Recâștigarea Domnului

Cristos ca și Cuvântul viu este în gura noastră și în inima noastră pentru a-L respira

12/06/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Cristos este Cuvântul viu al lui Dumnezeu care, ca respirație care iese din gura lui Dumnezeu, este în inima noastră și în gura noastră pentru a-L inspira și pentru a fi alimentați și întăriți în timp ce chemăm numele Domnului. Aleluia!

În Deut. 30:11-14 Moise vorbește despre poruncă, iar Pavel ia această porție și o interpretează în Rom. 10:6-9, aplicând-o lui Cristos ca și Cuvânt al lui Dumnezeu, arătându-ne cum Cristos a trecut printr-un proces pentru a deveni Cuvântul lui Dumnezeu în gura noastră și în inima noastră.

Dumnezeu a trecut printr-un lung proces pentru ca El să nu devină numai viața noastră, ci chiar suflarea noastră; El s-a suflat în cuvântul Său (toată Scriptura este insuflată – adică suflată – de Dumnezeu, 2 Tim. 3:16) și Îl putem inspira și trăi datorită Lui (Mat. 4:4, omul va trăi prin fiecare cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu).

Când punem Deut. 30:11-14 împreună cu Rom. 10:6-9 avem o imagine completă cu privire la Cristos; aceasta este baza pe care stăm când spunem că Cristos este dezvăluit în toată cartea Deuteronomului.

Moise a fost împovărat să re-vorbească legea, poruncile și rânduielile către noua generație, pentru ca ei să fie perfecționați pentru a intra în țara bună și a o lua în stăpânire.

Aceasta ne arată că re-vorbirea cuvântului lui Dumnezeu este pentru noi să o luăm în considerare, să o respirăm și să fim perfecționați și pregătiți pentru a intra în posesia și savurarea Cristosului atotinclusiv ca realitate a țării bune.

Aleluia, Cristos S-a coborât din ceruri pe pământ pentru a deveni om, iar El a murit pe cruce pentru păcatele noastre, a fost îngropat și a mers în Hades și a fost înviat pentru a deveni un Duh dătător de viață care, ca suflare, poate intra in noi și poate fi chiar suflarea noastră!

Slavă Domnului, atunci când ne exersăm duhul pentru a chema numele Domnului și ne rugăm peste cuvântul Său, noi inspirăm cuvântul lui Dumnezeu care a fost suflat de El, și suntem aprovizionați și putem trăi prin fiecare cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu!

Fie ca să avem o astfel de viziune a întregii Scripturi, realizând că acestea sunt cuvintele lui Dumnezeu care au ieșit din gura lui Dumnezeu, iar noi, care avem un duh uman, ne putem exersa duhul pentru a inspira ceea ce Dumnezeu a suflat în afară!

Fie că este în Vechiul Testament sau în Noul Testament, fie că este un cuvânt pe care îl savurăm sau nu, fie că este o porțiune a cuvântului pe care o înțelegem sau nu, întreaga Biblie este cuvântul lui Dumnezeu, ceea ce are ieșit din gura lui Dumnezeu și, atunci când ne exersăm duhul, Îl putem inspira pe Dumnezeu prin cuvântul Său!

Cristos a fost întrupat, crucificat, îngropat și înviat pentru a deveni Cuvântul viu al lui Dumnezeu în gura noastră și în inima noastră

În Romani 10:6-9 Pavel aplică cuvântul rostit de Moise în Deuteronom 30:11-14 lui Cristos; el indică faptul că porunca – care este cuvântul lui Dumnezeu (v. 11, 14) – este Cristos ca Cuvânt (Ioan 1:1; Apocalipsa 19:13).

Cristos ca Cuvânt al lui Dumnezeu este suflarea lui Dumnezeu care iese din gura lui Dumnezeu (cf. Deut. 8:3; 2 Tim. 3:16), iar El este în inima noastră și în gura noastră.

În Deut. 30:12 „ea” se referă la porunca din v. 11; nu ar trebui să spunem: Cine se va urca la cer pentru noi și o va aduce pentru a ne face să auzim și să o facem? Aceasta se referă la Cristos, iar Pavel a aplicat porunca lui Cristos, pentru că Cristos a coborât din cer pentru a fi întrupat ca și Cuvânt al lui Dumnezeu.

Cristos este Cuvântul lui Dumnezeu (Ioan 1:1) care a fost întrupat pentru a fi om, făcându-și cortul printre noi, plin de har și realitate (v. 14).

Aparent această porțiune din Deuteronom vorbește despre porunca lui Dumnezeu, dar de fapt vorbește despre Cuvântul lui Dumnezeu, care este Cristos.

Cristos este cuvântul unic în întregul univers, iar vorbirea oricărui alt cuvânt este o minciună; El este adevăratul cuvânt. A aduce cuvântul jos înseamnă a-L aduce pe Cristos din ceruri; acest lucru a avut loc prin încarnare și a fost realizat de Însuși Cristos.

În Deut. 30 Moise continuă să spună: Nu este nici peste mare ca să spui: Cine va trece peste mare pentru noi și o va aduce la noi ca să ne facă să auzim și să o facem? Pavel aplică acest cuvânt lui Cristos spunând: Sau, Cine se va coborî în abis? adică să-L scoată pe Cristos din morți (Rom. 10:7).

Aceasta indică moartea și îngroparea lui Cristos; El a murit și a intrat în Hades, unde este locuința morților. El a predicat Evanghelia celor ținuți acolo și le-a declarat victoria lui Dumnezeu asupra morții!

În Apocalipsa 9 vedem că Antihrist iese din abis, iar în Apocalipsa 13 vedem că iese din mare; marea este gura abisului.

În învierea Sa, Cristos a venit din abis – El a ieșit dintre morți.

Slavă Domnului, Cristos a murit pe cruce, S-a dus în abis, în regiunea morții și a puterii satanice a întunericului și El a ieșit în înviere!

Chiar mai mult, Deut. 30:14 spune: Dar cuvântul este foarte aproape de tine, chiar în gura ta și în inima ta, ca să îl poți face; Pavel aplică acest lucru în Rom. 10:8 spunând: „și anume cuvântul credinței pe care îl proclamăm”.

Deci Cristos ca și Cuvântul lui Dumnezeu S-a coborât prin încarnare, a intrat în abis și a ieșit din abis prin învierea Sa, iar acum El este chiar cuvântul care este aproape de noi – El este în gura noastră și în inima noastră!

În învierea Sa, Cristos a devenit Duhul dătător de viață (1 Corinteni 15:45) pentru a fi suflarea din gura noastră și cuvântul din inima noastră.

Când punem împreună Deuteronom 30:11-14 și Romani 10:6-9, avem o imagine completă cu privire la Cristos; în această imagine vedem că Cristos S-a întrupat, că a fost crucificat și îngropat, că S-a dus în abis, că S-a ridicat dintre morți și că în învierea Sa a devenit suflarea, Duhul dătător de viață; aceasta este baza pentru a spune că Cristos este dezvăluit în toată cartea Deuteronomului (Ioan 20:22; 1 Corinteni 15:45b).

Aleluia!

Te lăudăm Doamne căci ai coborât ca și Cuvânt al lui Dumnezeu pentru a fi încarnat, pentru a muri pentru noi, a fi îngropat și a fi scos din abis în înviere pentru a fi Duhul dătător de viață! Aleluia, Cuvântul lui Dumnezeu nu este departe de noi – El, ca Duh dătător de viață, a devenit suflarea noastră în gura noastră și El este cuvântul din inima noastră! Îți mulțumim Doamne că ai devenit atât de disponibil pentru noi; Tu nu ești departe de noi, ci mai degrabă, ești ca aerul, gata să fii inspirat și savurat de către noi. Amin, Doamne, Te inspirăm prin cuvântul Tău prin exersarea duhului nostru chemând numele Tău!

Cristos ca și Cuvânt viu este în gura noastră și în inima noastră pentru a-L inspira chemând numele Său

Cristos a devenit Cuvântul viu, Duhul; El, ca și Cuvânt al lui Dumnezeu, a trecut printr-un lung proces de încarnare, de trăire umană, de crucificare, de moarte, de îngropare și de înviere pentru a deveni cuvântul respirabil al lui Dumnezeu.

Acum El nu este departe de noi, ci mai degrabă, El este în gura noastră și în inima noastră, la fel ca aerul, respirația, care pot fi primite în ființa noastră.

Domnul nu mai este departe sau inaccesibil – El este disponibil ca noi să-L primim și să-L respirăm pentru a fi rezerva noastră de viață, puterea noastră, bogățiile noastre și totul al nostru prin chemarea numelui Său (Rom. 10:12-13).

