Nevoia de Rugăciune

Să ne menținem părtășia cu Domnul prin mărturisire, rugăciune și citirea cu rugăciune

03/07/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Dacă vrem să fim biruitori, trebuie să ne ostenim asupra lui Cristos ca fiind țara noastră bună, pentru a-L câștiga pe Cristos ca savurare a noastră; facem acest lucru consacrându-ne Domnului, petrecând timp cu Domnul, savurându-L pe El în cuvântul Său, tratând cu păcatele, menținându-ne părtășia noastră cu Domnul prin rugăciune și răscumpărând timpul.

În orice situație și circumstanță, trebuie să-L căutăm pe Domnul, pentru a-L savura și experimenta pe Cristos. La fel ca Pavel, trebuie să-L urmărim pe Cristos pentru a-L câștiga, trebuie să plătim prețul pentru a-l câștiga pe Cristos, petrecând timp cu El și ținându-ne El.

Cristos ne-a apucat și acum trebuie ca și noi să-L apucăm pe El; acest lucru îl facem „persecutându-l pe Cristos” într-un mod pozitiv, adică urmărindu-L din toată inima pentru ca noi să-L câștigăm.

Ce este în spatele nostru – trebuie să uităm de toate astea și trebuie să ne întindem înainte către Cristos; nu avem ziua de ieri, iar ziua de mâine nu este a noastră, dar avem astăzi, așa că astăzi trebuie să-L câștigăm pe Cristos menținând părtășia noastră cu El prin rugăciune.

În Cântarea Cântărilor vedem cum căutătoarea iubitoare este atrasă de Iubitul ei, la fel cum și noi Îl iubim pe Domnul și suntem atrași de El; puterea noastră de urmărire este de fapt determinată printr-un simplu răspuns la atragerea Sa, iar puterea Sa de atragere este puterea noastră de urmărire.

Cu toții trebuie să-I spunem Domnului să ne atragă și vom alerga după El. Dacă Îi permitem Domnului să ne atragă și contactăm oamenii, ei vor fi atrași de Cristos în noi.

Fie că noi toți să urmărim țelul de a câștiga premiul, având ca obiectiv savurarea cea mai deplină și câștigarea lui Cristos și urmărind să obținem premiul care este cea mai deplină savurare a lui Cristos în Împărăția milenară! Amin!

Pe măsură ce Îl câștigăm pe Cristos zi de zi, vom avea ceva din la El de împărtășit cu ceilalți pe măsură ce ne întâlnim cu ei; Cristos în noi poate curge prin noi în alții pentru administrarea vieții, iar când ne adunăm fiecare dintre noi are ceva de Cristos de împărtășit.

Slavă Domnului, Îl avem pe Cristos în noi, îl putem urmări pe Cristos, Îl putem savura pe Cristos, putem fi umpluți de Cristos și Îl putem administra pe Cristos altora!

Să petrecem timp să fim împreună cu Domnul în mod privat și să avem un nou început în fiecare dimineață împreună cu Domnul

Pentru a fi biruitori care intră în savurarea și stăpânirea lui Cristos ca țara noastră bună, trebuie să ne consacrăm sincer Domnului pentru simplul scop de a-L savura și de a-L experimenta (Fil. 3:13-14).

În fiecare zi trebuie să petrecem timp pentru a fi împreună cu Domnul în mod privat și în secret pentru a avea o părtășie intimă cu El, așa cum a făcut Domnul cu Tatăl în Mat. 14:22-23 și așa cum ne-a spus El în Mat. 6:6.

Domnul Isus în umanitatea Sa – El ca om – a avut o părtășie intimă, privată și secretă cu Tatăl.

După ce i-a hrănit pe cei cinci mii de oameni, El i-a trimis de la El; El nu a zăbovit în această minune și nici nu S-a arătat încântat de ea, ci a trimis pe toată lumea și S-a dus să petreacă timp împreună cu Tatăl.

Domnul i-a obligat pe ucenici să se urce în barcă și să meargă înaintea Lui de cealaltă parte, în timp ce El a trimis mulțimile acasă; toate acestea au fost astfel încât El să Se poată urca în munte în privat să se roage.

El a vrut cu adevărat să aibă mai mult timp cu Tatăl în mod personal pentru a Se ruga, pentru ca El să fie una cu Tatăl și să-L aibă pe Tatăl cu El în orice a făcut pentru aducerea împărăției cerurilor.

Dacă Domnul a dorit mai mult timp în privat să se roage Tatălui, cu cât mai mult ar trebui să vrem acest lucru? Cristosul care trăiește în noi vrea ca noi să petrecem mai mult timp pentru a ne ruga în mod privat lui Dumnezeu.

Deci trebuie să intrăm în camera noastră privată, să închidem ușa noastră și să ne rugăm Tatălui nostru care este în secret, iar Tatăl care vede în secret ne va răsplăti (Mat. 6:6).

Trebuie să găsim un loc privat în care suntem doar noi și Domnul și să petrecem timp cu El.

Fie ca noi să vorbim cu Dumnezeu față în față, fiind nu doar prietenul lui Dumnezeu (așa cum a fost Avraam), ci și tovarășul Său (așa cum a fost Moise), împărtășind un interes comun și o întreprindere cu Dumnezeu.

Pe măsură ce petrecem timp pentru a fi împreună cu Domnul în rugăciune, vom împărtăși în interesul lui Dumnezeu, întreprinderea Sa va fi a noastră și Îl vom avea pe Cristos crescând în noi, aducând rod în noi și răspândindu-Se pe El însuși ca împărăție pe întregul pământ!

La începutul fiecărei zile trebuie să avem un nou început cu Domnul; trebuie să-L savurăm pe Domnul în Cuvânt în fiecare zi dimineața devreme pentru a avea un început nou în fiecare zi.

Așa cum spunea psalmistul în Psa. 119:147-148, trebuie să anticipăm zorile, să strigăm înaintea Domnului și să anticipăm zorile, pentru ca noi să medităm la Cuvântul lui Dumnezeu.

În fiecare dimineață putem avea un nou început; conform principiului lui Dumnezeu în creația Sa, El a rânduit să avem un an nou, o lună nouă și o zi nouă.

Chiar dacă ieri am eșuat, putem avea un nou început în fiecare dimineață.

A avea un început nou cu Domnul nu este chiar atât de greu; pur și simplu trebuie să ne trezim puțin mai devreme și să chemăm numele Său, Doamne Isuse! Nu trebuie să strigăm cu voce tare; trebuie doar să chemăm numele Său și să-L contactăm.

Face o mare diferență faptul că Îl contactăm pe Domnul primul lucru dimineața și face o mare diferență când chemăm numele Domnului dimineața.

După ce am chemat numele Domnului pentru a-L inspira, ar trebui să luăm câteva versete din Biblie cu care să ne rugăm, să le studiem și să medităm; putem să-L savurăm pe Domnul cu și în cuvântul Său, prin citirea cu rugăciune.

Dacă petrecem zece sau cincisprezece minute în Cuvânt, cugetând asupra lui, luându-l în considerare cu rugăciune și rugându-ne cu cuvântul înaintea lui Dumnezeu, vom fi înviorați și reînnoiți și vom avea un bun început pentru ziua respectivă.

Doamne Isuse, dorim să fim biruitorii Tăi, cei care se ostenesc asupra lui Cristos ca fiind țara noastră bună pentru a-L câștiga pe Cristos ca savurare a noastră. Ne consacrăm Ție, Doamne, pentru a Te savura doar pe Tine și pentru a Te experimenta în fiecare zi. Vrem să punem timp deoparte pentru a fi împreună cu Domnul în privat și în secret, pentru a putea avea o părtășie intimă, privată și secretă cu Tine. Dragă Doamne Isuse, atrage-ne spre Tine și păstrează-ne în tovărășia cu Tine în fiecare zi! Fie ca noi să avem un nou început în fiecare dimineață, chemând numele Tău și citind cu rugăciune Cuvântul Tău și să putem să avem timp fixat împreună cu Tine ca să Te savurăm și să ne rugăm zi de zi!

