
După ce copiii lui Israel s-au închinat vițelului de aur, Moise s-a mutat într-un loc în afara taberei, unde prezența Domnului era cu el, și toți cei care Îl căutau pe Dumnezeu au venit la cortul său pentru a primi prezența și vorbirea lui Dumnezeu; trebuie să ne ferim de idolatrie în toate formele ei și să ieșim din tabără la Isus.
O, Doamne Isuse, strălucește asupra noastră! Nu vrem să fim unde este idolatrie. Salvează-ne de la a fi în mintea noastră. Salvează-ne de la a fi religie. Vrem doar să Te atingem, să Te savurăm și să ne închinăm Ție! Venim la Tine în afara oricărei tabere! Amin!
Pe măsură ce Îl căutăm pe Domnul și Îi permitem să ne conducă în calitate de mulții fii ai lui Dumnezeu în glorie, calea pe care o luăm este dincolo de perdea și în afara taberei. Pe de o parte, ne exersăm duhul și-L contactăm pe Domnul în duh, astfel încât să putem intra dincolo de perdea. Aici, dincolo de perdea, avem prezența Domnului, vorbirea Lui și infuzia Lui proaspătă.
Când suntem cu Domnul dincolo de perdea, devenim una cu El, Îi permitem să trăiască în noi și să fie exprimat prin noi și devenim expresia Lui corporativă, reproducerea Lui. Aceasta este partea pozitivă. Pe de altă parte, pe partea negativă, trebuie să ieșim în afara taberei.
Când vorbim despre ieșirea în afara taberei, trebuie să cunoaștem istorisirea din Exod 33:7-11 și Numeri 12:6-8. Moise s-a dus pe munte să primească legea și modelul tabernaculului și a fost acolo cu Dumnezeu timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți. În timp ce era acolo, Moise era doar în prezența lui Dumnezeu, fiind infuzat cu Dumnezeu, iubindu-L pe Dumnezeu și câștigându-L pe Dumnezeu.
Totuși, în timp ce a fost plecat atât de mult timp, copiii lui Israel au devenit neliniștiți și s-au dus la Aaron și i-au spus să le facă un dumnezeu, căci nu știau ce se întâmplase cu Moise. Copiii lui Israel aveau o inimă rea și necredincioasă (Psalmul 106:24-25) și nu credeau în cuvântul lui Dumnezeu. Au cârtit în corturile lor și s-au plâns împotriva lui Dumnezeu și împotriva lui Moise.
Aaron a cedat cererii poporului și le-a făcut un vițel de aur și a spus: „Iată dumnezeul tău, Israel, care te-a scos din țara Egiptului!” Așadar, poporul a petrecut, bând, mâncând și dansând în jurul vițelului de aur, căruia i s-au închinat.
Când Moise era pe punctul de a coborî de pe munte, împreună cu ajutorul său Iosua, au auzit sunet de muzică în tabără; Iosua a crezut că este un sunet de război, dar Moise i-a spus că este un sunet de veselie.
Poporul s-a așezat să mănânce și să bea și s-a ridicat să joace. Moise era foarte supărat; era atât de mânios încât a spart tablele legii și l-a mustrat pe Aaron, iar disciplina a fost aplicată și poporului lui Dumnezeu.
Când Moise l-a întrebat pe Aaron ce a făcut, Aaron a spus că a luat doar aurul și argintul poporului și le-a aruncat în foc, și a ieșit un vițel de aur. O, Doamne! Desigur, acest lucru nu s-a întâmplat așa; el l-a modelat și l-a făcut în acea formă. Dintr-o astfel de tabără trebuie să ieșim.
Să fim avertizați de principiul idolului vițelului de aur care face din poporul lui Dumnezeu o tabără idolatră

Trebuie să fim avertizați de principiul idolului vițelului de aur, așa cum se vede în istoria poporului Israel la poalele Muntelui Sinai. Acest idol a fost făcut de poporul răscumpărat al lui Dumnezeu și i-a transformat într-o tabără idolatră (1 Corinteni 10:5-7; Ezechiel 14:3; 1 Ioan 5:21 și paragraful 1 al notei de subsol 3 din Biblia Versiunea Recâștigării).