În Deut. 8:3 se spune că putem trăi prin tot ceea ce se iese prin gura lui Dumnezeu, iar Domnul însuși a citat acest lucru în Mat. 4:4.

Domnul Isus, când a fost ispitit în pustie de diavol, a citat mai ales din cartea Deuteronomului; acest lucru arată că El savura această carte și că Îl respira pe Dumnezeu în timp ce Se ruga peste această carte, deci ceea ce a ieșit din El a fost cuvântul lui Dumnezeu, căci El a trăit prin cuvântul lui Dumnezeu.

Trăim nu numai prin pâine sau mâncare, ci prin fiecare cuvânt care iese prin gura lui Dumnezeu, pentru că toată Scriptura este suflată de Dumnezeu (2 Tim. 3:16).

Așadar, trebuie să primim sabia Duhului, care Duh este Cuvântul lui Dumnezeu, prin intermediul tuturor rugăciunii și cererilor (Efeseni 6:17), rugându-ne de fiecare dată în duh.

Cuvintele pe care Domnul ni le-a spus sunt duh și sunt viață; carnea nu profită nimic, iar îmbunătățirea cărnii n-are nici o valoare, dar cuvintele pe care Dumnezeu ni le vorbește într-un mod viu sunt duh și sunt viață.

După ce Pavel vorbește despre procesul prin care Cristos a trecut – încarnarea (coborârea Lui), moartea, îngroparea și învierea (fiind înviat din abis), el a vorbit despre chemarea numelui Domnului!

Cum putem să-L savurăm pe Dumnezeu, să-L primim pe Dumnezeu și să-L respirăm pe Dumnezeu? Doar prin chemarea numelui Domnului. Cristos ca și Cuvânt viu este în gura noastră și în inima noastră ca noi să-L inspirăm chemând numele Lui.

Când chemăm numele Său și ne exersăm duhul pentru a ne ruga peste cuvântul lui Dumnezeu, primim duh și viață, suntem alimentați și hrăniți, suntem întăriți și îmbogățiți.

Ca și Cuvânt al lui Dumnezeu, Cristosul încarnat, crucificat și înviat – care a devenit Duhul dătător de viață ca respirația răsuflată de Dumnezeu vorbitor – este acum cuvântul legii, inclusiv poruncile, statutele și rânduielile, dat de Moise în Deuteronom.

În cartea Deuteronomului expresii precum lege, porunci, decrete, rânduieli și judecăți sunt sinonime pentru Cristos, iar căutătorii iubitori ai Domnului în Vechiul Testament au primit cuvântul lui Dumnezeu într-un mod viu și au fost infuzați cu Dumnezeu când veneau la cuvânt.

Fie ca noi să fim cei care venim la Domnul și la cuvântul Lui din nou și din nou, cu exersarea duhului nostru, să-L primim pe Cristos ca cuvânt viu, chemând numele Domnului și citind cu rugăciune cuvântul Său!

Îți mulțumim Doamne Isuse că ai devenit Cuvântul lui Dumnezeu, Duhul viu, pentru a fi în gura noastră și în inima noastră! Aleluia, Dumnezeul nostru este aproape – El este disponibil ca noi să-L primim ca rezerva de viață, puterea noastră și tot ceea avem nevoie atunci când chemăm numele Domnului! Amin, Doamne, chemăm numele Tău să fim umpluți cu Tine și să savurăm toate bogățiile Tale! Ne rugăm peste cuvântul Tău pentru a primi duh și viață. Te lăudăm Doamne pentru că ești Cristosul încarnat, crucificat și înviat, care a devenit Duhul dătător de viață pentru a fi suflarea Dumnezeului vorbitor în inima noastră și în gura noastră!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ as the Living Word is in our Mouth and in our Heart for us to Breathe Him in, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Deuteronom – săptămâna 1 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Creștem în viață și suntem transformați pe măsură ce omul nostru vechi moare și omul nou e reînnoit

11/06/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Suntem în procesul de creștere în viață și de a fi transformați prin faptul că omul nostru vechi e dat la moarte și omul nostru nou e reînnoit zi de zi.

Slavă Domnului, omul nostru vechi este consumat, e dat la moarte și este pus de-o parte și omul nostru nou crește, se reînnoiește și se manifestă, la fel cum vechea generație a copiilor lui Israel a murit în pustie în timp ce noua generație a intrat în țara bună!

Vedem două generații în cărțile Exod, Numeri și Deuteronom: vechea generație care a ieșit din Egipt și noua generație care a intrat în țara bună.

Pe de o parte, vechea generație îi simbolizează pe cei mai în vârstă care L-au experimentat atât de mult din Domnul și le transmit experiența și istoria lor celor mai tineri, pentru ca aceștia să meargă mai departe și să intre în țara bună, fiind perfecționați.

Pe de altă parte, vechea generație îl simbolizează pe omul nostru în timp ce noua generație îl simbolizează pe omul nostru nou; omul vechi este mistuit și dat deoparte, în timp ce omul nou este înnoit zi de zi. Slavă Domnului!

Fie ca să citim, să ascultăm și învățăm din istoria copiilor lui Israel, căci istoria lor este un tip reprezentativ al istoriei noastre creștine, iar eșecurile lor sunt un tip reprezentativ al modului în care putem eșua spiritual.

De exemplu, trebuie să fim avertizați cu privire la faptul de a avea o inimă rea de necredință, cu privire la cârtiri și cu privire la stagnarea în țară.

Dumnezeu este dispus să ne ofere pe Cristosul atotinclusiv ca realitate a țării bune și suntem în stare să depășim orice probleme și dificultăți pentru a-L poseda, căci Dumnezeu este cu noi, iar El în noi ne poate face capabili să luăm în stăpânire țara.

Dar dacă analizăm problemele, dificultățile și încercările și considerăm că sunt „uriași” pe care nu îi putem birui și, astfel, avem o inimă de necredință, s-ar putea să nu reușim – la fel cum au făcut copiii lui Israel.

Fie ca noi să rămânem sub auzirea credinței pentru a fi infuzați cu Cristos ca fiind capacitatea noastră de a crede și să-L savurăm și să-L experimentăm zi de zi pe Cristos ca țara noastră bună!

Pentru ca noi să-L posedăm pe Cristos ca țară bună, trebuie să fim atenți la faptul de a cârti; trebuie să ne ferim de murmurările nemulțumite și secrete, mormăitul și plângerile. Cârtirile sunt o problemă serioasă în ochii lui Dumnezeu; ar trebui să facem toate lucrurile fără cârtiri și raționamente.

S-ar putea să nu cârtim în exterior, dar pe dinăuntru poate mormăim și ne plângem, așa cum copiii lui Israel au cârtit în corturile lor. O, Doamne, izbăvește-ne de cârtiri și plângeri!

Pentru a-L poseda pe Cristos ca țară bună, trebuie să ne ferim de a stagna în țară; fie ca să cerem anotimpuri de înviorare din prezența Domnului și păstrăm prospețimea noastră spirituală cu Domnul zi de zi.

Suntem în proces de transformare: omul vechi moare iar omul nou este reînnoit

Este foarte interesant să ne dăm seama că generația mai veche a copiilor lui Israel îl simbolizează pe omul vechi, iar noua generație îl simbolizează pe omul nou.

Noi credincioșii avem două generații: prima generație este omul nostru vechi, iar a doua generație este omul nostru nou.

Iosua și Caleb erau din vechea generație, dar ei aparțineau și noii generații, pentru că aveau un alt duh. Vechea generație s-a stins în timp ce noua generație a intrat în țara bună.

Generația veche a fost botezată trecând prin Marea Roșie, dar noua generație a intrat în țara bună prin botezul lor în Iordan.

Între aceste două botezuri, copiii lui Israel trăiau transformarea; dacă privim la istoria lor, așa cum este consemnată în Biblie, ei se luptau, cârteau și criticau, dar în tot acest timp au fost multe lucruri care i-au transformat.

Au fost multe tratări legate de transformarea copiilor lui Israel, între care vechea generație murise în timp ce noua generație era pregătită să intre în țara bună.

Vechea generație a murit și a fost îngropată în pustie, iar acest lucru este un avertisment pentru noi, dar o nouă generație a ieșit prin transformare, iar când au traversat râul Iordan, aceștia au devenit o armată puternică.

Dacă privim la istoria Israelului, nu vom fi dezamăgiți de noi înșine, ci mai degrabă, ne vom da seama că suntem ca o omidă într-un cocon aflată în proces de transformare.

