Nevoia de Rugăciune

Să stăm departe de stelele rătăcitoare și să urmăm stelele vii în viața de biserică

28/03/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Pe partea pozitivă, trebuie să-L urmăm pe Cristos ca Steaua strălucitoare și să urmăm de asemenea stelele vii pe care El le-a pus în biserici, iar de partea negativă, trebuie să ne păzim de stelele rătăcitoare.

Când Domnul S-a născut, o stea s-a ridicat în ceruri și magii păgâni de la răsărit au văzut-o; ei au urmat-o și, în cele din urmă, au ajuns în Betleem și L-au văzut pe Regele nou-născut, pe Mesia, pe Cristos, și I s-au închinat.

Cu toate acestea, cei din religie s-au tulburat și chiar au încercat să se îndepărteze de El. Cristos nu a avut doar o stea care a anunțat venirea Lui, ci El Însuși este Steaua din Iacov; El a venit să strălucească asupra poporului Său și a atras mulți care să-L urmeze și chiar să devină ca El, stele vii.

Astăzi devenim stelele vii și strălucitoare care strălucesc în această epocă întunecată, duplicatul lui Cristos ca steaua vie.

În Apocalipsa 1:16 Cristos ca Fiul Omului care se plimbă printre bisericile locale are șapte stele în mâna Sa dreaptă; aceștia sunt mesagerii bisericilor, cei care se străduiesc să fie sub strălucirea Domnului și care Îi permit să le vorbească mesajul Său proaspăt pentru biserici.

Pentru noi să fim o stea, duplicarea lui Hristos, este pentru noi să fim un mesager în biserică, o persoană care se bucură de Cristos ca Mesagerul lui Dumnezeu și ca mesajul proaspăt al lui Dumnezeu pentru poporul lui Dumnezeu.

Există multe indicii în Biblie despre cum putem fi produși pentru a fi stele vii, iar în Gen. 1:14-19 vedem luminile din a patra zi – purtători de lumină specifici în întinderea cerului pentru a separa ziua de noapte, pentru a fi pentru semne și pentru anotimpuri, pentru a da lumină pe pământ.

Cristos prin cuvântul Său strălucește asupra noastră – El este Soarele – și devenim reflecția Lui, luna, biserica.

Mai mult, stelele sunt un arhetip al celor din biserici care devin duplicatul lui Cristos; El este steaua vie, steaua dimineții, Steaua din Iacov, iar noi devenim duplicatul Lui.

Domnul stăpânește peste noi prin strălucirea Lui, iar acolo unde El strălucește, există stăpânirea lui Dumnezeu pentru creșterea vieții (la fel cum soarele, luna și stelele stăpânesc prin strălucirea lor pentru creșterea vieții pe pământ).

Trebuie să creștem în viață până la maturitatea vieții, astfel încât, prin acea maturitate în viață, să putem participa în armata lui Dumnezeu pentru a aduce împărăția Sa pe pământ. Fie ca noi să fim cei care sunt plini de Dumnezeu ca lumină strălucitoare, cei prin care Dumnezeu să poată stăpâni prin strălucirea noastră.

Să realizând că există stele rătăcitoare și ne stăm departe de ele

În Iuda 12-13 ni se spune „stele rătăcitoare”.

Metafora stelelor rătăcitoare indică faptul că învățătorii eretici, apostații, nu erau bine fixați în adevărurile neschimbătoare ale revelației cerești, ci rătăceau printre poporul lui Dumnezeu care erau ca stelele.

Dacă ne uităm la astfel de oameni, ei par a fi stele, căci există un fel de strălucire acolo, dar nu sunt bine fixați în revelația cerească, în adevărurile neschimbătoare ale economiei lui Dumnezeu.

Și mai mult, ei nu se află în și printre bisericile locale, ci rătăcesc printre poporul lui Dumnezeu care sunt ca stelele. Aceștia sunt ereticii, aceia ca valurile sălbatice ale mării, spumând propriile rușini; stele rătăcitoare, pentru care întunericul întunericului este păstrat pentru eternitate.

Acești apostoli sunt păstori falși (se pare că sunt păstori, dar doar se prefac că sunt păstori), nori goi (nu-i udă pe alții), copaci morți (par a fi copaci care dau roade, dar sunt morți fără rod adevărat) și stele rătăcitoare.

Sunt recifuri ascunse și valuri sălbatice și furioase ale mării, spumând fără nicio reținere a propriei rușini. O, Doamne Isuse!

Trebuie să fim fixați în adevărurile neschimbătoare ale revelației cerești, în cunoașterea economiei lui Dumnezeu și a scopului lui Dumnezeu și să fim înrădăcinați în mod solid în bisericile locale, pentru că aici este Cristos ca stea (vezi Dan. 12:3; Fil. 2:15).

Ar trebui să fim stele, dar nu ar trebui să fim stele rătăcitoare; nu ar trebui să fim cei care strălucesc în mod fals.

Mulți creștini astăzi nu sunt stele – puteți vedea clar că nu strălucesc; alți creștini, totuși, sunt stele, căci există o anumită strălucire acolo, dar ei sunt stele rătăcitoare.

Mulți lideri religioși și profesori în creștinism sunt în această categorie.

O stea conform rânduirii lui Dumnezeu are o anumită poziție și orbită fixă; ea continuă în cursul ei constant și strălucește în mod potrivit. Cu toate acestea, unele stele sunt stele rătăcitoare; unii creștini par a fi stele, căci strălucesc puțin, dar strălucirea lor este o înșelăciune.

Cei care îi urmează sunt înșelați și induși în eroare; ei nu știu unde merg, nu au teren potrivit nici nu stau în picioare și nu au nicio cale sigură de a merge mai departe cu Domnul.

Stelele rătăcitoare spun un lucru astăzi, iar mâine ei spun ceva diferit; ei pur și simplu rătăcesc. Cum putem recunoaște asemenea persoane? Unele dintre semne este că sunt pomi de toamnă fără rod și sunt nori fără apă.

Privind rodul acestor stele rătăcitoare, vom ști ce sunt; Domnul Isus a spus că cunoaștem un pom prin roadele sale (Mat. 7:16-20).

Cei care urmează stelele rătăcitoare vor fi în cele din urmă la fel ca ei, iar porțiunea lor va fi întunericul întunericului păstrat pentru ei pentru eternitate. O, Doamne Isuse!

Trebuie să fim stele vii și trebuie să evităm astfel de stele rătăcitoare! Fie ca să-i spunem Domnului,

Doamne, face-ne stelele Tale vii în această epocă întunecată de astăzi. Vrem să auzim ce vorbește Duhul către biserici și să fim umpluți de mesajul lui Dumnezeu pentru poporul Său. Fie ca noi să fim sub strălucirea Ta și fie ca viața Ta divină să crească în noi într-un mod normal, pentru ca noi să fim sub stăpânirea lui Dumnezeu, iar ființa și trăirea noastră să strălucească cu Dumnezeu ca lumină. O, Doamne, vrem să-i putem discerne pe cei care sunt stele rătăcitoare și să rămânem departe de ele. Fie ca să rămânem în viața de biserică savurându-L pe Hristos ca lumină și urmând stelele vii pe care Domnul ca stea vie le-a produs!

Să urmăm stelele vii pentru a deveni stele strălucitoare și să stăm departe de stelele rătăcitoare

Slavă Domnului pentru viața de biserică din toate bisericile locale de pe tot pământul!

Astăzi steaua vie și stelele vii nu sunt departe de noi – ele sunt în și printre bisericile locale ca expresii practice ale Trupului lui Cristos.

Cristos ca Fiul Omului umblă printre bisericile locale (Apocalipsa 1:11, 20) și El are stelele vii în mâna Sa dreaptă; de asemenea El vorbește stelelor vii din biserici.

