puterea învierii

Luăm mintea lui Cristos ca mintea noastră și trăim o viață crucificată prin puterea învierii Sale

17/03/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Cristosul care este modelul nostru este și viața dinăuntrul nostru, iar atunci când Îl trăim pe Cristos, Îl trăim pe Cel care este modelul unei vieți crucificate și noi înșine trăim o viață crucificată; ca mintea lui Cristos să fie mintea noastră și să fim deschiși să lăsăm „această minte” să fie și în noi astăzi.

Amin, Doamne, Tu ești modelul nostru! Tu ești viața noastră! Vrem să-L trăim pe Cristos astăzi! Fie ca mintea Ta să fie în noi! Amin!

Domnul nostru drag Isus este cea mai minunată persoană din univers. Citiți doar Evangheliile și, de asemenea, întregul Noul Testament și veți fi captivați de Această persoană minunată.

Felul de viață pe care l-a trăit, cuvintele pe care le-a rostit, atitudinea Lui și întreaga Lui ființă au fost atât de minunate, atât de aromate și atât de prețioase. Niciodată nu a existat o astfel de persoană care să fi trăit pe pământ până la El și nici nu a existat alta după El. El a fost Dumnezeu Însuși care a devenit om, dar El nu a considerat a fi egal cu Dumnezeu o comoară de apucat.

În anumite momente, El a recunoscut celor din jurul Său că El și Tatăl sunt una și că oricine L-a văzut pe El l-a văzut pe Tatăl; totuși, nu a făcut mare caz din asta. Mai degrabă, ceea ce a ieșit în evidență la El este faptul că S-a golit pe Sine și S-a smerit.

S-a golit de forma exterioară a splendoarei și a expresiei divinității. El a fost dispus să fie golit și smerit și a luat o formă inferioară, devenind după asemănarea oamenilor.

A devenit chiar un rob, un rob umil pentru a-L sluji pe Dumnezeu și pentru a ne sluji nouă pentru Dumnezeu. Aici era Creatorul universului, Cel care a creat toate lucrurile și chiar mijlocul prin care universul a luat ființă, totuși El S-a smerit și S-a golit pe Sine. Acest lucru este uimitor.

Ce fel de Dumnezeu este acesta? Ce fel de om este acesta? Acesta a fost Isus Cristos, omul-Dumnezeu, care S-a golit pe Sine, S-a smerit și a fost ascultător de Dumnezeu. El a fost atât de ascultător de Dumnezeu încât a fost dispus să meargă la moarte și la moartea pe cruce.

Dacă credem că lucrurile și oamenii nu sunt drepți față de noi astăzi, că suntem tratați în mod greșit și nedrept de către alții, gândiți-vă doar la Domnul Isus: El a fost cea mai neînțeleasă și maltratată persoană din istoria omenirii!

Totuși, El a făcut-o de bunăvoie, iar acum El este modelul nostru. După ce S-a smerit până la capăt și a fost ascultător până la moarte de Dumnezeu Tatăl, El a fost înălțat de Dumnezeu până la cel mai înalt punct, iar acum El este modelul nostru.

El este modelul nostru nu doar în ceruri, acolo sus, departe de noi; El este modelul nostru interior, chiar viața noastră. Acum El poate trăi același fel de viață în noi, astfel încât să putem trăi o viață crucificată și să putem avea mintea lui Cristos ca mintea noastră astăzi.

Cristos, ca model al nostru, este viața dinăuntrul nostru pentru ca noi să trăim o viață crucificată prin puterea învierii Sale

Slavă Domnului că este modelul nostru! El nu este doar modelul nostru în afara noastră, ci mai mult, Cristosul care este modelul nostru este acum viața dinăuntrul nostru (Coloseni 3:4).

Cristos este viața noastră. Așa putem trăi același fel de viață pe care a trăit-o El, pentru că El este modelul nostru și, de asemenea, viața noastră. Pentru că îl avem pe Cristos ca viață a noastră, ne putem goli de noi înșine și ne putem smeri așa cum a făcut El.

Putem trăi în același fel în care a trăit El, nu bazându-ne pe viața noastră umană naturală; sursa este Cristosul care locuiește în noi ca viață.

Modelul prezentat în Filipeni 2:5-8 este acum viața noastră, iar El trăiește în noi o viață crucificată astăzi. Avem o viață în noi care este o viață de golire de sine și smerire de sine.

Viața pe care o avem în duhul nostru nu se agață niciodată de ceva ca de o comoară, ci este întotdeauna dispusă să lase deoparte poziția și titlul. Când nu mai trăim prin viața noastră naturală, ci prin viața divină, putem trăi o viață de golire de sine și smerenie.

Fie ca noi să ne dăm seama că am fost crucificați împreună cu Cristos și că nu mai trăim noi, ci Cristos trăiește în noi, iar viața pe care o trăim acum în carne este o viață crucificată, o viață în unirea organică cu Domnul (Galateni 2:20).

Cristos crucificat este modelul nostru, iar acest model este viața crucificată din noi. Îl avem pe Cristos crucificat ca viață a noastră crucificată; El este în noi.

Când ne întoarcem către El și Îl savurăm, când trăim în duhul nostru și umblăm conform Duhului, crucea este aplicată la tot ceea ce este negativ în ființa noastră. Odată ce crucea atinge ceva din ființa noastră, este tratat, iar acel lucru negativ dispare.

Pașii smeririi lui Cristos din Filipeni 2:5-8 sunt toate aspectele vieții crucificate trăite pe deplin. Când Îl trăim pe Cristos, când ne exersăm duhul pentru a trăi un singur duh cu El, Îl trăim pe Cel care este modelul unei vieți crucificate (1:21).

Cristos nu este doar modelul nostru exterior; El este și viața dinăuntrul nostru. El vrea să-L experimentăm ca fiind viața noastră și să-L lăsăm să trăiască în noi o viață crucificată conform modelului.

Când trăim o viață crucificată, nu va exista rivalitate sau ambiție egoistă, nici glorie deșartă sau înălțare de sine. Mai degrabă, ne vom goli de noi înșine, ne vom smeri și Îi vom permite lui Cristos să fie exprimat prin noi în trăirea noastră de zi cu zi.