Trecem prin procesul de transformare, în care omul vechi este mistuit și omul nou este reînnoit. Noi credincioșii în Cristos suntem ca niște omizi, fiind transformați dintr-un cocon urât într-un fluture frumos.

În curând, toate omizile se transformă și coconii dispar pe măsură ce ne dezbrăcăm de omul vechi și ne îmbrăcăm cu omul nou!

Azi Îl savurăm pe Domnul fiind Cel atotinclusiv, dar încă nu L-am posedat ca țară atotinclusivă; pentru ca noi să-L posedăm pe Cristos în felul acesta, omul nostru vechi trebuie să moară iar omul nou trebuie să iasă la iveală.

Cu toții putem depune mărturie că, de când am intrat în viața de biserică din recâștigarea Domnului, în interiorul nostru a avut loc o schimbare metabolică interioară, pentru că omul vechi se mistuie în timp ce omul nou crește. Aceasta este transformarea, creșterea vieții.

Fie ca noi să cooperăm cu Domnul în procesul de transformare, lăsându-L să dea la moarte omul nostru vechi prin tot ceea ce El aranjează în mediul nostru și fie ca să învățăm să ne exersăm duhul asupra cuvântului Domnului zi de zi pentru a fi reînnoiți în omul lăuntric.

Ca noi să creștem în viață înseamnă să „eliminăm vechea generație” și să fim înnoiți în mintea, emoția și voința noastră, fiind astfel transformați.

Doamne Isuse, Te lăudăm că ne-ai adus prin procesul de transformare până când vom fi transformați în aceeași imagine ca Tine! Vrem să cooperăm cu Tine, Doamne, pentru ca omul nostru vechi să fie mistuit și să moară, în timp ce omul nostru nou să fie reînnoit și manifestat din ce în ce mai mult! Amin, Doamne, vrem să te posedăm ca țară atotinclusivă: transformă-ne în imaginea Ta din ce în ce mai mult în fiecare zi! Fie ca omul vechi să fie eliminat și să putem fi reînnoiți în mintea, emoția și voința noastră, până când vom fi transformați complet în chipul Tău!

Să creștem în viață și să fim transformați pentru a-L lua în stăpânire pe deplin pe Cristos ca țara noastră bună

Omul nostru exterior constă din trup ca organ al său, cu sufletul ca viață și persoană; înainte de a fi regenerați, sufletul nostru a fost viața și persoana noastră, iar trupul nostru a fost organul sufletului nostru, în timp ce duhul era mortificat, fără funcție.

Dar slavă Domnului, am fost regenerați și acum avem un om interior – duhul nostru contopit este omul nostru interior, noua noastră persoană!

Trebuie să fim întăriți în omul nostru interior (Efeseni 3:16), să fim reînnoiți în omul nostru interior zi de zi (2 Cor. 4:16), realizând că omul nostru interior este ascuns în inima noastră ca omul ascuns al inimii (1 Pet. 3:4).

În 1 Corinteni, Pavel a avut intenția de a-i ajuta pe sfinți să experimenteze moartea omului vechi și creșterea omului nou (1 Corinteni 3:1, 6-9; 5:7; 10:1-3).

Trebuie să aspirăm să creștem în viață și să fim oameni spirituali; nu trebuie să mai fim oameni carnali sau oameni în carne (cei dominați și conduși de carnea nostru), nici nu trebuie să fim oameni sufletești (cei care trăiesc în suflet), ci oameni spirituali!

Amin, aspirăm să fim cei care sunt dominați, guvernați, conduși, conduși și mișcați de duhul contopit, Duhul divin care trăiește în duhul nostru uman.

Țara bună este văzută în 2 Corinteni și Îl simbolizează pe Cristos Însuși ca întruparea Dumnezeului Triunic procesat dat nouă ca har divin pentru savurarea noastră (vezi 2 Corinteni 1:12; 4:15; 6:1; 8:1, 9; 9:8, 14; 12:9; 13:14).

În 1 Corinteni vedem istoria copiilor lui Israel în principal în exodul lor din Egipt și călătoria lor prin pustie, dar în 2 Corinteni Îl vedem pe Cristos ca țară bună fiind savurarea noastră ca har.

Trebuie să fim cei care cresc în viață pentru a lua în stăpânire pe deplin pe Cristosul atotinclusiv ca realitate a țării promise a lui Dumnezeu! Amin!

Ca noi să creștem în viață înseamnă să „eliminăm vechea generație”, îngăduind omului nostru exterior să fie mistuit și să fim înnoiți în mintea, emoția și voința noastră pentru transformarea noastră.

Economia lui Dumnezeu este ca omul nostru vechi (omul exterior) să fie mistuit și omul nostru nou (omul interior) reînnoit zi de zi (2 Cor. 4:16); aceasta are loc prin transformare.

Transformarea nu este ceva exterior; este un proces metabolic interior, în care Dumnezeu lucrează pentru a răspândi viața și natura Sa divină în toate părțile ființei noastre, în special în sufletul nostru (2 Cor. 3:18; Rom. 12:2).

Pe măsură ce suntem transformați, Cristos și bogățiile Sale sunt aduse întru noi ca fiind noul nostru element, iar elementul nostru vechi și natural este îndepărtat în mod gradat.

În timp ce ne întoarcem inima către Domnul, vălul este luat și avem o față dezvăluită pentru a-L privi și a-L reflecta; în acest fel, suntem transformați de la un grad de glorie la alt grad de glorie, chiar și de la Domnul Duh.

Când Îl vedem pe Domnul în duhul nostru, Îl reflectăm spontan în ceilalți. Când ne prezentăm trupul pentru practicarea vieții Trupului, adică atunci când ne prezentăm ca fiind un sacrificiu viu pentru viața de biserică, suntem transformați prin reînnoirea minții (Rom. 12:2).

Slavă Domnului că, prin mila și harul Său, de când am intrat în recâștigarea Domnului, a avut loc o schimbare metabolică în noi!

Aceasta este experiența de a fi reînnoiți pentru creșterea noastră în viață și transformarea în viață, pentru a fi aduși în savurarea lui Cristos ca țara noastră bună pentru clădirea și împărăția lui Dumnezeu!

Ce îndurarea de la Domnul este ca noi să fim într-un loc în care să-L putem savura pe Domnul împreună cu sfinții pentru ca să fim transformați prin moartea omului vechi și prin reînnoirea omului nou!

Doamne Isuse, ne îndreptăm inima către Tine pentru a Te privi cu fața dezvelită și a fi transformați în aceeași imagine de la Domnul Duh! Amin, Doamne, Îți permitem să Te introduci în noi cu toate bogățiile Tale, pentru ca omul nostru interior să poată fi reînnoit pe măsură ce omul nostru exterior este mistuit și dat la moarte. Dragă Doamne Isuse, ne prezentăm Ție pentru viața Trupului, pentru ca noi să fim transformați prin reînnoirea minții. Păstrează-ne în acest proces metabolic de a fi reînnoiți pentru creșterea noastră în viață și transformarea în viață, pentru a putea fi aduși întru savurarea lui Cristos ca țara noastră bună pentru clădirea și împărăția lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Growing in Life and being Transformed by our Old Man Dying out and our New Man being Renewed, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Deuteronom – săptămâna 1 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să ne ferim să avem o inimă rea de necredință, cârtiri și stagnarea în țară

09/06/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Voința și dorința lui Dumnezeu este ca noi să intrăm în savurarea și posesia Cristosului atotinclusiv ca țară bună, dar pentru ca noi să-L luăm în stăpânire, trebuie să ne ferim să avem o inimă rea de necredință, de cârtiri și de a stagna în țară. Amin!

Săptămâna aceasta începem o nouă înviorare de dimineață, studiul-cristalizare Deuteronom și, în special, săptămâna aceasta ajungem la subiectul, „Semnificația intrinsecă a cărții Deuteronom – o carte despre Cristos”.

În Luca 24:44 Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi că toate lucrurile scrise în legea lui Moise, profeți și psalmi Îl privesc pe El și toate trebuiau împlinite. Acest lucru arată că întregul Vechi Testament este o revelație a lui Cristos și că El este centrul și conținutul.

În Noul Testament, primul verset este Mat. 1:1 care spune: Cartea generației lui Isus Cristos; ultimul verset din Apocalipsa 22:21 menționează numele lui Isus. Primul și ultimul verset al Noului Testament Îl menționează pe Domnul Isus – El este conținutul și subiectul întregului Noul Testament.

Cristos este centrul și conținutul Vechiului Testament și al Noului Testament.

