Inviorarea de Dimineață

Să-L experimentăm și să-L savurăm pe Cristos ca Păstorul și Supraveghetorul sufletului nostru astăzi

18/07/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Pe măsură ce Domnul Isus ne păstorește sufletul și ne restaurează sufletul, nu numai că îl experimentăm pe Cristos, ci și Îl savurăm, căci câștigăm gustul savurării Domnului în sufletul nostru și savurăm ceea ce mâncăm – îl mâncăm pe Cristos și Îl savurăm, Cel care este Păstorul și Supraveghetorul sufletului nostru!

Săptămâna aceasta am savurat ideea de a deveni o reproducere a lui Cristos și de a-L experimenta pe Cristos ca Păstor al sufletului nostru. Pe de o parte, trebuie să-L luăm pe Cristos ca model și să călcăm pe urmele Lui NU imitându-L în mod exterior, ci devenind reproducerea Lui. Pe de altă parte, trebuie să-L experimentăm pe Cristos ca Păstor al sufletelor noastre.

Când citim Evangheliile, vedem modelul unui om-Dumnezeu minunat care a trăit o viață perfectă înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor și L-a exprimat pe Dumnezeu în orice mod posibil. El ne-a prezentat viața Sa ca model și ne cheamă să-L urmăm trăind în același fel în care a trăit El.

Așa cum a fost El în această lume, așa ar trebui să fim și noi astăzi. Toți credincioșii autentici în Cristos trebuie să fie un mic Isus care trăiește din nou în propria lor situație și mediu. Când alții ne văd, ar trebui să-L vadă pe Cristos, căci Cristos ar trebui să trăiască în noi și Cristos ar trebui să fie exprimat prin noi.

Trebuie să-L învățăm pe Cristos așa cum este realitatea în Isus. Aceasta înseamnă că avem nevoie ca Cristos să fie reprodus în noi. El trăiește în noi, locuiește în noi și Își face domiciliul în noi și este format în noi.

Modul în care Îl trăim pe Cristos nu este încercând să-L imităm sau să-L copiem, ci savurându-L, chiar lăsându-L să trăiască în noi, îngăduindu-I să-Și facă domiciliul în inimile noastre și lăsându-L să fie format în noi.

Când Cristos este format în noi, când este văzut în noi, alții Îl vor vedea în noi și El Se va manifesta în noi. Pe partea negativă, am fost răstigniți împreună cu Cristos și nu mai suntem noi cei care trăiesc. Pe partea pozitivă, Cristos trăiește în noi, iar viața pe care o trăim în trup o trăim în credința Fiului lui Dumnezeu care ne-a iubit și S-a jertfit pentru noi. Amin!

În 1 Petru 2:25 vedem că Cristos este Păstorul și Supraveghetorul sufletelor noastre; prin pocăință și credință în Cristos, ne-am întors la El. El ne cunoaște sufletul, vede prin ce trecem și ne păstorește în mod organic pentru a avea grijă de bunăstarea sufletului nostru. El își exercită supravegherea asupra stării ființei noastre interioare și are grijă de noi în dragoste.

Avem atât de multe probleme, atât de multe răni și atât de multe necazuri; Domnul, însă, ne invită să venim la El cu toate problemele, ostenelile, poverile și rănile noastre și El ne va da odihnă sufletului nostru. Cât de minunată este păstorirea Lui!

Domnul ne păstorește și ne restaurează sufletul până când Îl experimentăm și Îl savurăm pe Cristos

Pe măsură ce Domnul Isus ne păstorește sufletul și ne restaurează sufletul, noi, credincioșii în Cristos, nu numai că îl experimentăm pe Cristos în duhul nostru, ci Îl și savurăm în sufletul nostru (Filipeni 2:2; 3:1). Duhul nostru este viață; ori de câte ori ne întoarcem la duhul nostru, suntem umpluți de viață, iar Cristos are o cale de a se răspândi din duhul nostru în sufletul nostru.

Cu toate acestea, sufletul nostru are multe probleme și, din cauza problemelor din suflet, nu ne întoarcem cu adevărat la Domnul, nu-L exprimăm pe Cristos și nu trăim pentru economia lui Dumnezeu.

De exemplu, în Filipeni 2:2 vedem că credincioșii filipeni aveau oarecare disensiuni pentru că nu erau uniți în suflet și nu gândeau la un singur lucru în mintea lor, care este partea conducătoare a sufletului lor. Pentru că nu erau uniți în suflet, gândind același lucru și având aceeași dragoste, exista o oarecare disensiuni între ei.

S-ar putea să fie la fel și cu noi astăzi. Poate că nu provocăm o tulburare majoră în viața de biserică, dar, pentru că nu suntem uniți în suflet cu sfinții, s-ar putea să nu fim una cu ei, iar savurarea noastră de Cristos este absentă. Cristos a venit în duhul nostru prin regenerarea noastră, iar acum El trebuie să Se răspândească în sufletul nostru și să ne transforme sufletul.

Numai atunci când Cristos se răspândește, ocupă și saturează întregul nostru suflet putem fi făcuți una în suflet. Avem nevoie de păstorirea Domnului; El ne păstorește sufletul și ne restaurează sufletul până când nu numai că Îl experimentăm pe Cristos, ci Îl și savurăm.

Una este să-L experimentăm pe Cristos în duhul nostru și cu totul altceva e să-L savurăm în sufletul nostru. Adevărul este că de multe ori experimentăm ceva din Cristos în viața noastră creștină, dar avem foarte puțină savurare, căci sufletul nostru nu Îl savurează pe Domnul.

Acest lucru nu este normal; experimentarea noastră din Cristos ar trebui să ducă la savurare, la savurarea lui Cristos în sufletul nostru. Trebuie să ne bucurăm în Domnul. Dar cum ne putem bucura în Domnul dacă sufletul nostru nu este fericit? Duhul nostru poate exulta în Domnul, dar sufletul nostru ne poate apăsa.

De aceea avem nevoie ca Domnul să ne păstorească sufletul. El ne păstorește spre apele odihnei și ne face fericiți în El. Este normal ca un creștin să aibă savurare. Este normal ca un creștin să se bucure în Domnul în ciuda suferințelor și încercărilor prin care trece.

Da, avem experiențe profunde și grele și este posibil chiar să experimentăm frecvent judecata disciplinară a lui Dumnezeu în viața noastră creștină; totuși, dacă ne deschidem Domnului în toate lucrurile și Îi permitem să ne păstorească sufletul, vom experimenta și Îl vom savura pe Cristos.

Totul depinde de gustul pe care îl avem în sufletul nostru. Pe măsură ce creștem în această lume de astăzi și suntem formați și pregătiți ca ființe umane, dezvoltăm un anumit gust, care de multe ori nu este să-L savurăm pe Domnul, ci să savurăm alte lucruri din această lume în afară de Domnul.

Așadar, Domnul ne aduce înapoi la savurarea de Sine în sufletul nostru. Mai întâi, El ne hrănește și ne dă să mâncăm, El este odihna noastră și ne călăuzește și ne conduce. Apoi, El ne aduce la savurarea de Sine în sufletul nostru. Pe măsură ce Domnul ne păstorește sufletul și ne restaurează sufletul, nu numai că îl experimentăm pe Cristos, ci și Îl savurăm.

Omenește vorbind, putem mânca o anumită masă sănătoasă, dar s-ar putea să nu o savurăm, căci gustul nostru este pentru ceva care nu este atât de sănătos, dar totuși foarte gustos. Așadar, trebuie să ne obișnuim ființa să mănânce sănătos și chiar să savurăm mâncare sănătoasă, astfel încât să putem alege să mâncăm sănătos și să trăim într-un mod sănătos.

În mod similar, Domnul Isus ne păstorește sufletul și ne restaurează sufletul, astfel încât nu numai să-L experimentăm pe Cristos în duhul nostru, ci și mai mult, să avem gustul savurării lui Cristos în sufletul nostru.

Experimentarea lui Cristos este în primul rând în duhul nostru, dar savurarea lui Cristos este în sufletul nostru (Filipeni 1:27; 2:2). Dacă există o problemă cu sufletul nostru, putem avea experimentarea lui Cristos fără savurarea lui Cristos.

În ceea ce-L privește pe Cristos, gustul nostru este în principal cu sufletul nostru; acesta este motivul pentru care, pentru a avea savurarea lui Cristos, avem nevoie ca Domnul să păstorească fiecare parte a sufletului nostru, în special mintea noastră.

Trebuie să ne deschidem Domnului zi de zi și chiar să-I cerem să vină în mintea noastră pentru a ne păstori mintea. El cunoaște situația noastră, înțelege cum ne simțim și vede cât de mult rătăcim în mintea noastră.

Ne putem deschide către El și Îi putem permite să ne păstorească mintea, astfel încât să Îl putem savura pe Domnul în sufletul nostru. Fie ca noi să ne deschidem către El și să Îl savurăm ca Păstorul și Supraveghetorul sufletului nostru astăzi!

Doamne Isuse, ne deschidem păstoririi Tale în sufletul nostru. Restaurează-ne sufletul. Vrem nu doar să-L experimentăm pe Cristos, ci și să-L savurăm. Amin, Doamne, ai o cale să ne păstorești mintea. Ne întoarcem inima Ție și ne îndreptăm atenția către duhul nostru. O, Doamne, răspândește-Te din duhul nostru în fiecare parte a sufletului nostru. Răspândește-Te în mintea, emoția și voința noastră. Ai o cale să ne înnoiești mintea. Răspândește-Te în emoțiile noastre și saturează-ne emoțiile cu Tine Însuți. Amin, Doamne, ai Tu o cale în voința noastră; răspândește-Te în voința noastră și supune-ne voința. Ne deschidem păstoririi Tale interioare. Îți mulțumim că ești Păstorul nostru organic în duhul nostru. Fie ca noi nu doar să Te experimentăm în duhul nostru, ci să Te savurăm mai mult în sufletul nostru! O, Doamne, fie ca sufletul nostru să guste savurarea lui Cristos! Vindecă sufletul nostru de toate problemele, rănile și durerile și adu sufletul nostru în savurarea Cristosului atotinclusiv! Amin, Doamne Isuse, ne dăm Ție astăzi doar pentru a Te savura!