Fie ca noi să învățăm să ne deschidem Domnului din nou și din nou în relația noastră personală cu El, pentru ca El să ne umple și să ne satureze cu Sine Însuși. Făcând acest lucru, El trăiește în noi o viață crucificată, o reproducere a vieții pe care a trăit-o cât timp a fost pe pământ.

Această viață, Cristosul care locuiește în noi, ne va permite să ne golim de noi înșine și să ne smerim. Ne este imposibil să ne golim de noi înșine și să ne smerim prin viața noastră naturală sau în omul nostru natural; numai viața crucificată poate trăi o astfel de viață.

Această viață din noi nu va avea niciodată glorie deșartă și nici rivalitate și nu există ambiție de a fi cineva sau de a fi un lider în această viață. Această viață crucificată din duhul nostru nu se agață niciodată de ceva ca de o comoară.

Când luăm viața crucificată drept model, porțile sunt deschise pentru ca învierea să vină și experimentăm puterea învierii (3:10). În exterior, moartea lucrează în noi, atât în trupul nostru muritor, cât și în sufletul nostru, și experimentăm moartea lui Cristos fiind aplicată nouă prin Duh; cu toate acestea, Duhul care L-a înviat pe Isus din morți Își face domiciliul în noi și dă viață trupului nostru muritor (Romani 8:10).

Trupul nostru moare și sufletul nostru suferă, însă duhul nostru este plin de viață, iar viața divină se răspândește în fiecare parte a ființei noastre, având chiar și o cale de a curge din noi. Trăind o viață crucificată, putem experimenta puterea învierii care L-a înălțat în rang pe Cristos și L-a înălțat până la cel mai înalt nivel din univers (Efeseni 1:19-22). Ce minunat!

Nu este ceva ce putem face singuri, dar aceasta poate fi experiența noastră atunci când trăim o viață crucificată astăzi. Cea mai înaltă viață de pe pământ este viața crucificată; ori de câte ori noi, cei care credem în Cristos, trăim o viață crucificată, Dumnezeu ne va aduce în puterea învierii! Amin!

Fie ca noi să trăim o astfel de viață astăzi. Cristos ar trebui să fie înălțat nu doar obiectiv în univers de către Dumnezeu, ci și mai mult, subiectiv în viața noastră de zi cu zi (Filipeni 2:9). Când Îl trăim pe Cristos și Îl luăm ca viață crucificată ca model al vieții noastre de zi cu zi, Cristos este înălțat în noi.

Nu facem asta prin propria noastră energie; ne întoarcem doar către Domnul și Îi permitem să Se introducă în noi și să trăiască în noi ca viață crucificată, astfel încât El să poată aduce întreaga noastră ființă la înviere.

Rezerva îmbelșugată a Duhului lui Isus Cristos este puterea care Îl înalță pe Cristos, iar această putere este a noastră în duhul nostru (1:19). Putem trăi o viață crucificată după modelul lui Cristos datorită rezervei îmbelșugate a Duhului lui Isus Cristos în duhul nostru!

Doamne Isuse, Te luăm ca model al nostru și vrem să trăim o viață crucificată una cu Tine astăzi! Aleluia, am fost crucificați împreună cu Cristos și nu mai trăim noi, ci Cristos trăiește în noi modelul unei vieți crucificate! Amin, Doamne, ne întoarcem către Tine. Vrem să trăim un singur duh cu Tine astăzi. Trăiește în noi o viață care se golește de sine și se smerește, astfel încât Dumnezeu să poată fi exprimat prin noi. Amin, Doamne, Te luăm ca model astăzi. Te luăm ca viață. Îți mulțumim că ești Cristosul care locuiește în noi ca modelul nostru și viața dinăuntrul nostru. Fie ca să-L trăim pe Cristos, astfel încât să putem trăi o viață crucificată. Aleluia, când luăm viața crucificată ca model, poarta este deschisă pentru ca învierea să vină și pentru ca noi să experimentăm puterea învierii! Amin, Doamne, vrem să Te înălțăm în viața noastră de zi cu zi, trăind o viață crucificată, astfel încât Tu să poți fi exprimat prin noi. Ne deschidem Ție și savurăm rezerva îmbelșugată a Duhului lui Isus Cristos pentru a trăi o viață crucificată astăzi.

Luăm mintea lui Cristos ca mintea noastră, fiind una cu Cristos în părțile Sale interioare

A-L lua pe Cristos ca model, deși sună a ceva ce facem în exterior, este o ceva interior, căci Cristos, ca model al unei vieți crucificate, este viața dinăuntrul nostru și îl putem trăi pe El.

Dacă vrem să-L luăm pe Cristos ca model, trebuie să luăm mintea lui Cristos ca minte a noastră. După cum a spus Pavel în Filipeni 2:5, trebuie să lăsăm să fie în noi această minte care era și în Cristos Isus. A lăsa mintea lui Cristos să fie mintea noastră înseamnă a gândi la fel în noi, a lua în considerare acest lucru și a lăsa gândirea Lui să devină gândirea noastră.

Acest fel de gândire, acest fel de minte, era și în Cristos când S-a golit pe Sine, luând chip de rob și S-a smerit, fiind găsit la chip ca om (vv. 7-8). Această minte trebuie să fie în noi astăzi. Trebuie să ne deschidem Domnului și să permitem minții Lui să devină mintea noastră.

Trebuie să ne deschidem și să lăsăm „această minte” să fie în noi. Felul de gândire care era în Cristos când S-a golit pe Sine și S-a smerit trebuie să fie și în noi.

Mintea noastră trebuie să se schimbe; trebuie să fie înnoită. Trebuie să ne exersăm duhul și să-I cerem Domnului să ne întărească în omul nostru dinăuntru, astfel încât duhul contopit să se răspândească în mintea noastră pentru a o înnoi.

Mintea noastră trebuie să fie înnoită pentru a putea avea „această minte”, adică mintea care era în Cristos Isus. De aceea trebuie să ne citim cu rugăciune Biblia, în special Noul Testament; vrem ca mintea lui Cristos să devină mintea noastră.

