Savurăm pe Cristos

Mărturia lui Isus este marea mulțime și suntem pregătiți să-L slujim pe Dumnezeu

16/07/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Mărturia lui Isus este marea mulțime care Îl slujește pe Dumnezeu în templu și care a fost răpită la ceruri pentru a savura grija lui Dumnezeu și păstorirea Mielului cu toate binecuvântările spirituale din ceruri și în Cristos, pe care le putem savura astăzi; am fost răscumpărați prin sângele Domnului, trecem prin necaz și ieșim victorioși și ne spălăm hainele în sângele Mielului astăzi! Aleluia!

În cartea Apocalipsa vedem câteva tipuri reprezentative ale bisericii ca mărturie a lui Isus; primul este lampadarele de aur, care sunt de aur prin natură, strălucesc în întuneric și sunt identice unele cu altele. Aleluia!

În primul rând, lampadarul de aur îl simbolizează pe Dumnezeul Triunic care este realizat și exprimat ca biserici, iar bisericile sunt mărturia lui Isus. Apoi, lampadarul este făcut din aur, care este bătut împreună; această batere a aurului semnifică experimentarea suferințelor lui Cristos de către noi.

Trecem prin multe lucruri în mediul nostru și avem multă suferință. Pe măsură ce ne deschidem Domnului în toate aceste lucruri, câștigăm mai mult din Cristos și suntem „bătuți” în lampadarul de aur.

Pe măsură ce ne coordonăm cu sfinții pe care Domnul i-a pus alături de noi, rugându-ne și având părtășie împreună, suntem zidiți împreună în mărturia strălucitoare a Domnului.

În toate dificultățile și încercările noastre, fie ca noi să-L întâlnim pe Domnul ca marea lumină, astfel încât chiar și suferințele noastre să ne ajute să câștigăm mai mult din Cristos.

Fie ca noi să avem o viziune a Cristosului glorios ca Fiu al Omului umblând în mijlocul nostru și fie ca noi să-L cunoaștem pe Cel care umblă printre bisericile locale.

El este Cel care trăiește în vecii vecilor – El trăiește pururea ca să mijlocească pentru noi. El apare chiar acum înaintea feței lui Dumnezeu pentru noi și El nu ne va dezamăgi niciodată și nu ne va părăsi. Ce Cristos minunat avem!

Dacă doar privim la El, privim fața Lui și Îi permitem să ne privească cu cei șapte ochi ai Săi, suntem infuzați cu El, suntem curățiți de orice nu este de la El și rămânem sub strălucirea Lui.

Fie ca noi să venim la Domnul din nou și din nou pentru îndurarea Sa, căci iluminarea stă în îndurarea lui Dumnezeu. Când Îl atingem pe Domnul, când atingem îndurarea Sa, primim lumina Sa, iar arătarea Sa este viziunea noastră.

Avem nevoie de strălucirea Domnului în fiecare zi; trebuie să dorim și să acceptăm strălucirea Lui, să ne deschidem Domnului, să ne punem capăt nouă înșine, să nu ne certăm cu lumina și să trăim continuu în lumină, astfel încât să putem fi sub strălucirea Domnului și să-L facem să strălucească prin noi.

Mărturia lui Isus este marea mulțime răscumpărată din fiecare neam și victorioasă prin necaz

În Apocalipsa, capitolul 7, vedem un alt tip reprezentativ al mărturiei lui Isus – marea mulțime din fiecare neam și din toate semințiile, popoarele și limbile, stând înaintea tronului și înaintea Mielului, îmbrăcați în haine albe și cu ramuri de palmier în mâini (v. 9).

Mărturia lui Isus este marea mulțime care Îl slujește pe Dumnezeul în templu; ei sunt întregul trup al celor răscumpărați de Dumnezeu, care au fost răpiți la ceruri pentru a savura grija lui Dumnezeu și păstorirea Mielului cu toate binecuvântările spirituale din ceruri și în Cristos pe care le putem savura astăzi (vezi Apocalipsa 7:9-17; Efeseni 1:3; Galateni 3:14; Gen. 12:2; comp. cu Apocalipsa 21:3-4; 22:3-5; Isaia 49:10).

Toți aceștia au trecut prin necaz; ei ies din necazul cel mare, ceea ce nu se referă la perioada necazului cel mare, ci la faptul că au trecut prin necaz. Biserica a trecut prin necazuri mari în toate epocile și chiar și astăzi.

Lumea persecută biserica (Ioan 16:33) și oriunde s-ar afla biserica, va exista întotdeauna un anumit grad de persecuție.

În Apocalipsa 7:14, ni se spune că marea mulțime a ieșit din necazul cel mare; versetul 9 menționează că ies într-un mod victorios, căci țin ramuri de palmier în mâini. Slavă Domnului!

Toți păcătoșii iertați de Dumnezeu, toți cei răscumpărați de Dumnezeu, vor fi în cele din urmă răpiți la cer și vor savura binecuvântarea Domnului.

Marea mulțime este formată din cei care au fost răscumpărați cu sângele Mielului din fiecare neam, seminție, popor și limbă pentru a fi constituenții bisericii (Apocalipsa 7:9a; 5:9; Romani 11:25; Fapte 15:14, 19; 1 Corinteni 6:19-20).

Aceștia suntem noi, toți credincioșii în Cristos, care am fost răscumpărați de Cristos și acum facem parte din biserică. Suntem din fiecare neam, din fiecare seminție, din fiecare popor și din orice limbă. Am fost cumpărați cu sângele Mielului și Îl proclamăm pe Cristos.

Trecem prin necaz, ieșim din necazul cel mare și ne spălăm hainele în sângele Mielului pentru a le face albe (Apocalipsa 7:14).

Nu am fost doar răscumpărați prin sângele Mielului; ne spălăm hainele în sângele Mielului pentru a veni înaintea Domnului și a ne împărtăși din toate bogățiile și binecuvântările Sale!

Pe măsură ce trecem prin necazuri, experimentăm suferințe, persecuții și necazuri și este posibil să ni se păteze hainele. Viața noastră de zi cu zi, comportamentul nostru și acțiunile și faptele noastre pot să nu fie drepte, dar putem aplica sângele prețios al lui Cristos.

Ne dăm seama că sângele prețios al lui Cristos răspunde înaintea lui Dumnezeu la toate acuzațiile diavolului împotriva noastră și ne dă victoria asupra lui (Apocalipsa 12:11). Când aplicăm sângele lui Cristos, pe de o parte, suntem spălați și curățiți, iar pe de altă parte, vrăjmașul este învins!

Datorită Cristosului răscumpărător, o fântână de sânge e deschisă pentru toate păcatele și impuritățile noastre (Zaharia 13:1; Ioan 19:34), putem fi sub acel sânge, și putem fi spălați de toate petele noastre de vinovăție (Imnuri, #1006, strofa 1). Slavă Domnului!

De asemenea, ne putem ridica pentru a umbla în lumina lui Dumnezeu, chiar mai presus de lume și păcat, cu o inimă înnoită și haine albe, căci Îl avem pe Cristos întronat în noi (Imnuri 1010, strofa 3).

Slavă Domnului că El a murit pentru noi pe cruce ca Mielul lui Dumnezeu și acum ne putem cufunda sub acel sânge și pierde toate petele noastre de vinovăție. El ne spală, ne curăță și mergem mai departe cu El într-o viață nouă, iar vrăjmașul este învins! Slavă Domnului!

A ne spăla hainele înseamnă a ne păstra conduita curată prin spălarea sângelui Mielului. Dacă facem aceasta, avem dreptul să ne apropiem de Dumnezeu și să-L savurăm pe Cristos ca pom al vieții și să intrăm în cetatea vieții ca domeniu al binecuvântărilor lui Dumnezeu (1 Ioan 1:7; Apocalipsa 22:14).

Mărturia lui Isus este marea mulțime a celor răscumpărați de Dumnezeu care ies din necaz și stau înaintea tronului lui Dumnezeu și înaintea Mielului cu ramuri de palmier în mâini. Ramurile de palmier semnifică victoria noastră asupra necazului, pe care l-am îndurat pentru Domnul (Ioan 12:13; Exod 15:27).

Faptul că au ramuri de palmier în mâini este, de asemenea, un semn de satisfacție prin faptul că sunt udați.

Pe partea negativă, trecem prin multe necazuri; chiar dacă suntem un popor al bucuriei, un popor care Îl savurează pe Domnul și își exersează duhul pentru a se împărtăși din Dumnezeu cu bogățiile Sale în duh; pe partea fizică, suntem un popor care suferă.

Dar slavă Domnului, într-o zi vom ieși triumfători din necazul cel mare și vom sta înaintea Mielului cu ramuri de palmier în mâini! Cel care stă pe tron va locui peste noi, umbrindu-ne cu Sine Însuși ca fiind Cel întrupat în Cristos (Ioan 1:14).

Și nu ne va mai fi sete, nici nu ne va mai fi foame, căci Mielul care este în mijlocul tronului ne va păstori și ne va călăuzi la izvoarele apelor vieții.

În Dumnezeul Triunic, ca templu al lui Dumnezeu, Îl vom sluji zi și noapte pentru a-L savura ca sărbătoare veșnică a tabernacolelor și pentru a înflori în viață precum palmierul (Apocalipsa 7:15a; 3:12; Lev. 23:40; Neemia 8:15; Psalmul 92:12-13; Ioan 7:2, 37-39; Romani 1:9; Coloseni 2:19). Slavă Domnului, ce destin glorios avem!

Doamne Isuse, îți mulțumim că ne faci mărturia Ta astăzi. Aleluia, suntem marea mulțime care Îl slujește pe Dumnezeu în templu! Slavă Domnului, chiar dacă astăzi trecem prin greutăți, dificultăți, persecuții și necazuri, într-o zi vom ieși din fiecare necaz și vom sta înaintea tronului lui Dumnezeu și a Mielului cu ramuri de palmier în mâini! Amin, Doamne, venim la Tine astăzi; ne spălăm hainele în sângele Mielului. Curăță-ne și spală-ne din nou astăzi. Îți mulțumim că ne-ai cumpărat cu sângele Mielului din fiecare neam, trib, popor și limbă pentru a fi constituenții bisericii! Amin, Doamne, ne spălăm hainele și le albim în sângele Mielului astăzi! Slavă Domnului, sângele lui Isus ne spală, ne curăță și, de asemenea, răspunde înaintea lui Dumnezeu la toate acuzațiile diavolului împotriva noastră, dându-ne victoria asupra lui! Amin, Doamne, ne spălăm hainele, mâncăm din pomul vieții și intrăm pe porți în cetate pentru a savura binecuvântările eterne ale lui Dumnezeu!

