O Revelație a lui Cristos

Să-L cunoaștem pe Cristos în învierea Sa fiind desemnat ca Fiu al lui Dumnezeu cu umanitatea Sa

04/08/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Trebuie să-L cunoaștem pe Cristos în învierea Sa fiind desemnat ca Fiu al lui Dumnezeu în putere cu natura Sa umană, căci El este prototipul și producătorul multor fii ai lui Dumnezeu care sunt transformați după chipul lui Cristos. Aleluia!

Fiind credincioși în Cristos, suntem cei care învățăm zilnic să-L experimentăm pe Cristos, să-L savurăm pe Cristos și să-L exprimăm pe Cristos. Experiența noastră din Cristos este în principal în duhul nostru, în timp ce savurarea noastră din Cristos este în principal în sufletul nostru.

Zi de zi trebuie să ne exersăm duhul pentru a-L experimenta pe Cristos și, de asemenea, trebuie să ne îndreptăm inima către Domnul și să ne întoarcem inima către El, astfel încât să-L putem savura în sufletul nostru.

Ceea ce experimentăm cu Cristos în duhul nostru trebuie să devină savurarea lui Cristos în sufletul nostru. Nu numai atunci când lucrurile merg bine, când ne simțim bine și când sufletul nostru este fericit putem sau ar trebui să Îl savurăm pe Cristos.

Poate că nu suntem o persoană matinală și nici nu găsim vreun motiv de bucurie pe parcursul zilei, dar putem învăța să ne întoarcem inima către Domnul dimineața și să ne îndreptăm întreaga ființă către El pe tot parcursul zilei. Trebuie să învățăm atât să ne exersăm duhul pentru a-L experimenta pe Cristos, cât și să ne îndreptăm inima către Domnul, astfel încât să Îl putem savura și să-L iubim.

Domnul este Păstorul sufletului nostru; El ne păstoreste din interior și ne conduce la apele odihnei, restaurându-ne sufletul și fiind bucuria din sufletul nostru. El vrea să avem bucurie; vrea să Îl savurăm. Savurarea noastră de El, însă, se bazează pe experiența noastră cu El.

Totul începe cu duhul nostru; trebuie să ne exersăm duhul și să învățăm să trăim într-un singur duh cu Domnul, astfel încât să-L putem experimenta și să Îl savurăm. Chiar dacă eșuăm, și eșuăm destul de des, Domnul vine totuși la noi ca Păstorul sufletului nostru pentru a avea grijă de noi, a ne restaura și a ne recâștiga dragostea de la început pentru El.

Ioan 15:11 ne spune că Domnul dorește ca bucuria Lui să devină bucuria noastră, chiar să ne facă bucuria deplină. Bucuria Lui este deplină și El dorește ca bucuria noastră să fie deplină. El ne păstorește în acest sens.

Deși suferim și suntem smeriți prin multe încercări și dificultăți, ne putem totuși întoarce inima către Domnul și ne putem îndrepta întreaga ființă spre El, astfel încât să Îl putem savura și să-L experimentăm. Fie ca bucuria Lui să devină bucuria noastră. Fie ca dorința inimii Lui să devină dorința inimii noastre.

Și, în special, fie ca adevărul despre faptul că Cristos a fost desemnat Fiul lui Dumnezeu cu putere, din învierea din morți, să devină ceva care ne hrănește și ne încurajează să mergem mai departe cu Domnul în viața de biserică pentru împlinirea scopului Său.

În încarnare Cristos este Sămânța lui David, Fiul Omului, având divinitatea Sa ascunsă în umanitatea Sa

Înainte de a-L putea cunoaște pe Cristos în învierea Sa fiind desemnat ca Fiul lui Dumnezeu în putere, cu natura Sa umană (așa cum se vede în Romani 1:3-4), trebuie să știm că, în încarnarea Sa, Cristos este Sămânța lui David, Fiul Omului. Cristos nu a venit ca un rege sau un om puternic, ci ca un om în carne.

Biblia consideră carnea ca fiind ceva negativ, căci Dumnezeu l-a creat pe om, dar omul a căzut și a devenit carne. Omul a fost creat inițial de Dumnezeu după chipul și asemănarea Sa, dar omul a căzut și a devenit carne.

Când omul a căzut, Satan a adus păcatul în natura omului și a schimbat omul creat în omul decăzut. Omul a căzut într-o asemenea măsură încât Dumnezeu a spus că Duhul Său nu se va lupta pentru totdeauna cu omul, căci omul a devenit carne (Geneza 6:3).

Cristos S-a încarnat pentru a deveni carne, venind în asemănarea cărnii păcatului, dar fără păcat în carne (Romani 8:3). El a venit în chipul omului căzut, dar fără natura păcătoasă a omului căzut. El nu avea niciun păcat, nu a comis niciun păcat și nu a avut nimic de-a face cu păcatul (2 Corinteni 5:21; Evrei 4:15; 1 Ioan 3:5).

El era doar în asemănarea cărnii păcatului și nu avea păcatul cărnii. Când evreii L-au văzut, și-au dat seama că era om în carne și oase și, în cel mai bun caz, au recunoscut că era un descendent împărătesc al lui David (Matei 1:1; 9:27; 12:23; 21:9, 15) și că era unul dintre profeți.

Domnul Isus, în încarnarea Sa, avea divinitatea Sa ascunsă în carne și oase într-o asemenea măsură încât nimeni din jurul Lui nu și-a dat seama că era Fiul lui Dumnezeu; toți L-au văzut ca Fiul Omului și poate unul dintre profeți, dar nimeni nu și-a dat seama că era Fiul lui Dumnezeu.

Fără revelație cerească, niciunul dintre ei nu și-ar fi putut da seama că Isus Cristos este Fiul Dumnezeului celui viu, așa cum a văzut Petru (Matei 16:16). Mai mult, a existat o controversă printre evrei când Domnul era pe pământ, căci El pretindea că este Fiul lui Dumnezeu, dar pentru ei aceasta era o blasfemie (Marcu 2:5-7; Ioan 6:41-42).

În cele din urmă, cei din jurul Lui L-au condamnat la moarte pentru că Isus Cristos a susținut că este Fiul lui Dumnezeu (Matei 26:63-66; 27:43; Marcu 14:61-64). Aceasta a fost o blasfemie înaintea conducătorilor evrei, iar aceștia L-au condamnat și L-au adus înaintea lui Pilat pentru a fi omorât (Ioan 10:30-33, 36). O, Doamne Isuse!

Trebuie să ne dăm seama că Cristos a fost Fiul lui Dumnezeu din veșnicie, dar prin încarnare, El S-a îmbrăcat cu carnea, iar în trăirea Sa pe pământ, ceilalți nu au putut vedea gloria divinității Sale. El a trebuit să fie desemnat să fie Fiul lui Dumnezeu în putere cu natura Sa umană.

El tânjea după asta și tânjea să fie botezat cu botezul care Îl va aduce în glorie, căci voia să arunce focul vieții divine pe pământ. În timp ce era pe pământ în carnea Sa, Domnul Isus Și-a ascuns natura divină prin carne.

Prin moartea Sa pe cruce, umanitatea Sa a fost deschisă pentru a elibera viața divină din El, iar în învierea Sa, El a fost desemnat ca Fiul lui Dumnezeu în putere cu natura Sa umană (Romani 1:3-4). Aleluia!

Învierea Sa nu a fost ca nicio altă înviere – alții precum Lazăr au înviat din morți (Ioan 11:41-44; Luca 7:11-17; 8:49-54), dar apoi au murit în cele din urmă, dar El a avut un fel special de înviere! Aleluia!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit să Te încarnezi ca om în carne. Îți mulțumim că ai venit ca Fiul lui Dumnezeu care a devenit Fiul Omului. Cât de mult Te adorăm pentru încarnarea și viața Ta umană, căci ai fost dispus să fii limitat și să-Ți ascunzi natura divină în umanitatea Ta cât timp ai fost pe pământ. O, Doamne, Te iubim și Te lăudăm pentru tot ceea ce ești și tot ceea ce ai făcut. Dă-ne revelație divină pentru a vedea că Isus Cristos nu este doar unul dintre profeți sau un urmaș al lui David, ci mai mult decât atât, El este Fiul Dumnezeului celui viu! Aleluia, Isus Cristos, care a fost sămânța lui David după carne, a fost desemnat în învierea Sa ca Fiu al lui Dumnezeu în putere cu natura Sa umană! Te lăudăm, Doamne Isuse, pentru învierea Ta, care a fost desemnarea Ta! Credem în Tine ca Fiu al lui Dumnezeu care a devenit Fiul Omului și apoi a fost desemnat să fie Fiul lui Dumnezeu în putere, chiar primul Fiu al lui Dumnezeu! Aleluia!

Să-L cunoaștem pe Cristos în învierea Sa fiind desemnat ca Fiul lui Dumnezeu în putere cu umanitatea Sa

Fie ca Domnul să îndepărteze orice văluri de pe ochii noștri, ca să-L putem vedea și cunoaște pe Cristos în învierea Sa fiind desemnat ca Fiul lui Dumnezeu în putere cu natura Sa umană, așa cum este revelat în Romani 1:3-4.

Înainte de încarnare și înviere, Cristos era Fiul lui Dumnezeu, singurul Fiu născut (Ioan 1:18; 3:16). Deși era deja Fiul lui Dumnezeu înainte de încarnare, Cristos trebuia totuși să fie desemnat Fiul lui Dumnezeu prin înviere, deoarece prin încarnare El îmbrăcase natura umană, care nu avea nicio legătură cu divinitatea (1:1, 14; Romani 8:3).

Prin încarnare, El a îmbrăcat natura umană, care nu avea nicio legătură cu Dumnezeu sau cu natura divină. El a fost Fiul Omului pe pământ în încarnare, dar nu a fost desemnat Fiul lui Dumnezeu în umanitatea Sa până la învierea Sa.

După ce Fiul lui Dumnezeu S-a încarnat, natura Sa divină a fost ascunsă de carne. Însă prin învierea Sa, Cristos Și-a sfințit și a înălțat natura Sa umană, umanitatea Sa și a fost desemnat prin înviere ca Fiul lui Dumnezeu cu această natură umană (Romani 1:3-4; Faptele Apostolilor 13:33; Evrei 1:5).

