Nevoia de Rugăciune

Ca oameni ai împărăției, ne îngrijim de ceilalți fără a-i judeca sau a le arăta defectele

02/12/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Ca oameni ai împărăției, trebuie să ne îngrijim de ceilalți conform duhului fără a-i judeca sau a le arăta defectele.

În tratarea cu alții și în îngrijirea oamenilor conform duhului în împărăția lui Dumnezeu, trebuie să trăim într-un duh umil sub guvernarea cerească a împărăției și să ne judecăm întotdeauna pe noi înșine, nu pe alții; nu trebuie să-i judecăm pe ceilalți sau să-i condamnăm.

În această săptămână, în studiul nostru aprofundat despre dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața de biserică și în viața noastră creștină, ajungem la tema “Să trăim viața împărăției îngrijindu-ne de alții conform Duhului și conștientizând iertarea lui Dumnezeu.”

Acestea sunt două aspecte importante: îngrijirea altora conform duhului și conștientizarea iertării lui Dumnezeu; ambele sunt probleme serioase și de greutate.

În Matei 7:1-12 Domnul Isus vorbește despre principiul oamenilor împărăției în tratarea celorlalți, lucru care înseamnă îngrijirea altora conform duhului.

Astfel, problema iertării lui Dumnezeu se bazează pe Matei 18, și trebuie să vedem ce este iertarea lui Dumnezeu și câte feluri de iertare există în Biblie.

Matei 7:1-12 privește principiile oamenilor împărăției în tratarea celorlalți; ea descoperă faptul că guvernarea cerească asupra poporului împărăției necesită ca aceștia să se îngrijească de ceilalți conform duhului (vezi Judecători 9:8-9).

În aceste versete există câteva principii extraordinare în tratarea și îngrijirea altora.

Primul principiul este că nu-i judecăm pe alții, deoarece noi nu suntem judecătorul; dacă îi judecăm pe alții, vom fi și noi judecați, iar măsura cu care îi judecăm pe alții, cu aceeași măsură vom fi judecați și noi.

Al doilea principiu este acela că nu ar trebui să privim la paiul din ochiul altuia și să ignorăm bârna din ochiul nostru; nu ar trebui să ne gândim la noi înșine cu o părere mai bună decât alții.

Dacă cineva are un pai în ochi, noi avem ceva mai mare decât un pai în ochiul nostru; trebuie să avem o astfel de conștientizare de a trăi împreună și a avea o relație potrivită în împărăția lui Dumnezeu.

Un alt principiu este că nu ar trebui să dăm ceea ce este sfânt la câini și nu ar trebui să aruncăm perle înaintea porcilor.

Apoi, pe măsură ce îi contactăm pe oameni, ar trebui să ne rugăm, cerând, căutând și bătând la ușă; de multe ori acest verset este scos din context, dar în Matei 7 a cere, a căuta și a bate la ușă sunt legate de îngrijirea altora și de tratarea altora. Când vorbim cu ceilalți și îi păstorim, trebuie să exersăm un anumit tip de rugăciune; apoi, prin această rugăciune, vom putea furniza alimentarea cu viață celor de care ne îngrijim.

În cele din urmă, Domnul încheie această secțiune spunând că ar trebui să facem altora ceea ce ne dorim să ne facă și ei.

Fie ca să considerăm cu rugăciune această porțiune din Mat. 7:1-12 și să ne rugăm asupra principiilor legate de modul cum să trăim unii cu alții în împărăția lui Dumnezeu.

Să uităm de noi înșine și să ne îngrijim de alții fără a-i judeca pe ei, ci pe noi înșine

În Matei 7:1-12 intenția Domnului este nu doar să ne încurajeze să fim atenți cu ceilalți, ci mai degrabă, El dorește să uităm de noi înșine și să ne îngrijim de ceilalți conform duhului.

În Matei 5-6 Domnul Isus ne-a expus temperamentul, poftele noastre, ființa noastră interioară, sinele nostru, carnea noastră și anxietatea noastră; acum El vrea să ne vorbească despre cum să învățăm să ne îngrijim de alții.

De exemplu, pe măsură ce ne îngrijim de ceilalți și îi tratăm în împărăția lui Dumnezeu, nu ar trebui să-i judecăm, ci, mai degrabă, să-i tratăm așa cum vrem să fim tratați și noi înșine. Când îi judecăm pe ceilalți, trebuie să-i judecăm conform modului în care vrem ca ei să ne judece; în acest fel, ne îngrijim de ceilalți.

Domnul a fost clar în Matei 7:1 când a spus: “Nu judeca, ca să nu fii judecat.” Cine suntem noi ca să judecăm? Ne-a făcut oare Dumnezeu un judecător ca să putem judeca pe alții?

Ca oameni ai împărăției, trebuie să trăim într-un duh umil sub guvernarea cerească a împărăției și trebuie să nu-i judecăm niciodată pe ceilalți, ci să ne judecăm întotdeauna pe noi înșine. În îngrijirea altora, nu trebuie să-i judecăm, ci să ne judecăm pe noi înșine în fața Domnului.

Cu orice judecată îi judecăm pe alții, vom fi și noi judecați, iar măsura cu care îi măsurăm pe ceilalți, vom fi și noi măsurați (Mat. 7:2). Aceasta ne arată că modul în care îi tratăm pe alții astăzi determină modul în care Domnul ne va trata în împărăția Sa.

Dacă îi judecăm pe alții cu dreptate (chiar dacă nu suntem un judecător și Dumnezeu nu ne-a dat funcția sau poziția de a-i judeca pe alții), vom fi judecați de Domnul cu dreptate.

Dacă îi judecăm pe ceilalți cu îndurare, vom fi judecați de Domnul cu îndurare și îndurarea triumfă asupra judecății (Iacov 2:13).

Domnul să ne salveze din a-i judeca pe ceilalți și să ne elibereze de un duh critic și judecător în viața de biserică și în viața noastră de zi cu zi. Nu trebuie să-i judecăm atât de mult pe alții, deoarece noi înșine vom fi judecați cu aceeași măsurăm în care îi judecăm pe ceilalți.

Dacă ne îngrijim de alți oameni conform duhului, nu vom fi judecați de către ei, iar noi nu îi vom judeca. În tratarea celorlalți, trebuie să-i considerăm pe ei și nu pe noi înșine, și trebuie să îi simpatizăm și să fim îndurători față de ei.

Așa cum Domnul este îndurător față de noi și nu ne judecă, tot așa ar trebui să fim îndurători față de ceilalți și să nu-i judecăm.

Motivul principal pentru care îi judecăm pe ceilalți și îi criticăm este că ne gândim prea mult la noi înșine; avem o părere mai înaltă despre noi și despre ceea ce suntem și putem face și ne pasă de simțământul nostru, așa că îi criticăm pe ceilalți.