Slujirea noastră în timp de astăzi este o pregătire pentru slujirea noastră în eternitate: primirea lui Dumnezeu, savurarea lui Dumnezeu și distribuirea lui Dumnezeu reprezintă slujirea noastră!

Care este adevărata noastră slujire adusă lui Dumnezeu? Cum putem învăța să-L slujim pe Dumnezeu? Pentru eternitate, Îl vom sluji pe Dumnezeu; cum învățăm să-L slujim pe Dumnezeu? Mulți cred că făcând multe lucrări exterioare pentru Dumnezeu învățăm să-L slujim pe Dumnezeu pentru eternitate.

Ce înseamnă ca să-I slujim lui Dumnezeu? Care este adevărata noastră slujire adusă lui Dumnezeu? Trebuie să ne dăm seama că astăzi noi, ca credincioși în Cristos, suntem răscumpărați de Dumnezeu pentru a-L sluji pe Dumnezeu.

A-L sluji pe Dumnezeu, însă, nu înseamnă că trebuie să muncim din greu pentru Dumnezeu, punându-ne deoparte și făcând una și alta pentru Domnul. Aceasta este o înțelegere naturală a slujirii. Îl slujim pe Dumnezeu astăzi savurându-L pe Dumnezeu. Dumnezeu ne dă lucruri și trebuie să fim credincioși în lucrurile pe care ni le-a încredințat (Matei 25:19-23).

Slujirea noastră de astăzi este o pregătire pentru slujirea noastră în eternitate. Singurul scop al lui Dumnezeu în timp este să Se distribuie în noi zi de zi (Ioan 7:37-39).

În viața Domnului pe pământ, El L-a slujit pe Dumnezeu; principala Sa slujbă nu a fost doar să facă minuni sau să rostească cuvântul lui Dumnezeu, ci să fie deschis către Dumnezeu, să-L primească pe Dumnezeu, să-L savureze pe Dumnezeu și să-L distribuie pe El.

Slujirea noastră în timp astăzi este o pregătire pentru slujirea noastră în eternitate; slujba noastră către Dumnezeu, în esență, este să-L primim pe Dumnezeu, să-L savurăm pe Dumnezeu și să-L distribuim.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului pentru a primi astăzi instruire și educație spirituală, astfel încât să putem învăța cum să-L slujim pe Dumnezeu.

Trebuie să-L slujim pe Dumnezeu astăzi primindu-L pe Dumnezeu, savurându-L pe Dumnezeu și distribuindu-L pe Dumnezeu. Dacă suntem credincioși astăzi care-L savurează pe Dumnezeu, Îl primim pe Dumnezeu și, de asemenea, Îl distribuim, vom ști cum să-L slujim pe Dumnezeu în eternitate. Când Dumnezeu vine în noi și iese din noi, aceasta este slujirea.

Trebuie să ne deschidem către Domnul astăzi pentru a-L savura. Trebuie să învățăm să-L savurăm pe Domnul și să-L primim. De atâtea ori suntem plini, prea plini pentru a-L putea savura pe Domnul și a-L primi; prin urmare, Domnul nu se poate împărți în noi.

Fie ca astăzi, în timp, să învățăm să ne deschidem Domnului și să primim distribuirea Sa divină. Fie ca să învățăm să-L slujim pe Dumnezeu astăzi; fie ca să învățăm să-L primim pe Dumnezeu, să-L savurăm și să-L distribuim pe Dumnezeu.

Îl vom sluji pe Dumnezeu zi și noapte; Îl vom sluji fiind deschiși către El, savurându-L, primindu-L și distribuindu-L în alții. Dacă suntem vase deschise pentru Domnul, primindu-L și împărțindu-L pe Dumnezeu, vom fi pregătiți să-I slujim în eternitate.

După cum vedem în Apocalipsa 22:3, Îl vom sluji pe Dumnezeu în eternitate; aceasta nu înseamnă în principal să facem lucruri pentru Dumnezeu sau să aranjăm una sau alta în biserică.

Adevărata noastră slujire, chiar dacă ne ocupăm de multe aspecte practice în viața de biserică și în viața de familie, este să fim deschiși către Domnul, să primim distribuirea Lui divină și să învățăm să-L administrăm altora.

Trebuie să avem grijă de toate acestea, trebuie să ajutăm cu copiii sau cu tinerii, trebuie să-i vizităm pe cei noi sau pe cei dau înapoi, dar în toate aceste lucruri, adevărata noastră slujire este să-L lăsăm pe Dumnezeu să vină în noi și să iasă din noi.

Când primim mai mult din Dumnezeu și Îl distribuim pe Dumnezeu în alții, aceasta este adevărata noastră slujire adusă lui Dumnezeu. Și când facem continuu acest lucru, suntem pregătiți să-L slujim pe Dumnezeu în eternitate. Pentru eternitate, Dumnezeu Se va distribui în noi și, de asemenea, prin noi în alții.

Doamne Isuse, ne deschidem astăzi distribuirii Tale divine. Ne deschidem pentru a învăța să Te slujim. Salvează-ne de la a face doar multe lucruri în exterior pentru Tine, fără să Te savurăm. O, Doamne, fie ca să vedem că slujirea noastră în timp este o pregătire pentru slujirea noastră în eternitate. Fie ca să ne dăm seama că singurul scop al lui Dumnezeu în timp este să Se distribuie în noi zi de zi. Amin, Doamne, ne deschidem distribuirii Tale divine. Ne deschidem pentru a primi mai mult din Tine în ființa noastră. Distribuie-Te în mintea, emoția și voința noastră. Ne deschidem ființa interioară către Tine; curgi în toate părțile ființei noastre interioare. Fie ca să învățăm să-L slujim pe Dumnezeu astăzi, fiind vase deschise pentru Dumnezeu pentru distribuirea Sa divină! Aleluia, când Dumnezeu vine în noi și iese din noi, aceasta este slujirea noastră! Amin, Doamne, fie ca să învățăm să-L slujim pe Dumnezeu astăzi, fiind deschiși la distribuirea divină a lui Dumnezeu, savurându-L pe Cristos, primindu-L pe Cristos și distribuindu-L altora! Fie ca aceasta să fie esența slujirii noastre! O, slavă Domnului, în eternitate Îl vom sluji pe Domnul!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Testimony of Jesus is the Great Multitude & We’re being Prepared to Serve God, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 37 cu tema: Martorul credincios al lui Dumnezeu pentru mărturia lui Isus (ziua 5) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cinci moduri în care putem coopera cu Domnul pentru a fi iluminați și pentru a avea strălucirea lui Dumnezeu

15/07/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

Iluminarea stă în îndurarea lui Dumnezeu și numai atunci când El are îndurare de noi putem primi lumina Sa; pe de altă parte, însă, putem coopera cu strălucirea Domnului, astfel încât să putem fi iluminați dorind și acceptând strălucirea, deschizându-ne către Domnul, oprindu-ne din a contesta lumina și trăind continuu în lumină.

Doamne Isuse, îndură-Te noi astăzi și luminează-ne. Vrem strălucirea Ta. Strălucește asupra noastră și luminează în noi. O, Doamne, ne deschidem întreaga ființă Ție. Nu vrem să ne certăm sau să argumentăm cu lumina. Strălucește asupra noastră, luminează-ne și strălucește prin noi. Fie ca noi să trăim continuu în lumină astăzi! Amin, Doamne, fă-ne mărturia Ta strălucitoare!

Pentru a fi mărturia Domnului pe pământ astăzi, lampadarul Său strălucitor de aur, trebuie să avem strălucirea Lui. Cum putem avea strălucirea lui Dumnezeu? Vrem noi strălucirea Domnului? Cooperăm oare cu strălucirea Lui? Chiar vrem noi lumină de la Domnul?

Dumnezeul căruia I ne închinăm și pe care-L savurăm este lumină; când îl atingem pe Dumnezeu, atingem lumină.

Trebuie să ne dăm seama că iluminarea depinde de îndurarea lui Dumnezeu; când Dumnezeu vine și ne revarsă îndurarea Sa, lumina feței Sale este lumina noastră, arătarea Lui este viziunea noastră, iar prezența Lui este câștigul nostru (Romani 9:15; Fapte 9:3-4; Isaia 50:10-11; Numeri 6:25-26).

Noi, credincioșii în Cristos, depindem de strălucirea lui Dumnezeu. Depindem de lumina Lui. Iubim arătarea Lui. Vrem să avem prezența Lui. Vrem să trăim în prezența Lui și să avem zâmbetul Lui în noi și cu noi tot timpul.

Însă iluminarea depinde de Dumnezeu; lumina vine de la El și El are îndurare față de oricine are îndurare. Cu alte cuvinte, pot exista unii față de care El nu ar avea îndurare.

Ori de câte ori este menționată îndurarea lui Dumnezeu, suveranitatea Lui este întotdeauna asociată cu ea. Asta înseamnă că nu avem niciun cuvânt de spus în această privință. Nu putem controla sau descuraja îndurarea lui Dumnezeu; o putem cere, dar este în întregime din îndurarea lui Dumnezeu.

Când lumina Domnului vine la un credincios, este îndurarea Lui care vine la el. Trebuie să ne dăm seama de acest lucru și să căutăm îndurarea Domnului. Când primim îndurarea lui Dumnezeu, primim strălucirea Lui.

Saul a fost un persecutor aprig al bisericii, chiar un păcătos de seamă, căutând să-i închidă și chiar să-i ucidă pe cei care credeau în Isus. Dar apoi Dumnezeu I s-a arătat și Domnul a strălucit asupra Lui ca o lumină.

Când vine lumina, cel mai aprig oponent este transformat în apostolul de vârf. Avem nevoie de lumina Domnului. Trebuie să ne rugăm pentru îndurarea Domnului.

Doamne Isuse, îndură-Te noi. Strălucește asupra noastră. Ne încredem în Tine și nu în noi înșine. Ne bazăm pe Tine, privim din toată inima la Tine și Te așteptăm în liniște. Dă-ne îndurarea Ta. Îndură-Te de noi, astfel încât lumina feței Tale să devină lumina noastră! Amin, Doamne, arată-Te nouă ca să Te putem vedea. Vrem să Te atingem ca să putem vedea lumina, căci în lumina Ta vedem lumina. Nu-Ți ascunde fața de noi. O, Doamne, avem nevoie de îndurarea Ta! Strălucește asupra noastră, Doamne dragă, în îndurarea Ta!

