savurarea deplină a lui Cristos

Ne punem speranța în harul adus la venirea Domnului și savurăm harul astăzi

22/07/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să ne punem speranța perfectă în harul adus la revelația lui Isus Cristos, mântuirea sufletului nostru; astăzi Îl savurăm pe Domnul ca un gust anticipat, dar într-o zi vom primi gustul deplin când Domnul va fi revelat – mântuirea sufletului nostru, și aceasta este speranța noastră! Slavă Domnului!

Slavă Domnului pentru harul lui Dumnezeu, atât de felurit, variat, minunat și plăcut! În Epistolele lui Petru, vedem multe aspecte ale harului lui Dumnezeu, iar Petru își începe ambele epistole cu: Harul și pacea să vă fie înmulțite. De asemenea, el își încheie epistolele cu harul lui Dumnezeu.

Pe măsură ce trăim viața creștină, trebuie să ne dăm seama că nu putem trăi această viață prin noi înșine; prin harul lui Dumnezeu și prin savurarea lui Cristos ca har putem trăi o viață creștină sub guvernarea lui Dumnezeu.

Prin urmare, în loc să privim la mediul exterior sau să ne concentrăm asupra suferințelor cauzate de încercările și necazurile prin care trecem, ar trebui pur și simplu să primim harul, să savurăm harul, să trăim prin har și să permitem harului să fie totul pentru noi.

Ce este harul? Este harul doar o favoare nemeritată? Este harul doar binecuvântarea lui Dumnezeu pentru noi? Este harul doar Dumnezeu care face una și alta pentru noi, ca să ne mențină sănătoși, să ne dea un soț bun, o mașină bună, să ne ajute să cumpărăm o casă bună și să avem copii buni?

Harul este mult mai mult decât atât. Conform revelației divine din cuvântul lui Dumnezeu, harul a venit când a venit Domnul; legea a fost dată prin Moise, dar harul a venit prin Isus Cristos. Când a venit Cristos, harul a venit. Înainte ca Cristos să fie încarnat, harul nu era acolo; după ce a venit Cristos, harul este aici.

Harul este persoana minunată a lui Isus Cristos, care este acum Duhul dătător de viață care se dăruiește nouă pentru savurarea noastră, pentru a fi viața și rezerva noastră de viață.

Conform scrierilor lui Pavel, harul face totul în noi. Prin har suntem mântuiți, prin har stăm în picioare, prin har trăim, prin har luptăm și prin har ne ostenim mai mult decât alții. Aleluia! Trebuie să știm că Cristos, ca Duh, este har cu duhul nostru și trebuie să-L savurăm pe Domnul ca har zi de zi.

Fie ca noi să continuăm să ne întoarcem la Domnul Isus ca Duh cu duhul nostru pentru a savura porția zilnică de har pentru viața noastră creștină. Fie ca noi să fim cei care savurează harul atât de mult încât harul să domnească în noi spre viața eternă.

Și fie ca noi să ne punem speranța desăvârșită pe harul care ne este adus la revelația lui Isus Cristos. Harul lui Dumnezeu în Cristos ca Duh este atât de minunat, uimitor și plăcut! Fie ca Domnul să ne descopere pentru a vedea ce este harul, să savurăm harul și să fim umpluți de har.

Trebuie să ne punem speranța desăvârșită pe harul care ne este adus la revelația lui Isus Cristos

1 Petru 1:13 ne dezvăluie un aspect special al harului. Aici, Petru ne îndeamnă să ne punem speranța desăvârșită în harul care ne este adus la revelația lui Isus Cristos. Să ne încingem coapsele minții și să fim treji, punându-ne speranța desăvârșită în harul care ne este adus la revelația lui Isus Cristos.

Pe de o parte, am fost mântuiți prin credință, prin har, și harul Domnului Isus este cu duhul nostru. Pe de altă parte, există încă har viitor, adică, există har care ne este adus la revelația lui Isus Cristos.

Care este acest har în care trebuie să ne punem speranța desăvârșită? Acest har este legat de mântuirea sufletului nostru. Există un aspect al harului care vine la revelația lui Cristos, care este a doua venire a Domnului.

Conform cu 1 Petru 1:5, 9-10, harul care ne este adus la revelația lui Isus Cristos se referă la mântuirea sufletului ca fiind desăvârșirea mântuirii depline a lui Dumnezeu. 1 Petru echivalează harul cu mântuirea; mântuirea deplină este har.

Suntem păziți de puterea lui Dumnezeu prin credință, spre o mântuire gata să fie revelată la vremea de apoi. În opinia lui Petru, mântuirea nu este atât de simplă; există de fapt trei etape ale mântuirii.

În primul rând, așa cum ne arată Efeseni 1:8-9, suntem mântuiți prin credință, prin har; aceasta este prima etapă a mântuirii. În al doilea rând, astăzi suntem mântuiți, căci suntem în procesul mântuirii organice a lui Dumnezeu și suntem continuu mântuiți în viața lui Cristos (Romani 5:10, 17).

În final, a treia etapă a mântuirii lui Dumnezeu va fi revelată la venirea Domnului; trebuie să ne punem speranța desăvârșită în harul care ne este adus la revelația lui Isus Cristos, mântuirea sufletului nostru. Amin!

Harul dat nouă în Cristos ne-a fost dat înainte de începutul lumii (2 Timotei 1:9; Tit 2:11). Dumnezeu ne-a mântuit și ne-a chemat cu o chemare sfântă, nu după faptele noastre, ci după scopul Său și după harul Său, care ne-a fost dat în Cristos Isus înainte de vremurile epocilor.

Acesta este un mister inexplicabil; putem spune doar Amin și Slavă Domnului atunci când citim acest lucru, încrezându-ne în Domnul și lăudându-L pentru ceea ce a făcut. Dumnezeu, care era la început, S-a încarnat în timp ca har pentru ca noi să-L primim, să-L posedăm și să Îl savurăm (Ioan 1:1, 14, 16-17).

Când a venit Cristos, a venit harul. Astăzi, Dumnezeul Triunic procesat, care a fost finalizat ca Duh atotinclusiv, dătător de viață și locuitor în noi, a devenit Duhul harului cu duhul nostru (1 Corinteni 15:45b; 2 Corinteni 3:17; Evrei 10:29; Galateni 6:18; Filipeni 4:23). Duhul harului este astăzi cu duhul nostru!