Pe măsură ce ajungem la cartea Deuteronom, trebuie să fim săraci în duh, pentru a putea câștiga ceva nou și proaspăt de la Domnul ca împărăție a cerurilor (Matei 5:3).

Pentru a fi fericit în mod divin trebuie să facem eforturi pentru a fi săraci în duh – goi, pe deplin deschiși Domnului pentru a primi ceva proaspăt din El distribuit în noi.

În plus, trebuie să fim puri în inimă (v. 8) pentru a-L vedea pe Dumnezeu; singurul nostru scop trebuie să fie Cristos Însuși, să-L contactăm, să-L primim și să fim plini cu El.

Există o diferență clară între a auzi despre Dumnezeu și a-L vedea pe Dumnezeu; Iov a auzit despre Dumnezeu prin auzul urechii, dar când ochiul L-a văzut, s-a pocăit în praf și cenușă (Iov 42:5-6).

Fie ca nu doar să auzim despre Dumnezeu și scopul Său, nu doar să înțelegem că dorința lui Dumnezeu este ca noi să Îl câștigăm pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună, ci și să-L cunoaștem pe Dumnezeu, să-L vedem pe Dumnezeu, să-L iubim pe Dumnezeu și să-L câștigăm pe Dumnezeu!

Fie ca să fim ca și copiii cei mici care primesc Împărăția lui Dumnezeu, așa cum a spus Domnul în Luca 18:17; să nu fim plini de concepții vechi, ci să fim ușor impresionați de Domnul și să primim noile Sale gânduri.

Este o îndurare din partea lui Dumnezeu să venim la El în cuvântul Său cu inima neocupată, primind Împărăția lui Dumnezeu ca un lucru nou. Putem să ne rugăm ca toți să primim noile gânduri ale Dumnezeului Triunic cu privire la Cristos ca centralitate și universalitate a economiei lui Dumnezeu.

Iar când venim la cuvântul Domnului, scopul nostru nu este doar să dobândim cunoștințe, ci să venim la El, pentru a avea viață (Ioan 5:39-40).

Ori de câte ori venim la cuvântul lui Dumnezeu, indiferent de cartea, capitolul sau versetul pe care-l citim, trebuie să venim la Domnul, pentru a-L primi ca viață. Amin!

Necesitatea revorbirii cuvântului pentru ca noua generație să fie perfecționată și să intre în țară

Deuteronom este un cuvânt final al legii și dă o concluzie atotcuprinzătoare a Pentateuhului – primele cinci cărți ale Bibliei, toate fiind scrise de către Moise.

După ce a dat legea și rânduielile, Moise a fost împovărat să le vorbească poporului Israel; Deuteronom înseamnă „a doua lege” și semnifică astfel o re-vorbire, o vorbire repetată, a legii divine.

Această carte a fost dată mai ales celei de-a doua generații, care au fost perfecționați de către Dumnezeu pentru a intra în țara bună.

Istoria lui Israel este un tip reprezentativ al istorii bisericii; trebuie să ne amintim că, orice este revelat cu privire la Israel, este o imagine despre noi astăzi, care ne arată unde suntem și ce suntem.

În natură, suntem identici cu copiii lui Israel și atunci când Dumnezeu i-a expus cu privire la un anumit lucru, acel lucru este și în noi.

Este posibil să fim credincioși de mulți ani și poate am fost în viața de biserică multă vreme, citind Biblia și aflându-ne în slujbă, dar nu ar trebui să avem nicio încredere în noi înșine, pentru că avem o natură răzvrătită și o ființă răzvrătită.

Suntem o constituție a răzvrătirii; de aceea, avem nevoie de îndurarea și harul Domnului.

Cu toții trebuie să ne dăm seama că suntem identici în natură cu copiii lui Israel și nu ar trebui să avem încredere în noi înșine; nu ar trebui să avem niciun fel de asigurare că suntem capabili să stăm și să rămânem în viața de biserică prin noi înșine.

Adevărul este că Îl putem savura pe Domnul dimineața, dar câteva ore mai târziu ne vom putea răzvrăti împotriva Sa; nu avem garanția că-I putem rămâne credincioși Domnului, așa că ar trebui să ne întoarcem în permanență către El și să-L inhalăm, primindu-L ca și cuvânt în ființa noastră.

În cartea Numeri vedem la final că, cu excepția lui Iosua și a lui Caleb, cei care erau calificați și gata să pună stăpânire pe țara bună au fost cei mai tineri.

Cea de-a doua generație nu a trecut la fel de multe lucruri ca prima generație, dar ei au primit beneficiul a ceea ce prima generație a experimentat.

Este probabil ca generația veche a vorbit generației tinere despre tot ceea ce au experimentat, au savurat și au suferit, iar această vorbire a făcut parte din creșterea și pregătirea celei de-a doua generații; ceea ce experimentau cei mai în vârstă era eficient în zidirea celor mai tineri.

Deci, Dumnezeu a obținut o a doua generație gata să intre în țara bună, cu mai mult de șase sute de mii de oameni, cu o moștenire bogată și cu un fundament puternic; ei au fost calificați pentru a fi formați într-o armată pentru a lupta pentru împărăția lui Dumnezeu.

Principiul este același cu noi astăzi în recâștigarea Domnului; ceea ce au experimentat cei mai în vârstă este transmis celor mai tineri și va fi foarte eficient în zidirea și pregătirea lor pentru a lupta împreună cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu.

Totuși, cei mai tineri nu ar trebui să creadă că generația mai în vârstă „se va pensiona”, deoarece își împărtășește experiența cu ei; mai degrabă, cei mai tineri sunt aduși în funcție în viața de biserică pentru a servi alături și în coordonare cu cei mai în vârstă pentru ca Domnul să aibă o cale.

Fie ca să fim mântuiți de a fi fixați, așezați sau preocupați și fie ca să fim făcuți tineri, noi, proaspeți și să trăim împreună cu Domnul pentru a fi cei care Îl inhalează în cuvântul Său și sunt folosiți de El pentru a face ceva nou în această epocă!

Doamne Isuse, ne dăm pe noi înșine pentru a fi pregătiți și formați de Tine în armata pe care Tu o dorești ca să lupte pentru Tine și împreună cu Tine să aducă împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Amin, Doamne, pregătește-Ți o nouă generație în viața de biserică, o generație proaspătă, nouă, vie și tânără cu Tine, cei care sunt perfecționați prin cuvântul Tău și prin experiențele generației mai vechi pentru a intra și a lua în stăpânire țara. Salvează-ne de a deveni fixați, stabiliți și ocupați. Ne deschidem către Tine, Doamne, ne golim și vrem să fim proaspeți și noi și să trăim una cu Tine pentru mișcarea Ta pe pământ!

Să ne ferim să avem o inimă rea de necredință, cârtiri și stagnarea în țară

Când Moise avea optzeci de ani, legea a fost dată prin el (Exod. 7:7); patruzeci ani mai târziu, însă, după ce prima generație (cu excepția lui Caleb și Iosua) a murit, el le-a vorbit din nou legea copiilor lui Israel.

De această dată a vorbit-o către a doua generație, generația care era gata să intre în țara bună și să o ia în stăpânire (Deut. 2:14; 8:6-10).

Dacă o să-L posedăm pe Cristos ca pe pământul bun, trebuie să învățăm din istoria Israelului și să ne ferim să avem o inimă rea de necredință, de cârtiri și de stagnarea în țară.

Trebuie să fim ne ferim să avem o inimă rea de necredință (Deut. 1:25-26, 28, 35-39; 9:23; Evrei 3:12, 16-19; 4:2, 6; 11:1; cf. 2 Corinteni 4:13.; Gal. 3:2, 5; Romani 10:17; Fapte 6:5a; Num 13:25-33; 14:4-10; 32:11-12; Ios. 14:6-12).

În Fapte vedem că Ștefan era plin de credință și plin de Duhul Sfânt; chiar și frații care slujeau la mese erau plini de credință! Iosua și Caleb, care L-au urmat pe Iehova, erau plini de credință; ei nu aveau o inimă rea de necredință.

În noi înșine nu putem intra în țara bună, dar Dumnezeu ne-a promis-o și El o va face în noi! Îl putem lua pe Cristos ca absolutismul nostru, ofranda noastră arsă, iar El în noi va fi absolut pentru Dumnezeu.

Fie ca să primim cuvântul lui Dumnezeu, să-l credem și să-L urmăm pe Domnul conform cuvântului Său. Fie ca să nu fie nimeni printre noi care să aibă o inimă rea de necredință să cadă de la Dumnezeul cel viu (Evrei 3:12).

