie; trebuie să fim sârguincioși să ne cultivăm pământul spiritual, să semănăm sămânța spirituală și să udăm plantele spirituale tot timpul.

În fiecare dimineață trebuie să ne rugăm, să citim Cuvântul, luând în noi Cuvântul lui Dumnezeu prin intermediul oricărei rugăciuni și cereri (Efes. 6:17-18).

În fiecare zi trebuie să căutăm să-L contactă, ăe Domnul și să ne deschidem ființa către El, astfel încât să fim cei care se ostenesc zilnic asupra lui Cristos, căutând să Îl savurăm și să-L experimentăm în toate lucrurile.

Pământul nostru este bogat în resurse, dar este posibil să fim săraci în produse. Fie ca acesta să nu fie cazul la noi.

Doamne Isuse, Te iubim și venim la Tine să Te savurăm și să Te experimentăm! Aleluia, Dumnezeu Tatăl ne-a calificat prin răscumpărarea Fiului Său și sfințirea Duhului să ne împărtășim din bogățiile lui Cristos ca țară bună! Slavă Domnului, Cristosul atotinclusiv cu bogățiile Sale inepuizabile ne-a fost repartizat pentru a fi porțiunea noastră și noi putem fi cei care se ostenesc asupra lui Cristos pentru a-L câștiga pe Cristos. Amin, Doamne, noi vrem să fim cei care se ostenesc cu sârguință asupra luiCristos zi de zi pentru a obține un produs bogat din Cristos. Salvează-ne să fim indolenți și să lâncezim în pământ. Salvează-ne de a fi bogați în resurse, dar săraci în produse din cauza lenei noastre de a ne osteni zilnic asupra lui Cristos. Vrem să ne trezim puțin mai devreme în fiecare dimineață pentru a Te savura și pentru a ne ruga și a citi cuvântul Tău. Dorim să Te contactăm pe tot parcursul zilei. Amin, Doamne, noi vrem să fim aceia a căror activitate unică este Cristos! O, ce Cristos bogat avem! Amin, Doamne, învață-ne să ne ostenim în mod constant asupra lui Cristos pentru a obține bogățiile lui Cristos și a fi umpluți cu Cristos!

Venim la întâlniri cu mâinile pline de bogatul produs al lui Cristos pentru a i-L oferi lui Dumnezeu

Zi de zi trebuie să umblăm în Cristos și să ne împărtășim din bogățiile Lui în duh. Fiecare loc pe care mergem, fiecare loc pe care umblă talpa piciorului nostru în Cristos, este al nostru.

În situații bune sus pe munte și în situații joase din vale, vrem să fim cei care se ostenesc zilnic asupra lui Cristos pentru a câștiga bogățiile Sale.

Nu vrem să fim aceia care sunt leneși sau puturoși în această țară bogată și atotinclusivă. Cristosul nostru este bogat peste măsură, dar s-ar putea să ne prăbușim în sărăcie pentru că suntem indolenți (Prov. 6:6-11; 24:30-34; 26:14; Mat. 25:26, 30).

Cu El, nu este nicio problemă, dar cu noi poate fi o problemă, pentru că s-ar putea să nu ne osteni zilnic asupra lui Cristos.

Fie ca noi să răscumpărăm timpul pentru a-L câștiga pe Cristos și a savura Cristosul atotinclusiv în toate aspectele Sale multiple.

Dacă ne aplicăm, dacă ne exersăm pentru a-L savura pe Domnul, vom câștiga lățimea, lungimea, adâncimea și înălțimea bogățiilor nepătrunse ale lui Cristos împreună cu toți sfinții (Efes. 3:16-21).

De ce ar trebui să fim subnutriți când avem un Cristos atât de bogat? Fie ca noi să ne ostenim zilnic asupra lui Cristos și să aducem produsele bogate ale lui Cristos la adunările bisericii.

Când venim la întruniri pentru a ne închina Domnului, nu trebuie să venim cu mâinile goale; mai degrabă, mâinile noastre pot fi pline de produsele lui Cristos (Deut. 16:15-16).

Dumnezeu este supărat pe poporul Său când vin înaintea Lui cu mâinile goale.

A fi cu mâna goală când venim la adunările bisericii Îl face de rușine pe Dumnezeu, merge împotriva dorinței lui Dumnezeu și Îl dezamăgește pe Dumnezeu.

El ne-a calificat și ne-a dat ocazia să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv, dar s-ar putea să fim leneși în osteneala noastră asupra lui Cristos, așa că s-ar putea să nu avem mâinile pline de Cristos când venim la întruniri. O Doamne.

Cu toții trebuie să aducem ceva. Fiecare dintre noi are o porțiune din Cristos.

Când fiecare dintre noi aduce produsele lui Cristos rezultate din osteneala lor asupra lui Cristos în fiecare zi, va exista o trezire în adunările bisericii, pentru că toți sfinții vor fi umpluți de Cristos și vor revarsa cu Cristos.

Această responsabilitate nu este doar a prezbiterilor sau a fraților conducători, ci și a tuturor. Cu toții trebuie să ne ridicăm și să-L savurăm pe Domnul.

Cu toții trebuie să producem suficient din Cristos, astfel încât să rămână un surplus pentru săraci și nevoiași, pentru preoți și leviți și să oferim tot ce este mai bun Domnului Însuși (15:11; 18:3-4; 12:11).