În acest sens, Cristos a fost născut Fiul lui Dumnezeu prin învierea Sa. Aleluia pentru învierea Sa! Învierea Sa a fost ca nicio altă înviere. S-a întâmplat ca oamenii să fie înviați din morți, dar mai târziu, totuși, au murit; Isus Cristos, însă, a avut o înviere specială. În învierea Sa, Cristos a fost desemnat Fiul lui Dumnezeu.

Dumnezeirea ascunsă în carnea Sa trebuia să fie desemnată, manifestată, prin înviere. Iată ce s-a întâmplat în învierea Sa: El a fost desemnat, sau manifestat, Fiul lui Dumnezeu cu umanitatea Sa. Aleluia! El a sfințit și a înălțat natura Sa umană, aducând-o în Dumnezeu și divinizând-o.

Trebuie să-L cunoaștem pe Cristos în învierea Sa desemnat ca Fiul lui Dumnezeu în putere cu umanitatea Sa, natura Sa umană. Când îl cunoaștem pe Cristos în acest fel, ne dăm seama că El este doar Primul care a trecut prin acest proces și că noi toți Îl urmăm astăzi. El a deschis calea pentru noi toți să fim desemnați fii ai lui Dumnezeu. Slavă Domnului!

În învierea Sa, Cristos a fost desemnat ca Fiul lui Dumnezeu și toată lumea a putut vedea că Isus Cristos este Domn, chiar Dumnezeu Însuși, căci El a fost glorificat!

El a fost, de asemenea, născut de Dumnezeu pentru a fi Fiul Său întâi născut, posedând atât divinitate, cât și umanitate. Un astfel de Fiu, așa cum spune Romani 8:29-30, Dumnezeu l-a folosit pentru a reproduce în masă pentru a obține mulți frați ai lui Cristos care sunt conformați chipului lui Cristos, Fiul întâi născut al lui Dumnezeu.

El este prototipul, modelul, pentru a produce mulți fii ai lui Dumnezeu și a-i conforma chipului lui Cristos pentru exprimarea corporativă a lui Dumnezeu. Acum, noi, ca mulți fii ai lui Dumnezeu, avem viața divină și natura divină și suntem în procesul de a fi desemnați fii ai lui Dumnezeu.

Învierea lui Cristos și desemnarea Lui ca Fiu al lui Dumnezeu în umanitatea Sa în înviere au deschis calea pentru milioane de credincioși în Cristos să devină fii ai lui Dumnezeu și să fie desemnați fii ai lui Dumnezeu pe deplin! Aleluia!

De aceea trebuie să-L cunoaștem pe Cristos în învierea Sa desemnat ca Fiu al lui Dumnezeu în putere în umanitatea Sa.

Cunoașterea lui Cristos de către noi în acest fel, cunoașterea lui Cristos în desemnarea Sa, ne va face să ne deschidem mai mult către El, să cooperăm cu El și să-I permitem să crească în noi, să ne transforme, să ne înnoiască și să ne conformeze chipului lui Cristos, astfel încât să putem fi mulții fii ai lui Dumnezeu care sunt desemnați ca El!

Romani 8:19, 21 și 1 Corinteni 15 ne spun că, așa cum Cristos a înviat și a fost desemnat, tot așa vom fi și noi înviați și desemnați și vom avea același trup al gloriei Sale în înviere, căci vom fi fii ai lui Dumnezeu pe deplin! Slavă Domnului!

Umanitatea noastră de astăzi încă nu este desemnată; încă experimentăm faptul că suntem răstigniți împreună cu Cristos (Galateni 2:20), că Cristos trăiește în noi, că suntem transformați după chipul lui Cristos (Romani 8:29) și că Cristos este format în noi (Galateni 4:19).

Dar într-o zi vom fi pe deplin conformați chipului Său pentru a deveni parte a exprimării Sale corporative și, în ziua aceea, vom fi desemnați fii ai lui Dumnezeu pe deplin pentru glorioasa expresie corporativă a lui Dumnezeu!

Pentru El, a fost cu divinitatea și apoi cu umanitatea, iar cu noi, există umanitate și apoi divinitate. Astăzi, divinitatea Lui ne saturează umanitatea și crește în umanitatea noastră până când, într-o zi, vom fi înghițiți de glorie!

Fie ca să vedem că s-a deschis calea pentru ca puterea învierii Sale să opereze în noi într-un mod nelimitat, astfel încât să putem fi desemnați fii ai lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, vrem să știm că Cristos, în învierea Sa, a fost desemnat pe Fiul lui Dumnezeu în putere în umanitatea Sa. Fie ca să vedem că Cristos a adus umanitatea Sa prin moarte și în înviere pentru a o diviniza și a o desemna Fiul lui Dumnezeu în putere! Doamne, cât Te lăudăm că ai fost desemnat Fiul lui Dumnezeu în putere în învierea Ta! Îți mulțumim că ai deschis calea pentru noi toți, credincioșii în Cristos, să fim regenerați și să devenim copii ai lui Dumnezeu! Aleluia, în învierea lui Cristos am fost regenerați pentru a fi mulții fii ai lui Dumnezeu! Amin, Doamne, vrem să devenim fiii Tăi pe deplin. Ține-ne în procesul de a fi desemnați fii ai lui Dumnezeu. Fie ca moartea și învierea Ta să lucreze în noi zi de zi, punând la moarte tot ce este natural și distribuind viața divină în noi, până când vom fi pe deplin desemnați fii ai lui Dumnezeu! Slavă Domnului, așa cum Cristos a fost desemnat Fiul lui Dumnezeu în învierea Sa, tot așa și noi suntem în procesul de a fi desemnați fii ai lui Dumnezeu! Aleluia!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Knowing Christ in His Resurrection Designated as the Son of God with His Humanity, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 1 cu tema: Sămânța lui David devine Fiul lui Dumnezeu, ziua 2, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos este sămânța lui David și Fiul lui Dumnezeu pentru experimentarea și savurarea noastră

03/08/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

În Fapte 13 vedem că Dumnezeu, conform promisiunii, L-a înviat pe Isus din morți și El a devenit Fiul lui Dumnezeu; prin învierea Sa, Cristos a devenit primul Fiu al lui Dumnezeu, iar noi suntem mulții fii ai lui Dumnezeu, avându-L pe El ca Fiu al lui Dumnezeu și Sămânța lui David distribuit întru noi. Aleluia!

În această săptămână, în înviorarea noastră de dimineață, începem o carte nouă, continuarea seriei „Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos” (partea a 2-a), iar în această săptămână în particular (care este săptămâna 13) titlul este, Sămânța lui David devine Fiul lui Dumnezeu. Aleluia, ce adevăr măreț vedem în Biblie, în special în Fapte și în Romani, că Cristos, ca Sămânța lui David, a devenit Fiul lui Dumnezeu!

Biblia este o carte minunată care conține atât evenimente istorice, cât și semnificația spirituală a celor mai importante astfel de evenimente. Dacă suntem deschiși către Domnul, dacă vasul nostru este deschis către El și avem o inimă îndreptată către El, vom vedea ceva din ceea ce este în inima Lui.

Dorința lui Dumnezeu de-a lungul Bibliei nu este doar să Se facă cunoscut omului sau să-l aducă pe om într-o părtășie mai profundă cu Dumnezeu; acestea sunt prezente în Biblie, dar dorința lui Dumnezeu este mult mai mult decât atât.

Dorința Lui este să Se facă la fel cu omul, astfel încât omul să fie făcut la fel cu Dumnezeu în viață, natură, expresie și funcție, dar nu în Dumnezeire, astfel încât omul și Dumnezeu, Dumnezeu și omul, să fie una pentru eternitate.

Aceasta este dorința Lui din Geneza, unde vedem că El a creat omul după chipul și asemănarea Sa și l-a așezat pe om în fața pomului vieții, astfel încât omul să-L primească pe Dumnezeu ca viață.

Această dorință a lui Dumnezeu este finalizată în Noul Ierusalim, în cerul nou și pământul nou, unde vedem cetatea sfântă unde Dumnezeu și omul locuiesc unul în celălalt, sunt una în deplinătate și sunt contopiți astfel încât să devină o singură entitate într-un mod inseparabil, dar distinct. Slavă Domnului!

Săptămâna aceasta, pe măsură ce venim la Fapte 13 și Romani 1, vrem să ne deschidem către Domnul și să-I oferim mai mult teren în ființa noastră, astfel încât să putem vedea vârful înalt al revelației divine. Vrem să vedem ce este Evanghelia, care este destinul nostru și ce a făcut și face Dumnezeu astăzi pentru a-Și îndeplini dorința inimii Sale.

Cristos este Sămânța lui David conform cărnii și El a trecut printr-un proces pentru a deveni Fiul lui Dumnezeu. El era deja Fiul lui Dumnezeu din eternitate în eternitate, dar în încarnare, El a îmbrăcat umanitatea, iar în această parte umană, El nu era Fiul lui Dumnezeu. Dar slavă Domnului, El a fost desemnat Fiul lui Dumnezeu în putere, conform Duhului sfințeniei!

În înviere, Cristos a fost născut de Dumnezeu pentru a fi Fiul întâi-născut al lui Dumnezeu, conform promisiunii lui Dumnezeu

În Fapte 13:23, vedem că Dumnezeu, conform promisiunii, a adus lui Israel un Mântuitor, pe Isus; acesta este Isus Cristos, sămânța lui David conform cărnii. În plus, versetul 33 spune că Dumnezeu a împlinit pe deplin această promisiune înviindu-L pe Isus, așa cum este scris și în Psalmul al doilea: „Tu ești Fiul Meu; astăzi Te-am născut!”. Ce minunat!

Când Pavel a anunțat evanghelia în Fapte 13, el a spus că această evanghelie este din promisiunea făcută părinților și că Dumnezeu a împlinit pe deplin această promisiune lor, urmașilor lor, înviindu-L pe Isus. Cum se împlinește evanghelia? Prin Cristos, ca sămânța lui David, devenind Fiul lui Dumnezeu în înviere. Uimitor!

Învierea a fost o naștere a Domnului Isus ca om. Când a devenit om, Cristos a îmbrăcat umanitate; în partea Sa umană, El nu a fost fiul lui Dumnezeu, ci mai degrabă a fost om conform cărnii. Însă, în învierea Sa, Cristos a fost născut de Dumnezeu ca să fie primul născut Fiu al lui Dumnezeu dintre mulți frați (Romani 8:29). Aleluia!

Am putea lua acest lucru de la sine înțeles, dar aceasta este esența Evangheliei. Evanghelia este despre Persoana minunată a lui Isus Cristos, care este Dumnezeu încarnat ca om, trăind o viață umană perfectă pe pământ, realizând o răscumpărare atotinclusivă pe cruce și înviind pentru a deveni un Duh dătător de viață care să vină în noi pentru a ne regenera cu viața divină.

