Îl savurăm pe Cristos

Îl savurăm zilnic pe Duhul dătător de viață în Cuvânt pentru a-L mânca pe Cristos ca pâine a vieții

21/03/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Domnul Isus a venit ca pâinea vieții și noi Îl putem mânca în cuvântul Său; mijlocul prin care noi îl primim pe Domnul ca pâinea vieții este cuvântul vieții – trebuie să ne exersăm duhul pentru a ne ruga asupra Cuvântului lui Dumnezeu și a digera cuvântul, astfel încât să savurăm Duhul dătător de viață și să trăim datorită Cristosului pe care îl mâncăm.

Dacă citim cu atenție capitolul 6 din Evanghelia după Ioan, vom avea o impresie profundă că Domnul Isus este nu numai Domnul și Mântuitorul nostru, ci chiar mai mult, hrana noastră – El este pâinea vieții. În acest capitol, vedem că Domnul Isus este pâinea vieții, pâinea care a coborât din cer, pâinea vie, pâinea adevărată și pâinea lui Dumnezeu.

El este Dumnezeu încarnat pentru a fi hrana noastră. Și El este pâinea vieții pe care să o mâncăm; El ne dă carnea Sa ca s-o mâncăm și sângele Său ca să-l bem.

Aceasta nu înseamnă că trebuie să mâncăm fizic ceva din carnea și sângele Domnului, ci, în duh, trebuie să credem în Domnul și să primim ceea ce El a făcut pentru noi pe cruce. Credem în lucrarea Sa răscumpărătoare de pe cruce și El vine în noi ca pâinea vieții.

Faptul că El își dă carnea și sângele pentru mâncarea și băutura noastră arată că Domnul a trebuit să treacă prin moarte și înviere. Prin moarte, El a realizat răscumpărarea și, în învierea Sa, El a devenit un Duh dătător de viață pentru a distribui tot ceea ce El este în ființa noastră ca viața și resursa noastră de viață.

Acum Cristos nu este doar Cel răstignit, ci și mai mult, El este Cristosul înviat, Cristosul care este Duhul dătător de viață. Carnea nu folosește nimic; cuvântul pe care ni-l spune El este duh și este viață. Amin!

Nu trebuie să mâncăm carnea fizică a Domnului sau să bem sângele Său fizic; trebuie să mâncăm cuvintele Lui, căci cuvintele Lui sunt duh și sunt viață. Astăzi Domnul este Duhul, iar Duhul este întrupat în Cuvânt; când venim la Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să ne exersăm duhul pentru a-L mânca fiind Domnul în Cuvântul Său.

Când îl mâncăm pe Cristos ca fiind pâinea vieții mâncând cuvintele Sale, trăim datorită Lui. Suntem hrăniți cu El, El devine însăși constituția noastră și trăim din ceea ce mâncăm.

Fie ca noi să fim cei care zi de zi își exersează duhul pentru a-L savura pe Domnul în Cuvânt, atingându-L pe Domnul ca Duh dătător de viață în Cuvântul Său, astfel încât El să poată împărți viață în fiecare porțiune a ființei noastre și să fim hrăniți, hrăniți și capabili să trăim pe Cristos pentru mărirea Sa pe pământ.

Așa cum Tatăl cel viu L-a trimis pe Fiul și Fiul a mâncat cuvintele Tatălui și a trăit datorită Tatălui, tot așa și noi, credincioșii în Cristos, trebuie să mâncăm cuvintele Domnului și să fim constituiți cu El, pentru ca astăzi să trăim datorită Lui. Amin!

Îl atingem și-L savurăm pe Duhul dătător de viață din Cuvânt pentru a-L primi și a-L savura pe Cristos ca pâine a vieții

Dacă am fi fost ucenicii Domnului din preajma Lui și am auzi cuvintele Domnului din Ioan 6, în special cele referitoare la nevoia noastră de a mânca carnea Sa și de a bea sângele Lui, sau altfel nu avem nicio porțiune cu El, am fi, de asemenea, destul de nedumeriți și chiar destul de supărați.

Dar slavă Domnului pentru Ioan 6:63, care spune clar: „Duhul este cel care dă viață, trupul nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh și viață. Aceasta arată că Domnul Isus este astăzi Duhul care dă viață și noi Îl putem mânca ca fiind pâinea vieții (v. 48) mâncând cuvintele Lui pentru a atinge și a savura Duhul dătător de viață.

Dacă nu atingem Duhul în Cuvântul lui Dumnezeu, nu putem primi viață. Biblia nu este doar o carte cu litere albe și negre, și nici nu este doar o compilație a multor cărți și scrisori scrise de oameni spirituali care au fost inspirați de Duhul Sfânt. Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, iar esența Bibliei este Duhul.

Dumnezeu este întrupat în Cristos și Cristos este realizat ca Duh; Duhul este esența Bibliei și, când venim la Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să atingem și să savurăm Duhul dătător de viață. Cristosul încarnat, răstignit, înviat și înălțat este Duhul dătător de viață astăzi, iar acest Duh dătător de viață este întrupat în Cuvânt.

Trebuie să-L mâncăm zilnic și să ne împărtășim din bogățiile Sale în duh, venind la Cuvântul lui Dumnezeu pentru a atinge și a savura Duhul dătător de viață ca esență și duh al Cuvântului. Când facem aceasta, ne vom hrăni cu Cristos ca pâine a vieții.

Cum îl putem mânca pe Cristos ca pâine a vieții? Care este cel mai bun mod de a-L mânca pe Cristos ca pâine vie? Nu este doar citirea Bibliei sau memorarea principalelor versete din Biblie; este prin atingerea și savurarea Duhului dătător de viață din Cuvântul lui Dumnezeu.

Duhul este minunat, dar El este tainic; cu toate acestea, Duhul este întrupat în Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul este substanțial; cuvântul este în mâinile noastre ca să-l citim și să-l savurăm.

Dacă astăzi venim la Cuvântul lui Dumnezeu și contactăm Duhul în Cuvânt, îl vom mânca pe Cristos ca pâine a vieții. Trebuie să-i cerem Domnului să ne învețe să-L mâncăm ca pâinea vieții.

Efes. 6:17 spune că trebuie să luăm cuvântul prin intermediul oricărei rugăciuni și cereri, și Mat. 4:4 spune că trăim nu numai cu pâine, ci din orice cuvânt care iese prin gura lui Dumnezeu. Trebuie să venim la Biblie în modul de a veni să-L contactăm pe Domnul, chiar cerându-I să ne învețe cum să-L mâncăm în Cuvânt.

Poate că am citit o porțiune din Cuvântul lui Dumnezeu de multe ori, dar dacă nu ne exersăm duhul pentru a-l contacta pe Domnul în timp ce citim acea porțiune, nu suntem hrăniți în interior.

Cuvântul logos (cuvântul scris, cuvântul constant al lui Dumnezeu) din Biblie trebuie să fie convertit în cuvântul rhema – cuvântul instantaneu, prezent, rostit al lui Dumnezeu. În Ioan 1:1 Cuvântul este „logos”, cuvântul constant al lui Dumnezeu; în 6:63 „cuvintele” sunt „rhema”, cuvintele prezente, instantanee, rostite ale lui Dumnezeu.

Văzând că astăzi Cristos este Duhul dătător de viață și că Duhul este în Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să-L contactăm pe Domnul când venim la Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a ne putea atinge și a savura Duhul dătător de viață din Cuvântul lui Dumnezeu.

Când facem aceasta, când atingem Duhul în Cuvânt cu duhul nostru uman, suntem hrăniți în interior, pentru că ne împărtășim cu Cristos ca pâine a vieții. Dacă nu atingem Duhul în Cuvânt, nu putem primi viață. Cât de mult avem nevoie să venim zilnic la Domnul și să-L atingem ca Duh în Cuvânt, pentru a ne hrăni cu Cristos ca pâine a vieții (v. 35)!

Fie ca noi să venim zilnic la Domnul într-un mod personal, în timpul petrecut cu El, pentru a atinge și a savura Duhul dătător de viață din Cuvânt, astfel încât să-L putem mânca pe Cristos ca pâine a vieții!

Doamne Isuse, ne exersăm duhul pentru a veni la cuvântul Tău și a Te savura. Aleluia, Cristos este pâinea vieții din care să ne împărtășim, să mâncăm și să ne hrănim. Amin, Doamne, vrem să atingem și să savurăm Duhul dătător de viață din Cuvânt, ca să-L mâncăm pe Cristos ca fiind pâinea vieții. Îți mulțumim că ești nu doar Duhul într-un mod abstract, ci și mai mult ești Cuvântul vieții, Cuvântul lui Dumnezeu în mâinile noastre. Ne exersăm duhul pentru a Te mânca în cuvânt. Venim la cuvântul Tău și dorim să obținem duh și viață. Vorbește-ne. Iluminează-ne. Distribuie mai mult din viața Ta în noi. Amin, Doamne Isuse, vrem să Te atingem, să Te savurăm și să ne împărtășim din Duhul Tău dătător de viață când venim la Cuvântul Tău. Vrem să ne hrănim cu Cristos ca pâine a vieții! Amin, Doamne, nu vrem doar să citim Biblia, ci și mai mult, să atingem Duhul vieții întrupat în Cuvânt! Aleluia, putem să-L mâncăm pe Cristos ca fiind pâinea vieții, exersându-ne duhul pentru a contacta și a savura Duhul dătător de viață din Cuvântul lui Dumnezeu!

Să-L contactăm zilnic pe Cristos ca Duh dătător de viață întrupat în Cuvântul vieții pentru a-L mânca pe Cristos

Cât de mult Îi mulțumim Domnului și-L lăudăm pentru că a strălucit asupra noastră și a îndepărtat vălurile conceptelor noastre religioase cu privire la Cristos, care nu este doar Domnul nostru, ci și pâinea vieții! Asemenea lui Petru în Ioan 6:68, ne dăm seama că nu mai există unde să mergem, pentru că Cristos are cuvintele vieții eterne!

Deși s-ar putea să nu înțelegem pe deplin sau să fim de acord cu tot ceea ce spune Domnul, rămânem cu El, pentru că El are cuvântul vieții. Capitolul 6 din Ioan se încheie cu cuvântul vieții, care este mijlocul prin care noi îl primim pe Domnul ca fiind pâinea vieții (v. 63).