Pentru a fi iluminați, trebuie să dorim și să acceptăm strălucirea Domnului, fixându-ne inima să fie simplă în căutarea Domnului și numai a Lui

Cum putem coopera cu Domnul pentru a fi iluminați? În primul rând, pentru a fi iluminați, trebuie să dorim și să acceptăm strălucirea Domnului, fixându-ne inima să fie unică în căutarea numai a Domnului cu toată dorința noastră (Psalmul 139:23-24; Filipeni 2:12-16; 2 Cronici 12:14; 16:12; 34:1-3; Psalmul 27:8; 73:25; Luca 11:33-36).

Pentru a avea strălucirea lui Dumnezeu, trebuie să dorim strălucirea. Lumina nu depinde de cererea sau căutarea noastră, ci de primirea și acceptarea noastră; prin urmare, trebuie mai întâi să acceptăm și să primim pentru a fi iluminați.

Lumina este întotdeauna prezentă, căci Domnul, ca lumină, este în noi; trebuie să o dorim. Fie ca noi să nu încercăm să ne fabricăm propria lumină, strălucind lumina asupra noastră; aceasta este lumină artificială, lumină făcută de om, iar cei care se înconjoară cu tăciuni și merg în lumina focului pe care l-au aprins, vor zăcea în chinuri.

Lumina divină nu are legătură cu propria noastră iluminare, propria noastră strălucire asupra noastră, autoanaliza noastră și înțelegerea noastră pe noi înșine și a face mai bine; nu, avem nevoie de apariția lui Dumnezeu!

Trebuie să dorim și să acceptăm strălucirea Domnului. Da, Domnul strălucește asupra noastră dintr-o dată atunci când ni se arată, dar pentru a fi iluminați, trebuie să dorim și să tânjim după strălucirea Lui. Fie ca noi să ne fixăm inima să-L căutăm numai pe Domnul. Fie ca Domnul să ne dea o inimă căutătoare, chiar o inimă unică în căutarea Domnului.

Doamne Isuse, vrem să avem strălucirea Ta. Strălucește Ta asupra noastră. Luminează-ne. O, Doamne, nu vrem să ne creăm propria lumină sau să fim introspectivi. Dă-ne să avem arătarea Ta astăzi. Îți mulțumim că ești lumina în duhul nostru. Suntem dispuși să acceptăm și să primim strălucirea Ta! Ne fixăm inima să Te căutăm numai pe Tine. Vrem să fim singulari în căutarea Ta, astfel încât să ne putem concentra doar asupra Ta și să primim lumină de la Tine! Amin, Doamne, luminează-ne!

Pentru a fi iluminați, trebuie să ne deschidem Domnului, să ne îndreptăm inima către El și să ne plasăm înaintea Sa fără nicio rezervare

Pentru a fi iluminați, trebuie să ne deschidem Domnului, să ne îndreptăm inima către El și să ne plasăm fără nicio rezervare sau reținere (2 Corinteni 3:16; Prov. 20:27; Matei 7:1-5; Luca 6:36-37, 41-42).

Pentru a primi lumina Domnului, trebuie să ne deschidem Domnului. Domnul este lumină; când inima noastră este îndreptată către Domnul, vom avea lumină. Dar dacă inima noastră este îndreptată către alte lucruri, dacă inima noastră nu este îndreptată către Domnul, nu vom avea lumină.

Ori de câte ori inima se întoarce către Domnul, vălul este îndepărtat și Îl primim și Îl vedem pe Domnul ca lumină.

Am putea crede că suntem deschiși către Domnul, dar s-ar putea să nu fim suficient de deschiși; trebuie să fim deschiși către El puțin mai mult. Am putea fi blocați, stagnând în creșterea noastră; trebuie să deschidem părțile mai profunde, părțile interioare ale noastre – duhul nostru, conștiința noastră, mintea noastră, emoțiile noastre și voința noastră.

Domnul, ca Duh, ne cercetează, iar duhul omului este lampa lui Iehova, cercetând toate părțile interioare ale ființei noastre. El privește în părțile noastre interioare și le cunoaște; noi nu știm ce este în noi, căci adesea ne amăgim singuri.

Avem nevoie de strălucirea Domnului. Dacă ne întoarcem inima către Domnul, plasându-ne înaintea Lui, complet la îndurarea Lui și fără nicio reținere, vom primi lumina.

Fie ca astăzi să ne deschidem puțin mai mult Domnului. Fie ca să nu ne închidem față de El. Cei care se închid Domnului sunt experți în a-i judeca și critica pe ceilalți. O, Doamne! Dacă ești în lumină, nu-i critici pe ceilalți, căci te vezi pe tine însuți în lumina Domnului. Dar când ești în întuneric și îi vezi pe alții umblând în lumină, îți va fi ușor să-i critici.

Fie ca noi să ne deschidem din adâncul sufletului către Domnul și să fim deschiși, plasându-ne înaintea Domnului fără nicio rezervare sau reținere. Fie ca să-I permitem să strălucească asupra noastră și în noi și fie ca să ne deschidem Lui pentru a primi strălucirea Sa!

Doamne Isuse, vrem să fim iluminați, așa că ne deschidem Ție! Amin, Doamne, ne întoarcem inima către Tine. Ne plasăm înaintea Ta fără nicio rezervare. Pur și simplu ne deschidem, Doamne, și nu ascundem nimic. Dă-ne să ne deschidem ființa către Tine, ca Tu să poți străluci asupra noastră. Înclină-ne inima spre Tine. Fă ca inima noastră să se întoarcă spre Tine. Fie ca orice văl să fie luat la o parte, ca să Te putem vedea față în față! Amin, Doamne, când vedem fața Ta, avem strălucirea Ta! Ne deschidem Ție din adâncul ființei noastre și ne plasăm înaintea Ta fără nicio rezervare sau reținere!

Pentru a fi iluminați, trebuie să ne oprim pe noi înșine și să fim singulari și simpli în primirea Cuvântului Domnului

Pentru a fi iluminați, trebuie să ne oprim pe noi înșine; aceasta înseamnă că trebuie să punem capăt părerilor noastre, modurilor noastre de a privi lucrurile, sentimentelor noastre, ideilor și opiniilor noastre (vezi 10:38-42; Ioan 11:21-28; Isaia 40:31; Matei 5:3; Luca 18:15-17; Isaia 66:1-2).

De multe ori suntem plini de opinii, avem propriile noastre puncte de vedere, gândim în felul nostru, avem propriile noastre sentimente și suntem atât de plini încât strălucirea Domnului nu poate pătrunde în ființa noastră.

Suntem la fel ca Marta, atât de ocupați făcând una și alta pentru Domnul, dar nu suntem liberi să ascultăm cuvântul Domnului. Putem citi Biblia, dar putem avea alte două ecrane deschise în același timp. Putem petrece timp cu Domnul, dar ascultăm și muzică în timp ce facem asta.

Trebuie să ne oprim ființa. Trebuie să ne oprim părerile, sentimentele, ideile și opiniile. Trebuie să ne deschidem Domnului și să-L rugăm să ne ajute să ne oprim pe noi înșine.

Când suntem complet opriți, putem avea strălucirea Domnului și vom fi extrem de simpli și singulari în primirea cuvântului Domnului. Când citim Biblia, nu vom citi propria noastră opinie și explicație; mai degrabă, vom primi povara Domnului și strălucirea Lui. Când auzim un mesaj și ființa noastră interioară este oprită, vom primi revelația Domnului.

Fie ca întreaga noastră ființă, din interior până în exterior, să aștepte în liniște înaintea Domnului, dorind ca El să vorbească, pentru a putea primi cuvântul Lui și a înțelege ceea ce vrea El să ne spună.

Când Dumnezeu ne câștigă întreaga atenție, El poate străluci asupra noastră, căci Îl așteptăm și Îl ascultăm. Atunci El ne poate da lumina Sa, căci ființa noastră interioară este deschisă și disponibilă Lui. Fie ca noi să fim înaintea Domnului cu privire la aceasta, conversând cu El,

Doamne Isuse, ajută-ne să ne oprim pe noi înșine, ca să putem primi lumina Ta. O, Doamne, fie ca să punem capăt părerilor noastre, modurilor noastre de a privi lucrurile, sentimentelor noastre, ideilor și opiniilor noastre. Fie ca să fim opriți și liniștiți înaintea Ta, ca să putem fi extrem de singulari și simpli în primirea cuvântului Domnului. Ne deschidem Ție, Doamne dragă! Strălucește asupra noastră. Luminează-ne. Așteptăm în liniște înaintea Ta. Dorim să ne vorbești. Suntem aici, stând la picioarele Tale, ascultând cuvântul Tău! Amin, Doamne, luminează-ne!

Pentru a fi iluminați, nu trebuie să ne certăm cu lumina

Pentru a fi iluminați, nu trebuie să ne certăm cu lumina Duhului care ne vorbește și nu ar trebui să ne certăm cu slujitorii Duhului care vorbesc în afară (Fapte 22:10; Cânt. cânt. 5:4-6; 2 Cor. 10:3-5; 11:2-3; Numeri 16:1-7, 31-39; 17:1-8; comp. cu Exod 33:11-14). Acest lucru este foarte important.

De multe ori s-ar putea să nu fim de acord cu lumina, s-ar putea să nu ne placă ceea ce expune lumina și s-ar putea să nu vrem ca lumina să îndepărteze lucruri de la noi. Când vine lumina, nu ar trebui să ne certăm cu lumina.

Dacă ne certăm cu Domnul, Domnul nu va mai străluci asupra noastră. Dacă ne certăm cu slujitorii Domnului care ne vorbesc din partea Domnului, ei se vor abține să ne vorbească cuvântul Domnului.

Dar dacă nu ne certăm cu lumina, ci mai degrabă o primim cu brațele deschise și Îi permitem Domnului să examineze, să cerceteze, să expună și să purifice lucrurile din ființa noastră, Domnul va continua să strălucească asupra noastră.

Lumina pe care o primim de la Domnul nu este fizică; vine pe calea unei anumite conștiințe spirituale, a unui anumit fel de simț spiritual. În noi Îl avem pe Domnul, care este Duhul cu duhul nostru, și El vrea să strălucească asupra noastră, chiar să strălucească la fel ca un reflector asupra anumitor părți ale ființei noastre, asupra anumitor atitudini pe care le avem și asupra stării ființei noastre.

El vrea să atingă lucrurile și să trateze anumite lucruri. Fie ca noi să nu respingem lumina. Fie ca noi să nu contestăm sau să ne certăm cu lumina. Fie ca noi să nu refuzăm acea lumină. Fie ca noi să avem aceeași atitudine pe care a avut-o Pavel: Doamne, cine ești Tu? Doamne, ce vrei Tu ca eu să fac?

Este un lucru serios să respingem atingerea Domnului; cel puțin, putem amâna lucrarea Domnului în viața noastră.