Din punct de vedere personal, cu toții trebuie să-L savurăm pe Cristos, să-L cultivăm pe Cristos și să-L producem pe Cristos, iar apoi trebuie să adunăm produsele bogate ale lui Cristos nu numai pentru noi înșine, ci cu un surplus, ceva în plus pe care îl oferim lui Dumnezeu și, de asemenea, sfintilor.

Sunt unii dintre noi care sunt săraci și nevoiași și sunt hrăniți din belșug atunci când sfinții își aduc surplusul de Cristos la adunările bisericii.

De asemenea, îi alimentăm pe cei care îi slujesc lui Dumnezeu cu normă întreagă și aducem porțiunea de top, cea mai bună porțiune, pentru a o oferi lui Dumnezeu pentru satisfacția Sa.

În acest fel, fiecare are ceva de mâncare.

Nu ar trebui să ne ostenim asupra lui Cristos doar ca să-L savurăm pe Cristos; trebuie să ne aducem porțiunea din Cristos la adunările bisericii pentru a avea un ospăț de dragoste, astfel încât toți să poată mânca și să fie săturați.

A ne închina lui Dumnezeu împreună cu Cristos înseamnă a ne închina Lui împreună cu toți copiii lui Dumnezeu, savurându-L pe Cristos unii cu alții și cu Dumnezeu (1 Cor. 14:26).

Adevărata închinare la adresa lui Dumnezeu nu este o formalitate sau unele ritualuri de natură religioasă; înseamnă să ne închinăm lui Dumnezeu în duh și veridicitate.

Trebuie să-L aducem pe Cristos ca veridicitate în locul pe care Dumnezeu l-a ales, duhul nostru contopit, pentru a-l oferi lui Dumnezeu pe acest Cristos.

Dumnezeu vrea să mănânce, iar hrana Lui este Cristos; El se bucură la maxim de Fiul Său.

El vrea să-L savureze pe Cristosul pe care noi L-am savurat. El vrea să ia porțiune din porțiunea superioară a Cristosului pe care L-am experimentat, Cristosul pe care l-am mâncat și pe care l-am asimilat, Cristosul care a devenit constituția noastră.

Trebuie să-L oferim lui Dumnezeu pe acest Cristos sub formă de rugăciune, laudă, imn și cântare, având inima plină de bucurie. Așa ne închinăm lui Dumnezeu și facem asta cu sfinții în adunările bisericii.

Doamne Isuse, vrem să Te savurăm mai mult astăzi. Vrem să Te experimentăm mai mult, astfel încât să Te poți introduce în noi și să ne saturi ființa interioară cu bogățiile Tale. Amin, Doamne, ne deschidem toată ființa către Tine. Saturează-ne cu tot ceea ce esti Tu. Introdu-te în noi. Vrem să fim cei care se ostenesc zilnic asupra lui Cristos, contactându-Te prin exersarea duhului nostru. Fie ca noi să avem un produs bogat al lui Cristos nu numai pentru noi înșine, ci și pentru a aduce la adunări pentru a ne închina Domnului. Amin, Doamne, nu vrem să venim la adunările bisericii cu mâinile goale; fie ca mâinile noastre să fie pline de roadele lui Cristos! Vrem să ne închinăm lui Dumnezeu împreună cu toți copiii lui Dumnezeu, savurându-L pe Cristos unii cu alții și cu Dumnezeu! Amin, Tată, vrem să fii satisfăcut atunci când Îl savurezi pe Cristosul care a devenit experiența, savurarea și constituția noastră! Îți oferim acest Cristos pentru ca Tu să fii satisfăcut și să câștigi închinarea autentică!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We’re Labouring upon Christ Daily to have our Hands Full of Christ to Offer to God, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să ne ostenim asupra Cristosului atotinclusive reprezentat de țara bună pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos, pentru realitatea și manifestarea împărăției, și pentru ca mireasa să se pregătească pentru venirea Domnului – săptămâna 12 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să I ne închinăm lui Dumnezeu în veridicitate cu Cristosul care ne-a saturat ființa pentru a fi realitatea noastră

13/09/2024 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Conform Ioan 4:23-24, trebuie să I ne închinăm lui Dumnezeu Tatăl nostru în duh și în veridicitate; a ne închina lui Dumnezeu în veridicitate înseamnă a I ne închina cu Cristosul pe care L-am savurat și experimentat, Cristosul care ne saturează ființa pentru a deveni realitatea noastră personală prin experimentarea și savurarea de către noi a Dumnezeului Triunic ca realitate divină. Amin!

Săptămâna aceasta am savurat faptul de a avea un surplus din produsele țării bune, adică de a avea un surplus din Cristos de adus la adunările bisericii pentru etalarea lui Cristos.

Mai mult decât atât, am savurat faptul de oferi o închinare corporativă lui Dumnezeu Tatăl în duh și în veridicitate.

În ceea ce privește surplusul, așa cum poporul lui Israel a trebuit să pună deoparte o anumită parte din rezultatul ostenelii lor asupra țării bune în scopul de a I se închina lui Dumnezeu, tot așa și noi, ca credincioși, trebuie să avem un surplus de Cristos.

S-ar putea să credem că abia Îl atingem pe Domnul de câteva ori în timpul săptămânii și că abia că avem ceva pentru a continua cu Domnul în viața noastră de zi cu zi, dar trebuie să venim la Domnul și să-I cerem să ne ofere experiențele de care avem nevoie ca să avem acest surplus în experiența noastră.

Trebuie să învățăm să ne ostenim cu credincioșie asupra Cristosului atotinclusiv, astfel încât să putem avea bogățiile lui Cristos ca produs pentru a-L etala pe Cristos în adunările bisericii.

