Îl savurăm pe Cristos

Ca mister al lui Dumnezeu, Cristos este întruparea plinătății Dumnezeirii

21/05/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Ca mister al lui Dumnezeu, Cristos este întruparea plinătății Dumnezeirii (Col. 2:9); întregul Dumnezeu Triunic, chiar plinătatea Dumnezeului Triunic, locuiește în Cristos într-o formă trupească. Ce mister este acesta!

Am văzut că Cristos este misterul lui Dumnezeu, istoria lui Dumnezeu și că, ca atare, toată înțelepciunea și cunoașterea locuiesc în El.

Noi credem că avem înțelepciune și cunoștințe, dar nu este chiar așa; adevărata înțelepciune și cunoaștere este în Cristos și, mai ales, când privim ceea ce este El și a făcut, vedem înțelepciunea lui Dumnezeu și cunoașterea Sa.

Dumnezeu are înțelepciunea de sus, cunoașterea de top; El a făcut universul, El ține universul și El are o economie minunată.

În economia Sa, Cristos a devenit om și El a trecut prin multe procese pentru a deveni un Duh dătător de viață; acum, pe măsură ce Duhul El locuiește înăuntrul credincioșiilor Săi pentru a fi viața și totul al lor. Aceasta este înțelepciunea lui Dumnezeu.

De multe ori în biserică pot exista unii care caută cunoaștere și înțelepciune; ceea ce ar trebui să căutăm nu este înțelepciunea și cunoașterea umană, ci înțelepciunea și cunoașterea lui Dumnezeu.

Înțelepciunea și cunoașterea umană nu ne duc nicăieri; de fapt, cu cât avem mai multe cunoștințe umane, cu atât credem că suntem mai buni și mai deștepți decât ceilalți, cu atât ne separăm de ei și cu atât avem mai multe probleme.

Numai înțelepciunea lui Dumnezeu este înțelepciune autentică și numai cunoașterea lui Dumnezeu este cunoaștere reală.

Înțelepciunea este legată de duhul nostru – în duhul nostru putem avea înțelepciune, chiar și înțelepciunea care vine de la Dumnezeu; cunoașterea este legată de mintea noastră – în mintea noastră avem adevărata cunoaștere, cunoașterea lui Dumnezeu, atâta vreme cât Îi permitem Domnului să ne reînnoiască mintea în cuvântul Său.

Vedem înțelepciunea și cunoașterea lui Dumnezeu în istoria lui Dumnezeu, în Cristos și în procesele prin care El a trecut, deși omul a făcut tot posibilul chiar să-L dea la moarte, Dumnezeu în înțelepciunea Sa i-a răscumpărat pe toți oamenii prin moartea lui Cristos și a oferit o cale ca toți să fie regenerați în învierea Sa.

Aleluia pentru înțelepciunea lui Dumnezeu! Vrem să-L cunoaștem și să-L experimentăm pe Cristos ca misterul lui Dumnezeu, Cel în care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și cunoașterii!

Fie ca noi să petrecem mult timp în Cuvântul lui Dumnezeu să ne rugăm peste cuvânt și să primim atât duh, cât și viață, precum și înțelepciunea și cunoștința spirituală! Și fie ca să ne rugăm ca să avem un duh de înțelepciune și înțelegere în deplina cunoaștere a Lui!

Ca mister al lui Dumnezeu, Cristos este întruparea plinătății Dumnezeirii

Ce înseamnă faptul că în Cristos locuiește toată plinătatea Dumnezeirii trupește?

Este posibil să înțelegem ce înseamnă aceste cuvinte, dar ce înseamnă acest lucru și cum putem aplica acest lucru la experiența noastră? Ce este această plinătate? Ce este toată plinătatea? Ce înseamnă că plinătatea locuiește în El trupește?

Col. 2:9 este unul dintre cele mai dificile versete de înțeles, dar conține un aspect al lui Cristos pe care trebuie să-l vedem. În Cristos, ca misterul lui Dumnezeu, nu numai bogăția Dumnezeirii, ci plinătatea Dumnezeirii, locuiește, chiar toată plinătatea Dumnezeirii!

Toată plinătatea Dumnezeirii se referă la întreaga Dumnezeire, Dumnezeul complet, nu doar a doua persoană din Dumnezeire – Cristos, Fiul, ci Dumnezeirea completă. Întregul Dumnezeu – Tatăl, Fiul și Duhul, locuiește în acest Cristos.

Cuvântul Dumnezeire se referă la dumnezeirea lui Cristos.

Întrucât Dumnezeirea cuprinde Tatăl, Fiul și Duhul, plinătatea Dumnezeirii trebuie să fie plinătatea Tatălui, a Fiului și a Duhului (Mat. 28:19; 2 Cor. 13:14).

Tatăl are plinătatea, Fiul are plinătatea, iar Duhul are plinătatea; acum plinătatea întregii Dumnezeiri locuiește și este întrupată în acest Cristos într-o formă trupească.

Plinătatea Dumnezeirii locuiește ca persoană în trupul Cristosului întrupat, adică în Cristos cu un trup uman. Aceasta înseamnă că plinătatea Dumnezeirii locuiește în Cristos într-un mod care este atât real cât și practic, într-un mod care este vizibil, de atins și gata de primit.

În Evr. 10 Pavel ne spune că Dumnezeu nu se bucură de jertfe și ofrande, dar El a pregătit un trup pentru Cristos. Dumnezeu a pregătit un trup pentru Cristos și în acest trup al lui Cristos locuiește toată plinătatea Dumnezeirii.

Acest lucru nu e ușor de înțeles cu mintea noastră umană, dar este adevărat, deoarece în acest mic trup uman al lui Cristos – pe care Tatăl l-a pregătit – locuiește toată plinătatea întregii Dumnezeiri.

La timpul scrierii apostolului, gnosticismul – un amestec de religie ebraică și filozofie greacă – a invadat biserica și a deteriorat-o, iar acest tip de învățătură eretică a susținut că are înțelepciune.

De aceea Pavel a spus că înțelepciunea și cunoașterea autentică se află în Cristos, căci comorile înțelepciunii și cunoașterii sunt ascunse în El.

Mai mult, Gnosticismul învață că toate problemele sunt rele, inclusiv trupul uman; dar Pavel spune în mod polemic în Col. 2:9 că toată plinătatea Dumnezeirii locuiește în Cristos într-o formă trupească.

În acest trup – despre care gnosticii spun că este necurat și nechibzuit – Dumnezeu în planul Său misterios a venit să locuiască într-un mod complet. Aleluia!

O, fie ca să-L vedem pe acest Cristos care, ca misterul lui Dumnezeu, are toată plinătatea Dumnezeirii locuind în El trupește! Fie ca noi să fim plini de înțelepciunea spirituală și cunoașterea acestui Cristos!

Doamne Isuse, Te lăudăm că ai devenit un om pentru a fi misterul lui Dumnezeu, Cel în care toată plinătatea Dumnezeirii locuiește trupește! Aleluia, întregul Dumnezeu Triunic – Tatăl, Fiul și Duhul – locuiește în Cristos într-o formă trupească și în El întregii plinătăți i-a făcut plăcere să locuiască! Dumnezeul care a locuit într-o lumină de neapropiat S-a întrupat pentru a fi om, iar în trupul uman al acestui om Isus Cristos locuiește toată plinătatea Dumnezeirii! Te lăudăm Doamne Isuse și vrem să Te cunoaștem ca o asemenea persoană!

Plinătatea Dumnezeirii a locuit trupește în Cristos și, de asemenea, locuiește în Trupul Său glorificat

Când Dumnezeu a devenit om, când Domnul Isus S-a născut ca ființă umană, Dumnezeu S-a îmbrăcat cu umanitatea; trupul fizic cu care Cristos S-a îmbrăcat în umanitatea Sa a avut toată plinătatea Dumnezeirii locuind în el.

