O Revelație a lui Cristos

Cristos în înălțare este pe tron pentru a fi Domnul tuturor și pentru a-i stăpâni pe toți

22/12/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Cristosul revelat în cartea Fapte este în înălțare; înălțarea Domnului L-a adus în stadiul unui om înviat care trăiește în ceruri ca și centru al administrației lui Dumnezeu – El este Cristosul și Domnul tuturor pentru a-i stăpâni pe toți, fiind întronat și având toată gloria! Aleluia!

Pe de o parte, în Fapte, îl vedem pe Cristosul înviat fiind propagat prin discipoli, care sunt continuarea lui Cristos pentru a răspândi împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Învierea lui Cristos este esențială, deoarece indică încarnarea Sa, trăirea Sa umană și moartea Sa și, de asemenea, indică înainte înălțarea, slujba și administrarea Sa în ceruri, inclusiv revenirea Sa.

Învierea lui Cristos nu este doar un eveniment major în istoria universului, ci, mai mult decât atât, are de-a face cu noi! Nu avem doar un Cristos încarnat și crucificat, ci, mai mult decât atât, un Cristos înviat.

Fără înviere, încarnarea lui Cristos ar fi zadarnică, iar crucificarea Lui nu ar însemna nimic. Dar Dumnezeu L-a înviat pe Cristos din morți și a aprobat tot ce a făcut El!

Cristos a venit ca Dumnezeu întrupat în carne pentru a-L exprima pe Dumnezeu, a îndeplini răscumpărarea lui Dumnezeu și a satisface pe deplin cerințele dreptății, sfințeniei și gloriei lui Dumnezeu.

Omul L-a văzut pe Cristos și a fost uimit, Satan L-a văzut pe Cristos și a tremurat, iar Dumnezeu L-a văzut pe Cristos și a fost satisfăcut. Dar abia în învierea Lui toată lumea a putut realiza că Dumnezeu L-a aprobat pe Cristos și toată lucrarea Sa.

Când Dumnezeu L-a înviat pe Cristos din morți, pe de o parte, El L-a aprobat pe Cristos cu toată lucrarea Sa, iar pe de altă parte, Dumnezeu L-a înviat pe omul-Dumnezeu Cristos cu umanitatea.

Acum există un Om în glorie, chiar un Om așezat la dreapta lui Dumnezeu, înălțat în ceruri! Cel înălțat și întronat în ceruri este Isus Cristos, omul-Dumnezeu. Fără învierea Lui, înălțarea Lui nu are atât de multă semnificație; dar pentru că Cristos a înviat, învierea Lui este eficientă și plină de semnificație. Slavă Domnului pentru învierea Lui!

Nu e de mirare că, din moment ce învierea lui Cristos este atât de importantă, discipolii au predicat evanghelia mărturisind despre Cristosul înviat. Ei chiar au vorbit despre Cristos și învierea Lui ca fiind evanghelia.

Slavă Domnului că noi, credincioșii în Cristos, avem un Mântuitor viu care a murit și a înviat, iar acum El este în noi! Astăzi devenim mărturia Cristosului înviat pentru a-L exprima în mod corporativ!

Să vedem o viziune a lui Cristos în înălțare: El este pe tron și execută administrația lui Dumnezeu

Cristosul pe care l-au predicat primii discipoli nu a fost doar un Cristos înviat, ci și un Cristos înălțat la cer, Cristos în înălțare (vezi Fapte 1:9-11; 2:32-36; 5:31). Cristosul revelat în cartea Fapte este în înălțare. După învierea Sa, Cristos S-a înălțat la cer.

Deși avem o oarecare apreciere pentru învierea Domnului, căci ne putem identifica oarecum cu ea în experiența noastră, este posibil să nu știm prea multe despre înălțarea Lui și este posibil să nu avem o apreciere pentru înălțarea Sa.

Am putea crede că Cristos S-a înălțat, sus în al treilea cer, și acest lucru este minunat, dar nu are prea multă legătură cu noi, cu situația noastră etc. Dacă gândim așa, suntem prea înguști în vederea noastră, lipsiți de creșterea noastră în viață.

În experiența vieții, trebuie să atingem a patra etapă pentru a intra în înălțarea lui Cristos, unde putem domni împreună cu El și cunoaște Trupul lui Cristos. Cu toții trebuie să creștem în viață și să continuăm să creștem până când vom aprecia nu doar încarnarea, moartea și învierea Lui, ci și mai mult, înălțarea Lui.

Suntem una cu Cristos în înălțarea Sa. În timp ce învierea este ceva ce ține de viață, înălțarea lui Cristos este ceva ce ține de poziție, iar poziția este ceva ce ține de autoritate.

Acest lucru ne amintește de Iacov și Iosif, care erau considerați o singură persoană corporativă cu două laturi; Iacov reprezintă latura vieții, iar Iosif reprezintă calitatea de împărat.

Iacov era pe deplin matur, ajungând la bogățiile și maturizarea vieții. Cu toate acestea, el trebuie să fie cuplat cu Iosif, reprezentând calitatea de împărat, aspectul domnitor. Iosif a fost cel care s-a înălțat la regalitate, domnind și conducând.

Pe de o parte, trebuie să creștem în viață și să ajungem la maturitatea vieții. Pe de altă parte, trebuie să ne dăm seama că există ceva ce ține de poziție în înălțare.

Domnul Isus este în înălțare și El are autoritate. Înălțarea Domnului a fost inițierea Sa în trăirea și slujba Sa în ceruri; această inițiere L-a adus într-un nou domeniu, adică în ceruri, unde acum Își are trăirea și slujește acolo.

Pe de o parte, Cristos este Duhul dătător de viață din duhul nostru; pe de altă parte, El este în ceruri. El nu este doar în cerurile fizice, ci și în cele cerești, în ceruri ca un domeniu ceresc. În acest domeniu, El este foarte ocupat, căci Își îndeplinește slujba cerească.

El nu doar a venit, a îndeplinit răscumpărarea și apoi s-a întors de unde a început. Nu, după ce a trecut prin acest proces, S-a înălțat ca om. A adus umanitatea în divinitate și l-a adus pe om în Dumnezeu; acum există un om în glorie! Există un Om în ceruri care este făcut Domn peste toate!

El va fi Judecătorul celor vii și al celor morți – nu ca Dumnezeu, ci ca om! Și El va fi Cel care îndeplinește administrația universală a lui Dumnezeu!

Mai ales astăzi, când trăim în această lume haotică, cu războaiele care au loc în Ucraina și în Israel și cu haosul din atâtea țări cu aceste guverne pământești, știm că toate aceste lucruri sunt pregătite ca o scenă pentru pregătirea revenirii Domnului nostru!

În mijlocul tuturor lucrurilor, ce ar trebui să facem? Trebuie să ne rugăm nu doar ca Domnul să Se îndure de noi, să ne păzească și să ne mențină pe calea credinței, ci, mai mult decât atât, trebuie să ne cunoaștem poziția!

Slujim doar un Mântuitor viu, Cineva care este în înălțare și suntem așezați cu El în locurile cerești în înălțare (Efeseni 2:6). Cel înălțat care șade pe tron nu este un om individual, ci un om-Dumnezeu corporativ; El este Capul și noi suntem Trupul Său!

Și El guvernează peste toate treburile pământului astăzi. Nu cei de pe Downing Street 10 sau cei de la Casa Albă conduc, ci Cel din ceruri! Fie ca Domnul să ne deschidă ochii pentru a vedea poziția pe care Dumnezeu ne-a dat-o astăzi ca biserică.

Nu suntem aici pe pământ doar luptând, încercând să citim Biblia, să mergem la întâlniri, să predicăm Evanghelia și să încercăm să mântuim niște oameni. Nu, suntem mult mai mult decât atât. Suntem una cu Cristos în locurile cerești!

El este slujitorul ceresc, mediatorul noului legământ al lui Dumnezeu, Marele Preot ceresc și Slujitorul tabernacolului ceresc. El ne distribuie viață și har pentru a trăi o viață cerească pe pământ.

Nu avem doar o viață înviată, ci și mai mult, o viață înălțată, căci suntem una cu Domnul în înălțarea Sa! Trebuie să-L cunoaștem pe Cristos în înălțarea Sa, să-L apreciem, să-L iubim și să-L experimentăm.

Putem privi spre Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre, care stă la dreapta lui Dumnezeu în glorie! Slavă Domnului! El deține acum toată autoritatea în cer și pe pământ și ne transmite această autoritate nouă, ca biserică, Trupul Său!

Așadar, atunci când noi, ca biserică, ne rugăm, nu este un lucru mic; multe lucruri se întâmplă atunci când ne rugăm într-un singur acord, știind că suntem așezați împreună cu Cristos în înălțare în locurile cerești.

Doamne Isuse, dă-ne să vedem o viziune proaspătă a lui Cristos în înălțare! Aleluia, Cristos nu este doar în înviere, ci și în înălțare! Slavă Domnului, Cristos a fost inițiat în trăirea și slujba Sa în ceruri, iar noi suntem uniți cu El ca un singur duh! Amin, Doamne, fie ca să vedem că astăzi Te afli într-un domeniu nou, în locurile cerești, unde acum ai o trăire și slujești acolo. Te lăudăm, Doamne Isuse, Capul nostru înălțat! Tu ești Marele nostru Preot ceresc care mijlocește pentru noi. Tu ești Împăratul împăraților și Domnul domnilor. Tu ești Conducătorul peste toți împărații pământului. Tu ești Slujitorul ceresc și Mijlocitorul noului legământ al lui Dumnezeu! Slavă Domnului, Isus Cristos este Marele Preot ceresc! Ne deschidem distribuirii vieții și harului Tău ca să putem trăi o viață cerească pe pământ. Îți mulțumim, Doamne, suntem uniți cu Tine, chiar așezați cu Cristos în locurile cerești, în înălțare, căci noi suntem Trupul Capului înălțat! Aleluia pentru Cristosul înălțat!

În înălțarea Sa, Cristos duce la îndeplinire administrația lui Dumnezeu, este întronat și este Domnul tuturor pentru a-i stăpâni pe toți

Înălțarea Domnului L-a adus într-o nouă etapă – etapa unui om înviat care trăiește în ceruri ca și centru al administrației lui Dumnezeu (Apocalipsa 5:6). Ce minunat! Cel Înviat stă acum în ceruri pentru a executa administrația lui Dumnezeu (Evrei 12:2).

Printre numeroasele statute ale lui Cristos în înălțarea Sa, două dintre cele mai importante sunt Conducătorul împăraților pământului și Domnul tuturor pentru a-i poseda pe toți.

De-a lungul istoriei, împărățiile se ridică și cad, marii lideri au autoritate și apoi pleacă, dar Domnul este Cel care conduce. Există un Conducător peste împărații pământului care operează și administrează – este Cristosul înălțat. El domnește peste tot mediul nostru pentru a îndeplini administrația lui Dumnezeu.

El este Capul peste toate lucrurile bisericii. El este Capul peste toate lucrurile, peste toți oamenii, peste toate persoanele și peste toate situațiile și El este către biserică. Slavă Domnului! Cristos conduce toate situațiile și toate lucrurile către biserică.