Atunci când căutătoarea iubitoare din Cântarea Cântărilor nu s-a dat jos din pat pentru a-i deschide Preaiubitului ei, a întârziat; apoi, când s-a ridicat să deschidă ușa, Preaiubitul ei nu era acolo. L-a căutat, dar nu l-a găsit.

Cu toții avem experiența respingerii Domnului uneori; El ne-a atins, ne-a vorbit și ne-a luminat, dar am refuzat să cooperăm și chiar am respins lumina Lui. Apoi, am regretat. I-am deschis. Dar El nu era acolo. Părea că dispăruse.

Fie ca noi să învățăm acest lucru înaintea Domnului că, ori de câte ori El strălucește asupra noastră, nu vom certa cu lumina.

Doamne Isuse, dăruiește-ne astăzi îndurarea Ta ca să avem strălucirea Ta. Spunem Amin cuvântului Tău. Strălucește asupra noastră, luminează-ne și expune-ne. Nu vrem să respingem lumina. O, Doamne, chiar dacă nu ne place sau nu, suntem de acord cu strălucirea Ta, spunem pur și simplu Amin! O, Doamne, mântuiește-ne de la ne certa cu lumina sau de la a respinge lumina. Fie ca noi să primim lumina Ta. Fie ca noi să acceptăm lumina, să ne supunem luminii și să tratăm cu ceea ce lumina Ta expune în noi. Amin, Doamne, continuă să strălucești asupra noastră! Continuă să ne vorbești. Fie ca lumina Ta vie să ne risipească tot întunericul!

Pentru a fi iluminați, trebuie să trăim continuu în lumină

Pentru a fi iluminați, trebuie nu doar să avem lumina Domnului din când în când; trebuie să trăim continuu în lumină (Isaia 2:5; 1 Ioan 1:7; Evrei 9:14; 10:22; Matei 5:3, 8, 14; Psalmul 119:105; Apocalipsa 1:20; Psalmul 36:8-9).

Lumina Domnului nu ar trebui să fie o apariție rară; trebuie să trăim în lumină și să umblăm în lumină. Pe măsură ce umblăm în lumină, El strălucește asupra noastră, ne mărturisim păcatele și avem mai multă lumină și mai multă părtășie.

Fie ca noi să ne construim o trăire care este constantă în lumină. Fie ca să învățăm să avem o părtășie adevărată cu Domnul în mod constant, pe tot parcursul zilei.

Fie ca să fim săraci în duh și puri în inimă, deschizându-ne către El din interior în toate lucrurile și cu privire toate lucrurile.

Doamne Isuse, vrem să fim iluminați. Păstrează-ne în lumină. Vrem să trăim continuu în lumină. Amin, Doamne, fie ca să ne construim o viață care să fie constant sub strălucirea Ta. Ne mărturisim păcatele, Doamne, pe măsură ce Tu strălucești asupra noastră și ne expui păcatele. Ne mărturisim neajunsurile. Pur și simplu ne deschidem Ție. Vrem să avem o părtășie constantă cu Domnul pe tot parcursul zilei. Amin, Doamne, ține-ne în părtășie cu Tine astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Five Ways we can Cooperate with the Lord to be Enlightened and have God’s Shining, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 37 cu tema: Martorul credincios al lui Dumnezeu pentru mărturia lui Isus (ziua 4) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Lampadarul de aur Îl simbolizează pe Dumnezeul Triunic exprimat și realizat prin biserici

13/07/2026 by Credincios in Cristos 6 Comments

Lampadarul de aur Îl simbolizează pe Dumnezeul Triunic realizat și exprimat prin bisericile locale; prin lampadar vedem semnificația Dumnezeului Triunic: Tatăl este substanța întrupată în Fiul și exprimată prin Duh, chiar cele șapte Duhuri, exprimate prin biserici, mărturia lui Isus.

Amin, Doamne, descoperă-ne pentru a vedea ce semnifică lampadarul de aur și cum putem experimenta această realitate în viața noastră creștină și în viața de biserică. Ne deschidem Ție, Doamne. Îndepărtează orice văluri. Îndepărtează orice concepții din ființa noastră. Fie ca să vedem bisericile locale ca lampadarul de aur. Fie ca să vedem lampadarul de aur semnificându-L pe Dumnezeul Triunic exprimat prin biserici! Aleluia pentru lampadarul de aur! Amin!

Cristos este Martorul credincios al lui Dumnezeu pentru mărturia lui Isus. În primul rând, Cristos a venit ca întrupare a lui Dumnezeu pentru a fi Martorul lui Dumnezeu. El Îl cunoaște pe Dumnezeu, Îl întrupează pe Dumnezeu și Îl mărturisește pe Dumnezeu.

Când alții L-au văzut pe El, L-au văzut pe Dumnezeu. Când alții L-au auzit, L-au auzit pe Dumnezeu. Când alții au fost atinși de El, au fost atinși de Dumnezeu. Cristos este expresia lui Dumnezeu, Martorul credincios al lui Dumnezeu.

El nu a venit să mărturisească despre Sine însuși sau să se exprime pe Sine, ci să mărturisească despre ceea ce este Dumnezeu și să-L exprime pe Dumnezeu.

Apoi, El a trecut printr-un proces și a fost finalizat pentru a fi Duhul dătător de viață, chiar Duhul realității. Acum, Duhul realității îl exprimă pe Cristos, care Îl exprimă pe Dumnezeu. Duhul realității este în duhul nostru, una cu duhul nostru. Pe măsură ce ne exersăm duhul, devenim mărturia lui Isus.

Când credem în Domnul Isus și Îl primim ca viața și totul pentru noi, El Îl mărturisește pe Dumnezeu în noi și pentru noi și ne face martori ai lui Cristos, parte a mărturiei lui Isus.

Cartea Apocalipsa ni-L prezintă pe Cristosul revelat și biserica mărturisitoare, care este mărturia lui Isus. Îl savurăm pe Cristosul revelat și devenim biserica mărturisitoare, mărturia lui Isus. Așa cum Cristos l-a exprimat pe Dumnezeu, tot așa și noi, ca mărire a lui Cristos, îl exprimăm pe Cristos și Îl mărturisim. Cristos este mărturia lui Dumnezeu, iar noi, ca biserică, suntem mărturia lui Isus.

Suntem continuarea lui Cristos, mărirea lui Cristos, chiar Cristosul mărit ca expresie corporativă a Dumnezeului Triunic. Când alții ne văd pe noi, credincioșii în Cristos care suntem biserica, ei Îl văd pe Cristos, iar când ne aud, ei Îl aud pe Cristos. Fie ca noi să fim în realitate mărturia lui Isus pe pământ astăzi!

Lampadarul de aur Îl simbolizează pe Dumnezeul Triunic: Tatăl întrupat în Cristos și exprimat prin cele șapte Duhuri

Dacă ne uităm la lampadarul de aur, de la Geneza la Apocalipsa, ne dăm seama că acesta Îl semnifică pe Însuși Dumnezeul Triunic. Lampadarul implică semnificația Dumnezeului Triunic.

În ceea ce privește lampadarul, vedem multe detalii, dintre care trei sunt substanța lampadarului, forma lampadarului și lămpile lampadarului.

În primul rând, lampadarul este făcut din aur, aur curat și nimic altceva decât aur (Exod 25:31-40). Substanța lampadarului este aurul; aurul îl semnifică pe Tatăl cu natura Sa divină, care este substanța lampadarului. Natura divină a lui Dumnezeu este semnificată prin aur.

Există și o formă, un suport; lampadarul nu este o grămadă de aur, ci aur bătut împreună într-o formă, iar acest suport îl reprezintă pe Cristos Fiul ca întrupare a Tatălui.

Dumnezeu este invizibil, locuind în lumină de neapropiat, dar Cristos a venit să-L întrupeze pe Dumnezeu și să-L facă real, tangibil și accesibil. Când îl vedem pe Cristos, îl vedem pe Dumnezeu într-un mod pe care îl putem înțelege și chiar atinge.

De asemenea, există șapte lămpi pe lampadar, care semnifică cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu ca expresie a Tatălui în Fiul.

Trebuie să ne deschidem către Domnul și să-I permitem să strălucească asupra noastră pentru a realiza și a înțelege ce este lampadarul în experiența noastră, ce semnifică și cum îl putem savura și experimenta astăzi.

Lampadarul este atât unul, cât și șapte; în substanța sa, este unul, dar în expresia sa, este șapte, căci are șapte lămpi. În substanță, lampadarul este o singură bucată de aur, dar are șapte lămpi.

Acest lucru ne arată că, în substanța Sa, Dumnezeul Triunic este unul; El este unul în substanță și esență, dar în expresia Sa, El este cele șapte Duhuri (Apocalipsa 4:5; 5:6).

Tatăl ca substanță, realitatea aurului, este întrupat în Cristos ca formă, suport, iar Fiul este exprimat ca cele șapte Duhuri, realitatea celor șapte lămpi.

În Zaharia 3:9 și 4:10 vedem din nou lampadarul și acolo ni se spune că cele șapte lămpi sunt cei șapte ochi ai lui Cristos și cei șapte ochi ai lui Dumnezeu. În Apocalipsa vedem că cei șapte ochi ai Mielului sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu, Duhul lui Dumnezeu intensificat de șapte ori.

Acest lucru ne arată că lampadarul implică semnificația Dumnezeului Triunic, deoarece Îl simbolizează pe Dumnezeul Triunic întrupat și exprimat.

Noul Testament ne arată că Dumnezeu a ieșit din eternitate în timp pentru a fi întrupat în Cristos, iar Cristos a trecut printr-un proces pentru a deveni Duhul, care a fost intensificat de șapte ori pentru a fi cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu.

Dumnezeu Tatăl (aurul divin) este întrupat în Cristos Fiul (lampadarul) și apoi este pe deplin exprimat prin Duh (cele șapte lămpi). Putem înțelege acest lucru logic și îl putem înțelege mental, dar trebuie să vedem o viziune a lampadarului de aur care Îl simbolizează pe Dumnezeul Triunic și să aplicăm acest lucru experienței noastre creștine.

Dumnezeu are o singură întrupare, căci El este un singur Dumnezeu; întruparea unică a lui Dumnezeu este Cristos, Fiul (Ioan 1:16-18). Cristos a venit să-L întrupeze pe Dumnezeu și să-L exprime pe Dumnezeu (vv. 1, 14). Întruparea este suportul.

Apoi, pe lampadar sunt șapte lămpi, care semnifică o expresie completă; cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu, Duhul intensificat de șapte ori, sunt expresia completă a lui Dumnezeu pentru mișcarea Sa.