Harul este cu duhul nostru; Domnul Isus este cu duhul nostru; Duhul este cu duhul nostru. Ce minunat, Cristos, ca Duh al harului, este cu duhul nostru! Trebuie să intrăm în acest har și să stăm în el.

Cum putem intra în acest har? Prin exersarea duhului nostru. Cum stăm în har? Rămânând în duhul nostru.

Cristos este Duhul harului cu duhul nostru și putem sta în har. Dumnezeu este Dumnezeul oricărui har; savurăm harulul Domnului Isus Cristos; Duhul este Duhul harului.

Întregul Dumnezeu Triunic este al harului și este har pentru savurarea noastră în duhul nostru! Slavă Domnului!

Zi de zi trebuie să fim vase deschise pentru a fi primitori încontinuu ai harului și să ne punem speranța desăvârșită în harul care ne este adus la revelația lui Isus Cristos (Romani 5:17; 1 Petru 1:13).

Ne îndreptăm mintea spre multe lucruri, căci sunt atât de multe lucruri în jurul nostru sau persoane legate de noi care ne ocupă gândirea, sentimentele și deciziile noastre.

Fie ca noi să ne încingem coapsele minții și să fim treji. Fie ca noi să nu permitem ca mintea noastră să fie concentrată asupra altor lucruri, probleme și persoane, ci Cristos Însuși să ne pună speranța desăvârșită în har.

1 Tesaloniceni 4:4 ne spune că trebuie să ne avem propriul vas în sfințenie, spre onoare. Zi de zi trebuie să ne trăim viața creștină nu într-un mod liber sau după cum considerăm noi că este drept, ci mai degrabă să ne posedăm propriul vas în sfințenie, spre onoare, și să ne punem speranța desăvârșită pe harul care ne este adus la revelația lui Isus Cristos.

Fie ca să nu înghițim tot ce are lumea de oferit; fie ca să fim treji, încingându-ne coapsele minții și lăsând mintea noastră să fie înnoită prin cuvântul lui Dumnezeu.

Iar când greșim, când ne lăsăm purtați de lume și lucrurile lumii ne ocupă mintea și gândurile, fie ca să ne întoarcem la Domnul exersându-ne duhul și fie ca să ne punem speranța perfectă în harul care ne este adus la revelația lui Isus Cristos!

Doamne Isuse, vrem să ne încingem coapsele minții și să ne punem speranța perfectă în harul care ne este adus la revelația lui Isus Cristos. Amin, Doamne, ne îndreptăm gândurile spre Tine; înnoiește-ne în mintea noastră. Nu vrem să ne lăsăm mintea să rătăcească și să fie ocupată cu lucrurile din această lume. Ne încingem coapsele minții îndreptându-ne gândurile spre Domnul și spre lucrurile de sus și vrem să fim înnoiți în cuvântul Tău viu! O, Doamne, ne punem speranța perfectă în harul care ne este adus la revelația lui Isus Cristos! Ne rugăm să fim mântuiți mult mai mult în viața Ta astăzi, până când harul va domni în noi! Păstrează-ne în savurarea lui Cristos astăzi, până când savurarea lui Cristos ca har domnește și stăpânește în ființa noastră! Privim spre Tine, Doamne, și ne punem speranța în har! Aleluia, când Isus Cristos se va descoperi, nădăjduim că vom primi harul mântuirii sufletului nostru! Ne punem speranța în aceasta, Doamne, și vrem să cooperăm cu Tine în mântuirea Ta organică în noi astăzi!

Îl savurăm pe Domnul Isus ca un gust anticipat astăzi, sub un văl, până când Îl savura pe deplin la revenirea Sa, revelația lui Isus Cristos!

1 Petru 1:13 este un verset foarte încurajator care necesită cooperarea noastră astăzi. Pe de o parte, trebuie să ne încingem coapsele minții, nepermițând minții noastre să rătăcească și să fie ocupată cu lucrurile din această lume sau cu orice altceva în afară de Cristos.

Pe de altă parte, trebuie să ne punem speranța perfectă în har. E adevărat că într-o zi Domnul Isus se va descoperi și vom primi mântuirea sufletului nostru; aceasta este speranța noastră și astăzi vrem să cooperăm cu Domnul pentru a atinge acest obiectiv.

Trebuie să ne punem speranța vie perfect în harul care ne este adus la revelația lui Isus Cristos. Acest har nu este doar o favoare nemeritată sau o binecuvântare exterioară, ci mântuirea sufletului nostru ca finalizare a mântuirii depline a lui Dumnezeu.

Astăzi trebuie să Îl savurăm pe Domnul Isus până când, într-o zi, Îl savura pe deplin. Ceea ce savurăm din Domnul astăzi este un gust anticipat și este ascuns, căci astăzi suntem sub văl, încă trăind în carne.

Noi, cei care credem în Cristos, suntem cei care Îl iubim pe Domnul, Cel pe care nu L-am văzut și suntem plini de o bucurie negrăită și plină de slavă (1 Petru 1:8).

Celor din jurul nostru, când le spunem că mergem la întâlniri pentru a-L savura pe Domnul și că petrecem timp cu Domnul Isus pe tot parcursul zilei pentru a-L savura, li se pare o nebunie, chiar o absurditate.

Cum putem să-L savurăm pe cineva pe care nu l-am văzut, auzit sau atins niciodată? Este prin exersarea duhului nostru. Ne exersăm duhul pentru a trăi un singur duh cu Domnul (1 Corinteni 6:17) și savurăm harul Domnului Isus cu duhul nostru (2 Timotei 4:22).

Astăzi, noi, credincioșii în Cristos, Îl savurăm pe Domnul ca un gust anticipat, sub văl, dar într-o zi vom avea savurarea deplină a lui Cristos în mod deschis, la revelația lui Isus Cristos. Când va veni revelația lui Isus Cristos, la revelația lui Isus Cristos, Îl vom savura pe deplin, având un gust deplin.

În acel moment, Cristos va fi savurarea noastră deplină și toți cei din jurul nostru vor vedea că L-am savurat pe Domnul și acum intrăm în bucuria Sa. În acel moment, Cristos va fi văzut și admirat în sfinții Săi (2 Tesaloniceni 1:10).

Această epocă este o epocă a pregustării într-un mod ascuns, misterios, prin exersarea duhului nostru; epoca viitoare și eternitatea vor fi o epocă a gustării depline, deschise, pentru ca toți să lvadă.

Ceea ce facem astăzi și modul în care trăim astăzi va decide care va fi destinul nostru în epoca viitoare și pentru veșnicie.