Fie ca noi să nu ne descurajăm niciodată de situația noastră sau de situația din viața de biserică și fie ca noi să nu ne înspăimântăm niciodată în această situație haotică de astăzi. Mai degrabă, fie ca noi să ne exersăm duhul pentru a fi una cu Cristos în locurile cerești, căci El este acolo stăpânind și domnind!

Fie ca Domnul să Se îndure de noi pentru a ne ajuta să continuăm să creștem în viața Lui și să intrăm în etapa de a domni și a conduce împreună cu Cristos în înălțarea Sa, rugându-ne într-un mod ceresc și eliberând rugăciunile în înălțare pentru a lega și a dezlega.

Cristosul înviat S-a înălțat la ceruri pentru a fi înălțat în rang de Dumnezeu și pentru a primi împărăția, stăpânirea și conducerea peste toate lucrurile (Filipeni 2:9-11; Efeseni 1:22). Slavă Domnului! Cristosul înălțat a obținut și tronul, gloria și toată autoritatea în univers (vezi Apocalipsa 5:6; Evrei 1:3; 2:9; Matei 28:18).

Gloria se referă la splendoarea legată de persoana Sa. Capul Său a fost odată încoronat cu spini; acum este încoronat cu glorie și onoare. Există un Om în glorie care este încoronat cu glorie, stând pe tron mai presus de toate! Fie ca noi să ne îndreptăm privirea spre El, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre, care stă la dreapta lui Dumnezeu!

Fapte 2:36 ne spune că Cristosul cel înălțat este Domnul tuturor pentru a-i poseda pe toți. El este proprietarul, posesorul tuturor lucrurilor; Isus este Domnul, posesorul tuturor lucrurilor!

Domnia lui Cristos este unul dintre cele mai importante aspecte ale ceea ce El a obținut în înălțarea Sa (10:36). Întrucât domnia lui Cristos a fost pe deplin stabilită prin înălțarea Sa, noi, ca membre ale Trupului lui Cristos, trebuie să conștientizăm acest fapt ceresc (Efeseni 1:20-21).

Pământul este al Domnului și plinătatea lui. Împărații lumești își pot extinde imperiul pentru a poseda mai mult pământ, mai multe bogății și mai multe posesiuni, dar Cristos este Domnul peste toate lucrurile. Isus este Împăratul, El este Domnul a toate, posesorul tuturor țărilor și pământurilor de pe pământ!

America este a Domnului! Marea Britanie este a Domnului! Rusia este a Domnului! Iranul este al Domnului! Toate țările din Africa sunt ale Domnului! China este a Domnului! Și pentru că suntem uniți cu El ca și Capul nostru înălțat, una cu El în înălțare, suntem una cu Domnul a toate și Posesorul pământului!

Aceasta înseamnă că, așa cum Dumnezeu l-a făcut pe Pavel proprietarul celor care erau cu el pe corabie în drum spre Roma, tot așa și noi astăzi suntem proprietarii celor din jurul nostru, căci suntem una cu Cristos în locurile cerești!

Trebuie să trăim o viață în înălțare, una cu Cristos, exprimându-L și împărțindu-L pe Cristos altora. Aleluia! Cristosul cel înălțat este unsul lui Dumnezeu pentru a îndeplini misiunea lui Dumnezeu de a duce la îndeplinire răspândirea Evangheliei și zidirea bisericii (Fapte 1:8). Pe El Îl predicăm, Îl slujim și Îl predicăm.

El a fost desemnat de Dumnezeu ca Om în oficiul Său de Cristos pentru a îndeplini misiunea lui Dumnezeu și a fost întronat ca Domn al tuturor în înălțarea Sa pentru a stăpâni toate lucrurile!

Când predicăm evanghelia una cu El, alții sunt străpunși în inimile lor și se pocăiesc pentru a primi darul iertării și al Duhului Sfânt (Fapte 2:37-41).

Doamne Isuse, Te lăudăm ca fiind Cristosul înălțat, care a fost înălțat în rang de Dumnezeu și i s-a dat împărăția, domnia și conducerea peste toate lucrurile! Aleluia, Cristosul înălțat este pe tron în glorie și El are toată autoritatea în univers! Amin, Doamne, Te lăudăm și Îți dăm toată gloria, căci Tu ești Domnul domnilor și Împăratul împăraților! Aleluia, Cristos în înălțarea Sa este Cap peste toate lucrurile către biserică, iar noi suntem Trupul Său, fiind uniți cu El pentru a ne împărtăși din tot ceea ce este și a făcut El. Amin, Doamne, vrem să trăim într-un singur duh cu Tine, ca să putem fi în înălțarea Ta și să domnim și să guvernăm cu Tine peste toate lucrurile! Vrem să creștem în viață spre maturitate, ca să putem domni împreună cu Cristos astăzi! Aleluia, Cristosul Cel înălțat este Domnul tuturor pentru a-i poseda pe toți! Amin, Doamne, fie ca să realizăm acest fapt ceresc și fie ca să rămânem sub transmiterea divină a tot ceea ce ești Tu către biserică! Slavă Domnului, Cristosul Cel înălțat este unsul lui Dumnezeu pentru a îndeplini misiunea lui Dumnezeu de a duce la îndeplinire răspândirea Evangheliei și zidirea bisericii!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Seeing that Christ in Ascension is on the Throne to be Lord of All to Possess All, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 4 cu tema: Cristosul înviat, înălțat și atotinclusiv (ziua 2), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ne mutăm din noi înșine întru Dumnezeul Triunic prin sfințire: unitate autentică

17/12/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Atunci când noi, credincioșii în Cristos, ne mutăm din noi înșine întru Dumnezeul Triunic, suntem una și suntem chiar perfecționați într-unul singur, pentru a fi într-un singur acord; ne mutăm întru Dumnezeul Triunic fiind sfințiți prin cuvânt (care este adevăr) și prin Duh (care este Duhul adevărului). Amin!

În noi, în noi înșine, nu există nicio cale de a fi una. Putem fi una temporar și momentan, dar nu există nicio cale de a avea unitate autentică decât dacă suntem în Dumnezeu și Dumnezeu este în noi, căci numai Dumnezeu este unul.

În viața de biserică trebuie să învățăm să ne exersăm duhul pentru a fi un singur duh cu Domnul și, de asemenea, trebuie să învățăm să tratăm orice factori de diviziune prin adevărul sfințitor din cuvântul lui Dumnezeu.

Pe de-o parte, vrem să rămânem în duhul nostru, fiind uniți intim cu Domnul și rămânând în unirea organică cu El. Pe de altă parte, Îi permitem Domnului să strălucească asupra noastră și să expună orice factor de diviziune din noi și dintre noi și Îl lăsăm să ne curețe și să ne purifice.

Există cel puțin patru factori principali de diviziune, toți fiind în noi.

În primul rând, există caracterul lumesc; poate că nu iubim întreaga lume, dar poate exista un anumit aspect al lumii pe care îl iubim, de care suntem atrași și cu care ne place să petrecem timp. Trebuie să ne dăm seama că, atâta timp cât iubim caracterul lumesc într-un anumit aspect, acel aspect al lumii devine o cauză de diviziune.

Al doilea factor de diviziune este ambiția; ambiția este în noi toți, suntem instruiți să fim ambițioși și chiar și în viața de biserică și în lucrarea Domnului, avem ambiție.

Există ambiția pozitivă de a trăi înaintea Domnului și de a-I fi plăcut; o astfel de ambiție este lăudabilă și ar trebui cultivată. Cu toate acestea, există ambiția pentru o poziție sau dorința de a fi cineva, de a avea o oarecare autoritate și de a fi văzut și apreciat de ceilalți; acesta este un lucru care trebuie expus de Domnul și tratat de El.

Modul în care ambiția este tratată și înlăturată este prin venirea noastră la Domnul prin cuvântul Său, pentru a-I permite să se infuzeze în noi, astfel încât adevărul sfințitor împărțit în ființa noastră să ne ucidă ambiția.

Al treilea factor de diviziune este înălțarea de sine; s-ar putea să avem o părere mai înaltă despre noi înșine decât ar trebui să avem și s-ar putea să vrem să ne înălțăm deasupra altora. Fie ca noi să fim dispuși să fim nimeni, doar credincioși în Cristos care Îl iubesc pe Domnul și care Îi dau lui Cristos preeminența.

În cele din urmă, al patrulea factor de diviziune îl reprezintă opiniile și concepțiile; acestea pot să nu fie atât de evidente și pot fi destul de pozitive, dar toate opiniile și concepțiile noastre ar trebui abandonate și ar trebui să ne ținem doar de scopul Domnului! Amin!

Ne mutăm din noi înșine întru Dumnezeul Triunic prin sfințire prin Cuvânt și Duhul adevărului

Unitatea despre care vorbește Domnul în Ioan 17, unitatea autentică pentru care S-a rugat, este unitatea în Dumnezeul Triunic care devine unitatea noastră. Pentru a fi una, trebuie să ne mutăm din noi înșine întru Dumnezeul Triunic.

Numai atunci când suntem cu Domnul în Tatăl și în glorie, suntem una; când suntem în noi înșine, nu putem fi una cu ceilalți. Pentru a fi una cu ceilalți, trebuie să ne mutăm din sine și să intrăm în Dumnezeu Tatăl prin sfințire.

Când ieșim din noi înșine și intrăm întru Dumnezeul Triunic, suntem una și suntem chiar perfecționați în unitate, pentru a fi într-un singur acord (Ioan 17:11, 17, 21-23; Efeseni 4:1-6). Amin!

A fi sfințit înseamnă a ne muta din noi înșine și a intra întru Dumnezeul Triunic și a-I permite lui Cristos să trăiască în noi; în acest fel suntem perfecționați în unul singur (Ioan 17:21-23).

Iată cheia unității noastre; dacă vrem să fim perfecționați în unul singur, trebuie mai întâi să ne mutăm din noi înșine întru Dumnezeul Triunic. Acesta este primul pas. Apoi, trebuie să-I permitem lui Cristos să trăiască în noi.

Zi de zi, chiar toată ziua, în toate lucrurile legate de viața noastră omenească, atât mari, cât și mici, trebuie să-I permitem lui Cristos să aibă acces la întreaga noastră ființă interioară, astfel încât să putem fi una. Aceasta înseamnă să fim sfințiți.

Această sfințire are loc prin Cuvânt, care este adevărul, și prin Duh, care este Duhul adevărului. Trebuie să venim zilnic la Domnul în cuvântul Său, care este adevăr. Pe măsură ce venim la Cuvântul lui Dumnezeu în fiecare dimineață, în exterior atingem Cuvântul, dar în interior Duhul ne atinge.

Prin Cuvânt și prin Duh, ambele fiind realitatea, suntem sfințiți. Ai atins Cuvântul lui Dumnezeu astăzi? I-ai permis Duhului să te atingă? De multe ori, venim la Cuvântul lui Dumnezeu pentru a ne hrăni cu Domnul și obținem hrană în Cuvânt. Dar permitem noi oare Duhului să ne atingă, să ne vorbească și să expună lucrurile din noi?

Nu ar trebui să fim introspectivi în legătură cu asta, dar trebuie să fim inspirați să-I spunem Domnului că Îi permitem să ne atingă pe măsură ce Îl atingem în Cuvânt.

Vrem să ne deschidem întreaga ființă către El pe măsură ce venim la El în Cuvânt, astfel încât să putem fi sfințiți și să ne mutăm din noi înșine întru Dumnezeul Triunic. Aceasta este singura cale prin care putem fi una, potrivit Domnului Isus.