Dacă primim Cuvântul, vom avea Duhul, iar dacă avem Duhul în noi, îl vom avea pe Cristos ca sursă interioară a vieții. Amin! Cuvântul lui Dumnezeu este în afara noastră; când ne exersăm duhul pentru a lua Cuvântul în noi, imediat Cuvântul devine Duh.

Apoi, când vorbim cuvântul, Duhul devine din nou cuvânt, iar ceea ce primesc alții nu este doar cuvântul, ci Duhul. Acest lucru este foarte interesant. Prin auzirea Cuvântului, primim Duhul; apoi, când vorbim cuvântul, alții primesc nu doar cuvântul, ci și Duhul.

Credem în cuvântul lui Dumnezeu și primim Duhul; Duhul dă viață, iar noi suntem însuflețiți în interior și devenim vii. Când credem în Cuvântul lui Dumnezeu, primim Duhul; Cuvântul din afara noastră devine Duhul din interiorul nostru.

Apoi, când ne exersăm duhul și le spunem altora ceea ce savurăm din Cristos, cuvântul devine în ei Duh, iar Duhul dă viață. Amin! Nevoia noastră este să-L contactăm zilnic pe Cristos ca Duh dătător de viață întrupat în cuvântul vieții, astfel încât să-L putem mânca pe Cristos ca pâine a vieții.

Pe măsură ce-L mâncăm pe Cristos, El ne vorbește, El ne atinge cu privire la anumite chestiuni și El operează în noi ca cuvânt al vieții. Pe partea pozitivă, Duhul operează în noi pentru a împărtăși viața divină în fiecare porțiune a ființei noastre interioare. Pe partea negativă, Duhul lucrează prin intermediul Cuvântului lui Dumnezeu pentru a despărți sufletul de duh și pentru a ne aduce la lumina lui Dumnezeu cu privire la atâtea lucruri.

Fie ca toți să realizăm că nevoia noastră este Cristos ca sursă de viață și să-L contactăm zilnic ca Duh dătător de viață întrupat în Cuvânt. Cu cât Îl contactăm și-L savurăm mai mult pe Duhul dătător de viață întrupat în cuvântul vieții, cu atât mai mult suntem hrăniți în interior cu Cristos ca pâine a vieții.

Apoi, după ce mâncăm Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să deschidem Domnului toate camerele interioare ale inimii noastre. Trebuie să-I spunem că Îi permitem Lui și cuvântului Său să pătrundă în ființa noastră interioară.

Mai ales astăzi, deoarece trăim într-o epocă în care există o mulțime de lucruri care sunt aduse în noi, trebuie să luptăm pentru a-L savura pe Domnul și a-I permite să opereze în ființa noastră. Trebuie nu doar să-L mâncăm, ci și să-l digerăm și să-L asimilam pe Domnul în Cuvântul Său.

Suntem atât de obișnuiți să verificăm cele mai recente lucruri pe rețelele sociale; ne verificăm telefoanele atât de multe ori, vizualizăm atât de multe lucruri și savurăm fluxurile de pe diferite rețele de socializare. Satan vrea să ne hrănească prin intermediul feed-urilor TikTok, Facebook, Twitter, YouTube, Instagram și tot felul de alte „feed-uri”. O, Doamne!

De multe ori realizăm că ne hrănim cu ceea ce ne oferă platformele de socializare timp de multe ore în șir, apoi simțim că nu avem foame de Domnul. O, Doamne Isuse! Fie ca noi să stăm împotriva înșelăciunii dușmanului și să refuzăm hrana lui, și fie ca să venim pur și simplu la Cuvântul Domnului pentru a ne hrăni cu El ca Duh dătător de viață.

Fie ca noi să cerem promisiunea Domnului din Amos 8:11 și să-I cerem să ne trimită foame de a auzi cuvintele lui Iehova în noi și să nu-l jignim în niciun fel pe Domnul. Dacă îi dăm Domnului cea mai bună cooperare, El va continua să ne vorbească și Îl vom mânca ca pâinea vieții.

Fie ca noi să fim poporul Său care să-L mâncăm, să-L digerăm și să-L asimilăm în cuvântul Său, pentru a-L exprima. Pe măsură ce-L trăim și-L savurăm pe Cristos ca pâine a vieții zi de zi, Îl vom exprima pe El.

Mulțumim Domnului că El a fost procesat și finalizat pentru a fi Duhul dătător de viață și că Duhul este astăzi în Cuvântul lui Dumnezeu! El este Duhul și Cuvântul, iar când primim Cuvântul, avem Duhul ca savurare a lui Cristos!

Amin, fie ca noi toți să ne hrănim cu Cristos ca pâine a vieții contactând zilnic Duhul dătător de viață din Cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât să-L putem experimenta, savura și exprima pe Cristos ca pâine a vieții!

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să rămânem cu Tine, căci Tu ai cuvintele vieții! Amin, Doamne, vrem să Te primim ca fiind pâinea vieții mâncându-Te în cuvântul vieții! Ne deschidem Ție și primim Cuvântul pentru a primi Duhul care dă viață! Aleluia Cristos ca Duh dătător de viață este întrupat în Cuvântul lui Dumnezeu și îl putem mânca pe Cristos contactând Duhul dătător de viață din Cuvânt! Amin, Doamne, ne exersăm duhul astăzi. Ne exersăm să Te mâncăm în cuvântul Tău. Avem nevoie de Tine ca resursă de viață astăzi. Dorim să Te contactăm zilnic ca Duh dătător de viață întrupat în Cuvânt. Amin, Doamne, venim la Tine în cuvântul Tău ca să Te contactăm și să fim plini de Tine! Aleluia, Duhul este în Cuvânt, iar când ne rugăm pentru Cuvânt, primim Duhul și-L mâncăm pe Cristos ca pâinea vieții! Amin, Doamne, vrem să Te mâncăm, să digerăm și să Te asimilăm ca pâine a vieții pentru ca Tu să fii constituit în ființa noastră și să trăim datorită Ție! Amin, vrem să fim cei care experimentează, savurează și-L exprimă pe Cristos ca pâine a vieții de astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Daily Enjoy the Life-giving Spirit in the Word to Eat Christ as the Bread of Life, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 7 (Pâinea vieții) ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Domnul este pâinea vieții pe care să o mâncăm și să o digerăm pentru a fi constituiți cu El

16/03/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Scopul principal pentru care Domnul Isus S-a coborât din cer pe pământ a fost să ni Se dea pe Sine însuși ca hrană, pâinea vieții, pentru ca noi să-L mâncăm ca hrană spirituală și să-L digerăm pentru a deveni constituția noastră. Aleluia!

În această săptămână, în înviorarea noastră de dimineață, venim la Ioan 6 și la articolul minunat pe care-l vedem în acest capitol, pâinea vieții. Astăzi trebuie să fim cei care Îl experimentează, savurează și îl exprimă pe Cristos.

Trebuie să luăm în considerare situația noastră actuală nu în sensul introspecției sau al autoanalizei, ci să fim în fața Domnului și să vedem unde ne aflăm în realitate în ceea ce privește experimentarea, savurarea și exprimarea lui Cristos. Cât de mult Îl savurăm pe Cristos? Cât de mult îl trăim pe Cristos? Cât de mult îl exprimăm pe Cristos?

S-ar putea să știm multe despre Domnul și slujba poate fi atât de mult constituită în ființa noastră; dar cât de mult trăim în jubileu zi de zi, savurându-L, trăindu-L și exprimându-L pe Cristos? Când trăim în jubileu, nu avem nicio îngrijorare sau anxietate, nici îngrijorare sau grijă, nici lipsă, nici boală, calamitate sau probleme.

În jubileu, savurăm toate beneficiile, căci Cristos Însuși este jubileul nostru și toate celelalte lucruri sunt plăcute și satisfăcătoare pentru inima noastră. Când trăim în jubileu, suntem în largul nostru, entuziasmați și exultant, iar Cristos este adevăratul nostru jubileu.

Totuși, în viața noastră de zi cu zi, cât de mult trăim în realitatea jubileului? Când se întâmplă ceva și pur și simplu reacționăm, suntem noi în jubileu? Ducem mare lipsă în experiența noastră. Săptămâna aceasta, când venim la subiectul pâinii vieții, putem crede că știm asta, pentru că este ceva despre care vorbim de mult timp și știm că Cristos este pâinea vieții. O, Doamne Isuse!

Fie ca Domnul să aibă o cale de a ne vorbi într-un mod proaspăt zi de zi, astfel încât să-L luăm ca pâinea noastră zilnică, chiar ca pâinea vieții, într-un mod proaspăt, nou și viu. În capitolul 6 din Ioan, Domnul Isus a spus din nou și din nou că El este pâinea vieții, pâinea vie, pâinea lui Dumnezeu și pâinea care a coborât din cer.

Ce facem cu pâinea? O admirăm și ne uităm la ea? Nu, mâncăm pâinea. Domnul Isus este pâinea vieții pe care să o mâncăm. Așa îl putem trăi pe Cristos: mâncându-L. Îl mâncăm pe Domnul ca pe pâinea vieții și trăim datorită Lui.

Ceea ce vrea Dumnezeu de la noi nu este că ne străduim mai mult să-I plăcem și să facem ceea ce Domnul Isus ne-a spus să facem, nici nu vrea ca noi să facem mai multe lucrări pentru El în exterior. El vrea să-L mâncăm pe Cristos ca fiind pâinea vieții, astfel încât să putem trăi datorită a ceea ce mâncăm din El și a fost digerat și asimilat în ființa noastră interioară. Amin!

Domnul este pâinea vieții, dată nouă să o mâncăm – Cuvintele Sale sunt Duh și viață, iar noi Îl mâncăm mâncând Cuvântul Său

Dacă citim cu atenție Ioan capitolul 6, vom avea o impresie profundă despre acest capitol, pentru că vom vedea că Domnul este pâinea vieții, dată nouă să mâncăm. Putem spune că există șapte puncte cruciale în acest capitol care se referă la Cristos ca fiind pâinea vieții.

În primul rând, Domnul este pâinea vieții (Ioan 6:35, 48), El ne dă pâinea Sa a vieții pentru ca noi s-o mâncăm (v. 51), El ne dă sângele Său să-l bem (v. 53), El nu numai că a murit, ci și a înviat (v. 56), El trăiește în noi și noi trăim datorită Lui (v. 57), ne dă viața și ne dă viața Lui (v. 57), iar cuvintele Lui sunt duh și viață (v. 63).