Ca să ne ferim de a-i judeca pe ceilalți, trebuie să ne îngrijim de ei uitând de noi înșine, punându-ne de-o parte și îngrijindu-ne de simțămintele altora în tratarea lor de către noi.

Ar trebui să lăsăm deoparte propriile noastre simțăminte și chiar pe noi înșine, și să învățăm să ne îngrijim de ceilalți, nu să-i judecăm și nici să-i criticăm, fiindcă orice lucru negativ ar avea ei în caracterul sau faptele lor, avem și noi, și am putea fi chiar mai răi.

Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră, să ne elibereze de un duh critic și fie ca să învățăm să ne judecăm pe noi înșine și să nu-i judecăm pe ceilalți; față de alții ar trebui să avem un duh grijuliu, îngrijindu-i conform duhului.

Doamne Isuse, fie ca noi, ca oameni ai împărăției, să trăim într-un duh umil sub guvernarea cerească a împărăției, astfel ca să ne judecăm întotdeauna pe noi înșine și să nu îi judecăm niciodată pe ceilalți. O, Doamne, salvează-ne din a-i judeca pe alții. Fie ca să învățăm să ne îngrijim de ceilalți conform duhului și fie ca să ne punem deoparte și chiar să ne ignorăm în timp ce îi tratăm pe alții. Fie ca judecata altora de către noi să fie făcută cu îndurare, astfel ca și noi să fim judecați de Domnul cu îndurare. Fie ca să învățăm să ne respingem pe noi înșine și să îi considerăm pe ceilalți, să simpatizăm cu ei și să fim îndurători față de ei în timp ce trăim viața împărăției în viața de biserică astăzi.

Să învățăm să ne îngrijim de ceilalți, fără a le arăta defectele, ci conștientizând propriile noastre defecte

Fie ca Domnul să ne elibereze din a avea un duh critic sau de judecată față de alții.

În Matei 7:3 Domnul întreabă: “Și de ce privești la paiul care este în ochiul fratelui tău, dar nu consideri bârna din ochiul tău?”

S-ar putea să ne gândim că fratele nostru are un mic pai în ochi și probabil că vrem să-l ajutăm să-l îndepărteze, dar, de fapt, noi avem o bârnă, un buștean mare, în ochiul nostru.

Aceasta se întâmplă atunci când îi judecăm pe alții; când noi îi judecăm pe alții, credem că au un anumit defect și vrem să-l arătăm și chiar să îi ajutăm să-l îndepărteze, dar ceea ce nu conștientizăm este că noi avem mult mai multe defecte, chiar mai mari defecte decât ei, și nu-i putem condamna, critica sau judeca.

Ca oameni ai împărăției care trăiesc într-un duh umil și sub guvernarea cerească a împărăției, trebuie ca mai întâi să luăm în considerare bușteanul, bârna din ochiul nostru, ori de câte ori observăm un pai în ochiul fratelui nostru.

Paiul pe care îl vedem în ochiul fratelui nostru trebuie să ne amintească că noi avem o bârnă în ochiul nostru.

Atunci când venim împreună și ne împărtășim și ne rugăm și ne gândim la o anumită persoană cu probleme, rugăciunea noastră nu ar trebui să fie de judecată sau de critică față de ea, ci ar trebui să conștientizăm că toți suntem bolnavi de aceeași boală, astfel că trebuie să cerem îndurarea Domnului.

Cum să-i spunem fratelui nostru: “Lasă-mă să îndepărtez paiul din ochiul tău”, și iată, bârna este în ochiul nostru?

În îngrijirea altora, putem observa că au defecte, și este posibil să vrem să le spunem despre acestea ca să ei le poată trata; totuși, în timp ce vorbim cu ceilalți, poate că îi judecăm sau îi criticăm datorită defectelor lor.

Cu toate acestea, în împărăția lui Dumnezeu nu ar trebui să arătăm defectele altora, ci mai degrabă, să conștientizăm propriile noastre defecte, și să ne îngrijim de ceilalți conform duhului, dându-ne seama că noi înșine avem defecte.

Să nu fim ca ipocriții care vor să îndepărteze paiul din ochii altora în timp ce noi avem un buștean uriaș, o bârnă, în ochiul nostru propriu. Atâta timp cât bârna rămâne în ochiul nostru, vederea noastră este neclară și nu putem vedea limpede pentru a-i ajuta pe ceilalți cu paiul din ochiul lor. Defectul fratelui nostru este ca un pai, dar defectul nostru este ca o bârnă.

Pe măsură ce învățăm să ne îngrijim de ceilalți în împărăția lui Dumnezeu, trebuie să ne dăm seama că, ori de câte ori suntem pe cale să arătăm defectul cuiva, este posibil să ne îngrijim de defect și nu de persoană; putem judeca persoana, dar noi înșine avem aceleași defecte și chiar mai mari.

Dacă ne îngrijim de un frate, ne vom îngriji nu numai de defectul său, ci și de persoana sa. Vom ști dacă ar trebui să-i arătăm defectul, dacă poate să accepte și dacă avem un duh potrivit și călăuzirea Domnului ca mai întâi să tratăm această problemă în noi înșine, și apoi să-i vorbim ceva fratelui nostru fiind una cu Domnul.

Ne vom da seama că defectul fratelui nostru este ca un pai, în timp ce defectul nostru este ca o bârnă uriașă. Nu putem ajuta pe nimeni până când vom înțelege că toți avem aceleași defecte și probleme.

Dragă Doamne Isuse, salvează-ne din a avea un duh de judecată sau de critică față de ceilalți; salvează-ne din a arăta defectele altora. Fie ca să ne dăm seama în îngrijirea altora că noi înșine avem defecte mai mari decât defectul pe care îl vedem la alții. O, Doamne, fie ca să avem îndurare față de ceilalți, așa cum și Tu ești îndurător față de noi. Fie ca defectele altora să ne amintească de propriile noastre defecte mai mari și fie ca să nu-i judecăm pe ceilalți, ci să învățăm să ne îngrijim de ei conform duhului. O, Doamne Isuse, fie ca să învățăm să ne îngrijim de persoana altora și să nu le evidențiem defectele.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, As Kingdom People we Care for Others by Not Judging them or Pointing out their Faults (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 4 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să nu întristăm sau să stingem Duhul ci să ne rugăm neîncetat ca să trăim și să umblăm în duhul

02/10/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Ca fecioare prudente care se pregătesc pentru întoarcerea Domnului, trebuie să plătim prețul pentru a cumpăra uleiul, Duhul, în vasul nostru; nu ar trebui să-L întristăm pe Duhul Sfânt, ci să vorbim cuvinte de har, și nu ar trebui să stingem Duhul, ci să ne bucurăm mereu, trăind și făcând totul în duh și fiind umpluți cu rezerva îmbelșugată a Duhului.