Șapte este numărul pentru finalizarea mișcării lui Dumnezeu. Dumnezeu a fost exprimat în mișcarea Sa de-a lungul secolelor; cele șapte lămpi semnifică Duhul intensificat ca expresie a lui Cristos în mișcarea completă a lui Dumnezeu.

Pe de o parte, Dumnezeu strălucește; pe de altă parte, El Se mișcă. El este intensificat de șapte ori ca Duh pentru a Se distribui în om și pentru a-Și îndeplini economia eternă.

Mai ales în această epocă întunecată, la sfârșitul acestei epoci, Dumnezeul Triunic în Cristos ca Duh a fost intensificat de șapte ori pentru a contracara degradarea bisericii, a produce biruitori, a finaliza Noul Ierusalim și a îndeplini administrația lui Dumnezeu. Slavă Domnului!

Pe de o parte, Trinitatea Divină este pentru distribuirea Dumnezeului Triunic în om; pe de altă parte, Trinitatea Divină este pentru îndeplinirea administrației eterne a lui Dumnezeu.

Dumnezeu este Triunic și El lucrează ca Tatăl (aurul), Fiul (suportul) și Duhul (cele șapte lămpi) pentru a-Și îndeplini administrația și a-Și împlini economia pe pământ, pentru exprimarea Sa corporativă. Vedem toate acestea în viziunea lampadarului de aur.

În Apocalipsa vedem în continuare că cele șapte Duhuri sunt cei șapte ochi ai Mielului și cele șapte lămpi de foc care ard înaintea tronului lui Dumnezeu pentru a îndeplini lucrarea lui Dumnezeu. Duhurile nu sunt separate de Cristos; ele sunt ochii lui Cristos, chiar cei șapte ochi ai pietrei de zidire.

Când El ne privește cu cei șapte ochi ai Săi, primim mântuirea, suntem mântuiți și devenim parte a clădirii lui Dumnezeu. Când cei șapte ochi privesc oamenii, aceștia sunt mântuiți și zidiți în casa lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, luminează ochii inimii noastre pentru a vedea ce semnifică lampadarul de aur și cum îl putem aplica experienței noastre creștine. Amin, Doamne, fie ca să vedem că Tatăl este semnificat prin aur, căci natura divină a lui Dumnezeu este semnificată prin aur. Fie ca să ne dăm seama că Tatăl a fost întrupat în Fiul, realitatea suportului. Ce minunat e că Fiul L-a întrupat pe Tatăl, făcându-L cunoscut pe Dumnezeu și exprimându-L pe Dumnezeu! Aleluia, Fiul a devenit un Duh dătător de viață care a fost intensificat de șapte ori pentru a fi realitatea celor șapte lămpi ale lampadarului! Amin, Doamne, Te lăudăm pentru intensificarea Ta! Intensifică-Te în noi. Intensifică-Ți mântuirea organică și împlinește-Ți economia. Aleluia, cele șapte Duhuri sunt cei șapte ochi ai Mielului și cele șapte lămpi de foc care ard înaintea tronului lui Dumnezeu! Amin, Doamne, vrem să Te privim ca fiind cele șapte Duhuri, cei șapte ochi ai Mielului. Infuzează-ne cu Tine Însuți. Zidește-ne casa lui Dumnezeu. Slavă Domnului!

Lampadarul de aur Îl simbolizează pe Dumnezeul Triunic exprimat și realizat ca biserici, mărturia lui Isus

Pe de o parte, lampadarul de aur Îl simbolizează pe Dumnezeul Triunic, căci aurul, suportul și lămpile sunt un tip reprezentativ al Tatălui, Fiului și Duhului. Pe de altă parte, în Apocalipsa 1, vedem că există șapte lampadare de aur, care semnifică bisericile; lampadarul de aur simbolizează biserica.

Cum poate Dumnezeul Triunic să devină sau să fie exprimat ca biserică, chiar ca bisericile? Care este legătura, cum se întâmplă și cum putem noi face parte din ea? Avem nevoie cu adevărat de strălucirea Domnului referitor la acest lucru, care este foarte misterios și minunat.

Lampadarul de aur Îl simbolizează pe Dumnezeul Triunic: Tatăl, ca substanță, este întrupat în Fiul, Fiul, ca întrupare, este exprimat prin Duh, iar Duhul este strălucirea și expresia Tatălui împreună cu Fiul.

Mai mult, Duhul este pe deplin realizat și exprimat în biserici; bisericile sunt mărturia lui Isus (Exod 25:31-40; Zaharia 4:2-10; Apocalipsa 1:10-12). Slavă Domnului că Tatăl este substanța, Fiul este întruparea, iar Duhul este expresia și manifestarea Dumnezeului Triunic.

Când primim Evanghelia, când Îl atingem pe Domnul și suntem atinși de El, suntem infuzați cu Dumnezeul Triunic, căci cei șapte ochi ai Mielului strălucesc asupra noastră și în noi pentru a-L infuza pe Dumnezeu în noi.

Prin strălucirea Lui, natura divină a lui Dumnezeu este infuzată în noi și primim viața și natura divină; acum noi, oamenii de lut, avem niște aur în noi, Dumnezeu în Cristos ca Duh ca viață și natură a noastră în interior, în duhul nostru.

Pe măsură ce rămânem sub strălucirea și infuzarea Domnului, suntem constituiți cu Cristos puțin mai mult și strălucim așa cum El strălucește. El Se infuzează în noi ori de câte ori ne întoarcem către El.

Pe măsură ce ne deschidem Domnului zi de zi, Îl privim și rămânem sub strălucirea Sa, El infuzează și transfuzează tot ceea ce este în noi și devenim parte a expresiei Sale corporative, biserica în calitate de mărturie a lui Isus.

Timpul petrecut cu Domnul și prezența noastră în întâlnirile bisericii ne face să fim infuzați cu Domnul și, împreună, suntem zidiți pentru a fi expresia corporativă a lui Dumnezeu, mărturia lui Isus.

Astăzi, biserica nu este doar un grup de urmași ai lui Isus și nici nu este doar adunarea celor chemați. În exterior, poate părea că acesta este cazul; în interior, realitatea interioară a bisericii este că biserica este întruparea lui Cristos și reproducerea Duhului. Minunat!

Pe de o parte, Duhul este realitatea lui Cristos (Ioan 14:17-20; 16:13-15). Pe de altă parte, biserica este reproducerea Duhului (Apocalipsa 22:17).

Pe măsură ce suntem infuzați cu ceea ce este Dumnezeu, devenim la fel ca El și devenim mărturia lui Isus, chiar reproducerea Duhului. Astăzi, biserica cu Duhul este întruparea lui Cristos, mărturia lui Isus (Apocalipsa 1:2, 9; 19:10).

Cu cât mai mult savurăm Duhul, atingem Duhul, suntem infuzați cu Duhul și suntem umpluți cu Duhul, cu atât suntem mai mult mărturia lui Isus.

Dumnezeu a făcut totul; de partea Lui, El a trecut printr-un proces și a fost finalizat; El este acum și mai intensificat pentru a contracara și a birui orice degradare a bisericii și pentru a ne produce ca biruitori ai Săi pentru zidirea bisericii și finalizarea Noului Ierusalim.

Acum, noi, ca și credincioși în Cristos în bisericile locale, trebuie pur și simplu să ne deschidem Domnului și să-I permitem, ca Duh, să ne infuzeze mai mult cu Sine Însuși, astfel încât să putem fi reproducerea lui Cristos și retipărirea Duhului.

Dacă ne deschidem Lui zi de zi, El ne va face reproducerea Lui, astfel încât să-L putem exprima astăzi în mod corporativ. Cât de mult iubim bisericile locale de astăzi, expresiile locale ale Trupului unic al lui Cristos, mărturia lui Isus!

Doamne Isuse, Te iubim și iubim bisericile locale, lampadarele de aur! Aleluia, lampadarul de aur Îl semnifică nu numai pe Dumnezeul Triunic în Cristos ca fiind cele șapte Duhuri care strălucesc pentru expresia lui Dumnezeu, ci și biserica! Ce minunat e că biserica de astăzi este expresia lui Dumnezeu, mărturia lui Isus, lampadarul de aur care strălucește pentru Dumnezeu și cu Dumnezeu în această epocă întunecată. Amin, Doamne, ne deschidem Ție. Ne deschidem distribuirii Tale divine, ca Tată în Fiul care curge ca Duh. Dă-ne să primim mai mult din Duh astăzi. Umple-ne cu Duhul. Infuzează-ne ca Duh. Fie ca Duhul lui Dumnezeu să lucreze în noi, să opereze înăuntrul nostru și să ne umple pentru a ne face expresia corporativă a lui Dumnezeu, mărturia lui Isus! Aleluia, bisericile locale de astăzi sunt lampadarele de aur care strălucesc pe Dumnezeu în această epocă întunecată! Slavă Domnului, astăzi nu există doar biserica universală, ci și bisericile locale ca mărturie a lui Isus pe pământ, ținând cuvântul vieții și strălucind în această epocă întunecată! Slavă Domnului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Golden Lampstand Symbolises the Triune God Expressed & Realised as the Churches, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 37 cu tema: Martorul credincios al lui Dumnezeu pentru mărturia lui Isus (ziua 2) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să-L vedem pe Cristos ca Martorul credincios al lui Dumnezeu și să fim biserica, mărturia lui Isus

12/07/2026 by Credincios in Cristos 6 Comments

În cartea Apocalipsa, îl vedem pe Cristos ca Martor credincios al lui Dumnezeu, mărturia și expresia lui Dumnezeu; în special, Apocalipsa ni-l prezintă pe Cristosul revelat și biserica mărturisitoare, căci în această carte vedem mărturia lui Dumnezeu (Cristos) și mărturia lui Isus (biserica).

Doamne Isuse, Te iubim ca Martor credincios al lui Dumnezeu! Ne deschidem Ție! Strălucește asupra noastră. Vrem să-L cunoaștem pe Dumnezeu, să-L savurăm pe Dumnezeu și să-L experimentăm pe Dumnezeu, așa că venim la Tine, Doamne Isuse, ca să-L vedem pe Dumnezeu și să ne împărtășim din ceea ce este Dumnezeu. Amin, Doamne, vrem să Te savurăm și să Te experimentăm ca mărturie a lui Dumnezeu până când devenim mărturia lui Isus, exprimându-L pe Dumnezeu în mod corporativ în această epocă întunecată! Amin!

Săptămâna aceasta revenim la subiectul principal, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4), concentrându-ne în principal pe cartea Apocalipsa. În special, săptămâna aceasta vrem să ne concentrăm pe Martorul credincios al lui Dumnezeu pentru mărturia lui Isus.