Cristos vine la noi nu ca o doctrină, ci ca pâine a vieții; Domnul este pâinea vieții nu pentru studiul nostru doctrinar, ci ca hrană. Dumnezeu nu este în primul rând pentru studiul teologic și înțelegerea doctrinară; Dumnezeu a fost încarnat în Cristos pentru a veni la noi ca pâinea vieții pe care să o mâncăm.

Domnul ne dă pâinea Sa a vieții ca să mâncăm (v. 51). Pâinea vieții se referă la carnea Sa; El își dă carnea ca să-l mâncăm. Când au auzit evreii din vremea aceea, chiar și când au auzit unii dintre ucenici, au fost deranjați de ideea de a mânca carnea Sa, iar unii dintre ucenici L-au părăsit.

Dar carnea nu folosește la nimic – cuvintele pe care ni le spune Cristos sunt duh și viață. Domnul ne dă și sângele Său ca noi să-l bem (v. 53). Faptul că există o separare între carne și sânge indică moartea Domnului; El a fost ucis și Și-a dat viața pentru viața lumii.

El nu numai că a murit, ci și a înviat (v. 56). Moartea nu L-a putut ține; El a înviat din morți pentru că dorința Lui era să rămână în noi și să putem rămâne în El. Dacă mâncăm carnea Sa și bem sângele Său, rămânem în El și El rămâne în noi. Rămânerea reciprocă este posibilă numai mâncându-L pe Domnul.

A mânca ceva înseamnă a-l lua și a-l ingera; ceva care este în afara noastră vine în noi prin masticație și inghițire pentru a fi digerat și asimilat în ființa noastră. Deoarece Cristos a devenit Duhul în învierea Sa, El poate veni în noi. Pentru că Cristos trăiește în noi, noi trăim datorită Lui și trăim înaintea Lui (v. 57).

Acum, după cum Tatăl cel viu L-a trimis și El a trăit datorită Tatălui, tot așa și noi, cei care Îl mâncăm, vom trăi datorită Lui. Amin!

Pentru ca noi să trăim viața creștină, trebuie să-L mâncăm pe Domnul. Nu este ceva ce ține de comportament sau de auto-îmbunătățire; viața creștină nu este o ceva ce ține de corectare și de îmbunătățire, ci ceva ce ține de a-L mânca pe Isus. Duhul Său, nu carnea Sa fizică, ne dă viață și resursa de viață (v. 63).

Duhul astăzi este în cuvintele rostite ale Domnului; când venim la cuvântul Său și ne exersăm duhul pentru a primi cuvântul Său, cuvintele Sale devin duh și viață pentru noi.

Cristos a trecut printr-un proces de încarnare, moarte, înviere și înălțare, nu numai pentru a îndeplini lucrarea mântuirii, ci și mai mult, pentru a deveni Duhul dătător de viață și a fi încarnat în cuvintele Sale pentru ca noi să mâncăm. Acum, astăzi, Domnul este pâinea vieții și trebuie să-L mâncăm.

Ultimul Adam – Cristos în trup – a devenit un Duh dătător de viață și, ca Duh, El este încarnat în cuvintele Sale pentru ca noi să-L mâncăm. Pe măsură ce Îl mâncăm, suntem capabili să trăim viața creștină, chiar și să trăim datorită Lui, pentru că trăim prin ceea ce mâncăm.

Fie ca noi toți să fim la fel ca Ieremia în Ier. 15:16, găsind cuvintele Domnului și mâncându-le, ca să fim plini de El și să trăim datorită Lui. Fie ca noi să avem o nouă apreciere pentru cuvintele Domnului și să venim la El zi de zi în cuvântul Său pentru a-L mânca.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit la noi ca pâinea vieții pe care să o mâncăm astăzi! Aleluia, Domnul este pâinea vieții și Îl putem mânca astăzi! Amin, Doamne, mulțumim că ne-ai dat pâinea Ta a vieții ca s-o mâncăm și sângele Tău ca să-l bem. Îți mulțumim că ai trecut prin moarte și înviere pentru a deveni un Duh dătător de viață pe care să-l primim și să-l savurăm. Aleluia, acum Cristos trăiește în noi ca Duh, iar noi trăim datorită Lui și trăim înaintea lui Dumnezeu! Amin, Doamne, venim la Tine ca să Te mâncăm și să trăim din cauza Ta astăzi. Îți mulțumim că Ți-ai dat carnea Ta ca s-o mâncăm, iar acum ne putem împărtăși din Duhul în Cuvântul Tău ca viața noastră. Amin, Doamne Isuse, mulțumim că ești încarnat în cuvântul Tău ca Duh care dă viață; venim la cuvântul Tău să Te mâncăm! Aleluia, Domnul ca pâinea vieții este în cuvântul lui Dumnezeu pentru ca noi să-L mâncăm, să-L digerăm și să-L asimilam, astfel încât să putem trăi datorită Lui și să-L trăim pentru exprimarea lui Dumnezeu!

Cristos a venit să ni Se dăruiască ca hrană, pâinea vieții, pentru ca noi să-L mâncăm și să-L digerăm pentru a fi constituiți cu El

Dacă suntem deschiși Domnului și dezveliți înaintea Sa în timp ce citim capitolul 6 al Evangheliei după Ioan, conceptul nostru despre Cristos va fi revoluționat. Acest capitol ne arată că scopul principal pentru care Domnul Isus a coborât din cer pe pământ a fost acela de a realiza un lucru central – să se dăruiască nouă ca hrană, ca pâine a vieții.

Ioan 6:50-51, în special, ne arată că Domnul este pâinea vieții, astfel încât El să poată fi mâncat de noi ca hrană spirituală și să fie digerat de noi pentru a deveni constituția noastră. Pe de o parte, El este pâinea vieții pe care să o mâncăm; pe de altă parte, El are nevoie să fie digerat și asimilat în constituția noastră organică.

De ce S-a coborât Domnul din cer pe pământ? El nu a venit doar pentru a ne răscumpăra, chiar dacă aceasta a fost o parte din ceea ce El a coborât. El S-a coborât prin încarnare pentru ca El să fie pâinea vieții pe care să o mâncăm.

Domnul este pâinea vieții pe care să o mâncăm, să o digerăm și să o asimilăm, pentru a putea trăi datorită Lui. Acesta nu este un cuvânt superficial; mai degrabă, acesta este foarte profund. Ceea ce vrea Dumnezeu nu este ca noi să venim la El să ne închinăm înaintea Lui și să-I aducem jertfe; El vrea ca noi să-L primim și să-L luăm ca pe viață.

Când El a venit, El nu a venit ca rege sau arhanghel; mai degrabă, El a venit ca un om și El a spus că El este pâinea vieții. Acest lucru este cu adevărat uimitor! Lucrarea Domnului pe pământ este ca El să fie mâncat de om pentru a fi viața omului.

Pe de o parte, Cristos s-a încarnat și a făcut multe lucruri pe pământ pentru a face voia lui Dumnezeu și a împlini planul Său. Pe de altă parte, Cristos a venit pe pământ pentru a realiza un lucru centra: să Se dea omului ca hrană, astfel încât să poată fi mâncat de om ca hrană spirituală pentru a deveni constituția omului. Amin!

Dumnezeu a rânduit, chiar înainte de întemeierea lumii, ca destinul nostru să fie să-L mâncăm zilnic pe Domnul. Acesta este motivul pentru care vedem pomul vieții în Geneza la început și în Apocalipsa la sfârșit; destinul și viitorul nostru este să-l mâncăm continuu pe Domnul.

Noi, ca creștini, trebuie să-L mâncăm pe Domnul. Suntem creștini care-L mâncăm pe Domnul. Ce fel de creștin ești? Ești un creștin care încearcă din răsputeri să facă asta sau asta pentru Domnul, străduindu-se să-L imite pe Cristos și trăind conform standardului moralității pe care el știe că este cel mai bun?

Ar trebui să fim creștini care îl mâncăm pe Domnul. Viața noastră de biserică ar trebui să fie o viață de mâncare a Domnului. Suntem creștini care mâncăm pe Domnul. Astăzi, Domnul ne recâștigă de la concentrarea asupra lucrurilor exterioare la concentrarea asupra mâncării Domnului.

Nu ar trebui să luăm problema mâncării într-un mod superficial; mai degrabă, trebuie să exersăm zilnic să mâncăm pe Domnul ca pe pâinea vieții. Pe măsură ce0L mâncăm pe Domnul, ceva se întâmplă în ființa noastră; Îl digerăm și Îl asimilăm, iar El devine parte din ființa noastră interioară, chiar din constituția noastră.

Trebuie să mâncăm, să digerăm și să-L asimilam pe Cristos ca pâine a vieții. Putem merge la întâlniri, să participăm la conferințe sau chiar să mergem la instruirea cu timp integrap de doi ani; toate acestea sunt foarte bune, dar în viața noastră de zi cu zi trebuie să exersăm să-L mâncăm pe Domnul ca pe pâinea vieții.

Fără să-L mâncăm pe Cristos ca pâine a vieții, nu-L putem trăi pe Cristos și nici nu putem trăi datorită lui Cristos. Trebuie să dezvoltăm practica de a petrece timp cu Domnul.

Trebuie să avem de-a face cu Domnul în ceea ce privește cuvântul Său, permițându-i să ne infuzeze cu ceea ce este El și să lucreze pe Sine în noi. El vrea ca noi să-L savurăm ca pâinea vieții zi de zi, astfel încât să fim plini de viața Sa, să creștem în viața Sa și să putem exprima viața Sa.