În fiecare zi trebuie să veghem înspre rugăciune, plătind prețul pentru a cumpăra Duhul ca „ulei auriu” nu numai în lampa noastră (în duhul nostru), ci și în vasul nostru (în sufletul nostru), pentru a putea aproviziona bisericile cu Duhul.

Atunci când câștigăm o cantitate adecvată de Duh în sufletul nostru, permițându-i Duhului să ne sature și să ne umple mintea, emoția și voința, vom avea ulei pentru a aproviziona bisericile pentru mărturia lui Isus, și vom fi răsplătiți de Domnul prin participarea la ospățul de căsătorie a Mielului.

Cum putem plăti prețul pentru a cumpăra uleiul astăzi? Biblia ne arată că există cel puțin douăsprezece feluri în care putem cumpăra uleiul.

În primul rând, trebuie să-L iubim pe Domnul cu prima noastră dragoste, să-L iubim mai presus de toate lucrurile, având ochii noștri deschiși pentru a vedea prețiozitatea Sa supremă.

În al doilea rând, trebuie să socotim toate celelalte lucruri – bune sau rele, realizări sau câștiguri, abilități sau alte lucruri naturale – ca pierderi în contul lui Cristos, pentru ca să-L câștigăm pe cristos, să fim găsiți în Cristos și să-L cunoaștem pe Cristos în mod subiectiv.

În al treilea rând, trebuie să-L savurăm pe Domnul Isus în Cuvântul Său în fiecare zi dimineața, pentru a avea un nou început în fiecare zi; chiar înainte de a ne trezi trebuie să ne anticipăm timpul nostru cu El, așteptând cu nerăbdare să petrecem timp cu iubitul nostru Domn.

În al patrulea rând, trebuie să tratram păcatele noastre în detaliu; nu putem neglija păcatul, ci mai degrabă, pe măsură ce Domnul strălucește asupra noastră, trebuie să ne mărturisim păcatele și să credem că El este credincios și neprihănit să ne ierte de păcatele noastre și să ne curățească de orice nelegiuire.

În al cincilea rând, trebuie să rămânem la părtășia cu Domnul în fiecare zi și în fiecare ceas, chiar în fiecare minut; trebuie să rămânem în dulcea curgere a vieții divine dinăuntrul nostru.

În al șaselea rând, trebuie să ne răscumpărăm timpul și să ne cheltuim energia pentru a fi saturați de Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu, astfel încât acest Cuvânt să ne îmbibe și să ne constituie; trebuie să-L inspirăm pe Domnul rugându-ne asupra Cuvântului Său.

În al șaptelea rând, trebuie să fim atenți și alerți referitor la viața noastră de rugăciune, răscumpărând timpul pentru a ne ruga; trebuie să ne rugăm și să veghem înspre rugăciune cu toată perseverența.

În al optulea rând, trebuie să răscumpărăm timpul în aceste zile rele pentru a fi umpluți în duh, vorbindu-ne unii cu alții în psalmi, imnuri și cântece spirituale; de asemenea, să dăm mulțumiri Domnului în orice moment și pentru toate lucrurile, și să fim supuși unul altuia în frica lui Cristos.

Astăzi vrem să vedem încă patru moduri în care putem plăti prețul pentru a cumpăra uleiul în vasul nostru.

Să nu întristăm sau să stingem Duhul, ci să vorbim cuvinte de har, să ne bucurăm mereu și să ne rugăm neîncetat

Duhul lui Dumnezeu a intrat în duhul nostru și s-a contopit pe Sine cu duhul nostru; a plăti prețul pentru a cumpăra uleiul înseamnă a întrista Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, ci a vorbi cuvinte de har.

Când vorbim altora cuvinte corupte, putrezite (nocive, jignitoare sau fără valoare), noi Îl întristăm Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, în care am fost pecetluiți până în ziua răscumpărării noastre (Efeseni 4:29-30).

În loc să vorbim asemenea cuvinte, trebuie să ne exersăm duhul, să-L savurăm pe Domnul și să rostim cuvinte de har pentru a da har celor care aud. Să nu Îl facem pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu să fie nefericit.

De exemplu, poate știm că avem o întâlnire de casă sau de rugăciune, dar poate că nu mergem; astfel, Îl întristăm pe Duhul Sfânt. Sau s-ar putea să mergem la întâlnire, dar să nu ne exersăm duhul și nu funcționăm, și astfel Îl mâhnim pe Duhul.

Când suntem nemulțumiți – și devenim nefericiți ori de câte ori nu-I facem plăcere Domnului, căci în acest caz duhul nostru este nefericit – Duhul Sfânt este și El nefericit. Principalul motiv pentru care Duhul este nefericit este că nu plătim prețul pentru a cumpăra uleiul pentru a câștiga mai mult din Duhul în sufletul nostru.

Vrem să avem zâmbetul Domnului, nu fața Sa întristată; deci trebuie să ne exersăm duhul, să urmăm conducerea Duhului din interior și să vorbim cuvinte de har altora.

De asemenea, nu ar trebui să stingem Duhul; din contră, ar trebui să ne bucurăm mereu, să ne rugăm neîncetat și în toate lucrurile să fim mulțumitori, căci aceasta este voia lui Dumnezeu în Cristos Isus pentru noi (1 Tes. 5: 16-19).

Voia lui Dumnezeu pentru noi într-un mod practic este să ne bucurăm întotdeauna – nu numai atunci când simțim așa sau avem motive să ne bucurăm, ci întotdeauna să ne bucurăm.

De asemenea, trebuie să ne rugăm neîncetat, să ne deschidem neîncetat Domnului și să conversăm cu El despre toate lucrurile. Și trebuie să mulțumim Domnului în toate.

Ce înseamnă să stingem Duhul? Înseamnă să-L ignorăm pe Duhul, chiar să-i spunem Domnului să ne tolereze pentru un anumit timp și să nu ne inspire.

Este posibil să știm și să-L simțim pe Duhul care Se mișcă în noi, dar Îl ignorăm, nu ne place ce ne spune, și nu Îl urmăm. O, Doamne Isuse!

Cu toții trebuie să recunoaștem că de atâtea ori am stins Duhul…fie ca să urmăm Duhul și să cumpărăm uleiul pentru a acumula tot mai mult Duhul în ființa noastră!

Trebuie să ne menținem duhul arzând, înflăcărând darul lui Dumnezeu care este în noi. Satan vrea însă să ne stingă duhul.