Cu cât atingem mai mult Cuvântul lui Dumnezeu și cu cât Duhul ne atinge mai mult, cu atât ne mutăm mai mult din noi înșine întru Dumnezeul Triunic. Pe măsură ce-I permitem Duhului să ne atingă, ne mutăm din noi înșine – din vechea noastră locuință, sinele – într-o altă locuință, Dumnezeul Triunic! Amin!

Fie ca noi să învățăm să-L atingem pe Domnul în cuvântul Său prin exersarea duhului nostru și fie ca să-I permitem să ne atingă ca Duh. Pe măsură ce avem aceste tranzacții intime, personale, spirituale cu Domnul, suntem sfințiți și ne mutăm din noi înșine întru Dumnezeul Triunic.

În mod spontan, suntem una! În fiecare zi trebuie să facem această mutare, căci dacă rămânem în sine, avem caracterul lumesc, ambiție, înălțare de sine, opinii și concepții.

Când ne trezim dimineața, ne trezim în sine și cu carnea; trebuie să alegem să ne întoarcem către duhul nostru, să citim Cuvântul cu exersarea duhului nostru și să permitem Duhului să ne atingă prin cuvântul Său sfințitor.

Putem mărturisi că, cu cât permitem mai mult Duhului să ne atingă și atingem Cuvântul cu duhul nostru, cu atât mai mult ne mutăm din noi înșine. Pur și simplu ieșim din sine și ne mutăm întru Dumnezeul Triunic!

Zi de zi, trebuie să facem această mutare și de multe ori pe parcursul zilei trebuie să continuăm să o facem! Dacă nu ne mutăm din noi înșine întru Dumnezeul Triunic, suntem plini de caracterul lumesc, ambiție, înălțare de sine și opinii. O, Doamne!

Fie ca nimic să nu ne distragă de la duhul nostru. Fie ca nimic să nu ne întrerupă timpul petrecut cu Domnul, ci mai degrabă, să-L lăsăm pe Domnul să strălucească asupra noastră, să ne expună și să ne vorbească.

Dacă atingem continuu Cuvântul și Îi permitem Duhului să ne atingă zi de zi, vom fi sfințiți, adică vom ieși din noi înșine – vechiul nostru locaș – și vom intra întru Dumnezeul Triunic – noul nostru locaș. Amin!

Odată ce ne-am mutat din noi înșine, suntem sfințiți, separați de factorii de diviziune și separați nu numai înspre Dumnezeu, ci întru Dumnezeu! Amin!

Dacă vrem să avem unitate autentică și singurul acord, trebuie MAI ÎNTÂI să ne mutăm din noi înșine întru Dumnezeul Triunic (Ioan 17:17, 21). Apoi, trebuie să-I permitem lui Cristos să trăiască în noi (v. 23), astfel încât să putem fi una cu toți sfinții din localitatea noastră și, de asemenea, cu sfinții din orice localitate.

Este bine să aducem acest lucru Domnului în rugăciune, deschizându-ne către El cu privire la aceasta și spunându-I:

Doamne Isuse, vrem să ne mutăm din noi înșine întru Dumnezeul Triunic prin a fi sfințiți în cuvântul Tău! Amin, Doamne, sfințește-ne astăzi. Fie ca să ne mutăm din noi înșine întru Dumnezeul Triunic și fie ca să-I permitem lui Cristos să trăiască în noi, astfel încât să putem fi perfecționați într-unul singur! Aleluia, suntem sfințiți prin Cuvânt – care este adevărul – și prin Duh – care este Duhul adevărului! Amin, Doamne, venim la Tine în cuvântul Tău zi de zi pentru a atinge Cuvântul cu duhul nostru și a-I permite Duhului să ne atingă. Fie ca să învățăm cum să atingem Cuvântul și cum să lăsăm ca Duhul să ne atingă. Amin, Doamne, ai Tu o cale să ne vorbești ca Duh și să ne atingi în cuvântul Tău, astfel încât să ne putem muta din noi înșine întru Dumnezeul Triunic! Fie ca să facem zilnic această mutare, astfel încât să nu mai rămânem în sine, căci în sine există caracterul lumesc, ambiție, înălțare de sine, opinii și concepții! O, Doamne, fie ca noi să fim în Dumnezeu și Dumnezeu să fie în noi! Vrem să avem unitate autentică și singurul acord mutându-ne din noi înșine întru Dumnezeul Triunic și permițându-I lui Cristos să trăiască în noi!

Suntem perfecționați într-unul singur trăind în Tatăl, permițându-I lui Cristos să trăiască în noi și trăind în gloria Tatălui

Ioan 17:23 este un verset minunat, dar misterios, căci spune: Eu în ei și Tu în Mine, ca ei să fie perfecționați într-unul singur. Aceasta este o unitate perfecționată, care este adevărata clădire și este, de asemenea, creșterea în viață (Efeseni 4:16). A fi perfecționați într-unul singur înseamnă că suntem salvați de lume, ambiție, înălțare de sine și opinii și concepții.

Versetul 23 din Ioan 17 ne spune că Cristos este în noi – Fiul trăiește și Se mișcă în noi și ne spune, de asemenea, că Tatăl este în Fiul – Tatăl trăiește și se mișcă în Fiul.

Cu alte cuvinte, în timp ce Fiul trăiește și Se mișcă în noi, Tatăl trăiește și Se mișcă în El. Prin această dublă trăire și mișcare suntem perfecționați într-unul singur și Îl exprimăm pe Tatăl în glorie. Așa putem fi una într-un mod autentic.

Suntem perfecționați într-unul singur, nu în principal prin faptul că lăsăm deoparte diferențele noastre și încercăm să fim de acord unii cu alții. Unitatea este zilnică, chiar și clipă de clipă, mutarea noastră din noi înșine întru Dumnezeul Triunic. Cum? Prin rugăciune, Duh și Cuvânt.

Trebuie să venim la cuvântul Domnului prin intermediul oricărei rugăciuni, exersându-ne duhul atât pentru a-L savura pe Domnul în Cuvânt, cât și pentru a-L lăsa să ne atingă ca Duh prin Cuvânt. Trebuie să atingem Cuvântul prin duh, cu rugăciune.

Când facem acest lucru, ambiția, caracterul lumesc, înălțarea de sine și opiniile noastre sunt tratate și înlăturate, și putem fi una! Ambiția este implicită în Ioan 17:21, înălțarea de sine în versetul 22 și concepțiile și opiniile în versetul 23.

În Dumnezeul Triunic, slavă Domnului, NU există ambiție! În gloria Tatălui, nu există înălțare de sine! Și în locul unde trăiește și domnește Cristos, nu există opinii și concepții.

De aceea trebuie să ne mutăm din noi înșine întru Dumnezeul Triunic, căci în acest domeniu divin și mistic al Dumnezeului Triunic procesat suntem una și suntem perfecționați într-unul singur.

În domeniul divin și mistic al Dumnezeului Triunic procesat, ambiția este înghițită, înălțarea de sine dispare, iar concepțiile și opiniile sunt ucise. Slavă Domnului! În Dumnezeul Triunic, nu există răul de diviziune în lumea sistematizată de Satan (v. 15); în schimb, avem o unitate autentică.

Domnul I-a cerut Tatălui să nu ne scoată din lume, ci să ne lase aici și să ne țină departe de mâinile celui rău. În limba greacă se spune: păzește-i departe de mâna celui rău. Răul se referă la Satan și, în special, se referă la caracterul lumesc, ambiție, înălțare de sine și opinii și concepții. O, Doamne!

Adevărata unitate înseamnă să trăim în Tatăl, să-I permitem lui Cristos să trăiască în noi și să trăim în gloria Tatălui, expresia Sa (Ioan 17:22, 24).

Dacă vrem să fim una într-un mod autentic, trebuie să trăim în Tatăl și să-I permitem lui Cristos să trăiască în noi. Trebuie să ne mutăm din noi înșine întru Dumnezeul Triunic și trebuie să rămânem în El pentru expresia Tatălui, gloria Sa.

Unde este glorie, acolo este unitate. Unde este unitate, acolo este glorie. Acestea merg împreună. Adevărata zidire, unitatea și singur acord ca practică a unității sunt posibile NUMAI întru Dumnezeul Triunic și triumfă numai atunci când Cristos trăiește în noi.

Când suntem întru Dumnezeul Triunic, Îl putem exprima Tatăl în glorie și putem experimenta unitate autentică.

Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră și să ne arate că, după ce ne mutăm întru Dumnezeul Triunic prin rugăciune și prin Cuvânt, trebuie să-I permitem lui Cristos să trăiască în noi în toate lucrurile.

Trebuie să-L lăsăm să-Și facă domiciliul în inima noastră și să aibă acces la întreaga noastră ființă. Viața noastră de gândire, imaginația noastră, gândurile noastre nesupuse, gândirea noastră nestăpânită, emoțiile noastre nestăpânite și voința noastră nesupusă – trebuie să deschidem totul Domnului.

Doamne Isuse, vrem să avem unitate autentică fiind întru Dumnezeul Triunic! Fie ca să vedem că suntem perfecționați într-unul pe măsură ce ieșim din noi înșine și ne mutăm în Dumnezeul Triunic, fiind sfințiți în adevărul din cuvântul lui Dumnezeu! Amin, Doamne, perfecționează-ne într-unul și salvează-ne de lume, ambiție, înălțare de sine și opinii și concepții. Slavă Domnului, în timp ce Fiul trăiește și se mișcă în noi, Tatăl trăiește și se mișcă în Fiul! Amin, Doamne, prin această dublă trăire și mișcare, suntem perfecționați într-unul singur și Îl exprimăm pe Tatăl în glorie. O, Doamne, vrem să trăim în Tatăl și să-I permitem lui Cristos să trăiască în noi! Amin, Doamne, trăiește în noi astăzi. Vrem să ne mutăm continuu din noi înșine întru Dumnezeul Triunic și să rămânem în El pentru exprimarea Tatălui! Aleluia, adevărata zidire, unitatea și singur acord ca practică a unității sunt posibile doar întru Dumnezeul Triunic! Amin, avem o unitate triumfătoare atunci când Cristos trăiește în noi! Ne deschidem Ție, Doamne Isuse! Trăiește în noi astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Move out of Ourselves and Into the Triune God through Sanctification: Genuine Oneness, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 3 cu tema: Să menținem singurul acord prin cele trei substanțe ale puterii din recâștigarea Domnului — rugăciunea, Duhul și Cuvântul (ziua 4), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Biruim lumea, ambiția, înălțarea de sine și opiniile prin adevărul sfințitor

16/12/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Avem nevoie de adevărul sfințitor pentru a trata toți factorii de diviziune din ființa noastră, astfel încât să putem menține singurul acord între noi, expresia practică a unității care este în Dumnezeul Triunic și care a fost extinsă pentru a ne include și pe noi.

Domnul Isus S-a rugat în Ioan 17 ca noi toți să fim una; unitatea pentru care S-a rugat nu este doar o unitate în doctrină sau armonizare în mintea noastră, ci mai mult, unitatea Dumnezeului Triunic.