Cartea Apocalipsa nu este în principal o carte despre profeții despre lucruri viitoare, diverse semne și tot felul de subiecte și evenimente interesante pe care le prezice.

Cartea Apocalipsa este o carte a lui Cristos; chiar la început, apostolul Ioan a spus că aceasta este revelația lui Isus Cristos, pe care Dumnezeu i-a dat-o ca să arate sclavilor Săi lucrurile care trebuie să se întâmple curând.

Și a făcut-o cunoscută prin semne, trimițând-o prin îngerii Săi la sclavul Său Ioan, care a mărturisit cuvântul lui Dumnezeu și mărturia lui Isus Cristos, chiar tot ce a văzut (Apocalipsa 1:1-2). Ioan este cel care a mărturisit cuvântul lui Dumnezeu și mărturia lui Isus Cristos.

Se pare că, dacă citim cartea Apocalipsa, am putea crede că este o carte care profețește multe lucruri despre viitor; de fapt, această carte este o revelație a lui Isus Cristos.

Mulți învățători ai Bibliei au explicat această carte în trecut și de-a lungul epocilor, iar accentul lor a fost pus pe semne, figuri, profeții și lucruri viitoare care se vor întâmpla înainte de sfârșitul acestei epoci sau chiar în eternitate.

E adevărat că acestea sunt menționate clar acolo, dar întreaga carte Apocalipsa este o revelație a lui Isus Cristos. Accentul nostru, mai ales în zilele noastre, când trăim la sfârșitul acestei epoci, nu ar trebui să fie pus pe aceste semne, evenimente, profeții sau orice altceva despre care credem că vorbesc profețiile; trebuie să-L vedem pe Cristos și să vedem revelația lui Isus Cristos.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului și să-I cerem să ne lumineze ochii inimii, astfel încât să-L putem vedea pe Cristos ca mărturie a lui Dumnezeu și biserica în calitate de mărturie a lui Isus.

Cristos este Martorul credincios al lui Dumnezeu, mărturia și expresia lui Dumnezeu – exprimarea lui Dumnezeu de către El este mărturia Sa!

Conform cărții Apocalipsa, Cristos este Martorul credincios al lui Dumnezeu; El este mărturia și expresia lui Dumnezeu, iar faptul că-L exprimă pe Dumnezeu este mărturia Lui (Apocalipsa 1:5; 3:14). Este ușor să aruncăm o privire peste aceasta sau să o citim și să spunem amin, dar apoi să mergem mai departe; trebuie să luăm în considerare cu multă rugăciune ceea ce spune Biblia despre Cristos.

Ce înseamnă că Cristos este Martorul credincios al lui Dumnezeu? Un martor este cineva care a auzit ceva sau a văzut ceva, cineva care a experimentat ceva și acum mărturisește despre ceea ce a auzit, a văzut și a experimentat.

Cristos este un Martor atât de credincios al lui Dumnezeu; El Îl cunoaște pe Dumnezeu, L-a experimentat și L-a văzut pe Dumnezeu și acum mărturisește despre Dumnezeu, mărturisind-L pe Dumnezeu în fața noastră. De fapt, Cristos este Dumnezeu Însuși încarnat.

Când a venit pe acest pământ, singura Sa lucrare a fost pur și simplu să fie un martor al lui Dumnezeu; El ne-a mărturisit despre Dumnezeu Tatăl. În Ioan 1 vedem că singurul Fiu al lui Dumnezeu L-a declarat Dumnezeu (Ioan 1:18).

Singurul scop pentru care Cristos a venit este să-L exprime pe Dumnezeu. Da, El a venit să realizeze răscumpărarea murind pentru noi pe cruce și a făcut multe alte lucruri, inclusiv să vorbească în numele lui Dumnezeu, să facă minuni și să-i ajute pe alții; cu toate acestea, El a venit să fie mărturia lui Dumnezeu.

Orice a făcut, orice a spus și tot ce ține de El erau pentru a-L mărturisi pe Dumnezeu altora. Cristos este însăși mărturia lui Dumnezeu.

În Vechiul Testament, mărturia lui Dumnezeu era legea lui Dumnezeu; legea lui Dumnezeu nu era doar o listă de lucruri de făcut și de nefăcut, ci mai degrabă era o fotografie a lui Dumnezeu, o expresie a lui Dumnezeu.

Când citești legea lui Dumnezeu, vezi cine este Dumnezeu și cum este Dumnezeu. Legea era un tip reprezentativ al lui Cristos, care este adevărata mărturie a lui Dumnezeu; El este Dumnezeu exprimat.

Mai mult, Cristos este legea vie a lui Dumnezeu, mărturia vie a lui Dumnezeu, chiar o fotografie vie a lui Dumnezeu. Cristos nu a fost o imagine sau o fotografie moartă a lui Dumnezeu, ci un film al lui Dumnezeu, mărturia vie a lui Dumnezeu, un film viu al lui Dumnezeu. Ce minunat!

Cristos este expresia lui Dumnezeu. El nu a făcut doar o lucrare și a rostit câteva cuvinte pentru a-L exprima pe Dumnezeu din când în când; mai degrabă, El Însuși a fost încarnarea lui Dumnezeu, căci El a fost Dumnezeu în formă de om și L-a făcut pe Dumnezeu vizibil.

El L-a întrupat pe Dumnezeu, L-a exprimat pe Dumnezeu și L-a strălucit pe Dumnezeu, căci El a fost strălucirea gloriei lui Dumnezeu și amprenta substanței lui Dumnezeu.

Dacă citim cele patru Evanghelii, vedem că în tot ceea ce a făcut Cristos, în tot ceea ce a spus și în toată lucrarea și viața Sa, El a mărturisit despre Dumnezeu.

Exprimarea lui Dumnezeu de către El a fost mărturia Sa. El a vorbit cuvântul lui Dumnezeu, L-a declarat pe Dumnezeu, L-a făcut pe Dumnezeu real pentru noi, El a căutat gloria lui Dumnezeu și El a fost una cu Dumnezeu.

El a fost declarația și martorul lui Dumnezeu. El a spus chiar că, atunci când alții L-au văzut, L-au văzut pe Tatăl (Ioan 14:9); când alții L-au văzut pe Isus Cristos, L-au văzut pe Dumnezeu, căci El era Martorul lui Dumnezeu.

El a mărturisit despre Dumnezeu cu tot ceea ce era El, cu tot ceea ce a făcut și cu tot ceea ce a spus.

Inima lui Dumnezeu, atributele lui Dumnezeu, virtuțile lui Dumnezeu, dorința lui Dumnezeu, cuvântul lui Dumnezeu și tot ceea ce era Dumnezeu și din Dumnezeu, Cristos le-a încarnat și le-a exprimat.

Trebuie să vedem o revelație a lui Isus Cristos, Martorul credincios, Întâiul Născut din morți, Conducătorul împăraților pământului.

El ne-a iubit, ne-a eliberat de păcatele noastre prin sângele Său și ne-a făcut o împărăție, preoți pentru Dumnezeu și Tatăl Său. A Lui fie gloria și puterea în vecii vecilor, Amin!

Doamne Isuse, descoperă-ne să Te vedem ca Martor credincios al lui Dumnezeu! Îți mulțumim că ai venit prin încarnare să-L exprimi pe Dumnezeu. Amin, Doamne, fie ca să vedem nu doar lucrarea Ta răscumpărătoare pentru noi pe cruce, ci și mai mult, fie ca să vedem exprimarea lui Dumnezeu în Cristos! Aleluia, Cristos este Martorul credincios al lui Dumnezeu, mărturia și expresia lui Dumnezeu! Amin, Doamne, exprimarea lui Dumnezeu de către Tine este mărturia Ta. Îți mulțumim că L-ai făcut pe Dumnezeu vizibil, tangibil și real pentru noi. Tu ești strălucirea gloriei lui Dumnezeu, iradierea gloriei lui Dumnezeu, căci Tu ai strălucit pe Dumnezeu, L-ai declarat pe Dumnezeu și L-ai mărturisit omului! Venim la Tine, Doamne Isuse, ca să putem vedea cine este Dumnezeu, ce este Dumnezeu și care este dorința lui Dumnezeu. Fie ca să avem o revelație a lui Isus Cristos ca Martor credincios al lui Dumnezeu. Fie ca să fim umpluți cu Cristos, ca să putem deveni mărturia lui Isus! Amin, Doamne, fie ca Tu să fii exprimat și mărturisit prin noi astăzi! Fă-ne reproducerea Ta și continuarea Ta pe pământ!

Cristosul revelat și biserica mărturisitoare: biserica este mărturia lui Isus

Cristos este Martorul lui Dumnezeu, mărturia și expresia lui Dumnezeu; biserica este mărturia și expresia lui Cristos și, ca atare, biserica este reproducerea mărturiei și expresiei lui Dumnezeu în Cristos.

Ce este biserica? Conform cu Apocalipsa, biserica este mărturia lui Isus, care este particulară și finalizată (Apocalipsa 1:2, 9; 12:17; 19:10; 20:4). Mărturia lui Isus este biserica. Ceea ce ne arată cartea Apocalipsa este Cristosul revelat și biserica mărturisitoare.

Cristos este martorul lui Dumnezeu, iar biserica este mărturia și expresia lui Cristos. Așa cum Cristos a mărturisit și L-a exprimat pe Dumnezeu, tot așa astăzi biserica mărturisește și depune mărturie despre Cristos.

Biserica nu este o clădire moartă la colț cu o cruce deasupra și nici nu este doar o adunare de creștini. Biserica nu este doar un fel de organizație umană, un grup religios sau o denominațiune; biserica este mărturia și expresia lui Cristos.

Biserica este mărturia lui Isus. Așa cum Cristos L-a exprimat pe Dumnezeu Tatăl, noi suntem astăzi pe pământ ca biserică, exprimându-L pe Cristos Fiul.

Când oamenii ne văd, Îl văd pe Cristos. Suntem încarnarea lui Cristos, continuarea lui Cristos, trăirea lui Cristos; când alții ne văd, ar trebui să-L poată vedea pe Cristos, căci Cristos trăiește în noi (Galateni 2:20; Filipeni 1:21).

Asta este ceea ce vrea Dumnezeu. El vrea să-L vadă pe Cristos trăit, reprodus și exprimat în milioane de credincioși ai Săi, pentru a putea câștiga un Cristos corporativ. Biserica este reproducerea mărturiei și a expresiei lui Dumnezeu în Cristos.

Prin virtutea faptului că noi credem în Cristos și suntem botezați în El, suntem acum uniți cu El în mod organic, având o unire organică cu Domnul în duh.