Când Îl digerăm și Îl asimilăm pe Cristos în ființa noastră interioară, El devine însăși constituția noastră și Îl exprimăm în viața noastră de zi cu zi.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit la noi nu ca rege sau ca arhanghel, ci ca pâinea vieții pe care s-o mâncăm, s-o digerăm și s-o asimilam. Aleluia, Dumnezeu S-a făcut om pentru ca El să devină hrana noastră spirituală pe care s-o mâncăm și s-o digerăm pentru a fi constituiți cu El! Amin, Doamne, schimbă-ne conceptul referitor la relația noastră cu Tine. Fie ca noi să ne oprim acțiunile noastre, străduința și lupta noastră de a-ți face plăcere și pur și simplu să venim să Te savurăm. Fie ca să vedem că scopul principal pentru care Domnul Isus S-a coborât din cer pe pământ este ca El să ni se dea pe Sine însuși ca hrană, ca pâinea vieții! Amin, Doamne, vrem să cooperăm cu această lucru central mâncându-Te ca pâinea vieții! Te luăm ca hrana noastră spirituală. Vrem să Te digerăm și să Te asimilăm în ființa noastră interioară, astfel încât Tu să poți deveni constituția noastră astăzi. Amin, Doamne Isuse, menține-ne să Te mâncăm astăzi! Te luăm ca pâinea vieții. Vrem să Te mâncăm în cuvântul Tău. Vrem să Te mâncăm zi de zi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Lord is the Bread of Life for us to Eat and Digest to be Constituted with Him, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 7 (Pâinea vieții) ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Avem trăirea jubileului și-L proclamăm pe Cristos ca jubileu

07/03/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să vedem că trăirea jubileului este a trăi în savurarea lui Cristos, o viață de a-L savura pe Dumnezeu ca moștenirea și libertatea noastră reală în viața noastră de zi cu zi, pentru că învățăm să-L luăm pe Dumnezeu ca factor principal și centru al vieții noastre. Amin!

Săptămâna aceasta ne-am savurat de faptul că Cristos este realitatea jubileului Noului Testament și de modul în care Îl putem savura pe Cristos ca jubileu astăzi.

În Lev. 25 Dumnezeu a rânduit ca poporul Său să aibă un an jubiliar la fiecare cincizeci de ani, un an în care se proclamă libertatea și fiecare este înapoiat în posesiunea lor și în casa lui. Anul jubileului a adus două binecuvântări principale: întoarcerea fiecărui om la posesiunea lui pierdută și eliberarea din sclavie. Jubileul a durat un an în Vechiul Testament.

Când a venit Domnul Isus, El a venit să aducă jubileul, căci El Însuși este jubileul. Întreaga epocă a harului este epoca jubileului, căci astăzi îl putem primi și savura pe Cristos ca jubileul nostru adevărat și putem fi eliberați din robia păcatului și putem reveni la posesiunea noastră, Dumnezeu Însuși, pentru a-L savura pe El în familia noastră divină, biserica.

Fie ca noi toți să ne dăm seama că epoca harului este anul jubileului și să venim zilnic la Domnul pentru a-L savura pe El în cuvântul Său. Epoca în care trăim este epoca jubileului, chiar o epocă a extazului pentru mântuirea noastră.

Cristos nu a venit să ne judece, să ne condamne sau să ne expună păcatele și eșecurile; El a venit să ne mântuiască și El rostește cuvintele Sale de har în noi pentru a ne aduce la savurarea de Sine ca jubileu.

Ne-am născut în păcat și comitem păcate în mod obișnuit, neavând speranță în lume și neputând înceta să păcătuim. Însă Domnul Isus a venit să ne mântuiască de păcatele noastre și de felul nostru de viață anterioară, iar când Îl primim, suntem eliberați de sclavia păcatului.

Când Îl primim pe Domnul Isus prin pocăință și crezând în El, intrăm în jubileu. În jubileu, totul este satisfăcător pentru noi, pentru că ne mulțumim să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv cu bogățiile Sale.

Indiferent de lucrurile care ni se întâmplă, indiferent în ce situație ne aflăm și indiferent de modul în care ne tratează alții, suntem mulțumiți și satisfăcuți pentru că suntem în jubileu, iar pentru noi, Cristos cu bogățiile Sale este suficient.

Evanghelia după Luca în special este guvernată de proclamarea jubileului, iar Domnul a dat pilda fiului risipitor și pilda bunului samaritean pentru a ne arăta că El Însuși este jubileul și El a venit să fie jubileul nostru. Indiferent cât de jos am fi, indiferent cât de mult am căzut și oricât de departe am fi de Dumnezeu, dragostea Domnului încă ajunge la noi.

Să-L savurăm astăzi pe Cristos ca realitate a libertăților și binecuvântărilor jubileului Noului Testament și să trăim în jubileu în viața noastră de zi cu zi.

Să-L luăm pe Dumnezeu Însuși ca factor și centru primar al vieții noastre pentru a-L savura pe Cristos în toate lucrurile pentru a avea trăirea jubileului

În calitate de credincioși în Cristos, am intrat în jubileu; însă trebuie să trăim zilnic în jubileu. Ce este trăirea în jubileu? Cum arata trairea jubileului in viața noastră de zi cu zi? Trăirea jubileului este o trăire în savurarea lui Cristos.

Trăirea jubileului este o viață de a-L savura pe Dumnezeu ca moștenire și libertate reală (Fapte 26:18; Ioan 8:36). Trăirea jubileului este o viață în care Îl luăm pe Dumnezeu Însuși ca factor principal și centru în noi pentru a birui toate necazurile vieții noastre umane (Ioan 6:16-21; Col 1:17b, 18b; Filip. 4:6-7, 11-12).

Este un lucru este să fii mântuit și este cu totul altceva să ai trăirea jubileului. Trăirea jubileului este a trăi în savurarea lui Cristos; zi de zi trebuie să-L savurăm numai pe Dumnezeu Însuși în fiecare situație.

Acest lucru nu înseamnă că acum trebuie să renunțăm la studii, să renunțăm la serviciu și să nu ne căsătorim sau să avem copii, pentru că tot ce facem este să-L savurăm pe Dumnezeu.

Mai degrabă, ar trebui să studiem și să facem tot ce putem în studiile noastre, dar în același timp factorul principal și centrul vieții noastre este Dumnezeu Însuși, căci chiar și în studiile noastre vrem să-L savurăm pe Dumnezeu.

Trebuie să avem o slujbă și trebuie să ne facem treaba cu onoare și sârguință înaintea lui Dumnezeu, nu numai înaintea omului; cu toate acestea, pe măsură ce ne facem treaba, Îl savurăm în interior pe Cristos.

Trebuie să ne căsătorim și, de asemenea, trebuie să avem copii, dar pe măsură ce trăim viața de familie și viața de căsătorie, factorul și centrul principal din noi este Dumnezeu Însuși. Pe măsură ce ne îndeplinim responsabilitățile ca părinți, lucrători, studenți și oameni în societatea umană, dorim să trăim jubileul savurându-L pe Cristos în toate lucrurile.

Trebuie să învățăm să-L avem pe Dumnezeu Însuși ca factor principal în noi. Când El este factorul nostru principal, când ne concentrăm pe a-L savura pe Domnul în toate lucrurile, vom ști să studiem, vom avea grijă de viața noastră de familie și ne vom onora în mod corespunzător părinții și ne vom face treaba la locul de muncă.

Cristos trebuie să fie factorul principal în noi și trebuie să ne concentrăm pe a-L savura pe Cristos în toate lucrurile. Dacă nu ne concentrăm asupra lui Cristos, totul va fi o dificultate și o povară pentru noi; slujba ne va epuiza, viața de familie va fi dificilă pentru noi, iar relația noastră cu părinții noștri și cu cei din jurul nostru nu va fi potrivită.

Să ne concentrăm doar pe a-L savura pe Cristos, astfel încât să putem avea azi trăirea jubileului. Când trăim prin a-L savura pe Dumnezeu ca moștenire și libertate reală, vom avea trăirea jubileului.

Viața noastră creștină trebuie să fie o viață de jubileu, o viață de savurare deplină a Domnului.

Aceasta înseamnă că avem nevoie zilnic să ne rugăm neîncetat, să-L savurăm mereu și să mulțumim în toate (1 Tes. 5:16-18). Cum putem fi recunoscători în toate lucrurile? Cum putem să-L savurăm mereu și să ne rugăm neîncetat? Este doar savurându-L pe Domnul în toate lucrurile.

Fie că avem succes în ceea ce facem sau dacă suferim pierderi, fie că eșuăm sau suntem biruitori, în toate lucrurile trebuie să-L savurăm pe Domnul. Inima noastră trebuie să fie fixată pe El, concentrarea noastră ar trebui să fie Domnul Însuși și în toate lucrurile trebuie să căutăm să-L mărim.

În viața noastră de căsnicie, soțul nostru sau soția noastră nu este punctul nostru de interes; mai degrabă, Cristos este concentrarea noastră și Îl savurăm de El în toate lucrurile, astfel încât să putem avea o viață de căsnicie adecvată.

Când ne facem treaba cu respect și sârguință, a ne face treaba nu este concentrarea noastră – Cristos este punctul nostru de interes și învățăm să-L savurăm pe El în interior pentru a-L lua ca factor principal și centru în interior.

Pe măsură ce Îl savurăm de Cristos și ne împărtășim din bogățiile Sale chemând Numele Lui și rugându-ne asupra Cuvântului Său, Îl savurăm ca libertate reală, iar viața noastră va fi trăirea jubileului.

Dar dacă inima noastră este îndreptată spre alte lucruri, persoane sau chestiuni, vom avea doar dezamăgire și suferință. Când ne fixăm inima pe o persoană, o problemă sau un lucru care nu este Domnul, sfârșitul este suferința și nenorocirea. O, Doamne!

Oamenii din lume, cei necredincioși, au o viață de suferință și nenorocire, pentru că își fixează inima pe lucruri, lucruri și persoane și nu-L au pe Domnul. Dar noi, în calitate de credincioși în Cristos, Îl avem pe Cristos ca factor principal în interior, iar El trece peste toate necazurile vieții umane. Fie ca noi să învățăm să-L luăm pe Cristos ca centru în toate lucrurile.

Fie ca să ne fixăm mintea asupra duhului nostru (Romani 8:6) și să ne fixăm inima cu toată ființa asupra Lui, astfel încât să putem trăi astăzi jubileul. Când ne concentrăm asupra Domnului, El ne perfecționează în toate lucrurile pentru a-L savura pe El.

Toate lucrurile sunt aranjate în mod suveran de către Domnul pentru ca noi să-L savurăm pe Domnul și să trăim în jubileu.