Putem avea o astfel de unitate pentru că suntem sfințiți prin adevăr. Când Tatăl ne sfințește în cuvântul Său al adevărului, suntem una. Sfințirea rezultă în unitatea autentică pentru că această sfințire ne păstrează în Dumnezeul Triunic. Când suntem sfințiți, suntem păstrați în Dumnezeul Triunic.

Așa cum Tatăl este în Fiul și Fiul este în Tatăl, tot așa suntem și noi în El fiind sfințiți în adevăr. Putem fi una, așa cum Tatăl și Fiul sunt una. O, ce unitate!

Aceasta nu este o unitate a organizării sau doar de a gândi la același lucru, pentru că suntem oarecum similari și cu toții suntem de acord. Mai degrabă, această unitate este unitate a coinerenței.

Singura cale prin care este posibil pentru noi să fim una este să fim în Dumnezeul Triunic. Trebuie să fim în Dumnezeul Triunic prin intermediul adevărului sfințitor. Trebuie să fim sfințiți în adevăr, care este în Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a putea fi una.

Fie ca noi să aspirăm să avem o astfel de unitate și să fim în această unitate fiind în Dumnezeul Triunic! Când suntem în Dumnezeul Triunic fiind sfințiți de adevăr, orice factori de diviziune din noi sunt uciși.

Adevărul sfințitor ucide și pune capăt factorilor de diviziune, iar noi suntem aduși spontan în unitatea autentică. Pe măsură ce ne deschidem personal Domnului pentru a fi sfințiți de El în adevăr, avem spontan unitatea Trupului lui Cristos.

Unitatea Trupului lui Cristos este unitatea extinsă a Dumnezeului Triunic. Dumnezeul Triunic este unul; Tatăl este în Fiul, Fiul este în Tatăl, iar Duhul este una cu Fiul și cu Tatăl. Prin moartea și învierea Sa, unitatea Dumnezeului Triunic a fost extinsă pentru a ne include pe noi, mulții credincioși în Cristos.

Atâta timp cât rămânem în adevărul sfințitor, permițând adevărului din cuvântul lui Dumnezeu să ne înnoiască, să ne separe înspre Dumnezeu și să ne satureze, suntem în Dumnezeul Triunic și savurăm unitatea extinsă a Dumnezeului Triunic.

Învingem caracterul lumesc prin adevărul sfințitor pentru a-L iubi pe Dumnezeu și nu lumea

Există patru factori principali de diviziune, așa cum este indicat de Domnul Isus în Ioan 17; toți acești factori de diviziune sunt biruiți de adevărul sfințitor.

Primul dintre acești factori este caracterul lumesc. Atâta timp cât noi, credincioșii în Cristos, iubim un anumit aspect al caracterului lumesc, acel aspect al caracterului lumesc devine o cauză de dezbinare (Ioan 17:14-16, 18; 1 Ioan 2:15-17; 5:19).

Putem spune că nu iubim lumea, dar s-ar putea să iubim lumea doar într-un singur aspect; acel aspect al caracterului lumesc va cauza o dezbinare, separându-ne de frați și surori. O, Doamne!

Domnul Isus a menționat cuvântul „lume” de optsprezece ori în Ioan 17; uneori vorbea despre pământ, temelia lumii sau despre oamenii căzuți din lume, dar cel puțin jumătate din locurile în care lumea e menționată, s-a referit la sistemul lui Satan.

Lumea ne descalifică de la participarea la singurul acord. Apostolul Ioan a spus că nu ar trebui să iubim lumea, nici lucrurile din lume, pentru că oricine iubește lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Acest lucru este foarte practic.

Întreaga lume este un sistem satanic și zace în cel rău; când nu iubim lumea, nu cedăm teren dușmanului. Iubirea lumii măcar puțin îi oferă celui rău terenul pentru a ne învinge și a ne ocupa. O, Doamne!

Este bine să venim la Domnul cu privire la acest lucru, verificând cu El și fiind deschiși strălucirii Sale, astfel încât El să ne arate ce aspect al caracterului lumesc încă iubim.

Ne putem ruga ca Domnul să strălucească asupra noastră dacă mai este ceva în ființa noastră, ceva în obiceiurile noastre, ceva în viața noastră de zi cu zi, care este în lume și iubește lumea.

Dar cum ne folosim telefoanele, cum gestionăm internetul și rețelele sociale? Dar lucrurile din casa noastră și lucrurile din dormitorul nostru – sunt ele o expresie a dragostei noastre față de lume?

Oricine iubește lumea și este lumesc a terminat cu unitatea. Putem birui iubirea pentru lume iubindu-L pe Domnul și prin adevărul sfințitor.

Când suntem în Cuvântul lui Dumnezeu și adevărul este infuzat în ființa noastră, pur și simplu vedem lumea așa cum este și nu vom mai iubi lumea.

Fie ca Domnul să Se îndure de noi și să expună orice aspect al caracterului lumesc pe care încă îl iubim și de care ne ținem, astfel încât să nu mai iubim lumea, ci să-L iubim pe Dumnezeu și să savurăm adevărul sfințitor!

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție. Salvează-ne de la a iubi lumea. Salvează-ne de caracterul lumesc. Ne deschidem strălucirii Tale, dragă Doamne: luminează-ne și expune orice caracter lumesc din ființa noastră. O, Doamne, cum rămâne cu felul în care vorbim și cum ne îmbrăcăm? Ne deschidem Ție cu privire la vorbirea noastră, la ușurătatea noastră, la implicarea noastră în lucrurile lumii și la iubirea lumii de către noi. Fie ca să vedem că lumea zace în cel rău și că iubirea ei, chiar și puțin, îi oferă celui rău terenul pentru a ne învinge și a ne ocupa. O, Doamne Isuse, ne întoarcem inima către Tine! Te iubim! Vrem să fim umpluți de dragoste pentru Tatăl și nu de dragoste pentru lume! Amin, Doamne, păstrează-ne în adevărul sfințitor, pentru ca lumea să fie expusă și să-L putem iubi pe Dumnezeu și nu lumea!

Îl contactăm pe Domnul prin Cuvânt pentru a-I permite să se infuze în noi și să trateze ambiția noastră

Un al doilea factor de diviziune este ambiția; ambiția este în fiecare dintre noi, ca o cârtiță care lucrează în subteran, într-un mod ascuns, pentru a provoca pagube (Isaia 14:13; Filipeni 2:3-4; Ioan 5:44; Romani 12:16; Matei 23:5-7; 1 Corinteni 10:24).

Când Îl contactăm pe Domnul prin Cuvânt și Îi permitem să Se infuzeze în noi, adevărul astfel împărțit în ființa noastră ne ucide ambiția. Ce poate trata ambiția noastră? Cu toții avem ambiție și, fie că ne dăm seama sau nu, ambiția ne subminează din interior.

Mustrarea nu funcționează și simpla expunere a ambiției cuiva nu o va trata. Trebuie pur și simplu să venim la Domnul și să fim sub cuvântul sfințitor; numai atunci când Domnul ne infuzează cu adevărul prin cuvântul Său nu mai putem fi ambițioși.

Ambiția este în noi toți; s-ar putea să nu se manifeste rapid sau des, dar este în noi, pândind și așteptând o oportunitate de a se manifesta. Putem fi într-un grup de slujire și altcineva poate fi rugat să facă ceva și nu noi, chiar dacă credem că suntem persoana potrivită pentru acel aspect practic; ambiția este expusă.

Trebuie să fim sfințiți în adevăr, savurând adevărul sfințitor pentru a trata acest factor al diviziunii. Trebuie să venim la Domnul și să ne deschidem către El, astfel încât El să ne poată sfinți.

Atunci când suntem sfințiți de Domnul prin cuvântul Său, ieșim din noi înșine și intrăm în Dumnezeul Triunic; în acest fel, microbul ambiției este ucis.

Doar adevărul împărțit în ființa noastră prin contactul nostru cu Domnul prin cuvântul Său poate trata ambiția noastră. Fie ca noi să rămânem în cuvântul lui Dumnezeu zi de zi. Fie ca noi să ne întoarcem la cuvântul lui Dumnezeu și să ne deschidem Domnului, astfel încât El să poată străluci asupra noastră și să ne expună ambiția.

Adevărul sfințitor este cel care ucide elementul ambiției din noi. Chiar dacă am putea crede că nu suntem oameni ambițioși în lume, există microbul ambiției în sângele nostru; avem nevoie de adevărul sfințitor ca antibiotic pentru a-l ucide.

Dacă ambiția din noi nu este dată la moarte, nu poate exista unitate autentică. Desigur, trebuie să fim ambițioși pentru a-I fi plăcuți Domnului și a trăi pentru El, dar ambiția pentru o poziție, ambiția de a fi cineva și de a realiza ceva, trebuie dată la moarte.

Singura cale prin care putem fi una este atunci când microbul ambiției este exterminat de cuvântul sfințitor. Dacă noi, credincioșii în Cristos și sfinții din viața de biserică, dorim să avem o unitate autentică în viața de biserică, avem nevoie de adevărul sfințitor pentru a trata cu ambiția noastră.

Numai atunci când suntem sfințiți prin adevărul din cuvântul lui Dumnezeu putem fi păstrați în Dumnezeul Triunic și suntem spontan una. Când suntem în Dumnezeu, suntem una, dar când suntem în afara Dumnezeului Triunic, suntem imediat divizați.

Doamne Isuse, ne deschidem Ție. Strălucește asupra noastră. Purifică-ne. Intensifică strălucirea Ta asupra noastră și în noi. Expune orice element de ambiție din ființa noastră. O, Doamne, ai Tu o cale în noi. Vrem ca adevărul sfințitor să fie infuzat în noi, astfel încât ambiția noastră să fie dată la moarte și desființată. Dorim să avem unitate autentică în viața de biserică, așa că lăsăm ca adevărul sfințitor să trateze ambiția noastră! O, Doamne Isuse, ne deschidem pe deplin Ție! Venim să Te contactăm prin Cuvânt și Îți permitem să Te infuzezi în noi, astfel încât adevărul împărțit în ființa noastră să ucidă elementul ambiției din ființa noastră! Păstrează-ne în unitate. Păstrează-ne într-un singur acord. Păstrează-ne în Dumnezeul Triunic prin sfințirea noastră în Cuvânt!

Să fim diponibili să fim nimeni și să-L înălțăm doar pe Cristos pentru a trata înălțarea de sine

O a treia cauză a diviziunii este înălțarea de sine; acest factor de diviziune însoțește de obicei ambiția. Unii oameni sunt ambițioși și se înalță pe ei înșiși, în timp ce alții sunt ambițioși, dar nu se înalță niciodată.

Cei care se înalță pe ei înșiși își doresc să aibă o anumită preeminență și o poziție mai înaltă pentru ca alții să-i vadă și să-i aprecieze.

Ucenicii nu erau doar ambițioși pentru o poziție, ci, mai mult decât atât, se înălțau pe ei înșiși deasupra altora; Petru a luat inițiativa în a face acest lucru. O, Doamne!

Fie ca noi să fim dispuși să fim nimeni și să-L înălțăm pe Cristos ca singurul Cineva, căci El are preeminența universală (Coloseni 1:18; 2 Corinteni 4:5; 3 Ioan 9-11). Înălțarea de sine este ca un șarpe, provocând dezbinare între sfinți.