Tratăm cu păcatele în mod deplin și menținem părtășia noastră cu Domnul trăind o viața de rugăciune

Pentru a fi biruitorii care-L savurează pe Cristos ca fiind țara bună și pe care se ostenesc asupra Lui, trebuie să tratăm păcatele în mod deplin, pentru a nu exista nimic între noi și Domnul.

Când ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept să ne curăța de orice nelegiuire și să ne ierte păcatele noastre (1 Ioan 1:7, 9).

Pe măsură ce Domnul strălucește asupra noastră și în noi prin părtășia noastră cu El în cuvântul Său, multe lucruri sunt aduse la lumină și Domnul ne va expune păcatele.

Deci trebuie să recunoaștem în lumina Domnului că am făcut păcatul și trebuie să tratăm păcatele noastre, mărturisindu-le în fața Domnului, până când nu există nimic între noi și El.

În Ezec. 1:22 și 26 vedem cele patru făpturi vii (ca un tip reprezentativ al Cristosului corporativ ca expresia corporativă a lui Dumnezeu printre ființele umane) având deasupra lor un cer senin, precum priveliștea unui cristal minunat, iar deasupra lui se afla un tron și cineva care stătea pe el.

Trebuie să avem un cer senin între noi și Domnul, un cer precum vederea cristalului nemaipomenit; trebuie să-I spunem Domnului să ne limpezească cerul, iar din partea noastră, trebuie să mărturisim orice lucru asupra căruia lumina Lui strălucește până când nu există nimic între noi și Domnul.

Când avem un cer senin între noi și Domnul, putem fi sub tronul lui Dumnezeu; El este întronat în ființa noastră și savurăm situația, condiția și atmosfera cerească a prezenței Domnului în noi.

Acesta este punctul cel mai înalt al experienței noastre spirituale – să avem un cer senin, cu tronul lui Dumnezeu deasupra lui.

Trebuie să-I permitem Domnului să ne cerceteze și să ne curețe în mod deplin; trebuie să tratăm păcatele și greșelile noastre, făcând o mărturisire deplină Domnului în lumina Sa.

Trebuie să ne menținem părtășia cu Domnul moment-de-moment, trăind o viață de rugăciune (2 Cor. 13:14; Fil. 4:6-7; Lampa. 3:55-56; cf. Mat. 11:25-26).

Trebuie să ne menținem părtășia cu Domnul trăind o viață de rugăciune.

În nimic nu ar trebui să fim îngrijorați, ci în toate lucrurile, cu rugăciuni și petiții cu mulțumiri, ar trebui să facem de cunoscut lui Dumnezeu toate cererile noastre.

Deschizându-ne Domnului și făcând cererile noastre făcute cunoscute Lui cu rugăciune și mulțumire, facem o mișcare către El, ne îndreptăm spre El și El se îndreaptă spre noi venind ca pacea lui Dumnezeu să ne păzească inima și gândurile noastre în Cristos Isus!

Când facem o mișcare înspre Dumnezeu, Dumnezeu se îndreaptă spre noi ca fiind pacea lui Dumnezeu și toată neliniștea noastră a dispărut; pur și simplu Îl experimentăm și Îl savurăm pe Cristos.

Domnul Isus a fost un model în a avea o viață de rugăciune; în Mat. 11:25-26 El a răspuns și a spus… – Nimeni nu L-a întrebat nimic, dar El a fost într-o permanentă comunicare cu Tatăl, așa că a răspuns și a spus.

Pe măsură ce facem cutare și cutare lucri, în timp ce se întâmplă cutare sau cutare lucru, trebuie să ne rugăm mereu și să-I dăm Domnului toate lucrurile, menținând viața noastră de rugăciune cu El.

Doamne Isuse, păstrează-ne într-o părtășie constantă cu Tine în toate situațiile, pentru a Te putea savura și experimenta ca fiind țara noastră bună. Vrem să tratăm cu orice lucru dintre noi și Tine, astfel încât să putem avea un cer senin între noi și să Te întronăm în ființa noastră. Amin, Doamne Isuse, strălucește asupra noastră și în noi; mărturisim tot ceea ce Tu expui, suntem de acord cu lumina și savurăm curățarea Ta constantă și instantanee de toate păcatele noastre. Vrem să ne menținem părtășia cu Tine, Doamne, trăind o viață de rugăciune. Amin, Doamne Isuse, refuzăm să ne îngrijorăm, ci, mai degrabă, prin rugăciune și petiție cu mulțumire, facem de cunoscut lui Dumnezeu toate cererile noastre!

Să răscumpărăm timpul nostru pentru a fi saturați de Cuvântul lui Dumnezeu și pentru a fi umpluți în duh

Mai ales în aceste vremuri întunecate și dificile, trebuie să răscumpărăm timpul și să ne cheltuim energia pentru a fi saturați și îmbibați cu cuvântul sfânt al lui Dumnezeu (2 Tim. 3:16-17; Col. 3:16).

Pe măsură ce Domnul strălucește asupra noastră în timpul nostru împreună cu El, ne vom pocăi pentru că ne-am irosit timpul și energia pentru atâtea lucruri inutile și fără sens, și vrem să răscumpărăm timpul pentru a fi îmbibați și saturați cu cuvântul lui Dumnezeu.

Ar trebui să răscumpărăm timpul pentru a fi umpluți în duh, bucurându-ne mereu, rugându-ne neîncetat și dând mereu mulțumiri în toate (Efeseni 5:18; 1 Tes. 5:16-19).

Voința lui Dumnezeu în Cristos Isus pentru noi este ca să ne bucurăm întotdeauna, să ne rugăm neîncetat și în toate lucrurile să dăm mulțumiri; asta înseamnă să-L savurăm pe Cristos.

Aceste lucruri sunt atât de importante încât chiar ar trebui să fim legali cu privire la aceasta, fiind stricți cu noi înșine; bucuria, mulțumirea și rugăciunea în toate lucrurile ar trebui să fie practica noastră în fiecare zi.

Poate spunem că nu putem mulțumi cu adevărat Domnului pentru soțul nostru, pentru că, dacă ai ști cât de rău este, ai realiza că nu este nimic de mulțumit … Dar, indiferent de tipul de soț, trebuie să te bucuri și să dai mulțumiri in toate lucrurile!

Ar trebui să ne bucurăm pentru soțul sau soția noastră și să-I mulțumim Domnului pentru soțul sau soția noastră. Nu spune că soțul tău este dificil, ci mulțumește Domnului că soțul tău te forțează să te întorci către duhul tău!

Și dacă simțim că nu suntem dispuși să ne rugăm, să ne bucurăm și să mulțumim, trebuie să cerem Domnului să ne facă doritori. Putem chiar să-I spunem,

Doamne, fă-ne dispuși să Te savurăm mereu, să ne rugăm neîncetat și să mulțumim în toate lucrurile. Nu vrem să ne pierdem timpul făcând tot felul de lucruri inutile și urmărind sau citind lucruri fără folos. Dragă Doamne Isuse, vrem să colaborăm cu Tine să răscumpărăm timpul nostru pentru a fi umpluți în duh bucurându-ne mereu, rugându-ne neîncetat și mulțumind în toate lucrurile! Amin, Doamne Isuse, vrem să răscumpărăm timpul și să ne cheltuim energia pentru a fi saturați și îmbibați cu cuvântul sfânt al lui Dumnezeu zi de zi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Maintain our Fellowship with the Lord through Confessing, Praying, and Pray-reading, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Deuteronom – săptămâna 6 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Suntem zidiți în Trup și suntem formați într-o armată nouă pentru a lupta pentru interesul lui Dumnezeu

09/04/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În Num. 26-27 vedem cum copiii au fost numărați din nou, Iosua a fost instalat ca nou lider și poporul Israel a fost format într-o armată nouă gata să intre în țara bună; acestea îi simbolizează pe credincioșii zidiți în Trupul organic al lui Cristos pentru a lupta împreună cu Dumnezeu pentru îndeplinirea economiei Sale.