Îl experiementăm și Îl savurăm pe Cristos ca Păstorul și Supraveghetorul sufletului nostru

Ce privilegiu este ca noi, credincioșii în Cristos, să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristos ca Păstorul și Supraveghetorul sufletului nostru (1 Petru 2:25)! Prin pocăință și credință în Cristos ne-am întors la El și zilnic învățăm să-I permitem să ne păstorească și să supravegheze situația sufletului nostru.

De multe ori suntem ca cei doi ucenici din Luca 24, care erau triști și dezamăgiți că Domnul murise și mergeau la Emaus. Domnul li s-a alăturat, mergând cu ei și S-a prefăcut că nu știe ce se întâmplă, pentru ca ei să se deschidă Lui.

De multe ori Domnul, care cunoaște starea reală a ființei noastre interioare, ni se alătură și merge împreună cu noi, cerându-ne să-I spunem ce se întâmplă cu adevărat. Și noi putem fi ca acești doi ucenici, certându-L pe Domnul și întrebându-L cum de nu știe ce se întâmplă. O, Doamne!

Ucenicii I-au spus Domnului: „Tu singur locuiești ca străin în Ierusalim și nu știi ce s-a întâmplat în el în zilele acestea?” (v. 18). Atunci Domnul i-a întrebat: „Ce lucruri?” (v. 19).

Așa că I-au povestit despre lucrurile care se întâmplaseră cu Domnul, iar Domnul a profitat de ocazie pentru a deschide Scripturile și, de asemenea, pentru a le deschide înțelegerea, ca ei să-L vadă pe Cristos, să-L savureze pe Cristos și să-L experimenteze pe Cristos. Apoi, când a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o și le-a dat-o în casă, „li s-au deschis ochii și L-au recunoscut” (v. 30-31).

Așa ne păstorește Domnul. Uneori, El ne păstorește venind alături de noi și Îi spunem atât de multe lucruri fără sens. Putem chiar să-L mustrăm pe Domnul sau să-I punem întrebări fără sens. Totuși, Domnul merge cu noi, El umblă cu noi și ne vorbește.

Iar rezultatul este că suntem încurajați, întăriți și hrăniți și, în cele din urmă, ne dăm seama că a fost Domnul de la bun început! Cât de mult Îi mulțumim pentru că ne-a păstorit în sufletul nostru și pentru că ne-a restaurat sufletul prin minunata Sa păstorire!

Fiind Păstor al sufletelor noastre, Domnul este și Supraveghetorul sufletelor noastre. Supraveghetorii din biserică sunt prezbiterii, care nu trebuie să-i conducă peste sfinți, ci să supravegheze situația lor (1 Petru 5:1-3). Modul în care ar trebui să păstorească turma lui Dumnezeu este prin supravegherea lor, îngrijirea lor și rugăciunea pentru ei, astfel încât să-i poată păstori conform lui Dumnezeu.

Cuvântul grecesc pentru supraveghetor înseamnă cineva care supraveghează o anumită condiție sau situație. Asta face Domnul cu noi și în noi. El este deasupra noastră, luând supravegherea în ceea ce ne privește, observând ceea ce facem și apoi ne păstorește înapoi la Sine.

Slavă Domnului că El este Supraveghetorul sufletelor noastre, îngrijindu-ne conform lui Dumnezeu și păstorindu-ne înapoi la Sine. Faptul că El ne supraveghează înseamnă că El are grijă de noi.

O mamă este o supraveghetoare; ea nu își conduce copiii și nici nu îi corectează și nu îi ajustează, ci, mai mult decât atât, le supraveghează starea și are grijă de ei. Ea vrea doar să aibă grijă de fiecare nevoie pe care o vede la copiii ei, așa că îi supraveghează.

Același lucru este valabil și pentru Domnul Isus ca Supraveghetor al nostru. El veghează asupra noastră, ne observă și are grijă de noi pentru a ne satisface fiecare nevoie. Rezultatul este că Îl iubim, ne întoarcem la El, Îl experimentăm și Îl savurăm și Îi permitem să ne ducă acolo unde vrea El să fim.

Îți mulțumim, dragă Doamne Isuse, că ești Păstorul și Supraveghetorul sufletelor noastre. O, cât de minunat este să fim aici, sub grija și supravegherea Ta! Ne deschidem Ție, Doamne, căci nu știm de ce avem nevoie și unde ne aflăm, dar Tu știi! Credem că Tu ne păstorești în grija Ta iubitoare. Îți mulțumim că vii alături de noi și mergi cu noi oriunde mergem. Îți mulțumim că ne înțelegi și ești dispus să asculți toate problemele, rănile și situațiile noastre. O, Doamne, îți mulțumim că putem veni la Tine așa cum suntem, cu toate plângerile, problemele și necazurile noastre. Pur și simplu ne deschidem grijii Tale iubitoare în păstorirea Ta. Fie ca să învățăm să ne deschidem Ție din nou și din nou, pe măsură ce Tu mergi alături de noi, ca să putem primi păstorirea Ta conform supravegherii Tale. Amin, Doamne Isuse, du-ne mai departe cu Tine. Răspândește-Te mai mult în ființa noastră. Infuzează-ne cu tot ceea ce ești Tu. Sufletul nostru Te primește cu brațele deschise: intră, umple-ne, saturează-ne și ocupă-ne pe deplin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, May we Experience and Enjoy Christ as the Shepherd and Overseer of our Soul Today!, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 4 cu tema: Să devenim o reproducere a lui Cristos și să-L experimentăm pe Cristos ca Păstor al sufletelor noastre, ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ca Păstor al sufletelor noastre, Domnul Isus dă odihnă sufletului nostru: vino la El!

17/07/2025 by Credincios în Cristos 4 Comments

Ca Păstor al sufletelor noastre, Domnul Isus dă odihnă sufletului nostru; avem nevoie de odihnă de toate ostenelile, luptele, străduințele, poverile și truda noastră, căci sufletul nostru nu este odihnit în această lume, așa că venim la Domnul ca Păstor al nostru pentru a-L savura ca odihna noastră. Amin!

Slavă Domnului Isus că El este Păstorul nostru drag, minunat și bun! Noi, ca oi rătăcite, ne-am întors la Domnul Isus ca Păstor și Supraveghetor al sufletelor noastre și acum Îl savurăm!

Fiecare dintre noi are propria situație și circumstanțe particulare, cu suferințele și ostenelile noastre circumstanțiale. Dar slavă Domnului, ca și credincioși în Cristos, avem un Păstor care ne cunoaște situația, are grijă de nevoile noastre și ne conduce pe cărările dreptății!

Viața umană în această lume este minunată, dar în același timp este plină de suferință. Mai mult, viața umană este plină de lupte, străduințe și dorințe de a face una sau alta, însă fără prea mult succes sau fericire pentru suflet. Mulți oameni încearcă să-și facă sufletul fericit, dar cu cât încearcă mai mult, cu atât sunt mai stresați și cu atât au mai puțină odihnă în sufletul lor.

Acesta ar putea fi cazul și cu noi, căci putem încerca tot felul de lucruri pe care această lume ne spune că ar trebui să le facem pentru a ne calma și a ne întoarce spre interior pentru a avea pace prin tot felul de metode și practici.

Dar trebuie să ne dăm seama că noi, ca și credincioși în Cristos, Îl avem pe Cristos trăind în noi și El este în duhul nostru pentru a se răspândi în fiecare parte a sufletului nostru.

Cum se răspândește El în sufletul nostru? Nu ne obligă să facem una sau alta și nici nu ne constrânge să facem voia Lui. El se răspândește în mintea, emoția și voința noastră pentru a-Și face locuința în toată inima noastră, fiind Păstorul sufletului nostru.

Cât de plăcut și minunat este acest lucru! El vine la noi în dragostea Lui, ne păstorește conform lui Dumnezeu și are grijă de sufletul nostru neliniștit și tulburat. Numai Domnul are o grijă autentică de bunăstarea sufletului nostru, căci El își exercită supravegherea asupra stării ființei noastre interioare.

Amintiți-vă, El ne-a creat după chipul și asemănarea Sa, așa că El știe prin ce trecem, ce gândim, ce ne dorim, ce ne lipsește și care este nevoia noastră. Așadar, El vine ca Păstor al sufletelor noastre pentru a ne păstori, îngrijindu-se de bunăstarea sufletului nostru.

El cunoaște problemele, nevoile și rănile noastre; El nu ne critică și nu ne condamnă, ci, ca Bun Păstor, El are grijă de ființa noastră interioară și ne face să ne simțim confortabil, astfel încât să ne putem deschide către El pentru ca El să-Și facă locuința în inima noastră. Ce Păstor minunat avem!

Ca Păstor al sufletelor noastre, Domnul Isus dă odihnă sufletului nostru: trebuie să venim la El!

Domnul este păstorul nostru; nu vom duce lipsă de nimic (Psalmul 23:1). Domnul, ca Păstor al sufletelor noastre, are grijă de noi. Cum are El grijă de noi și în ce parte a ființei noastre avem nevoie de grija Lui?

Grija Lui nu este în primul rând pentru duhul nostru (ființa noastră cea mai lăuntrică) sau pentru trupul nostru (omul nostru din exterior), ci pentru sufletul nostru.