Toată plinătatea Dumnezeirii locuiește în Cristos ca fiind Cel care a avut un trup uman (vezi Ioan 1:1, 14; Rom. 8:3; Evrei 2:14).

Cristos nu a venit ca un fantomă, o stafie sau un duh; El a venit cu un trup uman. El S-a născut prin Maria cu un trup uman și în acel trup toată plinătatea Dumnezeirii este întrupată și conținută.

Înainte de întruparea Sa, plinătatea Dumnezeirii locuia în Cristos în calitate de Cuvântul etern, dar nu locuia în El trupește pentru că El nu avea un trup uman (Ioan 1:1).

Cristos a întrupat plinătatea Dumnezeirii ca Cuvânt, dar această plinătate nu a locuit în El trupește, nu până când a fost întrupat ca om. Acum, în trupul Său încarnat, plinătatea lui Dumnezeu locuiește în El într-o formă trupească.

Nu doar bogățiile lui Dumnezeu, precum dragostea, lumina, răbdarea, bucuria Sa etc., locuiesc în Cristos, ci plinătatea, revărsarea și expresia a tot ceea ce este Dumnezeu care locuiește în Cristos.

Col. 2:9 se referă la divinitate, care este diferită de caracteristicile divine manifestate de lucrurile create; aceasta indică puternic divinitatea lui Cristos și este versus tradiția oamenilor și a elementelor lumii.

De fapt, tradiția lumii și elementele lumii nu pot fi comparate cu plinătatea Dumnezeirii.

Tot ceea ce Dumnezeu este, a făcut și a împlinit, inclusiv ceea ce El știe, ce El poate face, ce El a făcut, ce El a împlinit, El a obținut și El a realizat, toate acestea sunt incluse în plinătatea Dumnezeirii care locuiește în Cristos într-o formă trupească.

Tatăl este bogat, Fiul este nelimitat, iar Duhul este fără măsură; întregul Dumnezeu Triunic este întru totul întrupat în Cristos, iar în afara lui Cristos nu-L putem găsi pe Dumnezeu nici nu putem să-L contactăm pe Dumnezeu.

Când Îl primim, Îl experimentăm și Îl savurăm pe Cristos, noi primim, experimentăm și savurăm Dumnezeul Triunic – Tatăl, Fiul și Duhul!

După ce Cristos S-a întrupat, El S-a îmbrăcat cu un trup omenesc, plinătatea Dumnezeirii a început să locuiască în El într-o formă trupească și în trupul Său glorificat (Fil. 3:21) acum și pentru totdeauna locuiește. Aleluia!

După moartea și învierea Sa, Cristos nu Și-a pus la o parte trupul, trupul uman cu care S-a îmbrăcat prin întrupare; mai degrabă, când a fost înviat, El a fost înviat cu un trup de glorie, un trup glorificat!

În seara învierii Sale, Cristos a venit la ucenicii Săi și a intrat în camera în care se aflau; El a intrat prin ușile închise în cameră, totuși El avea un trup care putea fi atins.

Trupul Său a fost glorificat; El mai are un trup, dar acesta a fost transfigurat, iar în acest trup, plinătatea Dumnezeirii încă mai trăiește!

Slavă Domnului, Cristos nu S-a îmbrăcat doar cu carnea și apoi S-a înălțat la cer ca duh; mai degrabă, El a înviat și S-a înălțat ca om cu un trup, iar în acel trup locuiește toată plinătatea Dumnezeirii!

Cristosul nostru de astăzi este în glorie și El are încă un trup, iar plinătatea Dumnezeirii este întrupată în acel trup glorificat.

Azi noi în calitate de copii ai lui Dumnezeu, avem și noi un trup, și într-o zi trupul nostru uman va fi transfigurat în trupul gloriei Sale, căci Cristos este Pionierul, Conducătorul nostru, Primul născut în înviere și noi toți Îl urmăm!

Te lăudăm Doamne pentru că Tu nu doar Te-ai îmbrăcat cu un trup omenesc pentru lucrarea Ta și ai trăit pe pământ, dar ai adus și acest trup în glorie pentru a-l transfigura în trupul gloriei Tale! Aleluia, Isus Cristos a ajuns să fie un om cu un trup uman și în acest trup toată plinătatea Dumnezeirii locuiește! Slavă Domnului, în trupul glorificat al lui Cristos, plinătatea Dumnezeirii locuiește trupește! Amin, Doamne, credem că și noi vom fi aduși în glorie împreună cu Tine și așteptăm cu nerăbdare răscumpărarea trupului nostru, astfel încât să avem un trup glorificat ca al Tău! Aleluia!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, As the Mystery of God, Christ is the Embodiment of the Fullness of the Godhead, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Cunoașterea și experimentarea Cristosului atotinclusiv și vast – săptămâna 5 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv și vast ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive

11/05/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Conform cu cartea Coloseni, Cristosul atotinclusiv și vast este realitatea tuturor lucrurilor pozitive și nimeni nu trebuie să ne judece în a-L mânca și în a-L savura ca o asemenea Persoană. Aleluia!

Săptămâna aceasta, în înviorarea noastră de dimineață, venim în subiectul, Să-L cunoaștem și să-L experimentăm pe Cristosul atotinclusiv și vast ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive.

Ce Cristos avem! Pe de o parte am fost aduși în Cristos pentru a-L experimenta și a-L trăi, iar pe de altă parte, El a venit în noi pentru a fi experimentat de noi și trăit de noi.

Acestea sunt cele două aspecte ale experimentării noastre pe Cristos, așa cum se vede în Ioan 15: rămânem în El și El rămâne în noi; intrăm în El pentru a-L savura și a-L experimenta, iar El intră în noi pentru ca El să fie savurat de noi și experimentat de noi.

Există o serie de cărți ale Noului Testament care ne arată că Cristos este atotinclusiv, cum ar fi Evanghelia după Matei, Evanghelia după Ioan, Coloseni, Evrei și Apocalipsa, dar numai în Coloseni Îl vedem pe Cristos ca fiind atât atotinclusiv cât și vast.

În Coloseni vedem că atotinclusivitatea și vastitatea lui Cristos sunt combinate; când savurăm vastitatea Sa, suntem aduși în savurarea atotinclusivității Sale.

În Coloseni faptul că Cristos este vast este legat de El ca fiind realitatea tuturor lucrurilor pozitive din univers.

Săptămâna aceasta vom savura expoziție după expoziție a lui Cristos, capodoperă după capodoperă a lui Cristos și vrem să aruncăm o privire, să admirăm, să savurăm și să intrăm în experimentarea a tot ceea ce Cristos este în atotinclusivatea și în vastitatea Sa.

Să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv și vast ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive

În Col. 2:16-18 Pavel ne spune să nu lăsăm pe nimeni să ne judece în ceea ce privește mâncarea și băutul sau cu privire la o sărbătoare sau o lună nouă sau Sabat, care sunt o umbră a lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Cristos.

Amin, fie ca nimeni să nu ne păcălească judecându-ne nevrednici de premiul nostru, și anume de savurarea Cristosului atotinclusiv.

Am văzut că Cristos este chipul Dumnezeului invizibil, Primul născut dintre cei morți, Cel în care locuiește toată plinătatea, Cel care este Întâi-Născut în înviere, Misterul lui Dumnezeu, Cel în care toate comorile înțelepciunii și cunoașterii sunt ascunse.

