Nevoia de Rugăciune

Să atingem maturitatea având o voință supusă și înviată pentru războiul spiritual

30/01/2020 by Credincios in Cristos 1 Comment

În Cântarea Cântărilor 3 și 4 vedem că iubita căutătoare a ajuns la maturitate, iar secretul maturității ei este că voința ei a fost supusă și înviată, astfel că acum este folositoare Domnului în înviere; acest lucru este legat de războiul spiritual.

În ochii Domnului, pe de o parte suntem bărbați în armată, cei care trebuie să crească în viață înspre maturitate, pentru a atinge vârsta spirituală de douăzeci de ani pentru a fi formați în armata Sa; pe de altă parte, suntem iubita căutătoare, mireasa Sa, iar voința noastră trebuie să fie supusă și înviată.

Nevoia noastră disperată de astăzi este să creștem în viață până la maturitate, pentru ca Domnul să câștige armata-mireasă care luptă pentru interesul Său pe pământ. Când Domnul Își va fi lucrat pe deplin imaginea Sa în noi și când El va fi exprimat pe deplin prin noi, vom fi maturi în viață.

Unul dintre modurile de a ne da seama de creșterea cuiva în viață este dacă există sau nu o creștere a expresiei lui Cristos în acea persoană.

Când noi toți cu fața dezvelită privim și reflectăm ca o oglindă gloria Domnului, suntem transformați de la a nu avea nici o glorie la a avea o mică glorie, mai multă glorie, multă glorie, glorie în cea mai mare parte și toată gloria – din glorie către glorie (2 Cor. 3:18).

Pe de altă parte, trebuie să existe creșterea, creșterea continuă a vieții înspre maturitate.

Cei responsabili care veghează asupra sufletelor sfinților ar trebui să aibă grijă de ei cu adevărat și să fie atenți, să fie plini de rugăciune și să caute înaintea Domnului ca sfinții să crească în viață.

Este posibil să ne temem să ne cunoaștem situația reală și să avem o reținere, dar dacă-I permitem Domnului să strălucească asupra noastră și să ne arate, atunci va exista creșterea în viață, iar expresia lui Cristos va crește în noi.

Pe măsură ce ne păstorim unii pe alții în dragoste, ne rugăm cu disperare atât pentru noi înșine, cât și pentru toți sfinții ca Dumnezeu să ne dea experiențele de care avem nevoie pentru a fi transformați și să creștem în viață înspre maturitate.

Nu ar trebui să-i judecăm sau să-i criticăm pe alții, ci mai degrabă să ne rugăm pentru ei, să-i sprijinim, să îi iubim și să-i aducem în fața Domnului, ca toți să ajungem la un om pe deplin crescut, la măsura staturii plinătății lui Cristos.

Suntem în fața Domnului atât pentru noi înșine, cât și pentru toți sfinții din Trup, rugându-ne atât pentru tratarea inamicului care frustrează creșterea în viață, cât și pentru a coopera cu Domnul pentru eliberarea creșterii în viață zi de zi până la maturitate pentru toți sfinții Săi. Amin!

Să atingem maturitatea în viață prin supunerea voinței noastre și aducând-o în înviere

În capitolul 3 din Cântarea Cântărilor vedem maturitatea căutătoarei; apoi, în capitolul următor, ni se spune că această maturitate este atinsă prin supunerea voinței și prin aducerea ei în înviere. Voința noastră trebuie să fie supusă și înviată.

Ultima parte a sufletului nostru care va fi transformată este voința noastră; mai întâi suntem înnoiți în duhul minții noastre, apoi mintea este înnoită și transformată, iar duhul are o cale de a curge în emoția noastră.

Scopul este ca Domnul să câștige voința noastră; voința noastră – indiferent dacă este puternică sau slabă – trebuie să fie supusă, astfel încât să fie puternică în fața Domnului și împotriva inamicului, totuși este flexibilă în mâinile Domnului.

Căutătoarea devine o lectică (palanchin), o miniatură a cetății; cetatea Îl conține pe Domnul într-un mod complet, în timp ce lectica (palanchinul) Îl conține la o scară mai redusă. Gâtul ei este ca turnul lui David; părul simbolizează voința noastră, și gâtul nostru, de asemenea, simbolizează voința noastră.

Când poporul lui Israel s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și, astfel, voința lor nu a cooperat cu voia Sa, Domnul i-a numit popor cu grumazul înțepenit (Exod 32:9; Fapte 7:51).

Dar în Cântarea Cântărilor 4:1 vedem că era o turmă de capre pe munte, ceea ce arată că voința căutătoarei era supusă; mai târziu se spune că era turnul lui David, ceea ce indică voința puternică în înviere.

În primul rând, voința noastră trebuie să fie supusă, apoi, ea trebuie să fie puternică în înviere.

Problema cu noi însă este că voința noastră este puternică în noi înșine, dar încăpățânată înaintea Domnului și slabă în fața inamicului; este posibil să fim puternici în a decide lucrurile în funcție de ceea ce ne dorim, dar când vine inamicul, cedăm necondiționat, iar el ne învinge mereu.

Voința noastră naturală trebuie tratată și apoi trebuie adusă în înviere pentru a fi înviată; Domnul are nevoie de o voință supusă și înviată pentru scopul Său și pentru războiul spiritual.

Când cooperăm cu Domnul ca să-L lăsăm să ne supună voința și să o aducă în înviere, vom ajunge la maturitatea în viață. Dar dacă voința noastră este nesupusă, ea este slabă înaintea inamicului și încăpățânată în fața Domnului; când vine inamicul, oricât de puternici am fi în voința noastră, vom ceda atacurilor sale.

Dar, dacă avem o voință supusă, o voință care a fost supusă ca o turmă de capre pe o coastă de munte, voința noastră este puternică față de inamic, luptând pentru interesul lui Dumnezeu, și voința noastră este de asemenea supusă în fața Domnului pentru a fi una cu El.

Acesta este secretul maturității pentru războiul spiritual așa cum se vede în Cântarea Cântărilor 3 și 4: ajungem la maturitate prin supunerea voinței noastre și prin aducerea ei în înviere.

Doamne Isuse, vrem să ajungem la maturitate prin faptul că voința noastră a fost supusă și înviată, astfel încât să Îți fie de folos în înviere. Mântuiește-ne din a avea o voință nesupusă și, astfel, rămânând la fel, stagnând în creșterea și maturitatea noastră în viață. Dragă Doamne, adu-ne mai aproape de Tine; ne deschidem Ție, ca să ne saturezi și să ne invadezi mintea, să ne umpli emoția și simțămintele, ne supunem voința și o aducem în înviere. Ne deschidem călăuzirii Tale, iar voința noastră nu este doar înfrântă, ci și supusă; Doamne, condu-ne, formează-ne în armata Ta, și ai o cale în noi conform cu voia Ta!

Să atingem maturitatea având o voință supusă și înviată pentru războiul spiritual

Cântarea Cântărilor portretizează într-un mod poetic faptul că noi, ca și căutători ai Domnului, trebuie să avem mai întâi voința noastră supusă și apoi înviată, ca ea să fie utilă în războiul spiritual.

Când voința noastră va fi supusă, va intra în înviere pentru a fi ca turnul lui David, având o casă de arme pentru războiul spiritual.

În Cântarea Cântărilor 4:4 se spune că gâtul iubitei căutătoare este ca turnul lui David, zidit ca să fie o casă de arme, și o mie de scuturi atârnă de el, toate scuturi de viteji.

Aceasta ne arată că, atunci când voința noastră este supusă și înviată, ea devine o casă de arme puternică care ține toate armele războiului spiritual; aceste arme, însă, sunt în cea mai mare parte pentru apărare, nu pentru atac.