Doamne Isuse, Te iubim și ne concentrăm întreaga ființă asupra Ta. Vrem să trăim astăzi jubileul trăind în savurarea lui Cristos. Amin, Doamne, vrem să trăim prin a-L savura pe Dumnezeu ca moștenire și libertate reală! Ne fixăm inima pe Tine. Refuzăm sa ne concentrăm pe alte lucruri, persoane sau chestiuni in afara Ta. Îl luăm pe Dumnezeu în fiecare situație ca factor principal și centru în noi. Amin, Doamne, vrem să ne trăim viața de zi cu zi în savurarea lui Cristos! Fie ca Tu în noi să birui toate necazurile vieții umane. Fie ca Tu să ne dai să trăim un singur duh cu Tine și să ne facem datoria de oameni, oriunde ne-ai așezat. Amin, Doamne, Tu ne mântuiești de toate suferințele vieții omenești. Perfecționează-ne, dragă Doamne, să trăim zilnic în savurarea lui Cristos. Fie ca să realizăm că toate lucrurile lucrează împreună spre bine pentru ca noi să-L savurăm pe Domnul, să ne împărtășim din bogățiile Sale și să savurăm libertatea reală, fiind în duhul nostru! Te iubim, Doamne Isuse, și ne concentrăm întreaga ființă asupra Tine!

Trăim în jubileu invitându-L pe Domnul în barca noastră și-L proclamăm pe Cristos ca jubileu

Viața umană este plină de suferințe, încercări și lucruri care nu sunt atât de plăcute. S-ar putea să-L savurăm pe Domnul astăzi, dar mâine se poate întâmpla ceva și s-ar putea să nu trăim în jubileu. Astăzi poate că suntem fericiți și totul poate merge bine, dar a doua zi poate veni o furtună. O, Doamne Isuse!

În Ioan 6:16-21 vedem cum Domnul i-a trimis pe ucenicii Săi peste mare, în timp ce El a trimis mulțimile și, în timp ce ei vâslau, a venit o furtună. După ce i-a hrănit pe cei cinci mii de oameni, Domnul nu a rămas în succesul slujbei Sale, ci, mai degrabă, a trimis mulțimile acasă și i-a trimis pe ucenicii Săi să treacă marea.

Iar apoi El Însuși a trecut marea, arătându-se ucenicilor Săi în timp ce mergea pe apă. Mai întâi, El s-a urcat pe munte să se roage, un tip reprezentativ al Domnului înălțându-se și apoi arătându-se poporului Său pe măsură ce erau în călătorie în epoca bisericii.

Astăzi suntem într-o călătorie peste mare, iar vânturile bat, marea se zbârnește și valurile lovesc barca. Există duhuri rele în aer și demoni în mare care stârnesc tot felul de furtuni care să ne tulbure în timp ce călătorim peste mare pentru a ajunge de cealaltă parte.

Dar Domnul li S-a arătat ucenicilor Săi, mergând pe mare și apropiindu-se de barcă; ei s-au înspăimântat, dar El le-a zis: Eu sunt, nu vă temeţi. Apoi, ei au fost dispuși să-L ia în barcă și îndată barca a ajuns la țara în care mergeau.

De multe ori suntem la fel ca ucenicii; pe măsură ce trecem prin furtuni și trăim probleme, suferințe și necazuri în viața noastră creștină, Îl vedem pe Domnul mergând pe apă și apropiindu-se de noi, dar ne este frică și nu suntem dispuși să-L luăm în barca noastră.

S-ar putea să ne fie frică să ne deschidem situația în fața Domnului și să-L invităm înăuntru și s-ar putea să ne fie frică să ne deschidem situația către părtășia cu sfinții. Nu doar tinerii, ci toți sfinții s-ar putea să aibă gândul că, dacă ne deschidem Domnului despre acest lucru anume pe care vrem să-l facem sau acel loc în care vrem să mergem, Domnul ne poate spune Nu.

S-ar putea să simțim că, dacă ne deschidem situația în părtășie sfinților mai maturi, știm ce vor spune: doar savurează-L pe Domnul! Sau și mai rău, Domnul poate să ia ceea ce iubim, pentru că s-ar putea ca El să nu fie de acord ca noi să mergem într-un anumit loc, să cumpărăm ceva sau să facem ceva.

De atâtea ori nu Îl invităm pe Domnul în barca noastră; suntem într-o furtună și avem probleme și dificultăți, dar tot nu Îl invităm în barca noastră. O, Doamne Isuse! Fie ca noi să învățăm să ne deschidem către Domnul și să-L invităm să intre. S-ar putea să ne surprindă.

El poate merge alături de noi în timp ce facem cutare lucru, sau El ne poate permite să facem anumite lucruri; ceea ce contează este prezența Lui cu noi. Să-L includem pe Domnul în toate. Fie ca noi să trăim în jubileu trăind în savurarea lui Cristos zi de zi și să-L invităm să intre.

Totul din viața noastră este sub suveranitatea Domnului; prin urmare, putem pur și simplu să ne deschidem către El și să-I cerem să intre și să ne umple, să ne stăpânească și să ne ajute să-L savurăm pe El în toate lucrurile.

Pe măsură ce trăim în jubileu, având trăirea jubileului, vom putea să proclamăm jubileul și altora, iar ei vor fi atrași nu numai de Cristosul pe care îl predicăm, ci și mai mult de trăirea noastră în jubileu.

Nu este posibil să proclamăm jubileul dacă noi înșine nu trăim mai întâi în jubileu, având trăirea jubileului.

Când îl invităm pe Domnul în barca noastră și suntem perfecționați să-L savurăm pe Cristos în toate lucrurile, indiferent de circumstanță și situație, vom fi slujitorii și martorii de astăzi care trăiesc în jubileu și proclamăm jubileul (Fapte 26:16-19). Îl vom mări pe Cristos, căci pentru noi a trăi este Cristos (Filipeni 1:19-21) și vom proclama Evanghelia – Cristos ca jubileul harului – pentru realizarea economiei eterne a lui Dumnezeu.

Fie ca toți să-L savurăm pe Cristos ca realitate a jubileului, petrecând timp cu Domnul pentru a ne împărtăși din bogățiile Sale în Cuvântul Său. Fie ca noi toți să ne facem timp să-L privim, să-L ascultăm și să ne liniștim ființa, astfel încât să putem fi infuzați cu El în timp ce avem părtășie cu El.

Și în toate situațiile, toată ziua, să-L invităm pe Domnul și să-I dăm primul loc, astfel încât să putem avem trăirea jubileului.

Doamne Isuse, ne deschidem Ție. Vrem să petrecem timp cu Tine și să Te privim. Infuzează-ne cu tot ceea ce ești Tu. Ne deschidem toată ființa Ție. Doamne, vrem să Te invităm în barca noastră. Intră în situația noastră. Nu ne este frică să Te invităm în barca noastră în orice situație și în toate lucrurile. Amin, Doamne Isuse, umple-ne! Câștigă-ne! Ia-ne în stăpânire! Indiferent care este situația noastră exterioară, vrem doar să Te savurăm! Păstrează-ne în savurarea Ta în toate lucrurile astăzi. Avem încredere în Tine că Tu aranjezi în mod suveran toate lucrurile pentru ca noi să fim perfecționați pentru a-L savura doar pe Domnul și pentru a avea trăirea jubileului. O, Doamne Isuse, avem încredere că nu greșești în ceea ce aranjezi în viața noastră și în cine aranjezi să fie cu noi. Tu ești Domnul. Ne oprim din lupta și eforturile noastre și ne concentrăm doar să Te savurăm pe Tine! Fie ca trăirea noastră de astăzi să fie în savurarea lui Cristos în toate lucrurile, pentru ca Cristos să fie mărit prin noi! Amin, Doamne, fă-ne slujitorii și martorii Tăi de astăzi, trăind și proclamând evanghelia pentru a realiza economia eternî a lui Dumnezeu! Vrem să avem trăirea jubileului și să proclamăm jubileul astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Have the Living of the Jubilee and Proclaim Christ as the Jubilee, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 5 (Să-L savurăm pe Cristos ca realitate a jubileului noutestamentar) ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Prin credință, putem atinge virtutea umană a Domnului pentru a fi vindecați de scurgerea vieții

09/02/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Prin credință, putem atinge virtutea umană a Domnului pentru a fi vindecați de scurgerea vieții. Amin! Când îl atingem pe Cristos ca fiind Cel cu fapte guvernate ceresc prin rugăciune și prin cuvântul Său, suntem vindecați de boala noastră; suntem bolnavi de scurgerea vieții, dar când ne atingem de Domnul în umanitatea Sa, suntem vindecați prin credință, pentru că Îl atingem prin credință. Amin!

Săptămâna aceasta venim la câteva nestemate despre Cristos în Evanghelia după Matei; subiectul nostru pentru această săptămână este Cristos ca fiind Cel cu fapte guvernate ceresc, Păstorul nostru, odihna noastră și Semănătorul.

Domnul nostru Isus este cea mai minunată persoană și vrem doar să-L experimentăm, să Îl savurăm și să-L exprimăm. El este Cel cu fapte guvernate ceresc, El este Păstorul nostru, El este odihna noastră și El este Semănătorul. El este atât de minunat!

Când îl atingem pe Domnul, obținem vindecare, păstorire, odihnă și creștere. Este atât de bine să vii la Domnul Isus din nou și din nou și să-L atingi, să Îl savurezi și să conversezi cu El.

Când venim la El în cuvântul Său, El este atât de bogat pentru noi; acesta nu este ceva general, cum ar fi „El este totul pentru noi”, dar El este foarte specific pentru noi, chiar și toate lucrurile pentru noi, în viața noastră de zi cu zi.

Orice avem nevoie, el este. Dacă avem nevoie de hrană, Cristos este hrana noastră. Dacă avem nevoie de băutură, Cristos este băutura noastră. dacă avem nevoie de vindecare, Cristos este vindecătorul nostru. Dacă avem nevoie de acoperire, El este haina noastră. El este tot ce avem nevoie.

În Mat. 9:20-22 vedem cazul unei femei care a avut o hemoragie, o curgere de sânge, timp de doisprezece ani; a făcut tot ce a putut să se facă bine, dar nimeni nu a putut să o ajute.

Aceeași poveste o vedem în Marcu 5, cu mai multe detalii. Ea se afla în mulțimea care se împingea de Domnul Isus, dar se gândea în ea însăși că, dacă doar atinge marginea hainei Lui, dacă doar se atinge de El, ea va fi vindecată. Și așa a făcut.