Aceeași gândire care era în Cristos trebuie să fie și în noi. Aceasta nu înseamnă doar că ar trebui să memorăm multe versete din Biblie și apoi să le putem recita, chiar dacă acest lucru ajută cu siguranță.

Înseamnă că ne deschidem Domnului pentru ca mintea Lui să fie în noi. Mintea este una dintre părțile interioare ale ființei noastre; pentru a avea mintea lui Cristos, trebuie să fim una cu Cristos în părțile Sale interioare (Filipeni 1:8).

Vrem ca mintea Lui să devină mintea noastră; aceasta necesită să fim una cu Cristos în părțile Sale interioare. Acest lucru necesită multă rugăciune înaintea Domnului, pentru a ne întoarce cu adevărat inima către El.

Părțile noastre interioare sunt destul de complicate, profunde și pline de lucruri pe care nici măcar nu le știm. Însă vrem să-L cunoaștem pe Domnul în părțile Sale interioare și să permitem părților Sale interioare să devină părțile noastre interioare.

Vrem să lăsăm ca mintea Sa să fie în noi; vrem să luăm mintea lui Cristos ca minte a noastră, fiind una cu Cristos în părțile Sale interioare. Când facem acest lucru, când Îi dăm Domnului acces la părțile noastre interioare, El va avea o cale de a ne vorbi.

El ne vorbește nu doar în cuvântul Său sau în întâlnirile bisericii; El ne vorbește în părțile noastre interioare, căci suntem una cu părțile interioare ale lui Cristos (Psalmul 51:6; Prov. 20:27). Aceasta este una dintre cele mai profunde și mai intime experimentări ale lui Cristos, a fi una cu El în părțile Sale interioare, luând mintea lui Cristos ca minte a noastră.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului și să-I lăsăm mintea să fie în noi. Fie ca noi să rămânem în Domnul, pentru ca El să rămână în noi (Ioan 15:5). Fie ca Îi permitem să ne infuzeze cu părțile Sale interioare, astfel încât tot ceea ce este El să devină ceea ce suntem noi în ființa noastră interioară.

Domnul dorește acum ca sfinții de pe tot pământul să fie deschiși către El în acest fel, nu doar la suprafață, ci să-L lase să-i infuzeze în măsura în care părțile Sale interioare devin părțile lor interioare. Rugăciunile noastre devin rugăciunile Lui. Vorbirea noastră devine vorbirea Lui.

Fie ca relația noastră personală cu Domnul să crească și să se dezvolte la un nivel care depășește tot ceea ce am cunoscut, făcând ca părțile interioare ale lui Cristos să devină părțile noastre interioare.

Fie ca zilnic să învățăm să ne deschidem vasul Domnului pentru ca El să-Și facă domiciliul adânc în inima noastră. Fie ca El să-I permită să aibă acces la ființa noastră interioară pentru a Se reproduce în noi până când mintea lui Cristos devine mintea noastră.

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem întreaga ființă Ție. Te luăm nu doar ca model al nostru, ci lăsăm și mintea Ta să devină mintea noastră. O, fie ca mintea lui Cristos să fie mintea noastră astăzi! Vrem să rămânem în Tine astăzi, Doamne, pentru ca Tu să rămâi în noi. Întărește-ne în omul nostru interior. Fă-Ți domiciliul în inima noastră. Amin, Doamne, fie ca noi să fim în părțile Tale interioare și fie ca părțile Tale interioare să devină părțile noastre interioare. Fie ca noi să cunoaștem și să simțim sentimentele, gândurile și deciziile Tale. Fie ca părțile Tale interioare să devină părțile noastre interioare. O, Doamne, suntem un vas deschis: revarsă-Te în noi. Ne golim din nou și suntem săraci în duh pe măsură ce venim la Tine. Vorbește-ne în părțile noastre interioare. Reproduce părțile Tale interioare în noi. Ai acces la gândurile, sentimentele, preferințele și dorințele noastre. Umple-ne cu ceea ce ești Tu în părțile Tale interioare. Amin, Doamne, fie ca această minte, mintea care era în Cristos Isus, să fie și în noi astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Take Christ’s Mind as our Mind and Live a Crucified Life by His Resurrection Power, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 26 cu tema: Să-L cunoaștem și să-L luăm pe Cristos ca model al nostru (ziua 3), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl slujim pe Domnul cu credință ca un rob credincios și prudent prin puterea învierii Sale

06/06/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Dorința noastră este să-L slujim pe Domnul cu credință ca un rob credincios și prudent prin viața și puterea învierii Sale, depinzând de El în toate lucrurile în slujirea noastră adusă Lui.

În calitate de credincioși în Cristos, care Îl iubesc pe Domnul și vrem să-I slujim cu credință, vrem să fim robi credincioși și prudenți care dau hrană celor din casa lui Dumnezeu la timpul potrivit, să nu ne maltratăm frații de credință și nici să ne implicăm în lucrurile lumii pentru a ne îngropa talantul, ci să lucrăm pentru Domnul prin viața și puterea învierii Sale. Amin!

În această săptămână, în înviorarea noastră de dimineață, am savurat cu rugăciune cele două pilde din Matei 25 și ne-am dat seama că trebuie să fim veghetori în viață și credincioși în slujire.

Pe de o parte, suntem fecioare pure pentru Domnul, așteptându-L, pregătindu-ne pentru venirea Sa, iubindu-L, fiind umpluți de El și trăind pentru El. Aceasta este în aspectul a vieții, iar noi vrem să fim veghetori în viață, astfel încât să fim pregătiți când El se va întoarce, având ulei nu doar în lampa noastră (duhul nostru), ci și mai mult, o porție suplimentară de ulei în vasul nostru (sufletul nostru).

Aceasta înseamnă că zilnic învățăm să plătim prețul pentru a câștiga o porție suplimentară de Duh în vasul nostru; cumpărăm uleiul, plătind prețul pentru a cumpăra Duhul ca ulei de aur.

Toate celelalte lucruri sunt pierdere de dragul lui Cristos, rămânem în părtășie cu El și ne răscumpărăm timpul și ne cheltuim energia pentru a fi saturați și îmbibați cu cuvântul sfânt al lui Dumnezeu. Amin!