În războiul spiritual nu luptăm pentru victorie, ci din victorie, deoarece victoria a fost deja câștigată de Domnul. Pavezele și scuturile sunt toate pentru protecție pentru a putea rezista.

În războiul spiritual, nu suntem în ofensivă atât de mult pe cât suntem în defensivă; stăm împotriva tuturor atacurilor diabolice, subtile ale inamicului.

Dacă citim Efeseni 6 vom vedea că majoritatea articolelor armurii ale războinicului spiritual corporativ nu sunt de atac, ci de apărare; nu este nevoie ca noi să luptăm – Domnul a câștigat deja lupta, iar noi trebuie doar să proclamăm victoria Sa și să stăm în victoria Sa.

Când ajungem la maturitate, având o voință supusă și înviată, pur și simplu vom sta în Domnul și vom rezista tuturor atacurilor inamicului; suntem protejați de săgețile inamicului de către “scut și pavăză” în turnul puternic al voinței noastre supuse și înviate.

Dar dacă nu cooperăm cu Domnul și nu-I permitem să ne supună voința și să o aducă în înviere, voința noastră nesupusă va face întotdeauna o predare necondiționată înaintea inamicului; o astfel de voință nu poate sta de partea lui Dumnezeu și nici nu poate fi folosită de El în războiul spiritual.

Este posibil să avem o formă exterioară de supunere față de Dumnezeu și față de ceilalți, dar dacă voința noastră nu este supusă față de Dumnezeu și nu este supusă de către El, ne vom preda atacurilor inamicului. O, Doamne Isuse!

Cât de importantă este voința noastră în războiul spiritual și cât de mult avem nevoie să cooperăm cu Domnul, având o voință supusă și înviată pe măsură ce ajungem la maturitate!

Când pornim pe calea noastră creștină, suntem ca un căutător la începutul Cântării Cântărilor, ca o iapă, plină de voință și zel și putere naturală; dar pe măsură ce mergem mai departe cu Domnul și Îi permitem să trateze toate părțile ființei noastre, devenim o persoană fără voință proprie, și suntem una cu voința Domnului.

Fie ca Domnul să ne dea experiențele de care avem nevoie ca să ieșim din voința noastră naturală și să stăm în voința noastră înviată împotriva inamicului, luptând războiul spiritual prin faptul că suntem un singur duh cu Domnul și stând în Trup cu semenii noștri.

Aleluia, dacă avem o voință supusă, voința noastră devine ca turnul lui David care deține tot felul de arme pentru război (2 Cor. 10:3-5) și vom duce războiul spiritual una cu Domnul.

Doamne Isuse, dă-ne experiențele de care avem nevoie ca să avem o voință supusă și înviată, o voință care poate fi una cu Tine pentru înfrângerea inamicului. Amin, Doamne, fie ca să cooperăm cu Tine pentru a ne supune voința și să o aducem în înviere pentru a fi ca turnul lui David, care deține tot felul de arme pentru război. Fă-ne armata Ta nupțială care se va întoarce împreună cu Tine pentru a-L trata pe inamic la Armaghedon! Amin, Doamne Isuse, fie ca să atingem maturitatea spirituală într-o asemenea măsură încât voința noastră să fie supusă și înviată!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Reaching Maturity by Having a Subdued and Resurrected Will for the Spiritual Warfare (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 2 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să ne rugăm ca să-l legăm pe omul tare, să-i eliberăm pe cei uzurpați de el și să aducem împărăția lui Dumnezeu

23/12/2019 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În ceea ce privește aducerea și stabilirea împărăției lui Dumnezeu, în Matei 12 vedem că trebuie să-l legăm pe omul tare și să-i jefuim casa, rugându-ne în unitate cu Domnul ca El să-l lege pe Satan și să-i elibereze pe oamenii căzuți de sub uzurparea sa.

Domnul Isus a venit ca Dumnezeul întrupat pentru a stabili împărăția lui Dumnezeu, adică pentru a stabili un domeniu în care Dumnezeu să-Și poată îndeplini scopul Său prin exercitarea autorității Sale.

Pe de o parte, un astfel de domeniu este un domeniu al dragostei, al vieții și al luminii, dar, pe de altă parte, pentru ca acest domeniu să intre în existență este nevoie de luptă spirituală.

Satan este stăpânitorul acestei lumi, care uzurpă în mod ilegal întreaga omenire și o folosește pentru scopul său rău; pentru ca împărăția lui Dumnezeu să vină, este nevoie de război spiritual.

Când predicăm evanghelia, nu numai că proclamăm vestea bună, ci și înaintăm pe teritoriul împărăției întunericului pentru a-i smulge pe câțiva din această împărăție rea și pentru a-i transfera în împărăția lui Dumnezeu și a luminii.

Evanghelia împărăției eliberează puterea împărăției de a supune răzvrătirea și de a-i transfera pe semenii noștri dragi de sub autoritatea întunericului și întru împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

În special în Matei 12, am văzut cum a lucrat Domnul Isus, cum a scos afară un demon mai întâi prin legarea omului tare și prin prădarea casei sale.

După ce a scos un demon, oamenii religioși au spus că El a făcut acest lucru cu Beelzebub; dacă pe Stăpânul casei Îl numesc Beelzebub, cu cât mai multe vor spune despre membrii casei Sale!

Chiar și astăzi, mulți ne dau nume, mulți intră online și spun tot felul de lucruri legate despre noi… dar slavă Domnului, vrem să fim una cu Domnul Isus, Împăratul împărăției cerești, să fim una cu El în biserică și să-l legăm pe omul tare și să-i jefuim casa!

Dacă Satan îl alungă pe Satan, împărăția sa nu va dăinui, dar Domnul prin Duhul lui Dumnezeu a scos demoni, așa că a venit împărăția lui Dumnezeu! Aleluia!

Domnul Isus S-a ocupat în mod direct de împărăția lui Satan, însă El nu a acționat singur. Da, Isus Cristos a scos demonul, dar El a făcut acest lucru prin Duhul lui Dumnezeu, iar rezultatul a fost că împărăția lui Dumnezeu (implicând pe Tatăl) a venit; întregul Dumnezeu Triunic a fost implicat.

Fie ca să vedem principiile luptei spirituale pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu și fie ca să fim una cu Domnul, stând în Trup, pentru a-l lega pe omul tare și pentru a-i jefui casa pentru aducerea împărăției lui Dumnezeu.

Domnul a scos afară demoni cu Duhul lui Dumnezeu pentru ca împărăția lui Dumnezeu să vină

În Matei 12:28, după ce a fost acuzat de oamenii religioși că scoate demoni cu Beelzebub, Domnul a dezvăluit faptul că El scoate demonii cu Duhul lui Dumnezeu pentru ca împărăția lui Dumnezeu să vină.

În timp ce Domnul a scos demoni, El ducea lupta; El distrugea împărăția lui Satan și aducea împărăția lui Dumnezeu (vezi Marcu 3:23-28; Luca 9:1).

Principiul unui demon este răzvrătirea; astăzi este posibil să nu scoatem un demon, dar vedem în mod clar principiul unui demon la lucru, căci oriunde ne uităm, există răzvrătire. În societate, acasă, la școală, pe stradă și peste tot, oamenii sunt plini de răzvrătire.

Domnul vrea să scoată afară factorul răzvrătirii. Aceasta implică lupta.

Domnul Isus lupta pentru victorie și a obținut victoria; acum, ca biserică, trebuie să continuăm lupta și luptăm din victorie. După cum spune Cântul Cânturilor 4, avem o armură ușoară – nu este nevoie să ducem mari bătălii cu o armură grea, pentru că victoria a fost obținută, și luptăm pentru a aplica, pentru a menține și pentru a anunța victoria. Aleluia!