În învierea Sa s-au întâmplat trei lucruri minunate: Cristos a devenit un Duh dătător de viață (1 Corinteni 15:45), El a fost născut de Dumnezeu ca să fie primul născut Fiu al lui Dumnezeu (Romani 8:29; Fapte 13:33) și noi am fost regenerați ca să fim mulți fii ai lui Dumnezeu (1 Petru 1:3). Slavă Domnului!

Cristos era deja singurul Fiu al lui Dumnezeu din eternitate, chiar înainte de încarnarea Sa (vezi Ioan 1:18; 3:16). Însă pentru împlinirea economiei eterne a lui Dumnezeu, astfel încât Dumnezeu să fie unit și contopit cu omul pentru a fi o singură entitate, Trupul lui Cristos pentru exprimarea corporativă a lui Dumnezeu, Cristos a devenit om.

Ca om, Isus Cristos nu a fost Fiul lui Dumnezeu; această parte umană a trebuit să fie adusă în divinitate și născută de Dumnezeu pentru a fi Fiul lui Dumnezeu. Exact asta s-a întâmplat în învierea Domnului. De aceea spunem că învierea a fost o naștere a omului Isus, căci El a fost născut de Dumnezeu în învierea Sa pentru a fi primul născut Fiu al lui Dumnezeu dintre mulți frați.

Faptul că El este primul născut înseamnă că există mulți alți frați; în Ioan 20, Domnul Isus i-a spus lui Maria să meargă și să le spună fraților Săi – El nu a spus: du-te la ucenicii Mei, ci: du-te la frații Mei. În învierea Sa, s-a întâmplat ceva minunat și miraculos: Cristos a fost născut în umanitatea Sa pentru a fi primul născut Fiu al lui Dumnezeu, iar noi am devenit mulții fii ai lui Dumnezeu.

Acum suntem mulți frați ai lui Cristos, care este Fratele nostru mai mare, și suntem mulți copii ai lui Dumnezeu care au fost regenerați la o nădejde vie în învierea lui Isus Cristos din morți! Slavă Domnului!

Trebuie să vedem procesele prin care a trecut Cristos de la a fi singurul Fiu născut al lui Dumnezeu din eternitate la a fi primul Fiu al lui Dumnezeu în învierea Sa. Când vom vedea aceasta, Îl vom lăuda și Îi vom mulțumi, căci și noi am fost născuți de Dumnezeu în învierea lui Cristos pentru a fi mulți fii ai lui Dumnezeu! Cristos este primul Fiu și noi suntem mulți fii!

Doamne Isuse, Te lăudăm pentru încarnarea, moartea și învierea Ta. Te lăudăm ca omul-Dumnezeu încarnat, care este sămânța lui David conform cărnii. Aleluia, prin moartea Sa și în învierea Sa, Cristos în umanitatea Sa a fost născut de Dumnezeu pentru a fi primul Fiu al lui Dumnezeu! Ce minunat e, Doamne, acum Tu nu ești doar Singurul Fiu Născut al lui Dumnezeu după divinitatea Ta, ci și mai mult, Tu ești primul Fiu născut al lui Dumnezeu în umanitatea Ta! Aleluia, Cristos este Fiul întâi născut al lui Dumnezeu și noi suntem mulții fii ai lui Dumnezeu! Amin, Doamne, dezvăluie-ne pentru a vedea ce s-a întâmplat la momentul învierii lui Cristos. Fie ca noi să ne dăm seama că Cristos, ca singurul Fiu născut al lui Dumnezeu, a devenit Fiul întâi născut al lui Dumnezeu în umanitatea Sa și că noi am fost născuți de Dumnezeu pentru a fi mulții Săi fii! Slavă Domnului, suntem mulții fii ai lui Dumnezeu născuți de Dumnezeu în învierea lui Cristos, căci am fost regenerați la o nădejde vie! Amin, Doamne, acum vrem să trăim în înviere pentru a fi o creație nouă, un singur duh cu Cristos, pentru ca El să poată trăi în noi!

Cristos este Sămânța lui David și Fiul lui Dumnezeu pentru experimentarea și savurarea noastră – aceasta este Evanghelia lui Dumnezeu

Pentru ca Dumnezeu să devină plăcut și experimental pentru noi, El S-a încarnat ca om și apoi a înviat ca Fiul întâi născut al lui Dumnezeu și Duhul dătător de viață. Cum poate Dumnezeul care locuiește în lumină de neapropiat să devină savurarea noastră astăzi?

Pentru ca noi să-L experimentăm și să-L savurăm pe Domnul, El are două statute: uman și divin. În statutul Său uman, Cristos este sămânța lui David conform cărnii. În statutul Său divin, Cristos este Fiul lui Dumnezeu în putere. Aceasta este Evanghelia.

Despre asta vorbește Pavel în Romani 1:1-4, unde spune că a fost pus deoparte pentru Evanghelia lui Dumnezeu, pe care a promis-o mai dinainte prin prorocii Săi în Sfintele Scripturi, despre Fiul Său, care a venit din sămânța lui David conform cărnii, care a fost numit Fiul lui Dumnezeu în putere conform Duhului sfințeniei, prin învierea morților, Isus Cristos, Domnul nostru. Aleluia!

Cristos este sămânța lui David și Fiul lui Dumnezeu. Conform naturii Sale umane, Isus Cristos este sămânța lui David; El s-a născut în linia lui David, fiind descendentul unei persoane în istorie (vezi Matei 1:1; 22:42). Totuși, conform naturii Sale divine, Cristos este Fiul lui Dumnezeu pentru a fi expresia lui Dumnezeu.

Când Noul Testament îl menționează pe Fiul lui Dumnezeu, se referă la exprimarea lui Dumnezeu (Ioan 5:19; 14:7-9; Evrei 1:3). Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu pentru a-L exprima pe Dumnezeu Tatăl (Ioan 1:18).

Înainte de venirea lui Cristos, oamenii nu știau cum este Dumnezeu, căci nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu; totuși, Cristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu, a venit să-L vestească pe Dumnezeu, să-L declare și să-L exprime (Ioan 1:1; Apocalipsa 19:13; Evrei 1:2). Slavă Domnului!

Când privim la Cristos, îl vedem pe Dumnezeu Tatăl în toate bogățiile Sale și cu toate atributele Sale. Dumnezeu Tatăl este ascuns și invizibil; Cristos, Fiul lui Dumnezeu, este Dumnezeul manifestat, căci El L-a declarat pe Dumnezeu și L-a exprimat pe Dumnezeu.

Prin aceste două statute, sămânța lui David și Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos este omul-Dumnezeu, Dumnezeul complet și omul perfect. Acest lucru este cu adevărat minunat, dar totuși atât de misterios, căci iată un om care nu este doar om, ci Dumnezeu, și aici îl vedem pe Dumnezeu care nu este invizibil, ci devenit real pentru noi într-un om.

Această persoană misterioasă și minunată, cu două statute și două naturi, este conținutul Evangheliei lui Dumnezeu, așa cum este revelată în întreaga carte a Epistolei către Romani. Putem citi cartea către Romani și ne putem aminti lucruri precum dreptatea lui Dumnezeu, îndreptățirea, păcătoșenia noastră și multe alte lucruri; totuși, Evanghelia lui Dumnezeu este despre Fiul Său.

Din capitolul 1 din Romani până la ultimul capitol, capitolul 16, vedem persoana minunată a lui Isus Cristos ca sămânța lui David și Fiul lui Dumnezeu. În Romani 1, vedem persoana lui Isus Cristos ca omul-Dumnezeu și dreptatea lui Dumnezeu. În Romani 16 vedem bisericile locale ca expresie a Trupului lui Cristos.

Între aceste două și pe tot parcursul cărții Romani, îl vedem pe Cristos ca sămânța lui David și Fiul lui Dumnezeu – omul-Dumnezeu. Începutul Evangheliei este Cristos, iar împlinirea Evangheliei este Trupul lui Cristos exprimat în bisericile locale.

Între acestea, avem distribuirea Dumnezeului Triunic în om în multe feluri, prin multe mijloace și prin multe procese, astfel încât omul păcătos să devină un fiu al lui Dumnezeu, chiar să fie zidit împreună cu alți fii ai lui Dumnezeu pentru a fi expresia corporativă a lui Dumnezeu.

Isus Cristos, ca Sămânță a lui David și Fiu al lui Dumnezeu, a venit să se distribuie în noi, poporul Său ales și răscumpărat, pentru a ne face membre ale Trupului lui Cristos ca biserică a lui Dumnezeu. Slavă Domnului!

Noi, cei care credem în Cristos, suntem cei care am primit distribuirea persoanei lui Cristos cu natura Sa divină și umană, astfel încât să putem fi membre ale Trupului lui Cristos pentru a-L exprima în mod corporativ! Slavă Domnului! În întreaga lume există multe biserici locale ca expresie locală a Trupului universal al lui Cristos!

Văzând că Evanghelia lui Dumnezeu din Romani acoperă totul, de la încarnare până la distribuirea lui Dumnezeu către Trupul lui Cristos, ne dăm seama că Evanghelia este economia lui Dumnezeu, întreaga economie a lui Dumnezeu din Noul Testament! Amin! Iar centrul acestei Evanghelii a lui Dumnezeu este Isus Cristos, omul-Dumnezeu, sămânța lui David și Fiul lui Dumnezeu.

Evanghelia nu este despre o religie și nici nu ne oferă doctrine, forme și alte lucruri de acest gen; Evanghelia nu se preocupă doar de răscumpărare, iertare, îndreptățire și lucruri de genul acesta.

Toate acestea fac parte din Evanghelie, dar Evanghelia lui Dumnezeu este despre Isus Cristos, sămânța lui David și Fiul lui Dumnezeu, pentru a fi distribuit întru noi și a ne face la fel ca El, pentru a fi expresia Sa corporativă, pentru a fi Trupul lui Cristos exprimat în numeroasele biserici locale.

Intenția lui Dumnezeu este ca El să ne producă pe noi, numeroșii Săi fii, pentru a fi conformați modelului lui Isus Cristos, Fiul Său iubit (Matei 3:17; 17:5; Galateni 1:15-16), pe care El vrea să fie reprodus în noi ca numeroșii Săi fii! Aleluia!