Învățăm să fim umpluți cu Duhul toată ziua, chiar și pe parcursul zilei, astfel încât să putem avea mai mult Duh în mintea, emoțiile și voința noastră. Când ne adunăm și când suntem cu alți oameni, învățăm să nu-L întristăm pe Duhul Sfânt prin vorbirea de cuvinte stricate; mai degrabă, vorbim cuvinte de har pentru a da har celor care aud.

Și nu vrem să stingem Duhul, ci mai degrabă să ne bucurăm întotdeauna, să mulțumim pentru toate și să ne rugăm neîncetat! Amin! Aceasta este în aspectul vieții.

În aspectul slujirii, cu toții avem un dar spiritual dat de Domnul nouă, robilor Săi, pentru ca noi să îndeplinim ceea ce Domnul intenționează să realizeze. El nu este doar Mirele nostru, ci și Stăpânul nostru. Ca Stăpân al nostru, Îi slujim cu credință.

El ne-a încredințat bunurile Sale, care semnifică biserica împreună cu toți credincioșii. De asemenea, El ne-a dat unele talante, unele daruri spirituale, pe care să le folosim în slujba Lui. Cu cât căutăm mai mult să fim umpluți cu Duhul, cu atât darul nostru spiritual crește și se manifestă pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Îl slujim pe Domnul din dragoste pentru El și folosim darul Domnului pentru a zidi biserica, administrându-L pe Cristos altora și oferindu-le pe Cristos ca har. Amin!

Îl slujim pe Domnul cu credință ca un rob credincios și prudent, fără să ne tratăm în mod rău pe frații noștri în credință și fără să ne implicăm în lume

Pe partea pozitivă, Îl slujim pe Domnul cu credință, învățând să fim un rob prudent și credincios; pe partea negativă, trebuie să ne asigurăm că nu-i tratăm în mod rău pe frații noștri în credință și nici nu ne implicăm în lume, astfel încât talantul nostru să fie îngropat în lume. O, Doamne!

În Matei 24:48-49, Domnul Isus a spus că sclavul poate fi rău, pentru că începe să-și bată tovarășii de slujire și mănâncă și bea cu bețivii. O, Doamne!

Ce înseamnă aceasta și cum se aplică aceasta experienței noastre creștine? Unii sclavi ai Domnului își pot „bate tovarășii de slujire”, adică își pot trata în mod rău frații de credință.

Acest lucru poate părea puțin prea mult sau prea dur, dar asta se întâmplă uneori în slujirea Domnului. Îl putem sluji pe Domnul împreună cu alții, dar îi putem trata rău criticându-i sau judecându-i, condamnându-i sau spunând lucruri rele despre ei.

Putem avea o ceartă în timpul nostru de coordonare, putem dezbate și argumenta; aceasta înseamnă să ne maltratăm tovarășii sclavi. O, Doamne! În loc de aceasta, trebuie să ne onorăm unii pe alții ca membri ai Trupului.

Cei care îi tratează rău pe credincioși pot, de asemenea, să mănânce și să bea cu bețivii; aceasta înseamnă să se îndepărteze și mai mult, petrecând timp și fiind cu oameni lumești care sunt beți și chiar drogați de lucruri lumești.

Oamenii din lumea de astăzi sunt stupefiați, drogați de lucrurile veacului prezent, iar dacă petrecem timp cu ei și suntem implicați în ei, îi putem trata rău pe credincioși și ne putem pierde pofta de Domnul sau de viața de biserică. O, Doamne!

Fie ca noi să fim mântuiți de la criticarea sfinților sau de a cârti despre ei. În loc să spunem ceva negativ despre sfinți, trebuie să le vorbim despre Cristos. Gura noastră nu a fost făcută pentru a-i critica pe alții, nici pentru a spune lucruri rele despre ei; gura noastră a fost făcută să-L cheme pe Domnul și să Îl savurăm.

Ar trebui să ne exersăm duhul și să fim în cuvântul lui Dumnezeu, permițând cuvântului lui Cristos să locuiască din belșug în noi (Coloseni 3:16), astfel încât, atunci când ne întâlnim cu alții, să putem vorbi unii cu alții în psalmi, imnuri și cântări duhovnicești.

Un alt avertisment în slujirea Domnului de către noi este că s-ar putea să fim atât de implicați în lume încât să facem darul Domnului inutil, lăsându-l să se irosească sub masca anumitor scuze pământești (Matei 25:18-19).

Robul leneș s-a gândit în inima lui că, din moment ce stăpânul său este aspru și așteaptă profit de la el, ar prefera să ascundă talantul în pământ, îngropându-l, ca să nu-l piardă. Aceasta este o scuză.

Pământul semnifică lumea; a îngropa talantul în pământ semnifică îngroparea darului spiritual prin implicarea în lume și apoi prin găsirea de scuze pentru a nu-l folosi. Când suntem asociați cu lumea, implicați în lume și încurcați în lume, îngropăm darul Domnului dat nouă. O, Doamne!

Trebuie să facem multe lucruri în lumea de astăzi, inclusiv să mergem la școală, să studiem cu sârguință, să ne găsim un loc de muncă, să avem grijă de multe lucruri prin casă și să avem multe responsabilități, dar nu ar trebui să fim atât de implicați în lume încât să îngropăm darul Domnului.

Trebuie să studiem cât putem de bine, dar nu ar trebui să ne adâncim în ea până la punctul în care îngropăm darul Domnului. Trebuie să avem cea mai bună educație, dar educația nu ar trebui să ne îngroape talantul. Mai degrabă, ar trebui să-L slujim pe Domnul cu credință chiar și atunci când studiem, fiind un sclav credincios și prudent.

Trebuie să ne găsim un loc de muncă și trebuie să facem tot posibilul atunci când muncim, dar nu ar trebui să ne adâncim în ea, să facem o carieră din ea și să permitem slujbei să îngroape darul Domnului.

Suntem diferiți de oamenii lumești. Ei sunt duși de potopul destrăbălării și sunt drogați și amețiți de lucrurile lumești, neavând nicio idee despre ce se întâmplă și care este sensul vieții lor umane.