Duhul lui Dumnezeu este puterea împărăției lui Dumnezeu; acolo unde Duhul lui Dumnezeu este în acțiune, acolo este împărăția lui Dumnezeu și demonii nu au nici un teren (Mat. 12:28).

Când anunțăm evanghelia, suntem angajați într-un război spiritual; pentru o astfel de luptă avem nevoie de mai mult decât de Duhul esențial pentru viața și resursa noastră de viață.

Dacă pur și simplu mergem să predicăm evanghelia rămânând în viță, acest lucru este minunat dacă vrem să aducem rod și să avem niște prieteni ai evangheliei; dar dacă predicăm evanghelia împărăției, avem nevoie de puterea Duhului.

Însuși Domnul Isus, care avea deja Duhul ca esență a naturii Sale divine, a trebuit să experimenteze Duhul economic înainte de a-Și începe slujba.

Trebuie să înțelegem corect acest lucru și trebuie să știm când să cerem acest lucru.

Adevărul cu privire la botezul Duhului Sfânt este clar în cuvântul lui Dumnezeu; astăzi nu trebuie să ne rugăm ca să fim botezați în Duhul Sfânt, deoarece întregul Trup al lui Cristos a fost deja botezat în Duhul (în ziua Cincizecimii și în casa lui Cornelius).

Botezul cu Duhul Sfânt a fost deja îndeplinit. Ceea ce avem nevoie este să fim una cu Trupul și să cerem această putere după cum avem nevoie.

Este posibil să avem o inimă bună în predicarea evangheliei, dar pe măsură ce mergem să vorbim, putem fi nepăsători de războiul spiritual care are loc; dar aleluia, Duhul lui Dumnezeu este puterea împărăției lui Dumnezeu.

Acolo unde Duhul lui Dumnezeu exercită autoritate asupra opoziției și răzvrătirii împotriva lui Dumnezeu, aceasta este împărăția lui Dumnezeu.

Ce s-ar întâmpla în marile universități, cum ar fi Harvard, Yale, Princeton, Cambridge, Oxford, etc, dacă am merge acolo nu ca să fim mai deștepți, ci în puterea Duhului să aducem împărăția lui Dumnezeu! Când mergem undeva în puterea împărăției lui Dumnezeu, inamicul care i-a uzurpat pe oameni va fi înfrânt!

Doamne Isuse, fie ca să vedem războiul spiritual care are loc în timp ce predicăm evanghelia împărăției și fie ca să fim una cu Tine pentru a fi umpluți în interior și îmbrăcați la exterior cu Duhul! Aleluia, predicăm evanghelia împărăției nu numai pentru a-i mântui pe oameni, ci pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu! Slavă Domnului, victoria a fost câștigată, iar acum stăm în victorie și vorbim din victorie, aplicând victoria lui Cristos la inamic. Doamne, Duhul lui Dumnezeu este puterea împărăției lui Dumnezeu, deci cerem puterea Duhului, suntem una cu Tine și una cu Trupul și ieșim să predicăm evanghelia împărăției pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ!

Să ne rugăm ca să-l legăm pe omul tare, să-i eliberăm pe cei uzurpați de el și să aducem împărăția lui Dumnezeu

Matei 12:29 ne arată faptul că Satan este omul tare care uzurpă poporul creat de Dumnezeu, iar pentru a-i scoate pe oameni din mâna sa uzurpatoare, trebuie ca să-l legăm. Acesta este secretul luptei spirituale, așa cum Domnul Însuși a învățat.

El a scos afară demonii cu Duhul lui Dumnezeu și, înainte de a face acest lucru, El a intrat în casa omului tare și l-a legat, apoi i-a jefuit casa.

Când Domnul a scos afară demonul dintr-un om, El a jefuit casa omului tare; El i-a recuperat pe câțiva oameni care au fost uzurpați de Satan.

Înainte de a face acest lucru, înainte de a face ceva exterior, El a făcut ceva în interior – El Și-a dat seama că a intrat în împărăția lui Satan, că Satan este omul puternic și că există multe vase – ființele umane uzurpate de Satan – care trebuie să fie eliberate.

Deci, Domnul, mai întâi S-a rugat în ascuns și lăuntric pentru a-l lega pe omul tare și pentru a-i jefui casa, apoi El a scos afară demonul.

S-ar putea să vedem multe astfel de vase care sunt uzurpate de Satan și e posibil să ne pese de ele și să le contactăm, dar dacă dorim ca acestea să fie smulse din împărăția lui Satan, trebuie să ne dăm seama că Satan, ca omul tare, este mai puternic decât noi, prin urmare, ar trebui să ne rugăm ca omul tare să fie legat și să-i eliberăm pe aceștia.

Trebuie să învățăm de la Domnul ce înseamnă să-l legăm pe omul tare și ar trebui să facem acest lucru înainte de a merge să predicăm evanghelia. Secretul luptei spirituale este ca mai întâi să-l legăm pe omul tare.

Satan, ca omul tare, ocupă mintea oamenilor; trebuie să-l legăm pe omul tare din mintea persoanelor cu care vorbim.

Mai ales când predicăm evanghelia în campusurile universitare, întâlnind oameni inteligenți, strălucitori, chiar geniali, trebuie să ne dăm seama că mintea lor este sub controlul lui Satan, care este în carnea lor, și înainte de a putea împărtăși ceva cu ei, ca să aibă o schimbare a minții, trebuie să existe o legare a omului tare din mintea oamenilor.

În 2 Cor. 4:3-4 Pavel a spus că evanghelia este acoperită pentru cei care pier, în care dumnezeul acestei epoci a orbit gândurile necredincioșilor, ca iluminarea evangheliei gloriei lui Cristos, care este imaginea lui Dumnezeu, să nu strălucească asupra lor.

Fiind cei care privesc la Domnul și sunt umpluți cu El, având Duhul în interior și sunt îmbrăcați la exterior, noi suntem gata să strălucim; intrarea într-o ființă tripartită este mintea, deoarece inamicul orbește gândurile oamenilor, așa că ne rugăm în unitate cu Domnul și stăm în Trup pentru a-l lega pe omul tare și pentru a-i elibera pe cei de sub uzurparea sa.

Când mintea oamenilor este eliberată de sub controlul satanic, vasul omenesc este deschis, iar lumina evangheliei gloriei lui Cristos poate străluci în ele.

Nu ar trebui să încercăm să-i impresionăm pe oameni cu ceea ce știm sau să îi convingem; mai degrabă, trebuie să rămânem una cu Domnul în Trup și să-L lăsăm pe Domnul să strălucească. Când Dumnezeul gloriei strălucește, El poate transforma un idolatru într-unul care Îl caută, căci El infuzează în acesta capacitatea de a crede.

Cu toții trebuie să învățăm acest lucru împreună; trebuie să învățăm făcând, să învățăm să ne rugăm ca să-l legăm pe omul tare și să-i jefuim casa.

Biserica zidită are autoritatea de a-l lega pe omul tare. Armele războiului nostru nu sunt carnale, ci puternice în fața lui Dumnezeu pentru răsturnarea fortărețelor, deoarece răsturnăm raționamente și orice lucru care se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu, luând captiv orice gând întru supunerea lui Cristos (2 Cor. 10:4-5).

Pe de o parte, trebuie să ne rugăm ca Domnul să lege omul tare; pe de altă parte, ca biserică zidită, putem lega pe omul tare fiind una cu Domnul.

Niciunul dintre noi nu este un erou în acest lucru, niciunul dintre noi nu poate fi un creștin super-războinic sau super-spiritual care să lege omul tare de unul singur; dar dacă trăim, slujim și lucrăm în Trup, suntem zidiți în Trup, iar autoritatea de a lega omul tare și de a-i elibera pe cei uzurpați de către el este dată Trupului!