Doamne, Te lăudăm pentru că ne-ai dezvăluit să vedem Evanghelia lui Dumnezeu despre Isus Cristos, omul-Dumnezeu, care este sămânța lui David și Fiul lui Dumnezeu! Aleluia, Isus Cristos a venit ca întrupare a lui Dumnezeu pentru a-L exprima pe Dumnezeu, a-L explica pe Dumnezeu, a-L defini pe Dumnezeu și a-L face real pentru noi! Te iubim, Doamne Isuse, și Te apreciem în cele două statute ale Tale: sămânța lui David și Fiul lui Dumnezeu. Îți mulțumim că Te-ai distribuit în noi pentru a ne face fii ai lui Dumnezeu, ca să putem fi regenerați, sfințiți, înnoiți, transformați și conformați chipului lui Cristos ca întâiul născut Fiu al lui Dumnezeu! Aleluia, Dumnezeu Îl distribuie pe Cristos întru credincioșii Săi pentru a-i face membre ale Trupului lui Cristos ca biserică a lui Dumnezeu! Amin, acest Trup universal al lui Cristos, ca expresie corporativă a lui Dumnezeu, este exprimat în numeroasele biserici locale din întreaga lume! Aleluia! Doamne, ține-ne deschiși distribuirii Tale divine până când vom fi pe deplin transformați și conformați chipului Tău, chiar până când vom fi zidiți pentru a fi expresia Ta corporativă pe pământ! Ce evanghelie minunată și glorioasă avem!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ is the Seed of David and the Son of God for our Experience and Enjoyment, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 13 cu tema: Sămânța lui David devine Fiul lui Dumnezeu, ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Dezvoltarea vieții și naturii divine: credință, virtute, cunoaștere, stăpânire de sine, răbdare, evlavie

29/07/2025 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Ca și credincioși în Cristos, trebuie să experimentăm dezvoltarea vieții divine și a naturii divine conținute în sămânța divină care a fost semănată în noi, astfel încât să putem avea o intrare bogată în împărăția eternă; trebuie să cooperăm adăugând toată sârguința pentru a furniza din belșug în credința noastră virtute, cunoaștere, stăpânire de sine, răbdare și evlavie. Amin!

Ne-am născut din Dumnezeu și acum avem viața și natura divină a lui Dumnezeu; slavă Domnului, suntem copii ai lui Dumnezeu și, în calitate de copii ai lui Dumnezeu, ne împărtășim din bogățiile vieții și naturii lui Dumnezeu. Ce privilegiu și ce binecuvântare este să ne împărtășim din natura lui Dumnezeu!

Pe măsură ce ne exersăm duhul asupra cuvântului lui Dumnezeu, bogățiile naturii lui Dumnezeu sunt infuzate în noi și constituite în ființa noastră, astfel încât să putem deveni expresia Lui! Pentru ca noi să avem o intrare bogată în împărăția eternă a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos, atunci când El va veni, trebuie să aibă loc dezvoltarea vieții divine și a naturii divine.

Atunci când se naște un copil, chiar dacă are tot ce-i trebuie în viața umană pe care a primit-o la naștere, el trebuie să crească și să se dezvolte, iar virtuțile, caracteristicile, trăsăturile și caracterul pe care le-a primit la naștere trebuie dezvoltate și cultivate. Acest lucru durează o viață întreagă și există multe eșecuri și succese.

Noi, cei care credem în Cristos, ne-am născut din Dumnezeu, iar sămânța divină a fost plantată în ființa noastră. În această sămânță divină se află tot ce ne trebuie: toate trăsăturile, caracteristicile, virtuțile și atributele lui Dumnezeu se află în sămânța divină pe care am primit-o când ne-am născut din nou.

Acum, trebuie să fim sârguincioși pentru a furniza din belșug ceea ce este necesar, astfel încât virtuțile și bogățiile vieții și naturii divine să fie dezvoltate. Nimeni nu poate face asta pentru noi și, indiferent cât de mult îi iubim pe ceilalți și cât de mult ne pasă de ei, noi nu putem face asta pentru ei.

Aceasta face parte din relația noastră personală, intima și spirituală cu Domnul. Trebuie să existe o creștere în viață în fiecare dintre noi. Trebuie să fim disperați înaintea Domnului că nu vom rămâne la fel. Trebuie să creștem în viață și să experimentăm dezvoltarea vieții divine și a naturii divine.

Dumnezeu ne-a dat promisiunile Sale prețioase și nespus de mari, iar noi savurăm cuvântul lui Dumnezeu prin exersarea duhului nostru. De asemenea, trebuie să ne dăm toată sârguința pentru a coopera cu activarea naturii divine dinamice pentru îndeplinirea promisiunilor lui Dumnezeu. Amin!

Ni s-a alocat minunata credință la fel de prețioasă: această credință este o sămânță atotinclusivă

2 Petru 1:1 ne spune că tuturor ni s-a alocat minunata credință la fel de prețioasă, iar această credință este o sămânță atotinclusivă. Slavă Domnului! Când vorbim despre dezvoltarea vieții divine și a naturii divine, nu vorbim despre propriul nostru efort de a face una sau alta pentru Domnul; Tot ce ne trebuie se află în sămânța pe care am primit-o, credința noastră, și trebuie pur și simplu să o dezvoltăm.

Puterea divină a lui Dumnezeu ne-a dat toate lucrurile care au legătură cu viața și evlavia (vv. 3-4). Avem credința la fel de prețioasă pe care ne-a acordat-o Dumnezeu; aceasta este porțiunea comună a binecuvântării vieții din Noul Testament pentru inițierea vieții noastre creștine.

Credința ne-a fost dată de Dumnezeu; credința vine prin auzirea cuvântului lui Dumnezeu. Când auzim cuvântul lui Dumnezeu, ceva se ridică în noi pentru a-L aprecia pe Domnul și a-I răspunde; aceasta este credința, care este minunată și la fel de prețioasă în toți sfinții.

Toate bogățiile divine se află în această sămânță, dar trebuie să fim sârguincioși să le dezvoltăm (v. 1-8; 3:18). Dezvoltăm bogățiile din viața și natura divină crescând în viață spre maturitate.

Fie ca noi să fim sârguincioși pentru a dezvolta viața și natura divină în experiența noastră creștină de astăzi, astfel încât să putem avea o intrare bogată în împărăția eternă. A fi sârguincios în a dezvolta aceste virtuți înseamnă că facem ceva serios, continuu; nu facem asta doar atunci când simțim nevoia sau când apare situația potrivită.

Vrem să fim în împărăția viitoare a Domnului nostru Isus Cristos și pornim în călătoria personală cu Domnul pentru a dezvolta viața divină spre maturitate. Dezvoltând aceste virtuți, creștem în viață și, în cele din urmă, vom ajunge la maturitate, vom fi plini de Cristos și vom fi calificați și echipați să fim regi în împărăția viitoare (Efeseni 4:13-15; Coloseni 2:19; 2 Petru 1:11).

Totul depinde de cooperarea noastră cu Domnul pentru a dezvolta bogățiile vieții și naturii divine din noi; ni s-a alocat credința minunată, la fel de prețioasă, ca sămânță atotinclusivă, iar acum trebuie să fim sârguincioși în a dezvolta bogățiile din această sămânță.

Dezvoltăm aceste bogății nu într-un mod general, prin niște învățături sau prin învățarea unor doctrine; mai degrabă, prin creșterea noastră în viață spre maturitate. Am primit sămânța vieții divine în noi prin credință și acum trebuie să cooperăm cu Domnul pentru ca această sămânță să crească în noi.

Așa cum copiii cresc în adolescență și există multă creștere și dezvoltare în anii adolescenței, tot așa trebuie să creștem în viața divină spre maturitate, dezvoltând viața și natura divină. Aceasta nu înseamnă că trebuie să fim introspectivi și să vedem cât de mult am crescut în acest an și de ce nu am crescut; mai degrabă, ar trebui să ne exersăm duhul și să cooperăm cu Domnul astăzi și ar trebui să ne păstrăm ființa deschisă Domnului.

Trebuie să avem dezvoltarea și maturitatea deplină de la sămânța credinței, prin rădăcinile virtuții și cunoașterii, trunchiul autocontrolului și ramurile răbdării și evlaviei, până la floarea rodului dragostei frățești și al dragostei (2 Petru 1:5-7).

Aceasta este procedura, din perspectiva lui Petru, a cum putem crește în viață spre maturitate prin dezvoltarea vieții și naturii divine, astfel încât să putem avea o intrare bogată în împărăția lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai alocat credința minunată și la fel de prețioasă ca o sămânță atotinclusivă! Aleluia, am primit credință de la Domnul și, prin credință, primim viața divină și natura divină! Amin, Doamne, vrem să cooperăm cu Tine astăzi pentru creșterea și dezvoltarea seminței divine în ființa noastră! Vrem să experimentăm dezvoltarea vieții divine și a naturii divine conținute în sămânța divină care a fost semănată în noi, astfel încât să putem avea o intrare bogată în împărăția eternă! Aleluia, toate bogățiile divine sunt în sămânța divină din noi și trebuie să fim sârguincioși să le dezvoltăm! Da, Doamne, vrem să creștem în viață spre maturitate. Vrem să dezvoltăm ceea ce avem deja, astfel încât sămânța divină din noi să crească zi de zi. Fie ca toți să fim sârguincioși pentru a dezvolta virtuțile vieții și naturii divine, astfel încât să putem crește în viață și să ajungem la maturitate! O, Doamne, fie ca noi să avem deplină dezvoltare și maturitate de la sămânța credinței, prin rădăcinile virtuții și cunoașterii, trunchiul autocontrolului și ramurile răbdării și evlaviei, până la floarea și rodul dragostei și dragostei frățești!

Ne dăm toată sârguința pentru a furniza în credință, virtute și în virtute, cunoaștere

Totuși, trebuie să dezvoltăm aceste bogății și virtuți. Trebuie să fim sârguincioși pentru a furniza, în credință, virtute (2 Petru 1:5). A furniza în credință, virtute înseamnă a dezvolta virtute; virtutea este energia vieții divine care se emană în acțiune viguroasă.

Trebuie să dezvoltăm virtutea prin exersarea credinței la fel de prețioase. Această credință trebuie exersată astfel încât virtutea vieții divine să poată fi dezvoltată în pașii următori și să atingă maturitatea.

Credința poate fi comparată cu o sămânță, iar virtutea poate fi comparată cu o rădăcină care iese din acea sămânță. Trebuie să fim sârguincioși să furnizam, în credință, virtute, trimițându-ne rădăcinile în Domnul, astfel încât credința noastră să crească.