Noi nu suntem aici pentru lume, ci pentru Domnul. Poate că avem un loc de muncă în domeniul tehnologiei și slujba noastră poate fi destul de solicitantă și poate că trebuie să ne ocupăm de multe lucruri legate de casa și familia noastră, dar ar trebui să-L slujim pe Domnul cu credință, fiind un sclav credincios și prudent care își exercită darul Domnului slujindu-L.

Nu este nimic în mod inerent greșit în a studia, a munci și a multe alte lucruri în lume, dar acestea pot deveni o cursă care să ne ocupe, să ne uzurpe timpul și să ne epuizeze, astfel încât, atunci când trebuie să-L slujim pe Domnul în biserică, să nu mai avem energie.

Aceasta înseamnă să ne îngropăm talantul în pământ sau să punem lumina sub obroc, scuzându-ne că facem lucruri pentru existența noastră, astfel încât să nu putem să-L slujim pe Domnul. O, Doamne Isuse!

Fie ca noi să ne exersăm duhul zi de zi pentru a-L savura pe Domnul, a face afaceri pentru Domnul cu darul spiritual pe care ni l-a dat și a da hrană celor din casa Domnului la timpul potrivit.

În loc să-i criticăm sau să-i judecăm pe frații noștri în credință, fie ca noi să le vorbim despre Cristos și să le oferim hrană.

În loc să ne îngropăm darul spiritual în pământ, fiind implicați în lucrurile lumii, fie ca noi să ne exersăm să-L slujim pe Domnul cu credință, fiind un sclav credincios și prudent care va fi răsplătit de El la venirea Sa!

Ar trebui să-i mustrăm pe cei dezordonați, să-i consolăm pe cei slabi de inimă, să-i susținem pe cei slabi în duh, suflet sau trup, sau sunt slabi în credință și să fim îndelung răbdători față de toți (Matei 24:49; 1 Tesaloniceni 5:14).

Doamne Isuse, vrem să-L slujim pe Domnul cu credință astăzi, fiind un rob credincios și prudent. Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a Te contacta și vrem să fim umpluți cu Duhul! Umple-ne astăzi! Vrem să fim cei care Te slujesc în casa lui Dumnezeu, biserica, și care nu ne tratează niciodată rău pe frații noștri credincioși. Salvează-ne de la a-i critica, a-i judeca sau a-i expune pe alții. Fie ca mai degrabă să-L administrăm pe Cristos altora în loc să-i judecăm și fie ca mai degrabă să le dăm hrană în loc să-i expunem. O, Doamne, iartă-ne că i-am tratat în mod rău pe frații noștri credincioși; fă-ne robii credincioși și prudenți care Îl slujesc pe Dumnezeu cu credință astăzi în casa lui Dumnezeu! Te iubim, Doamne, și vrem să Te slujim cu credință până când Tu Te vei întoarce. Salvează-ne de la a îngropa în pământ darul spiritual pe care ni l-ai dat, fiind implicați în lucrurile lumii. O, Doamne, noi nu suntem ca cei din lume și nu vrem să fim stupefiați sau drogați de lucrurile acestei lumi! Ne fixăm inima în Tine, Te iubim și vrem să Te slujim chiar dacă ne ocupăm de multe lucruri legate de viața noastră omenească! Amin, Doamne, nu vrem să ne adâncim în lume pentru a ne face o carieră sau a deveni experți; vrem pur și simplu să folosim lucrurile lumii după cum este necesar și să Te slujim cu credință!

Lucrăm și ne ostenim pentru Domnul în Evanghelie prin viața de înviere a Domnului, nu prin viața sau abilitatea noastră naturală

Principiul etern în slujirea noastră către Dumnezeu, așa cum se vede în Numeri 17:8, este învierea; lucrarea noastră pentru Domnul ar trebui să fie în înviere și prin viața învierii Sale.

Lucrarea și osteneala noastră pentru Domnul în Evanghelie nu ar trebui să fie prin viața noastră naturală sau prin abilitatea noastră naturală, ci prin viața și puterea învierii Domnului (1 Corinteni 15:10, 58; 16:10).

Pe măsură ce ne îndeplinim slujba în Domnul și pentru Domnul, trebuie să ne dăm seama că nu putem și nu ar trebui să o facem în viața noastră naturală sau prin abilitatea noastră naturală. Poate că avem o oarecare abilitate naturală de a face una sau alta pentru Domnul, dar abilitatea noastră naturală trebuie să treacă prin moarte și să fie în înviere.

Ceea ce suntem prin natură trebuie să fie dat la moarte și numai ceea ce iese în înviere poate fi folosit de Domnul în slujba Sa. Domnul respinge orice iese din omul nostru natural, indiferent cât de bun ar părea și cât de util ar fi în exterior.

Aceasta înseamnă că trebuie să ne exersăm duhul, căci realitatea învierii este Duhul dătător de viață în duhul nostru. Duhul dătător de viață este realitatea Dumnezeului Triunic, realitatea învierii și realitatea Trupului lui Cristos (Ioan 16:13-15; 20:22; 1 Corinteni 15:45b; Efeseni 4:4).

Când suntem în duhul nostru, suntem în înviere; când ne exersăm duhul și rămânem în duhul nostru, slujim în înviere. Duhul dătător de viață este realitatea împărăției lui Dumnezeu și, atunci când ne exersăm duhul și suntem în duhul nostru, putem fi robi credincioși și prudenți, slujindu-L pe Domnul în duhul nostru (Romani 1:9).

Ca cei care învață să-L slujească pe Domnul cu credință astăzi, trebuie să renunțăm la orice speranță în noi înșine; în noi înșine nu putem reuși, căci tot ce aparține omului natural trebuie pus pe cruce și numai ceea ce este în înviere poate fi de folos Domnului.

Tot ce este din moarte este al nostru, și tot ce este din viață este al Domnului (2 Corinteni 1:8-9; cf. Eclesiastul 9:4). Amin! Realitatea morții și învierii Domnului este în duhul contopit.