Această persoană minunată, care are preeminență în întregul univers, poate fi adus în experiența noastră personală și în aplicarea practică, pentru ca El să fie preeminent în universul nostru personal.

Pe baza acestor versete putem afirma categoric că Cristos este realitatea fiecărui lucru pozitiv și că trebuie să-L cunoaștem și să-L experimentăm ca atare. Oh, El este premiul nostru!

Pavel a urmărit spre premiu (Fil. 3:14) și el voia să ne recruteze și să ne aducă în această alergare, căci premiul său este premiul nostru; acest premiu este cea mai mare savurare și experimentare a lui Cristos.

Luarea lui Cristos ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive este ca noi să ajungem la acest premiu al experimentării subiective finale a lui Cristos.

Nimeni să nu ne judece în aceasta; savurarea și experimentarea lui Cristos de către noi ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive pot fi judecate de alții, pentru că ei se pot întreba cum poate fi acest lucru, cum Îl putem experimenta pe Cristos într-un mod atât de vast.

Nimeni deci să nu ne judece – pe dinăuntru sau în exterior – de savurarea și experimentarea lui Cristos de către noi.

Mâncarea și băutul, lucrurile cu privire la o sărbătoare sau a unei luni noi sau a unui Sabat – acestea sunt reprezentative și implică viața și trăirea oamenilor din Vechiul Testament.

În Colose au existat unele persoane care i-au deranjat pe credincioși și încercau să-i readucă la lucrurile din Vechiul Testament; poate nu ne vom întoarce niciodată la aceste lucruri, dar putem vedea că toate aceste sărbători sunt o umbră a ceea ce putem experimenta astăzi, și anume Cristos atotinclusiv și vast!

Trupul tuturor acestor umbre este Cristos. Nimeni să nu ne înșele judecându-ne nevrednici să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristos, și nici chiar noi să nu ne judecăm nevrednici de acest premiu.

Toate detaliile despre trăirea și sărbătoarea poporului lui Dumnezeu în Vechiul Testament conform Bibliei este o imagine a vieții și a savurării pe care ar trebui să o avem astăzi, pe măsură ce Îl aplicăm pe Cristos ca realitate a fiecărui lucru pozitiv.

Când Îl luăm pe Cristos ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive, El nu va fi o simplă doctrină pentru noi, ci vom ști, prin experiență, că El este realitatea.

Ca și în cazul trupului fizic al omului, trupul din Col. 2:17 este substanța și, la fel ca umbra trupului unui om, ritualurile din lege sunt umbra lui Cristos, care este substanța și realitatea Evangheliei.

Cartea Coloseni dezvăluie un astfel de Cristos atotinclusiv ca punctul central al economiei lui Dumnezeu (Col. 1:17, 18; 3:11). Există multe umbre, dar trupul este al lui Cristos.

O umbră este ceea ce aruncăm pe pământ; de exemplu, ne putem juca un joc de vați-ascunselea cu un copil, iar el se poate ascunde în spatele unui copac. Este posibil să vedem copacul și, de asemenea, umbra copilului și poate știm că copilul se află în spatele copacului; când urmărim umbra, obținem persoana.

Umbra are funcția de a ne aduce la persoană, la realitate. În economia lui Dumnezeu, toate umbrele au funcția de a ne aduce la Cristos, realitatea tuturor lucrurilor pozitive.

Luarea lui Cristos ca realitate a fiecărui lucru pozitiv este procesul prin care folosim umbrele pentru a fi aduși la realitate, iar realitatea devine apoi personală pentru noi în timp ce suntem față în față cu Domnul.

Doamne Isuse, Te iubim ca fiind Cel atotinclusiv și vast, Cel care este porțiunea noastră pentru savurarea și experimentarea noastră! Amin, Doamne, nimeni nu ne poate judeca în mâncare și băutură și nimeni nu ne înșela judecându-ne ca fiind nevrednici de premiul nostru, de cea mai mare savurare și experimentare a lui Cristos! Mulțumim Doamne că ești realitatea tuturor lucrurilor pozitive. Venim din nou la Tine pentru a Te primi, pentru a Te savura, pentru a Te experimenta și a Te aplica ca realitate a fiecărui lucru pozitiv din univers. Amin, Doamne Isuse, vrem să Te savurăm și să Te experimentăm cât mai mult, pentru ca noi să fim Trupul Tău, Plinătatea Ta!

Să vedem și să savurăm vastitatea universală a Cristosului atotinclusiv

Zilnic, săptămânal, lunar și anual, Cristos este realitatea fiecărui lucru pozitiv; aceasta implică vastitatea universală a Cristosului atotinclusiv.

În Col. 2:16-18 vedem că mâncarea și băutura sunt zilnice, Sabatul este săptămânal, luna nouă este lunară și sărbătorile sunt anuale.

Aceasta indică faptul că atunci când mâncăm și bem în orice zi dată, Îl putem experimenta pe Cristos ca realitate; în fiecare săptămână și în fiecare lună și în fiecare an Îl putem experimenta pe El.

Aceasta nu înseamnă doar că atunci când vrem să-L experimentăm ca realitate a tuturor umbrelor, El este acolo așteptând să-L experimentăm. Mai degrabă, există o progresie aici, iar noi putem să-L savurăm pe Cristos și putem să-L experimentăm progresiv, pentru că El este atât atotinclusiv cât și vast, umplându-ne trăirea și timpul, pentru a ne extinde experimentarea și savurarea Sa într-un mod progresiv.

În orice zi dată, putem să-L savurăm pe Cristos într-o anumită măsură și, pe măsură ce Îl savurăm zilnic, El Se mărește în experiența noastră; El ne cheamă să facem un alt pas și să-L savurăm într-un mod suplimentar, și aflăm treptat că El are o prezență în continuă expansiune pentru ca noi să-L savurăm în orice zi.

Deci avem o zi plină de Cristos și, pe măsură ce El ne umple zilnic, Îl putem experimenta pe El întreaga săptămână – avem o săptămână plină de Cristos, iar pe măsură ce Îl contactăm și Îl savurăm din nou și din nou, experimentarea noastră săptămânală devine una lunară lună – o experiență lunară plină de El și, în cele din urmă, întregul an este plin de Cristos.

Intenția lui Pavel în alegerea acestor cinci aspecte ale trăirii poporului lui Dumnezeu arată că, la fel cum aceste lucruri au fost întreaga viață și și trăire pentru el în mod inclusiv în epoca Vechiului Testament, pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos ca realitatea a tot ceea ce este pozitiv, El Se mărește în experiența noastră de la zi la săptămână la lună la an, și El devine atotinclusiv și vast în experimentarea noastră ca oameni ai Noului Testament.

Zilnic, Cristos este hrana și băutura noastră pentru satisfacția și întărirea noastră (1 Corinteni 10:3-4).

Săptămânal, Cristos este Sabatul nostru pentru completarea și odihna noastră în El (Mat. 11:28-29). Lunar, Cristos este luna noastră nouă ca nou început cu lumină în întuneric (Ioan 1:5; 8:12). Anual, Cristos este sărbătoarea noastră pentru bucuria și savurarea noastră (1 Cor. 5:8).

Îl putem mânca și bea zilnic pe Cristos ca realitate a mâncării și băuturii noastre; în timp ce mâncăm mâncarea fizică, ni se amintește că Cristos este realitatea mâncării noastre și Îl aplicăm și Îl luăm în noi înăuntrul nostru în duh.

Pe măsură ce Îl mâncăm pe Cristos zi de zi, El devine realitatea hrănirii noastre și a rezervei noastre de viață, iar El ne satisface și ne întărește pentru a trăi viața creștină. Rezultatul este că săptămânal ne odihnim în El, suntem desăvârșiți în El, pentru că Îl luăm ca Sabat.