Fie ca să ne menținem inima întoarsă către Domnul și să nu o lăsăm să se abată de la El; când inima noastră este întoarsă către Domnul, vălul este dat de-o parte, și Îl privim cu fața dezvelită!

Pe măsură ce Îl vedem pe Domnul, El infuzează tot ce El este întru noi pentru a fi credința noastră; El Însuși devine credința prin care credem în El. O, fie ca să privim către Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre (Evrei 12:2)!

Singurul mod în care putem avea credință este privind către El; El ne infuzează cu Sine Însuși ca element credincios pentru a crede pentru noi – El devine Autorul credinței noastre, iar pe măsură ce continuăm să ascultăm cuvântul Său, El devine Desăvârșitorul credinței noastre.

Să nu fim ca mulți dintre cei din poporul lui Israel care, pentru că aveau o inimă de necredință, nu au intrat în țara bună, ci au murit în pustie (Evrei 3:16-19).

Fie ca cuvântul pe care îl auzim să ne ajute în timp ce îl amestecăm cu credința noastră (Evrei 4:2); așa cum ne vorbește Domnul, să amestecăm acest cuvânt cu credința! Îndoielile sunt în mintea noastră, dar credința este în duhul nostru; duhul nostru este un duh de credință (2 Corinteni 4:13).

Când venim la cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să ne exersăm duhul pentru a primi Cuvântul lui Dumnezeu prin intermediul a tot felul de rugăciuni. Credința este substanțierea lucrurilor sperate, convingerea lucrurilor care nu se văd (Evrei 11:1); singurul mod în care putem Îl substanția pe Dumnezeu nevăzut și scopul Său este prin exersarea duhului nostru de credință pentru a-L atinge.

Moise a fost un astfel de om; el a perseverat, fiind unul care L-a văzut pe Cel nevăzut (Evrei 11:27).

Atunci când ne exersăm duhul pentru a-L substanția pe Cristos, toate cele cinci simțuri ale noastre sunt implicate în mod spiritual: Îl atingem pe Cristos, Îl vedem pe Cristos, Îl auzim pe Cristos, Îl gustăm pe Cristos și chiar Îl mirosim pe Cristos. Amin!

Pe măsură ce suntem sub ascultarea credinței, primim Duhul și suntem infuzați cu El (Galateni 3:2, 5); credința vine prin auzire și auzirea este prin cuvântul lui Cristos (Rom. 10:17).

Amin, fie ca să nu fim la fel ca prima generație a poporului Israel, care a avut o inimă rea de necredință, când au auzit raportul rău din partea celor zece spioni; fie ca să fim ca Iosua și Caleb, care au avut credință în Dumnezeu și în cuvântul Său, crezând că El le-a promis țara și că o va face, iar uriașii din țară sunt hrana lor!

Amin, toate problemele, dificultățile și încercările prin care trecem sunt pâinea noastră – ele sunt o ocazie ca noi să-L experimentăm și să-L savurăm pe Cristos!

Pentru ca noi să-L luăm în stăpânire pe Cristos ca țară bună, trebuie să ne ferim de cârtiri (murmurări nemulțumite și secrete, plângeri) – vezi 1 Cor. 10:5-6, 10-11; Deut. 1:27; Num. 14:1-4; Psa. 106:25; Fil. 2:14.

Așa cum murmurau copiii lui Israel, așa facem și astăzi; dar fie ca noi să fim cei care fac toate lucrurile fără cârtiri și raționamente, pentru a putea fi fără vină și fără vinovăție, copii ai lui Dumnezeu fără cusur în mijlocul unei generații strâmbe și pervertite, printre care strălucim ca lumini în lume, ținând sus cuvântul vieții!

Cârtirile sunt foarte grave în ochii lui Dumnezeu; copiii lui Israel au cârtit în corturile lor – aveau murmurări secrete, mormăiri și plângeri… ori de câte ori există o plângere la noi, trebuie să ne pocăim înaintea Domnului.

Este posibil să avem dificultăți, încercări, boli, iar alții ne pot maltrata, dar ar trebui să fim atenți referitori la plângeri.

Cârtirea este o expresie a cărnii, care este totalitatea ființei căzute a omului.

Istoria copiilor lui Israel este un exemplu pentru noi, astfel încât să nu cârtim la fel cum și ei au cârtit și astfel au pierit. O, Doamne Isuse, izbăvește-ne de orice cârtire – atât mică, cât și mare, atât de plângeri, cât și răzvrătirea împotriva autorității lui Dumnezeu!

Dacă o să-L posedăm pe Cristos ca țară bună, trebuie să fim atenți să nu stagnăm în țară; cuvântul stagnare implică pierderea prospețimii spirituale și stingerea impresiilor originale, produse de forța obișnuinței sau cu o ședere lungă în același loc – Deut. 4:25; Apocalipsa 3:15-22; Deut. 34:7.

Trebuie să ne ferim să stagnăm în țară; asta înseamnă că suntem în viața de biserică, dar ne-am pierdut prospețimea spirituală, deoarece am rămas în același loc (nu doar fizic, ci și spiritual) mulți ani.

Cum putem fi proaspeți cu Domnul? Trebuie să fim în prezența Sa, pentru a putea avea timpuri de împrospătare.

Fie ca noi să fim mântuiți de a pierde ascuțimea, percepția noastră incisivă despre Cristos. Fie ca să învățăm să ne omogenizăm cu sfinții și să ne păstrăm prospețimea cu Domnul și să rămânem în prezența Lui!

Există un mare pericol să credem că suntem bogați, că nu avem nevoie de nimic și că știm toate lucrurile; aceasta este atitudinea bisericii din Laodicea și Domnul a sfătuit-o să cumpere de la El pe Dumnezeul Triunic procesat.

Fie ca să venim la Domnul și să plătim prețul pentru a-L savura și a-L poseda pe Dumnezeu Tatăl, pe Cristos Fiul și pe Duhul care ne unge, pentru ca noi să vedem cu adevărat economia lui Dumnezeu într-un mod viu și vital!

Cea mai mare parte a celei de-a doua generații nu a fost prezentă pentru a auzi dăruirea celor Zece Porunci, statutele și decretele de la Muntele Sinai; de aceea, Dumnezeu l-a împovărat pe Moise să vorbească, să repete, legea; această re-vorbire a fost o pregătire reînnoită dată noii generații de copii ai lui Israel după îndelungarea lor rătăcire, pentru a-i pregăti să intre în țara bună promisă de Dumnezeu și să o moștenească ca posesia lor (vezi Ex. 3:8; Col. 1:12; 2:6-7).

Doamne Isuse, vrem să-L posedăm pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună! Tu ni L-ai promis pe Cristos ca moștenire, și credem că Tu o vei face în noi! Amin, Doamne, izbăvește-ne de a avea o inimă rea de necredință. Fie ca noi să rămânem sub ascultarea credinței și să privim către Isus, pentru a putea fi infuzați cu Tine ca credința noastră! Doamne, izbăvește-ne de cârtiri și de orice plângeri, nemulțumiri și mormăiri. Fie ca să transformăm toate plângerile noastre în rugăciune și să ne ferim de cârtiri pentru a nu pieri. Dragă Doamne Isuse, izbăvește-ne de a stagna în țară – izbăvește-ne de a ne pierde prospețimea noastră spirituală. Nu vrem să fim căldicei ci să plătim prețul pentru a-L obține din nou și din nou pe Dumnezeul Triunic procesat în experiența noastră!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Beware of having an Evil Heart of Unbelief, Murmurings, and Languishing in the Land, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Deuteronom – săptămâna 1 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să lăsăm cuvântul lui Cristos să locuiască în noi în mod bogat și să experimentăm funcțiile Cuvântului

01/06/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Când permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inima noastră, devenim locul vorbirii lui Dumnezeu și lăsăm cuvântul lui Cristos să locuiască în noi bogat pentru singurul om nou.

De multe ori, diferite părți ale ființei noastre sunt în război – există diferite părți în ființa noastră care se ceartă unele cu altele; în acest moment trebuie să dăm loc păcii lui Cristos care prezidează.

Avem pacea lui Cristos – aceasta a fost instalată în ființa noastră și acum trebuie să lăsăm ca această pace să domnească și să arbitreze în noi, având cuvântul final.

Într-o zi Cristos va fi Judecătorul și va avea ultimul cuvânt, dar până atunci, trebuie să păstrăm unitatea Trupului, unitatea Duhului, permițând păcii lui Cristos să arbitreze în inima noastră.

Pentru aceasta, trebuie să lăsăm deoparte opinia și conceptul nostru și să ascultăm cuvântul Arbitrului care locuiește în noi.