“Casa” din Matei 12:29 se referă la împărăția lui Satan, iar “bunurile sale” (gospodăria sa) se referă la oamenii decăzuți, care sunt sub Satan, care sunt vasele sale, instrumentele sale și care sunt păstrate în casa sa pentru folosința lui.

El folosește mulți oameni, inclusiv pe Karl Marx, Sigmund Freud și atât de mulți atei agresivi astăzi; Satan folosește aceste persoane inteligente și articulate pentru interesul său, iar aceste persoane “inteligente” sunt atât de neînțelepte să nu creadă că Satan există, astfel că el îi folosește pe deplin. O, Doamne Isuse!

Fie ca să vedem că dacă vrem să stabilim împărăția lui Dumnezeu și să scoatem afară ființe umane decăzute din împărăția lui Satan, mai întâi trebuie să-l legăm pe omul tare, iar calea de a face acest lucru este prin rugăciune (Marcu 9:25-29).

Trebuie să ne rugăm și să postim; trebuie să avem un duh de rugăciune și post, dându-ne seama că sursa problemei este inamicul, omul tare; dacă omul tare este legat, vasul omenesc este eliberat.

Vasele omenești vor să fie eliberate; necredincioșii vor să fie mântuiți, iar oamenii doresc mântuire, dar inamicul îi ține; este timpul ca biserica să se ridice și să-l lege pe omul tare, exercitând autoritatea Domnului de a-l lega pe omul tare și de a-i jefui casa!

Aceasta este lupta spirituală pentru stabilirea împărăției lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, suntem una cu Tine și în Trup pentru a-l lega pe omul tare care orbește gândurile necredincioșilor. Amin, Doamne, este timpul ca împărăția lui Dumnezeu să înainteze. Suntem de acord cu Tine, Doamne, și stăm în autoritatea Ta ca biserică zidită. Fie ca aceasta să fie experiența noastră în viața de biserică, Doamne, până când vom aduce împărăția Ta și Te vom aduce înapoi. Vrem să strălucești prin noi, Doamne, ca să îndepărtezi orice văl și să aduci viața divină în om pentru a-l aduce pe om în împărăția Ta. Amin, Doamne Isuse, leagă lucrarea orbitoare a dumnezeului acestei epoci, eliberează captivii și eliberează vasele uzurpate de el pentru a fi cetățeni în împărăția lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Praying to Bind the strong man, Release those Usurped by him, and bring in God’s Kingdom (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 6 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Dumnezeu Își va întemeia împărăția tratând răzvrătirea lui Satan prin biserică

20/12/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

Aleluia, Dumnezeu nu va tolera răzvrătirea lui Satan pentru totdeauna – El Își va stabili împărăția pe pământ, tratând răzvrătirea lui Satan prin biserică!

Domnul Isus a venit să stabilească împărăția lui Dumnezeu printre oamenii de pe pământ, așa că există un război spiritual între împărăția lui Dumnezeu și împărăția lui Satan, deoarece Satan se răzvrătește împotriva autorității lui Dumnezeu.

Domnul Isus a venit ca împărăția lui Dumnezeu și ca Împărat al împărăției lui Dumnezeu și, ca Om, El a fost absolut sub autoritatea lui Dumnezeu Tatăl. În El, Satan nu a avut nimic, ci mai degrabă, prin El, Satan a fost învins, distrus și judecat.

Când Cristos a venit cu intenția pozitivă de a stabili împărăția lui Dumnezeu, acest lucru l-a stârnit pe inamic. Ori de câte ori predicăm evanghelia împărăției acolo unde trăim, în Europa și până la marginile pământului, inamicul este stârnit.

Atunci când predicăm evanghelia și ne mutăm într-un anumit loc pentru interesul Domnului, invadăm acel loc pentru împărăția lui Dumnezeu.

Dumnezeu ne-a chemat să-i eliberăm pe alții din autoritatea întunericului și să-i aducem în împărăția lui Dumnezeu; noi anunțăm evanghelia împărăției pentru ca oamenii să fie eliberați din autoritatea lui Satan și să fie aduși în împărăția lui Dumnezeu – iar acest lucru îl îngrozește pe inamic.

În acest univers există două împărății – împărăția lui Dumnezeu și împărăția lui Satan; aceste două împărății sunt în război una cu cealaltă, căci Satan se răzvrătește împotriva împărăției lui Dumnezeu, iar Dumnezeu intenționează să-Și aducă împărăția pe pământ.

Datorită vicleniei lui Satan, el a venit mai întâi pentru a-l înșela pe om și pentru a se injecta în sufletul și trupul omului, transformându-l pentru a fi sinele și carnea, în care Satan însuși este întrupat. Toată umanitatea este decăzută, căci avem viața satanică în trupul nostru.

Întreaga rasă omenească este o împărăție nu doar a vieții omenești, ci chiar mai mult a vieții satanice.

Acest lucru ne poate da o viziune și o preocupare proaspătă pentru prietenii evangheliei și oamenii pe care îi cunoaștem și nu sunt mântuiți, dându-ne seama că ei sunt sub autoritatea întunericului și trebuie să fie mântuiți și transferați în împărăția lui Dumnezeu.

Umanitatea în ansamblu a devenit totalitatea vieții satanice cu toate activitățile sale; întreaga lume se află în cel rău, în sfera sa de influență și sub uzurparea sa.

Împărăția întunericului îl are pe Satan ca stăpânitor; Satan este stăpânitorul acestei lumi și stăpânitorul autorității aerului, iar eli își are autoritatea sa și îngerii săi – care sunt subordonații și conducătorii săi, autoritățile și conducătorii lumii întunericului acestei lumi. O, Doamne Isuse!

Fie ca să ne dăm seama că există aceste două împărății pe pământ – împărăția întunericului cu Satan ca stăpânitor și împărăția lui Dumnezeu în lumină.

Războiul spiritual este războiul dintre împărăția lui Dumnezeu și împărăția lui Satan

Satan a avut o cale să facă tot ce a vrut mulți ani, dar într-o zi Dumnezeu Însuși a devenit un Om; întrucât Domnul Isus – Împăratul ceresc – a venit să stabilească împărăția lui Dumnezeu printre oamenii de pe pământ, cele două împărății sunt în conflict.

În momentul de față, există o luptă violentă și este nevoie ca noi, oamenii cerești ai împărăției cerești, să ducem lupta (Efeseni 6:12).

Bătălia nu este dusă de credincioșii cei tineri, ci de cei maturi și transformați în viața divină, cei care au trecut prin experiența vieții până când l-au tratat pe Satan în ființa lor și sunt una cu Trupul pentru a lupta împotriva lui Satan.

Războiul spiritual este războiul dintre împărăția lui Dumnezeu și împărăția lui Satan (Mat. 12:26, 28).

Scopul războiului spiritual este acela de a aduce împărăția lui Dumnezeu (Apoc. 12:10). Satan a corupt și a uzurpat pământul și umanitatea, dar Domnul Isus vrea să aducă împărăția lui Dumnezeu pe pământ; pentru aceasta este nevoie de război spiritual.

Pe măsură ce trăim viața creștină și viața de biserică astăzi în această epocă, avem simțământul că suntem aproape de sfârșitul acestei epoci și există o dorință din ce în ce mai mare ca Domnul să vină să-și stabilească împărăția și să scape pământul de tot acest haos și degradare.

Va veni vremea când întreaga noastră ființă nu va mai suporta răul din ce în ce mai mare din această epocă, și vom striga către Domnul ca El să vină și să-Și revendice dreptatea și numele Său.

Până atunci, ne deschidem Domnului pentru a fi instruiți și pentru a face parte din armata Sa, care va deveni în mod experimental împlinirea lui Romani 16:20, “Dumnezeul păcii îl va zdrobi în curând pe Satan sub picioarele voastre.”