Printre toate bisericile locale există câteva stele vii; pur și simplu trebuie să-i contactăm și să le ținem companie, iar ei ne vor conduce la locul unde este Isus.

Totuși, pe măsură ce Îl urmăm pe Domnul ca stele vii și ne păstrăm compania cu stelele vii în viața de biserică, trebuie să fim conștienți că există unele stele rătăcitoare.

De asemenea, putem spune că oricine ne împiedică să ne întâlnim cu biserica locală autentică și de la întâlnirea pe terenul bisericii cu poporul Domnului este o stea rătăcitoare; ei par să strălucească, dar de fapt se rătăcesc.

Adevăratele stele sunt cei care întorc pe mulți spre dreptate, cei care nu îi conduc pe oameni să se rătăcească, ci îi îndreaptă spre drumul cel bun.

Trebuie să-i urmărim pe cei care sunt stelele strălucitoare; ei au o poziție certă în cuvântul lui Dumnezeu, ei cunosc economia lui Dumnezeu, iar scopul lor este să îndeplinească scopul lui Dumnezeu.

Stelele vii sunt stelele stabile, statornice. Dacă cineva vine la noi fără o poziție certă și un anumit curs, ar trebui să-l evităm.

Fie ca să luăm poziția adecvată și să ne menținem în cursul corect.

De exemplu, dacă dorim să mergem într-un anumit loc, trebuie să ne asigurăm că avem o hartă, să luăm drumul potrivit, pe banda corectă și să conducem spre destinație.

Dacă privim în jur în creștinism în general, vom vedea că există atât de multă confuzie; există multe lucrări moarte, lucruri moarte și chiar oameni morți în așa-numitele biserici creștine.

Există atât de multe frustrări, atâtea distrageri și atâtea stele rătăcitoare care-i duc pe oameni să se rătăcească! O, Doamne Isuse!

Fie ca noi să-L găsim pe Cristos de steaua vie; fie ca să vedem steaua vie, să-L urmăm pe Cristos și să fim produși ca duplicarea lui Cristos ca stea vie pentru a fi stelele strălucitoare de azi.

Aleluia, steaua vie nu este departe de noi – Cristos ca steaua vie strălucește printre noi în bisericile locale și există multe stele vii în bisericile locale.

Pur și simplu trebuie să-L contactăm pe Cristos ca stea vie; trebuie să contactăm stelele vii printre noi în viața de biserică și să le ținem de companie, pentru că ele ne vor conduce la locul unde este Isus.

Amin, fie ca Domnul să Se îndure de noi, pentru ca noi să fim păstrați în calea cea bună de a-L sluji pe Domnul, de a ne închina Lui și de a-I da dragostea noastră.

Fie ca să fim ca magii din vechime, urmând steaua ca să-L găsim pe Cristos și să-I oferim cadourile noastre, chiar cheltuindu-ne ființa asupra Sa.

Fie ca să-L găsim pe Cristos ca stea vie, să-L urmăm și să ținem companie cu stelele vii, stând departe de stelele rătăcitoare, pentru ca și noi să fim produși ca stele vii și strălucitoare!

Doamne Isuse, îndură-Te de noi ca noi să fim mereu păstrați în calea cea bună de a-L sluji pe Domnul, de a ne închina Lui și de a-I oferi dragostea noastră. Vrem să plătim prețul pentru a-L găsi pe Cristos ca stea vie și a păstra compania cu stelele vii din bisericile locale. Te lăudăm Doamne, că steaua nu este departe de noi – Cristos este cu noi în bisericile locale. Fie să rămânem departe de stelele rătăcitoare, de cei care ne țin departe de biserica adevărată și de întâlnirea pe terenul bisericii. Amin Doamne Isuse, fă-ne stelele strălucitoare și vii astăzi în biserici!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Staying away from Wandering Stars and Following the Living Stars in the Church Life, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 10 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să scoatem afară prin săpare și să tratăm lucrurile condamnate de Domnul în inima și conștiința noastră

14/02/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Ca să avem curgerea vieții divine în ființa noastră interioară, trebuie să scoatem afară prin săpare multe lucruri condamnate de Domnul în inima noastră și să ne tratăm conștiința pentru a o purifica.

În calitate de credincioși în Cristos, am băut din stânca lovită – care este Cristos, iar Duhul și apa vie a ajuns în ființa noastră; acum, în duhul nostru, există o fântână care izvorăște și care curge întru viața eternă.

De partea Sa, Domnul a trecut printr-un proces pentru a deveni stânca mântuirii noastre care a fost despicată pentru noi și din El curge apă vie; El a vărsat sânge pentru răscumpărarea noastră și apă pentru regenerarea și alimentarea noastră.

Slavă Domnului, Dumnezeul Triunic a fost instalat în ființa noastră interioară, iar din duhul nostru curge o fântână a vieții!

Ori de câte ori ne întoarcem către duhul nostru, când ne exersăm ca să ne întoarcem către Domnul și să tratăm tot ceea ce blochează curgerea, există o curgere pură a vieții din ființa noastră interioară.

Cu toate acestea, experiența noastră este că de multe ori apa nu izvorăște sau nu curge din interiorul nostru, deoarece există atât de multă murdărie care o acoperă.

În Num. 21:18 vedem că copiii lui Israel au ajuns într-un anumit loc unde se găsea o fântână cu apă, dar pentru ca ei să bea apă, trebuiau să o sape. Așadar căpeteniile au săpat fântâna cu toiegele și cu sceptrul lor, și a curs apă din abundență pentru copiii lui Israel.

Acesta este un tip reprezentativ al experienței noastre; în experiența noastră, avem o fântână instalată în ființa noastră interioară, iar noi trebuie să scoatem murdăria prin săpare – să scoatem prin săpare orice barieră din inima noastră, pentru ca Duhul ca apa vie să țâșnească și să curgă.

Ce înseamnă acest lucru în experiența noastră practică? Nu există un lucru anume pe care ar trebui să-l facem ca o practică sau o rânduială; trebuie doar să mergem la Domnul și să tratăm împreună cu El, adică să petrecem timp cu El pentru a trata lucrurile din ființa noastră.

Trebuie să stăm în fața Domnului și să-I cerem să strălucească asupra a tot ceea ce constituie o piedică sau un blocaj pentru curgerea vieții.

Trebuie să recunoaștem faptul că, chiar dacă avem o fântână de apă în ființa noastră interioară, curgerea vieții nu este atât de pură, curată și deplină; așa că trebuie să tratăm problemele din inima noastră – mintea, emoția, voința și conștiința noastră – astfel încât să existe o curgere liberă a apei vii în noi. O, cât de mult prețuim curgerea pură a vieții!

Tratarea acuzațiilor din conștiința noastră pentru a avea o conștiință pură și pentru ca viața să curgă

Cum poate viața divină să curgă liber în noi și din noi dacă nu avem o conștiință pură? Conștiința noastră nu este atât de pură; există multe lucruri în conștiința noastră pe care nu le-am tratat și există multe lucruri care fac ca conștiința noastră să nu fie curată.

În conștiința noastră există acuzații care constituie “murdăria” care trebuie “scoasă prin săpare”; trebuie să fim cei care scoatem prin săpare orice acuzație din conștiința noastră, astfel încât să avem o conștiință curată, o conștiință pură, o conștiință lipsită de ofensă înaintea Domnului.

De multe ori nu simțim prea multă libertate înaintea Domnului din cauza acuzațiilor din conștiința noastră.

Dacă mergem înaintea Domnului și tratăm cu El, dacă Îi cerem Domnului să ne arate unde nu suntem în regulă față de ceilalți sau față de Dumnezeu, El va străluci asupra noastră.

Numai noi și Domnul știm care sunt aceste acuzații din conștiința noastră; dacă nu suntem în regulă cu ceilalți sau cu Dumnezeu, acuzațiile persistă.