A furniza înseamnă a dezvolta; avem deja virtute și credință, trebuie doar să dezvoltăm virtutea găsită în sămânța divină, credința noastră. Când ne exersăm duhul de credință, vom avea virtuțile divine, care sunt în această sămânță divină.

În 1 Petru 1 vedem că sămânța este cuvântul cu Cristos în el ca viață; în 2 Petru 1, sămânța devine credința noastră, credința la fel de prețioasă care a fost alocată tuturor sfinților. Prețioasa noastră credință, care ne-a fost alocată fiecăruia dintre noi, este una cu Cristos ca sămânță. Această sămânță a fost semănată în sol și trebuie să se dezvolte.

Mai întâi, se dezvoltă prin creșterea unor rădăcini; una dintre aceste rădăcini este virtutea. Virtutea în greacă este excelență. Virtutea denotă energia vieții divine, excelența vieții divine, care se manifestă prin acțiuni viguroase.

Fie ca noi să ne exersăm duhul de credință și să dezvoltăm excelența și energia vieții divine, care se manifestă prin acțiuni viguroase. Mai mult, trebuie să fim sârguincioși pentru a furniza în virtute cunoaștere. Virtutea are nevoie de cunoașterea abundent de cunoaștere a lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Cristos. Amin!

Acțiunea viguroasă întreprinsă pe măsură ce ne exersăm duhul de credință are nevoie de un aport abundent de cunoaștere. Avem nevoie de cunoașterea lui Dumnezeu și a lui Isus, Domnul nostru (v. 2, 3, 8) cu privire la toate lucrurile care au legătură cu viața divină și evlavia și cu părtășia la natura divină (v. 3-4; Apocalipsa 4:11; Filipeni 3:8) pentru a savura în dezvoltarea ulterioară. Amin!

În virtute, ar trebui să dezvoltăm cunoașterea; aceasta include cunoașterea lui Dumnezeu și a Mântuitorului nostru, cunoașterea economiei lui Dumnezeu, cunoașterea a ceea ce este credința și cunoașterea puterii, gloriei, virtuții, naturii și vieții divine.

Ce bogată cunoaștere este aceasta! Aceasta este cunoașterea tuturor lucrurilor legate de viață și evlavie. Cunoașterea poate fi considerată și o rădăcină care se dezvoltă din sămânța credinței. Prin urmare, există două rădăcini, virtutea și cunoașterea, care trebuie dezvoltate din sămânța credinței.

Trebuie să cunoaștem economia lui Dumnezeu. Trebuie să fim plini de învățătura sănătoasă despre economia eternă a lui Dumnezeu, fiind în Cuvântul lui Dumnezeu și rugându-ne pentru cuvântul lui Dumnezeu, chiar și citind cărțile slujbei care dezvăluie bogățiile și revelațiile economiei lui Dumnezeu.

Dumnezeu face toate lucrurile pe baza economiei Sale și chiar și în viața noastră personală, El își pune la lucru economia eternă. Fie ca noi să dezvoltăm în virtutea noastră cunoașterea lui Dumnezeu, a economiei lui Dumnezeu, a dorinței Sale și a puterii, gloriei, virtuții, naturii și vieții Sale.

Avem credința dată nouă de Dumnezeu ca sămânță divină, iar toate bogățiile și virtuțile vieții și naturii divine se află în această sămânță.

Doamne Isuse, ne exersăm duhul de credință pentru a dezvolta viața și natura divină în duhul nostru. Amin, Doamne, vrem să fim sârguincioși pentru a furniza din belșug în credința noastră virtute. Aleluia, avem energia vieții divine care se revarsă în acțiune viguroasă! Ne exersăm duhul, Doamne, pentru a Te contacta, a Te savura și a dezvolta virtute în credința noastră. Ce minunat e că virtutea este în duhul nostru de credință și, atunci când trăim în duhul nostru și umblăm conform duhului, dezvoltăm rădăcina virtuții. Amin, Doamne, fie ca să avem bogata cunoaștere a lui Dumnezeu și a lui Isus, Domnul nostru, dezvoltată în virtutea noastră! Venim la Tine în cuvântul Tău pentru a avea cunoașterea lui Dumnezeu și a Mântuitorului nostru, cunoașterea economiei lui Dumnezeu, cunoașterea a ceea ce este credința și cunoașterea puterii, gloriei, virtuții, naturii și vieții divine! Amin, Doamne, fie ca să creștem în viață zi de zi spre maturitate. Fie ca în noi să existe o dezvoltare a vieții și naturii divine cu virtuțile și bogățiile ei!

Ne dăm sârguința să furnizăm la virtute, stăpânire de sine, la stăpânire de sine, răbdare și la răbdare, evlavie

Când avem din belșug cunoștința lui Dumnezeu și a lui Isus Cristos, a economia lui Dumnezeu și a ceea ce este credința, ce este Dumnezeu, care este slava și puterea Lui divină, ne este ușor să ne mândrim sau să ne înălțăm.

Prin urmare, trebuie să fim sârguincioși să furnizăm la virtute, stăpânire de sine (2 Petru 1:6). Ce este stăpânirea de sine? Stăpânirea de sine este exersarea controlului și a reținerii asupra sinelui nostru în patimile, dorințele și obiceiurile sale.

Pe de o parte, trebuie să ne exersăm duhul de credință și să furnizam cunoaștere în virtute, iar pe de altă parte, trebuie să exersăm stăpânire de sine în toate lucrurile. O astfel de stăpânire de sine trebuie exersată în cunoaștere pentru o creștere corespunzătoare în viață.

Pe măsură ce creștem în cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru, pe măsură ce suntem umpluți cu cunoașterea îmbelșugată al economiei lui Dumnezeu, trebuie să adăugăm și toată sârguința la cunoașterea de cunoaștere, autocontrol.

În acest fel, suntem mântuiți de a fi mândri. A dezvolta în cunoaștere, autocontrolul implică restricție. Virtutea și cunoașterea sunt două rădăcini care ies din sămânța credinței; autocontrolul este ca trunchiul, care crește în sus într-un mod restricționat, drept în sus.

A avea autocontrol înseamnă a te trata pe tine însuți. Experimentăm acest lucru mai ales în viața de căsătorie, unde suntem expuși tot timpul; de multe ori, când suntem pe cale să spunem ceva, Domnul din noi ne va opri și cooperăm exercitând autocontrolul.

Domnul expune sinele, mândria și orice vine din omul natural, iar noi cooperăm cu El exersându-ne duhul pentru a avea autocontrol. Viața noastră de căsătorie și viața de familie nu sunt perfecte, dar ne dăm seama că trebuie să exersăm autocontrol prin exersarea duhului nostru.

În autocontrol, trebuie să dezvoltăm perseverență. Având autocontrol, ne tratăm pe noi înșine; având perseverență, îi suportăm pe ceilalți și circumstanțele. Pe măsură ce ne înfigem rădăcinile adânc în Cristos prin virtute și cunoaștere, creștem în sus, într-un mod restrâns, către noi înșine și într-un mod durabil, către ceilalți.

Trebuie să furnizam din belșug și să dezvoltăm perseverență în autocontrol. Dacă vrem să trăim o viață creștină adecvată, trebuie să avem perseverență față de cei din jurul nostru, precum și față de mediul și circumstanțele noastre.

Cultura din lumea modernă de astăzi este una în care avem totul chiar acum, fără răbdare sau perseverență. Totuși, așa cum spune Apocalipsa 1:9, suntem frați și părtași la perseverența în Isus.

Poate că avem un caracter puternic și putem privi de sus pe cei care sunt învinși cu ușurință; ne putem înălța ca fiind mai buni decât ei. Dar Domnul este credincios în a aduce anumite situații și persoane care vor expune lipsa noastră de răbdare și slăbiciunea caracterului nostru; ne dăm seama că nu putem îndura.

Așadar, ne exersăm duhul de credință pentru a dezvolta răbdare în autocontrol pentru creșterea noastră în viață, având astfel dezvoltarea vieții și naturii divine.

În răbdarea noastră, trebuie să dezvoltăm evlavia; evlavia este în sămânța divină și trebuie pur și simplu să ne exersăm duhul de credință pentru a dezvolta evlavia.

Ce este evlavia? Evlavia este o viață care este ca Dumnezeu și care Îl exprimă pe Dumnezeu (1 Timotei 4:7-8; 6:6; Tit 1:1; 2:12; 1 Timotei 6:11). Pe măsură ce ne exersăm duhul de credință pentru a trimite rădăcinile virtuții și cunoașterii pentru a absorbi tot ceea ce este Dumnezeu, creștem odată cu trunchiul autocontrolului și avem ramurile rezistenței și evlaviei.

Florile și roadele spre slava lui Dumnezeu vor fi dragostea frățească și dragostea (v. 7). Aleluia!

Doamne Isuse, ne exersăm duhul de credință pentru a furniza în credință virtute și în virtute cunoaștere. Ne exersăm duhul pentru a continua să furnizam în cunoaștere stăpânire de sine. O, Doamne, mântuiește-ne de la a fi mândri de ceea ce știm. Vrem să dobândim excelența cunoașterii lui Isus Cristos și ne exersăm duhul pentru a dezvolta stăpânire de sine în cunoaștere! Fie ca noi să fim cei care exercită control și reținere asupra sinelui în pasiunile, dorințele și obiceiurile sale. Vrem să creștem în viață într-un mod adecvat, dragă Doamne, așa că ne exersăm duhul nu doar pentru a Te cunoaște, ci și pentru a avea stăpânire de sine. Vrem să fim sârguincioși pentru a ne dezvolta în stăpânire de sine și în răbdare. O, Doamne, fii răbdarea din noi de a-i îndura pe ceilalți și pe circumstanțe. Numai Tu poți îndura toate lucrurile, toate persoanele și toate circumstanțele. Crește în noi spre maturitate. Ne exersăm duhul pentru a ne dezvolta în răbdare și evlavie, astfel încât să putem avea o viață care este ca Dumnezeu și care Îl exprimă pe Dumnezeu! Amin, Doamne, să fie arătată în viața noastră de zi cu zi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Development of the Divine Life and Nature: Faith, Virtue, Knowledge, Self-control, Endurance, Godliness, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 6 cu tema: harul în epistolele lui Petru, ziua 3, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Dumnezeul oricărui har ne desăvârșește prin suferințe și noi creștem în har înspre glorie

25/07/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Dumnezeul oricărui har ne desăvârșește, ne stabilește, ne întărește și ne întemeiază prin suferințe – acest har total este adevăratul har al lui Dumnezeu în care intrăm și în care stăm, iar bogățiile harului lui Dumnezeu ne saturează și ne constituie până când experimentăm finalizarea harului lui Dumnezeu în economia Sa! Aleluia!