Acesta este motivul pentru care în Lev. 6:12-13 ni se spune că focul de pe altar nu trebuie să se stingă.

Focul Domnului care arde în noi nu trebuie să se stingă; trebuie să punem lemne pe altar în fiecare zi și să-L luăm pe Cristos ca ofranda noastră arsă și ca ofranda de pace.

Trebuie să-L luăm pe Cristos ca absolutismul nostru și ca pace pentru părtășia noastră cu Dumnezeu. În acest fel ne vom consacra în mod proaspăt Domnului, iar El devine absolutismul și pacea noastră.

Fie ca să nu Îl întristăm pe Duhul ci să rostim cuvinte de har, și fie ca să nu putem stinge duhul, ci să ne bucurăm mereu și să ne rugăm neîncetat!

Doamne Isuse, nu vrem să-L întristăm pe Duhul lui Dumnezeu, cu care am fost pecetluiți înspre ziua răscumpărării noastre. Nu vrem să vorbim cuvinte corupte, putrede, lipsite de valoare sau jignitoare, ci să vrem să vorbim cuvinte de har pentru a da har celor care ascultă. Amin, Doamne, nu vrem să stingem Duhul; din contră, vrem să ne bucurăm mereu, să ne rugăm neîncetat și în toate să fim mulțumitori! Doamne Isuse, Te luăm ca absolutismul nostru în fața lui Dumnezeu și Te luăm ca pace pentru părtășia noastră cu Dumnezeu. Fie ca noi să ardem în duh, slujind Domnului, și fie ca să nu întristăm niciodată pe Duhul nici să nu-L stingem!

Să trăim și să facem totul conform duhului contopit, și să fim umpluți cu rezerva îmbelșugată a Duhului

Un mod de a cumpăra ulei pentru a câștiga Duhul în vasul nostru este prin a umbla conform duhului contopit (Rom. 8:4).

Duhul nostru uman este contopit cu Duhul divin și atunci când umblăm conform duhului, noi răscumpărăm timpul, cumpărăm uleiul și câștigăm mai mult din Duhul în vasul nostru.

A umbla înseamnă „a trăi, a acționa, a ne comporta, a face lucruri, a ne avea ființa”. Trebuie să facem totul în duhul contopit; gândirea și vorbirea noastră, expresia și atitudinea noastră, și chiar și ființa noastră trebuie să fie conform duhului contopit.

Acest lucru necesită să plătim un mare preț; se prea poate să nu mai verificăm telefonul la fiecare cinci minute, să renunțăm să vorbim la telefon sau pe mesagerul Facebook pentru o perioadă și să oprim derularea fără minte pe Instagram sau Facebook.

Trebuie să ne dăm seama că multe lucruri ne ia timp astfel pierdem timpul, făcându-ne să nu ne fixăm mintea pe duh.

Când ne fixăm mintea pe carne, ceea ce obținem este moartea; dar când ne fixăm mintea pe duh, avem viață și pace. Când ne fixăm mintea pe duh, avem un sentiment interior de satisfacție, întărire, înviorare, udare, iluminare și ungere.

De asemenea, simțul interior al păcii înseamnă că avem un sentiment interior de confort, armonie, bucurie, odihnă și libertate. Fie ca să dăm atenție duhului nostru (Mal. 2: 15-16) și să trăim, să umblăm, să ne comportăm, să facem totul și să ne avem ființa conform duhului contopit.

În cele din urmă, a cumpăra uleiul înseamnă a fi plin de rezerva îmbelșugată a Duhului lui Isus Cristos, ca aprovizionare a Trupului lui Cristos, pentru a-L trăi Cristos pentru mărirea Sa (Fil. 1:19-21a; Psa. 133; 1 Tes. 5:25).

Cu toții avem nevoie de rezerva îmbelșugată a Duhului; această aprovizionare este în Trup și pentru Trup, iar când primim această aprovizionare, Cristos este mărit în noi.

Indiferent unde ne aflăm, trebuie să ne dăm seama că nu suntem separați de Trup; suntem mădulare în Trup și trebuie să primim rezerva abundentă a Duhului în Trup.

Fie ca noi toți să ne trăim o viață de continuă cumpărare a porției suplimentare de ulei, fără ca să pierdem timpul în ceea ce facem.

De multe ori știm că pierdem timpul dacă facem un anumit lucru, dacă vizionăm ceva, sau dacă mergem într-un anumit loc; dacă simțim că ceea ce facem este o pierdere de timp, ar trebui să folosim acest timp pentru a contacta Domnul și pentru a ne ruga.

A veghea înspre rugăciune înseamnă să nu lăsăm ca timpul să se scurgă, nu să pierdem timpul, ci să câștigăm timpul și luăm toate șansele pentru a cumpăra uleiul. A cumpăra uleiul este cea mai bună fel de a ne răscumpăra timpul, căci zilele sunt scurte.

Chiar și în felul în care ne îmbrăcăm, cumpărăm, vorbim și trăim, trebuie să fim serioși și să cumpărăm uleiul, căutând să obținem o porție suplimentară a Duhului în ființa noastră.

În toate problemele vieții noastre de zi cu zi și în tot timpul, Domnul vrea ca să plătim prețul pentru a cumpăra uleiul trăind și făcând totul conform duhului contopit și fiind plini de rezerva îmbelșugată a Duhului lui Isus Cristos.

Trebuie să cerem Domnului să ne umple, să ne satureze și să ne îmbibe cu Duhul; asta înseamnă să-L inspirăm și să ne deschidem întreaga ființă ca El să ne satureze.

Doamne Isuse, suntem aici în fața Ta ca un vas deschis: umple-ne, saturează-ne și îmbibă-ne cu Duhul și în Duhul! Vrem să plătim prețul pentru a cumpăra uleiul, pentru a putea câștiga o porție suplimentară a Duhului în sufletul nostru. Amin, Doamne, nu vrem să mai pierdem timpul – fie ca să răscumpărăm timpul pe măsură ce Îl contactăm pe Domnul în rugăciune pentru a câștiga mai mult din Duh! Amin! Doamne, vrem să trăim, să acționăm, să ne comportăm și să avem ființa noastră în conformitate cu duhul contopit, pentru a putea câștiga mai mult din Duh. Umple-ne cu rezerva îmbelșugată a Duhului lui Isus Cristos în Trup, pentru ca toate lucrurile să ne fie înspre mântuire!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Do not Grieve or Quench the Spirit but Pray Unceasingly to Live and Walk in the Spirit (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 7 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Datoria noastră preoțească este să ne rugăm și să citim Cuvântul pentru a avea vorbirea lui Dumnezeu, strălucirea Sa

23/07/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, este datoria noastră preoțească să ardem tămâie și să aprindem lămpile, adică să ne rugăm și să citim Cuvântul lui Dumnezeu, pentru ca bisericile să strălucească și sfeșnicul să fie luminos.