Fie ca noi să învățăm să nu ne înălțăm pe noi înșine, ci mai degrabă să-L înălțăm doar pe Cristos. Dacă ni se dă o anumită responsabilitate sau dacă preluăm conducerea în viața de biserică într-un anumit aspect, nu ar trebui să fim nerăbdători să menționăm acest lucru altora sau să pretindem că suntem cineva.

Dacă vrem să fim cineva, viața de biserică autentică nu este locul potrivit pentru noi, căci în viața de biserică suntem cu toții niște nimeni și doar Cristos este Cineva.

În recâștigarea Domnului, noi toți suntem smeriți și doar Cristos este înălțat. Suntem cu toții dispuși să-L înălțăm doar pe Cristos și să-I acordăm doar Lui preeminența în ființa noastră, căci El este singurul care este Cineva și noi suntem cu toții niște nimeni.

Suntem dispuși să luăm calea crucii și să trăim o viață crucificată, chiar și atunci când putem fi persecutați de cei din afară și vorbiți de rău de cineva din viața de biserică.

În economia lui Dumnezeu, preeminența Îi aparține numai lui Cristos. Trăim o viață crucificată doar astfel încât înălțarea de sine să fie învinsă și să-I dăm lui Cristos preeminența.

Chiar și atunci când Domnul face ceva minunat printre noi, căci există un anumit singur acord și dăm un raport sau o mărturie despre aceasta, fie ca noi să fim conștienți de înălțarea de sine.

Înălțarea de sine este dăunătoare, fiind exprimată chiar și atunci când nici nu ne dăm seama; ceilalți din jurul nostru o pot simți, dar noi s-ar putea să fim inconștienți. Înălțarea de sine este insidioasă și trebuie să ne pocăim pentru că ne-am înălțat pe noi înșine.

Trebuie să venim la Domnul în cuvântul Său, să-I acordăm Lui primul loc și să fim în adevărul sfințitor, astfel încât orice element de înălțare de sine să poată fi eradicat din ființa noastră.

Dacă ne dăm seama că Cristos este preeminent înaintea lui Dumnezeu, nu vom mai încerca să ne înălțăm pe noi înșine, ci vom ține de Cristos, Îl vom înălța pe Cristos și Îi vom da preeminența în ființa noastră. Amin!

Doamne Isuse, Îți dăm preeminența în ființa noastră și în viața de biserică. Îți dăm primul loc în toate lucrurile prin credință. Ai Tu preeminența în noi și în tot ceea ce are legătură cu noi. Fie ca Tu să ai preeminența în viața de biserică și în toată slujirea noastră în biserică. Salvează-ne de înălțarea de sine. Salvează-ne de a ne înălța pe noi înșine sau de a ne ridica pentru ca alții să ne vadă și să ne aprecieze. O, Doamne, strălucește asupra noastră și expune orice exaltare a sinelui. Expune orice este din sine care încearcă să se înalțe pe sine. Fie ca noi să rămânem una cu Tine pe cruce pentru a trăi o viață crucificată, o viață în care sinele este crucificat și doar Cristos este înălțat. Amin, Doamne, nu mai sunt eu, ci Cristos! Nu eu, ci Cristos fie înălțat și apreciat! Slavă Domnului, Cristos are primul loc în toate lucrurile!

Să nu ne ținem de opiniile și concepțiile noastre, ci să ne concentrăm pe recâștigarea lui Cristos ca viață și ca totul pentru zidirea bisericii

Al patrulea factor de diviziune sunt opiniile și concepțiile (Matei 16:21-24). Cu toții avem concepții și opinii și, chiar și după ce devenim creștini, încă avem opinii; cu atât mai mult, acum ne ținem de opiniile noastre.

Opinia este ca un scorpion, care ne mușcă și ne face să pierdem viața și să fim lipsiți de savurarea lui Cristos. Părerea bună a lui Petru a fost exprimată când Domnul a spus că trebuie să meargă la cruce, iar Domnul a identificat-o imediat ca fiind Satan vorbind în Petru.

Probabil cel mai dăunător lucru sunt concepțiile și opiniile din viața de biserică. Putem vorbi despre ceva legat de creșterea copiilor noștri, iar unii își pot aduce concepțiile și opiniile bazate pe modul în care au fost crescuți și pe mediul lor.

Fie ca Domnul să ne dea harul să nu ne ținem de opiniile noastre, ci mai degrabă să le lăsăm laoparte și să ne concentrăm doar pe scopul lui Dumnezeu. Trebuie să urmărim pur și simplu scopul Domnului, care este recâștigarea lui Cristos ca viață și ca totul pentru zidirea bisericii.

Deoarece concepțiile și opiniile sunt de fapt expresia sinelui, nu ar trebui să ne ținem de ele. Chiar și opiniile noastre bune, grija față de ceilalți și faptul că nu vrem ca ei să sufere, pot fi ceva ce Satan folosește pentru a aduce dezbinare și a deteriora unitatea.

Mai ales în slujba Domnului și pe măsură ce învățăm să-I slujim în viața de biserică, trebuie să învățăm să spunem: Nu știu. Este ușor să-ți exprimi opinia și să faci lucrurile conform concepțiilor tale, căci s-ar putea să știi atât de multe lucruri.

Cu cât suntem mai implicați în viața de biserică și în lucrarea Domnului, cu atât mai mult trebuie să avem atitudinea că nu știm și că avem nevoie de părtășie.

Nu suntem experți. Nu devenim experți. Învățăm să depindem de Domnul și să nu ne ținem de opiniile și concepțiile noastre. Domnul vrea să ne înnoiască. Fie ca noi să învățăm să nu insistăm asupra nimic altceva decât asupra lui Cristos, ca viață și ca totul pentru biserică.

În afară de scopul lui Dumnezeu, nu ar trebui să insistăm asupra niciunei opinii sau concepții. Avem nevoie de adevărul sfințitor. Numai adevărul sfințitor poate trata opiniile și concepțiile noastre.

Când avem realitatea divină infuzată în ființa noastră, nu mai suntem lumești și nici nu iubim lumea, ambiția noastră este dată la moarte, înălțarea de sine este desființată, iar opiniile și concepțiile noastre sunt lăsate deoparte.

Slavă Domnului că avem adevărul sfințitor prin care putem trata și elimina factorii de diviziune din ființa noastră. Pe măsură ce Îl contactăm pe Domnul în fiecare zi, orice factor de diviziune din ființa noastră este biruit.

Factorii de diviziune sunt uciși de adevărul sfințitor, iar rezultatul este că suntem aduși într-o unitate autentică, căci sfințirea ne menține în Dumnezeul Triunic.

Dar dacă nu rămânem în cuvântul sfințitor prin exersarea duhului nostru, vom fi creștini lumești, creștini ambițioși, creștini care se înălță de sine sau creștini cu opinii ferme, iar astfel de oameni nu pot fi niciodată una!

Fie ca noi să permitem cuvântului sfințitor al adevărului să trateze caracterul lumesc, ambiția, înălțarea de sine și opiniile, astfel încât să putem rămâne și să fim păstrați în unitatea autentică, unitatea extinsă a Dumnezeului Triunic!

Doamne Isuse, Te iubim și iubim biserica. Vrem să ne concentrăm doar pe recâștigarea lui Cristos ca viață și ca totul pentru zidirea bisericii. Ne deschidem Ție, Doamne. Strălucește asupra noastră și expune-ne opiniile și concepțiile noastre. Fie ca să nu ne ținem de opiniile noastre și să refuzăm să ne ținem de concepțiile noastre. O, Doamne, fie ca noi să învățăm să nu insistăm asupra nimic altceva decât asupra lui Cristos ca viață și ca totul pentru biserică! Amin, Doamne, fie ca scopul Tău să devină scopul nostru. Fie ca noi să fim dispuși să renunțăm la opiniile și concepțiile noastre și pur și simplu să-L luăm pe Cristos ca viață și ca totul pentru zidirea bisericii! Fie ca factorii de dezbinare din noi să fie uciși de adevărul sfințitor, ca să putem fi aduși la o unitate autentică! Aleluia, sfințirea ne menține în Dumnezeul Triunic și în El suntem una!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Overcome Worldliness, Ambition, Self-Exaltation and Opinions by the Sanctifying Truth, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 4 cu tema: Să menținem singurul acord prin cele trei substanțe ale puterii din recâștigarea Domnului — rugăciunea, Duhul și Cuvântul (ziua 3), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Sfințirea rezultă în unitatea autentică: sfințirea ne păstrează în Dumnezeul Triunic

15/12/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Pentru a menținem singurul acord, trebuie să fim sfințiți prin Cuvântul lui Dumnezeu; sfințirea prin Cuvânt are ca rezultat unitatea prin tratarea oricăror factori de diviziune, căci sfințirea are ca rezultat unitatea autentică – sfințirea ne păstrează în Dumnezeul Triunic, în unitatea Dumnezeului Triunic! Amin!

Trebuie să ne întoarcem la revelația divină din cuvântul lui Dumnezeu când vine vorba de singurul acord; în cartea Faptele Apostolilor, vedem cum primii discipoli au avut singurul acord după ce s-au rugat timp de zece zile într-singur acord, iar Domnul a avut o cale liberă de a revărsa Duhul Sfânt.

După aceasta, discipolii au luat calea rugăciunii, a Duhului și a cuvântului; nu au luat nicio altă cale pentru creștere. Calea pe care ar trebui să o luăm astăzi pentru a menține singurul acord este rugăciunea, Duhul și Cuvântul.

Ori de câte ori folosim orice altă cale, oricât de bună ar fi, aceasta poate aduce dezbinare și disensiuni. Poate că începem foarte bine, unii oameni pot fi aduși și unele aspecte ale vieții de biserică pot fi îmbunătățite, dar nimic nu funcționează în afară de rugăciune, Duhul și Cuvânt.

Trebuie să intrăm în Cuvântul lui Dumnezeu zi de zi, căutându-L pe Domnul față în față și savurându-L personal. Trebuie să fim saturați și îmbibați cu Cuvântul lui Dumnezeu. Nu-i putem sluji pe alții și nici nu putem predica Evanghelia folosind propriile noastre cuvinte sau idei.

Pe măsură ce înaintăm în Domnul și cu Domnul, trebuie să ne asigurăm că rămânem pe calea vieții, fără să ne agățăm de nimic care este separat de Cristos, ci mai degrabă, concentrându-ne doar pe Cristos.

Domnul s-ar putea să fi folosit o anumită cale sau un anumit lucru pentru a ne ajuta să creștem în viață și s-ar putea să ne fi dat anumite experiențe cu Cristos pentru a ne face să mergem mai departe.

Ceea ce le împărțim altora, singurul lucru care îi ajută pe alții în creșterea lor în viață, este cuvântul lui Dumnezeu pe care-l savurăm și experimentăm, este infuzat în noi, constituit în noi și care curge prin noi ca fiind cuvântul viu al lui Dumnezeu.

Trebuie să ne rugăm pentru a avea Duhul ca putere de a răspândi Cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să vorbim cuvântul lui Dumnezeu prin puterea Duhului; trebuie să tratăm mult cu Duhul, cu Duhul Sfânt, pentru a fi pe deplin deschiși către El din interior.

Avem nevoie de strălucirea și expunerea Domnului. Avem nevoie de mustrarea Lui și de expunerea problemelor noastre în lumina Sa. Vrem să fim persoane pline de Duh în interior și în exterior, așa că vrem să plătim prețul pentru a câștiga mai mult din Duh, a fi umpluți de Cuvânt și a rămâne în rugăciune.