Aleluia, astăzi în viața de biserică Domnul ne formează pentru a fi armata Sa, cei care sunt formați, instruiți, perfecționați și zidiți pentru a fi armata pe care El dorește să o aibă pentru a lupta pentru interesul Său pe pământ.

De partea Sa, Domnul Isus ca și Cap al Trupului a câștigat deja bătălia, așa că noi, ca biserică, nu avem nevoie să câștigăm bătălia pentru că aceasta a fost deja câștigată; pur și simplu trebuie să menținem victoria lui Cristos.

Isus Cristos ca primul om-Dumnezeu a câștigat bătălia când a fost pe pământ – El l-a distrus pe diavolul, a distrus lucrările diavolului și El a obținut victoria.

Acum noi ca biserică, Trupul Său, stăm în biruința Sa, vestim biruința Sa și menținem biruința Sa.

Dacă privim în jurul nostru, vedem o grămadă de haos satanic, o mulțime de lucruri pe care Satan le face pentru a deranja, corupe și uzurpa; lupta noastră nu este împotriva cărnii și a sângelui, ci împotriva domniilor și puterilor din locurile cerești și luptăm rămânând în Trup, unul cu Trupul.

Luptăm războiul spiritual stând în victoria lui Cristos; stăm în poziția înălțării, stăm în Trup și împreună, ca Trup, ne îmbrăcăm cu întreaga armură a lui Dumnezeu pentru a lupta împotriva inamicului.

Nu luptăm împotriva oamenilor, chiar dacă se pare că Satan folosește oameni și situații și lucruri; luptăm împotriva duhurilor rele din spatele scenei și luptăm prin rugăciune.

Fie ca Domnul să ne producă ca biruitori ai Săi, cei puternici, cei care realizează că războiul spiritual se bazează pe victoria lui Cristos și care declară victoria Lui!

Punctul de pornire al războiului spiritual este victoria lui Cristos, realizarea faptului că Cristos a câștigat victoria deja, iar noi suntem aici pe pământ ca biserică pentru a perpetua și a demonstra victoria lui Cristos asupra lui Satan! Amin!

Și acum vrem să luăm o întorsătură de la concentrarea asupra inamicului și a modului în care el a fost distrus, pentru a privi faptul că Dumnezeu formează în prezent o armată în viața de biserică printre sfinți, iar această armată va învinge inamicul.

Dumnezeu formează o armată, El îi numără pe oamenii Săi și lucrează pentru a perfecționa, a antrena și a echipa pe sfinți pentru luptă. Amin, să fim astfel de oameni în armata lui Dumnezeu!

Să fim noul popor al lui Dumnezeu format într-o armată nouă cu o nouă teocrație sub conducerea lui Dumnezeu

La sfârșitul lui Numeri 27 vedem că poporul lui Dumnezeu – poporul lui Israel – a fost format într-o nouă armată pregătită pentru luptă.

La începutul cărții Numeri a existat un recensământ a poporului lui Dumnezeu, iar acum în Num. 26 a existat o nouă numărătoare, numărătoarea noului popor. În momentul primei numărători, poporul Israel tocmai ieșea din Egipt și rătăcea în pustie; re-numărătoarea, însă, a avut loc după multe necazuri și reduceri prin judecată.

Cu toate acestea, chiar dacă au fost atât de multe încercări, tulburări, ispite, eșecuri și reduceri, Dumnezeu a avut în continuare aproape același număr pentru El însuși ca El la început.

Indiferent de ceea ce a făcut dușmanul, indiferent de răzvrătirea și eșecul poporului, Dumnezeu în harul și acțiunile Sale suverane, avea încă un număr mare (peste șase sute de mii) de oameni care erau numărați în armată.

Indiferent de toate eșecurile, ispitele, reducerile și încercările prin care trecem în viața bisericii, Domnul câștigă încă o armată și chiar câștigă o armată mare, un număr bun de soldați calificați să lupte în luptă.

Chiar dacă putem trece prin momente dificile, mulți sfinți ating vârsta spirituală de douăzeci de ani, iar Domnul ne ridică o nouă generație pentru a lupta bătălia și a intra în Canaan.

Există câțiva soldați mai vechi ca Iosua și Caleb, iar tinerii se luptă cot la cot cu ei, dar Domnul ridică o nouă generație, o nouă armată.

În ciuda atâtor aspecte ale istoriei noastre, în ciuda a ceea ce inamicul încearcă să ne facă pentru a-și adăuga și mai multă caznă, Domnul formează noua Sa armată.

Noul popor fusese renumărat, noua armată fusese reformată și consolidată, iar un nou conducător, Iosua, fusese numit pentru a servi.

În Num. 27:12-23 vedem cum Moise a trebuit să-l ia pe Iosua, l-a făcut să stea în fața preotului și a întregii adunări, și-a pus mâinile pe el și l-a însărcinat să fie conducătorul. În felul acesta Dumnezeu a ridicat un nou conducător pentru poporul Său – Iosua, cu ajutorul marelui preot Eleazar.

Moise a fost clar că el însuși nu va intra în țara bună ci va muri din cauza singurului său eșec; Dumnezeu l-a ales pe Iosua, care a fost cu Moise de la început și l-a slujit pe Moise, iar Moise și-a pus mâinile pe el pentru a-l face liderul poporului lui Dumnezeu. Atunci toți cei din popor și-au dat seama că Iosua este liderul și i-au onorat conducerea.

Astăzi nu căutăm niciun individ particular care să fie Iosua de azi, ci suntem formați într-un Iosua corporativ pentru a intra în savurarea țării bune.

Iosua nu trebuia să slujească de unul singur, ci împreună cu preotul Eleazar, care avea să primească instrucțiuni divine prin Urim și Tumim; asta înseamnă că a existat printre oameni o nouă teocrație (vv. 19-21).

În biserică nu există democrație; în biserică nu votăm pentru prezbiteri sau pentru anumite persoane – asta este degradarea Laodiceei, părerile oamenilor.

În biserică Dumnezeu denumește, El stabilește, iar cei care conduc au părtășie și coordonare, la fel cum Iosua a avut nevoie de marele preot pentru a lua conducerea, pentru a duce la îndeplinire cuvântul pe care îl primise preotul.

Aleluia, în viața de biserică suntem un popor nou format într-o nouă armată cu o nouă teocrație pentru a lupta pentru Dumnezeu și împreună cu Dumnezeu pentru interesul Său pe pământ! Doamne, privim la Tine pentru ca, oricâte încercări, eșecuri, probleme și tulburări trecem, Tu să câștigi o nouă armată pentru Tine, o nouă generație care este una cu Tine, echipată, antrenată și pregătită pentru luptă sub conducerea Ta! Amin, Doamne Isuse, câștigă armata pe care Ți-o dorești printre noi și fă-ne pe deplin una cu Tine pentru scopul tău!

Credincioșii Noului Testament sunt zidiți în Trup și formați ca o armată nouă a lui Dumnezeu pentru a lupta pentru Dumnezeu

După ce au fost formați, constituiți, disciplinați, instruiți și calificați, poporul lui Dumnezeu au sosit în câmpia Moabului, unde așteptau să intre în țara bună, să o ia și să o posede (Num. 36:13).

Formarea copiilor lui Israel într-o armată care să lupte pentru Dumnezeu ne simbolizează pe noi, credincioșii din Noul Testament, care sunt zidiți în Trupul organic al lui Cristos pentru a lupta pentru Dumnezeu pentru împlinirea economiei lui Dumnezeu (vezi Efes. 4:16; 6:12).

Pentru ca noi să luptăm bătălia trebuie ca să fim în Trup; trebuie să fim zidiți împreună, fiind în unitate și armonie ca Trupul viu și organic al lui Cristos; doar atunci putem fi armata.

Războiul nu este individual – este o chestiune a Trupului, care este în Cristos, în Duh și în locurile cerești.