Dacă refuzăm să facem ceea ce Domnul ne cere, aceasta devine o acuzație în conștiința noastră și suntem legați, fără libertate.

De multe ori știm ceea ce ne cere Domnul, dar nu vrem să o facem; aceasta devine o acuzație imediată în conștiința noastră, deci conștiința noastră nu este liberă de acuzații și ofense.

Prin urmare, nu putem avea o curgere interioară liberă a Duhului, deoarece conștiința noastră nu este pură.

Pentru a experimenta curgerea interioară a vieții într-un mod liber și pur, trebuie să tratăm acuzațiile din conștiința noastră; trebuie să scoatem prin săpare murdăria mergând la Domnul în mod repetat.

Este posibil să fim nevoiți să mergem la Domnul de mai multe ori pe zi pentru ca El să strălucească asupra noastră și atunci vom fi săpați în prezența Sa.

Partea noastră este să săpăm; partea Sa este să țâșnească și să curgă. Cât timp vom săpa, Domnul va curge; cu cât săpăm mai mult, cu atât mai mult El va curge din ființa noastră interioară!

Cu ajutorul Duhului Sfânt și cu rugăciunea noastră, trebuie să scoatem prin săpare murdăria din conștiința noastră.

S-ar putea să credem că suntem în regulă, că nu avem murdărie în conștiința noastră, dar totuși nu avem o curgere liberă a vieții; de aceea trebuie să venim la Domnul, să ne deschidem Lui, să fim în cuvântul Său și să-I cerem să strălucească în noi și asupra noastră, astfel încât, sub strălucirea Sa, să scoatem prin săpare orice murdărie pe care El o expune.

Este posibil, însă, să fim în viața de biserică de mulți ani și conștiința noastră să nu fie săpată timp îndelungat; deci conștiința noastră nu este bună, pură și lipsită de ofensă.

Cu cât întârziem mai mult să ne tratăm conștiința, cu atât mai multe straturi de murdărie sunt depuse pe conștiința noastră pentru a frustra curgerea liberă a Duhului în noi.

Trebuie să mergem la Domnul din nou și din nou în duhul nostru, pentru a fi săpați în prezența Sa, și prin intermediul Duhului Sfânt trebuie să scoatem prin săpare toată murdăria.

Acest lucru nu se face prin faptul că suntem introspectivi și căutăm să găsim care sunt problemele din ființa noastră; acest lucru este prin intermediul Duhului Sfânt pentru a scoate prin săpare murdăria.

O conștiință lipsită de ofensă înseamnă că suntem liberi de orice fel de ofensă sau acuzații (Fapte 24:16).

Doamne Isuse, venim din nou la Tine ca să strălucești asupra noastră; strălucește asupra conștiinței noastre, Doamne și arată-ne lucrurile pe care trebuie să le tratăm și să le mărturisim. Fie ca noi să ne punem lucrurile în ordine cu Tine și să permitem luminii Tale să strălucească și să expună orice murdărie din conștiința noastră. Amin, Doamne, vrem să ne exersăm să avem o conștiință lipsită de ofensă în fața lui Dumnezeu și a omului, astfel ca apa vie din duhul nostru să curgă liber. Fie ca să cooperăm cu Tine ca să ne tratăm conștiința și să fim curățați, purificați și lipsiți de ofensă în conștiința noastră. Doamne, prețuim curgerea liberă a vieții!

Să scoatem afară prin săpare lucrurile condamnate de Domnul în inima noastră ca să avem o inimă pură cu curgerea vieții

După ce ne tratăm murdăria din conștiința noastră, trebuie să continuăm să cooperăm cu Domnul pentru a săpa multe lucruri condamnate de El în inima noastră, pentru a putea avea o inimă pură cu o curgere liberă a vieții.

Din păcate, nu există mulți frați și surori pe pământ astăzi care au o inimă curată în ce privește faptul de a-L căuta numai pe Domnul Însuși (Matei 5:8).

Putem spune cu toată onestitatea că-L iubim pe Domnul, iubim biserica, ne place să citim Biblia și ne place să ne întâlnim cu sfinții, dar trebuie să recunoaștem că noi continuăm să căutăm prea multe alte lucruri decât pe Domnul Însuși.

Inima noastră este atât de complicată; inima noastră nu este liberă și pură. Deci trebuie să mergem din nou la Domnul pentru a săpa toate lucrurile care nu sunt Cristos în inima noastră.

Ne putem întreba ce trebuie să fie săpat în inima noastră… și putem încerca să analizăm… dar ceea ce trebuie să facem este să venim la Domnul și să-I cerem să strălucească în noi.

Unul dintre lucrurile asupra cărora Domnul poate străluci este îngrijorarea noastră pentru viitorul nostru, cariera noastră, casa noastră, familia, finanțele noastre, etc.

Este posibil să spunem că ne încredem în Domnul în ceea ce privește viitorul, dar, de fapt, suntem în continuare îngrijorați cu privire la viitor. Trebuie să-L luăm pe Domnul ca viitorul nostru și să ne dăm seama că El este singurul nostru viitor.

Inima noastră este, însă, foarte “lipicioasă”; când vede un lucru, se lipește de el. Este posibil să vedem anumite sporturi, iar inima noastră se lipește de ele; este posibil să vedem că unii au un viitor prosper când fac un anumit lucru, și poate dorim să-l facem și noi.

Inima noastră este ca hârtia lipicioasă care este folosită pentru a face muștele și lucrurile zburătoare să se lipească de ea; orice lucru atins de inima noastră, se lipește de ea.

Mulți dintre noi trăim pentru Domnul și considerăm casa noastră, familia noastră, slujba noastră și tot timpul nostru sunt pentru El; zilnic căutăm călăuzirea Domnului, dar pe măsură ce Îl căutăm, s-ar putea ca El să nu curgă atât de liber în noi, pentru că inima noastră este atât de complicată.

Există atât de multă murdărie în inima noastră și există atât de multe lucruri pe care inima noastră le adoră și de care se lipește, ea devenind astfel o inimă complicată.

Poate că ne este ușor să săpăm murdăria din conștiința noastră, dar e posibil să nu ne fie ușor să săpăm murdăria din inima noastră, căci pentru a săpa în inimă trebuie să o tratăm cu severitate.

Inima noastră “ia lucrurile în mod personal”; se lipește de lucruri, oameni și situații și nu este ușor ca inima să se “dezlipească.” Dar dacă avem o inimă curată, Îl vom vedea pe Dumnezeu.

Dacă Îl căutăm pe Dumnezeu și totuși avem multe alte obiective în inima noastră, inima noastră este complicată și curgerea vieții este frustrată. Există atâta murdărie în inima noastră care ne complică inima și frustrează curgerea apei vii în noi.

Da, Domnul este în noi ca fântâna izvorâtă a apei vii, dar problema este că există prea multă murdărie în conștiința noastră și în inima noastră.

Fericiți sunt cei cu inima curată, căci ei Îl vor vedea pe Dumnezeu; binecuvântați suntem noi atunci când nu avem altă căutare decât pentru Domnul, căci atunci putem să-L vedem pe Dumnezeu, să-L câștigăm pe Dumnezeu și să avem curgerea lui Dumnezeu în Cristos ca Duhul în interiorul nostru și din noi ca și curgere pură a vieții.