Aceasta este viața creștină potrivită, o viață de osteneală asupra lui Cristos în fiecare zi pentru a obține și a câștiga un surplus bogat din Cristos pe care să îl aducem la adunările bisericii pentru o etalare bogată a lui Cristos.

Când ne întâlnim, nu-l expunem doar pe Cristosul pe care ni l-a dat Dumnezeu, ci și pe Cristosul pe care Lam savurat, Cristosul asupra căruia ne-am ostenit și pe care l-am experimentat.

Aceasta presupune să ne ostenim continuu asupra lui Cristos, astfel încât să avem un surplus bogat din Cristos.

Ori de câte ori ne adunăm, indiferent de ce fel de întâlnire avem, ar trebui să venim cu Cristosul experimentat de noi ca un surplus care trebuie oferit lui Dumnezeu și etalat întregului univers, chiar și vrăjmașului, pentru ca Dumnezeu să obțină închinarea pe care El o dorește, ca Cristos să fie etalat și dușmanul să fie rușinat. Amin!

O astfel de viață de biserică Îl exprimă pe Dumnezeu și Îl manifestă pe Cristos, și există o etalare bogată a lui Cristos în adunările bisericii.

Trebuie să fim foarte mult înaintea Domnului în ceea ce privește osteneala noastră asupra Cristosului atotinclusiv, astfel încât să nu venim cu mâinile goale la adunările bisericii, ci mai degrabă, să avem mâinile pline de Cristos.

Există o luptă cu privire la închinarea autentică a lui Dumnezeu, pentru că Satan vrea să obțină închinare pentru el însuși. Dumnezeu caută închinători, cei care I se închină în duh și veridicitate. Fie ca noi să fim asemenea persoane astăzi!

Să ne închinăm lui Dumnezeu Tatăl nostru în duh și veridicitate, oferindu-I închinarea pe care El o dorește

Ioan 4:23-24 este o porțiune din Scriptură care nu este încă pe deplin împlinită printre noi astăzi; Dumnezeu Tatăl caută încă închinători adevărați, aceia care I se închină în duh și în veridicitate.

Trebuie să I ne închinăm lui Dumnezeu Tatăl nostru în duh și veridicitate.

În primul rând, locul în care I ne închinăm lui Dumnezeu nu este în cutare sau cutare loc, ci în duh; duhul nostru este locul ales de Dumnezeu pentru ca noi să ne închinăm Lui.

Nu ne putem închina lui Dumnezeu pur și simplu gândindu-ne la El sau iubindu-L; ne închinăm Lui exersându-ne duhul și contactându-L în duhul nostru.

Dumnezeu este Duh, iar cei care I se închină trebuie să se închine în duh.

În Vechiul Testament, Dumnezeu cerea poporului Său două lucruri legate de închinarea lor față de El: un loc anume, care era locul ales de El (nu alegerea lor) și cu ofrande speciale, care L-au satisfăcut.

În Noul Testament, locul unic al alegerii lui Dumnezeu este duhul nostru; trebuie să I ne închinăm lui Dumnezeu în duhul nostru.

Ofrandele cu care I ne închinăm lui Dumnezeu sunt Cristos Însuși ca realitate a tuturor ofrandelor.

Cristos a venit să fie ofranda unică, ofranda care înlocuiește toate ofrandele și trebuie să Îl savurăm, să Îl experimentăm și să-L aplicăm ca ofrande în viața noastră creștină de zi cu zi.

Pe măsură ce îl aplicăm pe Cristos ca ofrande, savurându-L ca fiind realitatea tuturor ofrandelor, există o anumită realitate introdusă în noi.

Cristos este realitatea; El este calea, realitatea și viața, iar când El este introdus în noi, El devine realitatea noastră.

Veridicitatea este realitatea divină revelată – Dumnezeul în Triunic distribuit în om în Fiul, Isus Cristos – devenind autenticitatea și sinceritatea noastră, astfel încât să putem trăi o viață care să corespundă cu lumina divină (1 Ioan 1:5) și să I ne închinăm lui Dumnezeu, după cum Dumnezeu caută, conform cu ceea ce este El (2 Ioan 1; 3 Ioan 1).

Dumnezeu îi caută pe cei care I se închină nu numai în duh, ci și în veridicitate.

Ce este veridicitatea? Nu este doar sinceritate; unii credincioși cred că trebuie să fim sinceri în închinarea la Dumnezeu și aceasta este veridicitatea noastră.

Dar sinceritatea este mult mai mult decât atât. Când savurăm realitatea divină, când Îl savurăm pe Cristos ca realitate divină, avem veridicitate umană, sinceritate și autenticitate (Ioan 4:23-24; 1 Ioan 3:18; 2 Ioan 1; 3 Ioan 1).

În viața noastră de zi cu zi, în viața noastră creștină, în viața noastră de biserică și oriunde ne aflăm, trebuie să Îl savurăm pe Domnul pentru ca El, ca realitate divină, să devină realitatea noastră în viața noastră de zi cu zi.

Fără Cristos ca realitate, noi nu suntem reali, nu avem o realitate și nu suntem autentici.

Când întâlnim oameni pe stradă sau vorbim cu colegii noștri de lucru la birou, ne dăm seama că nu există sinceritate în rândul oamenilor din societatea de astăzi.

Veridicitatea este autenticitatea umană, sinceritatea, onestitatea, demnitatea și credincioșia ca o virtute umană și ca un rezultat a realității divine (Ioan 14:6).