Războiul nostru spiritual nu este împotriva oamenilor – nu este împotriva cărnii și a sângelui; mai degrabă, luptăm cu forțele spirituale, cu duhurile rele, care lucrează pentru a deteriora împărăția lui Dumnezeu pentru a frustra împlinirea scopului lui Dumnezeu.

Adevăratul dușman nu sunt oamenii răi; mai degrabă, este inamicul cu forțele sale rele, care lucrează în spatele oamenilor și îi folosește pentru scopul lui rău.

Iar calea noastră de a lupta împotriva forțelor rele este să apelăm la tron prin rugăciune.

Noi nu avem autoritate sau putere în noi înșine; toată puterea, victoria și autoritatea sunt cu tronul, iar noi, ca popor al lui Dumnezeu, ne putem ruga să apelăm la tronul din ceruri în calitate de cea mai înaltă autoritate.

Este nevoie de multă rugăciune corporativă reală în viața bisericii.

Ori de câte ori auzim un zvon, când vedem o situație și când auzim de unele lucruri care s-au întâmplat, nu ar trebui să încercăm să investigăm sau chiar mai rău, nu ar trebui să încercăm să „tratăm cu oamenii”, ci mai degrabă să venim în fața Domnului să ne rugăm și să-l tratăm pe vrăjmaș.

Biserica trebuie să se unească și să se roage; biserica nu trebuie să „trateze anumiți oameni” în numele Domnului, ci mai degrabă să se roage și să apeleze la cea mai înaltă autoritate.

Când alții ne spun unele zvonuri sau anumite lucruri despre alți sfinți, nu ar trebui să încercăm să le explicăm sau să le vorbim, ci mai degrabă să mergem la Domnul și să ne rugăm, căci prin rugăciunea noastră corporativă la tronul lui Dumnezeu, noi ca noua armată a lui Dumnezeu îl tratăm pe vrăjmașul care se află în spatele cărnii și sângelui.

Noi, ca și credincioși noutestamentari, suntem zidiți în Trupul lui Cristos pentru a fi formați ca o nouă armată a lui Dumnezeu pentru a lupta pentru Dumnezeu; noi nu luptăm împotriva cărnii și a sângelui, ci împotriva conducătorilor lumii ale acestui întuneric, împotriva forțelor spirituale ale răului din locurile cerești.

Viața de biserică astăzi ne formează în noua Sa armată; El ne constituie, ne disciplinează, ne antrenează și ne califică pentru a fi noua armată a lui Dumnezeu, care va lupta pentru Dumnezeu și împreună cu Dumnezeu pentru împlinirea economiei Sale.

Doamne, ne dăm Ție să fim zidiți în Trupul organic al lui Cristos pentru a lupta pentru Dumnezeu și împreună cu Dumnezeu pentru împlinirea economiei Sale! Amin, Doamne, vrem să fim formați, constituiți, disciplinați, instruiți și calificați pentru a fi noua armată a lui Dumnezeu, noua generație formată în armata lui Dumnezeu pentru a lupta în Trup pentru împlinirea economiei lui Dumnezeu! Fie ca în bisericile locale să existe o rugăciune corporativă reală și dominantă pentru împlinirea economiei lui Dumnezeu și pentru tratarea forțelor și domniilor rele din locurile cerești!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We’re being Built into the Body and Formed into a New Army to Fight for God’s Interest, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 12 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să stăm departe de stelele rătăcitoare și să urmăm stelele vii în viața de biserică

28/03/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Pe partea pozitivă, trebuie să-L urmăm pe Cristos ca Steaua strălucitoare și să urmăm de asemenea stelele vii pe care El le-a pus în biserici, iar de partea negativă, trebuie să ne păzim de stelele rătăcitoare.

Când Domnul S-a născut, o stea s-a ridicat în ceruri și magii păgâni de la răsărit au văzut-o; ei au urmat-o și, în cele din urmă, au ajuns în Betleem și L-au văzut pe Regele nou-născut, pe Mesia, pe Cristos, și I s-au închinat.

Cu toate acestea, cei din religie s-au tulburat și chiar au încercat să se îndepărteze de El. Cristos nu a avut doar o stea care a anunțat venirea Lui, ci El Însuși este Steaua din Iacov; El a venit să strălucească asupra poporului Său și a atras mulți care să-L urmeze și chiar să devină ca El, stele vii.

Astăzi devenim stelele vii și strălucitoare care strălucesc în această epocă întunecată, duplicatul lui Cristos ca steaua vie.

În Apocalipsa 1:16 Cristos ca Fiul Omului care se plimbă printre bisericile locale are șapte stele în mâna Sa dreaptă; aceștia sunt mesagerii bisericilor, cei care se străduiesc să fie sub strălucirea Domnului și care Îi permit să le vorbească mesajul Său proaspăt pentru biserici.

Pentru noi să fim o stea, duplicarea lui Hristos, este pentru noi să fim un mesager în biserică, o persoană care se bucură de Cristos ca Mesagerul lui Dumnezeu și ca mesajul proaspăt al lui Dumnezeu pentru poporul lui Dumnezeu.

Există multe indicii în Biblie despre cum putem fi produși pentru a fi stele vii, iar în Gen. 1:14-19 vedem luminile din a patra zi – purtători de lumină specifici în întinderea cerului pentru a separa ziua de noapte, pentru a fi pentru semne și pentru anotimpuri, pentru a da lumină pe pământ.

Cristos prin cuvântul Său strălucește asupra noastră – El este Soarele – și devenim reflecția Lui, luna, biserica.

Mai mult, stelele sunt un arhetip al celor din biserici care devin duplicatul lui Cristos; El este steaua vie, steaua dimineții, Steaua din Iacov, iar noi devenim duplicatul Lui.

Domnul stăpânește peste noi prin strălucirea Lui, iar acolo unde El strălucește, există stăpânirea lui Dumnezeu pentru creșterea vieții (la fel cum soarele, luna și stelele stăpânesc prin strălucirea lor pentru creșterea vieții pe pământ).

Trebuie să creștem în viață până la maturitatea vieții, astfel încât, prin acea maturitate în viață, să putem participa în armata lui Dumnezeu pentru a aduce împărăția Sa pe pământ. Fie ca noi să fim cei care sunt plini de Dumnezeu ca lumină strălucitoare, cei prin care Dumnezeu să poată stăpâni prin strălucirea noastră.

Să realizând că există stele rătăcitoare și ne stăm departe de ele

În Iuda 12-13 ni se spune „stele rătăcitoare”.

Metafora stelelor rătăcitoare indică faptul că învățătorii eretici, apostații, nu erau bine fixați în adevărurile neschimbătoare ale revelației cerești, ci rătăceau printre poporul lui Dumnezeu care erau ca stelele.

Dacă ne uităm la astfel de oameni, ei par a fi stele, căci există un fel de strălucire acolo, dar nu sunt bine fixați în revelația cerească, în adevărurile neschimbătoare ale economiei lui Dumnezeu.

Și mai mult, ei nu se află în și printre bisericile locale, ci rătăcesc printre poporul lui Dumnezeu care sunt ca stelele. Aceștia sunt ereticii, aceia ca valurile sălbatice ale mării, spumând propriile rușini; stele rătăcitoare, pentru care întunericul întunericului este păstrat pentru eternitate.

Acești apostoli sunt păstori falși (se pare că sunt păstori, dar doar se prefac că sunt păstori), nori goi (nu-i udă pe alții), copaci morți (par a fi copaci care dau roade, dar sunt morți fără rod adevărat) și stele rătăcitoare.

Sunt recifuri ascunse și valuri sălbatice și furioase ale mării, spumând fără nicio reținere a propriei rușini. O, Doamne Isuse!

Trebuie să fim fixați în adevărurile neschimbătoare ale revelației cerești, în cunoașterea economiei lui Dumnezeu și a scopului lui Dumnezeu și să fim înrădăcinați în mod solid în bisericile locale, pentru că aici este Cristos ca stea (vezi Dan. 12:3; Fil. 2:15).