Când suntem în duhul nostru, slujindu-L pe Domnul, slujim în înviere, iar Domnul este mulțumit de noi. În ceea ce privește viața, trebuie să fim umpluți cu Duhul în viață; în ceea ce privește slujirea, trebuie să fim în duhul nostru pentru a-I sluji Domnului în înviere.

Trebuie să recunoaștem că nu suntem nimic, nu avem nimic și nu putem face nimic; trebuie să ajungem la capătul ființei noastre și să fim convinși de inutilitatea noastră desăvârșită (Exod 2:14-15; 3:14-15; Luca 22:32-34; 1 Petru 5:5-6).

În noi înșine nu putem face nimic; în afară de a fi uniți organic cu Domnul și de a rămâne în El, nu putem face nimic și nu suntem nimic. Când vom realiza acest lucru, vom fi credincioși în slujirea noastră și sârguincioși înaintea Domnului, căci Domnul din noi va fi Cel care slujește cu credință și sârguință.

Cristosul înviat, ca Duh dătător de viață, trăiește în noi și ne face capabili să facem ceea ce nu putem face niciodată în noi înșine (1 Corinteni 15:10; 2 Corinteni 1:8-9, 12; 4:7-18). Noi vom fi cei care Îi vom sluji Domnului, dar prin harul lui Dumnezeu Îi vom sluji Lui, iar harul Său nu va fi în zadar.

Fie ca noi să abundăm întotdeauna în lucrarea Domnului, știind că osteneala noastră pentru Domnul în viața Sa de înviere, cu puterea învierii Sale, nu va fi niciodată în zadar, ci va duce la împlinirea scopului etern al lui Dumnezeu. Amin!

Fie ca noi să fim înaintea Domnului în ceea ce privește slujirea noastră, astfel încât slujirea noastră să-I fie plăcută și acceptabilă înaintea Sa.

Doamne Isuse, fie ca lucrarea și osteneala noastră pentru Domnul în Evanghelie să nu fie prin viața și abilitatea noastră naturală, ci prin viața și puterea de înviere a Domnului! Amin, Doamne, fie ca noi să fim cei care Îl slujesc credincioși pe Domnul, fiind robi credincioși și prudenți ai lui Dumnezeu, făcând toate lucrurile în înviere. Păstrează-ne în duhul nostru astăzi. Vrem să Te slujim în Evanghelie fiind în duhul nostru și făcând toate lucrurile în duhul nostru! O, Doamne, în noi înșine nu suntem nimic și nu putem face nimic; suntem complet inutili în omul nostru natural. Ne exersăm duhul pentru a Te sluji astăzi. Amin, Doamne, ne întoarcem către Tine, crezând că Cristosul înviat, ca Duh dătător de viață, va face totul în noi și pentru noi! Aleluia, ceea ce nu putem face noi în noi înșine, Duhul poate face în noi! Amin, Doamne, vrem să abundăm în lucrarea Domnului, știind că osteneala noastră în El nu este zadarnică, ci, dimpotrivă, osteneala noastră va duce la împlinirea scopului etern al lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Serve the Lord Faithfully as a Faithful and Prudent Slave by His Resurrection Life, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema, Să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 6 (Să fim veghetori în viață și credincioși în slujire) ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să Îl slujim pe Dumnezeu în principiul toiagului înmugurit, prin moarte și înviere

29/07/2019 by Credincios în Cristos 1 Comment

Săptămâna aceasta în studiul nostru aprofundat al cărții Numeri, vrem să vedem și să experimentăm tipurile majore referitoare la Cristos în Numeri, și în special în acest articol, vrem să vedem cum toiagul înmugurit al lui Aaron Îl simbolizează pe Cristosul înviat care înflorește și aduce rod spre maturitate.

Strict vorbind, în cartea Numeri există o singură profeție referitoare la Cristos, dar există câteva tipuri reprezentative majore cu privire la Cristos în această carte, câteva tipuri specifice cărții Numeri care nu sunt găsite în nici o altă carte din Biblie.

Un tip reprezentativ este o persoană sau un lucru care Îl reprezintă pe Cristos; există multe persoane și lucruri în întreaga Biblie care Îl reprezintă pe Cristos, dezvăluind-ne bogățiile lui Cristos.

Toiagul înmugurit al lui Aaron este foarte special, ceva văzut numai în Numeri și acesta este un tip reprezentativ al lui Cristos – nu un Cristos mort, ci Cristosul înviat, Cristosul înmugurit, un Cristos care nu doar înmugurește, ci și înflorește și aduce rod spre maturitate.

Povestea toiagului înmugurit a avut loc imediat după ce a fost o mare răzvrătire împotriva lui Moise și a lui Aaron, iar Dumnezeu a intervenit pentru a arăta cine este autoritatea delegată pe care El a rânduit-o, și a făcut acest lucru făcând ca un băț mort, uscat, fără frunze și rădăcini (un toiag) să înmugurească, să înflorească și să aducă migdale coapte peste noapte.

Privind mai îndeaproape la situația răzvrătirii împotriva lui Moise și a lui Aaron, unii dintre conducătorii leviților și ai poporului lui Israel au avut ambiție și mândrie – ei au dorit să aibă poziția lui Moise și funcția lui Aaron.

Nu ar trebui să fie așa între noi – ar trebui să prețuim funcția celuilalt și să nu râvnim la ea, nu să disprețuim funcția noastră sau funcția altora în Trup. Ar trebui să prețuim funcția noastră și funcția tuturor mădularelor din Trupul lui Cristos.

Mândria este sursa ambiției; trebuie să fim atenți la ambiție și mândrie. Inima noastră trebuie să fie purificată de orice formă de ambiție, scop, motiv și intenție subtilă în viața de biserică.

Nu ar trebui să urmărim niciodată să fim primii în lucrarea Domnului, și niciodată nu ar trebui să considerăm că suntem mai presus de ceilalți; mai degrabă, ar trebui să rămânem în părtășie cu sfinții și să fim omogenizați împreună.

Mândria este un atribut al naturii noastre decăzute prin naștere.

Chiar și cu apostolul Pavel, datorită revelațiilor mărețe pe care le-a primit, Dumnezeu a permis ca el să aibă un spin de la Satan în carnea sa, căci era îngrijorat de faptul că Pavel se va îngâmfa datorită revelațiilor sale.