Cartea Apocalipsa ni-l prezintă pe Cristosul revelat și biserica mărturisitoare, care este mărturia lui Isus (Ioan 1:18; 5:31-37; 8:14; Apocalipsa 1:2, 5, 9; 19:10; comp. cu Gen. 1:26).

În această carte nu vedem doar pe Cristos revelat, ci și biserica mărturisitoare; Cristos este revelat, iar biserica mărturisește despre un astfel de Cristos.

În special, în Apocalipsa 1:11-20, vedem șapte lampadare de aur, care reprezintă cele șapte biserici locale; bisericile locale sunt expresia locală a bisericii universale, care este mărturia lui Isus.

Cristos este mărturia lui Dumnezeu, iar biserica este mărturia lui Isus, Cristosul extins ca expresie corporativă a Dumnezeului Triunic.

Biserica este văzută în Apocalipsa în multe forme: în capitolul unu vedem cele șapte lampadare de aur, în capitolul șapte este marea mulțime a celor mântuiți în ceruri, în capitolul doisprezece vedem femeia strălucitoare cu copilul ei de parte bărbătească, în capitolul paisprezece avem secerișul, în capitolul cincisprezece sunt biruitorii care stau pe marea de sticlă, în capitolul nouăsprezece este mireasa pregătită pentru nuntă și, în final, în ultimele două capitole vedem Noul Ierusalim.

În capitolul 1 în special, vedem mărturia lui Isus, cele șapte lampadare de aur; bisericile locale sunt lampadarele de aur ca mărturie a lui Isus pe pământ. Primul semn al mărturiei lui Isus sunt cele șapte lampadare de aur; biserica este de aur prin natura sa, ținând lumina și exprimându-L pe Dumnezeu în această epocă întunecată.

Cele șapte lampadare de aur sunt identice între ele; nu sunt diferite în nimic, cu excepția aspectelor negative din bisericile locale. Faptul că lampadarele de aur sunt de aur semnifică faptul că toate bisericile locale sunt de natură divină, având natura divină a lui Dumnezeu.

Nu suntem doar făcuți din lut, ci avem natura divină aurie în noi și suntem parte din mărturia lui Isus.

Toate bisericile locale trebuie să fie divine; fără divinitate, nu poate exista biserică. Pe de o parte, biserica este compusă din umanitate, iar pe de altă parte, există divinitate; structura este umanitatea, dar natura intrinsecă și fundamentală este divinitatea.

Slavă Domnului că biserica este ceva care strălucește cu Cristos, fiind constituită cu natură divină!

Lampadarele strălucesc în întuneric; există untdelemn în lampadare, care este Duhul, și noi Îl savurăm pe Cristos și Îl strălucim ca să fie mărturia lui Isus în această epocă întunecată (Filipeni 2:15-16; Matei 5:14).

Nu suntem aici ca biserică doar pentru a predica Evanghelia, ci mai mult, pentru a-L străluci pe Cristos, chiar pentru a străluci gloria lui Dumnezeu. Toate lampadarele sunt identice unele cu altele.

Mulți creștini cred că ar trebui să fie diferiți unii de alții, dar Biblia subliniază faptul că suntem la fel; suntem la fel în viață, natură și expresie, iar singurul lucru care este diferit sunt problemele noastre, așa cum se vede în diferitele probleme din bisericile locale din Apocalipsa 2-3.

Slavă Domnului, suntem una, suntem la fel și strălucim cu natura aurie a lui Dumnezeu! Trebuie să-I permitem Domnului să expună și să trateze elementele negative și să prețuim faptul că suntem la fel, fiind una cu Domnul și unii cu alții pentru mărturia lui Isus!

Doamne Isuse, păstrează-ne în savurarea Ta ca fiind Cristos revelat, ca să putem fi biserica mărturisitoare pe pământ astăzi! Aleluia, noi, ca biserică, suntem mărturia lui Isus! Slavă Domnului, așa cum Cristos este mărturia lui Dumnezeu, tot așa suntem astăzi mărturia lui Isus, chiar Cristosul extins, ca expresie corporativă a Dumnezeului Triunic! Amin, Doamne, păstrează-ne în savurarea Ta. Vrem să fim umpluți cu Tine, ca să putem fi continuarea Ta, reproducerea Ta și expresia Ta! Ce minunat e faptul că noi toți avem natura divină a lui Dumnezeu în noi și, ca biserici locale, suntem lampadarele de aur, care Îl țin pe Cristos ca lumină și strălucim pentru a fi mărturia lui Isus în această epocă întunecată! Amin, Doamne, fie ca noi să primim mai mult din Duhul Sfânt pentru a fi umpluți în duh și a străluci pe Cristos ca mărturia lui Isus! Slavă Domnului, bisericile locale sunt la fel în viață, natură și expresie, căci ele sunt mărturia lui Isus, lampadarele de aur! Amin, Doamne, fie ca noi să-L vedem pe Cristosul revelat și biserica mărturisitoare!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, See Christ as the faithful Witness of God and be the Church as the Testimony of Jesus, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 37 cu tema: Martorul credincios al lui Dumnezeu pentru mărturia lui Isus (ziua 1) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Învățăm să ne rugăm cu autoritate pentru a porunci în credință și a aduce autoritatea lui Dumnezeu pe pământ

09/07/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Cea mai importantă rugăciune și cea mai spirituală rugăciune este rugăciunea de autoritate, care este o poruncă bazată pe autoritate, având aspectul de a lega și de a dezlega, chiar de a porunci muntelui să se mute și să fie aruncat în mare; nu este o rugăciune de a-I cere lui Dumnezeu să facă ceva pentru noi, ci de a rezolva problemele aplicând în mod direct autoritatea lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, suntem una cu Tine pe pământ. Suntem Trupul Tău și Tu ești Capul. Tu ai fost înălțat, Tu ești pe tron și suntem așezați cu Tine în ceruri. Amin, Doamne, eliberează rugăciunile Tale prin noi. Roagă-te cu rugăciunile de care ai nevoie prin noi, Trupul Tău, pentru ca obstacolele să fie înlăturate, dușmanul să fie legat și împărăția lui Dumnezeu să fie eliberată și să vină printre noi! Amin!

Noi, cei care credem în Cristos, trebuie să vedem că Isus Cristos are toată autoritatea în cer și pe pământ. Cristosul nostru este atât de minunat, atât de plăcut, atât de drag și atât de dulce; în același timp, El este Împăratul împăraților și Domnul domnilor.

El are toată autoritatea în cer și pe pământ, iar autoritatea este numai la El. Noi nu avem autoritate; putem avea autoritatea Domnului să curgă prin noi, iar acest lucru nu ar trebui să ne facă mândri, ci toată autoritatea este a lui Dumnezeu.

Dacă vrem să fim persoane care Îl reprezintă pe Dumnezeu cu autoritate, trebuie să fim felul potrivit de oameni.

În primul rând, trebuie să ne supunem autorității, căci numai atunci când ne supunem autorității lui Dumnezeu și autorității delegate de El putem avea și noi autoritatea să curgă prin noi.

Trebuie să ne dăm seama că, în noi înșine, nu avem nicio autoritate. Trebuie să cunoaștem voia lui Dumnezeu, realizând că voia perfectă a lui Dumnezeu este legată de Cristos și de biserică.

Trebuie să ne renegăm sinele, căci nu ne exprimăm pe noi înșine, ci pe Cristos, Cel care trăiește în noi. Pe măsură ce ne renegăm sinele, rămânem într-o părtășie strânsă, constantă, intimă cu Domnul, fiind un singur duh cu El în toate lucrurile.

De asemenea, nu ar trebui să fim subiectivi sau să acționăm conform sentimentelor noastre; mai degrabă, trebuie să ne aducem sentimentele înaintea lui Dumnezeu, să tratăm sentimentele noastre și să le exprimăm una cu El.

În acest fel, suntem plini de har și buni în relațiile cu ceilalți și vom trăi în înviere, chiar trăind în viața de înviere a lui Cristos.

O persoană care îl poate reprezenta pe Dumnezeu cu autoritatea Sa ocupă un loc smerit înaintea lui Dumnezeu, supunându-se autorității Sale și este capabilă să suporte jignirile altora.

El este conștient de propria sa incapacitate și inaptitudine și îl reprezintă pe Dumnezeu în mod corespunzător. Fie ca Domnul să ne facă astfel de oameni și fie ca El să câștige pe unii care să-L reprezinte în mod corespunzător pe Dumnezeu astăzi!

Rugăciunea de autoritate este o rugăciune poruncitoare bazată pe autoritatea lui Dumnezeu

Există multe feluri de rugăciuni pe care le putem face și trebuie să ne rugăm multe rugăciuni. Un anumit fel de rugăciune, chiar și cea mai importantă rugăciune și cea mai spirituală rugăciune, este rugăciunea de autoritate (vezi Matei 18:18; Marcu 11:20-24).

În Biblie, vedem multe feluri de rugăciuni, iar cea mai înaltă și spirituală rugăciune este rugăciunea de autoritate. Pe lângă rugăciunile de laudă, rugăciunile de mulțumire, rugăciunile de implorare, rugăciunile de mijlocire și rugăciunile de petiție, există rugăciunea de autoritate.

Aceasta este cea mai importantă și mai spirituală rugăciune din Biblie, un semn al autorității și o declarație de autoritate. Rugăciunea de autoritate este o poruncă bazată pe autoritate (Isaia 45:11; Marcu 11:20-24).

Domnul Isus are toată autoritatea în cer și pe pământ, iar acum suntem una cu El în autoritatea Lui și suntem capabili să ne rugăm pentru ca lucrurile să se schimbe. Rugăciunea de autoritate este o rugăciune poruncitoare.

Dacă dorim să avem rugăciuni importante și valoroase înaintea lui Dumnezeu, trebuie să putem da niște porunci autoritare înaintea lui Dumnezeu (Marcu 11:20).

Nu este vorba de a fi îndrăzneți și de a-I porunci lui Dumnezeu să facă lucruri; mai degrabă, aceasta înseamnă a cunoaște voia lui Dumnezeu, a sta una cu voia lui Dumnezeu și a fi una cu Dumnezeu pentru a-I executa voia pe pământ prin rugăciunile noastre.

Conform cu Matei 18:18, rugăciunea de autoritate are două aspecte – legarea și dezlegarea. Pe de o parte, suntem una cu Domnul pentru a lega ceea ce a legat cerul; pe de altă parte, dezlegăm pe pământ ceea ce a fost dezlegat în cer.

Aceasta înseamnă că suntem atât de una cu Domnul încât știm ce a legat și a dezlegat cerurile și ne rugăm una cu Domnul să dezlegăm pe pământ ceea ce a fost dezlegat în ceruri și să legăm pe pământ ceea ce a fost legat în ceruri.