Ar trebui să fim stele, dar nu ar trebui să fim stele rătăcitoare; nu ar trebui să fim cei care strălucesc în mod fals.

Mulți creștini astăzi nu sunt stele – puteți vedea clar că nu strălucesc; alți creștini, totuși, sunt stele, căci există o anumită strălucire acolo, dar ei sunt stele rătăcitoare.

Mulți lideri religioși și profesori în creștinism sunt în această categorie.

O stea conform rânduirii lui Dumnezeu are o anumită poziție și orbită fixă; ea continuă în cursul ei constant și strălucește în mod potrivit. Cu toate acestea, unele stele sunt stele rătăcitoare; unii creștini par a fi stele, căci strălucesc puțin, dar strălucirea lor este o înșelăciune.

Cei care îi urmează sunt înșelați și induși în eroare; ei nu știu unde merg, nu au teren potrivit nici nu stau în picioare și nu au nicio cale sigură de a merge mai departe cu Domnul.

Stelele rătăcitoare spun un lucru astăzi, iar mâine ei spun ceva diferit; ei pur și simplu rătăcesc. Cum putem recunoaște asemenea persoane? Unele dintre semne este că sunt pomi de toamnă fără rod și sunt nori fără apă.

Privind rodul acestor stele rătăcitoare, vom ști ce sunt; Domnul Isus a spus că cunoaștem un pom prin roadele sale (Mat. 7:16-20).

Cei care urmează stelele rătăcitoare vor fi în cele din urmă la fel ca ei, iar porțiunea lor va fi întunericul întunericului păstrat pentru ei pentru eternitate. O, Doamne Isuse!

Trebuie să fim stele vii și trebuie să evităm astfel de stele rătăcitoare! Fie ca să-i spunem Domnului,

Doamne, face-ne stelele Tale vii în această epocă întunecată de astăzi. Vrem să auzim ce vorbește Duhul către biserici și să fim umpluți de mesajul lui Dumnezeu pentru poporul Său. Fie ca noi să fim sub strălucirea Ta și fie ca viața Ta divină să crească în noi într-un mod normal, pentru ca noi să fim sub stăpânirea lui Dumnezeu, iar ființa și trăirea noastră să strălucească cu Dumnezeu ca lumină. O, Doamne, vrem să-i putem discerne pe cei care sunt stele rătăcitoare și să rămânem departe de ele. Fie ca să rămânem în viața de biserică savurându-L pe Hristos ca lumină și urmând stelele vii pe care Domnul ca stea vie le-a produs!

Să urmăm stelele vii pentru a deveni stele strălucitoare și să stăm departe de stelele rătăcitoare

Slavă Domnului pentru viața de biserică din toate bisericile locale de pe tot pământul!

Astăzi steaua vie și stelele vii nu sunt departe de noi – ele sunt în și printre bisericile locale ca expresii practice ale Trupului lui Cristos.

Cristos ca Fiul Omului umblă printre bisericile locale (Apocalipsa 1:11, 20) și El are stelele vii în mâna Sa dreaptă; de asemenea El vorbește stelelor vii din biserici.

Printre toate bisericile locale există câteva stele vii; pur și simplu trebuie să-i contactăm și să le ținem companie, iar ei ne vor conduce la locul unde este Isus.

Totuși, pe măsură ce Îl urmăm pe Domnul ca stele vii și ne păstrăm compania cu stelele vii în viața de biserică, trebuie să fim conștienți că există unele stele rătăcitoare.

De asemenea, putem spune că oricine ne împiedică să ne întâlnim cu biserica locală autentică și de la întâlnirea pe terenul bisericii cu poporul Domnului este o stea rătăcitoare; ei par să strălucească, dar de fapt se rătăcesc.

Adevăratele stele sunt cei care întorc pe mulți spre dreptate, cei care nu îi conduc pe oameni să se rătăcească, ci îi îndreaptă spre drumul cel bun.

Trebuie să-i urmărim pe cei care sunt stelele strălucitoare; ei au o poziție certă în cuvântul lui Dumnezeu, ei cunosc economia lui Dumnezeu, iar scopul lor este să îndeplinească scopul lui Dumnezeu.

Stelele vii sunt stelele stabile, statornice. Dacă cineva vine la noi fără o poziție certă și un anumit curs, ar trebui să-l evităm.

Fie ca să luăm poziția adecvată și să ne menținem în cursul corect.

De exemplu, dacă dorim să mergem într-un anumit loc, trebuie să ne asigurăm că avem o hartă, să luăm drumul potrivit, pe banda corectă și să conducem spre destinație.

Dacă privim în jur în creștinism în general, vom vedea că există atât de multă confuzie; există multe lucrări moarte, lucruri moarte și chiar oameni morți în așa-numitele biserici creștine.

Există atât de multe frustrări, atâtea distrageri și atâtea stele rătăcitoare care-i duc pe oameni să se rătăcească! O, Doamne Isuse!

Fie ca noi să-L găsim pe Cristos de steaua vie; fie ca să vedem steaua vie, să-L urmăm pe Cristos și să fim produși ca duplicarea lui Cristos ca stea vie pentru a fi stelele strălucitoare de azi.

Aleluia, steaua vie nu este departe de noi – Cristos ca steaua vie strălucește printre noi în bisericile locale și există multe stele vii în bisericile locale.

Pur și simplu trebuie să-L contactăm pe Cristos ca stea vie; trebuie să contactăm stelele vii printre noi în viața de biserică și să le ținem de companie, pentru că ele ne vor conduce la locul unde este Isus.

Amin, fie ca Domnul să Se îndure de noi, pentru ca noi să fim păstrați în calea cea bună de a-L sluji pe Domnul, de a ne închina Lui și de a-I da dragostea noastră.

Fie ca să fim ca magii din vechime, urmând steaua ca să-L găsim pe Cristos și să-I oferim cadourile noastre, chiar cheltuindu-ne ființa asupra Sa.

Fie ca să-L găsim pe Cristos ca stea vie, să-L urmăm și să ținem companie cu stelele vii, stând departe de stelele rătăcitoare, pentru ca și noi să fim produși ca stele vii și strălucitoare!

Doamne Isuse, îndură-Te de noi ca noi să fim mereu păstrați în calea cea bună de a-L sluji pe Domnul, de a ne închina Lui și de a-I oferi dragostea noastră. Vrem să plătim prețul pentru a-L găsi pe Cristos ca stea vie și a păstra compania cu stelele vii din bisericile locale. Te lăudăm Doamne, că steaua nu este departe de noi – Cristos este cu noi în bisericile locale. Fie să rămânem departe de stelele rătăcitoare, de cei care ne țin departe de biserica adevărată și de întâlnirea pe terenul bisericii. Amin Doamne Isuse, fă-ne stelele strălucitoare și vii astăzi în biserici!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Staying away from Wandering Stars and Following the Living Stars in the Church Life, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 10 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să scoatem afară prin săpare și să tratăm lucrurile condamnate de Domnul în inima și conștiința noastră

14/02/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Ca să avem curgerea vieții divine în ființa noastră interioară, trebuie să scoatem afară prin săpare multe lucruri condamnate de Domnul în inima noastră și să ne tratăm conștiința pentru a o purifica.

În calitate de credincioși în Cristos, am băut din stânca lovită – care este Cristos, iar Duhul și apa vie a ajuns în ființa noastră; acum, în duhul nostru, există o fântână care izvorăște și care curge întru viața eternă.

De partea Sa, Domnul a trecut printr-un proces pentru a deveni stânca mântuirii noastre care a fost despicată pentru noi și din El curge apă vie; El a vărsat sânge pentru răscumpărarea noastră și apă pentru regenerarea și alimentarea noastră.

Slavă Domnului, Dumnezeul Triunic a fost instalat în ființa noastră interioară, iar din duhul nostru curge o fântână a vieții!

Ori de câte ori ne întoarcem către duhul nostru, când ne exersăm ca să ne întoarcem către Domnul și să tratăm tot ceea ce blochează curgerea, există o curgere pură a vieții din ființa noastră interioară.