În 1 Corinteni 10, Pavel aplică experiența lor la noi, spunând că aceste lucruri s-au întâmplat ca exemple pentru noi, ca să nu fim niște oameni care poftesc lucruri rele, așa cum au poftit și ei, și să nu ne închinăm la idoli. Noi, credincioșii Noului Testament, trebuie să învățăm din exemplul lor.
Există unii oameni în creștinism care sunt la fel ca Aaron, iscusiți în a face un idol. Pot să o facă în numele lui Dumnezeu, iar mulți îi pot urma. Este nevoie de iscusință pentru a face din aur un vițel de aur, un idol.
Dacă suntem pricepuți, trebuie să fim înaintea Domnului în această privință, căci Satan ne poate folosi abilitățile pentru ca noi să facem, în numele lui Dumnezeu, un idol, conducând astfel mulți dintre oamenii lui Dumnezeu în idolatrie (1 Ioan 5:21). O, Doamne!
Chiar și printre noi, în viața de biserică de astăzi, există unii frați și surori pricepuți și este ușor pentru noi să „facem un vițel de aur” care îi poate induce în eroare pe sfinți, chiar îi poate duce în idolatrie. Majoritatea dintre noi poate că nu avem abilitatea sau priceperea de a transforma aur în idoli, dar unii au. Trebuie să-L întrebăm pe Domnul:
O, Doamne, ce zici de lucrarea noastră aici pentru Tine? Facem noi oare un idol? Folosim noi priceperea pe care ne-ai dat-o pentru a face un idol, ceva separat de Dumnezeu? O, Doamne, purifică-ne inima. Purifică-ne intențiile. Fă-ne una cu Tine. Vrem să zidim biserica în calitate de Trup al lui Cristos. Nu vrem ca dușmanul să ne folosească greșit sau să ne uzurpe abilitățile pentru a zidi ceva care este o contrafacere a lui Cristos și a bisericii!
Să ieșim afară din tabără: fără auto-înfrumusețare, fără uzurparea darurilor lui Dumnezeu și fără închinare la lucrurile pe care le savurăm separat de Cristos

Pentru a fi aduși în glorie ca mulți fii ai lui Dumnezeu, urmându-L pe Domnul Isus ca Înainte-mergător și Pionier al nostru, trebuie să ieșim afară din tabără și să intrăm dincolo de perdea. Putem cunoaște și putem savura cu adevărat intrarea dincolo de perdea, căci ne iubim duhul contopit.
Însă cum rămâne cu ieșirea din tabără? Ce înseamnă să ieșim din tabără? Ce este tabăra? Tabăra reprezintă religia; în cazul nostru, pe măsură ce Îl trăim pe Cristos și trăim viața de biserică în bisericile locale de astăzi, trebuie să fim avertizați de principiul idolului vițelului de aur, care ne va face o tabără idolatră. O, Doamne!
Trebuie să ne ferim de idolatrie. În primul rând, auto-înfrumusețarea duce la idolatrie (Exod 32:1-3; 33:5-6; Gen. 35:2-4; comp. cu Exod 28:2; Isaia 60:21). Aurul folosit pentru a făuri vițelul de aur a fost luat din inelele și cerceii de aur purtați de poporul Israel.
Ei au folosit aurul pentru a se înfrumuseța; acest aur era menit ca Dumnezeu să aibă un tabernacul, o casă pe pământ, dar a fost folosit greșit de oameni pentru auto-înfrumusețarea lor. Înainte ca copiii lui Israel să facă vițelul de aur ca idol, ei aveau deja idoli prezenți printre ei, dar într-o formă diferită; aveau auto-înfrumusețarea.
Soțiile, fiii și fiicele copiilor lui Israel purtau inele de aur în urechi și în nas în scopul auto-înfrumusețării. O, Doamne! În ochii lui Dumnezeu, auto-înfrumusețarea este un idol. De aceea, Domnul i-a poruncit poporului Său în Exod 33:5-6 să nu poarte nicio podoabă. Când căutăm să ne înfrumusețăm, acest lucru duce la idolatrie.