Dacă Îl savurăm astăzi pe Domnul și ne împărtășim din bogățiile Sale, dacă ne stabilim timp să fim în prezența Lui și să-L lăsăm să strălucească asupra noastră și să trateze multe lucruri în noi și dacă alegem să ne punem speranța perfectă pe harul care ne va fi adus la revelația lui Cristos, vom intra în gustul deplin al lui Cristos.

Fie ca Domnul să ne lumineze și să ne arate că harul Domnului Isus este cu duhul nostru. Fie ca noi să alegem să Îl savurăm pe Domnul astăzi și fie ca noi să ne punem speranța nu pe starea sau situația noastră care se îmbunătățește, ci pe harul care ne va fi adus!

Și fie ca noi să nu ne uităm la cei din jurul nostru în lume, care par să se distreze de minune chiar și fără a avea parte de necazuri, suferințe și disciplină în această epocă.

Mai degrabă, fie ca mâna Domnului să lucreze în noi, să ne trateze, să ne disciplineze și, de partea noastră, fie ca noi să-L savurăm pe Cristos ca har și să ne punem speranța perfectă în harul care ne este adus la revelația lui Isus Cristos.

În timp ce savurăm astăzi gustul anticipat, suntem umpluți de speranța că într-o zi vom fi aduși la gustul deplin, la savurarea deplină a lui Cristos! Amin!

Doamne Isuse, Te iubim și ne dăm Ție pentru a Te savura! Aleluia, harul Domnului Isus este cu duhul nostru! Amin, Doamne, ne exersăm duhul astăzi doar pentru a Te savura! O, ce privilegiu este ca să-L savurăm pe Cristos, să ne împărtășim din bogățiile Sale în duh și să avem un gust anticipat a Cristosului atotinclusiv! Amin, Doamne, deși astăzi suntem sub un văl și Te savurăm în duh, nu într-un mod exterior, credem că într-o zi vom avea gustul deplin! Ne dăm Ție pentru a-L savura pe Cristos ca har în duhul nostru. Deși nu Te-am văzut niciodată, Te iubim! Deși nu Te vedem în prezent, ne bucurăm cu o bucurie nespusă și plină de glorie, căci putem avea un gust anticipat al gustului deplin a lui Cristos! Amin, Doamne, nu ne concentrăm pe situația sau condiția noastră, ci pe Cristos ca Duh care este har cu duhul nostru! Ne punem speranța perfectă în harul care ne va fi adus la revelația lui Isus Cristos, când vom avea un gust deplin a lui Cristosul atotinclusiv!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Set our Hope on the Grace being Brought at the Lord’s Coming and Enjoy Grace today, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 5 cu tema: harul în epistolele lui Petru, ziua 3, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Domnul Isus ne păstorește în savurarea deplină a Sa în casa lui Dumnezeu

11/02/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Domnul Isus ne păstorește întru savurarea deplină a Sa în casa lui Dumnezeu acum și pentru eternitate. Amin!

Domnul Isus, în calitate de Păstor al nostru, ne păstorește întru savurarea deplină a Sa însuși, chiar și atunci când mergem în valea umbrei morții și El ne pune o masă înaintea vrăjmașilor noștri; în toate zilele noastre și pentru eternitate dorim să locuim în casa Lui și să ne ospătăm cu El și cu El. Aleluia!

Domnul Isus a venit ca Păstorul nostru minunat; El a spus în Ioan 10 că El este Păstorul cel Bun, iar noi, ca oile Lui, auzim glasul Lui. Mulțumim Domnului că am auzit glasul Domnului și că am ieșit din orice stână la El pentru a fi tuma Sa.

El este Păstorul și noi suntem oile Lui. El ne conduce afară din stână și să întru savurarea deplină a Sa ca pășunea noastră bogată. Domnul ca Păstor dorește ca noi să savurăm bogățiile ființei Sale, de bogățiile a tot ceea ce este El, ca Cristos atotinclusiv.

Acesta este motivul pentru care Dumnezeu ne-a calificat pentru o porție din Cristos împreună cu sfinții în lumină (Coloseni 1:12). Aleluia! Zi de zi Domnul ne păstorește întru savurarea deplină a Sa; El este pășunile verzi și El, ca Duh, este ape odihnitoare pentru noi.

Domnul este odihna noastră și, pe măsură ce Îl bem ca Duhul care dă viață, noi, ca oile Sale, ne odihnim, locuim în siguranță și ne împărtășim din ceea ce este El în duh pentru partea noastră astăzi.

Mulțumim Domnului pentru păstorirea Sa minunată. El ne păstorește mai departe în a doua etapă pentru a ne restaurează sufletul și pentru a ne călăuzi pe cărările dreptății (Ps. 23:3).

Pe de o parte, Îl mâncăm și Îl bem pe Domnul Isus, pentru că El este hrana și băutura noastră pentru a fi provizia noastră interioară. Pe de altă parte, umblăm pe cărările dreptății, adică umblăm conform duhului, astfel încât să putem îndeplini toate cerințele drepte ale lui Dumnezeu.

Numai atunci când umblăm conform duhului, fiind alimentați cu Cristosul pe care Îl savurăm mâncând și bând din El, putem îndeplini cerințele drepte ale lui Dumnezeu. De fapt, dreptatea lui Dumnezeu este trăită din noi pe măsură ce umblăm conform duhului.

Deci Domnul ne păstorește zi de zi pentru a trăi după duhul nostru. Pe măsură ce trăim în acest fel, suntem înviorați, restaurați și înnoiți, iar sufletul nostru este transformat.

Pe măsură ce-L bem pe Domnul ca apa noastră vie și ne umplem cu El, Îl revărsăm și altora. Pe de o parte, savurăm și experimentăm minunata păstorire a Domnului.

Pe de altă parte, pe măsură ce experimentăm și savurăm păstorirea Lui, Îl exprimăm și pentru a-i păstori pe alții, conducându-i să-L savureze pe Cristos, să bea Duhul și să fie restaurați și înviorați în sufletul lor pentru transformarea lor.

Domnul ne păstorește pentru a experimenta prezența Lui în timp ce mergem prin valea umbrei morții

Ps. 23:4 ne spune că Domnul, Păstorul nostru minunat, are grijă de noi chiar și în timp ce mergem prin valea umbrei morții. El ne păstorește în a treia etapă a experimentării prezenței lui Cristos pneumatic înviat în timp ce mergem prin valea umbrei morții (Ps. 23:4; 2 Tim. 4:22; 2 Cor. 12:7-10).