Acest cuvânt, har, este deseori înțeles greșit, aplicat greșit și folosit greșit astăzi, căci harul, conform Bibliei, nu este nimic exterior sau chiar un sentiment, ci Dumnezeu Însuși în Cristos venind la noi pentru a fi savurarea și experiența noastră astăzi.

Harul este Cristos Însuși ca savurare a noastră. Zi de zi trebuie să Îl savurăm pe Cristos ca har și trebuie să avem harul multiplicat în viața noastră de zi cu zi, în deplina cunoaștere a lui Dumnezeu și a lui Isus Cristos, Domnul nostru.

Harul este ceva de care numai noi, în epoca Noului Testament, putem savura; profeții din Vechiul Testament au profețit despre harul care urma să vină la noi. Astăzi L-am primit pe Cristos ca har și ne punem nădejdea desăvârșită în harul care ne va fi adus la descoperirea lui Isus Cristos.

Suntem mântuiți prin har, prin credință, și stăm în har; de asemenea, ne punem nădejdea în harul care ne va fi adus la venirea Domnului, har care este mântuirea sufletelor noastre.

Mai mult, vedem harul lui Dumnezeu în 1 Petru 2:19-20, care nu se referă la vreo binecuvântare materială exterioară, ci la motivația vieții divine din noi și la exprimarea ei în viața noastră, care devine în comportamentul nostru plină de har și acceptabilă atât în ochii lui Dumnezeu, cât și ai omului.

Slavă Domnului, atunci când Îl savurăm ca har, primim har, avem har, posedăm har și aplicăm harul în viața noastră de zi cu zi, nu numai că vom fi umpluți de har, dar viața noastră Îl va exprima pe Dumnezeu ca har. Vom deveni atunci un duplicat al lui Cristos, o reproducere a primului om-Dumnezeu în viața noastră de zi cu zi. Amin!

În viața noastră de zi cu zi, putem savura harul vieții (3:7); mai ales în viața de căsătorie, putem savura harul vieții. Noi, credincioșii în Cristos, suntem moștenitori ai harului vieții și suntem vase care să conțin harul vieții.

Zi de zi trebuie să savurăm harul lui Dumnezeu, care este Dumnezeu în Cristos ca Duh dătător de viață care ni se dăruiește pentru a fi viața și resursa noastră de viață. Acest har este felurit; în experiența noastră zilnică, Îl putem savura pe Dumnezeu în Cristos ca har pentru a moșteni bogățiile harului lui Dumnezeu în varietățile sale. Ce minunat!

Fie ca noi să ne smerim înaintea lui Dumnezeu, ca să putem savura harul lui Dumnezeu; fie ca să nu fim mândri, ci mai degrabă să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu pentru a-L savura zilnic pe Dumnezeu în Cristos ca har.

Dumnezeul oricărui har ne desăvârșește, ne întărește, ne întemeiază și ne face de neclintit prin suferințele noastre

1 Petru 5:10 și 12 ne spune că Dumnezeul oricărui har – care ne-a chemat pe noi, credincioșii în Cristos, la gloria Sa veșnică – ne desăvârșește, ne întemeiază, ne întărește și ne face de neclintit prin suferințele noastre.

Petru vorbește despre harul deplin prin care Dumnezeu ne desăvârșește, ne întărește, ne dă putere și ne întemeiază prin suferințele noastre (v. 10). Ce har! Dumnezeul oricărui har ne dă harul complet, iar acest har este harul desăvârșitor, harul întemeiator, harul întăritor și harul care ne face de neclintit.

Canalul prin care au loc toate acestea este suferința. Dumnezeu folosește canalul suferinței pentru a ne da har și a ne desăvârși, a ne întări și a ne face de neclintit.

De multe ori avem o slăbiciune cu care vrem să ne confruntăm, dar nu putem răzbi; Dumnezeu folosește acea slăbiciune sau o anumită suferință pentru a ne dea har, pentru ca noi să fim desăvârșiți, stabiliți, întăriți și făcuți de neclintit.

Am cerut vreodată harul complet? Trebuie să-I cerem Domnului să ne har. Pe măsură ce suferim și după ce suferim puțin timp, trebuie să-I cerem lui Dumnezeu să ne dea har.

El ne desăvârșește prin restaurarea noastră. Pe măsură ce venim la Domnul în cuvântul Său și ne deschidem în părtășie cu El în timp ce trecem prin suferință, Domnul ne repară, ne îndreptă și ne ajustează; El ne restaurează sufletele.

Când Petru vorbește în acest fel despre Dumnezeul oricărui har, cel mai probabil reflectă asupra propriei sale experiențe. El și-a dat seama că, deși L-a dezamăgit pe Domnul până la cel mai înalt grad, Domnul a venit să-l desăvârșească prin restaurarea sufletului său, apoi L-a întărit pe Petru și l-a întemeiat.

Așa lucrează Domnul în noi. El cunoaște eșecurile noastre, slăbiciunile și greșelile noastre și cunoaște suferințele noastre. Uneori trecem prin anumite lucruri și ne simțim ofensați sau facem o mare greșeală și suntem chiar gata să renunțăm la viața creștină. Ne dăm seama că nu ne putem schimba pe noi înșine, nu putem schimba prezentul și nu putem schimba trecutul.

Ceea ce avem nevoie este să nu renunțăm: pur și simplu avem nevoie de mai mult har, chiar de harul complet. Trebuie să ne deschidem Domnului și El ne va desăvârși, ne va întări, ne va da putere și ne va face de neclintit.

Gândiți-vă doar la Petru și la situația lui. S-a lepădat de Domnul de trei ori, chiar în fața Lui și în fața multor altora, iar Domnul chiar s-a uitat la el când a cântat cocoșul. Trebuie să fi fost foarte dezamăgit și descurajat, iar sufletul lui trebuie să fi fost abătut.

Dar Domnul i-a spus lui Maria: „Du-te la ucenicii Mei și la Petru și spune-le…” Când a auzit Petru aceasta, inima lui s-a topit. Domnul Și-a adus aminte de el. De fapt, Domnul Și-a adus aminte de el într-o asemenea măsură încât Domnul l-a întâlnit pe țărmul mării, după ce Petru i-a dus pe frați la pescuit.

Domnul vine prin harul Său – El este Dumnezeul oricărui har – ca să ne desăvârșească, să ne întărească, să ne dea putere și să ne face de neclintit. El folosește suferința ca un canal pentru a ne împărtăși harul complet.

Domnul Însuși este implicat în aceste patru acte divine ale harului în viețile noastre. Fie ca noi să nu căutăm așa-numitul har despre care vorbesc alții, har care se referă de multe ori la prosperitate și lucruri materiale.

În 1 Petru 5:12 ni se vorbește despre adevăratul har al lui Dumnezeu, care este harul al complet lui Dumnezeu în versetul 10. În acest har ar trebui să intrăm noi, ca credincioși în Cristos, și în el ar trebui să stăm.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai chemat ca Dumnezeul harului complet la gloria Ta veșnică! Aleluia, Dumnezeul oricărui har ne desăvârșește, ne întărește, ne dă putere și ne face de neclintit prin suferințele noastre. Ne deschidem către Tine, Doamne, și venim la Tine ca să Te savurăm ca har. Ducem lipsă de har. O, Doamne, Tu vezi suferințele noastre. Tu vezi greșelile și eșecurile noastre. Venim la Tine așa cum suntem. Nu ne putem schimba pe noi înșine și nici nu ne putem schimba trecutul. Nu vrem să fim mai buni – ne dăm Ție ca să Te savurăm ca har. O, Doamne, fie ca să ne împărtășim din bogățiile Tale în duh chiar și atunci când trecem prin suferințe! Dă-ne har azi! O, Dumnezeul oricărui har, dă-ne tuturor harul pe măsură ce trecem prin suferință! Ne deschidem către desăvârșirea, întemeierea și întărirea Ta prin harul Tău pe măsură ce trecem prin suferințe. Fie ca să savurăm harul complet, adevăratul har al lui Dumnezeu, în viața noastră de zi cu zi! Deoarece am intrat în acest har, vrem să stăm în har!

Adevăratul har al lui Dumnezeu: creștem în har spre gloria Sa până când experimentăm finalizarea harului lui Dumnezeu în economia Sa!

2 Petru 3:18 vorbește despre adevăratul har al lui Dumnezeu, harul în care ar trebui să creștem în viața noastră creștină de zi cu zi. Trebuie să creștem în harul și cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos.

Adevăratul har al lui Dumnezeu este harul în care, împreună cu cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos, noi, credincioșii în Cristos, ar trebui să creștem spre gloria Lui, atât acum, cât și în ziua veșniciei. Amin!

Harul este Dumnezeu Însuși, cu divinitatea procesată prin întrupare, moarte, înviere și înălțare, venind la noi ca Duh pentru a fi una cu noi și pentru a ne hrăni cu tot ce avem nevoie pentru a trăi viața creștină.

Harul este Dumnezeu în Cristos ca Duh care vine la noi pentru a fi viața noastră, astfel încât El să poată fi una cu noi, să-Și facă locuința în noi și să fie format în noi. Harul este Cristos venind la noi pentru a fi viața noastră și totul, iar harul este Cristos trăind în noi, făcându-Și locuința în noi și fiind format în noi.

Trebuie să creștem într-un astfel de har zi de zi spre gloria Lui – atât astăzi, cât și în ziua veșniciei! Ce concluzie este acest verset pentru scrierile lui Petru! Acesta este cuvântul final al scrierilor apostolului Petru, indicând că tot ceea ce a scris este din, în și prin harul lui Dumnezeu.

Suntem mântuiți prin harul lui Dumnezeu, stăm în harul lui Dumnezeu, trăim prin harul lui Dumnezeu și lucrăm prin harul Său. Totul este prin har – acesta este adevăratul har al lui Dumnezeu. Acesta este harul lui Dumnezeu în economia lui Dumnezeu.

Rezultatul harului în economia lui Dumnezeu este biserica în calitate de Trup al lui Cristos (Efeseni 1:6-8, 22-23). Suntem produși pentru a fi Trupul lui Cristos prin venirea lui Cristos să-Și verse sângele pentru a ne răscumpăra înapoi la Sine. Cristos, ca har, este sfera și elementul mântuirii noastre. El ne-a răscumpărat înapoi la Sine și ne-a adus în Sine.