Trebuie să reținem întotdeauna că smerenia ne salvează de orice fel de căderi și că acest lucru invită harul lui Dumnezeu; totuși, mândria ne face un nebun de frunte. Când există rivalitate în lucrarea Domnului, acest lucru arată ambiție și mândrie.

Grija pentru propriul prestigiu este un semn de mândrie subtilă; aluzia la capacitatea, succesul și virtuțile noastre, sunt o formă ușuratică de mândrie. Faptul de a gândi despre noi mai mult decât ar trebui să o facem, de asemenea, este o formă de mândrie.

Cristos, în umanitatea Sa, S-a smerit, oferindu-ne un model bun de a ne smeri și de a sta departe de mândrie.

Trebuie să Îl predicăm pe Cristos Isus ca Domn, și pe noi înșine ca sclavii sfinților; dacă un frate a căzut din cauza unei anumite ofense, trebuie să-l recuperăm cu smerenie, iar acest lucru ne va împiedica să cădem și noi în ispită.

Fie ca noi să fim înaintea Domnului în ce privește ființa noastră și mândria din natura noastră decăzută, împreună cu ambiția pentru poziție, și pur și simplu să Îi spunem:

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai stabilit un model pentru noi cum să ne smerim și să stăm departe de mândrie. Ne dăruim Ție, Doamne, ca să Te slujim, să Te administrăm altora și ca să fim sclavi ai sfinților. Mântuiește-ne de mândrie și ambiție. Să reținem întotdeauna că smerenia ne salvează de tot felul de căderi și că acest lucru cheamă harul lui Dumnezeu, în timp ce mândria ne face un nebun de frunte. O, Doamne, mântuiește-ne de ambiție, de mândrie, de grija succesului și a capacității noastre și de faptul de a gândi despre noi înșine mai mult decât ar trebui să gândim!

Să vedem cum toiagul înmugurit al lui Aaron reprezintă pe Cristosul înviat, care înflorește și aduce rod

În Numeri 16-17 vedem cum Core, Datan și Abiram, împreună cu două sute cincizeci de lideri ai poporului lui Dumnezeu, oameni bine cunoscuți de către ceilalți, s-au ridicat înaintea lui Moise pentru a contesta autoritatea sa și autoritatea lui Aaron.

Ei s-au adunat împotriva lui Moise și i-au spus că el și Aaron iau prea mult asupra lor, căci întreaga adunare este sfântă, astfel că de ce să se înalțe ei mai presus de adunarea lui Iehova?

Dar Moise le-a spus: Este oare un lucru mărunt că Dumnezeul lui Israel v-a separat de mulțime să vă aducă lângă El ca să faceți serviciul tabernaculului lui Iehova și să stați înaintea mulțimii ca să le slujiți, de râvniți și la preoție?

Astfel Dumnezeu a intervenit, iar când leviții răzvrătiți și-au luat cădelnița și au pus foc în ea, Dumnezeu a venit și i-a judecat, terminându-i.

Apoi Dumnezeu i-a cerut lui Eliezer, fiul lui Aaron, să scoată cădelnițele din cenușă și să împrăștie focul și să facă din cădelnițe plăci bătute pentru acoperirea altarului.

Când poporul lui Dumnezeu venea la altarul pentru arderea de tot, ei vedeau aceste plăci de bronz bătute ca urmare a judecății lui Dumnezeu.

Când venim la cruce ca realitate a altarului pentru arderea de tot, Îl savurăm pe Cristos ca ofranda noastră arsă – El este absolutismul nostru înaintea lui Dumnezeu, și apreciem, de asemenea, judecata lui Dumnezeu asupra oricărei ambiții, serviciu carnal, răzvrătire și mândrie.

După un astfel de eveniment, Dumnezeu a spus poporului Israel să ia un toiag pentru fiecare din cele douăsprezece triburi, să scrie numele triburilor pe ele și să le pună înaintea Chivotului Mărturiei peste noapte, iar toiagul care va înmuguri, acela să fie toiagul autorității recunoscut de către Dumnezeu.

Toiegele au stat înaintea mărturiei toată noaptea, iar a doua zi dimineața toiagul lui Aaron a înmugurit, a înflorit și chiar a adus ca rod migdale coapte.

Toiagul lui Aaron, un toiag înmugurit, este un tip reprezentativ al lui Cristos – nu un Cristos mort, ci Cristosul înviat, Cristosul înmugurit, Cristosul înflorit, chiar Cristosul care aduce rod. Acest toiag nu este pentru a bate poporul sau pentru a-i domina cu autoritate, ci pentru a hrăni poporul lui Dumnezeu.

Un astfel de Cristos împarte viață altora – El a venit ca noi să avem viață, El Își împarte viața Sa în noi, și prin moarte și inviere El ne-a regenerat ca să ne facă reproducerea și continuarea Sa (vezi Ioan 12:24; 1 Pet. 1:3).

Astăzi, Cristosul înviat, ca realitatea toiagului înmugurit al lui Aaron, încă înmugurește, iar noi suntem rodul, migdalele înmuguririi Sale.

Trebuie să Îi cerem Domnului să fie toiagul nostru înmugurit de astăzi – trebuie să Îi permitem să ne servească, să ne alimenteze și să ne hrănească. Pe măsură ce slujim cu cei tineri sau în comunitate, în timp ce ne trăim viața creștină și viața de biserică, trebuie să fim alimentați de către Cristosul înviat.

Tot serviciul nostru trebuie să fie în, prin și cu Cristosul înviat, care înmugurește, aduce rod și înflorește pentru a hrăni poporul cu El Însuși ca viața de înviere. Cristos a venit ca să ne slujească; El nu a venit să fie slujit, ci ca să slujească și să Își dea viața Sa ca răscumpărare pentru noi (Luca 22:26-27).

Chiar și în viitor, El ne va sluji – El se va încinge și ne va sluji cu El Însuși ca viața de înviere (Luca 12:37).

În calitate de Mielul din mijlocul tronului, El ne va păstori (Apocalipsa 7:17); El este atât de smerit și de umil încât vine la nivelul nostru ca să ne păstorească, să ne îndrume spre izvoarele de apă și să șteargă orice lacrimă din ochii noștri.