Când Îl savurăm pe Cristos ca fiind realitatea tuturor jertfelor, când Îl aplicăm în toate detaliile vieții noastre de zi cu zi, vom deveni autentici, cinstiți, sinceri, demni de încredere și credincioși, deoarece Cel care este realitatea tuturor acestor lucruri Se introduce pe Sine însuși în noi.

Vrem să fim cinstiți, sinceri, autentici și credincioși, dar nu o putem face în noi înșine și prin propriile noastre eforturi; numai savurându-L pe Cristos ca realitate divină putem fi o astfel de persoană.

Acesta este motivul pentru care zi de zi trebuie să ne deschidem către Domnul și să savurăm distribuirea Sa divină.

Trebuie să primim dispensarea Sa și să-I permitem să introducă pe Sine în noi.

Din savurarea lui Cristos ca realitate divină a tot ceea ce este Dumnezeu, vor rezulta veridicitatea, sinceritatea și autenticitatea umană. O astfel de sinceritate este cerută de Dumnezeu în închinarea noastră față de El.

Doamne Isuse, vrem să I ne închinăm lui Dumnezeu Tatăl nostru în duh și în veridicitate. Ne exersăm duhul pentru a veni să I ne închinăm lui Dumnezeu în duh, pentru că Dumnezeu este Duh și noi Îl putem închina numai în duh. Păstrează-ne în duhul nostru astăzi. Vrem să Te contactăm și să Te savurăm. Aleluia, Dumnezeu este Duh și ne putem închina Lui în duhul nostru! Amin, Doamne, venim la Tine așa cum suntem, exersându-ne duhul pentru a Te contacta și a Te primi. Introdu-Te mai mult în noi astăzi. Vrem să fim și să rămânem sub distribuirea divină, avându-l pe Dumnezeul Triunic distribuit în noi pentru a deveni autenticitatea și sinceritatea noastră. Da, Doamne, fie ca realitatea divină revelată să devină autenticitatea și sinceritatea noastră, astfel încât să putem trăi o viață care să corespundă cu lumina divină. Amin, vrem să I ne închinăm lui Dumnezeu în conformitate cu ceea ce este El, realitatea divină introdusă în noi pentru a deveni realitatea noastră, veridicitatea și sinceritatea și onestitatea noastră. Vrem să Te savurăm, Doamne Isuse, ca realitatea a tot ceea ce este Dumnezeu, până când vom avea veridicitatea umană, sinceritatea și autenticitatea pentru închinarea noastră față de Dumnezeu Tatăl în veridicitate!

Să I ne închinăm lui Dumnezeu în veridicitate cu Cristosul care ne-a saturat ființa pentru a fi realitatea noastră

S-ar putea să înțelegem ce înseamnă să I ne închinăm lui Dumnezeu în duh, pentru că singurul mod în care putem veni la Dumnezeu pentru a-I închina Lui este în și prin intermediul duhului nostru, nu în și prin mintea, emoția, voința sau simțurile noastre fizice.

Dar ce înseamnă să ne închinăm lui Dumnezeu în veridicitate? Ce este această veridicitate?

În tot acest univers, numai Dumnezeu este realitate, iar ceea ce este de la Dumnezeu este real.

Omul este aici astăzi și a dispărut mâine, iar realizările și cele mai bune fapte ale omului sunt aici astăzi și mâine uitate.

Numai Dumnezeu este real și doar savurându-L pe Dumnezeu în tot ceea ce El este în Cristos în duhul nostru, putem fi infuzați cu realitatea divină pentru ca să avem această realitate ca realitatea noastră.

Pe de o parte, Cristos este realitatea; pe de altă parte, prin savurarea și experiența noastră cu Cristos, Îl avem pe Cristos ca realitate.

Veridicitatea din Ioan 4:23-24 denotă realitatea divină devenind autenticitatea și sinceritatea noastră pentru adevărata noastră închinare la adresa lui Dumnezeu în veridicitate.

Dacă credem în Cristos, dar trăim viața noastră de zi cu zi fără a-L contacta pe Domnul și fără nicio experiență cu Cristos, deși credem în numele Domnului și suntem etici și morali, nu avem nimic din Cristos de adus la adunările bisericii.

Într-un sens real, nu suntem autentici și nu avem veridicitate, pentru că realitatea divină nu este introdusă în noi.

Când venim la întâlnire, vom sta doar și vom privi pe alții cum funcționează, pentru că nu avem nimic de oferit lui Dumnezeu din savurarea noastră din Cristos.

Acest tip de închinare este respins de Dumnezeu și condamnat de către El.

Dumnezeu dorește să venim la El și să Îl savurăm pe El, să-L experimentăm și să-L contactăm în viața noastră de zi cu zi, astfel încât El să Se poată introduce pe Sine în noi și să devină autenticitatea și sinceritatea noastră pentru adevărata închinare la adresa lui Dumnezeu în veridicitate.

Zi de zi trebuie să venim la Domnul și să-L bem, să ne împărtășim din bogățiile Sale și să fim satisfăcuți de El.

Realitatea divină este Cristos ca fântâna de apă vie împărtășită de noi și băută de noi ca credincioși în Cristos pentru a fi realitatea din noi (Ioan 4:10, 14, 23).

Pe măsură ce bem din Domnul ca izvorul apelor vii, chemând numele Său și contactându-L în rugăciune pe tot parcursul zilei, realitatea divină devine autenticitatea și sinceritatea noastră în care I ne închinăm lui Dumnezeu cu închinarea pe care El o caută.