Acesta este scopul războiului – de a aduce împărăția lui Dumnezeu, și pentru a face acest lucru, trebuie să fim instruiți în ce privește tratarea împărăției lui Satan.

Cristos a câștigat deja victoria – El a luptat pentru victorie și a obținut victoria, iar acum noi luptăm din victorie și în victorie, și vom lupta din ce în ce mai mult lăudându-L pe Domnul nostru Isus cel victorios!

Împărăția lui Dumnezeu este exercitarea voiei divine și răsturnarea puterii lui Satan prin puterea lui Dumnezeu (vezi Mat. 6:10; 12:28). Când Domnul Isus a fost pe pământ, El a răsturnat puterea lui Satan prin puterea lui Dumnezeu și Și-a exercitat voia divină pe pământ.

Prin vorbirea Sa, prin minunile pe care le-a făcut și prin însăși ființa Sa, El a exercitat voia divină și a răsturnat puterea lui Satan prin puterea lui Dumnezeu.

Noi, ca biserică, Trupul Său, continuarea Sa, de asemenea, putem face acest lucru; biserica zidită poate face acest lucru. De aceea porțile Hadesului nu pot izbândi împotriva bisericii zidite pe această stâncă!

Doamne Isuse, dorim și tânjim ca împărăția lui Dumnezeu să vină și autoritatea Sa să fie exercitată pe pământ. Îți dăm terenul pentru a crește în noi, pentru a ne transforma, pentru a ne maturiza și a ne instrui ca să fim armata Ta, care va duce lupta împreună cu Tine, și în victoria Ta să aducem împărăția lui Dumnezeu. Doamne, trebuie să vii și să-Ți revendici dreptatea și numele Tău. Strigăm către Tine, dragă Doamne: formează armata care va lupta pentru a răsturna puterea lui Satan prin puterea lui Dumnezeu și adu împărăția lui Dumnezeu pe pământ!

Dumnezeu Își va întemeia împărăția tratând răzvrătirea lui Satan prin biserică

În acest univers există două mari principii: autoritatea lui Dumnezeu și răzvrătirea lui Satan; controversa unică dintre Dumnezeu și Satan privește autoritatea și răzvrătirea (Fapte 26:18; Col. 1:13).

Satan s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu; răzvrătirea este negarea autorității lui Dumnezeu și respingerea guvernării lui Dumnezeu (Isaia 14:12-14; Ezechiel 28:2-19).

Mulți l-au urmat pe Satan pentru a proclama că ei sunt Mesia și Îl neagă pe Domnul Isus, și mulți, în principiu, încearcă să-L înlocuiască pe Cristos și să se pună ca și cap al bisericii.

Există o renegare absolută – chiar o renegare deschisă, explicită, sfidătoare a autorității lui Dumnezeu; aceasta este lumea în care trăim și răzvrătirea este prezentă în toate aspectele ei. Răzvrătirea este respingerea guvernării lui Dumnezeu.

În calitate de credincioși în Cristos, noi suntem o mică minoritate care mulțumesc Domnului pentru îndurarea Sa pentru că ne-a eliberat de principiul răzvrătirii și ne-a plasat sub autoritatea împărăției Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Cu toate că Satan s-a răzvrătit împotriva autorității lui Dumnezeu și, deși omul încalcă autoritatea Sa prin răzvrătirea împotriva Sa, Dumnezeu nu va lăsa ca această răzvrătire să continue; El Își va stabili împărăția pe pământ (Apoc. 11:15), tratând răzvrătirea lui Satan prin biserică.

În fiecare țară există răzvrătire – de la cetățenii acelei țări până la conducătorii lor, dar noi trebuie să stăm de partea Domnului și să ne rugăm ca El să intervină și să-Și stabilească împărăția pe pământ, tratând răzvrătirea!

Împărăția lui Dumnezeu este puterea de a supune răzvrătirea (vezi Marcu 4:35-41).

Ca o ilustrație a tratării răzvrătirii și a cât de neputincioși suntem să facem acest lucru, să ne uităm la un părinte adult care încearcă să se ocupe de un copil care are 3-4 ani și are o voință puternică; deși părintele este adult și are o voință puternică, voința copilului este de multe ori mai puternică.

Dacă nu putem supune o voință puternică la o persoană, cu atât mai neputincioși suntem când încercăm să supunem voința răzvrătită a inamicului!

Dar împărăția lui Dumnezeu este puterea de a supune răzvrătirea – nu doar de a o învinge, ci de a o supune! A înfrânge înseamnă a înlătura pe moment, dar a supune înseamnă a fi învins și supus în interior, și nu există niciun fel de rezistență.

Trebuie să existe un punct în viața noastră cu Domnul în care suntem supuși în ce privește voia lui Dumnezeu, pentru că ceea ce El vrea și ceea ce El permite să se întâmple pot fi lucruri inexplicabile. Suntem aici nu numai pentru a-l vedea pe inamic să fie înfrânt, ci și să fie supus.

Domnul Isus, ca Dumnezeu încarnat, a venit să stabilească împărăția lui Dumnezeu; El a trăit în împărăția lui Dumnezeu prin faptul că în interior a fost supus și ascultător față de Dumnezeu Tatăl și a adus împărăția lui Dumnezeu.

Cristos a venit să stabilească un domeniu în care Dumnezeu Își poate îndeplini scopul prin exercitarea autorității Sale (Ioan 1:1, 14; 3:3, 5; 18:36).

Dumnezeu nu va tolera răzvrătirea; El îngăduie răzvrătirea lui Satan și răzvrătirea omului astăzi, dar El va veni să-Și aducă împărăția și să-Și stabilească autoritatea pe pământ.

Domnul Isus a luat conducerea să Se supună autorității lui Dumnezeu în mod absolut, ca El să poată aduce împărăția lui Dumnezeu; acum, ca credincioși în Cristos, cooperăm și noi cu Domnul pentru a aduce împărăția prin faptul că în interior suntem supuși autorității Sale și avem toată răzvrătirea tratată.

Doamne Isuse, suntem una cu Tine pe pământ pentru ca orice răzvrătire din ființa noastră și din mediul nostru să fie supusă și tratată. Ne supunem autorității Tale, Doamne, și Te luăm pe Tine ca Domnul și Împăratul nostru. Tânjim ca împărăția lui Dumnezeu să vină pentru ca răzvrătirea lui Satan și răzvrătirea omului să fie tratate și supuse. Amin, Doamne, de dragul mișcării Tale pe pământ, stabilește-Ți împărăția în țara noastră! Ne rugăm și luptăm ca împărăția Ta să vină și ca voia Ta să se facă acolo unde ne-ai așezat. Amin, Doamne Isuse, de dragul mișcării Tale și al împărăției Tale, noi, în calitate de biserică, suntem de acord ca Tu să intervii și să nu permiți ca răzvrătirea să continue!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, God will Establish His Kingdom by Dealing with Satan’s Rebellion through the Church (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 6 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să fim dispuși să ne luăm crucea și să o purtăm pentru zidirea bisericii

16/12/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să învățăm să exersăm cheile împărăției pentru a închide porțile Hadesului și pentru a elibera zidirea bisericii; trebuie să învățăm să ne lepădăm de sine, să ne luăm crucea și să ne pierdem viața-suflet.

Dacă nu exersăm zilnic faptul de a ne lepăda sinele, de a ne lua crucea, de a pierde viața-suflet și de a-L urma pe Domnul, nu vom trăi în realitatea împărăției lui Dumnezeu în viața de biserică.

Când Domnul a menționat biserica, acest lucru a fost în contextul împărăției, pentru că atunci când biserica ia naștere și este zidită, împărăția lui Dumnezeu intră în existență în practicitate pe pământ.