Cristos a intrat în noi atât ca viață, cât și ca pace; El este Arbitrul care locuiește și El vrea să arbitreze în inima noastră și să stăpânească în noi ca pace.

Când vom permite Arbitrului care locuiește să aibă ultimul cuvânt în noi, vom avea mai puține probleme, mai ales probleme personale, pentru că Domnul va arbitra și va înlătura toate disputele din noi.

Pacea lui Cristos instalată în ființa noastră rezolvă toate disputele din ființa noastră, determinându-ne să avem pace cu Dumnezeu și cu omul.

Pentru viața potrivită a Trupului, avem nevoie ca pacea lui Cristos să arbitreze, să ne ajusteze și să decidă toate lucrurile din inima noastră și în relațiile noastre cu celelalte membre ale Trupul lui Cristos.

Cristosul atotinclusiv și vast devine totul pentru noi, iar El ca pace arbitrează în inima noastră; în omul nou nu pot exista distincții culturale – doar Cristos poate fi în singurul om.

Ori de câte ori simțim că există diferite părți care se ceartă în noi, trebuie să acordăm loc păcii lui Cristos, permițând acestei păci să aibă ultimul cuvânt.

Aceasta înseamnă că, indiferent de părerea și concepția noastră, trebuie să le dăm deoparte și să ascultăm cuvântul Arbitrului care locuiește. Când pacea lui Cristos arbitrează în inima noastră, avem pace cu Dumnezeu și cu omul și păstrăm unitatea Trupului lui Cristos.

Pacea lui Cristos este de fapt legătura de unire a păcii, unitatea din Trupul lui Cristos. În această pace viața de biserică în calitate de omul cel nou este păstrată, și pe măsură ce pacea lui Cristos prezidează în inima noastră, reînnoirea omului nou are loc continuu.

Unitatea noastră în bisericile locale este menținută nu prin străduința umană, ci prin pacea lui Cristos care arbitrează în noi. Aceasta înseamnă că trebuie să rămânem pe cruce și să permitem lucrării crucii să ne termine și să ne păstreze în unitate.

Să îngăduim păcii lui Cristos să arbitreze în noi pentru a ne menține în unitate ca să putem avea vorbirea lui Dumnezeu

Este foarte interesant că în Col. 3 că Pavel menționează mai întâi pacea lui Cristos arbitrând în inima noastră, iar apoi el vorbește despre cuvântul lui Cristos care locuiește bogat în noi.

De ce e pacea lui Cristos mai întâi și apoi cuvântul lui Cristos? Dorită faptului că, potrivit principiului din Biblie, vorbirea lui Dumnezeu necesită unitatea.

Când poporul lui Dumnezeu este divizat, cuvântul Lui devine rar; când există o diviziune între poporul lui Dumnezeu, cuvântul Lui devine rar.

Dumnezeu vorbește când există unități între poporul Său și când există împărțire, cuvântul Lui este rar și nu se vorbește de la Dumnezeu.

De exemplu, când copiii lui Israel erau în pustie, Dumnezeu a vorbit în cortul întâlnirii; Cortul Întâlnirii a fost un semn al unității poporului lui Dumnezeu.

Mai târziu, când templul a fost zidit în Ierusalim ca continuarea Cortului Întâlnirii, vorbirea lui Dumnezeu a fost prin preoți, când au intrat în Sfânta Sfintelor.

Astăzi trebuie să lăsăm ca pacea lui Cristos să arbitreze în inima noastră, pentru a putea fi păstrați într-o situație plină de unitate și armonie și să devenim locul vorbirii lui Dumnezeu, oracolul Său (Apocalipsa 2:1, 7).

Când ne aflăm într-o situație cu argumente, dispute, ofensări și jigniri, cuvântul lui Cristos nu poate locui în noi; chiar dacă cuvântul vrea să locuiască, el nu poate.

Deci trebuie să lăsăm ca pacea lui Cristos să arbitreze în noi; acest cuvânt „lăsăm” nu este ceva pasiv, ci agresiv – noi cooperăm cu El, lăsăm ca pacea să arbitreze în mod activ în noi și să ne mențină într-o situație de pace.

Nu stăm doar acolo și așa cumva pacea lui Cristos stăpânește în noi și cuvântul lui Cristos locuiește în noi bogat …

Trebuie să citim Cuvântul, să ne rugăm cu cuvântul, să cântăm cuvântul, să absorbim Cuvântul și să asimilăm Cuvântul viu, cu rhema – cuvântul vorbit instantaneu al lui Cristos – și trebuie să lăsăm ca acest Cuvânt care este viață și duh să aibă o cale în noi, un trecere liberă în noi.

Dumnezeu vrea să-Și facă domiciliul în toată inima noastră prin cuvântul Său; ar trebui să-i permitem păcii lui Cristos să arbitreze în noi, astfel încât să fim păstrați într-o condiție de unitate, și trebuie să lăsăm ca Cuvântul lui Cristos să locuiască în noi bogat.

De fiecare dată când venim la Domnul, înainte ca El să ne vorbească, trebuie să permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inima noastră; chiar înainte de a ne aduce darul pe altar, în timp ce ne amintim că cineva are ceva împotriva noastră, ar trebui să mergem să avem grijă de acest lucru pocăindu-ne și mărturisind mai întâi.

În caz contrar, darul oferit Domnului de către noi va fi pretențios și este posibil să nu fie acceptabil înaintea Sa. Trebuie să lăsăm ca pacea lui Cristos să arbitreze în inima noastră, apoi să lăsăm ca cuvântul lui Cristos să locuiască în noi în mod bogat.

Doamne Isuse, permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inima noastră, pentru a putea fi păstrați într-o situație plină de unitate și armonie și să devenim locul vorbirii lui Dumnezeu, oracolul Său. Amin, Doamne, vrem să tratăm cu orice jignire sau păcat pe care lumina Ta îl expune și lăsăm ca pacea Ta să aibă ultimul cuvânt în noi. Întronăm pacea Ta în inima noastră, pentru a putea fi păstrați în unitate. Salvează-ne de la a fi într-o situație de diviziune sau tulburare; adu-ne în pace și fie ca pacea Ta să arbitreze în noi. Amin, Doamne Isuse, permitem păcii Tale să arbitreze în inima noastră și lăsăm ca cuvântul Tău să locuiască în noi în mod bogat!

Trebuie să lăsăm ca Cuvântul lui Cristos să locuiască în mod bogat în noi și să experimentăm funcțiile Cuvântului

Ce înseamnă să lăsăm cuvântul lui Cristos să locuiască bogat în noi? Înseamnă că permitem cuvântului lui Dumnezeu să aibă un spațiu adecvat pentru a pătrunde și satura toată ființa noastră.

Pentru noi ca credincioși în Cristos este esențial să lăsăm cuvântul lui Cristos să intre în noi, să locuiască în noi, să predomine în noi și să înlocuiască conceptele, opiniile și filozofiile noastre (vezi Psa. 119:130; cf. Apoc. 21:23; 22:5).

Chiar dacă Îl iubim pe Domnul și suntem în viața de biserică, există unele filozofii ale acestei epoci care încă predomină și lucrează în noi; am ales lucrurile din trecutul nostru, din educația noastră și din societatea de azi.

Există unele lucruri în noi, unele ideologii, unele opinii și concepte, iar acestea nu permit cuvântului să intre în noi, să locuiască și să aibă o cale în noi.

Așadar, trebuie să lăsăm cuvântul lui Cristos să locuiască în noi în mod bogat, permițându-i să înlocuiască conceptele, opiniile și filozofiile noastre. Putem chiar trebuie să-i spunem Domnului,

O, Doamne, Te iubesc, vreau să permit cuvântului Tău să locuiască în mine în mod bogat în toată înțelepciunea, așa că sunt dispus să las conceptele mele la o parte. Doamne, fie ca cuvântul Tău să câștige teren în mine. Sunt dispus să-mi uit părerea și să-mi pun deoparte filozofia, pentru ca cuvântul Tău să stăpânească în mine!

Trebuie să permitem cuvântului Domnului să aibă primul loc în noi, astfel încât să putem experimenta funcțiile cuvântului lui Dumnezeu care operează în noi și administrăm altora bogățiile lui Cristos din ființa noastră (Col. 3:16).

Mai întâi trebuie să permitem păcii lui Cristos care arbitrează să ne păstreze în unitate, pentru ca Domnul să ne vorbească, și trebuie să acordăm primul loc cuvântului lui Dumnezeu; dacă facem acest lucru, vom experimenta funcțiile cuvântului lui Dumnezeu.