Ceilalți Îl împingeau pe Domnul, dar ea L-a atins în mod intenționat, chiar și marginea hainei Lui, și a fost vindecată. Imediat, după ce L-a atins, a simțit că hemoragia se oprește.

În Marcu 5 ni se spune că Domnul a simțit o putere ieșind din El și El a întrebat: Cine M-a atins? Petru, care era mereu gata să-și dea cu părerea, a spus: Ei bine, Doamne, mulțimea Te împinge și Tu întrebi: Cine M-a atins?

Dar Domnul a spus: Nu, dar am simțit că o putere a ieșit din Mine; cineva M-a atins. Așa că femeia a înaintat și a spus că s-a atins de Domnul, pentru că ea credea că, dacă se atinge numai de El, ea va fi vindecată.

Conform consemnării din Mat. 9 Domnul a zis: Îndrăznește, fiică; credința ta te-a vindecat. S-a atins de Domnul și a fost vindecată; credința ei a fost cea care a vindecat-o. Aleluia!

Aceasta este o poveste minunată care are atât de mult de-a face cu noi, pentru că și noi suntem ca această femeie.

Îl atingem pe Cristos ca fiind Cel cu fapte guvernate ceresc pentru a fi vindecați de boala noastră

În Mat. 9:20-22 vedem că Cristos este revelat ca fiind Cel care are fapte guvernate ceresc pe care îl putem atinge pentru a fi vindecați de boala noastră. Femeia cu hemoragie a vrut doar să atingă haina Domnului, crezând că această atingere o va vindeca.

Care este semnificația marginii hainei Domnului? Potrivit cu Num. 15:38-40 bărbații israeliți trebuiau să poarte pe haine o franjuri albastră, o panglică de culoare albastră. Albastrul semnifică cerul. Viața și mersul bărbaților israeliți trebuiau limitate de o limitare cerească.

Ei urmau să fie conduși, guvernați și restricționați de reglementări cerești. În special, hainele înseamnă virtute în comportamentul uman. În cazul Domnului, hainele Sale semnifică comportamentul Său perfect în umanitatea Sa, perfecțiunea Sa virtuoasă umană.

Cel mai probabil, ceilalți bărbați israeliți nu trăiau sub stăpânirea cerurilor, dar aici era un Om, un israelit adevărat, care a avut fapte conduse de cer. Alții L-au văzut și au știut că, dacă se atingeau de El, erau vindecați. În virtutea umană a Domnului Isus a existat putere de vindecare. Amin!

Când îl atingem pe Cristos ca fiind Cel care are fapte guvernate ceresc, suntem vindecați de boala noastră. Din faptele cerești ale lui Cristos provine virtutea care devine puterea vindecătoare (Matei 14:36).

Ce înseamnă să atingi haina Domnului, chiar și marginea hainei Sale? Este să-L atingi pe Domnul Însuși în umanitatea Sa, în care Dumnezeu a fost întrupat (Col. 2:9).

Un șnur înseamnă legarea, iar albastrul înseamnă ceresc; un șnur albastru înseamnă că, în calitate de copii ai lui Dumnezeu, conduita și comportamentul nostru ar trebui să fie frumoase și ar trebui să fie sub conducerea, guvernarea și legarea guvernării, limitării și reglementării cerești.

Domnul Isus a fost o astfel de Persoană a cărui conduită și comportament au fost frumoase, pentru că El era sub conducerea, guvernarea și legarea guvernării, limitării și reglementării cerești.

Când citim Evangheliile, Îl vedem pe Isus Cristos, primul om-Dumnezeu și Mântuitorul nostru; comportamentul Lui a fost perfect în umanitatea Sa, pentru că El avea o perfecțiune umană virtuoasă, deoarece El a trăit una cu Tatăl și sub restricția și guvernarea Tatălui.

Umanitatea Sa este perfectă, echilibrată, fină și dulce. Este ceva ce Dumnezeu a recunoscut și i-a făcut plăcere să-l vadă într-o ființă umană. Dumnezeu locuiește într-o lumină inaccesabilă (1 Tim. 6:16), dar Cristos a venit să-L facă pe Dumnezeu contactabil, atins și plăcut.

Cristos este întruparea lui Dumnezeu pentru a-L exprima pe Dumnezeu, a trăi pe Dumnezeu și a-L manifesta pe Dumnezeu. El este o persoană plăcută, cu putere de vindecare în frumusețea virtuților Sale umane.

Când citim evangheliile și ne deschidem Domnului, nu putem decât să credem în El, să-L iubim și să fim vindecați de virtutea Lui umană. Cu cât contactăm mai mult pe Domnul în rugăciune, cu atât suntem mai mult vindecați.

Putem mărturisi că, atunci când venim la El în Cuvântul lui Dumnezeu și cu multă rugăciune, Îl vedem și îl atingem pe Cristos în faptele și activitățile Sale conduse de cer, și suntem vindecați și transformați.

Nimic nu ne poate schimba în afară de Cristos. Nimic și nimeni nu ne poate vindeca de boala noastră decât Cristos. Puterea vindecătoare și elementul transformator care ne schimbă caracterul se află în umanitatea lui Isus.

Trebuie doar să atingem marginea hainelor Sale, savurându-L pe Domnul în Cuvântul Său, iar totalitatea virtuților Sale umane are puterea de vindecare. Când Îl atingem prin credință în acest fel, suntem vindecați.

Când Îl privim pe Domnul Isus și doar Îl savurăm, suntem infuzați cu El ca credință și Îl atingem prin credință pentru a fi vindecați și tămăduiți de bolile noastre.

Mulțumim Domnului că astăzi putem veni la El doar pentru a-L atinge prin credință. Putem atinge marginea hainei Sale prin rugăciune și venind la El în Cuvânt atât personal, cât și participând la întâlnirile cu sfinții. El vrea să ne vindece. El este disponibil ca noi să-L atingem.

Doamne Isuse, vrem să Te atingem prin credință și să fim vindecați! Aleluia, Cristos este Cel cu fapte guvernate ceresc, iar noi îl putem atinge exersându-ne duhul. Te lăudăm, dragă Doamne, că ai venit ca întrupare a lui Dumnezeu și că ai trăit sub conducerea lui Dumnezeu pentru a avea o umanitate adecvată și înălțată, cu o viață umană perfectă. Admirăm conduita și comportamentul Tău, pentru că ele sunt atât de frumoase pe cât ai trăit sub conducerea, guvernarea și legarea guvernării, limitărilor și reglementărilor cerești. Amin, Doamne, comportamentul și trăirea Ta pe pământ au fost perfecte în umanitatea Ta, perfecțiunea Ta umană virtuoasă. Credem în Tine și venim la Tine așa cum suntem. Vrem doar să Te atingem prin credință. Amin, Doamne, noi credem că, dacă Te atingem doar prin credință, suntem vindecați. Vrem să Te savurăm pe Tine ca fiind Cel care face fapte guvernate ceresc, pentru ca noi să fim vindecați de boala noastră. Numai Tu ne poți vindeca. Venim la Tine și vrem să Te atingem prin credință!

Din virtutea umană a Domnului vine puterea de a ne vindeca de la scurgerea vieții prin atingerea noastră prin credință

Când citim Evangheliile, suntem uimiți să vedem cum a trăit și S-a purtat Domnul Isus, Dumnezeu întrupat pentru a fi om; oamenii au fost atrași de El, iar El i-a vindecat și le-a vorbit despre Împărăția lui Dumnezeu.

În special în Mat. 9:20-22 vedem această femeie care a făcut tot ce a putut să se facă bine, dar hemoragia ei nu s-a oprit; totuși, ea credea că, dacă atingea marginea hainei Domnului, ea va fi vindecată. Franjurii hainei semnifică virtutea umană a Domnului Isus; în virtuțile Sale umane, există putere de vindecare.

Când femeia bolnavă a atins marginea hainei Sale, puterea virtuții Lui a ieșit spre ea și ea a fost vindecată.

Cu toții suntem bolnavi la fel ca această femeie; boala ei a fost o scurgere de sânge, o hemoragie, care arată scurgerea vieții. De la căderea lui Adam, fiecare descendent al lui Adam a fost bolnav în acest fel.

Cu toții suntem afectați de scurgerea esenței noastre de viață. Scurgem viața în măsura în care într-o zi murim fizic.

La fel din punct de vedere spiritual, deși avem viața divină, de atâtea ori scurgem din viață și nu putem face nimic pentru a ne îmbunătăți pentru a opri această scurgere din viață. O, Doamne!

Din momentul în care ne-am născut, începem să facem hemoragie; întreaga noastră viață este o viață de sângerare. Nu putem controla scăderea acestei vieți; suntem născuți să murim terminal, fără speranță. Nici un medic sau doctor nu poate controla asta.

Aceasta este condiția tuturor ființelor umane de pe pământ astăzi și este, de asemenea, condiția noastră. Dar slavă Domnului, în virtutea umană a lui Isus există putere vindecătoare. Nu în divinitatea Sa, într-un anumit sens, ci în umanitatea lui Isus, umanitatea Sa perfectă, se găsește vindecarea.

Când atingem umanitatea Domnului, când umanitatea este restaurată și recâștigată, vindecarea este acolo. Umanitatea noastră trebuie să fie salvată. Trebuie să fim salvați de la scurgerea vieții. Trebuie să-L atingem pe Domnul zi de zi.

Când am fost mântuiți, am atins marginea hainei Domnului și am primit viața Sa divină. Dar astăzi, pe măsură ce trăim viața creștină, încă scurgem din viață. Pe măsură ce trăim în carne, în viața noastră naturală, în viața sufletească și în sine, viața se scurge.

Avem nevoie de vindecare nu doar în mod fizic, ci și mai mult în sufletul și în duhul nostru. Pe măsură ce atingem umanitatea Domnului și virtutea Sa umană, puterea vindecătoare vine pentru a ne vindeca de boala noastră de a scurge viața.

Când ne atingem de Domnul prin credință, El, ca sursă a oricărui bine, ne curăță cu sângele Său de orice păcat și primim bogățiile vieții Sale în ființa noastră.