Pe măsură ce Îl savurăm zilnic pe Cristos, suntem lărgiți, căci El este lărgit în noi și Îl savurăm pe un Cristos în continuă expansiune.

Pe măsură ce savurarea lui Cristos de către noi se mărește și se extinde, Îl urmărim și Îl savurăm ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive. El devine noul nostru început cu lumina în întuneric și El este sărbătoarea noastră pentru bucuria și savurarea noastră.

Slavă Domnului pentru Cristosul nostru bogat, atotinclusiv și vast, care poate fi aplicat în viața noastră de zi cu zi pentru savurarea și experimentarea noastră!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ești hrana și băutura noastră zilnic pentru satisfacția și întărirea noastră; Te luăm ca realitate a mâncării și a băuturii, cădi Tu ne satisfaci și ne întărește pentru a trăi viața creștină. Te luăm ca adevăratul Sabat pentru completarea noastră și ne odihnim în Tine. Te luăm ca noul nostru început cu lumina în întuneric. Doamne, Tu ești sărbătoarea noastră pentru bucuria și savurarea noastră! Venim zilnic la Tine și Te luăm ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive din univers. Vrem să Te savurăm zi de zi, săptămână de săptămână, lună de lună și de an de an, până când Te lărgești în experiența noastră și putem cuprinde cu toți sfinții vastitatea universală a Cristosului nostru atotinclusiv!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoying the All-inclusive, Extensive Christ as the Reality of All Positive Things, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Cunoașterea și experimentarea Cristosului atotinclusiv și vast – săptămâna 4 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Cristosul atotinclusiv ne-a fost repartizat: să fim înrădăcinați în El și să umblăm în El

02/03/2020 by Credincios in Cristos 3 Comments

Cristos ca realitatea țării bune le-a fost repartizat tuturor sfinților ca moștenire pentru savurarea lor; am fost înrădăcinați și întemeiați în El și acum trebuie să umblăm conform Duhului pentru a savura țara bună.

Săptămâna aceasta tratăm subiectul „Cristosul atotinclusiv este porţia repartizată a sfinţilor, conform alegerii lui Dumnezeu, ca moştenire divină pentru savurarea lor”, așa cum se vede în Num. 32.

Trebuie să vedem mai întâi că Cristosul atotinclusiv este porțiunea alocată a sfinților; El este posesia divină pe care Dumnezeu ne-a pregătit-o. Apoi, trebuie să vedem ceva referitor la preferințele și alegerea noastră în ceea ce privește aranjamentul de mai dinainte a lui Dumnezeu.

Dumnezeu a dat țara lui Israel; El le-a promis strămoșilor lor, dar întrucât El era un Dumnezeu ordonat și înțelept, El a avut un mod special de a distribui țara bună.

Acest aranjament și situație particulară întruchipează de fapt multe lecții cruciale pentru noi, credincioșii care trăim viața de biserică astăzi; trebuie să învățăm din acest tip reprezentativ care este oarecum negativ, și anume ce să facem în posedarea țării bune.

În Col. 2:6-7 vedem că trebuie să umblăm în Cristos, după ce L-am primit și am fost înrădăcinați și fiind zidiți în El. A fi înrădăcinat în Cristos vorbește despre faptul că noi, ca plante, am fost plantați în pământul țării bune și am fost înrădăcinați în El.

Trebuie să avem o viață de rădăcină, adică trebuie să savurăm bogățiile Cristosului atotinclusiv absorbind aceste bogății pentru a fi zidiți în El. Fiind zidiți în Cristos noi creștem în El și prin creșterea noastră în El, se adaugă la ființa noastră mai mult pentru ca noi să creștem cu creșterea lui Dumnezeu.

Când noi toți creștem în Cristos și suntem zidiți în El, în mod colectiv devenim Trupul lui Cristos și putem zidi Trupul lui Cristos. Pentru a avea această experiență, trebuie să absorbim mult ceea ce este Cristos.

În ceea ce privește traversarea râului Iordan pentru a intra în țara bună, mulți credincioși cred că râul Iordan se referă la moarte și, după ce murim, intrăm în ceruri, unde Îl savurăm pe Cristos pentru totdeauna.

Dar acesta nu este gândul din Biblie; mai degrabă, Biblia vorbește despre traversarea râului Iordan și intrarea în posesia și savurarea țării bune atotinclusiv, care este un tip al lui Cristos.

Cristosul atotinclusiv ne-a fost dat de Dumnezeu; El ne-a fost promis și acordat de Dumnezeu pentru ca să-L stăpânim și să-L savurăm împreună cu toți sfinții.

Cristosul atotinclusiv ne-a fost repartizat pentru a fi porțiunea noastră pentru savurarea noastră

Cristos atotinclusiv este simbolizat în tip de către țara bună din Deut. 8:9; această țară este o țară în care nu vom duce lipsă de nimic.

Pavel explică acest lucru în Col. 1:12, unde el spune că Dumnezeu ne-a calificat pentru a ne împărtăși din porțiunea alocată sfinților în lumină; Cristos ne-a fost repartizat pentru a fi porțiunea noastră pentru savurarea noastră.

Cristos ca porțiune alocată a sfinților se referă la lotul moștenirii, așa cum este ilustrat de alocarea țării bune a Canaanului dată copiilor lui Israel pentru moștenirea lor (Ios. 14:1).

Fiecare dintre ei a primit o porție, un lot din moștenirea lor; țara bună nu a fost dat doar copiilor lui Israel într-un mod general, ci fiecăruia din triburi și din familii, li s-a dat o moștenire prin tragere la sorți.

Copiii lui Israel nu aparțineau în Egipt sau în pustie; ei au fost chemați să posede țara bună pe care Dumnezeu i-a promis-o lui Avraam, Isaac și Iacob, pentru ca ei să o moștenească.

Noi credincioșii în Cristos nu aparținem acestei lumi; noi Îi aparținem lui Dumnezeu și Dumnezeu ni L-a dat pe Cristosul atotinclusiv ca porțiune alocată pentru ca noi să Îl savurăm și să ne împărtășim pentru stăpânirea și savurarea noastră.

Ce facem aici pe pământ și care este viața noastră creștină cu urmărirea ei? Suntem aici pentru a-L câștiga pe Cristos.

Pavel a mărturisit despre aceasta în Fil. 3, pentru că a văzut țara bună în realitate și a socotit toate lucrurile ca fiind pierdere – tot ceea ce el considera în trecut drept câștig, acum l-a socotit ca pierdere. El chiar și a plătit prețul de a suferi pierderea tuturor lucrurilor din cauza lui Cristos.

Lucrurile care i-au fost cândva dragi, realizările sale în religia părinților săi și tot ceea ce considera el câștig, acum el socotea ca pierdere, murdărie, gunoi și refuz.

Singurul mod în care noi putem considera că realizările și câștigurile noastre sunt un gunoi este să vedem și să obținem ceva mai bun, ceva mai valoros.

Pavel L-a văzut pe Cristosul atotinclusiv, iar întreaga sa viață a fost o călătorie pentru a-L câștiga pe acest Cristos în orice fel posibil, chiar pentru a atinge scopul înaltei chemări a lui Dumnezeu – câștigarea și savurarea deplină a lui Cristos.

Noi credincioșii în Cristos am fost chemați să atingem țelul și să obținem premiul înaltei chemări a lui Dumnezeu în Cristos Isus, care este savurarea Cristosului atotinclusiv al lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu ni L-a dat pentru a fi porțiunea noastră pentru savurarea noastră.

Moștenirea noastră, în calitate de credincioși ai Noului Testament, nu este o țară fizică – este Cristos atotinclusiv, căci El este garanția moștenirii noastre (Efeseni 1:14).