Unele dintre funcțiile Cuvântului lui Dumnezeu sunt: cuvântul lui Dumnezeu ne luminează, ne hrănește, ne potolește setea, ne întărește, ne spală, ne zidește, ne perfecționează și ne edifică.

În primul rând, Cuvântul lui Dumnezeu ne luminează (Psa. 119:105, 130); Cuvântul Său este o lampă pentru calea noastră și ne dă înțelegere, strălucind asupra noastră și determinându-ne să umblăm în lumina lui Dumnezeu.

Cuvântul lui Dumnezeu ne hrănește; putem trăi datorită cuvântului lui Dumnezeu la fel cum trăim datorită pâinii. Cât de dulci și minunate sunt cuvintele Domnului pentru noi (Mat. 4:4; 1 Tim. 4:6)!

Cuvântul lui Dumnezeu ne udă pentru a ne potoli setea; putem veni la Domnul fără bani pentru a bea și a ne potoli setea în cuvântul Său (Isaia 55:1, 8-11).

Cuvântul lui Dumnezeu ne întărește și, pe măsură ce ascultăm cuvântul lui Dumnezeu, el devine viață pentru noi și aduce vindecare întregii noastre ființe (1 Ioan 2:14; Prov. 4:20-22).

Cuvântul lui Dumnezeu ne spală; suntem pregătiți să fim mireasa lui Cristos fără nicio pată sau riduri prin spălarea apei în cuvântul lui Dumnezeu (Efeseni 5:26).

Dumnezeu prin cuvântul harului Său este capabil să ne zidească și să ne dea o moștenire printre toți cei care au fost sfințiți; Cuvântul lui Dumnezeu este capabil să ne zidească (Fapte 20:32).

Cuvântul lui Dumnezeu ne completează și ne perfecționează; toată Scriptura este suflată de Dumnezeu și este profitabilă pentru învățătură, pentru convingere, pentru îndreptare, pentru instruire în dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie complet, complet echipat pentru orice lucrare bună (2 Tim. 3:15-17). Amin!

Cuvântul lui Dumnezeu ne edifică sfințindu-ne; când lăsăm ca cuvântul lui Cristos să locuiască în noi în mod bogat, suntem sfințiți de Cuvânt, de Domnul care ne vorbește în cuvântul Său (Ioan 17:17).

Ar trebui să petrecem mai mult timp pentru a medita asupra cuvântului lui Dumnezeu – chiar să petrecem mai mult timp în cuvântul lui Dumnezeu decât ascultând știrile sau pe rețelele de social media. Avem timp, dar este posibil să pierdem mult timp.

Zilele sunt rele – trebuie să trăim în aceste zile rele în așa fel încât să răscumpărăm timpul prin a fi în cuvântul lui Dumnezeu. Pe măsură ce permitem Cuvântului lui Dumnezeu să locuiască în noi bogat și să locuiască în noi, putem deveni o ființă umană potrivită, un om al lui Dumnezeu plin de Cristos ca realitate a tuturor atributelor lui Dumnezeu (Col. 3:16-25; Fil. 4:5-8).

Dacă permitem păcii lui Cristos să arbitreze în noi și dacă suntem plini de cuvântul lui Cristos, vom avea omul nou într-un mod practic. Atunci toți sfinții din toate bisericile din recâștigarea Domnului Îl vor trăi pe Cristos în singurul om nou.

Fie ca să ne rugăm neîncetat și să fim fermi și perseverenți în rugăciune, practicând aceste lucruri, ridicând pro-activitatea noastră în căutarea lucrurilor de sus, astfel încât pacea lui Cristos să arbitreze în inima noastră și cuvântul lui Cristos să ne locuiască pentru noul om.

Doamne Isuse, lăsăm cuvântul lui Cristos să locuiască în noi bogat, dându-i loc adecvat în noi pentru a pătrunde și a satura întreaga ființă. Amin, Doamne, vrem să petrecem timp cu Tine în cuvântul Tău, cugetând la cuvântul Tău și rugându-ne Ție cu cuvântul Tău, pentru ca cuvântul Tău să intre în noi, să locuiască în noi, să domine în noi și să ne înlocuiască conceptele, opiniile și filozofiile noastre. Dăm cuvântului Tău primul loc, astfel încât să experimentăm funcțiile cuvântului lui Dumnezeu care operează în noi și să administrăm bogățiile lui Cristos din ființa noastră pentru singurul om nou.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Let the Word of Christ dwell in us Richly and Experience the Functions of the Word, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Cunoașterea și experimentarea Cristosului atotinclusiv și vast – săptămâna 6 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Fiind stăpâniți de pacea lui Cristos pentru a-L trăi pe Cristos ca și constituent al omului nou

31/05/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să-L cunoaștem și să-L experimentăm pe Cristosul atotinclusiv și vast ca și constituent al omului nou. Pentru ca noi să-L trăim pe Cristos ca constituent al noului om, trebuie să fim stăpâniți de pacea lui Cristos și locuite de Cuvântul lui Cristos (Col. 3: 12-17).

În omul nou, există loc doar pentru Cristos, așa că Cristos trebuie să devină constituentul nostru, chiar ființa noastră.

Voia lui Dumnezeu este să-L introducă pe Cristosul Său atotinclusiv și vast întru noi și să-L facă totul pentru noi, astfel încât El să devină preeminent în întreaga noastră ființă, în universul nostru personal și în tot ceea ce este legat de noi.

Pentru ca acest lucru să aibă loc, El Însuși a devenit om, El a trecut printr-un proces și a devenit un Duh dătător de viață, iar prin regenerare El vine în duhul nostru pentru a începe un proces de mântuire zilnică în viață, transformare și conformare cu imaginea Sa.

Cristos locuiește în noi; Cristosul pe care L-am primit în momentul regenerării noastre și care locuiește în noi este viața noastră, iar această viață este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu.

Aleluia, viața noastră este Cristos și viața aceasta este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu!

La fel cum mana ascunsă era în vasul de aur, care era în chivot, care era în Sfânta Sfintelor, care era în tabernacul, tot așa Cristos este în Dumnezeu Tatăl, Tatăl este în Cristosul întrupat și acest Cristos este Duhul care locuiește în duhul nostru pentru a face din duhul nostru Sfântul Sfântelor, locuința lui Dumnezeu și a omului.

Despre aceasta a vorbit Domnul într-un mod misterios în Ioan 14:20, cei patru „în” – El este în Tatăl, Tatăl este în Fiul, Fiul este în noi și noi suntem în Tatăl iar în Fiul. Aleluia!

Dumnezeu ne-a oferit o cale pentru a fi încorporați în Dumnezeul Triunic – Îl putem mânca pe Cristos ca mana ascunsă și să trăim datorită Lui și în acest fel suntem în Dumnezeu și Dumnezeu este în noi, trăim în Dumnezeu și Dumnezeu trăiește în noi, iar persoana Lui este exprimată prin persoana noastră. Aleluia!

Faptul că Cristos este viața noastră indică cu tărie că trebuie să-L luăm ca viață și să trăim prin El, astfel încât să-L trăim în viața noastră de zi cu zi.

Cristos este viața noastră; El trăiește în noi și ar trebui să-L trăim prin faptul că trăim datorită Lui. Așa cum Fiul a trăit datorită Tatălui, tot așa și noi trebuie să-L mâncăm pe Cristos și să trăim datorită Lui.

Amin, Cristos trebuie să fie viața noastră într-un mod practic și într-un mod experimental zi de zi; trebuie să fim mântuiți în viața Sa zi de zi. Aceasta este totul pentru ca noi să-L experimentăm ca elementul unic al omului nou!

Să-L cunoaștem și să-L experimentăm pe Cristos ca element constitutiv al singurului om nou

Cu toții trebuie să-L cunoaștem și să-L experimentăm pe Cristosul atotinclusiv și vast ca unicul element constitutiv al omului nou.

În omul nou există loc numai pentru Cristos, căci în omul nou Cristos este toți și în toți. În omul nou, Cristos este toate membrele și El este în toate membrele – El este toți și în toți în omul nou (Col. 3:10-11).

Cu alte cuvinte, în omul nou Cristos este centralitatea și universalitatea; El este atât centrul, cât și circumferința omului nou, și toate lucrurile și toți cei din omul nou sunt Cristos.

Cristos este constituentul omului nou și El este totul și în toți în omul nou.

Omul nou nu poate fi organizat; pur și simplu prin faptul că ne adunăm și suntem oameni din diferite culturi și medii și facem lucrurile în mod organizat nu înseamnă că suntem omul nou.