Nu ar trebui să ne înfrumusețăm singuri, ci mai degrabă să căutăm Îl savurăm pe Domnul, să ieșim din tabără – tabăra idolatră – și să intrăm dincolo de perdea pentru a-L savura pe Domnul în duhul nostru.
Doamne Isuse, Te iubim și ne dăm Ție! Nu vrem să ne înfrumusețăm. Tu ești Cel mai frumos. Ne închinăm Ție. Ieșim din tabără și refuzăm să rămânem în orice tabără idolatră. Salvează-ne de auto-înfrumusețare. O, Doamne, fie ca să vedem că auto-înfrumusețarea este idolatrie în ochii lui Dumnezeu! Fie ca să venim la Tine așa cum suntem, chiar să fim una cu Tine pentru a zidi frumoasa casă a lui Dumnezeu, biserica! Fie ca darurile pe care ni le-ai dat și frumusețea pe care ne-ai dăruit-o să fie folosite pentru clădirea Ta, pe măsură ce ne exersăm duhul, astfel încât să putem ieși din tabără și să intrăm dincolo de perdea!
Un alt principiu al idolatriei, de care trebuie să ne ferim, este acela că Satan uzurpă ceea ce ne-a dat Dumnezeu pentru a-l face o risipă. Fiecăruia dintre noi i-au fost date de către Domnul anumite daruri, abilități și capacități.
Însă abuzul a ceea ce ne-a dat Dumnezeu și nefolosirea darurilor lui Dumnezeu pentru scopul lui Dumnezeu duce la idolatrie, transformându-ne într-o tabără idolatră. O, Doamne! Atât darurile noastre materiale, cât și cele spirituale pot fi uzurpate de Satan pentru a duce la idolatrie. Vedem acest lucru în Exod 32, unde copiii lui Israel au risipit mult din aurul care le-a fost dat de Dumnezeu.
Înainte de a părăsi Egiptul, Dumnezeu i-a supus pe egipteni și i-a făcut să le dea copiilor lui Israel aur și alte lucruri prețioase. Acestea erau pentru zidirea tabernaculului, casa lui Dumnezeu. Casa lui Dumnezeu, tabernaculul, necesita mult aur pentru a acoperi scândurile, și multe alte materiale prețioase erau necesare.
Dumnezeu le-a oferit aceste lucruri copiilor lui Israel, dar ei le-au abuzat și le-au folosit greșit pentru a face un idol. O, Doamne! Înainte ca aurul să poată fi folosit pentru zidirea locuinței lui Dumnezeu, Satan a venit să-l uzurpe și să-l transforme într-un idol. O, Doamne!
În viața noastră creștină, pe măsură ce ne dăm seama că Domnul ne-a dat anumite lucruri care sunt pentru zidirea bisericii, trebuie să ne rugăm și să fim una cu Domnul, chiar să rămânem în părtășie și coordonare în Trup, pentru a nu uzurpa darurile lui Dumnezeu pentru a zidi un idol.
Trebuie să intrăm dincolo de perdea fiind în duhul nostru contopit și trebuie să rămânem în părtășie cu sfinții pe care Domnul ni i-a dat, astfel încât orice dar pe care Domnul ni l-a dat să fie pentru zidirea Lui, nu pentru zidirea vreunui idol. Trebuie cu adevărat să ne rugăm înaintea Domnului cu privire la acest lucru, căci dușmanul este foarte subtil. Îi putem spune:
Doamne Isuse, Te iubim și vrem să folosim ceea ce ne-ai dat pentru zidirea Ta! Amin, Doamne, ne dăm Ție cu tot ceea ce ne-ai dat pentru zidirea locuinței Tale. Fie ca Satan să nu aibă nicio cale de a uzurpa ceea ce ne-a dat Dumnezeu pentru a-l face o risipă. Fie ca să nu abuzăm de ceea ce ne-a dat Dumnezeu și fie ca să nu folosim greșit darurile lui Dumnezeu nefolosindu-le pentru scopul lui Dumnezeu. Vrem să venim la Tine, Doamne, în duhul nostru, ca să putem intra și trăi dincolo de perdea. Venim la Tine în afara oricărei tabere, lăsând în urmă idolatria și uzurparea lui Satan!