Cristos este porțiunea alocată a sfinților ca moștenire divină pentru savurarea noastră (Fapte 26:18). Astăzi savurăm de o garanție, o chezășie, o pregustare a unui anumit gust complet care va veni în mileniu.

Duhul ne-a fost dat ca o mostră, o promisiune a gustului deplin, iar Duhul care ne pecetluiește este o garanție a Cristosului atotinclusiv pe care Îl vom savura deplin într-o zi viitoare.

Intenția lui Dumnezeu este să-i aducă pe toți cei din poporul Său în țara bună, care Îl reprezintă în tip pe Cristos ca țel; în Vechiul Testament vedem cum poporul lui Dumnezeu a călătorit și apoi a ajuns la țel, dar în Noul Testament noi – credincioșii – fiind botezați în Cristos, suntem deja în țel (Rom. 6:3; Gal. 3:27; 1 Cor. 1:30; Col. 2:6).

Aleluia, suntem deja în Cristos, iar țelul nostru și urmărirea noastră pe pământ este să-L savurăm pe Cristosul care ne-a fost repartizat! Am fost uniți și contopiți cu Cristos, suntem una cu El și acum trebuie doar să-L savurăm și să-L câștigăm!

Aleluia, Tatăl ne-a calificat să ne împărtășim din partea alocată a sfinților în lumină, care este Cristos atotinclusiv! Îți mulțumim Doamne pentru intenția Ta de a ne aduce în deplina savurare și posedare a Cristosului atotinclusiv ca realitate a țării bune. Îți mulțumim că ne-ai alocat o porțiune pentru moștenirea noastră divină și pentru savurarea noastră. Amin, Doamne, ne dăruim Tine să Te savurăm ca țara bună. Vrem să Te savurăm ca porțiunea noastră alocată, Cristosul atotinclusiv, pentru a putea intra în moștenirea noastră!

Să petrecem timp în Cuvânt pentru a fi adânc înrădăcinați în Cristos și pentru a umbla în El ca țară bună

După ce am văzut că ni s-a repartizat o porțiune a Cristosului atotinclusiv ca moștenire pentru savurarea noastră, trebuie ca zilnic să facem un efort pentru a-L savura pe Domnul și pentru a ne împărtăși din El.

Când Îl contactăm pe Domnul și petrecem timp în Cuvânt cu multă rugăciune, devenim adânc înrădăcinați în Cristos.

Pe de o parte, Dumnezeu ne-a plantat deja în Cristos ca țară bună, atotinclusivă, iar pe de altă parte, trebuie să petrecem zilnic timp în Cuvântul lui Dumnezeu cu multă rugăciune, pentru a putea fi înrădăcinați profund în El.

Când petrecem timp cu Domnul în cuvântul Său cu multă rugăciune, absorbim bogățiile lui Cristos din cuvântul Său și umblăm în El. Ceva se va întâmpla atunci în ființa noastră lăuntrică, ceva ce ne va determina să avem o anumită umblare – vom umbla în Cristos ca țară bună.

Când petrecem timp în Cuvânt cu multă rugăciune, devenim înrădăcinați în Cristos și nu trebuie să ne gândim să facem anumite lucruri – în mod spontan vom umbla în Cristos.

Cu cât Îl contactăm mai mult pe Domnul ca solul bogat în care am fost înrădăcinați, cu atât suntem mai plini de bogățiile Sale; atunci, ceva va avea loc în ființa noastră lăuntrică care să ne schimbe și să ne transforme și vom umbla în Cristos.

Mai întâi trebuie să creștem în jos în Cristos, trimițându-ne rădăcinile zilnic în timpul nostru personal și privat cu El în Cuvânt, iar apoi trebuie să creștem în sus, având o umblare în Cristos.

Suntem deja înrădăcinați în cultura noastră; prin creșterea noastră într-o anumită familie și societate, dobândim o anumită cultură și suntem înrădăcinați în ea; chiar și copiii mici sunt înrădăcinați în cultură.

Dacă petrecem timp să-L savurăm pe Domnul, dacă zilnic ne petrecem timp cu El în cuvântul Său pentru a-L savura și a absorbi bogățiile Sale, vom fi înrădăcinați în El, vom absorbi bogățiile Sale și vom umbla în El.

Este posibil să fi auzit și citit atât de multe despre Cristosul nostru atotinclusiv și este posibil să avem chiar și o vastă cunoaștere a ceea ce El este și a făcut pentru noi; ceea ce trebuie să facem este să petrecem timp pentru a-L absorbi.

Trebuie să petrecem timp în Cuvânt cu multă rugăciune și meditare, astfel încât Cristosul în care suntem înrădăcinați să fie absorbit în noi și să umblăm în El.

Dacă petrecem timp cu Domnul în cuvântul Său, elementele Cristosului bogat vor fi absorbite în noi și vom deveni un alt fel de persoană – devenim o persoană care este înrădăcinată în Cristos, zidită în Cristos și umblând în Cristos.

O, ce Cristos avem! Cât de mult trebuie să petrecem timp cu El în cuvântul Său pentru a absorbi bogățiile Sale!

Doamne Isuse, ne dăm Ție să petrecem timp cu Tine în cuvântul Tău cu multă rugăciune, pentru a putea absorbi bogățiile Tale și a fi adânc înrădăcinați în Tine. Amin, Doamne, nu vrem doar să cunoaștem despre Cristosul atotinclusiv, ci să avem timp adecvat pentru a fi în Cuvânt și pentru a trimite rădăcini adânc în Cristosul bogat! Doamne Isuse, vrem să avem o creștere multă în jos în Cristos, astfel încât să putem crește și noi în El, având o umblare în Cristos. Fie ca noi să fim adânc înrădăcinați în Cristos, pentru ca noi să trăim, să umblăm, să acționăm și să ne avem întreaga noastră ființă în El!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The All-Inclusive Christ has been Allotted to us: be Rooted in Him and Walk in Him! (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 7 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să avem o cunoaștere experimentală a lui Cristos și să plătim prețul pentru a-L câștiga pe Cristos

20/11/2019 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Excelența cunoașterii lui Cristos este prin revelație, iar ca noi să-L cunoaștem pe Cristos este prin experiență – trebuie să avem o cunoaștere experimentală a lui Cristos, adică să cunoaștem și să-L savurăm pe Cristos într-un mod experimental.

La fel ca Pavel, trebuie să dorim să trăim în dreptatea lui Dumnezeu și să fim găsiți în condiția în care să-L exprimăm pe Dumnezeu trăindu-L pe Cristos; pentru a fi găsiți în Cristos, trebuie să fim într-o astfel de condiție.

Dar, de multe ori, trăim în continuare în propria noastră dreptate, adică trăim în continuare propriul nostru comportament bun, chiar comportament spiritual și nu-L trăim pe Cristos.

În multe feluri, suntem la fel ca ca Iov în Vechiul Testament – Îl cunoaștem pe Dumnezeu din auzirea urechii noastre, dar nu avem un contact personal, intim și apropiat cu El, nu trăim în prezența Lui.

Deci, Domnul este credincios, pe de o parte, să ne alimenteze cu Sine Însuși, pentru a putea fi umpluți și constituiți cu Cristos, iar pe de altă parte, pentru a ne dezlipi de toată dreptatea făcută de noi până când Îl vom avea pe Cristos ca dreptatea noastră trăită în afară.

Cu ajutorul crucii, Dumnezeu dezbracă și rupe orice dreptate făcută de sine, terminând-o până nu suntem nimic; atunci El poate intra și să trăiască în noi.