Unde putem vedea împărăția lui Dumnezeu pe pământ astăzi? În viața de biserică. Cum putem trăi astăzi viața împărăției pe pământ? Prin exersarea cheilor împărăției pe care Domnul ni le-a dat tuturor, ca să putem închide porțile Hadesului (care sunt mereu acolo ori de câte ori se zidește biserica) și pentru a elibera zidirea bisericii.

Cristos a venit ca împărăția lui Dumnezeu și a trăit în realitatea împărăției lui Dumnezeu; oriunde era El, împărăția era acolo și, când vorbea, El semăna sămânța împărăției în oameni.

Prin moarte și înviere, Domnul a devenit un Duh dătător de viață pentru a fi distribuit în toți cei care cred în El.

Astăzi credem întru Domnul și avem sămânța împărăției care crește în noi pentru a se dezvolta într-un domeniu peste care Dumnezeu poate stăpâni în viața divină; pe de-o parte împărăția crește lăuntric prin creșterea noastră în viața divină, iar pe de altă parte, trebuie să existe o manifestare a împărăției în noi, o expresie a împărăției.

Expresia împărăției în noi și prin noi este prin exersarea cheilor împărăției cerurilor: lepădarea sinelui, pierderea vieții-suflet și luarea propriei noastre cruci pentru a-L urma pe Domnul.

Cel mai mare inamic al Trupului este sinele; chiar avem revelația lui Cristos și a bisericii, putem totuși să exprimăm opiniile, simțămintele și gândurile sinelui, deschizând astfel porțile Hadesului ca moartea să intre în biserică.

Fie ca Domnul să Se îndure de noi ca să vedem cum sinele nostru este o frustrare și o piedică în zidirea bisericii, și fie ca să alegem să ne lepădăm sinele pentru a închide și încuia această poartă a Hadesului.

Astăzi vrem să vedem cum să exersăm a doua cheie, și anume luarea crucii, voia lui Dumnezeu.

Să fim dispuși să ne luăm crucea și să-L urmăm pe Domnul pentru zidirea bisericii

Domnul a spus că dacă este cineva dispus să-L urmeze, trebuie să se lepede de sine însuși, să-și ia crucea și să-L urmeze (Mat. 16:24). Singura cale de a-L urma pe Domnul este să ne luăm crucea și să-L urmăm.

Crucea nu este o problemă de suferință, ci de terminare. Crucificarea era o metodă folosită de guvernul roman pentru a-i executa pe criminali; fără îndoială, criminalul de pe cruce a suferit în timp ce era crucificat, pentru că nu a ales să fie crucificat, ci a fost obligat să fie crucificat.

Domnul Isus, însă, nu a fost obligat să fie crucificat; El a ales crucea, căci El a ales să fie crucificat. Domnul Isus nu a fost obligat să meargă la cruce; mai degrabă, El a fost dispus să facă acest lucru deoarece crucea Sa era voia lui Dumnezeu.

El s-a rugat Tatălui ca, dacă este posibil, paharul să treacă de la El, dar a încheiat spunând: Totuși nu cum voiesc Eu, ci cum Tu voiești (Mat. 26:39).

Crucificarea Domnului a fost pentru îndeplinirea scopului lui Dumnezeu; El nu a fost crucificat să moară ca un criminal, ci mai degrabă, El a fost dispus să fie crucificat, astfel ca, prin moarte, viața Sa să fie eliberată pentru a produce biserica.

Domnul Isus a avut în mintea Sa bucuria care-i era pusă înainte atunci când a ales voia Tatălui, care este crucea.

Ce este crucea? Este voia lui Dumnezeu. Când Domnul era pe cruce, El a suferit foarte mult; cu toate acestea, acea suferință nu a fost forțată asupra Sa, ci El a luat-o de bunăvoie.

Trebuie să fim dispuși să ne luăm crucea și să-L urmăm pe Domnul pentru zidirea bisericii.

Domnul nu spune: Cine Mă urmează, să se lepede de sine însuși și să fie crucificat; mai degrabă, El spune: Dacă voiește cineva să Mă urmeze, să se lepede de sine însuși și să-și ia crucea și să Mă urmeze. Cu alte cuvinte, noi, credincioșii în Cristos, trebuie să fim dispuși să ne luăm crucea și să-L urmăm pe Domnul.

Crucea este voia lui Dumnezeu și voia lui Dumnezeu este crucea. Voia lui Dumnezeu este zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos; în acest scop, trebuie să fim dispuși să ne luăm crucea și să-L urmăm pe Domnul.

Unii frați căsătoriți pot spune: Domnul mi-a dat-o pe draga mea soție și am fost crucificat de multe ori de ea. De asemenea, surorile pot spune ceva similar, că soțul lor le crucifică și că sunt o cruce pentru ele.

A spune un astfel de lucru arată că nu ne-am luat de bună voie crucea și L-am urmat pe Domnul, ci mai degrabă, suntem “executați ca fiind infractori” de către soția noastră.

Suntem oare un purtător fericit al crucii la fel ca Domnul Isus sau suntem noi criminali care sunt executați? Astăzi, majoritatea creștinilor evită suferința și moartea și sunt ca niște infractori care sunt executați ori de câte ori vine crucea; foarte puțini sunt purtători ai crucii.

Trebuie să ne deschidem Domnului cu privire la acest lucru și să-L rugăm să strălucească asupra noastră și să ne arate ce este crucea, de ce avem nevoie de cruce, și care este scopul crucii.

Dacă vedem faptul că crucea trebuie să opereze în noi pentru a ne termina, astfel încât Cristos să fie introdus în noi și să ne facă o clădire și un mădular zidit al bisericii, care este Trupul Său, vom fi dispuși să ne luăm crucea și să-L urmăm pe Domnul.

Suntem oare un criminal pe cale să fie executat sau suntem purtători ai crucii? Suntem dispuși să ne luăm crucea și să-L urmăm pe Domnul pentru zidirea bisericii sau considerăm crucea ca o suferință pentru noi și îi considerăm pe cei din jurul nostru ca fiind o cruce pentru suferința noastră?

Doamne Isuse, salvează-ne de a fi ca “infractorii duși la execuție” în timp ce purtăm crucea; vrem să fim cei care sunt dispuși să-și ia crucea și să-L urmăm pe Domnul pentru zidirea bisericii! Amin, Doamne, nu suntem infractori – suntem cei dispuși să poarte crucea! Nu suntem crucificați împotriva voinței noastre; mai degrabă, suntem cei care alegem să ne luăm crucea și să o purtăm, pentru ca biserica să fie zidită! Vrem să Te urmăm, Doamne, să luăm voia lui Dumnezeu, crucea, și să o purtăm de bună voie, pentru ca biserica să fie zidită!

Trebuie să ne luăm crucea și să o purtăm pentru ca omul nostru vechi să fie terminat și biserica să fie zidită

Domnul nu ne obligă să ne luăm crucea și să-L urmăm; mai degrabă, acest lucru este opțional, iar noi trebuie să fim dispuși să ne luăm crucea și să-L urmăm.

Trebuie să fim dispuși să ne luăm crucea și să o purtăm. Soțul nostru, soția noastră și copiii noștri sunt voia lui Dumnezeu și, prin urmare, ei sunt crucea noastră.

Nu ar trebui să-i spunem soției noastre că este crucea noastră, ci, mai degrabă, trebuie să avem atitudinea în fața Domnului a faptului că soția noastră este crucea, voia lui Dumnezeu.

Singura biserică este voia lui Dumnezeu și fiecare frate și soră din biserică este voia lui Dumnezeu. A ne purta crucea înseamnă să purtăm biserica și să-i purtăm pe toți sfinții, astfel încât să avem unitatea autentică (vezi Ioan 17:21-23; Efes. 4:3, 13; 1 Cor. 1:10; Fil. 2:2).