Deși mergem prin valea umbrei morții, nu ne temem de niciun rău, căci prezența Domnului este cu noi. Domnul, ca Duh, este cu duhul nostru astăzi și putem savura prezența Lui chiar și atunci când suntem în vale.

Putem savura prezența Domnului pentru a fi mângâiați, salvați și susținuți atunci când mergem în valea umbrei morții.

Nu putem evita să avem necazuri și probleme atunci când trăim pe acest pământ. Ne dorim să avem o familie, dar soția sau soțul nostru ne poate face greutăți, sau unul dintre copiii noștri poate avea o anumită boală sau dizabilitate.

Chiar și în viața de biserică ca paradis al lui Dumnezeu pe pământ, poate exista o anumită persoană cu care Domnul ne pune, care este foarte dificilă și ni se pare imposibil să ne coordonăm cu ea.

Este posibil să existe o mare neînțelegere la serviciu cu privire la noi și toată lumea poate evita să vorbească cu noi și nu putem face nimic în acest sens. Oh, Doamne.

Sunt multe cazuri în care mergem prin valea umbrei morții; nu suntem în moarte, dar acolo este umbra morții. În astfel de situații, toiagul Domnului și nuiaua Sa ne mângâie; El ne conduce și ne păstorește prin însăși prezența Sa.

Viața noastră creștină nu este o „plimbare în parc” și nu fiecare zi este o zi fericită; de multe ori trecem prin valea umbrei morții. Pe măsură ce trecem prin situații dificile în care umbra morții este prezentă, trebuie să ne amintim că Domnul este cu noi; prezența Sa este cu noi.

În astfel de situații, putem savura prezența Lui într-un mod mai profund, mai drag și mai dulce. Poate exista o tragedie care lovește, o boală care vine peste noi sau suntem puși într-un mediu sau într-o situație care este provocatoare, opresivă și exagerat de dificilă.

Apostolul Pavel a spus că el are în sine sentința de moarte; a fost atât de greu încât a crezut că va muri. Uneori poate părea că nu se vede un sfârșit, nicio lumină la capătul tunelului, pentru că valea umbrei morții este atât de lungă.

În astfel de situații trebuie să ne amintim că Domnul este cu noi. Prezența lui este cu noi. Toiagul și nuiaua Sa ne mângâie, iar Domnul ne ocrotește, ne instruiește, ne călăuzește și ne conduce.

Chiar dacă totul în jurul nostru poate fi atât de întunecat și nu există unde să ne întoarcem, pentru că totul este atât de dificil și suntem presați peste măsură, venim la Domnul.

Suntem forțați să venim la Domnul așa cum suntem și să-L întrebăm: De ce, Doamne? Ce se întâmplă, Doamne? Cum mă vei ajuta, Doamne?

Atunci Domnul avea să aibă grijă de noi prin toiagul Său și nuiaua Sa; Poate că nu pășunea și apa vie ne furnizează, ci toiagul Lui și nuiaua Sa, iar prezența Lui este cu noi tot timpul.

Trebuie doar să ne odihnim în Domnul. Pe măsură ce ne odihnim în El în timp ce mergem prin valea umbrei morții, valea se va scurta, umbra va fi redusă și moartea va fi îndepărtată.

2 Tim. 4:22 spune: Domnul este cu duhul nostru; El nu este cu noi într-un mod general, ci El este cu duhul nostru într-un mod specific. Pe măsură ce trăim mersul prin valea umbrei morții, trebuie să savurăm prezența Domnului într-un mod apropiat și intim, pentru că El ne păstorește chiar și acolo, în vale.

Doamne Isuse, Te iubim și iubim păstorirea Ta. Mulțumim că ești alături de noi ca minunatul nostru Păstor. Ne deschidem păstoririi Tale. Chiar dacă mergem prin valea umbrei morții, credem că Tu ești cu noi. Amin, Doamne, Tu ești cu duhul nostru. Putem savura prezența Ta. Venim la Tine așa cum suntem. Chiar dacă toate lucrurile din jurul nostru sunt dificile și par să nu existe nicio ieșire, suntem presați din toate părțile și venim la Tine. Avem încredere în prezența Ta. Pur și simplu vrem să rămânem în prezența Ta. Avem încredere în Tine. Ne odihnim în Tine, căci vei scurta valea, vei reduce umbra și vei îndepărta moartea. O, Doamne, nu privim la dificultățile din mediul nostru și nu ne concentrăm asupra morții din jurul nostru; pur și simplu ne concentrăm asupra Ta! Călăuzește-ne și instruiește-ne prin toiagul Tău și nuiaua Ta. Adu-ne într-o experiență mai profundă și mai dulce a prezenței Tale. O, Doamne, Te iubim și ne deschidem păstoririi Tale chiar și în valea umbrei morții!

Domnul ne păstorește să ne ospătăm cu El în prezența adversarilor noștri: ne luptăm și ne ospătăm cu El!

În a patra etapă a păstoririi Sale, Domnul ne aduce într-o savurare mai profundă și mai înaltă a Cristosului înviat. El întinde o masă înaintea noastră în prezența vrăjmașilor noștri (Ps. 23:5). Wow!

Chiar și în prezența adversarilor noștri, când suntem pe câmpul de luptă, Domnul întinde o masă înaintea noastră pentru ca noi să ne ospătăm cu El (1 Cor. 10:21).

Domnul ne păstorește în război, în luptă, în timp ce luptăm împotriva dușmanilor noștri.

Nu ar trebui să încercăm să luptăm în noi înșine sau singuri; trebuie să-i cerem Domnului să ne păstorească în această luptă. El întinde o masă înaintea noastră în prezența adversarilor noștri (vezi 2 Sam. 4:4; 9:7, 13; Geneza 14:18-20; Neem. 4:17).

Învingem inamicul nu cu arme și tancuri sau arme nucleare, ci prin ospățul în Domnul. Domnul a câștigat biruința și El, fiind Cel biruitor, întinde o masă a biruinței înaintea noastră.

Mâncăm mâncarea și mâncăm și uriașii din țară. Amin! În fiecare zi, noi, credincioșii în Cristos, suntem într-o luptă, pentru că suntem de partea Domnului și dușmanul continuă să ne atace, să ne frustreze și să ne ispitească.

Luptăm zi de zi împotriva dușmanului dinăuntru și a adversarului din afară. Dacă nu luptăm cu inamicul, vom fi învinși.