Abia când vedem cât de urât și chiar scârbos suntem în ochii lui Dumnezeu, ne vom lăsa deoparte și îi vom permite crucii să ne termine și să îndepărteze orice lucru legate de sinele nostru cu expresiile lui.

Chiar dacă Îl iubim pe Domnul, rămânem în cuvântul Său și învățăm să urmăm învățătura ungerii, încă putem să trăim după principiul pomului cunoașterii binelui și răului, iar când alții ne întâlnesc, ei ne găsesc nu în Cristos, ci în acest pom.

O, fie ca Domnul Se îndure de noi și să pună toporul la rădăcina acestui pom, astfel încât să putem prețui excelența cunoașterii lui Cristos până la măsura în care socotim toate lucrurile ca pierderi din cauza Lui, suferind pierderea tuturor lucrurile, și să-L câștigăm pe Cristos pentru a fi găsit în El!

Amin, fie ca să plătim prețul pentru a fi găsiți în Cristos, neavând dreptatea proprie, dreptate făcută de sine care este rezultatul eforturilor cărnii, ci dreptatea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus și în credință.

Prin credință și în credință putem avea dreptatea lui Dumnezeu; numai atunci când suntem una în mod organic cu Domnul, Îl putem avea pe Cristos ca dreptatea noastră trăită în exterior, care este plăcută lui Dumnezeu și e plăcut mirositoare înaintea oamenilor.

Să avem o cunoaștere experimentală a lui Cristos, cunoscându-L și savurându-L într-un mod experimental

Apostolul Pavel a trăit într-o condiție de a nu avea propria sa dreptate, ci dreptatea care este din Dumnezeu pentru a-L cunoaște și a-L experimenta pe Cristos și puterea învierii Sale și părtășia suferințelor Sale, fiind conformat morții Lui pentru a ajunge la învierea dintre cei morți (Fil. 3:10-11).

Excelența cunoașterii lui Cristos (Fil. 3: 8) este prin revelația de la Tatăl; pentru aceasta, trebuie să ne exersăm duhul și să ne îndreptăm inima către Domnul.

Pentru a-L cunoaște pe Cristos (Fil. 3:10), trebuie să-L experimentăm, adică trebuie să avem o cunoaștere experimentală a Sa.

Ce înseamnă să-L experimentăm pe Cristos? A experimenta este o participare personală și directă. A experimenta este diferit de simpla cunoaștere – este participarea personală și directă în ceva.

Ca exemplu, în Evrei vedem că Cristos este Marele Preot divin și împărătesc; El este Marele Preot conform ordinului lui Melchisedec. Dar Îl cunoaștem noi pe Cristos în experiență ca Înalt Preot conform cu ordinul lui Melchisedec ?

L-am experimentat noi oare pe Cristos ca fiind Cel care vine la noi cu pâine și vin, administrându-L pe Dumnezeul procesat în noi? Avem oare o participare directă, personală, într-un astfel de Cristos?

El este Păstorul sufletelor noastre; trebuie să cunoaștem acest lucru și apoi să-L experimentăm ca o asemenea persoană. Când vom depune mărturie despre o astfel de experiență, Trupul va cunăaște că aceasta este reală pentru noi.

În Mat. 28 vedem că lui Cristos i s-a dat toată autoritatea în ceruri și pe pământ; oare dar L-am întâlnit noi pe Cristos ca Fiu al Omului? Am experimentat noi să fim smeriți de cître El ca astfel să Îl cunoaștem acum pe Cristos cu autoritatea Sa?

Cu toții trebuie să continuăm să-L căutăm pe Domnul, să înaintăm, să urmărim cu tot ceea ce suntem, pentru a-L câștiga pe Domnul și pentru a-L experimenta, pentru a avea o experiență directă, de primă mână a lui Cristos.

A-L cunoaște pe Cristos înseamnă a-L cunoaște în mod personal prin participare directă și personală; trebuie să avem o cunoaștere experimentală a lui Cristos, cunoscându-l și savurându-L într-un mod experimental (vezi Fil. 2:17-18; 4:4, 10).

A-L cunoaște pe Cristos nu înseamnă doar a avea cunoștința lui Cristos, ci a câștiga persoana Sa (2 Corinteni 2:10). Trebuie să avem o cunoaștere experimentală a lui Cristos, savurându-L, experimentându-L, fiind una cu El și permițându-I să trăiască în noi și să umble împreună cu noi.

În acest fel Îl cunoaștem pe Cristos atât prin revelație, cât și prin experiență; Îl cunoaștem într-un mod experimental și câștigăm bogățiile ființei Sale.

În cele din urmă, pe măsură ce trăim într-un astfel de mod, Cristos devine noi și noi devenim Cristos, căci noi participăm la El iar El participă la noi, noi trăim în El iar El trăiește în noi, și avem o cunoaștere experimentală a lui Cristos în măsura în care că viața noastră este Cristos trăind în noi și chiar și ființa noastră este Cristos Însuși.

Doamne Isuse, vrem să avem o cunoaștere experimentală a lui Cristos, cunoscându-L și savurându-L într-un mod experimental. Fie ca să nu avem doar o cunoaștere mentală a tot ceea ce este Cristos, ci să ne deschidem întreaga noastră ființă către El și să-L savurăm, să-L experimentăm, să fim una cu El și să-L lăsăm să trăiască și să umble împreună cu noi. Amin, Doamne, vrem să avem o participare directă, personală în Cristos, având o experiență de primă mână a lui Cristos conform Cuvântului Său, pentru ca Cristos să fie trăit în noi. O, Doamne, fie ca toți sfinții să-L cunoască și să-L savureze pe Cristos într-un mod experimental!

Plătind prețul pentru a-L câștiga pe Cristos în experiența noastră și să savurăm toate bogățiile Sale de nepătruns

A-L cunoaște pe Cristos nu înseamnă doar a avea cunoașterea Sa, ci a câștiga persoana Sa; aceasta înseamnă că El trebuie să trăiască în noi, să-și facă domiciliul în noi, să ne locuiască în interior și chiar să devină noi înșine. Când Îl experimentăm pe Cristos, Îl și câștigăm și pe Cristos; a câștiga ceva implică plătirea unui preț.

Pentru ca noi să-L câștigăm pe Cristosul pe care-L experimentăm și-L savurăm, trebuie să plătim prețul. Cristos a pus stăpânire pe noi și ne-a câștigat plătind cel mai mare preț – El a plătit prețul vieții Sale; acum noi trebuie să plătim prețul pentru a-L câștiga pe Cristos, pentru a-L cunoaște și pentru a-L savura într-un mod experimental.

După ce primim excelența cunoașterii lui Cristos, vom fi dispuși să suferim pierderea tuturor lucrurilor și chiar să le socotim ca gunoi pentru a-L câștiga pe Cristos și a fi găsit în El; drept urmare, Îl vom cunoaște pe Cristos în mod experimental.

Dar dacă nu avem excelența cunoașterii lui Cristos, nu vom fi găsiți în El, deoarece această excelență a cunoașterii lui Cristos este cea care ne face să fim dispuși să suferim pierderea tuturor lucrurilor și să le socotim ca gunoi ca să-L câștigăm pe Cristos și să fim găsiți în El.

A-L câștiga pe Cristos înseamnă a experimenta, a savura și a pune stăpânire pe toate bogățiile Sale de nepătruns, plătind un preț (Fil. 3:8; Efeseni 3:8). O, bogățiile pe care Cristos Mântuitorul nostru le are pentru noi – cât de de nelimitată este măsura lor, și totuși ele ne devin realitatea noastră pe deplin!

Trebuie să plătim prețul de a socoti toate lucrurile ca pierderi și chiar de a suferi pierderea tuturor lucrurilor, astfel încât să-L câștigăm pe Cristos în experiența noastră și să savurăm bogățiile Sale de nepătruns.