Trebuie ca nu doar să ne luăm crucea, ci să o și purtăm, adică trebuie să rămânem pe cruce, ca omul nostru vechi să fie ținut sub terminarea crucii zi de zi (Luca 14:27; Rom. 6:6; Gal. 2:20; Fil. 3:10; 1 Cor. 15:31).

Domnul Isus a trăit în acest mod – El a trăit sub umbra crucii de la iesle până la cruce, și a fost terminat pe acea cruce.

Pentru noi, este invers: mai întâi suntem terminați, căci am fost crucificați împreună cu Cristos, și pentru tot restul vieții noastre trebuie să umblăm la fel ca și Domnul și să trăim ca El, sub umbra crucii zi de zi.

Am primit viața divină prin crucificarea Domnului și acum, pentru a fi zidiți în această viață, trebuie să luăm crucea de bună voie și cu bucurie.

Nu ar trebui să ne pese de gustul nostru, de simțământul nostru și de conștiința noastră; mai degrabă, ar trebui să ne pese doar de voia lui Dumnezeu, și anume să avem unitatea autentică (vezi Ioan 17:21-23; Efes. 4:3, 13; 1 Cor. 1:10; Fil. 2:2).

Soția sau soțul nostru este crucea noastră, deoarece este voia lui Dumnezeu pentru noi; biserica este crucea noastră, la fel e cu toți credincioșii în Cristos, pentru că ei sunt voia lui Dumnezeu pentru noi. Trebuie să fim dispuși să ne luăm crucea și să o purtăm pentru ca Domnul să-Și zidească biserica.

Domnul ne-a repartizat soția, copiii, biserica și sfinții și nu avem de ales; trebuie să fim dispuși și chiar fericiți să purtăm crucea. Dacă facem acest lucru, prezența Domnului va fi cu noi și vom savura bogățiile vieții divine.

Dacă nu avem o astfel de atitudine, vom suferi, vom scrâșni din dinți și vom deveni amărăcioși. Dacă ne exersăm preferința în ce privește persoanele cu care vrem să avem părtășie și cu cine să vorbim, vom deschide poarta ca Satan să intre.

Așadar, trebuie să exersăm a doua cheie pentru a încuia porțile Hadesului – luându-ne crucea. Preferințele și gusturile noastre fluctuează constant; astăzi s-ar putea să ne simțim pozitivi față de cineva și să ne placă, iar mâine putem simți într-un mod negativ față de ei și nu ne place de ei.

În viața de biserică și în viața de familie sentimentele noastre fluctuează, dar ar trebui să exersăm să ne luăm crucea și să o purtăm, și vom fi păziți stabili și fermi, prin purtarea crucii.

Doamne Isuse, ne exersăm duhul cu voința noastră de a alege să ne luăm crucea și să o purtăm. Este voia Ta ca să avem soția, copiii, biserica și sfinții pe care îi avem, așa că spunem Amin și ne luăm crucea și o purtăm. Ne lepădăm de noi înșine, Doamne, cu simțămintele fluctuante și cu mintea noastră rătăcitoare, și luăm voia Ta. Doamne, fie ca crucea să opereze în noi pentru a-l termina pe omul vechi zi de zi, astfel ca omul nostru interior să fie înnoit și biserica să fie zidită. Aleluia pentru biserică, voia lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being Willing to Take up our Cross and Bear it for the Building up of the Church (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 5 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Cerem, căutăm și batem în rugăciune pentru a primi bogățiile lui Dumnezeu și pentru a-i hrăni și pe alții

03/12/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

Pe măsură ce îi contactăm pe oameni și avem grijă de ei, trebuie să cerem, să căutăm și să batem în rugăciune pentru modul potrivit de a-i contacta; trebuie să primim resursa divină și să administrăm această resursă altora.

În Matei 7 vedem calea prin care noi, ca oameni ai împărăției, ca cetățeni ai împărăției cerurilor, putem să ne îngrijim de alții și să-i tratăm.

În primul rând, nu ar trebui să-i judecăm pe alții, nici să căutăm să le găsim defectele și să le expunem, căci noi înșine avem defecte și nimeni nu ne-a cerut să judecăm. De fapt, judecata cu care îi judecăm pe alții, vom fi și noi judecați, și măsura cu care îi măsurăm pe alții, cu ea vom fi și noi măsurați.

În al doilea rând, trebuie să fim atenți atunci când împărtășim adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu și experimentarea lui Cristos de către noi altora, deoarece unii dintre ei pot să nu fie în starea și situația potrivită și, în loc să le primească, le-ar putea călca în picioare și să se întoarcă să ne rupă (vezi v. 7).

Lucrurile sfinte se referă la adevărul obiectiv care aparține lui Dumnezeu, iar mărgăritarele se referă la experiențele subiective ale lui Cristos.

Slavă Domnului, pe măsură ce Îl urmărim și creștem în El, suntem infuzați și umpluți cu cuvântul Său, și adevărul divin este constituit în noi, până la punctul în care vrem să ne revărsăm și să împărtășim acest lucru cu alții.

În plus, pe măsură ce creștem în viață, avem experimentări subiective prețioase din Cristos, iar El devine atât de real și personal pentru noi; dorința noastră este să vorbim despre această Persoană minunată altora.

Dar pur și simplu faptul de a fi entuziasmați de adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu și faptul de a fi fericiți cu privire la experimentările lui Cristos pe care le-am avut, nu înseamnă că ar trebui să împărtășim aceste lucruri cu toată lumea, indiferent cine sunt și unde se află.

Mai degrabă, legea împărăției cerurilor – așa cum e detaliată de Domnul în Mat. 7 – este că trebuie să ne abținem să împărtășim aceste lucruri sfinte și experimentări dulci cu unii care sunt precum “câinii” și ca “porcii”, unii care pot fi credincioși, dar sunt religioși și sunt gata să se întoarcă și să ne rupă.

Când vorbim altora despre experimentările subiective ale lui Cristos de către noi, trebuie să luăm în considerare cu cine vorbim; mai ales acei tineri dintre noi, când se entuziasmează, vorbesc cu toții despre toate lucrurile și destul de curând unii se întorc și îi calcă pe picioare.

Când vorbim cu alții despre adevăr sau despre experimentările prețioase ale lui Cristos de către noi, trebuie să percepem și să stabilim dacă au sau nu capacitatea de a primi ceea ce intenționăm să împărtășim.

Ceea ce trebuie să facem în primul rând – și chiar în timp ce îi contactăm pe alții – este să cerem, să căutăm și să batem la ușă pentru modul potrivit de a-i contacta.

Să învățăm să cerem, să căutăm și să batem pentru calea potrivită de a-i contacta pe oameni conform Duhului

Adevărul este că nu știm cum să-i contactăm pe oameni, iar faptul că avem o inimă bună și savurăm cuvântul lui Dumnezeu nu înseamnă că ar trebui să le spunem tuturor acest lucru.

Pe măsură ce îi contactăm pe oameni și îi tratăm, trebuie să cerem, să căutăm și să batem la uși pentru calea potrivită de a-i contacta (Mat. 7:7-8; 1 Tim. 5:1-2). Aceasta înseamnă că trebuie să ne rugăm; trebuie să ne rugăm înainte de a vorbi și trebuie să ne rugăm în timp ce vorbim cu ceilalți.

A cere înseamnă a ne ruga într-un mod obișnuit, a căuta înseamnă a ne implica într-un mod specific și a bate la uși înseamnă a cere în cel mai intim și mai serios mod.