Trebuie să ne dăm seama că idolatria este închinarea la lucrurile pe care le savurăm, cum ar fi închinarea la savurare, amuzament și divertisment (vezi Exod 32:6, 18-19; comp. cu Psalmul 36:8-9).
Este un amestec de lucruri legate de Dumnezeu și lucruri ale lui Satan. O, Doamne! Astăzi, mulți creștini cred că I se închină lui Dumnezeu, dar în realitate se închină unui vițel de aur, căci lucrul la care ei se închină are elemente din Dumnezeu și din Biblie, dar obiectul închinării lor nu este Dumnezeu.
Poporul Israel a adus jertfe vițelului de aur, așa cum li s-a spus să facă acest lucru pentru Dumnezeu, și au mâncat și au băut înaintea vițelului de aur; s-au așezat să mănânce și să bea, apoi s-au ridicat să se joace.
O mare parte din închinarea creștină de astăzi constă în a te așeza la masă pentru a mânca și apoi a te ridica pentru a te distra, a cânta și a dansa în jurul unui fel de savurare, care este un vițel de aur.
Mulți creștini spun că I se închină lui Dumnezeu, dar modul în care o fac, mijloacele pe care le folosesc, instrumentele muzicale și formația, și chiar obiectul închinării lor nu este Cristos, ci mai degrabă savurarea lor. Ei se închină savurării, amuzamentului și divertismentului lor.
În zilele noastre, chiar mai mult ca niciodată, oamenii cheltuiesc mulți bani, timp și energie pentru a se distra; acest lucru este adevărat chiar și în închinarea la Dumnezeu. Jertfele pot fi corecte, căci spun Slavă Domnului și Aleluia, dar obiectul nu este Dumnezeu; este sentimentul lor de savurare și divertisment.
Și acest lucru nu se întâmplă doar în creștinism; chiar și noi astăzi, în viața de biserică, ne putem închina nu lui Cristos într-un mod pur și unic, ci savurării noastre, amuzamentului nostru. Ar trebui să ne întrebăm înaintea Domnului cu privire la închinarea noastră. Este închinarea noastră pură sau există vreun amestec?
Ne închinăm noi oare lui Dumnezeu în duh, dincolo de perdea și în afara taberei, sau suntem noi într-o tabără idolatră, distrându-ne, fiind distrați și menționându-L pe Dumnezeu și Biblia? Când cântăm imnuri, le cântăm noi oare pentru a-L savura pe Domnul sau doar pentru a ne bucura? Îl atingem pe Domnul când cântăm și Îl lăudăm pe Domnul în întâlnire sau pur și simplu ne distrăm cu sfinții?
În ceea ce privește idolatria, ceea ce avem este pretenția de a ne închina adevăratului Dumnezeu (Exod 32:4-6; 1 Împ. 12:26-30); în realitate, un amestec în închinare. Fie ca Domnul să Se îndure de noi și să ne facă să vedem orice amestec în închinarea lui Dumnezeu în noi și printre noi.
Fie ca noi să ieșim în afara taberei, urmându-L pe Isus cel suferind, pentru a ne putea închina Lui într-un mod pur în duh. Fie ca lumina divină să strălucească și să expună orice idolatrie, astfel încât să ne putem închina doar lui Dumnezeu și să nu avem niciun amestec în închinarea noastră!
Doamne Isuse, purifică-ne inima și intenția în închinarea noastră la Dumnezeu. Curăță-ne și spală-ne cu apa din Cuvânt. Fie ca cuvântul viu al lui Dumnezeu să poată lucra în noi și să despartă sufletul de duh în noi. Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a ne închina lui Dumnezeu în duh și în adevăr. Salvează-ne de la a ne închina lucrurilor pe care le savurăm. Salvează-ne de a la ne închina savurării, amuzamentului și divertismentului. Fie ca noi să ieșim din tabără și să refuzăm să fim în orice tabără idolatră în ființa noastră. Fie ca noi să ne închinăm lui Dumnezeu în puritate și singularitate și fie ca noi să fim în duhul nostru, dincolo de perdea! O, Doamne, purifică-ne felul de a ne închina lui Dumnezeu. Salvează-ne de orice amestec!