Există însă o diferență între a-L câștiga și a-L experimenta pe Cristos; ca o ilustrație, este un lucru să câștigi alimentele din magazin (după ce ai plătit un preț) și este un alt lucru să le gătești și să le savurezi pe măsură ce mâncarea intră în stomacul tău.

Mai întâi primim excelența cunoașterii lui Cristos, apoi plătim prețul pentru a-L câștiga pe Cristos și pentru a fi găsit în El, iar în sfârșit Îl experimentăm pe Cristos și Îl savurăm pe El.

Când Îl vom câștiga pe Cristos și vom fi găsiți în El, noi Îl vom cunoaște – vom avea o cunoaștere experimentală a Sa – și Îl vom savura și experimenta. Amin!

Fie ca să avem o revelație mai mare a lui Cristos, astfel încât să avem o experiență mai mare a Sa, căci experimentarea lui Cristos de către noi nu poate depăși cunoașterea lui Cristos de către noi.

Când vom plăti prețul pentru a-L câștiga pe Cristos în experiența noastră zi de zi, la întâlnirea de Masa Domnului ne vom deschide ființa și vom elibera laudele și bogățiile lui Cristos constituite în noi.

Apoi, ne vom închina Tatălui împreună cu Cristosul pe care L-am experimentat și L-am câștigat, iar Tatăl Îl cunoaște și Îl savurează pe acest Cristos; aceasta este închinarea în adevăr, aceasta este realitatea.

Aceasta este ceea ce caută Tatăl și acesta este ceea El ce dorește să câștige săptămână de săptămână – El dorește ca mulți sfinți să plătească prețul pentru a-L câștiga pe Cristos și să aibă o cunoaștere experimentală despre Cristos. Dumnezeu vrea ca mulți să-L cunoască pe Cristos experimentându-L, savurându-L fiind una cu El și lăsându-L pe El să trăiască în ei (Fil. 3:10; 1 Cor. 6:17; Gal. 2:20).

Doamne Isuse, vrem să avem o revelație mai înaltă a excelenței cunoașterii lui Cristos, astfel încât să avem o experiență înălțată a lui Cristos. Fie ca noi să fim dispuși să plătim prețul pentru a-L câștiga pe Cristos în experiența noastră și pentru a savura toate bogățiile Sale de nepătruns. Amin, Doamne, vrem să-L cunoaștem pe Cristos experimentându-L, savurându-L, fiind una cu El și având-L pe El trăit în noi. Fie ca Cristos să fie introdus în noi pentru a fi chiar ființa noastră, și fie ca El să trăiască în noi pentru a se manifesta prin noi pentru zidirea bisericii și pentru manifestarea lui Dumnezeu.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Having an Experiential Knowledge of Christ and Paying the Price to Gain Christ (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 6 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Experimentăm o mântuire constantă luându-L pe Cristos ca modelul nostru în viața noastră de zi cu zi

28/10/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

În Fil. 2:12 Pavel ne spune să ne ducem până la capăt propria mântuire; aceasta nu este mântuirea eternă de condamnarea lui Dumnezeu, ci mântuirea zilnică și constantă, care este Cristos ca persoană vie.

După ce am văzut minunatul model al lui Cristos în Fil. 2, Pavel ne spune, ca preaiubiți, să ne ducem până la capăt propria mântuire în frică și cutremur.

Ce este această ducere până la capăt a propriei mântuiri? Mântuirea este un subiect minunat, deseori învățat printre creștini; primim mântuirea lui Dumnezeu prin credință și trebuie să ne ducem până la capăt propria mântuire.

Cu toate acestea, este posibil să înțelegem mântuirea lui Dumnezeu într-un mod slab și superficial, adică să fim mântuiți de la pieire, să scăpăm de judecata lui Dumnezeu, să mergem în cer și să avem viață eternă.

Totuși, aici în Filipeni, Pavel menționează mântuirea într-un mod mai profund, mai înalt și mai bogat decât atât. El vorbește despre o mântuire care este legată de trăirea Cristosului nostru viu, Cristosul nostru mărit.

Mântuirea este menționată de trei ori în cartea Filipeni; mai întâi în Fil. 1:19 Pavel a spus că el crede că toate lucrurile se vor întoarce spre mântuirea sa prin cererile sfinților și prin rezerva îmbelșugată a Duhului lui Isus Cristos.

Pavel nu a spus că el credea că va fi salvat din închisoare; mai degrabă, el a spus că chiar și acolo, în închisoare, mântuirea constă în faptul că nu va fi dat de rușine, ci că Cristos va fi mărit în trupul său.

El nu se aștepta la o mântuire doar în mediul exterior ca să fie eliberat din închisoare; mai degrabă, pentru el, mântuirea a fost ca Cristos să fie mărit chiar și în acel mediu restrâns.

Apoi mai încolo în acest capitol, Pavel spune că ar trebui să ne purtăm într-un chip demn de evanghelie, să fim într-un singur duh cu un singur suflet străduindu-ne împreună cu credința evangheliei și să nu ne înspăimântăm de opoziție, ceea ce pentru ei va fi o pierzare, însă pentru noi o dovadă a mântuirii noastre (1:28).

Când ne purtăm într-un chip demn de evanghelie, străduindu-ne împreună cu credincioșii într-un singur duh cu un singur suflet, nu ne înspăimântăm de nici o opoziție, ci mai degrabă, aceasta este mântuirea noastră și, de asemenea, aceasta este o dovadă a pierzării lor.

A treia mențiune a mântuirii este în 2:12; după ce Pavel L-a prezentat pe Cristos ca fiind minunatul nostru model într-un mod interior și exterior, el ne-a însărcinat să exersăm ascultarea și să ne ducem până la capăt propria mântuire cu frică și cutremur, fără cârtiri și raționamente, pentru ca în această generație coruptă și pervertită să strălucim ca niște lumini, ținând sus cuvântul vieții.

În toate aceste trei cazuri, Paul era în închisoare, dar nu a menționat că ar fi vrut să fie eliberat din închisoare; chiar mai mult, el nu era în domeniul mântuirii de păcat, de lume, de carne sau de sine, ci el vorbea despre experimentarea lui Cristos, trăirea lui Cristos și mărirea lui Cristos.

Toate astea ne arată o mântuire constantă și nevoia de a ne duce până la capăt propria mântuire. Cu toții am primit mântuirea; am fost mântuiți de iad, de pierzarea eternă și de judecata eternă a lui Dumnezeu, dar trebuie să fim mântuiți până la cel mai înalt grad. În caz contrar, suntem în pericolul de a trăi o viață goală și s-ar putea să fim și noi în diviziune. O, Doamne Isuse!

Să experimentăm o mântuire constantă luându-L pe Cristos ca modelul nostru interior și exterior

Mântuirea despre care Pavel vorbește în Fil. 2:12 nu este mântuirea eternă de condamnarea lui Dumnezeu și de lacul de foc ci este mântuirea zilnică și constantă care este Cristos ca persoană vie.

Mântuirea nu este un lucru, un eveniment, o chestiune sau doar ceva ce Cristos a îndeplinit pentru noi, astfel încât să nu mergem în lacul de foc; mântuirea este o persoană – Cristos este mântuirea noastră.

Avem nevoie de acest Cristos în mod constant, zilnic și clipă de clipă, ca El să ne fie mântuirea constantă și zilnică. El trăiește în noi, crește în noi și ia formă în noi.

Această mântuire practică, zilnică, clipă de clipă, rezultă din faptul că Îl luăm pe Cristosul pe care Îl trăim, Îl experimentăm și Îl savurăm atât ca modelul nostru interior, cât și exterior.