Nu putem presupune că, atâta timp cât venim la adunări și îi spunem lui Dumnezeu că I ne închinăm, aceasta este închinarea pe care El o dorește.

Trebuie să venim la întâlniri cu mâinile pline de Cristos; trebuie să existe ceva din Cristosul pe care L-am experimentat în viața noastră de zi cu zi.

Savurarea noastră din Dumnezeul Triunic rezultă într-o realitate pe care o putem numi realitatea noastră personală; realitatea divină nu este numai cu Cristos, ci devine a noastră în experiența noastră.

Această realitate personală este ceva ce ține de a-L avea pe Cristos saturând ființa interioară.

Când avem această realitate, Îl avem pe Cristos nu numai în duhul nostru, ci și în inima noastră, în mintea noastră, în emoția noastră și în voința noastră. Cristosul pe care Îl savurăm și prin care trăim devine realitatea noastră și aceasta este veridicitatea noastră pentru închinarea la Dumnezeu în veridicitate.

Aceasta nu este doar realitatea divină pentru a o savura, ci și realitatea noastră umană, realitatea noastră personală, care provine din savurarea de către noi a realității divine.

Apostolul Ioan, de exemplu, nu numai că i-a iubit pe sfinți, ci i-a iubit în veridicitate; realitatea divină a dragostei, Dumnezeu ca dragoste, i-a saturat ființa într-o asemenea măsură încât i-a iubit pe sfinți cu sinceritate.

Trebuie să Îl savurăm și experimentăm pe Domnul încetul cu încetul, zi de zi, până când realitatea divină a tot ceea ce este El ne saturează ființa și devine realitatea noastră.

În viața noastră de zi cu zi, trăim o viață normală făcând tot felul de lucruri care sunt normale și comune în situația și mediul nostru, dar realitatea divină devine realitatea noastră în viața noastră de zi cu zi pe măsură ce Îl savurăm și experimentăm pe Cristos.

A ne închina lui Dumnezeu în sinceritate înseamnă a I ne închina cu Cristosul care ne-a saturat ființa pentru a deveni realitatea noastră personală prin experiența noastră și savurarea noastră din Dumnezeul Triunic ca realitate divină. Amin!

Ne închinăm Tatălui cu sinceritate, oferindu-I pe Cristos care ne-a saturat ființa pentru a deveni realitatea noastră pe măsură ce Îl savurăm zilnic și îl experimentăm. Wow!

Dacă luăm în considerare acest lucru înaintea Domnului, vom vedea cu adevărat că există o luptă în acest univers pentru închinare și vom alege să I ne închinăm lui Dumnezeu în duh și în veridicitate.

Pe de o parte, I ne închinăm lui Dumnezeu în duhul nostru, exersându-ne duhul și tratând orice lucru care ne împiedică.

Pe de altă parte, I ne închinăm lui Dumnezeu în veridicitate, oferindu-I-L pe Cristos pe care L-am experimentat în viața noastră de zi cu zi pentru ca El să fie satisfăcut.

Tată, vrem să ne închinăm Ție în duh și în veridicitate. Amin, Doamne, venim la Tine în duh să Te savurăm și să Te bem ca izvorul apei vii! Ne exersăm duhul pentru a bea apa vie și pentru a fi umpluți cu Cristos ca realitate divină! Doamne, saturează-ne ființa. Umple-ne. Vrem să devii savurarea și experiența noastră zi de zi. Vrem să Te savurăm și să Te experimentăm zi de zi, astfel încât Tu să poți deveni realitatea noastră personală, veridicitatea noastră. O, Doamne Isuse, fie ca Tu să ne saturi toată ființa și să ne umpli cu Tine Însuți ca realitate a tot ceea ce este Dumnezeu. Fie ca realitatea divină să devină realitatea noastră umană, pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos ca realitate. Amin, Tată, vrem să ne închinăm Ție împreună cu Cristosul care ne-a saturat ființa pentru a deveni realitatea noastră personală prin experiența și savurarea noastră din Dumnezeul Triunic ca realitate divină!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Worship God in Truthfulness with the Christ who Saturated our being to be our Reality, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să ne ostenim asupra Cristosului atotinclusive reprezentat de țara bună pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos, pentru realitatea și manifestarea împărăției, și pentru ca mireasa să se pregătească pentru venirea Domnului – săptămâna 11 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să-L oferim pe Cristos lui Dumnezeu pentru închinarea noastră la adresa lui Dumnezeu în duh în adunările bisericii

12/09/2024 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să-L oferim pe Cristos lui Dumnezeu pentru închinarea noastră în duh lui Dumnezeu în adunările bisericii.

În aceste zile din urmă, Domnul va recâștiga și recâștigă experiența autentică a lui Cristos pentru ca un surplus din bogățiile Sale să fie oferit în adunări pentru zidirea bisericii; El recâștigă experimentarea zilnică a lui Cristos, ostenirea asupra lui Cristos și savurarea lui Cristos, astfel încât să-L putem oferi pe Cristos lui Dumnezeu Tatăl pentru satisfacția Sa în închinarea noastră față de El. Amin!

Aceasta este slujba adevărată a noului legământ, slujba care dă viață.

De multe ori creștinii vin la întruniri doar pentru a asculta o predică sau pentru a auzi pe cineva care este înzestrat să împărtășească ceva, să cânte ceva sau să facă ceva.

Dar întâlnirile pe care noi creștinii ar trebui să le avem trebuie să fie conform principiului din 1 Cor. 14:26, unde fiecare are câte ceva.

Cum pot fiecare frate și soră să aibă ceva când vin la întâlnire?