Adevărul ne sfințește, iar sfințirea rezultă în unitate – avem nevoie de sfințire!

Fie că ne dăm seama de acest lucru sau nu, există mulți factori de dezbinare în noi și printre noi, mai ales atunci când nu suntem în duhul nostru. Prin urmare, trebuie să fim sfințiți.

Sfințirea prin Cuvântul lui Dumnezeu are ca rezultat unitatea prin tratarea factorilor de dezbinare; adevărul sfințește, iar sfințirea rezultă în unitate (Ioan 17:14-24).

Ioan 17 este rugăciunea Domnului înainte de a fi arestat și ulterior omorât. În această rugăciune, după ce a spălat picioarele discipolilor și a pregătit masa Domnului, El s-a rugat. Principalul lucru pentru care S-a rugat a fost unitatea. S-a rugat pentru unitate.

Dacă citim Ioan capitolul 17 folosind lentila singurului acord, vom realiza că Domnul vrea ca poporul Său, credincioșii în Cristos, să fie într-un singur acord, adică să fie toți una.

Discipolii Săi nu erau una. Când le-a spus că va merge la Ierusalim și va fi dat la moarte și va învia după trei zile, ei se certau unii cu alții cine va fi primul în împărăție. Nu erau una. Așa că Domnul S-a rugat pentru unitate.

Exista ambiție acolo și mulți alți factori de diviziune. Așa că Domnul S-a rugat ca Tatăl să ne sfințească în cuvântul Său; cuvântul Său este adevăr. Sfințirea și gloria sunt menționate și este menționată și unitatea.

Dacă nu avem sfințire, nu există unitate în realitate. Pentru a avea unitate, avem nevoie de sfințire. În Ioan 17:17, în special, vedem că trebuie să fim sfințiți în adevăr, iar cuvântul lui Dumnezeu este adevărul.

În Evanghelia după Ioan, adevărul are cel puțin aceste două funcții: să ne sfințească și să ne elibereze (8:32). Trebuie să fim eliberați de orice factor de diviziune și trebuie să fim făcuți una, chiar să fim una; adevărul ne sfințește, iar sfințirea este unitatea. Amin!

Sfințirea, adevărul și unitatea sunt interconectate, așa cum se vede în Ioan 17. Sfințirea izvorăște din adevăr, iar atunci când suntem sfințiți, suntem una. Suntem una fiind sfințiți în Cuvântul lui Dumnezeu. Adevărul ne sfințește, iar sfințirea este unitatea.

Motivul pentru care putem fi sfințiți în adevăr este că Dumnezeu este întrupat în Cuvântul Său. Dumnezeu Tatăl este întrupat în Cristos, Fiul; Fiul este realizat ca Duh, iar Duhul este una cu Cuvântul.

Când venim la Cuvântul lui Dumnezeu cu exersarea duhului nostru, atingem Cuvântul și, în același timp, atingem Duhul.

Când ne exersăm duhul nu doar pentru a citi, ci și pentru a ne ruga asupra cuvântului lui Dumnezeu, vom atinge Duhul, iar ceva din Dumnezeul Triunic este infuzat în ființa noastră.

Ceea ce este infuzat în noi prin atingerea Duhului în Cuvânt este adevărul. Aceasta nu înseamnă că, cu cât citim mai mult Biblia, cu atât suntem sfințiți mai mult și cu atât mai mult suntem una.

Cunoașterea biblică poate fi implicată, căci adevărul este în cuvântul lui Dumnezeu, dar există ceva viu în interiorul acestei cunoașteri. Trebuie să atingem Duhul în Cuvânt prin exersarea duhului nostru pentru a-L avea pe Dumnezeul Triunic infuzat în noi și a-L transfuza în noi prin Cuvânt.

Pe măsură ce Îl atingem pe Domnul în acest fel, ceea ce primim nu este doar cunoaștere biblică, ci, mai mult, suntem contopiți cu Dumnezeul Triunic și El este infuzat în ființa noastră. El este adevărul infuzat în noi pentru a ne elibera și a ne sfinți. Amin!

Când Dumnezeul Triunic este infuzat în noi prin intermediul Cuvântului Său sfințitor, suntem una! Rezultatul e în mod spontan unitatea – suntem una în Dumnezeu și avem singurul acord!

Doamne Isuse, ne deschidem Ție pe măsură ce venim la cuvântul Tău. Sfințește-ne în adevăr; cuvântul Tău este adevărul. O, Doamne, infuzează-ne cu Tine Însuți pe măsură ce venim la Tine în cuvântul Tău. Ne exersăm duhul în timp ce citim Biblia. Sfințește-ne când atingem Duhul în Cuvânt. Aleluia, Tatăl este întrupat în Fiul, Fiul este realizat ca Duh, iar Duhul este una cu Cuvântul lui Dumnezeu! Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a atinge Duhul în timp ce atingem Cuvântul lui Dumnezeu! Infuzează-ne cu adevărul. Fie ca să câștigăm nu doar cunoștințe biblice sau doctrine scripturale, ci și mai mult, ceva viu din Dumnezeu! Amin, Doamne, vrem să cunoaștem adevărul și să avem adevărul pentru a putea fi eliberați! Aleluia, sfințirea prin Cuvânt are ca rezultat unitatea prin tratarea oricărui factor de diviziune! Slavă Domnului, adevărul sfințește și sfințirea este are ca rezultat unitatea! Amin, Doamne, păstrează-ne astăzi în Cuvântul Tău sfințitor!

Sfințirea rezultă în unitatea autentică, deoarece sfințirea ne păstrează în Dumnezeul Triunic

Unitatea pentru care Domnul Isus S-a rugat în Ioan 17 nu este doar unitatea Duhului sau o unitate între credincioși; El s-a rugat ca noi să fim una, așa cum Dumnezeul Triunic este unul.

În Ioan 17:17-23, vedem că sfințirea are loc în unitatea autentică, deoarece această sfințire ne păstrează în Dumnezeul Triunic; versetul 21 spune: „Ca toți să fie una, așa cum Tu, Tată, ești în Mine și Eu sunt în Tine, așa și ei să fie în Noi”.

Singura cale prin care putem avea unitate este în Dumnezeul Triunic. Suntem păstrați în Dumnezeul Triunic prin intermediul sfințirii. Sfințirea rezultă în unitatea autentică, deoarece sfințirea ne păstrează în Dumnezeul Triunic.

Această unitate este unitatea coinerării, unitatea Tatălui fiind în Fiul, Fiul fiind în Tatăl și credincioșii fiind în Dumnezeul Triunic. Singura cale de a fi într-o astfel de unitate este să fim în Dumnezeul Triunic.

Este posibil ca noi să fim în Dumnezeul Triunic prin intermediul sfințirii Sale prin cuvântul Său. Calea este prin cuvântul care ne sfințește și lucrează în noi, pe măsură ce atingem Cuvântul lui Dumnezeu prin rugăciune și Duh (Ioan 17:19; 1 Tesaloniceni 5:23; Efeseni 5:26; Evrei 2:11).

Când atingem Cuvântul lui Dumnezeu cu rugăciune și Duh, ieșim din noi înșine și intrăm în „Noi” – în Dumnezeul Triunic, într-un mod cât se poate de practic și intim. Amin! Pentru a fi una, trebuie să fim în „Noi” – în Dumnezeul Triunic! Aceasta este adevărata unitate! Amin!

Singura cale prin care putem fi în Dumnezeul Triunic este prin adevărul sfințitor care tratează toți factorii de diviziune.

Cuvântul lui Dumnezeu, adevărul din cuvântul lui Dumnezeu, ne eliberează și ne sfințește și lucrează în noi pentru a trata orice lucru negativ. Când suntem în procesul de a fi sfințiți, suntem aduși la o unitate autentică, deoarece sfințirea ne păstrează în Dumnezeul Triunic.

Când suntem ținuți în Dumnezeul Triunic, suntem una; însă când suntem în afara Dumnezeului Triunic, suntem imediat divizați.

Care este cauza diviziunii? Nu este vorba doar de dezacordul față de anumite doctrine sau de observarea unor probleme care nu sunt tratate în biserică; este faptul de a fi în afara Dumnezeului Triunic.

Fie ca noi să fim păstrați în Dumnezeul Triunic fiind sfințiți în adevăr. Fie ca noi să-L contactăm pe Domnul în fiecare dimineață, să atingem Cuvântul viu, și fie ca factorii de dezbinare să fie înlăturați și biruiți în experiența noastră.

Zi de zi, și mai ales dimineața, trebuie să Îl contactăm pe Domnul. Fiecare dintre noi trebuie să aibă o relație personală cu Domnul. Nu putem avea singurul acord dacă nu avem o relație personală cu Domnul.

Chiar dacă singurul acord este corporativ, el este, de asemenea, intrinsec și foarte personal, deoarece depinde de relația noastră personală cu Domnul. Dimineața, trebuie să începem prin a ieși din noi înșine și a intra în Dumnezeul Triunic în timpul nostru personal, intim și spiritual cu Domnul.

Trebuie să venim la El așa cum suntem, să-L lăsăm să strălucească asupra noastră și să mărturisim orice ne expune prin lumina Sa. Trebuie să-I permitem Domnului să trăiască în noi pe tot parcursul zilei, fiind într-o conversație continuă cu El în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile, astfel încât să putem fi una cu El.

Cât de mult trebuie să ieșim din noi înșine și să intrăm în Dumnezeul Triunic prin intermediul sfințirii divine prin cuvântul lui Dumnezeu! Pe măsură ce suntem sfințiți în adevăr, rezultatul este o unitate autentică, căci suntem păstrați în Dumnezeul Triunic ca unitate a noastră.

Când factorii de diviziune din noi sunt uciși de adevărul sfințitor, suntem aduși în unitatea autentică, căci sfințirea ne menține în Dumnezeul Triunic! Ce minunat e că sfințirea ne păstrează în Dumnezeul Triunic!

Cu toții putem mărturisi că am avut această experiență. Petrecem timp cu Domnul dimineața și, pe tot parcursul zilei, fie că conducem sau luăm transportul public la serviciu sau la școală, ochii și inimile noastre sunt atrase de atât de multe lucruri. Sau poate soția noastră spune ceva, sau șeful nostru are o anumită cerere de la noi și pur și simplu suntem îndepărtați de Domnul.

Dar dacă ne întoarcem în continuare către duhul nostru, conversând cu Domnul tot timpul, suntem sfințiți. Dacă continuăm să ne rugăm și să cugetăm la cuvântul lui Dumnezeu, suntem sfințiți.

Trebuie să fim păstrați în Dumnezeul Triunic prin intermediul sfințirii în cuvântul lui Dumnezeu. Sfințirea prin Cuvântul adevărului are ca rezultat unitatea Trupului lui Cristos, care este unitatea extinsă a Dumnezeului Triunic (Ioan 17:21).

Când suntem sfințiți, suntem aduși în Dumnezeul Triunic ca unitate a noastră; suntem aduși în coinerența Dumnezeului Triunic, astfel încât unitatea divină este extinsă pentru a ne include pe noi.

Unitatea Dumnezeului Triunic este extinsă pentru a ne cuprinde pe noi, Trupul lui Cristos! Aleluia!