Cu toate acestea, experiența noastră este că de multe ori apa nu izvorăște sau nu curge din interiorul nostru, deoarece există atât de multă murdărie care o acoperă.

În Num. 21:18 vedem că copiii lui Israel au ajuns într-un anumit loc unde se găsea o fântână cu apă, dar pentru ca ei să bea apă, trebuiau să o sape. Așadar căpeteniile au săpat fântâna cu toiegele și cu sceptrul lor, și a curs apă din abundență pentru copiii lui Israel.

Acesta este un tip reprezentativ al experienței noastre; în experiența noastră, avem o fântână instalată în ființa noastră interioară, iar noi trebuie să scoatem murdăria prin săpare – să scoatem prin săpare orice barieră din inima noastră, pentru ca Duhul ca apa vie să țâșnească și să curgă.

Ce înseamnă acest lucru în experiența noastră practică? Nu există un lucru anume pe care ar trebui să-l facem ca o practică sau o rânduială; trebuie doar să mergem la Domnul și să tratăm împreună cu El, adică să petrecem timp cu El pentru a trata lucrurile din ființa noastră.

Trebuie să stăm în fața Domnului și să-I cerem să strălucească asupra a tot ceea ce constituie o piedică sau un blocaj pentru curgerea vieții.

Trebuie să recunoaștem faptul că, chiar dacă avem o fântână de apă în ființa noastră interioară, curgerea vieții nu este atât de pură, curată și deplină; așa că trebuie să tratăm problemele din inima noastră – mintea, emoția, voința și conștiința noastră – astfel încât să existe o curgere liberă a apei vii în noi. O, cât de mult prețuim curgerea pură a vieții!

Tratarea acuzațiilor din conștiința noastră pentru a avea o conștiință pură și pentru ca viața să curgă

Cum poate viața divină să curgă liber în noi și din noi dacă nu avem o conștiință pură? Conștiința noastră nu este atât de pură; există multe lucruri în conștiința noastră pe care nu le-am tratat și există multe lucruri care fac ca conștiința noastră să nu fie curată.

În conștiința noastră există acuzații care constituie “murdăria” care trebuie “scoasă prin săpare”; trebuie să fim cei care scoatem prin săpare orice acuzație din conștiința noastră, astfel încât să avem o conștiință curată, o conștiință pură, o conștiință lipsită de ofensă înaintea Domnului.

De multe ori nu simțim prea multă libertate înaintea Domnului din cauza acuzațiilor din conștiința noastră.

Dacă mergem înaintea Domnului și tratăm cu El, dacă Îi cerem Domnului să ne arate unde nu suntem în regulă față de ceilalți sau față de Dumnezeu, El va străluci asupra noastră.

Numai noi și Domnul știm care sunt aceste acuzații din conștiința noastră; dacă nu suntem în regulă cu ceilalți sau cu Dumnezeu, acuzațiile persistă.

Dacă refuzăm să facem ceea ce Domnul ne cere, aceasta devine o acuzație în conștiința noastră și suntem legați, fără libertate.

De multe ori știm ceea ce ne cere Domnul, dar nu vrem să o facem; aceasta devine o acuzație imediată în conștiința noastră, deci conștiința noastră nu este liberă de acuzații și ofense.

Prin urmare, nu putem avea o curgere interioară liberă a Duhului, deoarece conștiința noastră nu este pură.

Pentru a experimenta curgerea interioară a vieții într-un mod liber și pur, trebuie să tratăm acuzațiile din conștiința noastră; trebuie să scoatem prin săpare murdăria mergând la Domnul în mod repetat.

Este posibil să fim nevoiți să mergem la Domnul de mai multe ori pe zi pentru ca El să strălucească asupra noastră și atunci vom fi săpați în prezența Sa.

Partea noastră este să săpăm; partea Sa este să țâșnească și să curgă. Cât timp vom săpa, Domnul va curge; cu cât săpăm mai mult, cu atât mai mult El va curge din ființa noastră interioară!

Cu ajutorul Duhului Sfânt și cu rugăciunea noastră, trebuie să scoatem prin săpare murdăria din conștiința noastră.

S-ar putea să credem că suntem în regulă, că nu avem murdărie în conștiința noastră, dar totuși nu avem o curgere liberă a vieții; de aceea trebuie să venim la Domnul, să ne deschidem Lui, să fim în cuvântul Său și să-I cerem să strălucească în noi și asupra noastră, astfel încât, sub strălucirea Sa, să scoatem prin săpare orice murdărie pe care El o expune.

Este posibil, însă, să fim în viața de biserică de mulți ani și conștiința noastră să nu fie săpată timp îndelungat; deci conștiința noastră nu este bună, pură și lipsită de ofensă.

Cu cât întârziem mai mult să ne tratăm conștiința, cu atât mai multe straturi de murdărie sunt depuse pe conștiința noastră pentru a frustra curgerea liberă a Duhului în noi.

Trebuie să mergem la Domnul din nou și din nou în duhul nostru, pentru a fi săpați în prezența Sa, și prin intermediul Duhului Sfânt trebuie să scoatem prin săpare toată murdăria.

Acest lucru nu se face prin faptul că suntem introspectivi și căutăm să găsim care sunt problemele din ființa noastră; acest lucru este prin intermediul Duhului Sfânt pentru a scoate prin săpare murdăria.

O conștiință lipsită de ofensă înseamnă că suntem liberi de orice fel de ofensă sau acuzații (Fapte 24:16).

Doamne Isuse, venim din nou la Tine ca să strălucești asupra noastră; strălucește asupra conștiinței noastre, Doamne și arată-ne lucrurile pe care trebuie să le tratăm și să le mărturisim. Fie ca noi să ne punem lucrurile în ordine cu Tine și să permitem luminii Tale să strălucească și să expună orice murdărie din conștiința noastră. Amin, Doamne, vrem să ne exersăm să avem o conștiință lipsită de ofensă în fața lui Dumnezeu și a omului, astfel ca apa vie din duhul nostru să curgă liber. Fie ca să cooperăm cu Tine ca să ne tratăm conștiința și să fim curățați, purificați și lipsiți de ofensă în conștiința noastră. Doamne, prețuim curgerea liberă a vieții!

Să scoatem afară prin săpare lucrurile condamnate de Domnul în inima noastră ca să avem o inimă pură cu curgerea vieții

După ce ne tratăm murdăria din conștiința noastră, trebuie să continuăm să cooperăm cu Domnul pentru a săpa multe lucruri condamnate de El în inima noastră, pentru a putea avea o inimă pură cu o curgere liberă a vieții.

Din păcate, nu există mulți frați și surori pe pământ astăzi care au o inimă curată în ce privește faptul de a-L căuta numai pe Domnul Însuși (Matei 5:8).

Putem spune cu toată onestitatea că-L iubim pe Domnul, iubim biserica, ne place să citim Biblia și ne place să ne întâlnim cu sfinții, dar trebuie să recunoaștem că noi continuăm să căutăm prea multe alte lucruri decât pe Domnul Însuși.

Inima noastră este atât de complicată; inima noastră nu este liberă și pură. Deci trebuie să mergem din nou la Domnul pentru a săpa toate lucrurile care nu sunt Cristos în inima noastră.

Ne putem întreba ce trebuie să fie săpat în inima noastră… și putem încerca să analizăm… dar ceea ce trebuie să facem este să venim la Domnul și să-I cerem să strălucească în noi.

Unul dintre lucrurile asupra cărora Domnul poate străluci este îngrijorarea noastră pentru viitorul nostru, cariera noastră, casa noastră, familia, finanțele noastre, etc.

Este posibil să spunem că ne încredem în Domnul în ceea ce privește viitorul, dar, de fapt, suntem în continuare îngrijorați cu privire la viitor. Trebuie să-L luăm pe Domnul ca viitorul nostru și să ne dăm seama că El este singurul nostru viitor.