Efeseni 1:22-23 ne arată că puterea pe care Dumnezeu a făcut-o să lucreze în Cristos L-a înviat din morți pentru ca El să poată transcende lumea și să Se înalțe la ceruri, fiind așezat la dreapta lui Dumnezeu, zdrobind vrăjmașul, având toate lucrurile supuse picioarelor Sale și fiind astfel Cap peste toate lucrurile – o astfel de putere este înspre biserică!

Noi, ca credincioși în Cristos, suntem receptorii și beneficiarii puterii divine, transmiterea puterii divine; așa suntem produși pentru a fi biserica. Produsul harului în economia lui Dumnezeu este Trupul lui Cristos ca poem al lui Dumnezeu care urmează să fie Noul Ierusalim ca finalizare a dreptății lui Dumnezeu în cerul nou și pământul nou (Efeseni 2:7-10; 2 Petru 3:13; Apocalipsa 22:21).

Chiar dacă Dumnezeu a creat cerurile și pământul cu toate lucrurile din ele, acestea nu sunt poemul lui Dumnezeu, capodopera Sa; mai degrabă, biserica, Trupul lui Cristos, este poemul lui Dumnezeu (Efeseni 2:10). Aleluia!

Trebuie să savurăm harul lui Dumnezeu, harul felurit al lui Dumnezeu și adevăratul har al lui Dumnezeu, stând în har, savurându-L pe Dumnezeu în Cristos ca har și deschizându-ne Dumnezeului oricărui har, pentru a putea crește în har. Harul Lui este bogat, se înmulțește, abundă și crește.

Fie ca noi să rămânem în bogata savurare a harului lui Dumnezeu zi de zi. Pe măsură ce savurăm harul deplin al lui Dumnezeu, chiar adevăratul har al lui Dumnezeu, devenim ceva: devenim o demonstrație a bogatului har al lui Dumnezeu și îndeplinim ceva: facem faptele bune pe care Dumnezeu le-a predestinat pentru noi.

Aceste fapte bune trebuie să fie împlinirea voinței lui Dumnezeu, astfel încât să putem trăi viața de biserică și să purtăm mărturia lui Isus Cristos.

Apostolul Pavel a fost un model pentru noi în acest sens. El și-a dat seama că harul este Dumnezeu în Cristos și a socotit toate lucrurile ca o pierdere din cauza Lui. El voia doar să să-L savureze pe Cristos, să-L experimenteze pe Cristos și să se împărtășească din bogățiile lui Cristos. El s-a ostenit mai mult decât alții, totuși nu el, ci harul lui Dumnezeu care era cu el.

Și noi trebuie să facem același lucru astăzi: trebuie să-L luăm pe Dumnezeul Triunic procesat și finalizat ca har în viața și lucrarea noastră de astăzi. Pe măsură ce ne ostenim pentru Domnul și pe măsură ce ne trăim viața creștină, trebuie să rămânem în savurarea lui Cristos.

Viața noastră totală nu ar trebui să fie doar să facem lucrurile corecte, lucrurile potrivite și lucrurile bune; mai degrabă, ar trebui să fie o viață în savurarea lui Cristos ca har. Luăm doar viața ca principiu al vieții noastre: îl alegem pe Cristos ca viață, Îl savurăm pe Cristos ca viață, îl trăim pe Cristos și respingem orice nu este din Cristos.

Fie ca Domnul să Se îndure de noi și să ne binecuvânteze, astfel încât să putem trăi o viață în savurarea lui Cristos ca har, astfel încât să putem experimenta în cele din urmă finalizarea harului lui Dumnezeu în economia Sa.

Bogățiile harului lui Dumnezeu, bogățiile lui Dumnezeu Însuși pentru savurarea noastră, depășesc orice limită și vor fi etalate public pentru veșnicie (Efeseni 2:7). Aleluia! Chiar ultimul verset din întreaga Biblie este Apocalipsa 22:21, Harul Domnului Isus să fie cu toți sfinții. Totul este prin har, este în har, este prin har și harul este cu noi toți astăzi!

Doamne Isuse, vrem să creștem în har, spre gloria Ta, atât acum, cât și în ziua veșniciei! Aleluia, avem adevăratul har al lui Dumnezeu, în care stăm și creștem! Amin, Doamne, fie ca să vedem că totul este prin harul Tău, în harul Tău, și prin harul Tău. Doamne, Îți mulțumim că ne-ai făcut rodul harului în economia lui Dumnezeu – biserica în calitate de Trup al lui Cristos, poemul lui Dumnezeu! Amin, Doamne, suntem capodopera Ta, creați în Cristos pentru faptele bune care au fost predestinate de Dumnezeu pentru ca noi să umblăm în ele! Vrem să Te savurăm ca har astăzi și vrem să creștem în har! Fie ca să nu trăim conform principiului binelui sau răului, ci conform principiului pomului vieții, mâncându-L pe Cristos și împărtășind bogățiile Sale în calea vieții! Amin, Doamne, fie ca să savurăm bogățiile harului lui Dumnezeu – bogățiile lui Dumnezeu Însuși pentru savurarea noastră până când vom deveni o bogată demonstrație a harului lui Dumnezeu, care va fi etalată în mod public pentru veșnicie! Da, Doamne, fie ca harul Domnului Isus Cristos să fie cu toți sfinții până când vom deveni o bogată demonstrație a bogățiilor harului Tău pentru întregul univers, pentru veșnicie!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The God of all Grace Perfects us through Sufferings and we Grow in Grace unto Glory, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 5 cu tema: harul în epistolele lui Petru, ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ne punem speranța în harul adus la venirea Domnului și savurăm harul astăzi

22/07/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să ne punem speranța perfectă în harul adus la revelația lui Isus Cristos, mântuirea sufletului nostru; astăzi Îl savurăm pe Domnul ca un gust anticipat, dar într-o zi vom primi gustul deplin când Domnul va fi revelat – mântuirea sufletului nostru, și aceasta este speranța noastră! Slavă Domnului!

Slavă Domnului pentru harul lui Dumnezeu, atât de felurit, variat, minunat și plăcut! În Epistolele lui Petru, vedem multe aspecte ale harului lui Dumnezeu, iar Petru își începe ambele epistole cu: Harul și pacea să vă fie înmulțite. De asemenea, el își încheie epistolele cu harul lui Dumnezeu.

Pe măsură ce trăim viața creștină, trebuie să ne dăm seama că nu putem trăi această viață prin noi înșine; prin harul lui Dumnezeu și prin savurarea lui Cristos ca har putem trăi o viață creștină sub guvernarea lui Dumnezeu.

Prin urmare, în loc să privim la mediul exterior sau să ne concentrăm asupra suferințelor cauzate de încercările și necazurile prin care trecem, ar trebui pur și simplu să primim harul, să savurăm harul, să trăim prin har și să permitem harului să fie totul pentru noi.

Ce este harul? Este harul doar o favoare nemeritată? Este harul doar binecuvântarea lui Dumnezeu pentru noi? Este harul doar Dumnezeu care face una și alta pentru noi, ca să ne mențină sănătoși, să ne dea un soț bun, o mașină bună, să ne ajute să cumpărăm o casă bună și să avem copii buni?

Harul este mult mai mult decât atât. Conform revelației divine din cuvântul lui Dumnezeu, harul a venit când a venit Domnul; legea a fost dată prin Moise, dar harul a venit prin Isus Cristos. Când a venit Cristos, harul a venit. Înainte ca Cristos să fie încarnat, harul nu era acolo; după ce a venit Cristos, harul este aici.

Harul este persoana minunată a lui Isus Cristos, care este acum Duhul dătător de viață care se dăruiește nouă pentru savurarea noastră, pentru a fi viața și rezerva noastră de viață.

Conform scrierilor lui Pavel, harul face totul în noi. Prin har suntem mântuiți, prin har stăm în picioare, prin har trăim, prin har luptăm și prin har ne ostenim mai mult decât alții. Aleluia! Trebuie să știm că Cristos, ca Duh, este har cu duhul nostru și trebuie să-L savurăm pe Domnul ca har zi de zi.

Fie ca noi să continuăm să ne întoarcem la Domnul Isus ca Duh cu duhul nostru pentru a savura porția zilnică de har pentru viața noastră creștină. Fie ca noi să fim cei care savurează harul atât de mult încât harul să domnească în noi spre viața eternă.

Și fie ca noi să ne punem speranța desăvârșită pe harul care ne este adus la revelația lui Isus Cristos. Harul lui Dumnezeu în Cristos ca Duh este atât de minunat, uimitor și plăcut! Fie ca Domnul să ne descopere pentru a vedea ce este harul, să savurăm harul și să fim umpluți de har.

Trebuie să ne punem speranța desăvârșită pe harul care ne este adus la revelația lui Isus Cristos

1 Petru 1:13 ne dezvăluie un aspect special al harului. Aici, Petru ne îndeamnă să ne punem speranța desăvârșită în harul care ne este adus la revelația lui Isus Cristos. Să ne încingem coapsele minții și să fim treji, punându-ne speranța desăvârșită în harul care ne este adus la revelația lui Isus Cristos.

Pe de o parte, am fost mântuiți prin credință, prin har, și harul Domnului Isus este cu duhul nostru. Pe de altă parte, există încă har viitor, adică, există har care ne este adus la revelația lui Isus Cristos.

Care este acest har în care trebuie să ne punem speranța desăvârșită? Acest har este legat de mântuirea sufletului nostru. Există un aspect al harului care vine la revelația lui Cristos, care este a doua venire a Domnului.

Conform cu 1 Petru 1:5, 9-10, harul care ne este adus la revelația lui Isus Cristos se referă la mântuirea sufletului ca fiind desăvârșirea mântuirii depline a lui Dumnezeu. 1 Petru echivalează harul cu mântuirea; mântuirea deplină este har.

Suntem păziți de puterea lui Dumnezeu prin credință, spre o mântuire gata să fie revelată la vremea de apoi. În opinia lui Petru, mântuirea nu este atât de simplă; există de fapt trei etape ale mântuirii.

În primul rând, așa cum ne arată Efeseni 1:8-9, suntem mântuiți prin credință, prin har; aceasta este prima etapă a mântuirii. În al doilea rând, astăzi suntem mântuiți, căci suntem în procesul mântuirii organice a lui Dumnezeu și suntem continuu mântuiți în viața lui Cristos (Romani 5:10, 17).