Unul om nou nu poate fi „aranjat” sau „construit”; omul nou vine în ființă doar într-un singur fel, și anume atunci când Îl cunoaștem și Îl experimentăm pe Cristos ca unicul constituent.

Când fiecare dintre noi Îl luăm pe Cristos ca viață și totul al nostru, suntem constituiți cu Cristos, Îl avem ca viață în fiecare zi și Îl trăim pe Cristos în orice fel de circumstanțe.

Când se va întâmpla acest lucru, realitatea unui om nou va fi prezentă în mod corporativ, iar omul nou se va arăta în realitate în viața noastră creștină și în viața de biserică.

Pentru ca omul nou să fie real și practic astăzi în viața de biserică, trebuie să-L luăm pe Cristos ca viață și să-L trăim; trebuie să-L luăm ca element al nostru.

Când toți sfinții Îl iau pe Cristos ca viață și totul al lor, când fiecare dintre noi Îl luăm pe Cristos ca viață și Îl trăim pe Cristos în toate situațiile vieții noastre de zi cu zi, vom avea în realitate realitatea omului nou în mod corporativ.

Omul nou apare în realitate și practic în viața de biserică ca agregat al Cristosului nostru viu în viața noastră de zi cu zi, în viața noastră de căsnicie, în viața de familie și în viața noastră de muncă.

În mod practic, așa cum se vede în Col. 3: 12-15 și vv. 16-17, pentru ca noi să-L trăim pe Cristos ca și constituent al omului nou, trebuie să fim conduși de pacea lui Cristos și să fim locuiți pe dinăuntru de cuvântul lui Cristos.

Atunci când îi permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inima noastră, noi păstrăm în practic unitatea omului nou; când lăsăm ca cuvântul lui Cristos să locuiască în noi în mod bogat, elementul lui Cristos constituie ființa noastră și devenim omul nou în realitate.

Fie ca să ne rugăm unii pentru alții, pentru toți sfinții și pentru toate bisericile locale, ca să fim aduși într-un grad mult mai mare de savurare și experimentare a acestui Cristos atotinclusiv și vast pentru ca El să devină constituentul nostru unic pentru realitatea omului nou!

Amin, Doamne Isuse, ne dăm Ție pentru a absorbi toate bogățiile Tale și pentru a fi constituit cu Tine ca unic element constitutiv al omului nou! Doamne, fie ca Tu să devii atât de real și subiectiv pentru noi încât Tu ești viața noastră. Te luăm ca viață și vrem să fim constituiți cu Tine până când Cristos va deveni constituentul nostru unic pentru singurul om nou! Amin, Doamne Isuse, fie ca Tu să ne devii totul și în toate! Te luăm ca centralitate și universalitate. Te luăm ca viață și persoană pentru singurul om nou, pentru ca Tu să obții omul nou în realitate și în practică!

Fiind stăpâniți de pacea lui Cristos pentru a-L trăi pe Cristos ca și constituent al omului nou

Pentru a-L trăi pe Cristos ca element al omului nou, trebuie să fim stăpâniți de pacea lui Cristos (Col. 3:12-15) și trebuie să fim locuiți pe dinăuntru de cuvântul lui Cristos (vv. 16-17).

Pe de o parte, pacea lui Cristos trebuie să stăpânească și să arbitreze în inima noastră, iar pe de altă parte, trebuie să lăsăm ca cuvântul lui Cristos să locuiască în noi în mod bogat.

Cum poate Cristos să devină elementul constitutiv unic al omului nou? Mai întâi pacea lui Cristos trebuie să stăpânească în noi și să arbitreze în inima noastră, iar apoi cuvântul lui Cristos trebuie să locuiască sau să ne locuiască individual și în mod corporativ.

Trebuie să permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inimile noastre.

Termenul grecesc pentru „arbitru” poate fi, de asemenea, interpretat ca fiind a prezida sau a fi întronat ca un conducător și ca fiind Cel care decide. Aceasta înseamnă că pacea lui Cristos care arbitrează în noi dizolvă plângerea noastră împotriva oricui (Col. 3:13).

Cristos a făcut pace pentru noi pe cruce creând în El un singur un om nou din două popoare, iar El Însuși a devenit pacea noastră; acum trebuie să lăsăm ca pacea Sa să arbitreze în inimile noastre.

Mai ales atunci când vedem unele probleme în viața de biserică și avem plângeri, opinii, zvonuri, discuții, jigniri, nefericire și lucruri care ne întorc unii împotriva altora – trebuie să lăsăm ca pacea lui Cristos să arbitreze în noi și să fim stăpâniți de pacea lui Cristos.

Avem nevoie ca pacea lui Cristos – pacea Cristosului atotinclusiv și vast să arbitreze în noi.

Adesea suntem conștienți de trei partide din noi – un partid pozitiv, un partid negativ și un partid neutru, așa că este nevoie de arbitrajul interior pentru a soluționa disputa în noi.

Prea multe ofense și certuri ar fi trebuit să fie rezolvate cu ani în urmă și chiar cu zeci de ani în urmă, dar încă avem fantoma acestor argumente, iar umbra acestor jigniri este una lungă, deoarece nu permitem păcii lui Cristos să arbitreze în noi.

Am putea să ne amintim în continuare ce ne-a spus cineva cu ani în urmă și ne putem aminti cum am fost tratat în mod incorect și cum ne-a ofensat cineva cu ani și ani în urmă. O, Doamne Isuse!

S-ar putea ca noi să fi fost tratați în mod greșit și alții ar fi spus unele lucruri care ne-a u jignit, dar atunci când lăsăm ca pacea lui Cristos să arbitreze în noi și suntem astfel conduși de pacea lui Cristos, această pace ne va determina să uităm aceste jigniri și ofense, să-i iertăm pe alții și dăm drumul la anumite lucruri.

Când suntem stăpâniți de pacea lui Cristos, îi vom ierta pe ceilalți, vom da drumul la jigniri și vom căuta păstrarea unității.

Ori de câte ori simțim că există diferite părți care se ceartă în noi, trebuie să dăm loc păcii a lui Cristos care arbitrează și să permitem ca această pace să domnească în noi și să aibă ultimul cuvânt.

Pacea lui Cristos care stăpânește în inimile noastre este unitatea omului nou. Trebuie să lăsăm deoparte opinia, conceptul nostru și să ascultăm cuvântul Arbitrului care locuiește în noi, pentru a putea fi stăpâniți de pacea lui Cristos pentru un om nou.

Dacă facem acest lucru, viața de biserică va avea mult mai puține probleme. Dacă permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inimile noastre, această pace va rezolva toate disputele dinăuntrul nostru și dintre noi; atunci vom avea pace cu Dumnezeu pe verticală și cu sfinții pe orizontală.

Prin arbitrajul păcii lui Cristos se rezolvă problemele noastre și dispare fricțiunea dintre sfinți.

Când suntem stăpâniți de pacea lui Cristos, viața de biserică este păstrată într-o atmosferă dulce, iar omul nou este păstrat într-un mod practic. Fie ca astăzi să avem acest fel de viață de biserică!

Arbitrarea păcii lui Cristos este de fapt Cristos lucrând în noi pentru a-și exercite stăpânirea asupra noastră, pentru a spune ultimul cuvânt, și pentru a lua decizia finală (vezi Isaia 9:6-7).

Nu ar trebui să ne rugăm ca Domnul să stăpânească asupra altora, ci, ca răspuns la mijlocirea cerească, ar trebui să permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inima noastră, lăsând ca Domnul să aibă ultimul cuvânt în noi.

Dacă rămânem sub stăpânirea păcii întronate a lui Cristos, nu îi vom jigni pe ceilalți și nici nu-i vom vătăma, ci, mai degrabă, prin harul Domnului și cu pacea Lui, vom administra viață altora.

Această pace ar trebui să-i lege pe toți credincioșii și să devină legătura lor de unire; această pace este unitatea omului nou.

Doamne Isuse, îi permitem păcii Tale să arbitreze în inima noastră și să rezolve toate disputele dintre noi, astfel încât să avem pace cu Dumnezeu pe verticală și cu sfinții pe orizontală. Amin, Doamne, vrem să fim stăpâniți de pacea lui Cristos, astfel încât toate problemele noastre să fie rezolvate și toate fricțiunile dintre sfinți să dispară. Fie ca toți sfinții să permită păcii lui Cristos să domnească în omul nou și să păstrăm cu toții unitatea Duhului, permițând păcii lui Cristos să arbitreze în inima noastră pentru un om nou!