Doamne Isuse, vrem să cooperăm cu Tine, săpând după lucrurile pe care Tu le condamni în inima noastră, ca să avem o inimă pură, cu o curgere liberă a vieții. O, Doamne, Tu vezi și cunoști inima noastră cu toate scopurile și căutările ei; purifică inima noastră, Doamne, și des-complic-o. Vrem să avem o inimă pură în căutarea Ta, astfel încât să existe o curgere pură a vieții în noi și din noi. Te iubim, Doamne, și vrem să fim purificați în căutarea noastră, în scopurile noastre și în inima noastră. Vrem să cooperăm cu Tine ca să scoatem prin săpare toate lucrurile pe care Tu le condamni în inima noastră pentru ca apa vie să curgă!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Dig away and Deal with the things Condemned by the Lord in our Heart and Conscience (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 4 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Tratarea cărnii, sinelui și constituției naturale pentru creșterea înspre maturitate

30/01/2020 by Credincios in Cristos 2 Comments

Pentru ca noi, ca și copii ai lui Dumnezeu, să ajungem la vârsta spirituală de douăzeci de ani, trebuie să trecem prin primele trei stadii ale experimentării vieții și să intrăm în al patrulea stadiu; este nevoie de tratarea cărnii, a sinelui și a constituției naturale.

Numai cei care aveau douăzeci de ani și peste puteau intra în armată, deoarece doar ei aveau maturitatea necesară pentru a fi formați într-o armată pentru a lupta pentru interesul lui Dumnezeu pe pământ.

Domnul este credincios ca să ne treacă prin experiențele pe care El le consideră necesare ca să fim transformați metabolic și maturizați în viață, pentru a putea face parte din armata Sa pe pământ.

Pe de o parte, El folosește toate lucrurile pentru binele nostru, pentru a putea fi transformați, având o schimbare metabolică, pentru a ne putea conforma imaginii Întâiului Fiului născut al lui Dumnezeu.

Pe de altă parte, Domnul dorește ca nivelul vieții divine să crească, să sporească și să ne umple, astfel încât să putem fi aduși la maturitate.

În recâștigarea Domnului astăzi și în toate bisericile de pe pământ, este nevoie urgentă de creștere și maturitate în viață, astfel încât să fim formați în armata de care Dumnezeu are nevoie ca să lupte pentru interesul Său pe pământ.

Aceasta înseamnă că trebuie să creștem în viață zi de zi, trecând prin toate stadiile creșterii vieții până la maturitate, pentru a putea ajunge la un om pe deplin crescut, la statura plinătății lui Cristos.

În cartea sa, Experiența Vieții, fratele Witness Lee subliniază patru stadii principale ale experimentării noastre în viață; războiul spiritual este o problemă în al patrulea stadiu.

Copiii, bebelușii sau cei slabi nu pot lupta în război; numai cei care au atât creșterea potrivită, cât și maturitatea în viață și pregătirea necesară pot fi calificați pentru a intra în armată.

Astăzi vrem să vedem cum trebuie să trecem prin primele trei stadii ale experimentării vieții, pentru a putea ajunge la al patrulea stadiu; în special ne vom concentra pe al treilea stadiu al experimentării vieții.

Atingerea celui de-al treilea stadiu al experimentării vieții, Cristos care trăiește în noi și tratarea crucii

Primul stadiu al experimentării vieții este faptul de a fi în Cristos, al doilea stadiu este rămânerea în Cristos, iar al treilea stadiu este trăirea lui Cristos în noi – acest stadiu este și stadiul crucii (Gal. 2:20; 3:1; 5:24; Mat. 16:24).

În primul stadiu de experimentare a vieții suntem regenerați și părăsim trecutul. În al doilea stadiu ne consacrăm Domnului și tratăm păcatul, lumea și conștiința; apoi, începem să cunoaștem voia lui Dumnezeu și învățăm să ascultăm de învățătura ungerii.

Apoi urmează o direcție decisivă către al treilea stadiu, care este stadiul trăirii lui Cristos în noi, stadiul crucii.

Cu toate acestea, mulți credincioși se opresc în acest moment de cotitură, în al doilea stadiu; ei sunt oameni foarte buni și, de asemenea, creștini buni – își mărturisesc păcatele, nu iubesc lumea, își tratează conștiința și urmează învățătura ungerii.

Cei care se opresc la al doilea stadiu al experimentării vieții sunt oameni buni, dar nu sunt oameni-Dumnezeu; ei sunt oameni buni, oameni etici și spirituali, dar nu avansează în experimentarea lor în viață.

Al treilea stadiu al experimentării vieții poate fi considerat “adolescența spirituală”; este stadiul lui Cristos care trăiește în noi și crucea care operează în noi.

Trebuie să fim credincioși pentru a crește în viață și pentru a trata toate lucrurile pe care Domnul le expune în noi și despre noi și trebuie să fim pe deplin deschiși Domnului pentru a intra în al treilea stadiu.

Iar atunci când suntem în acest stadiu, este posibil să nu știm ce să facem, dar sunt mulți alți membri ai Trupului care au trecut pe aici și ne pot păstori în tratarea lucrurilor care trebuie tratate.

Este posibil să descoperim cât de urâtă este carnea noastră și cât de înfiorător este sinele și am putea fi cu adevărat expuși să vedem cât de mult tăria și abilitatea noastră naturală pot face lucruri fără Dumnezeu.

În al treilea stadiu ne dăm seama că carnea nu se va schimba sau îmbunătăți niciodată; sufletul nostru se transformă, dar carnea noastră nu se va îmbunătăți niciodată.

Viitorul nostru în această epocă și faptul dacă intrăm în bucuria Domnului în epoca următoare este determinat de faptul dacă avem sau nu o tratare amănunțită a cărnii, a sinelui și a constituției naturale.

Domnul este minuțios și neobosit; dacă Îi dăm consimțământul și ne consacrăm Lui, El nu Se va opri la jumătatea drumului, ci va continua până când carnea noastră, sinele nostru și constituția noastră naturală vor fi tratate.

Dacă Îi permitem Domnului să ne păstorească prin acest fel de experiențe, ne vom da seama că există un Trup al lui Cristos și că noi suntem membre ale Trupului.

Dacă cooperăm cu Domnul pentru a avea tratările de care avem nevoie, vom intra în al patrulea stadiu al experimentării vieții și vom fi calificați pentru a fi armata. Este dorința Domnului să ne aducă la maturitate.

Doamne Isuse, pune în noi aspirația de a crește în viață înspre maturitate până când vom ajunge la vârsta spirituală de douăzeci de ani pentru a fi formați ca armata Ta pentru a lupta pentru interesul Tău. Fie ca să experimentăm și să-L savurăm pe Cristos stadiu după stadiu până când ajungem la maturitate în viață, de dragul Trupului, al armatei, al războiului, al împărăției, al miresei Tale și a revenirii Tale! Amin, Doamne, fie ca să ajungem la maturitate chiar înainte ca omenește să fim bătrâni, astfel încât, de acum și până la întoarcerea Ta, să facem parte din armata Ta, provocând pierderi serioase lui Satan! Amin, Doamne, suntem aici pentru Tine și vrem să progresăm, să creștem, să avem tratările necesare și să fim aduși la maturitate!

În al treilea stadiu al experimentării vieții tratăm carnea, sinele și constituția naturală

În al treilea stadiu al experimentării vieții noi, în calitate de credincioși în Cristos, tratăm carnea, sinele și constituția naturală împreună cu puterea și abilitatea naturală.

Mai întâi vedem ce este carnea, sinele și constituția naturală și apoi cooperăm cu Domnul pentru a le trata una câte una, puțin câte puțin.

Ce este carnea? Carnea denotă totalitatea omului vechi decăzut, întreaga noastră ființă decăzută (vezi Gen. 6:3; Rom. 7:18; Galateni 2:16). Carnea este trăirea și expresia omului vechi (Rom. 6:6).

Carnea nu poate fi schimbată sau îmbunătățită, așa că nici nu ar trebui să încercăm acest lucru; mai degrabă, trebuie să fim atenți la faptul că carnea este întotdeauna cu noi (Gal. 5:16). Carnea este tabăra inamicului lui Dumnezeu în noi și este cea mai mare bază pentru lucrarea sa (Gal. 5:19-21).