Lumina lampadarului depinde de tăria slujbei noastre preoțești; dacă ne exersăm duhul să ne rugăm și să mijlocim una cu Domnul și dacă ne rugăm asupra cuvântului lui Dumnezeu, vom străluci și biserica va străluci.

Strălucirea luminii divine este totul pentru noi în viața de biserică, la fel cum strălucirea lampadarului era vitală pentru serviciul preoțesc din Vechiul Testament în Locul Sfânt.

În fiecare dimineață și în fiecare seară, preoții trebuiau să ardă tămâie și să aprindă lămpile, asigurându-se că lumina strălucea neîncetat în Locul Sfânt. Fără strălucirea luminii lampadarului, copiii lui Israel nu puteau să se miște sau să lupte pentru Dumnezeu.

Prin urmare, de îndată ce au consacrat ceva lui Dumnezeu (vezi Num. 7, jurământul de nazireu), au aprins imediat lămpile pentru ca lumina să strălucească.

Scopul aprinderii lămpilor a fost pentru ofrandă, luptă și mișcare; pentru ca poporul lui Dumnezeu să ofere sacrificiile, să lupte pentru interesul lui Dumnezeu și să se miște una cu Dumnezeu pe pământ, aveau nevoie de lumină.

Pe de o parte, Dumnezeu Însuși este lumină, Cristos este lumina lumii, Duhul aduce lumina, iar lumina este în Cuvântul lui Dumnezeu; pe de altă parte, trebuie să cooperăm cu Domnul și să ne îndeplinim datoria noastră preoțească de a aprinde lămpile în viața de biserică, astfel încât să putem menține aprinsă lumina divină.

De multe ori, totuși, slujim în viața de biserică fără lumină; facem lucruri în omul nostru natural și în funcție de capacitatea noastră naturală și suntem în întuneric.

Dar pentru ca zidirea lui Dumnezeu să meargă mai departe, pentru ca noi să ducem lupta spirituală și pentru ca noi să ne mișcăm una cu Domnul și să-I oferim pe Cristosul care Îl satisface, trebuie să avem lumina lui Dumnezeu și trebuie să aprindem lămpile.

Cu cât avem mai multă lumină în viața de biserică, cu atât mai mult putem duce războiul spiritual, cu atât mai mult putem sluji Domnului în mod corespunzător și cu atât mai mult lucrarea de zidire poate merge mai departe.

Dar fără strălucirea luminii, lămpile se sting, vorbirea despre Dumnezeu în biserică prin sfinți este rară, și Domnul nu are cum să Se miște, să lucreze și să îndeplinească ceea ce El dorește.

Datoria noastră preoțească este să ne rugăm și să citim Cuvântul ca să avem strălucirea lui Dumnezeu în biserică

Lumina lampadarului se bazează pe tăria serviciului preoților; există lumină pe lampadar, dar cât de mult strălucește această lumină depinde de serviciul preoților.

Această lumină de pe lampadar depindea de fitile, de uleiul de măsline și de foc; este posibil ca lumina să nu fie atât de puternică, ci slabă, și uneori chiar să se stingă.

Acest lucru vorbește despre cantitatea și calitatea luminii divine în viața de biserică; trebuie să ne îndeplinim datoria preoțească de a mijloci și de a ne ruga cu Cuvântul lui Dumnezeu pentru ca lumina divină să strălucească intens.

Totul depinde de serviciul preoților; trebuie să avem serviciul preoțesc întărit în viața de biserică.

În 1 Sam. 3:3 vedem situația tristă din vremurile preotului Eli; modul în care Biblia descrie acea situație este că lampadarul lui Dumnezeu nu se stinsese încă. Aceasta este o situație în care mărturia lui Dumnezeu era pe punctul de a se stinge, căci strălucirea și luminarea din tabernacol erau pe cale să se stingă.

Fie ca aceste cuvinte să nu descrie situația noastră sau situația din biserică; să nu fim ca Sardes, care avea un nume că trăiește dar, conform lucrărilor lor, erau pe moarte.

Lumina dintr-o biserică locală nu poate fi strălucitoare decât dacă îndeplinim cu toții datoria noastră preoțească de a arde tămâia și de a aprinde lămpile (vezi Exod 25:37; 27:20-21; 30:7-8; Fapte 6:4; 1 Cor. 14:24-25).

Trebuie să cooperăm cu Domnul îndeplinind datoria noastră preoțească de a aprinde lămpile și de a arde tămâia. Arderea tămâiei se referă la rugăciunea de mijlocire, la rugăciunea cu Cristos și la virtuțile Sale adăugate pentru a o înălța către Dumnezeu, și se referă la rugăciunea noastră, la rugăciunea preoțească; o astfel de rugăciune este foarte importantă împreună cu aprinderea lămpilor.

Pe de o parte, trebuie să scăpăm de fitilul carbonizat, iar pe de altă parte să menținem alimentarea cu ulei.

Când vorbim despre faptul de a sluji Domnului în biserică și a fi un preot adevărat, trebuie să ne ridicăm și să menținem lumina aprinsă; aceasta înseamnă că trebuie să cooperăm cu Domnul pentru a trata lucrurile vechi, lucrurile naturale ale omului vechi, și să primim, de asemenea, aprovizionarea proaspătă a Duhului, fiind umpluți în duh astfel încât să ne întărim și să păstrăm lămpile aprinse!

Trebuie să facem acest lucru atât personal, cât și corporativ; în fiecare dimineață trebuie să Îl contactăm pe Domnul și să curățăm din nou lămpile, veghind asupra lămpilor.

Când citim Cuvântul lui Dumnezeu sau Cuvântul sfânt pentru înviorarea de dimineață, nu trebuie doar să lecturăm, ci să Îl contactăm pe Domnul și să Îi permitem să îndepărteze lucrurile carbonizate și să ne umple cu Duhul Său.

În Fapte 6:4 vedem cum apostolii au continuat cu statornicie în rugăciune și cu slujba cuvântului.

Arderea tămâiei se referă la rugăciune, în timp ce aprinderea lămpilor are mult de-a face cu Cuvântul. Intrarea cuvântului lui Dumnezeu dă lumină; ceea ce ne dă lumină astăzi este Dumnezeul Triunic care strălucește prin Cuvântul Său.

Avem nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu; lumina nu strălucește din literele moarte, ci din cuvântul-Duh, din Duhul întrupat în Cuvânt.

Esența Cuvântului lui Dumnezeu este Duhul; ceea ce dă realitate cuvântului este Duhul. Atunci când amestecăm Cuvântul cu exersarea duhului nostru prin rugăciune, Cuvântul prinde viață.