Domnul nostru Isus este mereu cu noi, chiar și în noi; Îl putem lua legătura cu El și putem citi cuvântul Lui cu multă considerație în rugăciune și, pe măsură ce atingem virtutea Lui umană prin credință, primim vindecare.

Dar dacă doar ne înghesuim în jurul Lui ca restul oamenilor, nu ne vom vindeca; mulțimea îl împinge și se împinge de Domnul, dar ei nu sunt vindecați, însă cel care este disperat și îl atinge pe Domnul prin credință este vindecat.

Din fapte guvernate ceresc ale lui Cristos iese virtutea care devine puterea de vindecare. A atinge hainele Domnului înseamnă pentru noi să-L atingem în umanitatea Sa; atunci când Îl atingem, puterea Lui divină este transfuzată, prin perfecțiunea umanității Sale, în noi, cei care Îl atingem, și devine vindecarea noastră (Luca 8:45-48; Evr. 12:2).

Cum suntem noi vindecați? Experimentându-L și savurându-L pe Cristos. Aceasta este vindecarea adevărată. Zi de zi avem nevoie să fim vindecați de Domnul. Nu ar trebui să credem că suntem atât de puternici.

Dacă credem că suntem sănătoși, puternici și sănătoși, neavând nevoie de vindecare, suntem ca fariseii auto-îndreptățiți care nu au primit vindecarea Domnului atingându-L.

De multe ori în timpul zilei suntem pe cale să avem o cădere sau chiar să ne pierdem cumpătul; cu toții avem nevoie de vindecarea Domnului. Fie ca noi să venim în mod intenționat la Domnul pentru a-L atinge într-un mod personal și intim în timpul petrecut cu El, pentru ca El să ne vindece.

Fie ca noi să petrecem timp cu El și, prin credință, să-L luăm în bogățiile Sale pline și libere. Fie ca noi să-I deschidem tot ce avem pentru ca El să ne dea tot ceea ce este El.

Dacă ne deschidem Lui, dacă doar îl atingem pe Domnul în umanitatea Sa, vom primi viață nouă, vom fi curățați, curățiți și umpluți cu Duhul. Să nu știm doar acest lucru, ci să experimentăm asta.

Fie ca noi să nu ne înghesuim înspre Domnul, așa cum a făcut mulțimea în zilele Sale, ci să venim la El pentru a-L savura, a-L experimenta și a-L atinge într-un mod personal, astfel încât puterea vindecătoare din virtutea Lui umană să ajungă la noi și să ne vindece de boala noastră de a scurge viața.

Doamne Isuse, vrem să Te atingem în umanitatea Ta pentru ca Tu să ne vindeci de boala noastră. Ne deschidem Ție, Doamne, și venim la Tine așa cum suntem. Credem că, dacă doar Te atingem, vom fi vindecați de boala noastră de a se scurge viața. Doamne, suntem atât de bolnavi! Scurgem viața zi de zi. Facem tot posibilul să nu mai scurgem viața, dar nu o putem opri, pentru că umanitatea noastră nu este potrivită. Venim la Tine, dragă Doamne, și vrem să atingem umanitatea Ta. Fie ca puterea Ta divină să fie transfuzată în noi pentru a deveni vindecarea noastră astăzi. Nu vrem ca doar să ne înghesuim în jurul Tău, ci să Te atingem într-un mod personal și intim. Aleluia, există putere vindecătoare în umanitatea Domnului și în virtutea Sa umană! Amin, Doamne, venim la Tine în cuvântul Tău să Te savurăm și să Te atingem într-un mod personal și intim. Nu vrem doar să știm lucruri despre Tine: vrem să Te atingem personal și intim prin credință, căci Tu ne poți vindeca! Mântuitorule, noi prin credință ne atingem de Tine, izvorul oricărui bine! Reclamăm acum virtutea prin credință prin curățirea sângelui Tău!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, By Faith we can Touch the Lord’s Human Virtue to be Healed from Leaking Life Today, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 2 (Cristos ca fiind Cel cu fapte guvernate ceresc, Păstorul nostru, odihna noastră și Semănătorul) ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl putem experimenta și savura pe Cristos ca fiind marea lumină până când strălucim ca soarele

02/02/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, Îl putem experimenta și savura pe Cristos ca fiind marea lumină care strălucește în întuneric până când vom străluci ca soarele în împărăția Tatălui nostru! Amin!

Cristos este marea lumină care strălucește asupra celor care stau în întuneric și Se ridică asupra celor care stau în regiunea și umbra morții; trebuie să-l experimentăm și să Îl savurăm pe Cristos ca lumina mare care strălucește în noi și asupra noastră, astfel încât să putem merge mai departe cu El și ca drumul nostru să fie ca lumina zorilor, strălucind din ce în ce mai strălucitor până în ziua plină. Amin!

Săptămâna aceasta, în înviorarea noastră de dimineață, venim la o nouă carte inspirată din instruirea de vară din 2024 (instruirea semestrială din iulie 2024) pe tema „Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos” (partea 1). Multe dintre aceste puncte sunt inspirate din cele 436 de mesaje pe această temă din Concluzia mesajelor Noului Testament ale fratelui Lee.

Acestea ne duc prin întregul Noul Testament pentru a savura și a scoate câteva pepite și pietre prețioase spirituale și divine din fiecare carte, de la Matei până la Apocalipsa. În primul volum sau primul set, venim la minunatele pepite și pietre prețioase din Matei, Marcu, Luca, Ioan și Fapte.

Trebuie să ne exersăm duhul și să ne îndreptăm inimile către Domnul pentru a avea o minte trează, astfel încât nu numai să înțelegem cine este Cristos, ci și mai mult să-L experimentăm, să îl savurăm și să-L exprimăm pe Cristos în viața noastră de zi cu zi, în conformitate cu revelația divină din Cuvântul lui Dumnezeu.

Gândul central al economiei eterne a lui Dumnezeu, inima revelației divine, este legat de experimentarea și savurarea noastră din Cristos pentru exprimarea corporativă a lui Cristos ca Trup organic al lui Cristos care se finalizează în Noul Ierusalim ca expresie corporativă supremă a lui Cristos.

Aceste trei lucruri: experimentarea lui Cristos, savurarea lui Cristos și exprimarea lui Cristos, sunt în mod intrinsec legate și intrinsec una. În Fil. 2:2 Pavel spune că ar trebui să ne gândim la un singur lucru; acest lucru este experimentarea subiectivă a lui Cristos ca savurare, care ne conduce să-L exprimăm pe Cristos.

Zi de zi trebuie să ne concentrăm asupra acestui singur lucru: experimentarea subiectivă a lui Cristos pentru a-L savura, astfel încât El să poată fi exprimat prin noi nu numai individual, ci și mai mult, în mod colectiv.

Pe de o parte, trebuie să-l experimentăm pe Cristos; acest lucru este în principal în duhul nostru. Pe de altă parte, trebuie să Îl savurăm pe Cristos; asta se află în principal în sufletul nostru.

În scrierile lui Pavel, vedem cum el ne-a încurajat să îl savurăm pe Domnul și să ne bucurăm în El. De asemenea, vedem cum Pavel a vrut să-L cunoască subiectiv pe Cristos, să fie conform cu moartea Lui și să cunoască puterea învierii Sale.

Pe de o parte, Pavel dorea să Îl savureze pe Cristos și să fie plin de savurare în Domnul; deși era în temniță, el savura împreună cu toți sfinții.

Pe de altă parte, Pavel L-a experimentat pe Cristos, având nu doar o experiență superficială a Domnului ca răbdare, ci chiar mai mult, fiind conform cu moartea lui Cristos și lăsând ca moartea Lui să opereze în el, pentru ca sfinții să savureze viață.

Toate acestea l-au făcut pe Pavel să-L mărească pe Cristos, fie prin viață, fie prin moarte, pentru ca Cristos să fie lărgit și făcut vizibil într-un mod mărit, celor din jur. Aleluia!

Fie ca această minte să fie în noi astăzi și acest tip de gândire să ne ghideze în viața noastră de zi cu zi, astfel încât să putem căuta experimentarea subiectivă a lui Cristos pentru a-L savura pentru a-L exprima pe Cristos în toate lucrurile pe care le facem și a fi expresia Lui corporativă. in viata bisericeasca. Amin!

Îl experimentăm și savurăm pe Cristos ca fiind marea lumină care strălucește asupra celor care stau în întuneric

În Mat. 4:16 vedem că oamenii care stăteau în întuneric au văzut o lumină mare, iar celor care stăteau în regiunea și umbra morții le-a răsărit lumină. Putem să-L experimentăm și să-L savurăm pe Cristos ca fiind marea lumină care se ridică către cei care stau în regiune și umbra morții și strălucește peste oamenii care stau în întuneric.

Cristos a venit ca lumina vieții; El este lumina lumii și, dacă Îl urmăm, nu vom umbla în întuneric, ci vom avea lumina vieții (Ioan 8:12). Când Domnul Isus a venit și și-a început slujba, El nu a făcut o etalare exterioară a măreției, divinității sau gloriei Sale; mai degrabă, El a mers pe malul mării ca o persoană obișnuită.

Și când a contactat oamenii de lângă marea Galileii, El a strălucit asupra lor ca o mare lumină care strălucește în întuneric. Când Cristos vine la noi, El strălucește asupra noastră; El este marea lumină care strălucește asupra celor care stau în întuneric.

Stăteam cu toții în regiunea și umbra morții, umblând și trăind în întuneric; această umbră a morții și a întunericului este a lui Satan. La noi, Domnul a venit ca o mare lumină; El a venit nu numai ca lumină, ci ca o mare lumină!

Când am chemat numele Domnului și L-am primit în noi, lumina divină a venit în ființa noastră. Am fost atinși de El, am văzut Persoana Sa minunată și pur și simplu am crezut în El; simultan, o mare lumină a strălucit în noi și am primit lumina divină.

Această strălucire a lui Cristos ca o mare lumină în noi este o confirmare puternică că ne-am născut din Dumnezeu pentru a fi copiii Săi. Amin!

Cristos este marea lumină care strălucește asupra celor care stau în întuneric și se ridică asupra celor care stau în regiunea și umbra morții (Matei 4:16; Ioan 1:4-5; 12:36; Efes. 5:8; Col. 1:12-13; 2 Cor. 4:6-7).