Carnea este primul dintre inamicii noștri, preluând conducerea înaintea păcatului, a lumii și a lui Satan care luptă împotriva noastră. Dumnezeu urăște carnea în același mod în care îl urăște pe Satan și vrea să distrugă carnea în același fel în care vrea să-l distrugă pe Satan (Ex. 17:16; Deut. 25:17-19; 1 Sam. 15:2-3).

O, fie ca Domnul să ne arate carnea și fie ca să urâm carnea și să primim crucea, astfel încât carnea să fie tratată!

Ce este sinele? Sinele este viața-suflet cu accent pe gândurile și opiniile omenești (Mat. 16:23-25).

În Matei 16:23-25, trei termeni sunt legați unul de celălalt: mintea, sinele și viața-suflet.

Mintea noastră este expresia sinelui nostru, iar sinele nostru este întruparea vieții noastre sufletești. Viața noastră sufletească este întrupată și trăită de sinele nostru, iar sinele nostru este exprimat prin mintea, ideea, gândirea, conceptul și opinia noastră.

Sinele este întruparea lui Satan; sinele este esența lui Satan în suflet, făcând sufletul independent față de Dumnezeu pentru a-și exprima părerea de sine și voința de sine (Gen. 3:1-6; 2 Cor. 11:3).

Sinele este sufletul care își declară independența față de Dumnezeu (Mat. 16:23; Luca 14:26; Iov 42:5-6).

Trebuie să vedem sinele exact așa cum este; cu cât există mai multă lumină asupra sinelui, cu atât putem sta mai mult de partea Domnului și permitem crucii să opereze în ființa noastră.

Trebuie să cerem strălucirea Domnului asupra fiecărui aspect al sinelui pentru ca să vedem cum Satan ne folosește mintea și gândurile pentru a ataca și distruge; când vom vedea acest lucru, vom urî sinele și vom îmbrățișa crucea.

Ce este constituția naturală? Constituția naturală este agregatul abilităților noastre fizice și mentale (vezi 1 Corinteni 2:14-15; Fil. 3:3, 10-11).

Fiecare dintre noi este mândru și încrezător în sine când vine vorba de anumite abilități fizice sau mentale; puterea și abilitatea naturală nu au elementul divin, așa că ele nu sunt binevenite în Trupul lui Cristos.

Trupul lui Cristos nu acceptă istețea noastră naturală, creativitatea, capacitatea noastră administrativă și puterea noastră naturală; Trupul acceptă numai ceea ce este în înviere.

Suntem oare noi dispuși să intrăm în procesul morții și învierii, astfel încât capacitatea noastră naturală să fie înviată?

Dacă dorim să obținem o oarecare glorie și onoare pentru elocvența, inteligența sau creativitatea noastră, atunci viața de biserică și Trupul nu sunt locul potrivit; aici numai Dumnezeu primește gloria, căci gloria este a lui Dumnezeu în biserică!

În viața de biserică ne iubim unii pe alții, ne rugăm unii pentru alții și vrem să ne încurajăm unii pe alții să mergem mai departe, să fim în înviere, să ajungem în al patrulea stadiu al experimentării vieții, pentru a cunoaște Trupul, pentru a stăpâni în viață, pentru a fi în înălțare și pentru a lupta războiul spiritual!

Forța și abilitatea naturală acționează prin ele însele, nu conform cu voia lui Dumnezeu. Când lucrăm cu abilitatea noastră naturală, căutăm propria noastră glorie și ne satisfacem propria dorință.

Când puterea și abilitatea noastră naturală sunt tratate de cruce, ele devin utile în înviere.

Dacă vedem acest lucru, nu ne va părea rău de noi înșine și de ceea ce suntem, ci mai degrabă, vom preda Domnului tot ceea ce suntem, tot ceea ce s-a dezvoltat în noi, știind că El va fi credincios pentru a atinge în profunzime fiecare fibră din constituția noastră naturală și să aducă în întregime tot ceea ce suntem în înviere.

O astfel de problemă va fi onorată de Trup și discernută de către sfinții maturi. Fie ca Domnul să se îndure de noi și să strălucească asupra cărnii, a sinelui și a constituției naturale pentru ca El să nu mai fie restricționat de către noi.

El nu are nevoie ca noi să facem nimic, cu excepția faptului să Îi dăm acordul nostru și să spunem: Amin, Doamne, fă acest lucru în noi.

După ce puterea și abilitatea noastră naturală vor fi tratate de cruce, ele vor fi în înviere; atunci ceva divin va fi introdus în tăria și capacitatea noastră, și ele devin utile în serviciul nostru pentru Domnul.

Fie ca să avem multe rugăciuni de deschidere și de încuviințare înaintea Domnului, spunându-I:

Doamne, Te rugăm să ne dai experiențele de care avem nevoie, care vor aduce întreaga noastră ființă în înviere. Îndură-Te de noi, Doamne, și strălucește asupra cărnii noastre, asupra sinelui nostru și asupra constituției noastre naturale; fie ca toată ființa noastră naturală să fie adusă prin moarte și înviere pentru a-Ți fi de folos în serviciul Tău în înviere. Ne dăruim Ție, Doamne, pentru ca Tu să tratezi lucrurile din ființa noastră care sunt naturale. Nu vrem să Te împiedicăm sau să Te mai restricționăm în ființa noastră. Adu-ne la maturitate pentru Trup, pentru biserică, pentru formarea armatei și pentru împlinirea scopului Tău!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Dealing with the Flesh, the Self, and the Natural Constitution to Grow unto Maturity (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 2 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să atingem maturitatea având o voință supusă și înviată pentru războiul spiritual

30/01/2020 by Credincios in Cristos 1 Comment

În Cântarea Cântărilor 3 și 4 vedem că iubita căutătoare a ajuns la maturitate, iar secretul maturității ei este că voința ei a fost supusă și înviată, astfel că acum este folositoare Domnului în înviere; acest lucru este legat de războiul spiritual.

În ochii Domnului, pe de o parte suntem bărbați în armată, cei care trebuie să crească în viață înspre maturitate, pentru a atinge vârsta spirituală de douăzeci de ani pentru a fi formați în armata Sa; pe de altă parte, suntem iubita căutătoare, mireasa Sa, iar voința noastră trebuie să fie supusă și înviată.

Nevoia noastră disperată de astăzi este să creștem în viață până la maturitate, pentru ca Domnul să câștige armata-mireasă care luptă pentru interesul Său pe pământ. Când Domnul Își va fi lucrat pe deplin imaginea Sa în noi și când El va fi exprimat pe deplin prin noi, vom fi maturi în viață.

Unul dintre modurile de a ne da seama de creșterea cuiva în viață este dacă există sau nu o creștere a expresiei lui Cristos în acea persoană.

Când noi toți cu fața dezvelită privim și reflectăm ca o oglindă gloria Domnului, suntem transformați de la a nu avea nici o glorie la a avea o mică glorie, mai multă glorie, multă glorie, glorie în cea mai mare parte și toată gloria – din glorie către glorie (2 Cor. 3:18).

Pe de altă parte, trebuie să existe creșterea, creșterea continuă a vieții înspre maturitate.

Cei responsabili care veghează asupra sufletelor sfinților ar trebui să aibă grijă de ei cu adevărat și să fie atenți, să fie plini de rugăciune și să caute înaintea Domnului ca sfinții să crească în viață.

Este posibil să ne temem să ne cunoaștem situația reală și să avem o reținere, dar dacă-I permitem Domnului să strălucească asupra noastră și să ne arate, atunci va exista creșterea în viață, iar expresia lui Cristos va crește în noi.