Este posibil să avem adversari în afacerile noastre, acasă sau chiar în biserică; nu luptăm împotriva oamenilor, ci împotriva dușmanului din aer care folosește oameni și situații pentru a ne frustra din savurarea lui Cristos și împlinirea scopului lui Dumnezeu.

Pe de o parte, ne ospătăm cu Domnul și ne împărtășim din bogățiile Sale; pe de altă parte, luptăm pentru victorie.

Dacă suntem învinși în timpul săptămânii, ne va fi greu să venim la Masa Domnului și să-L savurăm pe El împreună cu sfinții, pentru că suntem o persoană învinsă.

Dar dacă ne luptăm zilnic pentru a-L savura pe Domnul și ne luptăm bucurându-ne de Domnul, vom avea un ospăț bogată în ziua Domnului, căci Domnul va fi ospățul nostru.

El ne pune masa înaintea noastră pentru ca noi să-L savurăm și să ne ospătăm cu El. Domnul ne unge capul cu untdelemn și paharul curge de dă peste el (Ps. 23:5b; Evr. 1:9; 1 Cor. 10:16a, 21).

Pe de o parte, Domnul Isus Cristos a fost uns de Dumnezeu și El este unsul lui Dumnezeu. Pe de altă parte, când ne ospătăm din El și savurăm păstorirea Lui pentru a învinge vrăjmașul, suntem și noi unși cu ulei.

Suntem unși cu uleiul bucuriei exultante pentru a fi una cu Cristos ca Cel Uns. Și paharul nostru dă pe dinafară. Ne ospătăm cu El și bem cu El și savurăm binecuvântarea Domnului. Aleluia!

În Ps. 23:5 Îl avem pe Dumnezeu Triunic ca parte a noastră într-un mod bogat: Fiul este ospățul, Duhul este untdelemnul pentru ungere, iar Tatăl este sursa binecuvântării.

Domnul ne păstorește întru savurarea deplină a Sa însuși, ca Dumnezeul Triunic procesat și finalizat: Dumnezeu Tatăl ca sursă de binecuvântare, Dumnezeu Fiul ca ospăț și Dumnezeu Duhul ca ulei pentru ungere. Ce păstorire minunată!

Și putem avea o pregustare a acestui lucru la întâlnirea de la Masa Domnului când ne adunăm pentru a ne ospăta împreună cu Domnul și cu sfinții. Vrăjmașii sunt acolo înaintea noastră și în jurul nostru, dar Domnul întinde o masă înaintea noastră în prezența potrivnicilor noștri și suntem unși de El și paharul nostru dă pe dinafară. Aleluia!

Doamne Isuse, păsetorește-ne într-o savurare mai profundă și mai înaltă a Cristosului înviat. Aleluia, Domnul întinde o masă înaintea noastră în prezența adversarilor noștri! Amin, Doamne, vrem să ne ospătăm cu Tine, chiar dacă ne luptăm cu dușmanul. Suntem una cu Tine pe acest pământ; luptăm pentru interesul Tău și ne luptăm pentru a învinge dușmanii. În același timp, vrem să ne ospătăm asupra Ta și cu Tine, căci Tu ai devenit un ospăț bogat pentru noi. Da, Isus este ospățul nostru! În fiecare zi mâncăm din El și Îl primim, astfel încât să fim alimentați din belșug și întăriți pentru a lupta în Domnul! Amin, Doamne, mulțumim că ai devenit astăzi ospățul nustru. Îți mulțumim că ne-ai uns capul cu ulei, cu uleiul bucuriei exultante! Aleluia, Duhul ne unge și ne umple, iar paharul nostru curge pe dinafară! O, Doamne, condu-ne către o savurare mai înaltă și mai profundă a lui Cristos ca Duh, într-o asemenea măsură încât să ne ospătăm în prezența vrăjmașilor noștri, să fim unși cu uleiul bucuriei exultante și paharul nostru dă pe dinafară!

Domnul ne păstorește în savurarea deplină a Sa pe tot parcursul vieții a bunătății divine și a bunătății iubitoare în casa lui Dumnezeu

Putem crede că a ospăta în prezența vrăjmașilor noștri și a fi unși cu untdelemnul bucuriei este cea mai înaltă savurare a lui Cristos, dar conform Ps. 23:6, Domnul ne păstorește și mai departe.

Domnul ne păstorește în a cincea etapă a savurării pe tot parcursul vieții în bunătății divine și a bunătății iubitoare în casa lui Iehova. Ce ziceți de asta!

Cu siguranță bunătatea și îndurarea ne vor urma în toate zilele vieții noastre și vom locui în casa lui Iehova pentru toată durata zilelor noastre. Amin!

Pe măsură ce rămânem sub păstorirea organică a Cristosului pneumatic (Cristos ca Duh), bunătatea și îndurarea ne vor urma în toate zilele vieții noastre și vom locui în casa lui Iehova pe toată durata zilelor noastre.

Uneori ne putem îngrijora că, pe măsură ce trecem prin valea umbrei morții, ne putem întoarce sau părăsi viața de biserică; nu trebuie să ne facem griji, pentru că Domnul, în calitate de Păstor al nostru, ne va aduce la savurarea deplină a Sa în casa Sa.

Nu ne încredem în puterea noastră de a ne păstra, ci în puterea de păstrare a Domnului; El este păstorul nostru.

Bunătatea se referă la harul lui Cristos, bunătatea se referă la dragostea Tatălui, iar urma implică părtășia Duhului. Aceasta arată spre 2 Cor. 13:14 unde avem harul lui Cristos Fiul, dragostea lui Dumnezeu Tatăl și părtășia Duhului Sfânt fiind cu noi.

Domnul ne păstorește pentru a-L savura pe-a lungul vieții de tot ceea ce este și a făcut și a făcut Dumnezeul Triunic. Dumnezeul Triunic se distribuie pe Sine în noi în minunata Sa distruibre divină, iar bunătatea și îndurarea ne vor urma cu siguranță în toate zilele vieții noastre.

Acesta este destinul nostru și locul în care ne conduce păstorirea Domnului.

Savurarea Dumnezeului Triunic procesat și finalizat ne introduce în savurarea lui Dumnezeu în casa lui Dumnezeu (Cristos, biserica, duhul nostru și Noul Ierusalim—Ioan 1:14; 2:21; 1 Tim. 3:15-16; Efes. 2:22; Apoc. 21:2-3) în perioada în care vom locui în timpul zilelor noastre (22:2-3) în epoca prezentă (22:2-3), în epoca viitoare și în eternitate.