Vedem acest lucru în Matei 11:28-30, unde Domnul Isus ne cheamă pe toți să venim la El și El ne va da odihnă sufletului nostru. El îi cheamă pe toți cei ce trudesc și sunt împovărați să vină la El și El le va da odihnă.

Ce este această trudă? Ne trudim în multe feluri și în multe privințe. Pe de o parte, ca și credincioși în Cristos, putem trudi străduindu-ne să păzim poruncile legii și regulamentele religioase. Ca ființe umane, trudim luptând pentru a avea succes la locul de muncă, acasă și în societate.

Facem multe lucruri și suntem implicați în multe activități și trudim în multe feluri. Sufletul nostru este atât de obosit și împovărat din cauza numeroaselor osteneli pe care le avem. O, Doamne!

Domnul Isus S-a ostenit foarte mult și a lucrat pentru a face voia Tatălui și a vorbi cuvântul Tatălui, dar nu a trudit și nici nu a fost împovărat sau stresat. Dimpotrivă, El a recunoscut calea Tatălui și a declarat economia divină, chiar și atunci când alții L-au respins pe El și slujba Sa.

Acum El ne cheamă pe noi, toți cei care trudesc și sunt împovărați să venim la El și El ne va da odihnă sufletului nostru. Avem nevoie de odihnă în sufletul nostru. Trebuie să fim eliberați de orice osteneală și povară sub lege sau religie sau sub orice muncă sau responsabilitate.

Și mai mult, avem nevoie de pace perfectă și satisfacție deplină. Astăzi în lume nu avem odihnă sau pace, iar cei care vor să găsească odihnă și pace pentru sufletul lor investesc mult timp și bani în tot felul de lucruri, activități, practici, excursii etc. pentru a găsi odihnă.

Dar odihna nu poate fi găsită în nimic exterior. Doar Domnul Isus dă odihnă sufletului nostru.

S-ar putea să fim undeva frumos pentru a ne petrece vacanța, crezând că vom găsi odihnă pentru sufletul nostru, dar suntem atât de stresați în sufletul nostru încercând să vizităm cutare loc, să facem cutare lucru, să vedem cutare loc, etc.

Vrem să ne relaxăm și să ne odihnim, dar nu există odihnă interioară. Trebuie să venim la Domnul ca Păstor al sufletului nostru, iar El ne va da odihnă sufletului nostru.

S-ar putea să fim împovărați cu multe lucruri pentru mișcarea Domnului și pentru slujba legată de viața de biserică și s-ar putea să trudim foarte mult; trebuie să venim la Domnul pentru a găsi odihnă pentru sufletul nostru.

S-ar putea să încercăm tot posibilul să fim un frate bun sau o soră bună, iar aceasta este o mare povară pentru noi. Trebuie să venim la Domnul pentru a găsi odihnă pentru sufletul nostru.

Poate că avem multe presiuni legate de munca noastră, unde se așteaptă de la noi să performăm și să producem ceva, să facem o diferență, și trăim sub această greutate zi de zi, fără odihnă.

Nu îndrăznim să ne odihnim nici măcar un minut, pentru că s-ar putea să rămânem în urmă și s-ar putea să fie nevoie să lucrăm timp suplimentar pentru a ne asigura că ne îndeplinim responsabilitatea.

Domnul ne spune cu mare har să venim la El și El va da odihnă sufletului nostru. Ce cuvânt plin de har auzim de la Domnul: Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă!

El ne cere în continuare să luăm jugul Lui asupra noastră și vom găsi odihnă pentru sufletele noastre. Ce minunat! Avem deja propriul nostru jug și suntem greu împovărați și plini de trudire, dar Domnul ne cere să luăm jugul Lui asupra noastră!

Jugul nostru este greu, aspru și amar, dar când luăm jugul Domnului asupra noastră, descoperim că este ușor și plăcut. Jugul Domnului este voia Tatălui (Ioan 4:34; 5:30; 6:38), căci El S-a supus pe deplin voinței Tatălui (Matei 26:39, 42).

Trebuie să învățăm de la El. Jugul nostru, voința noastră, dorințele noastre, gândurile noastre și tot ce ne înconjoară este un jug greu, aspru și amar, și nu avem odihnă în sufletul nostru atunci când ne luăm propriul jug.

Dar Domnul este blând și bun, nu se împotrivește opoziției, ci nu are dragoste de sine și se supune voinței Tatălui. El este smerit cu inima, supunându-se pe deplin voinței Tatălui Său și nevrând să facă nimic pentru Sine și nici nu așteptând să câștige ceva pentru Sine.

O asemenea persoană trăiește în noi, în duhul nostru; trebuie să venim la El și El va da odihnă sufletului nostru. El ne va face mulțumiți în sufletul nostru, căci vom face voia Tatălui și vom fi fericiți, așa cum Domnul este fericit în noi.

Odihna pe care ne-o dă El nu este odihnă exterioară pentru trupul nostru, ci odihnă interioară în sufletul nostru. Fie ca noi să învățăm să luăm jugul Domnului și să venim la El pentru a învăța de la El, căci El este blând și smerit cu inima și vom găsi odihnă pentru sufletele noastre.

Jugul Lui este bun și povara Lui este ușoară. Jugul Lui este potrivit pentru noi, bun, blând, ușor și plăcut. El a făcut voia Tatălui și S-a odihnit.

Plângeri 3:27 spune că este bine ca un tânăr să poarte un jug în tinerețea lui. Acest jug este voia Tatălui, pe care o putem purta venind la Domnul ca Păstor al sufletelor noastre.

Domnul a trăit o astfel de viață, constrâns de și având grijă de voia Tatălui Său (Ioan 4:34; 5:30; 6:38); El a fost pe deplin satisfăcut cu voia Tatălui și a avut odihnă în inima Sa.

Doamne Isuse, venim la Tine ca Păstor al sufletelor noastre pentru a găsi odihnă pentru sufletul nostru! Venim la Tine așa cum suntem, cu toate ostenelile și poverile noastre. O, Doamne, avem nevoie de odihnă în sufletul nostru! Tu vezi cât de mult ne străduim și ne luptăm să le facem pe plac altora, să ne facem treaba și să fim o persoană mai bună. Pur și simplu venim la Tine! Mărturisim că avem nevoie de odihnă în sufletul nostru. Ne oprim din străduință și luptă și aducem la Tine toate ostenelile și poverile noastre. Avem nevoie să fim eliberați de povara legii sau religiei sau a oricărei lucrări sau responsabilități. O Doamne, avem nevoie și de pace desăvârșită și satisfacție deplină în sufletul nostru! O, Doamne Isuse, dă-ne odihnă în sufletul nostru! Luăm jugul Tău și învățăm de la Tine, căci Tu ești blând și smerit cu inima, ca să găsim odihnă pentru sufletele noastre. O, Doamne Isuse, nu vrem să purtăm propriul nostru jug, care este greu, aspru, ascuțit și amar. Venim la Tine cu toate problemele, străduințele și ostenelile noastre și Te luăm ca odihnă a noastră. Aleluia, Păstorul sufletelor noastre dă odihnă sufletului nostru!

Domnul ne păstorește sufletul conducându-ne și călăuzindu-ne mintea, emoțiile și voința

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să venim la Domnul din nou și din nou, căci El este Păstorul sufletelor noastre și El dă odihnă sufletului nostru. El este în duhul nostru și trebuie să-L contactăm și să Îl savurăm pe tot parcursul zilei.

Trebuie să Îl savurăm pe Domnul nu numai în vremurile bune, ci și mai mult, în vremurile care nu sunt atât de bune, când suferim, când suntem nedumeriți și când nu avem odihnă în sufletul nostru.

Din experiența noastră, putem mărturisi că de multe ori nu știm cum și unde să ne îndreptăm gândurile. Gândurile noastre merg în direcții în care nu vrem să mergem și sunt concentrate asupra lucrurilor la care nu vrem să ne gândim.

Cine ne poate ajuta să ne îndreptăm gândurile? Trebuie să venim la Domnul ca Păstor al sufletelor noastre, iar El va da odihnă sufletului nostru; El ne va îndruma gândurile (Proverbe 16:3; Deut. 30:19; Romani 12:2; 2 Cor. 10:5; Psalmul 46:10).

Gândurile noastre rătăcesc și nu putem face prea multe pentru a le aduce în locul potrivit, dar putem învăța să ne fixăm mintea spre duhul nostru (Romani 8:6). Când ne exersăm duhul pentru a chema Numele Domnului până când Îl atingem și citim în rugăciune Cuvântul lui Dumnezeu, gândurile noastre vor fi îndreptate spre Domnul și ne vom îndrepta mintea spre lucrurile de sus (Coloseni 3:2).

Atunci când facem pur și simplu o mișcare spre Domnul pentru a-L contacta și a-L savura, El ne va călăuzi gândurile.

Emoțiile noastre sunt atât de sălbatice și atât de complicate; de multe ori nici măcar nu știm cum vom reacționa față de ceilalți pur și simplu pentru că emoțiile noastre sunt afectate, fie că sunt pozitive, fie negative. Ne supărăm ușor și nu ne putem controla emoțiile.

Uneori, cineva spune ceva și „apasă pe buton” și ne supărăm atât de ușor. O, Doamne Isuse!

Acest lucru se poate întâmpla des în viața de familie și în viața de biserică, pentru că avem o conviețuire și o coordonare strânsă împreună. Trebuie să venim la Domnul ca Păstor al sufletelor noastre, căci El ne va păstori în emoțiile noastre.

Păstorirea Lui ne mângâie emoțiile, ne calmează temerile și ne temperează sentimentele și El ne dă odihnă sufletului nostru.

Cum rămâne cu voința noastră? De multe ori avem dorințe și facem alegeri ca un impuls și chiar și atunci când luăm în considerare ceva și luăm o decizie cu privire la acesta, decizia noastră este atât de greșită. Cine ne poate călăuzi în voința noastră și ne poate ajuta să luăm decizia corectă?