Pe măsură ce ne păstorim unii pe alții în dragoste, ne rugăm cu disperare atât pentru noi înșine, cât și pentru toți sfinții ca Dumnezeu să ne dea experiențele de care avem nevoie pentru a fi transformați și să creștem în viață înspre maturitate.

Nu ar trebui să-i judecăm sau să-i criticăm pe alții, ci mai degrabă să ne rugăm pentru ei, să-i sprijinim, să îi iubim și să-i aducem în fața Domnului, ca toți să ajungem la un om pe deplin crescut, la măsura staturii plinătății lui Cristos.

Suntem în fața Domnului atât pentru noi înșine, cât și pentru toți sfinții din Trup, rugându-ne atât pentru tratarea inamicului care frustrează creșterea în viață, cât și pentru a coopera cu Domnul pentru eliberarea creșterii în viață zi de zi până la maturitate pentru toți sfinții Săi. Amin!

Să atingem maturitatea în viață prin supunerea voinței noastre și aducând-o în înviere

În capitolul 3 din Cântarea Cântărilor vedem maturitatea căutătoarei; apoi, în capitolul următor, ni se spune că această maturitate este atinsă prin supunerea voinței și prin aducerea ei în înviere. Voința noastră trebuie să fie supusă și înviată.

Ultima parte a sufletului nostru care va fi transformată este voința noastră; mai întâi suntem înnoiți în duhul minții noastre, apoi mintea este înnoită și transformată, iar duhul are o cale de a curge în emoția noastră.

Scopul este ca Domnul să câștige voința noastră; voința noastră – indiferent dacă este puternică sau slabă – trebuie să fie supusă, astfel încât să fie puternică în fața Domnului și împotriva inamicului, totuși este flexibilă în mâinile Domnului.

Căutătoarea devine o lectică (palanchin), o miniatură a cetății; cetatea Îl conține pe Domnul într-un mod complet, în timp ce lectica (palanchinul) Îl conține la o scară mai redusă. Gâtul ei este ca turnul lui David; părul simbolizează voința noastră, și gâtul nostru, de asemenea, simbolizează voința noastră.

Când poporul lui Israel s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și, astfel, voința lor nu a cooperat cu voia Sa, Domnul i-a numit popor cu grumazul înțepenit (Exod 32:9; Fapte 7:51).

Dar în Cântarea Cântărilor 4:1 vedem că era o turmă de capre pe munte, ceea ce arată că voința căutătoarei era supusă; mai târziu se spune că era turnul lui David, ceea ce indică voința puternică în înviere.

În primul rând, voința noastră trebuie să fie supusă, apoi, ea trebuie să fie puternică în înviere.

Problema cu noi însă este că voința noastră este puternică în noi înșine, dar încăpățânată înaintea Domnului și slabă în fața inamicului; este posibil să fim puternici în a decide lucrurile în funcție de ceea ce ne dorim, dar când vine inamicul, cedăm necondiționat, iar el ne învinge mereu.

Voința noastră naturală trebuie tratată și apoi trebuie adusă în înviere pentru a fi înviată; Domnul are nevoie de o voință supusă și înviată pentru scopul Său și pentru războiul spiritual.

Când cooperăm cu Domnul ca să-L lăsăm să ne supună voința și să o aducă în înviere, vom ajunge la maturitatea în viață. Dar dacă voința noastră este nesupusă, ea este slabă înaintea inamicului și încăpățânată în fața Domnului; când vine inamicul, oricât de puternici am fi în voința noastră, vom ceda atacurilor sale.

Dar, dacă avem o voință supusă, o voință care a fost supusă ca o turmă de capre pe o coastă de munte, voința noastră este puternică față de inamic, luptând pentru interesul lui Dumnezeu, și voința noastră este de asemenea supusă în fața Domnului pentru a fi una cu El.

Acesta este secretul maturității pentru războiul spiritual așa cum se vede în Cântarea Cântărilor 3 și 4: ajungem la maturitate prin supunerea voinței noastre și prin aducerea ei în înviere.

Doamne Isuse, vrem să ajungem la maturitate prin faptul că voința noastră a fost supusă și înviată, astfel încât să Îți fie de folos în înviere. Mântuiește-ne din a avea o voință nesupusă și, astfel, rămânând la fel, stagnând în creșterea și maturitatea noastră în viață. Dragă Doamne, adu-ne mai aproape de Tine; ne deschidem Ție, ca să ne saturezi și să ne invadezi mintea, să ne umpli emoția și simțămintele, ne supunem voința și o aducem în înviere. Ne deschidem călăuzirii Tale, iar voința noastră nu este doar înfrântă, ci și supusă; Doamne, condu-ne, formează-ne în armata Ta, și ai o cale în noi conform cu voia Ta!

Să atingem maturitatea având o voință supusă și înviată pentru războiul spiritual

Cântarea Cântărilor portretizează într-un mod poetic faptul că noi, ca și căutători ai Domnului, trebuie să avem mai întâi voința noastră supusă și apoi înviată, ca ea să fie utilă în războiul spiritual.

Când voința noastră va fi supusă, va intra în înviere pentru a fi ca turnul lui David, având o casă de arme pentru războiul spiritual.

În Cântarea Cântărilor 4:4 se spune că gâtul iubitei căutătoare este ca turnul lui David, zidit ca să fie o casă de arme, și o mie de scuturi atârnă de el, toate scuturi de viteji.

Aceasta ne arată că, atunci când voința noastră este supusă și înviată, ea devine o casă de arme puternică care ține toate armele războiului spiritual; aceste arme, însă, sunt în cea mai mare parte pentru apărare, nu pentru atac.

În războiul spiritual nu luptăm pentru victorie, ci din victorie, deoarece victoria a fost deja câștigată de Domnul. Pavezele și scuturile sunt toate pentru protecție pentru a putea rezista.

În războiul spiritual, nu suntem în ofensivă atât de mult pe cât suntem în defensivă; stăm împotriva tuturor atacurilor diabolice, subtile ale inamicului.

Dacă citim Efeseni 6 vom vedea că majoritatea articolelor armurii ale războinicului spiritual corporativ nu sunt de atac, ci de apărare; nu este nevoie ca noi să luptăm – Domnul a câștigat deja lupta, iar noi trebuie doar să proclamăm victoria Sa și să stăm în victoria Sa.

Când ajungem la maturitate, având o voință supusă și înviată, pur și simplu vom sta în Domnul și vom rezista tuturor atacurilor inamicului; suntem protejați de săgețile inamicului de către “scut și pavăză” în turnul puternic al voinței noastre supuse și înviate.

Dar dacă nu cooperăm cu Domnul și nu-I permitem să ne supună voința și să o aducă în înviere, voința noastră nesupusă va face întotdeauna o predare necondiționată înaintea inamicului; o astfel de voință nu poate sta de partea lui Dumnezeu și nici nu poate fi folosită de El în războiul spiritual.

Este posibil să avem o formă exterioară de supunere față de Dumnezeu și față de ceilalți, dar dacă voința noastră nu este supusă față de Dumnezeu și nu este supusă de către El, ne vom preda atacurilor inamicului. O, Doamne Isuse!

Cât de importantă este voința noastră în războiul spiritual și cât de mult avem nevoie să cooperăm cu Domnul, având o voință supusă și înviată pe măsură ce ajungem la maturitate!

Când pornim pe calea noastră creștină, suntem ca un căutător la începutul Cântării Cântărilor, ca o iapă, plină de voință și zel și putere naturală; dar pe măsură ce mergem mai departe cu Domnul și Îi permitem să trateze toate părțile ființei noastre, devenim o persoană fără voință proprie, și suntem una cu voința Domnului.

Fie ca Domnul să ne dea experiențele de care avem nevoie ca să ieșim din voința noastră naturală și să stăm în voința noastră înviată împotriva inamicului, luptând războiul spiritual prin faptul că suntem un singur duh cu Domnul și stând în Trup cu semenii noștri.