Pur și simplu trebuie să fim deschiși către păstorirea Domnului zi de zi. Indiferent ce s-ar întâmpla, fii deschis către păstorirea Sa dinăuntru.

El ne va conduce în savurarea deplină lui Dumnezeu în casa lui Dumnezeu și vom locui în casa lui Dumnezeu în toate zilele vieții noastre de astăzi și pentru eternitate. Aleluia!

Încă nu suntem în Noul Ierusalim, dar rămânând sub păstorirea Domnului astăzi, avem o pregustare a Noului Ierusalim.

Nu trebuie să ne îngrijorăm că într-o zi putem părăsi viața de biserică din cauza problemelor, necazurilor sau neînțelegerilor; pur și simplu ar trebui să rămânem sub păstorirea Domnului astăzi.

Trebuie să căutăm să locuim în casa lui Dumnezeu în toate zilele vieții noastre (Ps. 27:4-8), pentru a putea privi frumusețea lui Dumnezeu, plăcerea și desfătarea Sa.

Vrem să rămânem aici, savurând prezența Domnului și privindu-L față în față, astfel încât să fim transformați după chipul Său (2 Cor. 3:18). Vrem să rămânem în casa Domnului și să-l întrebăm pe Dumnezeu, verificând cu El despre toate lucrurile din viața noastră de zi cu zi (Ps. 27:4; Ios. 9:14).

Ce binecuvântare este pentru noi să ne întoarcem la Domnul și să verificăm cu El în fiecare detaliu, deschizându-ne către El. Există multe provocări și dificultăți și nu există unde să te întorci decât către Domnul, întrebându-L și atingându-L.

Vrem să fim ascunși în adăpostul lui Dumnezeu și să ne ascundem în ascunzătoarea cortului lui Dumnezeu.

Pe măsură ce ne uităm în jurul nostru și vedem toate lucrurile care se întâmplă, ne dăm seama că lumea devine un loc înfricoșător; dar există un adăpost, un cort al lui Dumnezeu, biserica, unde ne putem ascunde!

În casa lui Dumnezeu suntem înviați și avem capul înălțat de către Dumnezeu (Ps. 27:5-6). Uneori putem avea o depresie slabă; când ne atingem de Domnul ca Păstor, El ne ridică capul.

El ne umple cu Sine ca Duh și suntem înălțați de El. Nu vom mai privi de sus la lucrurile de pe pământ, ci la El. Vom oferi jertfe de strigăte de bucurie cu cântări și psalmii pentru slava lui Dumnezeu (Evr. 13:15; Fil. 2:11). Amin!

Pur și simplu Îl vom lăuda pe Domnul, pentru că este totul din El, iar păstorirea Sa ne aduce în savurarea deplină a Sa în casa Sa! Slavă Domnului!

Doamne Isuse, astăzi ne deschidem minunatei Tale păstoriri. Aleluia, sub păstorirea organică a Domnului, bunătatea și îndurarea ne vor urma în toate zilele vieții noastre și vom locui în casa lui Iehova pentru toată durata zilelor noastre! Amin, Doamne, păstrează-ne în savurarea păstoririi Tale astăzi. Fie ca harul lui Cristos și dragostea lui Dumnezeu și părtășia Duhului Sfânt să fie cu noi zi de zi! Vrem să locuim în casa Ta pe toată durata zilelor noastre – atât în epoca prezentă, cât și în cea care vine și în eternitate! Căutăm să locuim în casa lui Dumnezeu în toate zilele vieții noastre pentru a vedea frumusețea lui Dumnezeu și pentru a întreba în prezența lui Dumnezeu. O, Doamne, ne place să fim în casa Ta, privind frumusețea Ta și verificând cu Tine legat de toate lucrurile din viața noastră de zi cu zi. Tu ești Cel care ne ascunde în adăpostul Tău și în cortul Tău de toți vrăjmașii. Ne ridici și ne înalți capul. Te lăudăm. Îți oferim jertfe de strigăte de bucurie cu cântări și psalmiri! Slavă Dumnezeului nostru! Slavă Domnului pentru păstorirea Sa minunată!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Lord Jesus Shepherds us into the Full Enjoyment of Himself in the House of God, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 2 (Cristos ca fiind Cel cu fapte guvernate ceresc, Păstorul nostru, odihna noastră și Semănătorul) ziua 3, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să privim la minunatul Isus pentru a fi infuzat cu credință și pentru a nu fi dezaprobați

02/10/2024 by Credincios in Cristos 1 Comment

Trebuie să privim la minunatul Isus care este întronat în ceruri pentru a fi infuzați cu credință, pentru a alerga cursa cu răbdare și pentru a nu fi dezaprobați.

În calitate de credincioși în Cristos alergând cursa creștină cu răbdare, vrem să alergăm în așa fel încât să nu fim dezaprobați; prin urmare, ne îndreptăm privirea către Isus, cea mai minunată persoană, pentru a fi infuzați cu El ca credință și a alerga cursa până când vom obține premiul. Amin!

Domnul Isus este Cel mai minunat, magnetul imens din acest univers, atrăgându-i la El pe toți căutătorii Săi.

Când privim spre El de la orice altceva, suntem infuzați cu El și credința se ridică în noi. Amin!

Noi alergăm cursa creștină nu prin propria noastră tărie, zel sau dorință, ci prin privirea țintă la Isus! Isus este Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre.

Când privim la El, credința se ridică în noi și continuăm să alergăm cursa cerească în viața noastră creștină.

Domnul Isus a venit ca Dumnezeu încarnat și El a dat naștere credinței. El a tăiat calea credinței, a pionier pe calea credinței și a umblat în credință și prin credință.

El privea mereu de la lucrurile și oamenii din jurul Lui către Tatăl, petrecând timp cu Tatăl pentru a fi infuzat cu Tatăl și a trăi una cu Tatăl.

Domnul Isus a trăit nu numai o viață umană perfectă pentru a împlini dorința lui Dumnezeu, ci și mai mult, El a trăit în unirea organică cu Dumnezeu Tatăl, o viață prin credință și El a deschis calea credinței pentru ca noi toți să mergem pe ea.

Dacă privim la viața și trăirea Lui pe pământ, vom fi foarte inspirați și mișcați, pentru că Această persoană a fost întotdeauna una cu Tatăl și viața Lui a fost atât de frumoasă, aromată și minunată.