Slavă Domnului pentru Păstorul sufletelor noastre. El ne poate călăuzi. El ne poate păstori sufletul. El ne poate da odihnă în sufletul nostru.

Fie ca noi să învățăm să ne deschidem către El și să venim la El așa cum suntem. Fie ca noi să învățăm să ne deschidem către El cu privire la toate lucrurile, atât mici, cât și mari.

Când suntem pe cale să mergem la cumpărături, putem pur și simplu să ne deschidem către El în legătură cu acestea, cerându-I să ne conducă și să ne îndrume. El ne conduce la destinația noastră și ne călăuzește către locul potrivit; trebuie doar să venim la El. Noi doar venim la El!

Asta le spunea Domnul celor din jurul Său când era pe pământ – doar veniți la Mine și vă voi da odihnă, vă voi da viață și vă voi da să beți din apa vieții. Trebuie doar să ne rezervăm timp pentru a veni la Domnul și El ne va da odihnă sufletului nostru.

El ne va călăuzi și ne va îndruma în mintea, emoțiile și voința noastră.

Nu avem nevoie de nicio practică sau rutină exterioară pentru a ne calma și a găsi pace în noi; trebuie doar să venim la Domnul ca Păstor al sufletelor noastre, iar El ne va călăuzi și ne va îndruma spre apele odihnei, pe cărările dreptății și spre ospăț.

Slavă Domnului Isus, dragul nostru Păstor!

Doamne Isuse, Te iubim și venim la Tine ca Păstor al sufletelor noastre. Tu ne înțelegi pe deplin. Ne deschidem Ție. Vrem să-Ți spunem totul. O, Doamne, Tu vezi cum rătăcesc gândurile noastre și știi că nu ne putem îndruma gândurile. Ne exersăm duhul pentru a chema Numele Tău și a citi în rugăciune cuvântul Tău. Alegem să ne îndreptăm mintea către duhul nostru. Călăuzește-ne și îndrumă-ne gândurile în calea Ta. O, Doamne, Tu ne cunoști emoțiile – sunt atât de fluctuante și atât de ușor de supărat! Nu ne putem descurca cu emoțiile noastre, Doamne; venim doar la Tine ca Păstor al sufletelor noastre! Condu-ne și călăuzește-ne în emoțiile noastre. Potolește-ne și mângâie-ne în emoțiile noastre. Ne deschidem Ție, Doamne dragă, în ceea ce privește voința și deciziile noastre. Condu-ne și călăuzește-ne în voința noastră. Fă-ne să venim la Tine ca Păstor al sufletelor noastre pentru a fi mângâiați, călăuziți, conduși și îndrumați. Cât de mult Te iubim, Doamne dragă, ca Păstor al sufletelor noastre!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, As the Shepherd of our Souls, the Lord Jesus gives Rest to our Soul: come to Him, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 4 cu tema: Să devenim o reproducere a lui Cristos și să-L experimentăm pe Cristos ca Păstor al sufletelor noastre, ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos ca Duh dătător de viață în duhul nostru este astăzi Păstorul sufletelor noastre

16/07/2025 by Credincios in Cristos 6 Comments

Pe măsură ce devenim reproducerea lui Cristos, Îl putem experimenta și savura pe Cristos ca Păstor al sufletelor noastre; El este Păstorul sufletelor noastre, supraveghind starea noastră interioară, îngrijindu-se de situația ființei noastre, mângâindu-ne și restaurându-ne sufletul.

Ce Păstor minunat avem! Apostolul Petru vorbește despre Cristos, Păstorul sufletelor noastre (1 Petru 2:25). Când a murit pe cruce pentru noi, El a fost Mântuitorul nostru; în învierea Sa, El vine la noi ca Păstor al sufletelor noastre.

Unii spun că duhul și sufletul pot fi folosite interschimbabil, dar această porțiune a cuvântului ne arată clar că Cristos a venit să păstorească sufletul nostru, care este diferit de duhul nostru.

Petru însuși a experimentat păstorirea Domnului și, în multe dintre experiențele sale, ne putem identifica cu el, căci el este exact ca noi. De multe ori a spus ceva greșit, imediat după ce a rostit cel mai înalt adevăr din univers, și a fost mustrat și dojenit de Domnul de atâtea ori.

El a văzut o revelație a lui Cristos ca Fiu al lui Dumnezeu, căci i s-a acordat o viziune a lui Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu. Dar câteva versete mai târziu, după ce a fost lăudat și apreciat de Domnul, Isus i-a spus: „Înapoia Mea, Satano!”

Cum s-a simțit Petru în acel moment? Trebuie să fi fost un cuvânt greu pentru el de spus în fața ucenicilor. Apoi, chiar înainte ca Domnul Isus să fie capturat și dat la moarte, Petru face acea declarație îndrăzneață că, chiar dacă toți ceilalți Îl reneagă pe Domnul, el nu o va face niciodată.

Dar doar câteva ore mai târziu, s-a lepădat de Domnul de trei ori. Și pumnalul a venit în inimă când a cântat cocoșul, iar Domnul s-a întors și s-a uitat la Petru. Petru a văzut acea privire. A ieșit afară și a plâns amarnic. Ultima sa faptă pentru Domnul a fost să se lepede de El de trei ori înainte de moartea Sa. O, Doamne!

Dar apoi, în Ioan 21, după cum știm, Domnul a venit să-i păstorească sufletul. Petru L-a experimentat pe Cristos ca Păstor al sufletelor noastre. Domnul Isus a venit să-i păstorească sufletul lui Petru. El a reaprins dragostea lui Petru pentru Domnul și i-a încredințat misiunea de a păstori oile Domnului și de a hrăni mieii Săi, așa cum Domnul l-a păstorit și l-a hrănit.

Noi, cei care credem în Cristos, avem un Păstor; îl avem pe Cristos ca Păstor al sufletelor noastre. Nu este un lucru mic. Gândurile noastre sunt de multe ori sălbatice, călătoresc peste tot și sunt de neoprit. Emoțiile noastre sunt peste tot și, în funcție de cum ne simțim sau de cum este mediul, suntem în sus sau în jos.

Iar voința noastră este atât de încăpățânată încât nimeni nu-i poate face față. Cât de mult Îi mulțumim Domnului că avem un Păstor – Isus Cristos ca Păstor al sufletelor noastre!

Ca Păstor al sufletelor noastre, Cristosul pneumatic supraveghează starea noastră interioară și are grijă de situația ființei noastre interioare

Ființa noastră interioară este atât de complicată, dar avem un Păstor care are grijă de sufletul nostru. Avem nevoie de un păstor care să aibă grijă de noi în ceea ce privește gândurile noastre. Avem nevoie de un Păstor pentru mintea noastră, cineva care să ne poată călăuzi cu gândurile și conceptele noastre.

Dacă cineva ne spune un anumit lucru cu un anumit ton, o zi grozavă se transformă într-o zi proastă, pentru că mergem de la a fi sus la a fi jos pur și simplu. Un singur cuvânt ne poate ruina întreaga săptămână.

Cât de mult Îi mulțumim Domnului pentru că este Păstorul sufletelor noastre, Cel care este Duhul care supraveghează starea noastră interioară, îngrijindu-se de situația ființei noastre interioare! Și cei necredincioși trec prin multe lucruri, iar sufletul lor are o nevoie profundă de păstorire, dar nu au un Păstor pentru sufletele lor.

Slavă Domnului pentru că a venit la noi ca Păstor al sufletelor noastre pentru a ne conduce și a ne îndruma. El ne conduce la locul potrivit și ne îndrumă spre locul corect pentru ca noi să Îl savurăm și să-L experimentăm.

Un exemplu de păstorire a Domnului este atunci când El a mers împreună cu doi dintre ucenicii Săi la Emaus (Luca 24:13-35). Ei erau tulburați și triști de moartea Domnului și erau nedumeriți să audă că unele dintre femei spuneau că Domnul a înviat, așa că Domnul li s-a alăturat în drum și a început să vorbească cu ei.

Au mers împreună șapte mile, iar Domnul a conversat cu ei; în cele din urmă, El le-a explicat Scripturile de la Moise până la profeți pentru a le arăta lucrurile referitoare la El. Inima lor ardea în ei, dar nu L-au recunoscut.

Apoi, El s-a purtat ca și cum ar fi trebuit să meargă mai departe, dar ei L-au convins să rămână cu ei, iar la masa de cină, când a binecuvântat pâinea, a frânt-o și le-a dat-o, și-au dat seama că era Domnul. Reacția Lui a fost să dispară dintre ei și s-au ridicat imediat și s-au întors la Ierusalim pentru a mărturisi că L-au văzut pe Domnul.

De atâtea ori Domnul umblă cu noi, mergând în jos acolo unde vrem să mergem, departe de viața de biserică sau de Domnul, și El se poartă ca și cum nu știe prin ce trecem sau cu ce ne luptăm. Totuși, El, ca Păstor al sufletelor noastre, are grijă de noi, ne deschide înțelegerea și infuzează ceva din Sine în noi.

Când ne vorbește, când ne păstorește îngrijindu-se de situația ființei noastre interioare, inima noastră este restaurată, suntem umpluți de speranță și ne întoarcem la Domnul și la viața de biserică.

Cu toții putem mărturisi că Domnul nu ne părăsește: El pur și simplu merge împreună cu noi ca Păstor al sufletelor noastre și, chiar dacă ne putem rătăci în mintea noastră, El este acolo cu noi pentru a ne păstori sufletul. Păstorirea organică a lui Cristos are grijă în primul rând de sufletul nostru (Psalmul 23:3).