Trebuie să savurăm faptul că Cristos ne slujește și să Îi permitem să ne alimenteze cu Sine Însuși ca viața de înviere.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai trecut prin moarte și ai intrat în înviere ca să împarți viață în noi și să ne alimentezi cu Tine! Amin, Doamne Isuse, noi suntem continuarea Ta, creșterea Ta și reproducerea Ta! Venim la Tine, Doamne, ca să fim alimentați de Tine ca realitatea toiagului înmugurit. Avem nevoie de alimentarea Ta cu viața de înviere. Vrem să învățăm să Te lăsăm să ne slujești zi de zi. Să Te lăsăm să ne slujești cu viața învierii, ca să fim preoții care slujesc lui Dumnezeu și administrează pe Dumnezeu poporului Său.

Să Îl slujim pe Dumnezeu în principiul toiagului înmugurit prin moarte și înviere

Toiagul înmugurit este un tip reprezentativ atât de minunat al Cristosului înviat care ne alimentează și ne hrănește cu Cristos Însuși ca viața de înviere.

Totuși, fundalul acestui tip reprezentativ este destul de negativ; rădăcina răzvrătirii printre poporul lui Dumnezeu împotriva lui Dumnezeu și a autorității Sale delegate a fost ambiția, lupta pentru putere și pentru o poziție mai înaltă (Num. 16:3, 9-10).

Lupta pentru putere și pentru o poziție mai înaltă este cauzată de ambiție, iar ambiția subminează planul lui Dumnezeu și dăunează poporului lui Dumnezeu; de-a lungul secolelor, multe probleme între creștini au fost cauzate de ambiție (vezi Mat. 20:20-28; 3 Ioan 9-11).

În calitate de autoritatea desemnată a lui Dumnezeu, autoritatea Sa delegată pe pământ, Moise a adus cazul acesta la Dumnezeu ca autoritatea cea mai înaltă, pentru vorbirea, expunerea și judecarea Sa. Într-o luptă pentru putere, Singurul care poate judeca și expune situația reală este Dumnezeu Însuși (vezi Num. 16:4-5).

Dumnezeu i-a judecat pe cei răzvrătiți; Core și ceilalți au coborât de vii și direct în Șeol (v. 33) – ei nu au murit mai întâi (cf. Apoc. 19:20). Acesta a fost un lucru nou pe care Iehova l-a făcut să se întâmple (Num. 16:29-30).

Judecata lui Dumnezeu asupra celor două sute cincizeci de oameni care s-au răzvrătit împreună cu Core, Datan și Abiram semnifică judecata crucii asupra întregii slujiri a omului față de Dumnezeu, care este conform opiniilor omului, prin carnea sa și în rivalitate cu ceilalți.

Trebuie să învățăm din acest lucru că nu putem sluji lui Dumnezeu conform cu opiniile noastre, cu carnea noastră sau în rivalitate cu ceilalți; trebuie să punem toate aceste lucruri pe altar astfel încât toate opiniile noastre carnale, rivalitatea și opiniile noastre să fie arse de Cristos pe cruce.

De vreme ce răzvrătirea lui Core și a cetei sale din Numeri 16 a fost legată de preoție (v. 3, 8-10), înmugurirea toiagului lui Aaron a fost o reabilitare care indică faptul că Aaron a fost cel acceptat de Dumnezeu ca având autoritate în slujba preoției dată de către Dumnezeu (v. 5).

Principiul serviciului nostru față de Dumnezeu stă în toiagul înmugurit; serviciul nostru față de Dumnezeu trebuie să fie în înviere și prin cruce, prin savurarea și experimentarea de către noi a vieții de înviere.

Învierea este un principiu etern în serviciul nostru adus lui Dumnezeu; ca slujitori ai lui Dumnezeu, preoții de astăzi, noi suntem cei care au murit și au înviat, iar slujirea noastră este în înviere și prin savurarea vieții de înviere.

Toată slujirea noastră către Domnul trebuie să treacă prin moarte și înviere înainte ca aceasta să fie acceptată de Dumnezeu; aceasta arată că serviciul nu este de la noi sau din noi, ci de la Dumnezeu și din Dumnezeu.

Învierea înseamnă că totul este din Dumnezeu și nu din noi; înseamnă că noi nu suntem în stare, ci Dumnezeu este Cel care este în stare. Dacă încă mai credem că suntem în stare, că putem face ceva și că suntem folositori lui Dumnezeu în noi înșine, încă nu cunoaștem învierea.

Dacă cunoaștem cu adevărat învierea, renunțăm la noi înșine, pentru că ne dăm seama că nu o putem face; atâta timp cât tăria noastră naturală rămâne, puterea învierii nu are nici un motiv să se manifeste.

Ce este imposibil cu omul, este posibil cu Dumnezeu; ceea ce putem face în domeniul omului este natural, dar ceea ce Dumnezeu poate face în noi și prin noi, acesta este domeniul învierii.

Pavel a fost un model în acest sens; el a slujit lui Dumnezeu în duh în evanghelia Fiului Său și, chiar când a fost împovărat dincolo de puterea sa, astfel încât nu mai avea speranță de viață, având răspunsul morții în gândul său, el și-a pus încrederea nu în sine, ci în Dumnezeu, care înviază morții (vezi Rom. 1:9; 7:6; 2 Cor. 1:8-9).

Doamne Isuse, vrem să fim preoții de astăzi care Te slujesc în principiul toiagului înmugurit, prin moarte și înviere. Fie ca serviciul nostru adus lui Dumnezeu să treacă prin moarte și înviere, astfel încât să fie acceptabil pentru Dumnezeu. Amin, Doamne, fie ca tot ce facem în serviciul nostru către Dumnezeu să fie făcut din Dumnezeu și prin moarte și înviere. Să cunoaștem învierea și să trăim în înviere, fiind alimentați de Cristosul înviat cu viața de înviere. Amin, Doamne Isuse, speranța și sursa noastră nu este în noi înșine, ci în Dumnezeu, Cel care înviază morții și care ne poate alimenta cu viața de înviere!