Oamenii au fost atrași de El, nu din cauza frumuseții Sale exterioare, ci din cauză că El L-a exprimat pe Dumnezeu și trăind o viață prin credință.

Această persoană, acest Isus minunat, a trecut prin moarte și înviere, iar în înviere, El a devenit un Duh dătător de viață.

Ca Duh, El vine în cei care cred în El pentru a-i aduce în cursa cerească, unde aleargă cu răbdare, privind țintă la Isus.

Așa cum alergătorii dintr-o cursă privesc spre țintă și nu acordă atenție la stânga sau la dreapta, nici nu sunt încurcați cu asta sau cutare lucru, ci aleargă drept înainte, tot așa procedăm și în cursa noastră creștină.

Trebuie să înlăturăm orice obstacol și trebuie să punem deoparte păcatul care ne încurcă atât de ușor și să alergăm cursa cu răbdare.

Pe partea negativă, punem deoparte piedicile și păcatul; pe partea pozitivă, ne îndepărtăm privirea către Isus.

Când privim de la toate lucrurile către El, El ne infuzează cu credința de care avem nevoie pentru a alerga cursa.

Apoi, alergăm cursa cu răbdare nu prin puterea noastră, ci prin credința pe care Domnul a infuzat-o în noi și în care credința El Însuși este în noi. Amin!

Alergăm cursa nu pentru a fi dezaprobat, ci privind la Isus și fiind infuzat cu credință

Când vine vorba de alergarea cursei, există anumite reguli care se aplică, iar dacă vreun alergător încalcă acele reguli, este descalificat.

Dacă un alergător încalcă regulile cursei pe care o participă, el este dezaprobat, descalificat și reprobat; indiferent cât de repede poate alerga și ce record obține, pur și simplu prin încălcarea regulilor, este dezaprobat și descalificat.

În mod similar, în cursa cerească pe care noi creștinii o alergăm astăzi, există posibilitatea să fim descalificați sau dezaprobați dacă nu alergăm cursa într-un mod adecvat.

Paul a alergat cursa – a început așa cum se vede în Gal. 2:2 și 1 Cor. 9:26-27, iar mai târziu în viață încă mai alerga cursa, așa cum se vede în Fil. 3:5-8, 12-14.

Spre sfârșitul vieții sale, chiar înainte de martirajul său, el a mărturisit că a terminat cursa (2 Tim. 4:7-8).

În timp ce alerga cursa, și-a dat seama că doar o singură persoană primește premiul și a alergat în acest fel, cu un scop clar, ca să obțină cununa dreptății, o coroană nepieritoare. Amin!

Trebuie să ne dăm seama că alergarea noastră nu este în zadar; nu alergăm și alergăm și alergăm fără un obiectiv sau un premiu; mai degrabă, alergăm cursa cu răbdare, privind la Isus și fiind proaspăt infuzați cu El ca credință.

Trebuie să lăsăm deoparte orice obstacol și păcatul care ne încurcă atât de ușor și să alergăm într-un mod în care să nu fim dezaprobați.

Nicio persoană mântuită nu va pieri, dar există posibilitatea ca el să devină dezaprobat.

Cum putem deveni dezaprobați? S-ar putea să nu fim calificați pentru a obține premiul pentru că nu alergăm cursa cu perseverență, ci mai degrabă, suntem împovărați și frustrați de multe lucruri și nu ne întoarcem privirea către Isus.

Pe vremea lui Pavel, credincioșii evrei erau frustrați prin faptul că au dat atenție atâtor lucruri din vechea religie evreiască.

În loc să continue cu Domnul și să lase în urmă lucrurile religiei iudaice, ei zăboveau în aceste lucruri și practicau lucrurile poruncite de Moise prin lege.

Prin urmare, Pavel i-a încurajat să alerge cursa cu răbdare, privind țintă la Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței lor (Evr. 12:2).

Când ei privesc departe de lucrurile religiei iudaice cu rânduielile și practicile ei, Domnul Isus Se infuzează în ei pentru a fi credința lor, capacitatea lor de a crede.

Astăzi s-ar putea să nu fim încurați sau frustrați de lucrurile religiei iudaice sau ale legii, dar pot fi alte lucruri pe care le permitem să ne țină jos și să ne împiedice să alergăm la cursă.

Trebuie să ne întindem înainte, să uităm ce este în spate și să alergăm cursa cu răbdare pentru a obține premiul!

Trebuie nu doar să umblăm, ci și să alergăm cursa!

Să luăm în considerare avertismentul din Evr. 12 și să fim încurajați să alergăm cursa!

Să privim la premiu și să fim încurajați de Domnul să alergăm cu răbdare cursa care este înaintea noastră, privind la Isus, Cel care a tăiat drumul, a ajuns la țel și care acum ne infuzează cu Sine pentru fii credința noastră.

Să primim avertismentul și să luăm stimulentul pentru a alerga cursa.

Credința noastră ca credincioși nu este propria noastră credință, ci Cristos care intră în noi pentru a fi credința noastră (Romani 3:22; Gal. 2:16).

În noi înșine avem doar necredință, dar când privim la Isus, El ne infuzează cu credință. El inițiază credința în noi.

Fie ca noi să învățăm să privim la Isus și să alergăm cursa cu perseverență, avându-L pe El în noi drept credință!

Doamne Isuse, privim de la toate lucrurile către Isus! Infuzează-ne astăzi cu credință, astfel încât să putem alerga cursa cu răbdare. Aleluia, avem un premiu – Cristosul lui Dumnezeu, savurarea deplină a lui Cristos în epoca viitoare și domnia cu Cristos. Amin, Doamne, renunțăm la orice obstacol și păcatul care ne încurcă atât de ușor și alergăm cursa cu răbdare, privind țintă la Isus! Nu dorim să fim dezaprobați sau descalificați de la primirea premiului. Vrem să câștigăm recompensa la sfârșitul cursei noastre. Ține-ne în alergarea cursei astăzi. Nu privim la starea sau situația noastră; privim de la noi înșine, de la mediul nostru și de la situația noastră către Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre! Ne întoarcem de la orice alt obiect și privim pur și simplu la Isus cu o atenție neîmpărțită. Doamne Isuse, Te iubim! Doamne Isuse, avem nevoie de Tine! Doamne Isuse, vrem să Te câștigăm! Tu ești viața noastră și resursa noastră de viață!

Privim la Minunatul Isus pentru a fi infuzat cu credință și alergăm cursa cu răbdare

Viața noastră creștină a început cu o privire aruncată minunatului Isus.