Trebuie să practicăm rugăciunea cu Cuvântul lui Dumnezeu; trebuie să practicăm rugăciunea cu Cuvântul insuflat de Dumnezeu împreună cu duhul nostru, astfel încât Cuvântul să devină duh și să fie eficient. Când citim cu rugăciune Cuvântul lui Dumnezeu, lumina Domnului strălucește înăuntrul nostru.

Timpul nostru cu Domnul dimineața nu ar trebui să fie o rutină; nu trebuie doar să lecturăm înviorarea de dimineață ca să extragem puncte pentru profeție la sfârșitul săptămânii… mai degrabă, ar trebui să ne rugăm cu Cuvântul, să amestecăm cuvântul cu Duhul prin folosirea duhului nostru.

Când se întâmplă acest lucru într-un mod profund și viu, lumina va izbucni și această lumină va judeca toate lucrurile negative din noi, va îndepărta fitilele și va adăuga uleiul.

De multe ori, însă, lumina nu este suficient de intensă în noi și în viața de biserică; s-ar putea să fie o lumină, dar această lumină nu este suficient de puternică.

Lipsa de intensitate a luminii lampadarului expune slăbiciunea serviciului preoțesc. Să ne ridicăm și să ne îndeplinim datoria noastră preoțească de a aprinde lămpile și de a arde tămâia!

Doamne Isuse, vrem să ne îndeplinim datoria preoțească de a aprinde lămpile și de a arde tămâia, astfel încât lumina divină să strălucească în viața de biserică. Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a-L oferi pe Cristos cu toate virtuțile Sale ca o ofrandă de miros plăcut înaintea lui Dumnezeu în rugăciune, astfel încât Dumnezeu să fie satisfăcut și dorința inimii Sale să fie îndeplinită. Doamne, venim la Cuvântul Tău cu exersarea duhului nostru de a Te contacta, de a primi lumină de la Tine și de a fi un lampadar strălucitor pentru mărturia Ta pe pământ! Amin, Doamne Isuse, vrem să petrecem timp în prezența Ta pentru a aprinde lămpile și pentru a arde tămâia!

Când avem vorbirea lui Dumnezeu în biserică, lumina strălucește intens în mijlocul poporului lui Dumnezeu

Capitolul 7 din Numeri se termină cu vorbirea lui Dumnezeu în Cortul Întâlnirii, iar capitolul 8 începe cu continuarea vorbirii lui Dumnezeu despre aprinderea lămpilor pentru lumină (vezi Numeri 7:89-8:3).

Acest pasaj indică faptul că, ori de câte ori vine cuvântul lui Dumnezeu, poporul Său primește lumină; când avem vorbirea lui Dumnezeu în biserică, lumina va străluci intens în mijlocul poporului lui Dumnezeu.

În timpul epocii preotului Eli, când cuvântul lui Iehova era rar, lămpile din Locul Sfânt erau pe terminate (1 Sam. 3:1-3; cf. Psa. 110:105, 130). Acolo unde este Cuvântul Domnului, există lumină.

Astăzi în viața de biserică avem nevoie de cuvântul lui Dumnezeu. Nu putem avea viața de biserică fără vorbirea proaspătă a Domnului și nu ar trebui să avem întâlniri în care Cuvântul este firav sau slăbit.

Trebuie să avem vorbirea lui Dumnezeu nu numai în cadrul întâlnirilor de profeție, ci la orice întâlnire, în orice situație; Cuvântul trebuie să fie prezent, trebuie să ne rugăm cu Cuvântul lui Dumnezeu, să slujim prin rugăciune și să avem lumina lui Dumnezeu.

Pe măsură ce învățăm să practicăm întâlnirile de grup în case, este posibil să ne întâlnim numai în mod exterior, dar fără lumină; în loc de lumina divină, există lumină naturală, chiar lumină artificială.

Întâlnirea de casă nu este locul unde ne elaborăm filozofia sau discutăm opiniile noastre politice; întâlnirile bisericii nu sunt locul în care ne expunem teoriile de viață, ci locul în care lumina trebuie să strălucească!

Dacă suntem preoți potriviți plini de Duh și de Cuvânt, ne vom îndeplini datoria noastră preoțească de a aprinde lămpile și de a arde tămâia, adică vom aduce lumină la întâlnire. Poate că vorbim doar câteva cuvinte, o întrebare, un răspuns, o cântare sau un verset, dar îndată ce ne deschidem gura, lumina este prezentă în întâlnire.

Pe măsură ce ne ocupăm de cei noi și nu îi îndopăm cu Biblia sau cu adevărul de vârf, trebuie să avem cuvântul Duhului, cuvântul viu al lui Dumnezeu, lumina Domnului.

Trebuie să avem vorbirea lui Dumnezeu în biserică; trebuie să existe o abundență de lumină din partea multor sfinți care vorbesc Cuvântul viu al lui Dumnezeu, astfel încât gândurile interioare ale inimii să se manifeste și mulți să vadă că Dumnezeu este printre noi pentru că lumina Sa este acolo.

Fie ca întâlnirile noastre de casă, întâlnirile de rugăciune, întâlnirile de grup, întâlnirile de profeție și întâlnirea de masa Domnului să fie pline de lumină prin funcționarea tuturor sfinților de a aprinde lămpile și de a arde tămâia!

Cuvântul lui Dumnezeu este o lampă pentru picioarele noastre, iar deschiderea cuvântului Său dă lumină, și dă înțelegere celor simpli.

Numai atunci când există vorbirea lui Dumnezeu în biserică lumina poate străluci în mijlocul poporului lui Dumnezeu.

Preoții slujitori sunt în stare să slujească și să se miște datorită luminii lampadarului (vezi Mal. 2:7). Fără lumina Domnului, nu putem sluji sau servi în viața de biserică.

În plus, așa cum se vede din faptul că cele șapte lămpi ale lampadarului luminează în aceeași direcție, trebuie să ne dăm seama că, deși fiecare persoană are o slujire distinctă în Trup, direcția este aceeași și slujbele lor sunt una singură (vezi Col. 4:17, 2 Tim. 4:5; Fapte 20:24).

Suntem multe mădulare – suntem mulți preoți care servesc și slujesc; totuși, direcția slujbei noastre este aceeași. Cu toții învățăm să vorbim în aceeași direcție, urmând curgerea Duhului ca să vorbim ca un singur om.

Vedem acest lucru în Noul Testament – Pavel a avut slujba lui, Petru a avut slujba lui și Ioan a avut slujba lui, dar direcția lor era înspre Cristos! Ei au mărturisit împreună pentru Cristos, iar lumina lor a strălucit din Cristos și a arătat spre Cristos, astfel încât slujbele lor au fost una singură.