Este oare doar împărtășind un verset de care ne-a plăcut în citirea Bibliei, sau împărtășind o experiență despre cum Dumnezeu ne-a eliberat de cutare lucru sau ne-a protejat de vreun pericol?

Ceea ce zidește biserica este Cristos și nu doar Cristos așa cum a fost revelat în Noul Testament, ci și mai mult, Cristosul pe care noi L-am savurat și experimentat în calitate de credincioși în Cristos.

Cum poate fiecare să aibă ceva și să împărtășească ceva în adunările bisericii? Numai dacă fiecare dintre noi este serios cu Domnul în viața noastră personală.

În viața noastră de zi cu zi, toți trebuie să-L contactăm pe Domnul și să trăim într-o legătură vie cu El.

Trebuie să Îl savurăm pe Domnul zilnic, să chemăm numele Lui și să împărtășim cu El toate bucuriile și necazurile noastre.

Cu cât ne deschidem mai mult către Domnul, chemând numele Lui chiar și din groapa cea mai de jos, cu atât El are mai mult o cale de a ne infuza cu ceea ce este El și vom avea ceva experimentare și savurare din Cristos.

Pe măsură ce facem asta zi de zi, va exista un surplus de Cristos, o revărsare de Cristos, iar când vom veni la întâlniri, vom avea ceva din Cristos pentru a împărtăși.

De exemplu, putem fi tulburați în privința unei anumite situații sau a relației noastre cu o anumită persoană și venim la Domnul în Cuvântul Său cu un duh exersat și o inimă întoarsă.

Domnul are ceva să ne vorbească atunci și El ne impresionează cu un anumit verset din cuvântul Său, cum ar fi Fil. 4:7, Pacea lui Dumnezeu, care depășește înțelegerea oricărui om, vă va păzi inimile și mințile în Cristos Isus.

Poate că am citit acel verset și chiar l-am memorat, dar când ne deschidem către Domnul în mijlocul situațiilor noastre și lumina Lui strălucește asupra noastră, nsavurăm din nou acel verset, pentru că strălucește cu lumină nouă și infuzează o nouă parte a lui Cristos. în noi.

Apoi, când vom veni împreună cu sfinții, vom avea o porțiune din Cristos pe care o putem împărtăși, ceva din Cristos de oferit lui Dumnezeu pentru satisfacția Sa în închinarea noastră față de El și sfinților pentru savurarea lor.

Fie ca Domnul să recâștige astfel de întâlniri printre noi astăzi!

Să venim la întâlniri cu bogățiile lui Cristos produse de osteneala noastră zilnică asupra lui Cristos

Conform cu Deut. 16:15-17, trebuie să ținem sărbătoarea lui Dumnezeu și să ne arătăm înaintea lui Dumnezeu nu cu mâinile goale, ci aducând surplusul, conform binecuvântării lui Dumnezeu pe care El ne-a dat-o.

Așa ar trebui să ne întâlnim cu sfinții, aducând un surplus din Cristos la adunările bisericii.

De exemplu, când venim la întâlnirea de la Masa Domnului pentru a ne aminti de Domnul și a ne închina Tatălui, trebuie să venim cu bogățiile lui Cristos produse de osteneala noastră zilnică asupra lui Cristos.

Întâlnirea de la Masa Domnului este o întâlnire ca noi să venim să Îl savurăm pe Cristos împreună, să-L etalăm pe Cristos și să I ne închinăm lui Dumnezeu cu închinarea pe care El o dorește.

Ne închinăm lui Dumnezeu prin oferirea Cristosului pe care L-am produs și pe care L-am savurat în osteneala noastră zilnică asupra lui Cristos.

S-ar putea să avem obiceiul de a cânta unele imnuri la întâlnirea de la Masa Domnului, iar imnurile sunt foarte bune, dar ceea ce trebuie să exersăm cu toții este să ne duhul nostru pentru a aduce bogățiile lui Cristos pentru a-L oferi pe Cristos lui Dumnezeu pentru închinarea noastră la adresa lui Dumnezeu.

Ne închinăm lui Dumnezeu împreună cu Cristos, Cristosul pe care L-am savurat și L-am experimentat.

Ioan 4:23 spune că vine ceasul, și este acum, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și adevăr, căci și Tatăl caută ca asemenea persoane să I se închine.

I ne închinăm lui Dumnezeu în duh, adică exersându-ne duhul, și în adevăr, adică cu Cristos ca realitate a tuturor ofrandelor și cu Cristosul pe care L-am savurat și experimentat pentru a deveni realitatea, autenticitatea și veridicitatea noastră.

Cristos este realitatea tuturor ofrandelor din Vechiul Testament și Îl putem aplica zilnic ca realitate a ofrandelor; apoi, când venim la Întâlnirea Masei Domnului, Îl oferim Tatălui pe acest Cristos.

Pe de o parte, ne aflăm pe terenul autentic al unității în Trupul lui Cristos; pe de altă parte, Îl oferim lui Cristos lui Dumnezeu pentru închinarea noastră față de Dumnezeu, exersându-ne duhul pentru a aduce la iveală bogățiile lui Cristos produse de osteneala noastră zilnică asupra lui Cristos.

Dacă nu există nici o osteneală asupra lui Cristos, însă, nu există bogății ale lui Cristos de adus și oferit lui Dumnezeu.

Cum putem avea un surplus de Cristos dacă Îl contactăm pe Domnul și nu-L bem în viața noastră de zi cu zi?