Doamne Isuse, fă-ne să vedem că sfințirea rezultă în unitatea autentică! Amin, Doamne, fie ca să ne dăm seama că sfințirea în adevăr ne păstrează în Dumnezeul Triunic! Venim la Tine, dragă Doamne, pentru a fi sfințiți de Tine în adevăr. Fie ca să învățăm să ieșim din noi înșine și să intrăm în Dumnezeul Triunic prin intermediul sfințirii în adevăr! O, Doamne, fie ca să vedem că singura cale de a fi în Dumnezeul Triunic este prin adevărul sfințitor care tratează toți factorii de diviziune. Ne deschidem Ție în timp ce venim la cuvântul Tău. Amin, Doamne, păstrează-ne în Tine astăzi. Păstrează-ne în Dumnezeul Triunic. Venim la Tine dimineața pentru a Te contacta și a atinge Cuvântul viu. Infuzează realitatea divină în ființa noastră. Venim să Te contactăm zi de zi, pentru ca orice factor de diviziune din noi să fie eliminat. Adu-ne în unitatea autentică și păstrează-ne prin sfințire în Dumnezeul Triunic! Aleluia, sfințirea prin cuvântul adevărului are ca rezultat unitatea Trupului lui Cristos – unitatea extinsă a Dumnezeului Triunic!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Sanctification Issues in Genuine Oneness: Sanctification Keeps us in the Triune God, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 4 cu tema: Să menținem singurul acord prin cele trei substanțe ale puterii din recâștigarea Domnului — rugăciunea, Duhul și Cuvântul (ziua 2), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Urmăm modelul lui Pavel de a-L trăi pe Cristos pentru mărirea Sa ca fiind continuarea Sa astăzi

04/12/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Apostolul Pavel, ca un model pentru toți credincioșii, L-a trăit pe Cristos pentru mărirea Sa ca fiind continuarea Sa; el a fost un discipol al lui Cristos, un vas ales care a trăit în duhul său contopit, a fost plin de Duh, s-a bucurat în Domnul, a fost aliat cu Dumnezeu și ajutat de Dumnezeu și i-a îngrijit cu drag și hrănit pe sfinți pe măsură ce L-a trăit pe Cristos. Amin!

Pe de o parte, cartea Faptele Apostolilor ne arată continuarea lui Cristos, iar această continuare a fost profețită în Vechiul Testament și, de asemenea, în Noul Testament de către Domnul Isus. Pe de altă parte, nu rămânem fără un model când vine vorba de continuarea lui Cristos, căci apostolul Pavel a fost un model pentru credincioși în această privință.

Noul Testament are o porțiune considerabilă referitoare la istoria lui Pavel, viața lui Pavel, lucrarea lui Pavel și modelul lui Pavel. El a început ca un persecutor al bisericii, dorind să-i întemnițeze pe discipolii lui Isus, dar a fost întâmpinat de Însuși Domnul Isus pe drumul spre Damasc și a fost convertit la Cristos.

Faptele Apostolilor 9 relatează convertirea lui Pavel; a fost întâmpinat de Domnul cu o lumină orbitoare în timp ce se afla în drum spre Damasc pentru a-i lega pe cei care credeau în Isus și Îl urmau.

Domnul Isus i s-a arătat și a avut o convertire la Cristos. Apoi, fiind orbit de lumină, a așteptat într-o casă de pe strada numită Dreaptă, în Damasc, până când Anania, un membru al Trupului, a fost trimis de Domnul să-l aducă în părtășia Trupului.

Anania a fost reticent să vină la Saul (numit mai târziu Pavel), deoarece auzise că acesta era acolo pentru a-i persecuta și a-i întemnița pe urmașii lui Isus. Dar Domnul l-a asigurat pe Anania că Pavel era un vas ales, chiar un model pentru cei care cred, care va suferi mult pentru Numele Domnului. Foarte interesant de văzut asta.

Domnul a luat această persoană care L-a urât pe Cristos și pe urmașii Săi și l-a făcut un model pentru toți cei care cred. Viața și lucrarea lui Pavel au fost o continuare a lui Cristos, căci L-a mărit pe Cristos ca discipol al lui Cristos.

El a fost un vas ales care a trăit în duhul său contopit, a depins de Trup, a trăit prin Duhul atotinclusiv al lui Isus, a fost umplut de Duhul bucuriei, s-a exersat să aibă o conștiință pură și bună, a trăit o viață de bucurie în Domnul și a fost aliat cu Dumnezeu și ajutat de Dumnezeu să vestească evanghelia.

Trebuie să vedem modelul lui Pavel ca fiind o persaonă care a fost făcut de Dumnezeu să fie continuarea lui Isus.

Apostolul Pavel ca model pentru toți credincioșii L-a trăit pe Cristos pentru mărirea Sa ca fiind continuarea a Sa

1 Timotei 1:16 spune că Pavel este un model pentru toți credincioșii; apostolul Pavel L-a trăit pe Cristos pentru mărirea Sa ca fiind continuare a Sa (vezi Filipeni 1:19-21a; Fapte 9:4-5, 15; 26:18-19).

Cum putem fi noi o continuare a lui Cristos astăzi? Cum ar trebui să trăim ca fiind continuarea lui Cristos? Trebuie să ne uităm la modelul lui Pavel, care L-a trăit pe Cristos pentru mărirea Sa, ca fiind continuarea Sa.

Pavel a fost un discipol al lui Cristos – L-a văzut pe Cristos, L-a auzit pe Cristos și L-a învățat pe Cristos așa cum realitatea este în Isus

Una dintre trăsăturile remarcabile ale lui Pavel a fost că a fost un discipol al lui Cristos, văzându-L pe Cristos, auzindu-L pe Cristos și învățându-L pe Cristos așa cum realitatea este în Isus (vezi Fapte 9:1-19, 25-27; 22:14-15; Efeseni 4:20-21).

În momentul convertirii sale, Pavel L-a văzut pe Cristos și a avut o viziune clară despre cine este această minunată persoană. Apoi, de-a lungul vieții sale, a continuat să Îl savureze pe Cristos, să-L vadă pe Cristos, să-L audă pe Cristos și să-L învețe pe Cristos așa cum realitatea este în Isus.

El L-a trăit pe Cristos pentru mărirea Sa, ca fiind continuarea Sa, căci Cristos a fost reprodus în Pavel. Pe măsură ce L-a privit pe Cristos și L-a învățat pe Cristos, Cristos a trăit în el.

Pavel a fost un vas ales al lui Cristos și un om al rugăciunii

Încă de la începutul vieții sale creștine, când Domnul l-a convertit pe Pavel, el și-a dat seama că era un vas.

Pavel nu era în primul rând un instrument, ci un vas care trebuia umplut cu Cristos; aceasta era realitatea vieții și lucrării sale zilnice, iar acest lucru a ieșit la iveală și în scrierile sale (Fapte 9:15; 2 Corinteni 4:7; Efeseni 1:22-23; 3:19).

Noi, cei care credem în Cristos, suntem vase care trebuie umplute cu Domnul. Suntem vase care să-L conțină pe Dumnezeu, să fie umpluți cu Dumnezeu și să ne umplem de Dumnezeu pentru plinătatea Lui. Fie ca noi să ne deschidem vasul Domnului pentru a fi umpluți cu El.

Pavel a fost și un om al rugăciunii (vezi Fapte 9:11; 13:1-3; 14:23; 16:13, 25; 20:36; 21:5; 22:17; 28:8; Efeseni 6:18; Coloseni 4:2).

El se ruga din nou și din nou. Aducea toate lucrurile, toate situațiile, toate problemele și toți sfinții la Domnul în rugăciune. Chiar în timp ce își scria epistolele, se ruga și rămânea într-un duh de rugăciune.

Ca urmare a rugăciunii, a fost trimis de Duhul Sfânt împreună cu un alt frate și, oriunde mergeau, rugăciunea era obiceiul lui. Din nou și din nou, fie că vizita un loc sau pleca dintr-un loc, se ruga. Ne-a îndemnat să perseverăm în rugăciune, veghind în ea cu mulțumire.

Chiar și atunci când citim Biblia, trebuie să o citim și să ne rugăm, să ne rugăm cu ea și să o citim, chiar să veghem în rugăciune cu toată stăruința și cererea pentru toți sfinții.

Doamne Isuse, îți mulțumim că ne-ai făcut vase care să Te conțină! Ne deschidem vasul nostru Ție pentru a Te primi, a fi umpluți cu Tine și a da pe dinafară cu Tine. Umple-ne vasul astăzi. Umple-ne până la refuz. Revarsă prin noi și în alții. Vrem să fim oameni ai rugăciunii. Vrem să aducem toate lucrurile la Tine în rugăciune. Fie că mâncăm, fie că bem, fie că facem ceva sau mergem undeva, vrem să ne rugăm. Fă-ne să venim la Tine cu privire la toate lucrurile și în toate lucrurile. O, Doamne, fă-ne oameni ai rugăciunii care se roagă neîncetat și stăruiesc în rugăciune. Fie ca să veghem în rugăciune cu mulțumire!

Pavel se baza pe Trup și practica chemarea numelui Domnului

Chiar dacă era matur în viață și destul de avansat în cunoașterea spirituală, apostolul Pavel se baza pe Trup și făcea totul în Trup, prin Trup și pentru Trup (Fapte 9:11, 17-18, 25-27; 1 Corinteni 1:1; 12:14-27).

El a predicat evanghelia, a întemeiat biserici și a numit prezbiteri, totuși se baza în continuare pe Trup. Chiar de la convertirea sa, când Anania a venit la el, Pavel și-a dat seama că era membru al Trupului, căci avea nevoie de un alt membru care să-l aducă la Domnul, să-l boteze și să-l aducă în părtășia Trupului.

Apoi, când a fost persecutat pentru că predica Evanghelia, ceilalți discipoli l-au ajutat să fugă de persecutori, coborându-l într-un coș prin zid.

În mod repetat, el se baza pe Trup. Când a scris Epistolele, erau și niște frați cu el, și a scris epistolele în principiul Trupului.

Dumnezeu a așezat membrele în Trup așa cum a voit El, și nimeni din noi să nu poftească slujba altuia, nici să nu-și disprețuiască slujba.

Fiecare din noi este membru al Trupului, și slujba noastră este necesară pentru zidirea Trupului. Chiar și membrele care nu par frumoase, Dumnezeu le acoperă cu mai multă cinste.

Trebuie să depindem de Trup, să trăim în Trup și să facem toate lucrurile în Trup și pentru Trup. Nu ar trebui să ne mândrim și să spunem că slujba noastră este mai importantă decât slujba altora, nici să spunem că ar trebui să avem slujba altora, altfel nu suntem în Trup.

Ca model pentru noi, Pavel L-a trăit pe Cristos pentru mărirea Sa, ca fiind continuarea Sa, și a practicat chemarea Numelui Domnului (Faptel 9:14, 21; 22:16; 2 Timotei 2:22; Romani 10:12-13; Filipeni 2:9-11).

El obișnuia să-i prigonească pe cei care chemau acest Nume, dar apoi a devenit unul dintre cei care cheamă și ne-a încurajat să fim cu cei care cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură.

Slavă Domnului că nu există nicio diferență între iudeu și grec, căci același Domn este Domn al tuturor și bogat pentru toți cei ce-L cheamă. Căci oricine cheamă Numele Domnului va fi mântuit.