Când vorbim în cadrul întâlnirii, noi nu vorbim mai întâi cu sfinții, ci cu Cristos; noi aducem o ofrandă lui Cristos, mărturisim pentru Cristos și slujim lui Cristos, fiind una cu Cristos, strălucind cu El și strălucind din și spre Cristos.

Doamne Isuse, fie ca toate bisericile locale de pe pământ, mari sau mici, să aibă vorbirea și lumina Ta! Numai atunci când avem vorbirea Ta în biserică, lumina poate străluci intens printre poporul lui Dumnezeu, așa încât, în calitate de preoți să Te slujim și să Te servim. Strălucește peste noi, Doamne, și menține-ne în savurarea Ta în lumină. Strălucește asupra noastră în cuvântul Tău. Ne exersăm duhul ca să primim lumină și viață din cuvântul Tău. Fie ca cuvântul Tău printre noi să fie bogat, și fie ca toți sfinții să-și exerseze datoria lor preoțească de a aprinde lămpile și de a arde tămâie pentru ca lumina divină să strălucească în biserică!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Our Priestly Duty is to Pray and Read the Word to have God’s Speaking, His Shining (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (1) – săptămâna 8 ziua 2 (bazat pe sluba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Dumnezeu ne binecuvintează păstrându-ne în distribuirea Dumnezeului Triunic și departe de cel rău

09/07/2019 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Primul aspect al binecuvântării Dumnezeului Triunic, așa cum o vedem în Numeri 6, este faptul că Tatăl ne binecuvintează și ne păzește (ne păstrează, ne menține); Tatăl ne păstrează în distribuirea Dumnezeului Triunic și departe de cel rău – ce binecuvântare este asta! Amin!

Această binecuvântare din Numeri 6:2-27 este modelul de binecuvântare al preoților și nu este o binecuvântare vechi-testamentară, nici o binecuvântare nou-testamentară, ci e mai degrabă binecuvântarea eternă a Dumnezeului Triunic! Amin!

Binecuvântarea eternă a Dumnezeului Triunic nu este altceva decât Dumnezeul Triunic care Se distribuie în Trinitatea Sa Divină întru noi pentru savurarea noastră. Numeri 5 vorbește despre pângărire, de suspiciune (gelozia lui Dumnezeu) și apoi de jurământul de nazireu – toate acestea au legătură cu formarea armatei lui Dumnezeu.

După ce a fost dată legea nazireilor, ajungem la subiectul binecuvântării lui Dumnezeu. Binecuvântarea Dumnezeului Triunic are de-a face cu războiul nostru, cu lupta noastră pentru interesul lui Dumnezeu.

Cum putem lupta și să fim armata lui Dumnezeu fără binecuvântarea lui Dumnezeu?

În Psa. 44:3 se spune clar că poporul lui Israel nu a luat în posesie țara prin sabia lor și nici mâna lor nu a fost cea care i-a scăpat, ci mâna dreaptă al lui Iehova și lumina chipului Său.

Noi putem lua țara și putem să-i înfrângem pe vrăjmași nu prin puterea sau abilitatea noastră, ci prin puterea lui Dumnezeu și prin lumina chipului Său.

Domnul i-a zis lui Moise: “Prezența mea va merge cu tine și Eu îți voi da odihnă”; și Moise a răspuns: “Dacă prezența Ta nu merge cu noi, nu ne trimite acolo.” Prezența lui Dumnezeu este binecuvântarea Sa, este fața lui Dumnezeu, chipul lui Dumnezeu.

Noi trebuie să fim sub această binecuvântare pentru ca să fim armata lui Dumnezeu care luptă pentru interesul Său.

Și această binecuvântare specială din Numeri 6 nu este o binecuvântare vechi-testamentară a poporului lui Israel din Vechiul Testament, nici nu este doar o binecuvântare nou-testamentară pentru credincioșii de astăzi, aceasta este o binecuvântare eternă, pentru că Dumnezeul Triunic vrea să ne binecuvânteze în continuu și pentru totdeauna cu El Însuși prin distribuirea tot ceea ce este El în noi ca binecuvântare.

Dumnezeu vrea să ne dea tot ceea ce este El pentru noi pentru savurarea noastră și, pentru aceasta, El ne pune în poziția corectă în care ne poate binecuvânta și apoi Se distribuie pe Sine Însuși în noi.

După cum vom vedea mai târziu, Tatăl ne păstrează în distribuirea divină și ne ține departe de cel rău, pentru ca noi să savurăm distribuirea divină a Trinității Divine pentru savurarea noastră. Aleluia!

Tatăl ne binecuvintează în dragostea Sa și ne ține departe de cel rău în numele Său

“Iehova să te binecuvinteze și să te păzească (păstreze)” (Numeri 6:24) poate fi atribuită lui Dumnezeu Tatăl, care ne binecuvântează în orice fel și în orice aspect al dragostei Sale și ne păzește (păstrează) în toate privințele și în toate aspectele prin puterea Sa.

Dumnezeu Tatăl ne-a binecuvântat cu fiecare binecuvântare spirituală în locurile cerești în Cristos Isus (Efes. 1:3). Dumnezeu nu ne binecuvântează într-un mod obiectiv, dăruindu-ne lucruri, ci ni Se dăruiește pe Sine Însuși întru noi în Trinitatea Sa, pas cu pas și puțin câte puțin.

Binecuvântarea pe care o primim de la Dumnezeu nu sunt lucruri sau simțăminte, ci Dumnezeul Triunic Însuși distribuit întru noi în Trinitatea Sa Divină pentru savurarea noastră. Dumnezeul nostru Triunic este binecuvântarea noastră.

Tatăl ne binecuvintează în orice fel și în orice aspect în dragostea Sa, conform căreia El ne-a ales (Efes. 1:3) și, de asemenea, ne păzește (păstrează) în toate privințele și în toate aspectele prin puterea Sa (vezi Ioan 17:11, 15).

Domnul Isus S-a rugat Tatălui să ne păstreze; El a cerut Tatălui nu să ne scoată din lume, ci să ne păzească de cel rău.

Acest cuvânt, a păzi (a păstra), este de o importanță crucială. Noi suntem păziți în numele Tatălui; acest nume este numele cel mai înalt, care denotă persoana Tatălui, și noi suntem păziți în acest nume – aici suntem ocrotiți și protejați de cel rău.

Cum ne păzește Tatăl prin puterea Sa de cel rău? În Efeseni 1 vedem că, în eternitatea trecută, Tatăl ne-a ales chiar înainte de întemeierea lumii ca noi să fim sfinți și fără cusur înaintea Sa în dragoste.