Dacă El ar veni la noi ca Dumnezeu pentru a avea grijă de noi și a ne păstori, am reacționa la fel ca apostolul Ioan din Apocalipsa 1, căzând cu fața la pământ ca morți, căci ne-ar fi frică de el.

Dar Domnul a trecut printr-un proces, a trăit o viață sub guvernarea lui Dumnezeu și acum El este Păstorul sufletelor noastre. El a devenit omul-Dumnezeu și apoi a devenit Duhul dătător de viață care a venit în duhul nostru și ne-a păstorit din interior. El păstorește sufletul nostru din interiorul nostru, îngrijindu-se de starea interioară a ființei noastre.

Cristos ne păstorește îngrijindu-se de bunăstarea sufletului nostru și exercitându-și supravegherea asupra stării ființei noastre interioare (vezi Evrei 13:17). El știe unde ne aflăm, știe care este nevoia noastră și are grijă de noi ca Păstor al sufletelor noastre. Acest fel de păstorire este o mângâiere interioară, intrinsecă, organică. Este atât de mângâietor să-L avem ca Păstor al nostru!

În Ioan 14, Domnul a spus că Îi va cere Tatălui să ne trimită un alt Mângâietor, iar Duhul a venit; acum Domnul ca Duh, este Păstorul nostru. Cât de mult Îl iubim pe Domnul Isus ca Păstor al sufletelor noastre!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit în înviere ca să fii Mângâietorul, Păstorul sufletelor noastre! Îți mulțumim, Doamne dragă, că nu ne-ai lăsat orfani, ci ai venit la noi ca să ne fii Păstorul. Avem nevoie de Tine ca Păstorul sufletelor noastre! O, Doamne, numai Tu cunoști situația din mintea, emoția și voința noastră. Îți mulțumim că ai venit în duhul nostru prin regenerare. Ne deschidem Ție. Păstorește-ne din interior. Îți deschidem fiecare parte a ființei noastre. Ne deschidem păstoririi Tale organice, căci Tu știi cum să ai grijă de sufletul nostru. Ne încredem în Tine ca Cristosul pneumatic care supraveghează starea noastră interioară și are grijă de situația ființei noastre interioare! Amin, Doamne Isuse, îți mulțumim că ne păstorești având grijă de bunăstarea sufletului nostru. Tu ne cunoști din interior și vezi care-i situația cu sufletul nostru. Ne deschidem păstoririi Tale interioare, căci Tu exerciți supravegherea stării ființei noastre interioare. Amin, Doamne, Te iubim ca Păstor al sufletelor noastre!

Cât de mult avem nevoie de Cristos ca Duh dătător de viață în duhul nostru ca să ne păstorească în sufletul nostru!

Deoarece sufletul nostru este foarte complicat, avem nevoie de Cristos ca Păstor al sufletelor noastre. Avem nevoie de Cristos, care este Duhul dătător de viață, pentru a ne păstori în sufletul nostru, pentru a avea grijă de mintea, emoțiile și voința noastră, împreună cu toate problemele, nevoile și rănile noastre (Ioan 14:16-17; 1 Corinteni 15:45b; 6:17).

El vrea să Se răspândească în sufletul nostru, să ne ocupe sufletul și să ne satureze sufletul cu Sine Însuși, așa că a devenit Păstorul sufletelor noastre. El vrea să-Și facă domiciliul în sufletul nostru, dar există atât de multe probleme acolo și există multe nevoi și răni în sufletul nostru.

Avem o mulțime de probleme, nevoi și răni în sufletul nostru; avem nevoie de Domnul ca Păstor al nostru. El vine să aibă grijă de problemele și nevoile noastre. El vine să toarne untdelemn și vin pe rănile noastre. El cunoaște situația noastră, ne înțelege pe deplin și El este iubitul Păstor al sufletelor noastre.

Ca Păstor pneumatic, Cristos are grijă de noi din interiorul duhului nostru. Păstorirea Sa începe din duhul nostru și se răspândește în fiecare parte a sufletului nostru. El este în duhul nostru, iar din duhul nostru, Cristos ajunge la toate părțile sufletului nostru pentru a avea grijă de noi într-un mod tandru, organic și atotinclusiv.

Nu vă topește acest lucru inima? El are grijă de ființa noastră interioară. Însuși Dumnezeul Triunic, care vrea să-Și facă domiciliul în noi și să ia în stăpânire fiecare parte a ființei noastre, a venit să fie Păstorul sufletelor pentru a ne îngriji și a ne păstori părțile interioare.

Psalmul 23 ne vorbește despre minunata slujire a Domnului ca Păstor. El ne călăuzește pe căile dreptății, pentru numele Său. El ne restaurează sufletul. El ne înviorează, ne înnoiește, ne transformă și ne restaurează sufletul.

Cum face El asta? În calitate de credincioși în Cristos, învățăm să avem un timp cu Domnul dimineața, un timp de înviorare de dimineață. Ne luptăm foarte mult cu asta, pentru că fiecare dintre noi are propriul set de situații și probleme și există multe întreruperi.

Este o luptă de-o viață ca noi să avem timp cu Domnul. Poate că suntem singuri și poate că studiem, dar suntem atât de ocupați cu studiile noastre, încât ne luptăm cu timpul nostru cu Domnul. Putem lucra și avem un loc de muncă solicitant care începe foarte devreme, așa că ne luptăm și mai mult pentru timpul nostru cu Domnul.

Putem să ne căsătorim și să avem unul sau mai mulți copii, ne luptăm și mai mult. Dar prețuim timpul nostru cu Domnul. Prețuim timpul petrecut cu Păstorul sufletelor noastre. Pe măsură ce venim la Domnul dimineața pentru a-L atinge într-un mod personal, El ne vorbește în cuvântul Său. Vorbirea Lui și strălucirea Lui ne restaurează sufletul.

Avem multe probleme, multe nevoi și multe răni, dar ne putem deschide către El și El ne restaurează; El ne restaurează sufletele. Fie ca noi să luăm inițiativa în fiecare zi de a veni la Domnul și pur și simplu să petrecem timp cu El. Fie ca noi să venim la El cu toate ostenelile și poverile noastre și să primim odihnă de la El.

În ciuda tuturor frustrărilor, a tuturor lucrurilor cu copiii noștri, temele, vasele, micul dejun, serviciul, traficul, colegii noștri de muncă etc. – vrem doar să petrecem timp cu dragul nostru Păstor! El este păstorul sufletelor noastre și, atunci când Îl contactăm în cuvântul Său, El ne restaurează sufletul.

Pe măsură ce trecem prin lucruri în viața noastră de zi cu zi și ne deschidem pur și simplu către El, nu există nicio condamnare sau critică din partea Lui; El pur și simplu ne înțelege, are grijă de noi și ne restaurează.

Trebuie să luptăm pentru ca ființa noastră să fie restaurată în interior, pentru ca Cristos să fie format în noi și pentru ca El să-Și facă domiciliul în inima noastră. Cristos ne restaurează, ne înviorează și ne transformă sufletul (Romani 12:2; Efeseni 4:23), călăuzindu-ne să umblăm după duh pe cărările dreptății, pentru ca să putem împlini cerințele dreptății Sale (Romani 8:4).

Pentru a fi drepți, adică pentru a fi în regulă cu Dumnezeu, cu oamenii, cu situațiile, persoanele și lucrurile, trebuie să fim înviorați și transformați în sufletul nostru, pentru a putea fi corecți și echilibrați în mintea, emoțiile și voința noastră.

Suntem ca niște oi rătăcite. Atât de multe lucruri ne influențează, atât de multe situații ne afectează și atât de mulți oameni ne pot face să fim rătăciți și doborâți.

Dar slavă Domnului, ne-am întors la Păstorul și Supraveghetorul sufletelor noastre! El are grijă de noi, cunoaște situația și starea reală a sufletului nostru și știe că avem multe probleme în noi.

De multe ori, când venim la întâlnirile bisericii, simțim cum Domnul ne mângâie sufletul și ne restaurează. El ne restaurează sufletul. Poate că nu suntem dispuși să ne întoarcem către El sau să-L contactăm, dar El vine și ne păstorește, iar noi pur și simplu ne întoarcem către El și Îl savurăm și mai mult.

Doamne Isuse, vrem să Te savurăm și să Te experimentăm ca Păstor al sufletelor noastre astăzi. Ne întoarcem la Tine, Doamne dragă, ca Păstor și Supraveghetor al sufletului nostru. Ne deschidem Ție. Tu vezi situația noastră și Tu cunoști starea sufletului nostru. Restaurează-ne sufletul. Nu vrem să fim ca niște oi care rătăcesc; ne întoarcem la Tine din nou! O, Doamne, Tu vezi cât de complicat este sufletul nostru! Avem nevoie de Tine ca Duh dătător de viață în duhul nostru, ca să ne păstorești în sufletul nostru! Ne deschidem păstoririi Tale, căci Tu ai grijă de mintea, emoțiile și voința noastră, împreună cu toate problemele, nevoile și rănile noastre. O, Doamne, Te iubim! Ne deschidem păstoririi Tale din interiorul nostru. Ne întoarcem către duhul nostru și ne deschidem Ție. Fie ca păstorirea Ta să ajungă în fiecare parte a sufletului nostru, astfel încât Tu să ne poți restaura sufletul. Da, Doamne, înviorează, transformă și înnoiește sufletul nostru, astfel încât să putem fi restaurați în sufletul nostru astăzi! Ne deschidem grijii Tale interioare, tandre, organice și atotinclusive, ca Păstor al sufletelor noastre!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Today Christ as the Life-giving Spirit in our spirit is the Shepherd of our Souls, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 4 cu tema: Să devenim o reproducere a lui Cristos și să-L experimentăm pe Cristos ca Păstor al sufletelor noastre, ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos este format în noi și Își face domiciliul în inima noastră pentru a ne face reproducerea Sa

15/07/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Noi, credincioșii în Cristos, trebuie să trăim în același fel în care a trăit Cristos, căci trebuie să devenim o reproducere a lui Cristos; acest lucru se poate întâmpla doar experimentându-L pe Cristos ca fiind Cel care trăiește în noi, fiind format în noi și făcându-Și domiciliul în inimile noastre. Amin!