Aleluia, dacă avem o voință supusă, voința noastră devine ca turnul lui David care deține tot felul de arme pentru război (2 Cor. 10:3-5) și vom duce războiul spiritual una cu Domnul.

Doamne Isuse, dă-ne experiențele de care avem nevoie ca să avem o voință supusă și înviată, o voință care poate fi una cu Tine pentru înfrângerea inamicului. Amin, Doamne, fie ca să cooperăm cu Tine pentru a ne supune voința și să o aducem în înviere pentru a fi ca turnul lui David, care deține tot felul de arme pentru război. Fă-ne armata Ta nupțială care se va întoarce împreună cu Tine pentru a-L trata pe inamic la Armaghedon! Amin, Doamne Isuse, fie ca să atingem maturitatea spirituală într-o asemenea măsură încât voința noastră să fie supusă și înviată!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Reaching Maturity by Having a Subdued and Resurrected Will for the Spiritual Warfare (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 2 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să ne rugăm ca să-l legăm pe omul tare, să-i eliberăm pe cei uzurpați de el și să aducem împărăția lui Dumnezeu

23/12/2019 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În ceea ce privește aducerea și stabilirea împărăției lui Dumnezeu, în Matei 12 vedem că trebuie să-l legăm pe omul tare și să-i jefuim casa, rugându-ne în unitate cu Domnul ca El să-l lege pe Satan și să-i elibereze pe oamenii căzuți de sub uzurparea sa.

Domnul Isus a venit ca Dumnezeul întrupat pentru a stabili împărăția lui Dumnezeu, adică pentru a stabili un domeniu în care Dumnezeu să-Și poată îndeplini scopul Său prin exercitarea autorității Sale.

Pe de o parte, un astfel de domeniu este un domeniu al dragostei, al vieții și al luminii, dar, pe de altă parte, pentru ca acest domeniu să intre în existență este nevoie de luptă spirituală.

Satan este stăpânitorul acestei lumi, care uzurpă în mod ilegal întreaga omenire și o folosește pentru scopul său rău; pentru ca împărăția lui Dumnezeu să vină, este nevoie de război spiritual.

Când predicăm evanghelia, nu numai că proclamăm vestea bună, ci și înaintăm pe teritoriul împărăției întunericului pentru a-i smulge pe câțiva din această împărăție rea și pentru a-i transfera în împărăția lui Dumnezeu și a luminii.

Evanghelia împărăției eliberează puterea împărăției de a supune răzvrătirea și de a-i transfera pe semenii noștri dragi de sub autoritatea întunericului și întru împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

În special în Matei 12, am văzut cum a lucrat Domnul Isus, cum a scos afară un demon mai întâi prin legarea omului tare și prin prădarea casei sale.

După ce a scos un demon, oamenii religioși au spus că El a făcut acest lucru cu Beelzebub; dacă pe Stăpânul casei Îl numesc Beelzebub, cu cât mai multe vor spune despre membrii casei Sale!

Chiar și astăzi, mulți ne dau nume, mulți intră online și spun tot felul de lucruri legate despre noi… dar slavă Domnului, vrem să fim una cu Domnul Isus, Împăratul împărăției cerești, să fim una cu El în biserică și să-l legăm pe omul tare și să-i jefuim casa!

Dacă Satan îl alungă pe Satan, împărăția sa nu va dăinui, dar Domnul prin Duhul lui Dumnezeu a scos demoni, așa că a venit împărăția lui Dumnezeu! Aleluia!

Domnul Isus S-a ocupat în mod direct de împărăția lui Satan, însă El nu a acționat singur. Da, Isus Cristos a scos demonul, dar El a făcut acest lucru prin Duhul lui Dumnezeu, iar rezultatul a fost că împărăția lui Dumnezeu (implicând pe Tatăl) a venit; întregul Dumnezeu Triunic a fost implicat.

Fie ca să vedem principiile luptei spirituale pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu și fie ca să fim una cu Domnul, stând în Trup, pentru a-l lega pe omul tare și pentru a-i jefui casa pentru aducerea împărăției lui Dumnezeu.

Domnul a scos afară demoni cu Duhul lui Dumnezeu pentru ca împărăția lui Dumnezeu să vină

În Matei 12:28, după ce a fost acuzat de oamenii religioși că scoate demoni cu Beelzebub, Domnul a dezvăluit faptul că El scoate demonii cu Duhul lui Dumnezeu pentru ca împărăția lui Dumnezeu să vină.

În timp ce Domnul a scos demoni, El ducea lupta; El distrugea împărăția lui Satan și aducea împărăția lui Dumnezeu (vezi Marcu 3:23-28; Luca 9:1).

Principiul unui demon este răzvrătirea; astăzi este posibil să nu scoatem un demon, dar vedem în mod clar principiul unui demon la lucru, căci oriunde ne uităm, există răzvrătire. În societate, acasă, la școală, pe stradă și peste tot, oamenii sunt plini de răzvrătire.

Domnul vrea să scoată afară factorul răzvrătirii. Aceasta implică lupta.

Domnul Isus lupta pentru victorie și a obținut victoria; acum, ca biserică, trebuie să continuăm lupta și luptăm din victorie. După cum spune Cântul Cânturilor 4, avem o armură ușoară – nu este nevoie să ducem mari bătălii cu o armură grea, pentru că victoria a fost obținută, și luptăm pentru a aplica, pentru a menține și pentru a anunța victoria. Aleluia!

Duhul lui Dumnezeu este puterea împărăției lui Dumnezeu; acolo unde Duhul lui Dumnezeu este în acțiune, acolo este împărăția lui Dumnezeu și demonii nu au nici un teren (Mat. 12:28).

Când anunțăm evanghelia, suntem angajați într-un război spiritual; pentru o astfel de luptă avem nevoie de mai mult decât de Duhul esențial pentru viața și resursa noastră de viață.

Dacă pur și simplu mergem să predicăm evanghelia rămânând în viță, acest lucru este minunat dacă vrem să aducem rod și să avem niște prieteni ai evangheliei; dar dacă predicăm evanghelia împărăției, avem nevoie de puterea Duhului.

Însuși Domnul Isus, care avea deja Duhul ca esență a naturii Sale divine, a trebuit să experimenteze Duhul economic înainte de a-Și începe slujba.

Trebuie să înțelegem corect acest lucru și trebuie să știm când să cerem acest lucru.

Adevărul cu privire la botezul Duhului Sfânt este clar în cuvântul lui Dumnezeu; astăzi nu trebuie să ne rugăm ca să fim botezați în Duhul Sfânt, deoarece întregul Trup al lui Cristos a fost deja botezat în Duhul (în ziua Cincizecimii și în casa lui Cornelius).

Botezul cu Duhul Sfânt a fost deja îndeplinit. Ceea ce avem nevoie este să fim una cu Trupul și să cerem această putere după cum avem nevoie.

Este posibil să avem o inimă bună în predicarea evangheliei, dar pe măsură ce mergem să vorbim, putem fi nepăsători de războiul spiritual care are loc; dar aleluia, Duhul lui Dumnezeu este puterea împărăției lui Dumnezeu.

Acolo unde Duhul lui Dumnezeu exercită autoritate asupra opoziției și răzvrătirii împotriva lui Dumnezeu, aceasta este împărăția lui Dumnezeu.

Ce s-ar întâmpla în marile universități, cum ar fi Harvard, Yale, Princeton, Cambridge, Oxford, etc, dacă am merge acolo nu ca să fim mai deștepți, ci în puterea Duhului să aducem împărăția lui Dumnezeu! Când mergem undeva în puterea împărăției lui Dumnezeu, inamicul care i-a uzurpat pe oameni va fi înfrânt!