Trebuie să venim la Domnul din nou și din nou și să-I cerem să ne dea să bem din apa vie, pentru ca această apă a vieții să devină în noi un izvor de apă care izvorăște în viața eternă (Ioan 4:14).

Când bem cu adevărat din Cristos ca apă vie, Îl vom curge afară.

Trebuie să bem adânc din Domnul exersându-ne duhul prin chemarea numelui Său și citirea cu rugăciune a cuvântului Său.

Aceasta înseamnă a ne osteni asupra lui Cristos; este să Îl contactăm pe Domnul exersându-ne duhul, astfel încât să putem savura ceva din bogățiile Sale și să câștigăm ceva din ființa Lui.

S-ar putea să stăm întinși în pat bolnavi, să fim îngrijiți de alții și chiar și acolo, putem să ne ostenim asupra lui Cristos, pentru că chemăm în interior numele Domnului și Îl bem.

S-ar putea să fim la birou, să ne facem treaba și să fim sârguincioși să avem grijă de lucrurile care ni s-au încredințat și, în interior, putem chema numele Domnului pentru a-L bea și a fi umpluți cu El.

Oriunde ne-am afla, indiferent de circumstanțele în care ne aflăm, putem chema numele Domnului pentru a-L bea și vom avea unele experiențe din Cristos care sunt porțiunea noastră din Cristos.

A ne închina lui Dumnezeu împreună cu Cristos înseamnă a ne închina Lui împreună cu toți copiii lui Dumnezeu, savurâmdu-L pe Cristos unii cu alții și împreună cu Dumnezeu (1 Cor. 14:26).

Dacă Îl savurăm pe Cristos zi de zi și venim la întâlnirile bisericii cu bogățiile lui Cristos produse de osteneala noastră zilnică asupra lui Cristos, ne vom închina lui Dumnezeu împreună cu Cristos în mod colectiv.

Amin, fie ca noi să fim cei care ne ostenim asupra lui Cristos în viața noastră de zi cu zi, astfel încât să putem obține bogățiile Lui și să avem mâinile pline de Cristos și să venim la adunările bisericii cu bogățiile lui Cristos pentru a le oferi lui Dumnezeu și a le aduce înaintea sfinților!

Doamne Isuse, venim la Tine să Te bem ca pe apa vie. Aleluia, Cristos curge acum ca Duh pentru a fi apa vie care să ne potolească setea! Ne deschidem larg, Doamne, să Te bem ca apa vie. Fie ca apa vie să devină în noi un izvor de apă care izvorăște în viața eternă! Da, Doamne, izvorăște în noi cu apă vie ca să curgă și către alții! Amin, menține-ne în contact cu Tine pe tot parcursul zilei și în toate situațiile. Vrem să ne ostenim asupra lui Cristos exersându-ne duhul pentru a-L câștiga pe Cristos, a-L savura pe Cristos și a-L experimenta pe Cristos de-a lungul zilei. Vrem să obținem un surplus din Cristos pe care să-l aducem la adunările bisericii pentru închinarea noastră la adresa lui Dumnezeu. Amin, Doamne, vrem să venim la întâlniri cu bogățiile lui Cristos produse de osteneala noastră zilnică asupra lui Cristos. Fie ca mâinile noastre să fie pline de Cristos când venim împreună cu sfinții și să ne închinăm lui Dumnezeu împreună cu Cristos împreună cu toți sfinții în adunările bisericii pentru ca Tatăl să fie satisfăcut!

Să-L oferim pe Cristos lui Dumnezeu pentru închinarea noastră la adresa lui Dumnezeu în duh în adunările bisericii

Ne închinăm lui Dumnezeu în duh și în adevăr nu numai în adunările bisericii, ci și mai mult, în viața noastră de zi cu zi cu toate activitățile și lucrurile ei. Închinarea la adresa lui Dumnezeu în adevăr are foarte mult de-a face cu viața noastră de zi cu zi.

Pentru ca noi să ne închinăm lui Dumnezeu în duh în adunările bisericii, trebuie să-L oferim pe Cristos lui Dumnezeu.

Aceasta înseamnă că în viața noastră de zi cu zi trebuie să-L savurăm pe Cristos și să-L aplicăm în toate situațiile noastre.

Cristos S-a făcut atât de disponibil și real pentru noi, căci din nou și din nou El a spus că El este pâinea vieții și pâinea vie (Ioan 6:35, 51) și că trebuie să-L mâncăm și să trăim datorită Lui (v. 57).

Când mâncăm ceva, putem pur și simplu să-L aplicăm pe Cristos ca hrana noastră adevărată pentru a mâncă și a trăi.

Cristos a spus că ne poate da să bem apa vie dacă doar venim la El (Ioan 4:14; 7:37-39), iar această apă vie va țâșni înspre viața eternă din ființa noastră cea mai lăuntrică.

Când bem ceva sau ne este sete, putem pur și simplu sî-L contactăm pe Domnul și să-L luăm ca realitatea băuturii noastre, amintindu-ne că El este adevărata băutură.

El este, de asemenea, aerul viu, chiar și suflarea noastră, pentru că El Sa suflat pe Sine ca Duh în ucenicii Săi (Ioan 20:22).

Pe măsură ce respirăm, putem doar să chemăm numele Domnului, poate nu audibil, ci în interior, ca să-L inspirăm pe Domnul.

În toate lucrurile din viața noastră de zi cu zi, chiar și atunci când ne pieptănăm părul, ne spălăm pe dinți, ne îmbrăcăm și avem grijă de atâtea lucruri, putem face toate aceste lucruri cu Cristos.