Slavă Domnului că am fost regenerați cu viața lui Dumnezeu! În momentul convertirii noastre, când am crezut în Domnul Isus, nu am aderat doar la o biserică sau am crezut într-un set de doctrine, ci mai degrabă ne-am pocăit și am chemat numele Domnului și am primit însăși viața lui Dumnezeu!

Apostolul Ioan spune că oricui Îl primește pe Cristos, adică crede în Cristos, Dumnezeu îi dă autoritatea de a fi numiți copii ai lui Dumnezeu, cei născuți nu din voia omului, nici din voia firii pământești, ci din Dumnezeu (Ioan 1:12-13). Uimitor!

Totuși, așa cum un bebeluș nu are nicio idee despre ce s-a întâmplat atunci când s-a născut, ci mai degrabă trebuie să crească și să învețe ce este viața umană, tot așa și noi, credincioșii în Cristos, trebuie să creștem în viață și să înțelegem ce este viața divină.

Aceasta înseamnă că trebuie să ne dăm seama că suntem născuți din Dumnezeu și că Cristos trăiește în noi.

Biblia ne spune că Domnul Isus este cu duhul nostru (2 Timotei 4:22) și că Cristos este viața noastră (Coloseni 3:4). Pe de o parte, avem viața noastră umană, care este foarte reală pentru noi, pentru că o trăim și învățăm ce înseamnă. Pe de altă parte, avem viața divină, chiar Cristos ca Duh care trăiește și locuiește în duhul nostru.

Toți credincioșii autentici în Cristos Îl au pe Cristos trăind în ei. Este o zi minunată când ne dăm seama că Cristos trăiește în noi. Cea mai minunată persoană din univers, Isus Cristos, trăiește în noi!

Pavel a mărturisit despre aceasta spunând că nu el mai trăia, ci Cristos trăia în el (Galateni 2:20). Ce minunat! Iar pentru Pavel, a trăi era Cristos. Uimitor! Aceasta înseamnă că, indiferent dacă Pavel era în închisoare sau nu, el pur și simplu Îl trăia pe Cristos, pentru că Cristos trăia în el.

Viața creștină este cea mai misterioasă și totuși cea mai uimitoare viață, căci este o viață în care Îl trăim pe Cristos, avându-L pe Cristos trăind în noi. Noi, credincioșii în Cristos, devenim o reproducere a lui Cristos trăind într-un singur duh cu Domnul și permițându-I Domnului Isus să trăiască în noi.

El este în noi, este în duhul nostru și vrea să trăiască în noi. Dar suntem atât de obișnuiți să trăim în noi înșine și prin noi înșine, încât parcă știm ce facem, fără să avem nevoie de Domnul. O, Doamne!

Fie ca noi să ne întoarcem către duhul nostru iar și iar pentru a învăța să trăim în duhul unit, astfel încât Cristos să trăiască în noi și noi să-L putem trăi pe Cristos! Aceasta este adevărata viață creștină.

Pentru a deveni o reproducere a lui Cristos, trebuie să-L avem pe Cristos format în noi

Noi, cei care credem în Cristos, devenim o reproducere a lui Cristos într-un fel organic, prin faptul că Cristos se naște în noi, trăiește în noi, este format în noi și își face domiciliul în inima noastră.

Mai întâi, El se naște în noi prin regenerarea noastră. Apoi, Cristos este format în noi (Galateni 4:19).

Apostolul Pavel a predicat evanghelia sfinților din Galatia, iar Cristos s-a născut în ei; totuși, Cristos nu a fost pe deplin format în ei, așa că apostolul a suferit din nou în durerile nașterii până când Cristos este format în ei.

El a avut ca scop al predicării și slujirii sale ca Cristos să fie format în credincioși. Mai întâi, le-a predicat Evanghelia, apoi s-a ostenit și chiar a suferit din nou în durerile nașterii pentru credincioși, pentru ca Cristos să ia chip în ei, adică să fie format în ei.

Predicarea lui Pavel a fost centrată în mod accentuat pe Cristos; el nu a făcut o lucrare pentru a-i îmbunătăți pe credincioși sau a-i corecta, ci pentru ca Cristos să fie format în ei.

Așa devenim o reproducere a lui Cristos – prin faptul că Cristos este format în noi. Mai întâi, El este revelat în noi (Galateni 1:15-16), apoi El trăiește în noi (2:20), iar acum El este format în noi (4:19).

A-L avea pe Cristos format în noi înseamnă a-L avea pe Cristos crescut pe deplin în noi. El este în noi și nu putem nega că El trăiește în noi, dar El nu este încă pe deplin format în noi; alții ne văd încă trăind de atâtea ori, nu pe Cristos.

O ilustrare a acestui lucru este un ou cu viața unui pui în acel ou. Când oul începe să se incubeze, știi că viața găinii este în ou. Dacă ai străluci o lumină asupra acelui ou, este greu de spus unde este puiul, unde este capul, coada și ciocul. Știm că există viață acolo, dar nimic nu s-a format încă în acel ou. Numai când procesul de incubație se va finaliza, va ieși puiul.

Aceasta este foarte similar cu situația noastră. Cristos este în noi, viața Lui este în noi, dar alții nu pot vedea prea mult din Cristos. Dacă cineva ar arunca o lumină asupra noastră, ar putea vedea ceva din Cristos acolo, dar nu poate spune cu adevărat ce este.

Trebuie să creștem în viață și să-L avem pe Cristos format în noi până când este văzut pe deplin în noi. Zi după zi, lună după lună și an după an, Cristos crește în noi, Cristos trăiește în noi și Cristos este format în noi.

Pe măsură ce creștem în viață și Îl avem pe Cristos format în noi, alții vor vedea ceva din Cristos în trăirea și vorbirea noastră. Pe măsură ce Domnul crește și mai mult, ei vor vedea mai mult din Cristos. Cristos trăiește acum în noi, astfel încât să putem fi constituiți din El în mod organic.

Zi de zi Îl mâncăm pe Cristos în cuvântul Său, cooperăm cu El în viața noastră de zi cu zi și păstrăm legătura cu El pe tot parcursul zilei. Ne deschidem ființa către El, ne rugăm și chemăm numele Lui, iar El crește puțin mai mult.

El vrea să fie format în mintea, emoția și voința noastră. El vrea să fie format în felul în care gândim noi, astfel încât să gândim la fel cum o face El.

Așadar, trebuie să ne concentrăm atenția asupra duhului nostru (Romani 8:6) și să învățăm să ne concentrăm atenția asupra lucrurilor de sus, nu asupra celor de pe pământ, căci Cristos ar trebui să fie unicul nostru obiectiv și scop.

El vrea să fie format în emoțiile noastre; emoțiile noastre sunt atât de tulburătoare, cu atâtea suișuri și coborâșuri, dar Domnul vrea să ne echilibreze emoțiile și să le facă una cu sentimentele Sale interioare. Este nevoie de mult timp pentru ca acest lucru să se întâmple.

Și este nevoie de multă muncă și osteneală din partea celor care au grijă de noi pentru a ne ajuta să-L avem pe Cristos format în noi. Pe măsură ce Cristos este format în noi, vrem și noi să-l distribuim pe acest Cristos altora, iar aceștia pot fi mântuiți.

Acum, că cineva este mântuit, ce facem? Ce facem cu un bebeluș în Cristos? Trebuie să învățăm să-L administrăm pe Cristos și să-i hrănim cu bogățiile cuvântului lui Dumnezeu și să-i hrănim cu laptele cuvântului lui Dumnezeu, astfel încât să crească în viață.

Pe măsură ce ei cresc în viață, trebuie să continuăm să muncim și să ne ostenim până când Cristos este format în ei.

Aceasta este viața noastră creștină: îl avem pe Cristos trăind în noi și Cristos fiind format în noi și învățăm să-i ajutăm pe alții să Îl savureze pe Cristos, să crească în Cristos și să-L aibă pe Cristos format în ei.

Slavă Domnului că S-a născut în noi în momentul în care ne-am pocăit și am crezut în El (Ioan 1:12-13; 3:15)! Acum El trăiește în noi în viața noastră creștină și, în final, El va fi format în noi la maturitatea noastră (Galateni 2:20; 4:19).

A-L avea pe Cristos format în noi înseamnă a permite Duhului dătător de viață să ocupe și să se răspândească în fiecare parte a ființei noastre, astfel încât Cristos să poată crește pe deplin în noi (Coloseni 2:19; Efeseni 4:15-16).

El vrea să se răspândească în noi și să crească în ființa noastră interioară până când ocupă toată ființa noastră interioară cu Sine Însuși. A-L avea pe Cristos format în noi implică faptul că suntem constituiți organic cu Cristos (Coloseni 3:10-11) până când Cristos este totul în toți!

Format în Galateni 4:19 corespunde chipului din 2 Corinteni 3:18; Cristos va fi format în noi, astfel încât să-L putem exprima după chipul Său. Fie ca să învățăm să ne deschidem Domnului și să cooperăm cu El pentru ca El să crească în noi până când Cristos este format în noi.