Putem oare noi spune că acest Cristos este Cel pe care Îl trăim? Putem oare mărturisi că Îl experimentăm și Îl savurăm pe Cristos tot timpul? Pe ce anume ne concentrăm în viața noastră creștină și în viața de biserică?

Este posibil ca inamicul să fi câștigat teren în noi și printre noi, luându-ne atenția de la focusul care este Cristos ca centralitate și universalitate a economiei lui Dumnezeu, Cristos ca fiind Cel pe care Îl trăim, Îl experimentăm și Îl savurăm.

Acest Cristos, așa cum este revelat în Filipeni, este atât modelul nostru interior, cât și cel exterior.

Trebuie să vedem cum S-a coborât pe Sine Însuși, cum S-a smerit și S-a golit pe Sine Însuși chiar până la moartea pe cruce, și trebuie să-L luăm ca modelul nostru interior. Pe Acesta Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult și I-a dat un nume care este mai presus de orice nume.

El este modelul nostru atât interior cât și exterior.

Elementele principale ale mântuirii noastre constante sunt Cristos ca viață a crucii (Fil. 2:5-8) și Cristos în înălțarea Sa (v. 9-11). Cristos este mântuirea noastră; mântuirea noastră nu este altceva decât acest minunat Cristos atotinclusiv, cu viața Sa crucificată și înălțarea Sa.

Când acest model devine viața noastră interioară, acest model devine mântuirea noastră. Mântuirea noastră constantă este pur și simplu Cristos ca modelul nostru fiind reprodus în noi (vezi 1 Pet. 2:21).

Ceea ce vedem în Fil. 2:5-11 este realitatea care este în Isus despre care se vorbește în Efeseni 4; aceasta este realitatea Trupului lui Cristos și aceasta trebuie să fie duplicată în noi.

Așa cum a fost Isus când era pe pământ, având acest fel de viață numită realitate, tot astfel trebuie să-L învățăm și noi pe Cristos chiar așa cum este realitatea în Isus, și să-L avem ca modelul nostru reprodus și duplicat în noi pentru a fi realitatea Trupului lui Cristos.

Trebuie să experimentăm o mântuire constantă luându-L pe Cristos ca modelul nostru interior și exterior; aceasta nu este altceva decât Isus care trăiește din nou pe pământ într-un mod corporativ, prin toate mădularele Sale.

El trăiește viața de om-Dumnezeu în toți credincioșii în Cristos, care sunt perfectați de către El pentru a trăi realitatea Trupului.

Trebuie să ducem până la capăt acest model prin ducerea până la capăt a mântuirii noastre.

Aceasta nu înseamnă că trebuie să lucrăm pentru a obține mântuirea, căci nici o lucrare omenească nu este adecvată și nu poate fi calificată pentru a ne mântui – doar Isus este demn de a duce la bun sfârșit lucrarea de mântuire și de a ne mântui, iar noi primim această mântuire prin credință.

Noi suntem mântuiți prin credință, însă trebuie să lucrăm, să ne purtăm propria mântuire; de partea noastră trebuie să facem ceva – aceasta este mântuirea noastră, puțin câte puțin, de la o zi la alta.

Doamne Isuse, vrem să Te experimentăm și să Te savurăm ca modelul nostru interior și exterior, pentru a ne duce la capăt propria mântuire. Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai mântuit de pierzarea eternă; Aleluia, am fost mântuiți crezând în Domnul Isus! Fie ca acum să experimentăm o mântuire constantă, luându-L pe Cristos ca modelul nostru interior și exterior. Fie ca Cristos ca model să devină viața noastră interioară, pentru ca El să devină mântuirea noastră. Amin, Doamne, fie ca Mântuitorul om-Dumnezeu să fie reprodus în noi și să devină mântuirea noastră subiectivă zi de zi și clipă de clipă!

Să cooperăm cu Dumnezeul care operează în interior pentru a experimenta o mântuire constantă în viața noastră zilnică

În Fil. 1:19 Pavel a menționat experimentarea unei mântuiri constante prin rugăciunea sfinților și prin rezerva îmbelșugată a Duhului lui Isus Cristos. Această mântuire a fost o mântuire constantă în care un anumit credincios este mântuit dintr-o anumită împrejurare într-o anumită situație.

Pavel era în închisoare și avea nevoie de o anumită mântuire, o experimentare a lui Cristos într-un anumit mod, care să-l mântuiască chiar în situația în care se afla.

El a vrut să nu fie dat de rușine, să nu fie găsit cârtind și plângându-se, ci să fie găsit în Cristos, pentru ca Cristos să fie mărit în el.

Mântuirea constantă din Fil. 2:12 se referă la mântuirea în care orice credincios este mântuit de lucrurile obișnuite în situații comune din viața de zi cu zi. Avem nevoie de această mântuire constantă; trebuie să ne ducem la capăt mântuirea cu frică și cutremur, căci Dumnezeu este Cel care operează în noi atât voința cât și înfăptuirea.

Nu trebuie să așteptăm până când suntem în închisoare sau să avem un accident pentru a savura mântuirea; în toate lucrurile comune, mondene, zilnice din viața noastră, putem fi mântuiți.

Este posibil să nu trecem prin lucruri traumatice sau prin tragedii, dar în viața noastră de zi cu zi cârtim, ne putem plânge, putem raționa, iar atitudinea și tonul nostru față de membrii familiei noastre pot să nu fie potrivite…

În aceste lucruri zilnice, în vorbirea cu oamenii, în alegerea de a nu vorbi cu anumiți oameni, în faptul de a vorbi într-un anumit fel cu anumite persoane, și în relațiile noastre cu ceilalți, trebuie să experimentăm o mântuire constantă.

Este posibil să fim conștienți de nevoia noastră de mântuire în lucrurile mari, în situații grave, dar este posibil să nu fim conștienți de cât de multă nevoie avem de o mântuire constantă în lucrurile noastre zilnice și obișnuite.

De aceea trebuie să-L vedem pe Cristos ca modelul nostru și să ne dăm seama că acest model a fost introdus în noi; acum Dumnezeu operează în noi pentru a ne mântui și noi trebuie să cooperăm cu El.

În mod obiectiv, Cristos este modelul; în mod subiectiv, El a intrat în noi pentru a opera în noi și El este Dumnezeul care operează.

Când era pe cruce, El era Cristos; când El este în noi, El este Dumnezeul care operează, care introduce acest model în noi. Trebuie să-L experimentăm pe Dumnezeul care operează ca mântuirea noastră practică, prin faptul că cooperăm cu operarea Sa în noi.

Operarea lui Dumnezeu devine mântuirea noastră pe măsură ce cooperăm cu El pentru a ne duce la capăt mântuirea. Această mântuire devine reproducerea modelului, căci Cristos este trăit în noi în timp ce cooperăm cu operarea Sa. Cristos este trăit în noi în timp ce Dumnezeu operează în noi, iar noi cooperăm cu El.

Doamne, Îți mulțumim că nu ești doar modelul nostru exterior, ci că vii în noi pentru a fi Dumnezeul care operează acest model în interior. Aleluia, Dumnezeu operează în noi atât voința, cât și înfăptuirea conform bunei Sale plăceri, iar noi putem coopera cu El pentru a-L avea pe Cristos ca model trăit în noi. Amin, Doamne, vrem să savurăm această mântuire constantă pentru a fi mântuiți în lucruri specifice și, de asemenea, în lucrurile obișnuite din viața noastră zilnică. Fie ca să cooperăm cu Dumnezeul care operează lăuntric, savurând mântuirea Sa zi de zi și clipă de clipă!