În final, a treia etapă a mântuirii lui Dumnezeu va fi revelată la venirea Domnului; trebuie să ne punem speranța desăvârșită în harul care ne este adus la revelația lui Isus Cristos, mântuirea sufletului nostru. Amin!

Harul dat nouă în Cristos ne-a fost dat înainte de începutul lumii (2 Timotei 1:9; Tit 2:11). Dumnezeu ne-a mântuit și ne-a chemat cu o chemare sfântă, nu după faptele noastre, ci după scopul Său și după harul Său, care ne-a fost dat în Cristos Isus înainte de vremurile epocilor.

Acesta este un mister inexplicabil; putem spune doar Amin și Slavă Domnului atunci când citim acest lucru, încrezându-ne în Domnul și lăudându-L pentru ceea ce a făcut. Dumnezeu, care era la început, S-a încarnat în timp ca har pentru ca noi să-L primim, să-L posedăm și să Îl savurăm (Ioan 1:1, 14, 16-17).

Când a venit Cristos, a venit harul. Astăzi, Dumnezeul Triunic procesat, care a fost finalizat ca Duh atotinclusiv, dătător de viață și locuitor în noi, a devenit Duhul harului cu duhul nostru (1 Corinteni 15:45b; 2 Corinteni 3:17; Evrei 10:29; Galateni 6:18; Filipeni 4:23). Duhul harului este astăzi cu duhul nostru!

Harul este cu duhul nostru; Domnul Isus este cu duhul nostru; Duhul este cu duhul nostru. Ce minunat, Cristos, ca Duh al harului, este cu duhul nostru! Trebuie să intrăm în acest har și să stăm în el.

Cum putem intra în acest har? Prin exersarea duhului nostru. Cum stăm în har? Rămânând în duhul nostru.

Cristos este Duhul harului cu duhul nostru și putem sta în har. Dumnezeu este Dumnezeul oricărui har; savurăm harulul Domnului Isus Cristos; Duhul este Duhul harului.

Întregul Dumnezeu Triunic este al harului și este har pentru savurarea noastră în duhul nostru! Slavă Domnului!

Zi de zi trebuie să fim vase deschise pentru a fi primitori încontinuu ai harului și să ne punem speranța desăvârșită în harul care ne este adus la revelația lui Isus Cristos (Romani 5:17; 1 Petru 1:13).

Ne îndreptăm mintea spre multe lucruri, căci sunt atât de multe lucruri în jurul nostru sau persoane legate de noi care ne ocupă gândirea, sentimentele și deciziile noastre.

Fie ca noi să ne încingem coapsele minții și să fim treji. Fie ca noi să nu permitem ca mintea noastră să fie concentrată asupra altor lucruri, probleme și persoane, ci Cristos Însuși să ne pună speranța desăvârșită în har.

1 Tesaloniceni 4:4 ne spune că trebuie să ne avem propriul vas în sfințenie, spre onoare. Zi de zi trebuie să ne trăim viața creștină nu într-un mod liber sau după cum considerăm noi că este drept, ci mai degrabă să ne posedăm propriul vas în sfințenie, spre onoare, și să ne punem speranța desăvârșită pe harul care ne este adus la revelația lui Isus Cristos.

Fie ca să nu înghițim tot ce are lumea de oferit; fie ca să fim treji, încingându-ne coapsele minții și lăsând mintea noastră să fie înnoită prin cuvântul lui Dumnezeu.

Iar când greșim, când ne lăsăm purtați de lume și lucrurile lumii ne ocupă mintea și gândurile, fie ca să ne întoarcem la Domnul exersându-ne duhul și fie ca să ne punem speranța perfectă în harul care ne este adus la revelația lui Isus Cristos!

Doamne Isuse, vrem să ne încingem coapsele minții și să ne punem speranța perfectă în harul care ne este adus la revelația lui Isus Cristos. Amin, Doamne, ne îndreptăm gândurile spre Tine; înnoiește-ne în mintea noastră. Nu vrem să ne lăsăm mintea să rătăcească și să fie ocupată cu lucrurile din această lume. Ne încingem coapsele minții îndreptându-ne gândurile spre Domnul și spre lucrurile de sus și vrem să fim înnoiți în cuvântul Tău viu! O, Doamne, ne punem speranța perfectă în harul care ne este adus la revelația lui Isus Cristos! Ne rugăm să fim mântuiți mult mai mult în viața Ta astăzi, până când harul va domni în noi! Păstrează-ne în savurarea lui Cristos astăzi, până când savurarea lui Cristos ca har domnește și stăpânește în ființa noastră! Privim spre Tine, Doamne, și ne punem speranța în har! Aleluia, când Isus Cristos se va descoperi, nădăjduim că vom primi harul mântuirii sufletului nostru! Ne punem speranța în aceasta, Doamne, și vrem să cooperăm cu Tine în mântuirea Ta organică în noi astăzi!

Îl savurăm pe Domnul Isus ca un gust anticipat astăzi, sub un văl, până când Îl savura pe deplin la revenirea Sa, revelația lui Isus Cristos!

1 Petru 1:13 este un verset foarte încurajator care necesită cooperarea noastră astăzi. Pe de o parte, trebuie să ne încingem coapsele minții, nepermițând minții noastre să rătăcească și să fie ocupată cu lucrurile din această lume sau cu orice altceva în afară de Cristos.

Pe de altă parte, trebuie să ne punem speranța perfectă în har. E adevărat că într-o zi Domnul Isus se va descoperi și vom primi mântuirea sufletului nostru; aceasta este speranța noastră și astăzi vrem să cooperăm cu Domnul pentru a atinge acest obiectiv.

Trebuie să ne punem speranța vie perfect în harul care ne este adus la revelația lui Isus Cristos. Acest har nu este doar o favoare nemeritată sau o binecuvântare exterioară, ci mântuirea sufletului nostru ca finalizare a mântuirii depline a lui Dumnezeu.

Astăzi trebuie să Îl savurăm pe Domnul Isus până când, într-o zi, Îl savura pe deplin. Ceea ce savurăm din Domnul astăzi este un gust anticipat și este ascuns, căci astăzi suntem sub văl, încă trăind în carne.

Noi, cei care credem în Cristos, suntem cei care Îl iubim pe Domnul, Cel pe care nu L-am văzut și suntem plini de o bucurie negrăită și plină de slavă (1 Petru 1:8).

Celor din jurul nostru, când le spunem că mergem la întâlniri pentru a-L savura pe Domnul și că petrecem timp cu Domnul Isus pe tot parcursul zilei pentru a-L savura, li se pare o nebunie, chiar o absurditate.

Cum putem să-L savurăm pe cineva pe care nu l-am văzut, auzit sau atins niciodată? Este prin exersarea duhului nostru. Ne exersăm duhul pentru a trăi un singur duh cu Domnul (1 Corinteni 6:17) și savurăm harul Domnului Isus cu duhul nostru (2 Timotei 4:22).

Astăzi, noi, credincioșii în Cristos, Îl savurăm pe Domnul ca un gust anticipat, sub văl, dar într-o zi vom avea savurarea deplină a lui Cristos în mod deschis, la revelația lui Isus Cristos. Când va veni revelația lui Isus Cristos, la revelația lui Isus Cristos, Îl vom savura pe deplin, având un gust deplin.

În acel moment, Cristos va fi savurarea noastră deplină și toți cei din jurul nostru vor vedea că L-am savurat pe Domnul și acum intrăm în bucuria Sa. În acel moment, Cristos va fi văzut și admirat în sfinții Săi (2 Tesaloniceni 1:10).

Această epocă este o epocă a pregustării într-un mod ascuns, misterios, prin exersarea duhului nostru; epoca viitoare și eternitatea vor fi o epocă a gustării depline, deschise, pentru ca toți să lvadă.

Ceea ce facem astăzi și modul în care trăim astăzi va decide care va fi destinul nostru în epoca viitoare și pentru veșnicie.

Dacă Îl savurăm astăzi pe Domnul și ne împărtășim din bogățiile Sale, dacă ne stabilim timp să fim în prezența Lui și să-L lăsăm să strălucească asupra noastră și să trateze multe lucruri în noi și dacă alegem să ne punem speranța perfectă pe harul care ne va fi adus la revelația lui Cristos, vom intra în gustul deplin al lui Cristos.

Fie ca Domnul să ne lumineze și să ne arate că harul Domnului Isus este cu duhul nostru. Fie ca noi să alegem să Îl savurăm pe Domnul astăzi și fie ca noi să ne punem speranța nu pe starea sau situația noastră care se îmbunătățește, ci pe harul care ne va fi adus!

Și fie ca noi să nu ne uităm la cei din jurul nostru în lume, care par să se distreze de minune chiar și fără a avea parte de necazuri, suferințe și disciplină în această epocă.

Mai degrabă, fie ca mâna Domnului să lucreze în noi, să ne trateze, să ne disciplineze și, de partea noastră, fie ca noi să-L savurăm pe Cristos ca har și să ne punem speranța perfectă în harul care ne este adus la revelația lui Isus Cristos.

În timp ce savurăm astăzi gustul anticipat, suntem umpluți de speranța că într-o zi vom fi aduși la gustul deplin, la savurarea deplină a lui Cristos! Amin!

Doamne Isuse, Te iubim și ne dăm Ție pentru a Te savura! Aleluia, harul Domnului Isus este cu duhul nostru! Amin, Doamne, ne exersăm duhul astăzi doar pentru a Te savura! O, ce privilegiu este ca să-L savurăm pe Cristos, să ne împărtășim din bogățiile Sale în duh și să avem un gust anticipat a Cristosului atotinclusiv! Amin, Doamne, deși astăzi suntem sub un văl și Te savurăm în duh, nu într-un mod exterior, credem că într-o zi vom avea gustul deplin! Ne dăm Ție pentru a-L savura pe Cristos ca har în duhul nostru. Deși nu Te-am văzut niciodată, Te iubim! Deși nu Te vedem în prezent, ne bucurăm cu o bucurie nespusă și plină de glorie, căci putem avea un gust anticipat al gustului deplin a lui Cristos! Amin, Doamne, nu ne concentrăm pe situația sau condiția noastră, ci pe Cristos ca Duh care este har cu duhul nostru! Ne punem speranța perfectă în harul care ne va fi adus la revelația lui Isus Cristos, când vom avea un gust deplin a lui Cristosul atotinclusiv!