Doamne Isuse, îți mulțumim că Te-ai născut în noi pentru a ne face copii ai lui Dumnezeu, credincioși în Cristos și creștini adevărați. Aleluia, Cristos este în noi, căci El este însăși viața noastră! Ne deschidem Ție, Doamne dragă. Crești în noi astăzi. Crești și răspândește-te în toate părțile interioare ale ființei noastre. Fie ca Tu să ai o cale să trăiești în noi. Fie ca să nu mai fim noi cei care trăiesc, ci Cristos să trăiască în noi. Trăiește în noi astăzi. Îți permitem Ție, ca Duh, să Te răspândești și să ocupi fiecare parte a ființei noastre interioare. O, fie ca Cristos să crească în noi pe deplin, pentru ca Cristos să fie format în noi! Amin, Doamne, fie ca noi să avem forma Ta, chipul Tău, imaginea Ta! Crești în noi spre maturitate și fii format în noi! Ne exersăm duhul pentru a veni la Tine în cuvântul Tău și chemăm Numele Tău pe tot parcursul zilei, pentru a putea savura toate bogățiile Tale. Doamne Isuse, crești în noi puțin mai mult astăzi. Răspândește-te în mintea, emoția și voința noastră și ocupă toată inima noastră. Vrem ca Cristos să fie revelat în noi, să trăiască în noi și să fie format în noi, astfel încât să putem deveni o reproducere a lui Cristos!

Cristosul care trăiește în noi și este format în noi Își face domiciliul în inimile noastre

Noi, cei care credem în Cristos, avem o Persoană minunată care trăiește în noi: Isus Cristos, care este viața și persoana noastră. Dacă citim cu atenție Noul Testament, vom realiza că Cristos este profund legat de ființa noastră. El nu numai că a murit pentru noi ca să ne mântuiască, iar acum este sus în ceruri, la dreapta lui Dumnezeu.

Chiar mai mult, El a devenit un Duh dătător de viață și, ca Duh, vine în duhul nostru pentru a se împărți în noi și pentru a lucra în fiecare parte a ființei noastre. El a venit în noi în momentul regenerării noastre și acum crește în noi și se răspândește în noi, astfel încât Cristos să trăiască în noi și să fie format în noi.

Cristosul care trăiește în noi și care este format în noi Își face acum domiciliul în inimile noastre (Efeseni 3:17). El nu doar ne învață sau ne hrănește; mai mult, El Își face domiciliul în inima noastră. Inima noastră este reprezentantul ființei noastre, chiar centrul întregii noastre ființe.

Domnul obține o reproducere a lui Cristos nu prin corectarea noastră exterioară, ci venind în noi și apoi făcând o lucrare interioară în centrul ființei noastre.

El a venit în duhul nostru și acum Se răspândește în inima noastră pentru a-Și face domiciliul în inima noastră. Cristos se stabilește în inima noastră, făcând din inima noastră domiciliul Său. Inima noastră este compusă din patru părți – mintea noastră, emoția noastră, voința noastră și conștiința noastră.

Prin regenerare, Cristos a venit în duhul nostru (2 Timotei 4:22) și acum El intenționează să se răspândească din duhul nostru în fiecare parte a inimii noastre.

Pe măsură ce ne întoarcem inima către Domnul (2 Corinteni 3:16-17), El strălucește în noi, Se răspândește în noi și Își face domiciliul în inima noastră. Din duhul nostru, Cristos se răspândește în mintea noastră pentru a ne înnoi mintea și El se răspândește în emoțiile și voința noastră.

El vrea să satureze, să pătrundă și să ocupe fiecare parte a inimii noastre, astfel încât să-Și poată face domiciliul în mintea, emoțiile și voința noastră. Pe măsură ce Își face domiciliul în inimile noastre, Cristos controlează întreaga noastră ființă interioară și întărește fiecare parte cu Sine Însuși.

Cristos nu vrea să fie închis în duhul nostru; El vrea să iasă, să se răspândească și să ocupe fiecare parte a sufletului nostru. Nu este un lucru ușor, căci persoana din inima noastră este sinele; ne construim sinele de-a lungul anilor, iar sinele domnește și guvernează în noi.

Dar acum Îl avem pe Cristos, noua noastră persoană, care vrea să-Și facă domiciliul în inima noastră. Există o luptă blândă între Cristos și noi. El este în noi, nu există nicio îndoială în privința asta, dar există o luptă între El și noi. El vrea să se răspândească în mintea noastră și să ne posede mintea; noi, însă, s-ar putea să nu fim deschiși.

El este acolo, bătând la ușă și cerându-ne să-L lăsăm să intre în gândurile noastre și conceptele curente în care locuim și în care ne afundăm într-o vizuină de iepure.

Dumnezeu nu năvălește în inimă; nu-Și forțează drumul în noi, ci, mai degrabă, El vrea consimțământul nostru. Poate că nu-I dăm terenul astăzi, dar El se întoarce mâine.

Tatăl ne întărește cu putere în omul nostru dinăuntru, după bogățiile slavei Sale, pentru ca Cristos să-Și facă domiciliul în inima noastră. Există multe obstacole în noi care Îl opresc pe Cristos și Îl împiedică să înainteze în noi.

De exemplu, pot exista unele păcate, unele izolări, care Îl împiedică. 1 Ioan 1:9 ne spune că, dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire.

Dar apoi poate exista un alt obstacol: limitarea; noi punem limite Domnului în interior. El vrea să se răspândească în noi, dar noi Îl limităm; nu-I permitem să se răspândească în felul în care gândim, în lucrurile pe care le iubim și în deciziile pe care le luăm.

El nu va dărâma ușa pentru a-Și impune voința; mai degrabă, El ne atrage la Sine și lucrează în toate situațiile și lucrurile pentru a ne face să fim puțin mai deschiși către El.

Prin experiențele noastre de eșecuri și greșeli, suntem puțin mai deschiși către Domnul, astfel încât El să ne poată ajusteze gândurile și să le înnoiască, să ne atingă emoțiile și să le facă una cu sentimentele Sale și să ne influențeze deciziile, chiar făcând ca voința noastră să fie supusă voinței Sale.

Pe măsură ce Cristos trăiește în noi, este format în noi și Își face domiciliul în inimile noastre, devenim o reproducere a lui Cristos pentru expresia corporativă a lui Dumnezeu (Romani 8:29; 12:4-5; Apocalipsa 21:2).

Rezultatul faptului că Cristos trăiește în noi, este format în noi și Își face domiciliul în inima noastră este că devenim o reproducere a lui Cristos, astfel încât El să poată dobândi o expresie corporativă pe pământ.

Dumnezeule Tată, întărește-ne cu putere prin Duhul Tău în omul dinăuntru, astfel încât Cristos să-Și facă domiciliul în inimile noastre prin credință. Amin, Doamne, fie ca Cristosul care este format în noi să se răspândească în ființa noastră interioară și să-Și facă domiciliul în inima noastră. Fă-Ți domiciliul în noi astăzi, dragă Doamne Isuse. Te primim cu brațele deschise în mintea, emoția și voința noastră. Ne deschidem Ție din adâncul ființei noastre. Răspândește-Te în noi și ocupă fiecare parte a ființei noastre interioare. O, Doamne, fie ca Tu să-Ți faci domiciliul în noi, astfel încât să poți hrăni și întări fiecare parte interioară cu Tine Însuți. Ne deschidem Ție în ceea ce privește felul în care gândim, gândurile pe care le nutrim și concepțiile care ne sunt dragi. Îți dăm consimțământul să Te răspândești în mintea noastră, să ne ajustezi gândurile și să înnoiești felul în care gândim. Ne deschidem emoțiile și sentimentele Ție; ai calea Ta de a ne echilibra emoțiile și de a le acorda, astfel încât să putem avea sentimentele și sentimentele Tale. Amin, Doamne, cum rămâne cu voința noastră? Răspândește-te în voința noastră și supune-o. Nu ne lăsa niciodată să câștigăm. Fie ca noi să ne supunem Ție în lupta blândă pe care o purtăm cu Tine. Ai Tu calea Ta în noi, Doamne. Fie ca Cristos să trăiască în noi, să fie format în noi și să-Și facă domiciliul în inimile noastre, astfel încât să devenim o reproducere a lui Cristos pentru expresia corporativă a lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ is Formed in us & is Making His Home in our Heart to make us His Reproduction, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 4 cu tema: Să devenim o reproducere a lui Cristos și să-L experimentăm pe Cristos ca Păstor al sufletelor noastre, ziua 3, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Devenim o reproducere a lui Cristos trăindu-L pe Cristos: Îl trăim pe Cristos și El trăiește în noi

14/07/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Noi, credincioșii în Cristos, putem deveni o reproducere a lui Cristos ca model al nostru, experimentându-L pe Cristos ca fiind Cel care trăiește în noi, fiind format în noi și locuind în inimile noastre; putem trăi în același fel în care a trăit El trăindu-L pe Cristos, adică prin trăirea lui Cristos în noi astăzi.

Domnul Isus Cristos ne-a pus viața, trăirea Sa, înaintea noastră ca un model pe care să-l urmăm. Dacă citim Evangheliile, suntem uimiți de felul de trăire pe care l-a avut, căci L-a exprimat pe Dumnezeu, a trăit viața unui om-Dumnezeu și a fost pe deplin una cu Dumnezeu în tot ceea ce a făcut.

Iar El ne-a spus să învățăm de la El. Petru ne spune că viața Domnului Isus este un model pentru noi să călcăm pe urmele Sale. Cât de minunat este că noi astăzi putem trăi așa cum a trăit El, exprimându-L!

Dar cum Îl exprimăm pe Domnul? Ar trebui să-L imităm pe Cristos încercând să fim ca El? Ar trebui să spunem doar ce a spus El, să facem ce a făcut El și să umblăm așa cum a umblat El? Este oare vorba despre propriul nostru efort sau ar trebui să fie ceva din interior?