În El era viața și viața era lumina oamenilor; această lumină strălucește în întuneric și întunericul nu a biruit-o și nici nu o poate birui. Acum avem lumina divină și, în timp ce o avem, trebuie să credem în lumină, ca să putem deveni fii ai luminii.

Tatăl nostru este lumină; suntem fii ai luminii. Dumnezeu este lumină și în El nu există deloc întuneric. Noi, în calitate de credincioși în Cristos, Îl experimentăm și Îl savurăm pe Cristos ca lumina mare care strălucește asupra noastră și suntem copii ai luminii.

Acum umblăm ca niște copii ai luminii și Cristos este partea noastră împreună cu toți sfinții în lumină. Slavă Domnului, noi suntem lumina lumii.

Ce este lumina? Lumina nu este altceva decât prezența lui Dumnezeu; unde este Dumnezeu, există lumină, dar când Dumnezeu nu este acolo, întunericul rămâne.

Dumnezeul care a spus: Din întuneric, lumina va străluci! El strălucește în inimile noastre. El luminează slava lui Dumnezeu în fața lui Isus Cristos, pentru ca noi să vedem strălucirea lui Dumnezeu și să ne împărtășim din bogățiile Sale în lumină.

Cu toții putem mărturisi că Domnul vine iar și iar la noi ca o mare lumină care să strălucească asupra noastră. De multe ori, însă, se pare că ne rătăcim departe de Domnul. La fel ca și Petru și Andrei, am fost chemați de Dumnezeu, Cristos a venit chiar să ne schimbe numele și să ne facă copii ai lui Dumnezeu, materiale pentru clădirea lui Dumnezeu.

Totuși, în experimentarea noastră, de multe ori ne îndepărtăm de Dumnezeu, la fel cum Petru și Andrei, care au fost chemați la râul Iordan, au luat barca și au aruncat mrejele în marea Galileii.

Dar mulțumim Domnului, El continuă să vină la noi acolo unde suntem pentru a străluci asupra noastră; El vine ca lumina mare care strălucește asupra celor aflați în întuneric. El a venit la Petru și Andrei în timp ce ei își aruncau mrejele și lumina mare a strălucit asupra lor.

S-ar putea să Îl savurăm pe Domnul dimineața sau s-ar putea să savurăm cu adevărat bogățiile Lui alături de sfinți la lumină în adunările bisericii, dar apoi mergem la muncă sau ne ocupăm de atâtea lucruri și descoperim că ne îndepărtăm de Domnul, chiar fiind în întuneric.

În multe astfel de situații, Domnul vine la noi ca fiind marea lumină care să strălucească asupra noastră. El dezvăluie întunericul, El strălucește lumina vieții în noi și El ne aduce înapoi la Sine pentru ca noi să Îl savurăm pe El în lumină.

El chiar ne amintește cum ne-a mântuit și cât de bun a fost cu noi, cât de bogat este pentru noi în lumina cu toți sfinții. Cât de mult avem nevoie de strălucirea Domnului ca mare lumină din nou și din nou!

Doamne Isuse, mulțumim că ai venit ca o mare lumină care strălucește asupra celor care stau în întuneric. Aleluia, Cristos este marea lumină care strălucește asupra noastră pentru a ne elibera de orice întuneric și pentru a ne aduce îm savurarea tuturor bogățiilor Sale împreună cu sfinții în lumină! Amin, Doamne, ne deschidem Ție. Vrem să fim sub strălucirea Ta. Vino la noi iar și iar, oriunde ne-am afla, pentru a străluci asupra noastră. Salvează-ne de la a rămâne în întuneric. Prețuim strălucirea Ta. Fie ca Dumnezeul care a spus: Din întuneric va străluci lumina, să strălucească în inimile noastre pentru a ilumina cunoașterea gloriei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Cristos. Amin, Doamne Isuse, credem în lumină și vrem să umblăm în lumină ca niște copii ai luminii. Slavă Domnului, noi suntem lumina lumii, căci suntem fii ai Tatălui nostru ceresc, care este lumină! Ține-ne în lumină. Strălucește asupra noastră. Îndepărtează tot întunericul. Adu-ne pe deplin în lumină. Vrem să Te urmăm ca lumina mare care strălucește în întuneric, pentru ca noi să avem lumina vieții!

Să fim sub strălucirea lui Dumnezeu până când calea noastră strălucește mai tare și noi strălucim ca soarele în împărăția Tatălui nostru

În calitate de credincioși în Cristos, este privilegiul și responsabilitatea noastră să Îl experimentăm și să Îl savurăm pe Cristos ca lumina mare care strălucește în întuneric, până când vom deveni lumină în Domnul și până când vom străluci ca soarele în împărăția Tatălui nostru. Aleluia!

Luca 1:78-79 spune că Domnul este soarele răsărit care ne vizitează de sus ca să strălucească peste noi, cei care stăm în întuneric și în umbra morții, ca să ne călăuzească picioarele pe calea păcii. Aceasta nu este doar o experiență inițială pe care o avem în momentul mântuirii noastre; acesta este ceva ce experimentăm și savurăm zilnic.

Datorită îndurări pline de bunătate ale Dumnezeului nostru, Cristos a venit ca fiind marea lumină să strălucească asupra noastră și să ne aducă în împărăția Sa de lumină. Zi de zi trebuie să savurăm strălucirea lui Dumnezeu în noi și asupra noastră, pentru a putea fi aduși cu El în lumină.

Este bunătatea iubitoare a lui Iehova că noi nu suntem mistuiți; îndurările și compasiunile Lui sunt noi în fiecare dimineață (Lam. 3:22-23). Fie ca să savurăm îndurările și compasiunile Sale în fiecare dimineață și să-I permitem să strălucească asupra noastră cu lumina vieții.

Când Domnul strălucește asupra noastră, când suntem cei care ne temem de Numele Lui și avem strălucirea Sa, El este soarele dreptății cu vindecare în aripile Lui și vom merge înainte și vom sări ca niște viței bine hrăniți (Mal. 4:2; Ps. 84:11)

El strălucește asupra noastră ca fiind marea lumină și există vindecare în strălucirea Sa; El ne vindecă și noi sărim și mergem înainte. Când tot întunericul din ființa noastră este risipit, suntem vindecați și toată nedreptatea din ființa noastră este anulată.

Psalmul 22 este „după cerul zorilor” (vezi titlul). Când savurăm strălucirea Domnului zi de zi, când Îl avem pe Cristos ca fiind marea lumină care strălucește asupra celor care stau în întuneric, vom sălta în interior plini de savurare, vom sări, vom fi vii și activi și vom fi proaspeți spiritual. Aleluia!

Cei care îl iubesc pe Dumnezeu vor fi ca soarele când răsare în puterea lui (Judecători 5:31b; Isaia 60:1, 5). Amin, vrem să fim cei care Îl iubim pe Dumnezeu pentru ca Cristos ca lumină mare să strălucească asupra noastră și chiar să ne facă la fel ca El, ca soarele care răsare în puterea lui!

Cu cât Îl iubim mai mult pe Domnul, cu atât ne deschidem mai mult către El și cu atât îl experimentăm și îl savurăm mai mult pe Cristos ca lumina mare care strălucește asupra celor care stau în întuneric.

Orice întuneric este risipit. Orice parte întunecată din ființa noastră este adusă sub strălucirea Sa. Și Domnul ne face lumină în Domnul, așa cum este El în strălucirea Lui. Slavă Domnului!

Fie ca noi să fim cei drepți a cărui cale este ca lumina zorilor, care strălucește din ce în ce mai tare până în ziua plină (Prov. 4:18; Fil. 2:15-16).

Fie ca calea noastră să nu fie din ce în ce mai întunecată pe măsură ce ne închidem ființa către Domnul ca lumina cea mare care strălucește în întuneric. Mai degrabă, să deschidem zilnic toate camerele ființei noastre către Domnul ca lumină mare, astfel încât calea noastră să fie ca lumina zorilor, strălucind din ce în ce mai strălucitor până în ziua plină!

Să nu fim din ce în ce mai slabi, ci din ce în ce mai strălucitori. Fie ca noi să fim înnoiți zilnic, având un început proaspăt și nou cu Domnul în fiecare dimineață. Când trăim și Îl savurăm pe Cristos ca mare lumină, vom străluci ca niște lumini în întuneric, ținând sus cuvântul vieții.

Aplicăm cuvântul vieții, prezentăm cuvântul vieții și oferim lumii cuvântul vieții trăind pe Cristos. Aleluia! Mat. 13:43 mai spune că cei drepți vor străluci ca soarele în împărăția Tatălui lor. Ce minunat! Nu numai că Îl savurăm pe strălucirea lui Dumnezeu astăzi, dar vom deveni la fel ca El – vom străluci ca soarele în împărăția Tatălui nostru!

Dumnezeu este lumină; lumina este natura expresiei lui Dumnezeu. Devenim la fel ca Dumnezeu nu numai în viață și natură, ci și în expresia Sa, pentru a-L străluci, chiar și pentru a străluci cu Dumnezeu ca lumină.

Doamne Isuse, mulțumim pentru îndurările pline de bunătate ale Dumnezeului nostru. Venim la Tine dimineață de dimineață pentru a savura compasiunile Tale proaspete și strălucirea Ta. Să avem vizitarea Ta de sus în mod proaspăt în fiecare dimineață, pentru a ne călăuzi picioarele pe calea păcii. Amin, Doamne Isuse, fie ca Tu să te ridici în noi ca soarele dreptății cu vindecare în aripile Tale! Risipește tot întunericul din noi. Îndepărtează orice parte întunecată. Vindecă-ne. Fă-ne să ieșim și să sărim ca niște viței bine hrăniți! Venim la Tine dimineața să savurăm strălucirea Ta. Ridică-te în inima noastră ca lumina mare care strălucește în întuneric. Te iubim, Doamne Isuse! Ești ca soarele pentru noi când răsare în puterea lui. Ne place să fim sub strălucirea Ta. Fie ca drumul nostru să fie ca lumina zorilor care strălucește din ce în ce mai puternic până în ziua plină. Amin, Doamne, strălucește în noi și strălucește prin noi. Fie ca noi să fim cei drepți care strălucim ca soarele în împărăția Tatălui nostru! Slavă Domnului, devenim la fel ca Dumnezeu în viață, natură și expresie pentru a-L străluci!