Doamne Isuse, fie ca să vedem războiul spiritual care are loc în timp ce predicăm evanghelia împărăției și fie ca să fim una cu Tine pentru a fi umpluți în interior și îmbrăcați la exterior cu Duhul! Aleluia, predicăm evanghelia împărăției nu numai pentru a-i mântui pe oameni, ci pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu! Slavă Domnului, victoria a fost câștigată, iar acum stăm în victorie și vorbim din victorie, aplicând victoria lui Cristos la inamic. Doamne, Duhul lui Dumnezeu este puterea împărăției lui Dumnezeu, deci cerem puterea Duhului, suntem una cu Tine și una cu Trupul și ieșim să predicăm evanghelia împărăției pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ!

Să ne rugăm ca să-l legăm pe omul tare, să-i eliberăm pe cei uzurpați de el și să aducem împărăția lui Dumnezeu

Matei 12:29 ne arată faptul că Satan este omul tare care uzurpă poporul creat de Dumnezeu, iar pentru a-i scoate pe oameni din mâna sa uzurpatoare, trebuie ca să-l legăm. Acesta este secretul luptei spirituale, așa cum Domnul Însuși a învățat.

El a scos afară demonii cu Duhul lui Dumnezeu și, înainte de a face acest lucru, El a intrat în casa omului tare și l-a legat, apoi i-a jefuit casa.

Când Domnul a scos afară demonul dintr-un om, El a jefuit casa omului tare; El i-a recuperat pe câțiva oameni care au fost uzurpați de Satan.

Înainte de a face acest lucru, înainte de a face ceva exterior, El a făcut ceva în interior – El Și-a dat seama că a intrat în împărăția lui Satan, că Satan este omul puternic și că există multe vase – ființele umane uzurpate de Satan – care trebuie să fie eliberate.

Deci, Domnul, mai întâi S-a rugat în ascuns și lăuntric pentru a-l lega pe omul tare și pentru a-i jefui casa, apoi El a scos afară demonul.

S-ar putea să vedem multe astfel de vase care sunt uzurpate de Satan și e posibil să ne pese de ele și să le contactăm, dar dacă dorim ca acestea să fie smulse din împărăția lui Satan, trebuie să ne dăm seama că Satan, ca omul tare, este mai puternic decât noi, prin urmare, ar trebui să ne rugăm ca omul tare să fie legat și să-i eliberăm pe aceștia.

Trebuie să învățăm de la Domnul ce înseamnă să-l legăm pe omul tare și ar trebui să facem acest lucru înainte de a merge să predicăm evanghelia. Secretul luptei spirituale este ca mai întâi să-l legăm pe omul tare.

Satan, ca omul tare, ocupă mintea oamenilor; trebuie să-l legăm pe omul tare din mintea persoanelor cu care vorbim.

Mai ales când predicăm evanghelia în campusurile universitare, întâlnind oameni inteligenți, strălucitori, chiar geniali, trebuie să ne dăm seama că mintea lor este sub controlul lui Satan, care este în carnea lor, și înainte de a putea împărtăși ceva cu ei, ca să aibă o schimbare a minții, trebuie să existe o legare a omului tare din mintea oamenilor.

În 2 Cor. 4:3-4 Pavel a spus că evanghelia este acoperită pentru cei care pier, în care dumnezeul acestei epoci a orbit gândurile necredincioșilor, ca iluminarea evangheliei gloriei lui Cristos, care este imaginea lui Dumnezeu, să nu strălucească asupra lor.

Fiind cei care privesc la Domnul și sunt umpluți cu El, având Duhul în interior și sunt îmbrăcați la exterior, noi suntem gata să strălucim; intrarea într-o ființă tripartită este mintea, deoarece inamicul orbește gândurile oamenilor, așa că ne rugăm în unitate cu Domnul și stăm în Trup pentru a-l lega pe omul tare și pentru a-i elibera pe cei de sub uzurparea sa.

Când mintea oamenilor este eliberată de sub controlul satanic, vasul omenesc este deschis, iar lumina evangheliei gloriei lui Cristos poate străluci în ele.

Nu ar trebui să încercăm să-i impresionăm pe oameni cu ceea ce știm sau să îi convingem; mai degrabă, trebuie să rămânem una cu Domnul în Trup și să-L lăsăm pe Domnul să strălucească. Când Dumnezeul gloriei strălucește, El poate transforma un idolatru într-unul care Îl caută, căci El infuzează în acesta capacitatea de a crede.

Cu toții trebuie să învățăm acest lucru împreună; trebuie să învățăm făcând, să învățăm să ne rugăm ca să-l legăm pe omul tare și să-i jefuim casa.

Biserica zidită are autoritatea de a-l lega pe omul tare. Armele războiului nostru nu sunt carnale, ci puternice în fața lui Dumnezeu pentru răsturnarea fortărețelor, deoarece răsturnăm raționamente și orice lucru care se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu, luând captiv orice gând întru supunerea lui Cristos (2 Cor. 10:4-5).

Pe de o parte, trebuie să ne rugăm ca Domnul să lege omul tare; pe de altă parte, ca biserică zidită, putem lega pe omul tare fiind una cu Domnul.

Niciunul dintre noi nu este un erou în acest lucru, niciunul dintre noi nu poate fi un creștin super-războinic sau super-spiritual care să lege omul tare de unul singur; dar dacă trăim, slujim și lucrăm în Trup, suntem zidiți în Trup, iar autoritatea de a lega omul tare și de a-i elibera pe cei uzurpați de către el este dată Trupului!

“Casa” din Matei 12:29 se referă la împărăția lui Satan, iar “bunurile sale” (gospodăria sa) se referă la oamenii decăzuți, care sunt sub Satan, care sunt vasele sale, instrumentele sale și care sunt păstrate în casa sa pentru folosința lui.

El folosește mulți oameni, inclusiv pe Karl Marx, Sigmund Freud și atât de mulți atei agresivi astăzi; Satan folosește aceste persoane inteligente și articulate pentru interesul său, iar aceste persoane “inteligente” sunt atât de neînțelepte să nu creadă că Satan există, astfel că el îi folosește pe deplin. O, Doamne Isuse!

Fie ca să vedem că dacă vrem să stabilim împărăția lui Dumnezeu și să scoatem afară ființe umane decăzute din împărăția lui Satan, mai întâi trebuie să-l legăm pe omul tare, iar calea de a face acest lucru este prin rugăciune (Marcu 9:25-29).

Trebuie să ne rugăm și să postim; trebuie să avem un duh de rugăciune și post, dându-ne seama că sursa problemei este inamicul, omul tare; dacă omul tare este legat, vasul omenesc este eliberat.

Vasele omenești vor să fie eliberate; necredincioșii vor să fie mântuiți, iar oamenii doresc mântuire, dar inamicul îi ține; este timpul ca biserica să se ridice și să-l lege pe omul tare, exercitând autoritatea Domnului de a-l lega pe omul tare și de a-i jefui casa!

Aceasta este lupta spirituală pentru stabilirea împărăției lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, suntem una cu Tine și în Trup pentru a-l lega pe omul tare care orbește gândurile necredincioșilor. Amin, Doamne, este timpul ca împărăția lui Dumnezeu să înainteze. Suntem de acord cu Tine, Doamne, și stăm în autoritatea Ta ca biserică zidită. Fie ca aceasta să fie experiența noastră în viața de biserică, Doamne, până când vom aduce împărăția Ta și Te vom aduce înapoi. Vrem să strălucești prin noi, Doamne, ca să îndepărtezi orice văl și să aduci viața divină în om pentru a-l aduce pe om în împărăția Ta. Amin, Doamne Isuse, leagă lucrarea orbitoare a dumnezeului acestei epoci, eliberează captivii și eliberează vasele uzurpate de el pentru a fi cetățeni în împărăția lui Dumnezeu!