Inima noastră este, însă, foarte “lipicioasă”; când vede un lucru, se lipește de el. Este posibil să vedem anumite sporturi, iar inima noastră se lipește de ele; este posibil să vedem că unii au un viitor prosper când fac un anumit lucru, și poate dorim să-l facem și noi.

Inima noastră este ca hârtia lipicioasă care este folosită pentru a face muștele și lucrurile zburătoare să se lipească de ea; orice lucru atins de inima noastră, se lipește de ea.

Mulți dintre noi trăim pentru Domnul și considerăm casa noastră, familia noastră, slujba noastră și tot timpul nostru sunt pentru El; zilnic căutăm călăuzirea Domnului, dar pe măsură ce Îl căutăm, s-ar putea ca El să nu curgă atât de liber în noi, pentru că inima noastră este atât de complicată.

Există atât de multă murdărie în inima noastră și există atât de multe lucruri pe care inima noastră le adoră și de care se lipește, ea devenind astfel o inimă complicată.

Poate că ne este ușor să săpăm murdăria din conștiința noastră, dar e posibil să nu ne fie ușor să săpăm murdăria din inima noastră, căci pentru a săpa în inimă trebuie să o tratăm cu severitate.

Inima noastră “ia lucrurile în mod personal”; se lipește de lucruri, oameni și situații și nu este ușor ca inima să se “dezlipească.” Dar dacă avem o inimă curată, Îl vom vedea pe Dumnezeu.

Dacă Îl căutăm pe Dumnezeu și totuși avem multe alte obiective în inima noastră, inima noastră este complicată și curgerea vieții este frustrată. Există atâta murdărie în inima noastră care ne complică inima și frustrează curgerea apei vii în noi.

Da, Domnul este în noi ca fântâna izvorâtă a apei vii, dar problema este că există prea multă murdărie în conștiința noastră și în inima noastră.

Fericiți sunt cei cu inima curată, căci ei Îl vor vedea pe Dumnezeu; binecuvântați suntem noi atunci când nu avem altă căutare decât pentru Domnul, căci atunci putem să-L vedem pe Dumnezeu, să-L câștigăm pe Dumnezeu și să avem curgerea lui Dumnezeu în Cristos ca Duhul în interiorul nostru și din noi ca și curgere pură a vieții.

Doamne Isuse, vrem să cooperăm cu Tine, săpând după lucrurile pe care Tu le condamni în inima noastră, ca să avem o inimă pură, cu o curgere liberă a vieții. O, Doamne, Tu vezi și cunoști inima noastră cu toate scopurile și căutările ei; purifică inima noastră, Doamne, și des-complic-o. Vrem să avem o inimă pură în căutarea Ta, astfel încât să existe o curgere pură a vieții în noi și din noi. Te iubim, Doamne, și vrem să fim purificați în căutarea noastră, în scopurile noastre și în inima noastră. Vrem să cooperăm cu Tine ca să scoatem prin săpare toate lucrurile pe care Tu le condamni în inima noastră pentru ca apa vie să curgă!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Dig away and Deal with the things Condemned by the Lord in our Heart and Conscience (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 4 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Tratarea cărnii, sinelui și constituției naturale pentru creșterea înspre maturitate

30/01/2020 by Credincios in Cristos 2 Comments

Pentru ca noi, ca și copii ai lui Dumnezeu, să ajungem la vârsta spirituală de douăzeci de ani, trebuie să trecem prin primele trei stadii ale experimentării vieții și să intrăm în al patrulea stadiu; este nevoie de tratarea cărnii, a sinelui și a constituției naturale.

Numai cei care aveau douăzeci de ani și peste puteau intra în armată, deoarece doar ei aveau maturitatea necesară pentru a fi formați într-o armată pentru a lupta pentru interesul lui Dumnezeu pe pământ.

Domnul este credincios ca să ne treacă prin experiențele pe care El le consideră necesare ca să fim transformați metabolic și maturizați în viață, pentru a putea face parte din armata Sa pe pământ.

Pe de o parte, El folosește toate lucrurile pentru binele nostru, pentru a putea fi transformați, având o schimbare metabolică, pentru a ne putea conforma imaginii Întâiului Fiului născut al lui Dumnezeu.

Pe de altă parte, Domnul dorește ca nivelul vieții divine să crească, să sporească și să ne umple, astfel încât să putem fi aduși la maturitate.

În recâștigarea Domnului astăzi și în toate bisericile de pe pământ, este nevoie urgentă de creștere și maturitate în viață, astfel încât să fim formați în armata de care Dumnezeu are nevoie ca să lupte pentru interesul Său pe pământ.

Aceasta înseamnă că trebuie să creștem în viață zi de zi, trecând prin toate stadiile creșterii vieții până la maturitate, pentru a putea ajunge la un om pe deplin crescut, la statura plinătății lui Cristos.

În cartea sa, Experiența Vieții, fratele Witness Lee subliniază patru stadii principale ale experimentării noastre în viață; războiul spiritual este o problemă în al patrulea stadiu.

Copiii, bebelușii sau cei slabi nu pot lupta în război; numai cei care au atât creșterea potrivită, cât și maturitatea în viață și pregătirea necesară pot fi calificați pentru a intra în armată.

Astăzi vrem să vedem cum trebuie să trecem prin primele trei stadii ale experimentării vieții, pentru a putea ajunge la al patrulea stadiu; în special ne vom concentra pe al treilea stadiu al experimentării vieții.

Atingerea celui de-al treilea stadiu al experimentării vieții, Cristos care trăiește în noi și tratarea crucii

Primul stadiu al experimentării vieții este faptul de a fi în Cristos, al doilea stadiu este rămânerea în Cristos, iar al treilea stadiu este trăirea lui Cristos în noi – acest stadiu este și stadiul crucii (Gal. 2:20; 3:1; 5:24; Mat. 16:24).

În primul stadiu de experimentare a vieții suntem regenerați și părăsim trecutul. În al doilea stadiu ne consacrăm Domnului și tratăm păcatul, lumea și conștiința; apoi, începem să cunoaștem voia lui Dumnezeu și învățăm să ascultăm de învățătura ungerii.

Apoi urmează o direcție decisivă către al treilea stadiu, care este stadiul trăirii lui Cristos în noi, stadiul crucii.

Cu toate acestea, mulți credincioși se opresc în acest moment de cotitură, în al doilea stadiu; ei sunt oameni foarte buni și, de asemenea, creștini buni – își mărturisesc păcatele, nu iubesc lumea, își tratează conștiința și urmează învățătura ungerii.

Cei care se opresc la al doilea stadiu al experimentării vieții sunt oameni buni, dar nu sunt oameni-Dumnezeu; ei sunt oameni buni, oameni etici și spirituali, dar nu avansează în experimentarea lor în viață.

Al treilea stadiu al experimentării vieții poate fi considerat “adolescența spirituală”; este stadiul lui Cristos care trăiește în noi și crucea care operează în noi.

Trebuie să fim credincioși pentru a crește în viață și pentru a trata toate lucrurile pe care Domnul le expune în noi și despre noi și trebuie să fim pe deplin deschiși Domnului pentru a intra în al treilea stadiu.

Iar atunci când suntem în acest stadiu, este posibil să nu știm ce să facem, dar sunt mulți alți membri ai Trupului care au trecut pe aici și ne pot păstori în tratarea lucrurilor care trebuie tratate.

Este posibil să descoperim cât de urâtă este carnea noastră și cât de înfiorător este sinele și am putea fi cu adevărat expuși să vedem cât de mult tăria și abilitatea noastră naturală pot face lucruri fără Dumnezeu.

În al treilea stadiu ne dăm seama că carnea nu se va schimba sau îmbunătăți niciodată; sufletul nostru se transformă, dar carnea noastră nu se va îmbunătăți niciodată.

Viitorul nostru în această epocă și faptul dacă intrăm în bucuria Domnului în epoca următoare este determinat de faptul dacă avem sau nu o tratare amănunțită a cărnii, a sinelui și a constituției naturale.