Când întâlnim pe cineva, trebuie să-L întrebăm pe Domnul, “Doamne, ce ar trebui să vorbesc cu această persoană? Care este situația și starea ei și ce ar trebui să-i spun?” Aceasta este o rugăciune obișnuită.

Apoi trebuie să ne rugăm într-un mod mai specific, să avem cuvintele specifice de la Domnul pe care să le spunem. Și chiar mai mult, trebuie să cerem de la Domnul într-un mod cât mai intim ca El să fie Cel care vorbește în noi și El să însoțească cuvântul nostru cu mâna Sa puternică.

Domnul Isus Însuși a făcut acest lucru în Matei 11, unde, în timp ce mustra orașele care L-au respins, El a răspuns și I-a spus Tatălui: “Da, Tată”; în timp ce mustra cetățile, Domnul cerea, căuta și bătea la ușă în rugăciune înaintea Tatălui și vorbea ceea ce I-a spus Tatăl.

El a vrut să știe cum simte Tatăl în legătură cu această situație anume, cum tratează El aceste orașe, cum le mustră și cum să fie într-o astfel de situație.

Cel mai mare secret în contactarea celorlalți este că trebuie să ne rugăm; trebuie să nu ne bazăm pe ceea ce știm, pe cum simțim noi și pe ceea ce putem vedea, ci să ne rugăm.

Trebuie să ne rugăm chiar în momentul în care îi contactăm pe oameni și trebuie să învățăm să cerem, să căutăm și să batem la ușă pentru calea potrivită de a-i contacta pe oameni conform duhului.

În timp ce cerem, căutăm și batem la uși în rugăciune, rugându-ne cu cereri către Domnul, rugându-ne într-un mod specific și cerând de la El într-un mod cât mai intim, vom primi călăuzire de a-i trata pe oameni potrivit împărăției și conform Duhului.

Principiul controlator al contactului nostru cu ceilalți este împărăția și Duhul. Pe măsură ce cerem, căutăm și batem la ușă, Tatăl ne va da lucruri bune (Mat. 7:9-10), care este Duhul Sfânt (Luca 11:13).

Cu alte cuvinte, pe măsură ce ne rugăm în timp ce îi contactăm pe oameni, Domnul Se va da pe Sine Însuși nouă ca noi să-L distribuim pe El lor.

Trebuie să petrecem timp pentru a-L căuta pe Domnul; în contactul cu alții, avem nevoie de cerere, de căutare și de baterea la ușă, iar ușa se va deschide și vom avea o cale de a-i contacta pe alții în calea cea mai profitabilă.

Vom ști cum să vorbim cu ei, ce să le distribuim și cum să evităm greșelile; vom ști, de asemenea, să ne ferim de “câini” și de “porci”. Pe măsură ce ne rugăm Domnului, vom ști cum să păzim noua lege a împărăției cerurilor.

Pe măsură ce Îl căutăm, căutăm mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Sa și o vom găsi (Mat. 6:33). Când batem, o ușă ni se va deschide și vom intra prin poarta strâmtă și vom umbla pe calea îngustă (Mat. 7:14).

Doamne Isuse, vrem să învățăm cum să cerem, să căutăm și să batem la uși în rugăciune pentru calea potrivită de a-i contacta pe oameni conform Duhului. Salvează-ne din a ne gândi că știm cum să-i contactăm pe ceilalți și ce să le vorbim. Salvează-ne din a-i contacta pe alții și din a-i trata într-un mod natural. Doamne Isuse, Te rugăm cu privire la alții, ne rugăm într-un mod specific cu privire la ei și cerem în modul cel mai intim și cu multă stăruință, ca să-L putem distribui pe Cristos lor conform nevoii lor.

Să ne rugăm întru Dumnezeu ca să primim bogățiile din Duhul Său pentru a ne hrăni pe noi înșine și pe alții

Dacă citim Luca 11:1-13, porțiunea paralelă cu Mat. 7, vedem parabola celui care avea un prieten care a venit la el noaptea și nu avea ce să-i dea să mănânce, așa că s-a dus la un alt prieten să ceară de mâncare.

Acest al doilea prieten, deși avea ușa încuiată și era deja în pat, datorită persistenței sale îndrăznețe, s-a ridicat și i-a dat prietenului său ceea ce avea nevoie.

Pe măsură ce îi contactăm pe oameni și îi tratăm, trebuie să cerem, să căutăm și să batem la uși în rugăciune înaintea Domnului, iar noi facem acest lucru ca să ne rugăm întru Dumnezeu ca să primim bogățiile întrupate în Duhul Său ca noi să le mâncăm și pentru ca cei de care ne îngrijim să fie hrăniți.

Când ne rugăm așa cum ne-a învățat Domnul, “Tată, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta…” – vom fi scoși din noi înșine și aduși întru Dumnezeu. Există multe feluri de rugăciuni care nu ne aduc întru Dumnezeu, dar acest fel de rugăciune ne va aduce întru Dumnezeu.

Pe măsură ce îi contactăm pe oameni, trebuie să venim la Domnul ca să cerem, să căutăm și să batem la uși în rugăciune, având o persistență lipsită de rușine în rugăciune înaintea Sa ca să primim bogățiile întrupate în Duhul Său ca să ne hrănim pe noi înșine și pe toți cei de care ne îngrijim.

Dacă noi, care suntem răi, știm să dăm daruri bune copiilor noștri, cu cât mai mult va da Tatăl nostru Duhul Sfânt celor care Îl cer! Dacă persistăm fără rușine în rugăciune, Domnul ne va da ceea ce avem nevoie.

Dacă cerem, ni se va da; dacă vom căuta, vom găsi și, dacă batem, ni se va deschide. Trebuie să ne rugăm pe noi înșine întru Dumnezeu și vom primi rezerva de viață simbolizată de Duhul; apoi, vom avea mâncare să le oferim celor pe care îi contactăm.

Rugăciunea este foarte importantă, căci dacă nu ne rugăm întru Dumnezeu, nu avem rezerva și nu putem distribui această rezervă altora!

Pe de o parte, noi înșine trebuie să fim prin cruce; trebuie să fim crucificați prin Cristos, căci în biserică nu este loc pentru persoana naturală, ci Cristos este totul și în toate (Col. 3:11). Pe de altă parte, trebuie să fim prin Duhul și să facem totul în duh pentru a-L distribui pe Cristos altora, iar acest lucru trebuie făcut pentru zidirea bisericii.

Fie ca să practicăm acest lucru: fie ca să exersăm să facem totul prin cruce și prin Duhul pentru a-L distribui pe Cristos altora pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos.

Fie ca să ne smerim ca Solomon și să cerem Domnului înțelepciune în tratarea poporului Său, cum să fim cu ei, cum să intrăm și să ieșim printre ei și cum să-i slujim (vezi 2 Cron. 1:10).

Avem nevoie de Domnul în vorbirea cu ceilalți. Trebuie să ne renegăm de noi înșine prin exersarea duhului nostru ca să ne rugăm, și trebuie să ne rugăm întru Dumnezeu ca să primim bogățiile Sale în Duhul Său pentru a ne hrăni pe noi și pentru a-i hrăni și pe cei de care ne îngrijim.

Doamne Isuse, vrem să ne rugăm întru Dumnezeu ca să primim bogățiile lui Cristos întrupate în Duhul ca să ne hrănim pe noi și pe alții. Amin, Doamne Isuse, venim la Tine ca să primim resursa de viață; vie împărăția Ta și facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Avem nevoie de alimentarea Ta, Doamne; avem nevoie de Duhul ca alimentarea noastră, și trebuie să fim hrăniți și umpluți cu Duhul Sfânt. Fie ca să învățăm să facem totul prin cruce și prin Duhul pentru a-L distribui pe Cristos întru alții pentru Trupul Său!