Când am auzit evanghelia și am văzut această persoană minunată, Domnul Isus Cristos, pur și simplu ne-am deschis Lui, ne-am pocăit și L-am primit în noi ca viață.

Credința vine prin auzire și auzirea este prin vorbirea Cuvântului lui Dumnezeu (Rom. 10:17); când am auzit evanghelia și inima noastră s-a întors către Domnul, am fost plini de credință.

Totuși, acest lucru nu ar trebui să fie ceva ce am făcut doar în mod inițial, la momentul regenerării noastre; trebuie să continuăm să privim la Isus pe tot parcursul zilei pentru tot restul vieții noastre.

Trebuie să privim la minunatul Isus așa cum este revelat în Cuvântul Său, astfel încât să putem fi infuzați cu credință pentru a alerga cursa cu răbdare.

Numai dacă privim la Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre (Evrei 12:2) putem alerga în cursa creștină.

În epistole vedem că Domnul Isus este Cel care locuiește în duhul nostru (Romani 8:10; 2 Tim. 4:22) ca Duh dătător de viață (1 Corinteni 15:45), făcându-și domiciliul în inima noastră (Efeseni 3:16-17), fiind format în noi (Gal. 4:19), transformându-ne în chipul Său (2 Cor. 3:18), trăind în noi (Gal. 2:20) și fiind viața și resursa noastră de viață.

Putem savura această locuire interioară a lui Cristos pur și simplu exersându-ne duhul și chemând numele Lui (Fapte 2:21; Rom. 10:10-13).

În cartea Evrei, totuși, vedem nu numai pe Cristos care locuiește în interior, ci și pe Cristos care a șezut în ceruri și care are atât de multe aspecte și funcții în lucrarea Sa cerească.

Cristosul ceresc prezentat în cartea Evrei este minunat!

Când privim la minunatul Isus, suntem infuzați cu credință și putem alerga cursa creștină cu răbdare.

Calea în care Îl savurăm pe Cristosul care locuiește în interior este prin exersarea duhului nostru pentru a-L contacta.

Calea în care Îl savurăm pe Cristosul ceresc este să privim spre El de la toate lucrurile de pe pământ!

Minunatul Isus în înălțarea Sa șade în ceruri, în persoana Fiului lui Dumnezeu (Evr. 1:5) și a fiului Omului (2:6), în persoana lui Dumnezeu (1:8) și a omului (2:6), ca Moștenitor desemnat al tuturor lucrurilor (1:2), Unsul lui Dumnezeu (v. 9), Autorul mântuirii noastre (2:10), Sfințitorul (v. 11), Ajutătorul constant (v. 16), Ajutorul instantaneu (4:16), Apostolul de la Dumnezeu (3:1), Marele Preot (2:17; 4:14; 7:26), slujitorul adevăratului tabernacul (8:2) cu o slujbă mai excelentă (v. 6), garanția și Mijlocitorul unui legământ mai bun (7:22; 8:6; 12:24), Executorul noului testament (9:16-). 17), Înaintemergătorul (6:20), Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre (12:2) și marele Păstor al oilor (13:20).

Ce Cristos ceresc avem! Când privim la minunatul Isus cu o atenție neîmpărțită, suntem infuzați cu El!

Când privim la acest Isus, El ne va administra cerul, viața și puterea.

El ne va infuza cu tot ceea ce este El, transfuzându-ne cu Sine, astfel încât să putem alerga cursa creștină cu răbdare și să trăim viața cerească pe pământ!

În acest fel, El ne va purta pe toată calea vieții și ne va conduce și ne va aduce în glorie ca mulți fii ai lui Dumnezeu (Evrei 2:10). Aleluia!

Fie ca toți să învățăm să privim la minunatul Isus care este întronat în cer și încununat cu glorie și onoare (v. 9).

El este cea mai mare atracție din univers.

Când privim la minunatul Isus, suntem atrași de El, pentru că El este ca un imens magnet care ne atrage pe noi, mulții Săi căutători, către Sine.

Prin faptul că suntem atrași de frumusețea Sa fermecătoare, privim departe de toate lucrurile, altele decât El.

Domnul Isus nu vine și ne spune să renunțăm la toți idolii noștri, hobby-urile noastre și viața sufletească; El ni se dezvăluie ca fiind Cel mai minunat și noi privim spontan de la toate lucrurile la El.

Prin apariția Lui, putem lăsa deoparte toate poverile noastre și orice ne frustrează, astfel încât să putem alerga cursa cu perseverență.

Doar prin privirea ațintită către Isus, Cel mai minunat, putem alerga cursa cu răbdare.

Minunatul Isus este cel mai prețios dintre zece mii de persoane.

Trebuie să fim captivați de frumusețea Sa, astfel încât să-L alegem cu bucurie și să lăsăm deoparte orice ne împiedică să alergăm cursa.

Când avem apariția Domnului și El ne atrage într-un mod proaspăt, putem alerga cursa cu perseverență.

Credința noastră este aprecierea noastră față de Cristos ca reacție la atracția Lui.

Trebuie să privim la Isus cu o atenție neîmpărțită, întorcându-ne de la orice alt obiect (Evrei 12:1-2; Cânt. Cânt. 1:4; Psalmul 27:4).

Fără a avea un obiect atât de fermecător – minunatul Isus întronat în cer și încununat cu glorie și onoare – cum am putea privi către El de la atâtea lucruri care ne distrag atenția pe acest pământ?

Doamne Isuse, vrem să-L privim pe minunatul Isus care este întronat în cer și încununat cu glorie și onoare! Amin, Doamne, privim de la toate lucrurile spre Tine. Ești cea mai mare atracție din univers. Tu ești Dumnezeu și om și Tu ești Unsul, Autorul mântuirii noastre, Sfințitorul și Marele Preot. Tu ești Slujitorul și Garantul și Mijlocitorul noului legământ. Tu ești marele Păstor al oilor și Tu ne împarți cerul și viața cerească. Doamne, Te iubim! Vrem să vedem valoarea Ta fără egal. Vrem să savurăm strălucirea frumuseții Tale. Aratăni-Te. Atrage-ne cu frumusețea Ta fermecătoare. Privim de la toate lucrurile în afară de Tine pentru că Tu ești cel mai fermecător! Amin, Doamne, credem în Tine, căci Te apreciem ca fiind Cea mai minunată persoană! Ne întoarcem și privim spre Isus cu o atenție neîmpărțită! Doamne Isuse, Te iubim! Atrage-ne, vom alerga după Tine!