Domnul este minuțios și neobosit; dacă Îi dăm consimțământul și ne consacrăm Lui, El nu Se va opri la jumătatea drumului, ci va continua până când carnea noastră, sinele nostru și constituția noastră naturală vor fi tratate.

Dacă Îi permitem Domnului să ne păstorească prin acest fel de experiențe, ne vom da seama că există un Trup al lui Cristos și că noi suntem membre ale Trupului.

Dacă cooperăm cu Domnul pentru a avea tratările de care avem nevoie, vom intra în al patrulea stadiu al experimentării vieții și vom fi calificați pentru a fi armata. Este dorința Domnului să ne aducă la maturitate.

Doamne Isuse, pune în noi aspirația de a crește în viață înspre maturitate până când vom ajunge la vârsta spirituală de douăzeci de ani pentru a fi formați ca armata Ta pentru a lupta pentru interesul Tău. Fie ca să experimentăm și să-L savurăm pe Cristos stadiu după stadiu până când ajungem la maturitate în viață, de dragul Trupului, al armatei, al războiului, al împărăției, al miresei Tale și a revenirii Tale! Amin, Doamne, fie ca să ajungem la maturitate chiar înainte ca omenește să fim bătrâni, astfel încât, de acum și până la întoarcerea Ta, să facem parte din armata Ta, provocând pierderi serioase lui Satan! Amin, Doamne, suntem aici pentru Tine și vrem să progresăm, să creștem, să avem tratările necesare și să fim aduși la maturitate!

În al treilea stadiu al experimentării vieții tratăm carnea, sinele și constituția naturală

În al treilea stadiu al experimentării vieții noi, în calitate de credincioși în Cristos, tratăm carnea, sinele și constituția naturală împreună cu puterea și abilitatea naturală.

Mai întâi vedem ce este carnea, sinele și constituția naturală și apoi cooperăm cu Domnul pentru a le trata una câte una, puțin câte puțin.

Ce este carnea? Carnea denotă totalitatea omului vechi decăzut, întreaga noastră ființă decăzută (vezi Gen. 6:3; Rom. 7:18; Galateni 2:16). Carnea este trăirea și expresia omului vechi (Rom. 6:6).

Carnea nu poate fi schimbată sau îmbunătățită, așa că nici nu ar trebui să încercăm acest lucru; mai degrabă, trebuie să fim atenți la faptul că carnea este întotdeauna cu noi (Gal. 5:16). Carnea este tabăra inamicului lui Dumnezeu în noi și este cea mai mare bază pentru lucrarea sa (Gal. 5:19-21).

Carnea este primul dintre inamicii noștri, preluând conducerea înaintea păcatului, a lumii și a lui Satan care luptă împotriva noastră. Dumnezeu urăște carnea în același mod în care îl urăște pe Satan și vrea să distrugă carnea în același fel în care vrea să-l distrugă pe Satan (Ex. 17:16; Deut. 25:17-19; 1 Sam. 15:2-3).

O, fie ca Domnul să ne arate carnea și fie ca să urâm carnea și să primim crucea, astfel încât carnea să fie tratată!

Ce este sinele? Sinele este viața-suflet cu accent pe gândurile și opiniile omenești (Mat. 16:23-25).

În Matei 16:23-25, trei termeni sunt legați unul de celălalt: mintea, sinele și viața-suflet.

Mintea noastră este expresia sinelui nostru, iar sinele nostru este întruparea vieții noastre sufletești. Viața noastră sufletească este întrupată și trăită de sinele nostru, iar sinele nostru este exprimat prin mintea, ideea, gândirea, conceptul și opinia noastră.

Sinele este întruparea lui Satan; sinele este esența lui Satan în suflet, făcând sufletul independent față de Dumnezeu pentru a-și exprima părerea de sine și voința de sine (Gen. 3:1-6; 2 Cor. 11:3).

Sinele este sufletul care își declară independența față de Dumnezeu (Mat. 16:23; Luca 14:26; Iov 42:5-6).

Trebuie să vedem sinele exact așa cum este; cu cât există mai multă lumină asupra sinelui, cu atât putem sta mai mult de partea Domnului și permitem crucii să opereze în ființa noastră.

Trebuie să cerem strălucirea Domnului asupra fiecărui aspect al sinelui pentru ca să vedem cum Satan ne folosește mintea și gândurile pentru a ataca și distruge; când vom vedea acest lucru, vom urî sinele și vom îmbrățișa crucea.

Ce este constituția naturală? Constituția naturală este agregatul abilităților noastre fizice și mentale (vezi 1 Corinteni 2:14-15; Fil. 3:3, 10-11).

Fiecare dintre noi este mândru și încrezător în sine când vine vorba de anumite abilități fizice sau mentale; puterea și abilitatea naturală nu au elementul divin, așa că ele nu sunt binevenite în Trupul lui Cristos.

Trupul lui Cristos nu acceptă istețea noastră naturală, creativitatea, capacitatea noastră administrativă și puterea noastră naturală; Trupul acceptă numai ceea ce este în înviere.

Suntem oare noi dispuși să intrăm în procesul morții și învierii, astfel încât capacitatea noastră naturală să fie înviată?

Dacă dorim să obținem o oarecare glorie și onoare pentru elocvența, inteligența sau creativitatea noastră, atunci viața de biserică și Trupul nu sunt locul potrivit; aici numai Dumnezeu primește gloria, căci gloria este a lui Dumnezeu în biserică!

În viața de biserică ne iubim unii pe alții, ne rugăm unii pentru alții și vrem să ne încurajăm unii pe alții să mergem mai departe, să fim în înviere, să ajungem în al patrulea stadiu al experimentării vieții, pentru a cunoaște Trupul, pentru a stăpâni în viață, pentru a fi în înălțare și pentru a lupta războiul spiritual!

Forța și abilitatea naturală acționează prin ele însele, nu conform cu voia lui Dumnezeu. Când lucrăm cu abilitatea noastră naturală, căutăm propria noastră glorie și ne satisfacem propria dorință.

Când puterea și abilitatea noastră naturală sunt tratate de cruce, ele devin utile în înviere.

Dacă vedem acest lucru, nu ne va părea rău de noi înșine și de ceea ce suntem, ci mai degrabă, vom preda Domnului tot ceea ce suntem, tot ceea ce s-a dezvoltat în noi, știind că El va fi credincios pentru a atinge în profunzime fiecare fibră din constituția noastră naturală și să aducă în întregime tot ceea ce suntem în înviere.

O astfel de problemă va fi onorată de Trup și discernută de către sfinții maturi. Fie ca Domnul să se îndure de noi și să strălucească asupra cărnii, a sinelui și a constituției naturale pentru ca El să nu mai fie restricționat de către noi.

El nu are nevoie ca noi să facem nimic, cu excepția faptului să Îi dăm acordul nostru și să spunem: Amin, Doamne, fă acest lucru în noi.

După ce puterea și abilitatea noastră naturală vor fi tratate de cruce, ele vor fi în înviere; atunci ceva divin va fi introdus în tăria și capacitatea noastră, și ele devin utile în serviciul nostru pentru Domnul.

Fie ca să avem multe rugăciuni de deschidere și de încuviințare înaintea Domnului, spunându-I:

Doamne, Te rugăm să ne dai experiențele de care avem nevoie, care vor aduce întreaga noastră ființă în înviere. Îndură-Te de noi, Doamne, și strălucește asupra cărnii noastre, asupra sinelui nostru și asupra constituției noastre naturale; fie ca toată ființa noastră naturală să fie adusă prin moarte și înviere pentru a-Ți fi de folos în serviciul Tău în înviere. Ne dăruim Ție, Doamne, pentru ca Tu să tratezi lucrurile din ființa noastră care sunt naturale. Nu vrem să Te împiedicăm sau să Te mai restricționăm în ființa noastră. Adu-ne la maturitate pentru Trup, pentru biserică, pentru formarea armatei și pentru împlinirea scopului Tău!