De asemenea, El ne-a predestinat la filiație în El Însuși, potrivit bunei plăceri a voii Sale. Există oare ceva mai solid și mai de neclintit decât selecția și predestinarea eternă a lui Dumnezeu? Ar trebui să ne simțim în siguranță în selectarea și predestinarea Sa.

Deși în calitate de credincioși în Cristos suntem în lume, totuși nu suntem din lume și Tatăl nostru sfânt ne păzește de cel rău în numele Său.

A fi păziți în numele Tatălui înseamnă a fi păziți prin viața Sa, căci doar cei care s-au născut din Tatăl și au viața Tatălui pot participa în numele Tatălui.

Slavă Domnului, Fiul ne-a dat viața Tatălui, pentru că am fost dați Fiului (Ioan 17:2) și acum împărtășim numele Tatălui fiind păziți în El și chiar suntem una în acest nume!

Pe de o parte, suntem păziți de cel rău în numele Tatălui și, pe de altă parte, suntem făcuți una în acest nume!

În calitate de credincioși în Cristos, cei născuți din viața Tatălui, noi savurăm numele Tatălui ca factor al protecției și a unității noastre.

Întreaga lume se află în cel rău (1 Ioan 5:19), așa că trebuie să fim păziți din mâinile celui rău și trebuie să fim mereu vigilenți în rugăciune, ca să fim eliberați de cel rău (Mat. 6:13). Aleluia!

Tatăl Însuși ne păzește de la cel rău în numele Său și ne binecuvintează cu Sine Însuși, cu distribuirea Sa divină – și toate acestea sunt pentru zidirea casei Sale, biserica!

Îți mulțumim, Tată, că ne-ai binecuvântat cu fiecare binecuvântare spirituală în locurile cerești în Cristos Isus! Aleluia, noi suntem binecuvântați de tot ceea ce Dumnezeul Triunic are și este! Îți mulțumim, Tată, pentru că ne binecuvintezi în toate privințele și în toate aspectele în dragostea Ta. Păstrează-ne, Tată, în numele Tău. Păzește-ne de cel rău. Chiar dacă suntem în lume, Doamne, noi nu suntem din lume; Îți aparținem Ție, și avem viața divină și avem nevoie de puterea Ta care ne păzește! Tată, păzește-ne în numele Tău și fă-ne una în numele Tău pentru zidirea casei Tale, biserica!

Dumnezeu ne binecuvintează păstrându-ne în distribuirea Dumnezeului Triunic și departe de cel rău

Noi toți trebuie să ne rugăm pentru binecuvântarea de a fi păstrați absolut în distribuirea Dumnezeului Triunic și cu totul în afara celui rău; ce binecuvântare este acest lucru! Amin!

În Numeri 6:24 vedem că primul aspect al binecuvântării lui Dumnezeu este faptul că El ne binecuvintează și ne păzește; aceasta înseamnă că Cel ce binecuvintează este și Cel ce păzește, și aceste două lucruri sunt asociate.

Tatăl ne păzește nu numai de atacurile și uneltirile celui rău, ci El ne păstrează în distribuirea divină a Dumnezeului Triunic.

Faptul că Tatăl ne păstrează înseamnă că El ne păstrează în numele Său, chiar în persoana Sa, pentru ca să distribuie tot ceea ce este El întru noi. În timp ce Dumnezeul Triunic Se distribuie în noi, suntem păstrați în Cel care se distribuie, iar răul nu are nimic în noi – nici un motiv și nici o posibilitate!

Trebuie să ne rugăm să fim păstrați de Tatăl în distribuirea Sa divină și, pe măsură ce El ne păstrează sub distribuirea Sa, suntem automat păziți de cel rău. Când suntem păstrați în distribuirea Dumnezeului Triunic, nu mai rămâne nimic pentru mâna dușmanului. Aleluia!

Dacă înțelegem cu adevărat acest lucru, dacă vedem binecuvântarea de a fi păstrați în distribuirea Dumnezeului Triunic și, astfel, departe de cel rău, nu ne vom mai ruga pentru binecuvântări exterioare sau prosperitate ci ne vom ruga pentru această binecuvântare!

Noi toți trebuie să ne rugăm pentru binecuvântarea de a fi păstrați în mod absolut în distribuirea Dumnezeului Triunic și cu totul în afara celui rău!

Pe măsură ce trăim în lume, ne dăm seama că întreaga lume se află în cel rău, fiind sub sfera sa de influență; lumea se află adormită sub operarea celui rău, iar noi trăim în această lume, dar nu suntem din această lume.

Pe măsură ce trăim în lume, trebuie să fim păstrați de Tatăl pentru a fi una cu El și cu credincioșii Săi, la fel cum și Trinitatea Divină este una, adică să fim una în Trinitatea Divină.

Domnul Isus S-a rugat ca noi să fim păstrați în numele Tatălui și prin puterea Sa; în același fel, noi trebuie să imităm rugăciunea Domnului și să ne rugăm pentru acest lucru.

Putem fi păstrați în numele Tatălui în distribuirea Dumnezeului Triunic și departe de cel rău pentru că avem viața divină în duhul nostru și, prin urmare, putem participa în numele Tatălui.

Aleluia, noi suntem născuți din Dumnezeu – ni sa dat autoritatea de a deveni copii ai lui Dumnezeu, născuți din Dumnezeu, iar acum putem fi păstrați în numele Tatălui pentru a fi în distribuirea Dumnezeului Triunic și departe de cel rău!

Când Tatăl ne păstrează în numele Său, suntem păziți în distribuirea Dumnezeului Triunic și nu vom mai acționa sau trăi prin propria noastră persoană, ci trăim, acționăm și lucrăm în persoana Tatălui pentru zidirea bisericii.

Nu ar trebui să fim încrezuți, gândindu-ne că ne putem păzi pe noi înșine și că suntem suficient de puternici pentru a rezista inamicului prin noi înșine; mai degrabă, ar trebui să ne smerim, să imităm rugăciunea Domnului din Ioan 17 și să-L rugăm pe Tatăl să ne păstreze în distribuirea Dumnezeului Triunic și departe de cel rău.

Tată, păstrează-ne în distribuirea Dumnezeului Triunic și departe de cel rău! Ne rugăm pentru binecuvântarea de a fi păstrați absolut în distribuirea Dumnezeului Triunic și cu totul departe de cel rău! O, Tată, numai în numele Tău, în persoana Ta, noi suntem păstrați, păziți și protejați; păstrează-ne în numele Tău și prin puterea Ta departe de cel rău. Păstrează-ne sub distribuirea Ta divină până când nu mai există nimic în noi pentru cel rău, și suntem pe deplin în afara celui rău! Amin, Tată, binecuvintează-ne și păzește-ne!