Pe măsură ce continuăm să ne întoarcem către Domnul și-L contactăm, Dumnezeu va trimite Duhul viu ca ploaia cerească pentru a ne uda și a face să crească ceva din Cristos în noi.

Cristos va fi atât de real pentru noi și vom rămâne în uniunea organică cu El.

Când venim la întâlniri, nu doar vom asculta un mesaj sau vom primi niște învățături sau încurajare; vom avea ceva din Cristos pentru a-L oferi pe Cristos lui Dumnezeu pentru închinarea noastră în duh lui Dumnezeu în adunările bisericii.

Vom veni la întruniri pentru Domnul, aducându-L pe Cristos pe care L-am savurat și experimentat pentru a-L prezenta ca ofranda noastră către Tatăl și pentru a-L savura înpreună cu sfinții.

Aceasta înseamnă că, înainte de a veni la întâlnire, Îl savurăm pe Domnul și Îl contactăm.

Ne putem pregăti să mergem la întâlnire prin chemarea numelui Său, cântând ceva și exersându-ne duhul.

Întâlnirea începe din propria noastră casă, iar în drum spre întâlnire, continuăm să-L contactăm pe Domnul pentru a fi plini de El.

Pur și simplu avem conștientizarea interioară că venim la întâlnire pentru a aduce un surplus de Cristos pentru a-L oferi pe Cristos lui Dumnezeu pentru închinarea noastră la Dumnezeu în duh și veridicitate în adunările bisericii.

Îl vom oferi pe Cristos lui Dumnezeu ca ofranda noastră și Îl vom împărtăși pe El împreună cu sfinții pentru a-L savura împreună cu ei.

Dacă avem o astfel de realizare, viața noastră de zi cu zi va fi revoluționată, pentru că vom face tot posibilul să producem suficient din Cristos, astfel încât să existe un surplus pe care să îl împărtășim cu alții și să oferim cele mai bune produse lui Dumnezeu Tatăl pentru a savurarea, desfătarea și satisfacția Sa (Deut. 15:11; 18:3-4; 12:11). Amin!

Dacă toți avem o astfel de realizare, viața noastră de biserică va fi plină de viață și întâlnirile noastre vor fi revoluționate, pentru că toți sfinții vor aduce bogățiile lui Cristos, surplusul lor din Cristos pe care l-au experimentat și savurat.

Fiecare dintre sfinți va avea ceva de prezentat lui Dumnezeu pentru satisfacția Sa și ceva de împărtășit tuturor sfinților dinaintea Lui.

Aceasta este ceea ce Domnul recâștigă printre noi în aceste zile.

În aceste ultime zile, Domnul va recâștiga experimentarea autentică a lui Cristos pentru un surplus din bogățiile Sale în întâlnirile pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos și pentru ca mireasa să se pregătească pentru venirea Mirelui. Amin!

Noi, ca mireasă, ne pregătim (Apoc. 19:7-8) ostenindu-ne zilnic asupra lui Cristos pentru a-L experimenta și a-L trăi, având astfel dreptățile sfinților ca haină de nuntă.

Apoi, când venim la adunările bisericii, Îl oferim pe Cristos lui Dumnezeu pentru închinarea noastră la Dumnezeu în mod colectiv.

Pentru ca aceasta să aibă loc, trebuie să ne ostenim asupra lui Cristos, la fel cum un fermier se ostenește asiăra pământului pentru a obține un produs bogat.

Trebuie să-L contactăm pe Domnul exersându-ne duhul în fiecare aspect al vieții noastre zilnice.

Pe măsură ce facem aceasta, va exista o porțiune din Cristos care va fi păstrată, neatinsă și pusă deoparte pentru închinarea lui Dumnezeu în adunări.

Când ne adunăm, Îl vom oferi pe Cristos lui Dumnezeu pentru închinarea și satisfacția Sa și, de asemenea, pentru savurarea sfinților.

Să privim la Domnul și să cooperăm cu El, rugându-ne ca adunările bisericii să fie recâștigate în această măsură.

Doamne Isuse, Te iubim și dorim să Te experimentăm și să Te savurăm în toate aspectele vieții noastre de zi cu zi. Chiar când ne spălăm pe dinți, ne spălăm pe față și facem lucruri în viața noastră de zi cu zi, vrem să Te contactăm, să Te savurăm și să Te câștigăm. Amin, Doamne, vrem să facem toate lucrurile cu Cristos și în Cristos, ca să Îl savurăm pe Duhul viu ca de ploaia cerească care să ne udă și ca Cristos să crească în noi. O, Doamne, umple-ne cu Tine Însuți. Dă-ne experiențele lui Cristos de care avem nevoie astăzi. Vrem să Te savurăm și să obținem un surplus din Cristos pe care să-l aducem la biserică. Venim la întruniri numai pentru Tine, pentru că vrem să-L oferim pe Cristos lui Dumnezeu pentru închinarea noastră la Dumnezeu cu sfinții în adunări. Am dori să-L prezentăm pe Cristos lui Dumnezeu ca ofrandă Tatălui și savurarea noastră cu sfinții. Tată, vrem să aducem surplusul Fiului Tău drag la întâlnire ca închinare la adresa Ta. Dorim să Ți-L prezentăm pe dragul nostru Cristos pe care l-am savurat și pe care L-am experimentat în viața noastră de zi cu zi ca ofrandă noastră și vrem să-L împărtășim cu dragii noștri frați și surori. Amin, Doamne, câștigă o astfel de experiență printre noi în viața de biserică de astăzi!