Domnul Isus a spus că, orice ne rugăm noi pe pământ într-un singur acord să dezlegăm, și cerul va face. Rugăciunile obișnuite sunt rugăciuni care Îi cer lui Dumnezeu să lege și să dezlege. De multe ori ne rugăm astfel de rugăciuni.

Îi cerem Domnului să-Și lege dușmanul, să-i dezlege pe oamenii pentru care ne rugăm, ca să poată crede sau să crească în viață, și Îi cerem Domnului să facă una și alta. Aceasta este o rugăciune obișnuită.

Dar rugăciunile de autoritate sunt acelea în care noi legăm și dezlegăm exercitând autoritatea. Nu-I cerem lui Dumnezeu să lege sau să dezlege; noi legăm și dezlegăm, stând pe autoritatea Domnului. El are autoritate în cer și pe pământ, și toată autoritatea I-a fost dată; acum suntem una cu El pe pământ.

Ceea ce leagă biserica pe pământ, Dumnezeu va lega și în cer, căci cerul a deja legat. Ceea ce dezleagă biserica pe pământ, Dumnezeu va dezlega și în cer, căci cerul a deja dezlegat.

Rugăciunile de autoritate sunt rugăciunile în care legăm și dezlegăm exercitând autoritatea. Noi, ca biserică, suntem una cu Domnul în autoritatea Lui, fiind așezați cu Cristos în locurile cerești (Efeseni 2:6) și dezlegăm pe pământ ceea ce a fost dezlegat în ceruri și legăm pe pământ ceea ce a fost legat în cer.

Cerul și pământul sunt una, într-un singur acord. Fie ca Domnul să ne înalțe viața de rugăciune și, în special, momentele noastre comune de rugăciune.

Când ne adunăm și ne rugăm, de multe ori nu trebuie să-I cerem Domnului să facă una sau alta, să lege dușmanul și să elibereze voia Lui; trebuie pur și simplu să exercităm autoritatea Lui, stând una cu El și să legăm și să dezlegăm una cu Domnul.

Mulți dintre noi am experimentat acest lucru; în special în întâlnirea de rugăciune a bisericii, stăm pe autoritatea lui Cristos, una cu Capul nostru înălțat și întronat și ne rugăm rugăciuni de autoritate.

Doamne Isuse, fă-ne una cu Tine astăzi. Suntem una cu Tine pe pământ. Ne exersăm duhul, Doamne, pentru a ne ruga. Vrem să ne rugăm cu tot felul de rugăciuni, astfel încât să Te putem contacta, savura, primi, și curge și să eliberăm voia Ta pe pământ. Fie ca să învățăm să ne rugăm cea mai importantă rugăciune, rugăciunea de autoritate. Amin, Doamne, înalță-ne viața de rugăciune. Fie ca să ne rugăm cea mai spirituală rugăciune, rugăciunea de autoritate. O, Doamne, suntem una cu Tine, uniți cu Tine în ceruri și exercităm autoritatea Ta pe pământ. Te lăudăm, Capul nostru glorios, căci ai fost înviat, înălțat și întronat! Slavă Domnului, Cristos are acum toată autoritatea în cer și pe pământ și El este înălțat mult mai presus de toate! Amin, Doamne, suntem una cu Tine și rostim rugăciuni poruncitoare pentru a dezlega pe pământ ce a fost dezlegat în cer și pentru a lega pe pământ ce a fost legat în cer! Amin, Doamne, fie ca să avem rugăciuni grele și valoroase înaintea lui Dumnezeu, dând câteva porunci autoritare înaintea lui Dumnezeu, una cu Domnul!

Învățăm să ne rugăm cu autoritate pentru a aduce autoritatea tronului pe pământ, vorbind muntelui!

În Marcu 11:20-24, Domnul Isus a vorbit despre rugăciune, în special, despre cum să ne rugăm cu autoritate, rostind rugăciuni de autoritate. Ce înseamnă să te rogi cu autoritate? Care sunt rugăciunile de autoritate? Simplu spus, rugăciunile de autoritate sunt rugăciunile din Marcu 11.

Modul în care Domnul a vorbit despre rugăciune este destul de neobișnuit; El nu a spus că ar trebui să-I cerem lui Dumnezeu să mute muntele sau să ne dea o cale prin munte.

Mai degrabă, Domnul a spus că trebuie să vorbim muntelui: „Ridică-te și aruncă-te în mare!” Și dacă credem în inima noastră, ni se va face. Extraordinar! Aceasta este rugăciunea de autoritate. Rugăciunea nu este îndreptată către Dumnezeu sau către dușman; rugăciunea de autoritate este adresată muntelui.

Dumnezeu vrea să trateze ceva atât de mare încât pare a fi un munte imens; nu ne rugăm ca Dumnezeu să mute muntele, ci, mai degrabă, poruncim muntelui să fie aruncat în mare.

O rugăciune de autoritate nu-I cere lui Dumnezeu să facă ceva; mai degrabă, ea exercită autoritatea lui Dumnezeu și aplică această autoritate pentru a se ocupa de probleme și lucruri care trebuie mutate (v. 23).

O rugăciune de autoritate nu este îndreptată către Dumnezeu, ci către munte, cerând muntele să fie mutat și aruncat în mare. Noi exercităm autoritatea lui Dumnezeu și aplicăm această autoritate pentru a rezolva problemele și lucrurile care ar trebui înlăturate. Trebuie să învățăm astfel de rugăciuni astăzi.

În calitate de credincioși în Cristos care aspiră să fie biruitori ai Domnului, care Îl aduc înapoi și aduc împărăția, trebuie să învățăm să ne rugăm vorbind muntelui și rostind rugăciuni poruncitoare.

Trebuie să fim una cu Domnul și să exercităm autoritatea lui Dumnezeu nu pentru a-I cere lui Dumnezeu să facă ceva, ci mai degrabă pentru a vorbi muntelui, și acest lucru se va face pentru noi.

Ce este un munte? Un munte poate fi slăbiciunile noastre, temperamentul nostru, gândurile noastre rele sau bolile noastre fizice.

Îl putem implora pe Dumnezeu cu privire la astfel de lucruri, dar nu pare să existe prea mult rezultat. Dar dacă aplicăm autoritatea lui Dumnezeu situației și vorbim muntelui, aceste probleme vor dispărea.

De multe ori Îl implorăm pe Dumnezeu să ne salveze de cutare lucru, să îndepărteze cutare obicei rău din noi sau să ne ajute să ne biruim temperamentul.

Nu de multe ori ne rugăm aplicând autoritatea lui Dumnezeu asupra problemei sau spunând: „Îți poruncesc în numele Domnului meu să pleci!” Trebuie să ne rugăm astfel de rugăciuni, fiecare către muntele sau munții săi, pentru a putea exercita autoritatea lui Dumnezeu, fiind una cu Domnul.

Când temperamentul ne tulbură și ne frustrează, trebuie să-i spunem temperamentului nostru: „Nu te mai pot tolera: pleacă!” Putem spune bolii: „Pleacă; mă voi ridica prin viața de înviere a Domnului”.

O rugăciune de autoritate nu-I cere direct lui Dumnezeu să facă ceva pentru noi; mai degrabă, se ocupă de probleme aplicând în mod direct autoritatea lui Dumnezeu (Exod 14:15-27). Cu toții trebuie să învățăm să facem acest lucru.

Facem acest lucru în principal într-un mod corporativ, chiar fiind una cu companionii noștri vitali, sfinții cu care ne rugăm sau grupul în care Domnul ne-a pus. Suntem una cu Domnul și una unii cu alții și aplicăm autoritatea lui Dumnezeu.

Cea mai importantă lucrare a biruitorilor este să aducă autoritatea tronului pe pământ (Apocalipsa 11:15; 12:10). Dacă noi, credincioșii în Cristos, vrem să fim biruitori, trebuie să învățăm să ne rugăm cu autoritate și să vorbim muntelui. Trebuie să învățăm acest lucru.

Nu putem presupune că știm și nici nu ar trebui să fim prezumtivi în a face acest lucru; trebuie să vedem care este cea mai importantă lucrare a noastră ca biruitori. Dumnezeu vrea să aducă împărăția Sa pe pământ și vrem să cooperăm cu El pentru aceasta.

Vrem să fim biruitorii Domnului, așa că trebuie să învățăm să ne rugăm cu autoritate. Este decizia noastră. Depinde de noi. Lui Cristos i s-a dat toată autoritatea în cer și pe pământ, iar noi suntem uniți cu El în duh; suntem un singur duh cu Domnul.

Tot ceea ce are și este El, tot ceea ce a făcut și a realizat, totul este transmis bisericii. Trebuie doar să stăm în duhul contopit, una cu El, și trebuie să rostim rugăciuni poruncitoare, una cu El.

Cu toții avem munți; cu toții avem lucruri pe care nu le putem birui, care par insurmontabile și care nu se schimbă, ci mai degrabă ne împiedică să împlinim economia lui Dumnezeu. Acești munți nu au aceeași dimensiune; însă orice ne împiedică să mergem mai departe pe calea spirituală, putem porunci să plece.

Aceasta înseamnă să ne rugăm cu autoritate. Fie ca noi să rămânem în unitate cu Cristosul atotinclusiv și fie ca noi să ne rugăm rugăciuni de autoritate una cu El astăzi! Amin!

Doamne Isuse, vrem să învățăm să ne rugăm rugăciuni de autoritate astăzi. Suntem una cu Tine. Amin, Doamne, suntem una cu Cristosul atotinclusiv astăzi și stăm în înălțare, una cu Cristos. Învață-ne cum să ne rugăm cu autoritate astăzi. O, Doamne, Tu vezi munții din calea noastră spirituală; Tu vezi cum ne deranjează temperamentul nostru, păcatul ne înfășoară atât de ușor și carnea noastră ne frustrează. Suntem una cu Tine, Doamne, și poruncim ca muntele să fie îndepărtat și aruncat în mare. Amin, Doamne, exercităm autoritatea Ta și o aplicăm pentru a rezolva problemele și lucrurile care ar trebui îndepărtate! Fie ca să învățăm să facem aceasta, Doamne, în viața noastră de zi cu zi și, de asemenea, în rugăciunea noastră cu sfinții. Aspirăm să fim biruitorii Tăi. Fie ca să îndeplinim cea mai importantă lucrare a biruitorilor, adică aducerea autorității tronului pe pământ! Amin, Doamne, fie ca să învățăm să ne rugăm cu autoritate și să vorbim muntelui! Câștigă Tu astfel de rugăciuni în viața noastră personală și în viața de biserică, pentru ca vrăjmașul să fie învins și făcut de rușine și pentru ca împărăția Ta să vină!