Fie ca noi să-L mărturisim deschis pe Isus Cristos ca Domn, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl!

Doamne Isuse, Te iubim și iubim Trupul! Fie ca noi să fim cei care depind de Trup, să facem totul în Trup și să trăim pentru Trup! Amin, Doamne, fie ca tot ce facem să fie în Trup, prin Trup și pentru Trup, ca Tu să poți câștiga gloria! Arată-ne că suntem membre ale Trupului, chiar membre unii altora. Arată-ne că depindem nu numai de Cristos ca și Cap, ci și de membrele Trupului. Amin, Doamne, păstrează-ne chemând Numele Tău împreună cu cei care Te urmează dintr-o inimă pură! O, Doamne Isuse, Tu ești atât de bogat pentru noi, cei care chemăm Numele Tău! Mântuiește-ne mult mai mult în viața Ta, pe măsură ce te chemăm! Te lăudăm, Doamne!

Pavel a trăit prin Duhul atotinclusiv al lui Isus pentru lucrarea sa de predicare

Fiind o persoană care L-a trăit pe Cristos pentru mărirea Sa ca fiind continuarea lui Isus, Pavel a trăit prin Duhul atotinclusiv al lui Isus pentru lucrarea sa de predicare.

Fapte 16:6-7 este o porțiune enigmatică, dar minunată, care ne arată că lui Pavel i-a fost interzis de Duhul Sfânt să meargă undeva, iar Duhul lui Isus nu le-a permis să meargă în altă parte. Foarte interesant.

Acest lucru ne arată că Pavel și conlucrătorii săi nu au mers undeva conform unui program sau preferințe personale, ci au urmat călăuzirea Duhului. El a suferit pentru Domnul, iar Duhul lui Isus i-a hrănit.

Pavel a trăit prin Duhul atotinclusiv al lui Isus, care este Duhul unui om cu putere îmbelșugată pentru suferință (Ioan 7:37-39; Fapte 9:16; 16:7, 22-34; Filipeni 3:10; Coloseni 1:24; 2 Corinteni 6:4; 11:23; Evrei 6:19-20; 13:13).

El și-a îndeplinit slujba de suferință printre ființele umane și pentru ființele umane în viața umană, pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Oriunde mergea, suferința era porția lui, iar persecuția era peste tot; Duhul lui Isus, însă, îl hrănea, căci în acest Duh există rezerva de a trăi viața umană și de a îndura suferințele ei.

Isus a fost un om care a fost persecutat și a suferit de-a lungul vieții Sale. Elementul suferinței, puterea suferinței, se află acum în Duhul lui Isus, care este cu duhul nostru.

Noi astăzi putem trăi viața umană și viața creștină, chiar ne putem îndeplini slujba în Domnul, savurând rezerva îmbelșugată a Duhului lui Isus.

Pe măsură ce ne întoarcem către duhul nostru, simțim că există o rezervă îmbelșugată în Duhul lui Isus cu duhul nostru; s-ar putea să nu fim eliberați de suferințele noastre, ci mai degrabă, putem fi conduși spre mai multe suferințe, dar există rezerva interioară pe măsură ce suferim.

Oriunde ne-am afla, orice am face și oricare ar fi situația în timp ce trăim viața creștină, trebuie să trăim prin Duhul atotinclusiv al lui Isus pentru slujba noastră, astfel încât să-L putem exprima pe Dumnezeu în toate detaliile vieții noastre de zi cu zi.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ești Duhul lui Isus cu duhul nostru, cu provizia suferinței. O, cât de mult avem nevoie de Tine! Ne exersăm duhul pentru a fi una cu Tine și pentru a savura Duhul lui Isus cu puterea de a suferi. Aleluia, Duhul lui Isus este cu duhul nostru, alimentându-ne constant cu puterea de care avem nevoie pentru a-L trăi pe Cristos pentru mărirea Sa, chiar și în suferințele noastre! O, Doamne, noi nu putem face asta, dar Tu poți. Noi nu putem reuși, dar Duhul lui Isus este cu duhul nostru, alimentându-ne mereu. Fie ca să ne întoarcem către duhul nostru pentru a Te savura și a ne împărtăși din rezerva îmbelșugată a Duhului atotinclusiv al lui Isus!

Pavel a trăit în duhul său contopit, a fost plin de Duhul bucuriei și s-a exersat pentru a avea o conștiință bună

Pe măsură ce L-a trăit pe Cristos pentru mărirea Sa, pentru continuarea Lui, Pavel a trăit în duhul său contopit. De nenumărate ori, atât în scrierile sale, cât și în viața și lucrarea sa umană pentru Domnul, Pavel a trăit în Duhul divin contopit cu duhul său uman ca un singur duh (Fapte 17:16; 19:21; Romani 8:4, 6, 16; 1 Corinteni 6:17).

Duhul său a fost provocat când a văzut niște idoli și și-a propus în duhul său să facă anumite lucruri. Trebuie să vedem că cerințele drepte ale legii sunt împlinite în noi atunci când trăim și umblăm conform Duhului, nu conform cărnii.

Când mintea noastră este fixată pe duh, savurăm viață și pace, dar când mintea este fixată pe carne, suntem în moarte.

Slavă Domnului că suntem uniți cu Domnul ca un singur duh, iar Duhul lui Dumnezeu mărturisește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Amin!

Pavel a fost umplut de Duhul bucuriei în mod esențial pentru existența sa și de Duhul puterii în mod economic pentru funcția sa (Fapte 13:9, 52; Efeseni 5:18).

Chiar dacă a suferit atât de mult pentru Domnul, chiar dacă a fost supus multor persecuții și presiuni, Pavel a fost umplut de Duhul bucuriei și s-a bucurat întotdeauna în Domnul, chiar și în închisoare.

De multe ori, când ne întâlnim cu sfinții, înfățișarea noastră nu este plăcută, căci nu-L savurăm pe Domnul. Cum îi putem păstori pe alții când noi înșine nu suntem umpluți de Domnul ca bucurie a noastră? Nu-i putem păstori pe alții dacă avem o înfățișare tristă.

Asemenea lui George Müller, prima îndatorire dimineața pentru noi ar trebui să fie să ne facem sufletul fericit în Domnul. Putem avea o familie cu mulți copii mici, putem avea multe responsabilități la locul de muncă sau în biserică, dar în toate aceste lucruri, trebuie să învățăm să ne facem inima fericită în Domnul!

Pavel s-a străduit să aibă întotdeauna o conștiință bună și pură (Fapte 23:1; 24:16; 1 Timotei 1:19; 3:9); înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor, s-a străduit să aibă o conștiință pură.

Acesta este o exersare a duhului nostru. Pe măsură ce ne exersăm duhul și trăim în duhul contopit, nu suntem doar umpluți cu Duhul bucuriei, ci avem și o conștiință pură.

Fie ca noi să fim cei care trăiesc mereu o viață de bucurie în Domnul, rugându-ne neîncetat și mulțumindu-I pentru toate lucrurile (Fapte 16:25; 27:35; Filipeni 4:4; Coloseni 3:16; 1 Tesaloniceni 5:16-18).

Putem aduce toate aceste lucruri Domnului, căci în noi înșine nu suntem asemenea persoane, dar când suntem în duhul nostru, pur și simplu Îl trăim pe Cristos și Îl preamărim!

Doamne Isuse, umple-ne cu Duhul bucuriei în interior și în esență pentru existența noastră! Umple-ne cu Duhul puterii în mod economic pentru funcția noastră! Vrem să trăim astăzi în duhul contopit. Vrem să facem toate lucrurile în duh, fiind una cu Tine în duh, în timp ce facem una și alta. O, Doamne, Îți mulțumim că Te-ai contopit cu duhul nostru. Aleluia, suntem uniți cu Domnul ca un singur duh! Ne exersăm duhul, Doamne, pentru a avea o conștiință bună și pură. Ne exersăm să trăim o viață de bucurie mereu în Domnul, rugându-ne neîncetat și mulțumindu-Ți pentru toate lucrurile! Amin, Doamne, păstrează-ne în duhul nostru astăzi!

Pavel a fost aliat cu Dumnezeu și ajutat de Dumnezeu să vestească Evanghelia și să-i păstorească pe sfinți

Pe măsură ce L-a trăit pe Cristos pentru mărirea Sa ca fiind continuarea Sa, Pavel a fost aliat cu Dumnezeu și ajutat de Dumnezeu să vestească Evanghelia cu îndrăzneală (vezi Fapte 9:20, 27; 26:22-29; 28:31; 1:8; 1 Tesaloniceni 2:2; comp. cu Romani 15:24, 28).

El a fost aliat cu Dumnezeu, căci a obținut ajutorul care vine de la Dumnezeu pentru a da mărturie atât celor mici, cât și celor mari despre Evanghelia lui Cristos. El putea vesti Evanghelia cu îndrăzneală în numele lui Isus pentru a răspândi mărturia lui Isus până la marginile pământului! Amin!

Dumnezeu a fost aliat cu Pavel, iar Pavel a obținut ajutorul care vine de la Dumnezeu.

Când Îl trăim pe Cristos pentru ca mărirea Sa să fie continuarea Sa, Dumnezeu ne ajută, Dumnezeu este aliatul nostru și El ne dă ajutorul de care avem nevoie pentru a predica Evanghelia și a răspândi mărturia Sa până la marginile pământului.

Trebuie să vedem că suntem într-o alianță cu Dumnezeu pe măsură ce Îl slujim în duhul nostru. El ne ajută în această alianță; Dumnezeu este aliatul nostru. Slavă Domnului!

Pavel i-a păstorit pe sfinți conform lui Dumnezeu (Fapte 20:18-38; 1 Tesaloniceni 2:1-12). El i-a îngrijit cu drag pe sfinți în umanitatea lui Isus și i-a hrănit în divinitatea lui Cristos cu toate adevărurile economiei eterne a lui Dumnezeu, arătând în trăirea sa cuvântul Domnului Isus că este mai bine să dai decât să primești.

El le-a împărtășit nu numai Evanghelia, ci și propriul lui suflet, care a fost constituit din umanitatea lui Cristos, pentru a-i îngriji cu drag și i-a hrănit cu învățătura sănătoasă a economiei lui Dumnezeu. Fie ca noi să fim astfel de oameni astăzi!

Doamne Isuse, ne dăm Ție astăzi. Fie ca noi să obținem ajutorul care vine de la Dumnezeu pentru a sta în picioare și a vesti Evanghelia cu îndrăzneală și a răspândi mărturia Ta pe tot pământul. Aleluia, Dumnezeu este aliatul nostru în timp ce Îl slujim în duhul nostru în Evanghelia Fiului Său! Amin, Doamne, ne bazăm pe Tine și vrem să ne dăm seama de ajutorul Tău în această alianță! Trăiește în noi astăzi. Fie ca noi să fim cei care predică Evanghelia și, de asemenea, cei care-i îngrijim cu drag pe sfinți și îi hrănim una cu Tine! Fie ca noi să-i îngrijim cu drag pe sfinți în umanitatea lui Isus și să-i hrănim în divinitatea lui Cristos cu toate adevărurile economiei lui Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca viața noastră să arate cuvântul Domnului Isus că este mai bine să dai decât să primești!