În calitate de credincioși în Cristos, ar trebui să trăim în același mod în care a trăit Cristos, devenind reproducerea Sa. Nu trebuie să-L copiem pe Cristos sau să-L imităm în exterior; trebuie să trăim un singur duh cu El, pentru ca El să poată trăi în noi în viața noastră de zi cu zi.

Cum putem trăi o viață creștină sub guvernarea lui Dumnezeu? Dacă ne uităm la viața Domnului, El nu a avut o viață ușoară; a fost persecutat, vorbit de rău și foarte urât și respins. Oamenii la care a venit să-i slujească L-au omorât în cele din urmă și nimeni nu părea să fie de partea Lui.

Cum putem trăi o viață în același mod în care a trăit El? Nu prin imitație, ci devenind reproducerea Sa. Cristosul care a trăit zilnic sub guvernarea lui Dumnezeu, Cel care a suferit și nu s-a plâns niciodată, acum este Duhul dătător de viață în duhul nostru.

Nu ar trebui să încercăm tot posibilul să fim ca El. Noi, creștinii, nu ar trebui să încercăm în exterior să fim ca Isus. Mai degrabă, trebuie să ne dăm seama că Cristos, ca Duh, este în duhul nostru; El trăiește în noi și noi trebuie să trăim într-un singur duh cu El.

Trăirea noastră trebuie să devină trăirea Lui, cuvintele noastre trebuie să fie cuvintele Lui, iar atitudinea noastră ar trebui să fie atitudinea Lui. Fie ca noi să învățăm să ne deschidem Domnului din nou și din nou pe parcursul zilei, permițându-I să trăiască în noi, să fie exprimat prin noi și să ne facă reproducerea Sa.

Facem acest lucru venind la El din nou și din nou pentru a-L savura, a ne împărtăși din bogățiile vieții Sale și a coopera cu viața Lui în noi, astfel încât să nu mai fim noi cei care trăiesc, ci Cristos care trăiește în noi.

Trebuie să ne dăm seama că Cristos trăiește în noi și că ar trebui să trăim una cu El astăzi

Cum putem noi, ființele umane, să trăim așa cum a trăit Isus? Cum putem noi, ca și credincioși în Cristos, să trăim în același mod în care a trăit Domnul Isus când a fost pe pământ? Calea pe care ar trebui să o urmăm nu este să încercăm și să ne străduim să fim mai buni, astfel încât să „arătăm ca Isus” și să „facem ce a făcut Isus”, ci să devenim o reproducere a lui Cristos.

Cum putem deveni o reproducere a lui Cristos ca model al nostru? Biblia nu ne lasă în întuneric în această privință. Pentru a deveni o reproducere a lui Cristos ca model al nostru, trebuie să ne dăm seama că Cristos trăiește în noi și că ar trebui să trăim un singur duh cu El astăzi.

Este foarte important pentru noi să vedem că Cristos trăiește în noi, credincioșii în Cristos. Pe de o parte, Isus Cristos a venit și a trăit pe pământ acum două mii de ani, iar viața Lui este acum modelul nostru, așa cum se vede în Evanghelii. Pe de altă parte, acest Isus, care este Dumnezeu încarnat ca om, a trecut printr-un proces pentru a deveni un Duh dătător de viață (1 Corinteni 15:45). Acum Domnul este Duhul (2 Corinteni 3:17).

Mai mult, El este cu duhul nostru, unit cu duhul nostru ca un singur duh (1 Corinteni 6:17). În calitate de credincioși în Cristos, nu suntem cei care încearcă să fim ca Isus prin propriile noastre eforturi; Îl avem pe Isus locuind în noi! Toți creștinii trebuie să realizeze că există o altă persoană – Isus Cristos – care locuiește înăuntrul nostru. El locuiește înăuntrul nostru, căci Domnul Isus este cu duhul nostru (2 Timotei 4:22).

Este adevărat că Isus este acum în al treilea cer, s-a înălțat mult mai presus de toate, întronat cu glorie și onoare. Dar, în același timp, El locuiește înăuntrul nostru. Când ne dăm seama că Isus Cristos trăiește în noi, vom avea o mare schimbare în viața noastră creștină. Isus Cristos, ca Duh, locuiește înăuntrul nostru. Aleluia!

Înainte de întruparea și învierea Sa, Dumnezeu era sus în ceruri și omul era pe pământ, dar Dumnezeu nu putea intra în om. Însă, pentru că Isus Cristos a venit ca Dumnezeu încarnat ca om și a trecut prin viață umană, moarte, înviere și înălțare, El este acum un Duh dătător de viață care intră în duhul nostru și este un singur duh cu noi!

Galateni 2:20 spune clar că Cristos trăiește în noi; Cristos nu este doar în ceruri, salvându-ne de păcatele noastre și de pierzarea veșnică – El este în noi, pentru că trăiește în noi! Cristos este viața noastră (Coloseni 1:27) și Cristos trăiește în noi. Aceasta este cheia pentru a deveni o reproducere a lui Cristos – să realizăm că Cristos trăiește în noi!

Noul Testament dezvăluie că Isus Cristos este profund legat de ființa noastră interioară. El nu este doar Mântuitorul nostru; El este și viața noastră și trăiește în noi. A deveni creștin nu înseamnă că aderăm la o religie sau că ne alăturăm unui club social sau religios; înseamnă că L-am primit pe Domnul Isus ca viață a noastră.

Când ne pocăim de păcatele noastre și chemăm Numele Domnului, îl primim pe Cristos ca viață a noastră, iar acum El trăiește în noi. Slavă Domnului!

Galateni 1:16 spune că Dumnezeu a binevoit să-L descopere pe Fiul Său în noi. Dumnezeu nu ne-a arătat doar cât de minunat este Cristos; El L-a revelat pe Fiul în noi. Într-o zi am văzut ceva din Cristos și am fost captivați.

Acum, zi de zi, noi, ca credincioși în Cristos, căutăm să vedem mai mult din Cristos și să avem revelația interioară, subiectivă, personală a lui Cristos. El este Cel Mai Minunat! Ceea ce am văzut nu este ceva exterior, o persoană exterioară sau o scenă, ci persoana vie, minunată, excelentă a lui Isus Cristos! Și zi de zi căutăm să-L vedem și mai mult!

Îl putem vedea pentru că El este în noi; Cristosul pneumatic – Cristos ca Duh dătător de viață – trăiește în noi (1 Corinteni 15:45; Galateni 2:20). Ce minunat! Cristos a devenit un Duh dătător de viață și, prin regenerare, a venit în duhul nostru pentru a se uni cu el.

Fie ca niciodată să nu luăm de la sine înțeles faptul că Cristos, ca Duh dătător de viață, trăiește în duhul nostru. El a trecut printr-un proces lung pentru a deveni un Duh dătător de viață și acum trăiește în noi. Fie ca noi să ne deschidem către Domnul și să-I spunem:

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit în noi ca să te unești cu noi și să trăiești în noi. Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, îl avem pe Cristos ca Duh dătător de viață care trăiește în noi! Amin, Doamne, fie ca noi să realizăm că Tu trăiești în noi. Fie ca noi să fim mântuiți de la încercarea de a face lucruri pentru Tine sau de a încerca să ne îmbunătățim comportamentul. Fie ca noi să ne întoarcem către Tine și să ne exersăm duhul pentru a Te contacta. Amin, Doamne, fie ca noi să fim un singur duh cu Tine astăzi. Fă-ne să vedem, Doamne dragă, că Tu ești profund legat de ființa noastră interioară. Fie ca noi să avem o revelație a lui Cristos cel viu în noi. Slavă Domnului, a binevoit Dumnezeu să-L reveleze pe Cristos în noi! Amin, Doamne, vrem să avem o revelație proaspătă a Persoanei Tale minunate astăzi. Fie ca să ne dăm seama că Cristos este în noi ca să fie viața și persoana noastră. Fie ca să trăim un singur duh cu Tine astăzi. Fă-ne reproducerea Ta astăzi. Trăiește în noi astăzi. Doamne Isuse, Te iubim și vrem să fim una cu Tine în toate lucrurile! Ne deschidem către împărțirea vieții Tale și trăirii Tale în noi astăzi!

Devenim o reproducere a lui Cristos trăindu-L pe Cristos: noi trăim prin El și El trăiește în noi

Domnul Isus a spus în Ioan 14:19: „Pentru că Eu trăiesc, și voi veți trăi”. El a spus aceasta înainte de a trece prin moarte și a intra în înviere. Cum putem să-L trăim pe Cristos astăzi? Cum putem deveni o reproducere a lui Cristos? Prin faptul că Cristos trăiește în noi și noi Îl trăim pe Cristos.

Dacă vedem că Cristos trăiește în noi, vom realiza că El trăind în noi ne face să trăim cu El. Cristos nu trăiește de unul singur; El trăiește în noi și cu noi. Când ne întoarcem la duhul nostru, când Îl contactăm pe Domnul, suntem întăriți interior și capabili să-L trăim pe Cristos, căci Cristos trăiește în noi și noi Îl trăim pe Cristos.

Noi, creștinii, nu facem parte dintr-un grup religios care are un set de credințe sau reguli din Biblie; mai degrabă, suntem ființe umane care Îl au pe Cristos trăind în ei. Amin! Ce importanță extraordinară este ca să realizăm că Cristos trăiește în noi!

Dacă toți creștinii de pe pământ și-ar da seama că au fost mântuiți nu pentru a obține un bilet de mers în rai, ci mai degrabă au fost mântuiți și regenerați pentru a-L avea pe Cristos trăind în ei, ei ar rămâne în procesul de a deveni o reproducere a lui Cristos! Amin!

Apostolul Pavel și-a dat seama că Cristos trăia în el; a mărturisit în Galateni 2:20 că a fost răstignit împreună cu Cristos și că nu el mai trăia, ci Cristos trăia în el, iar viața pe care a trăit-o în carne, a trăit-o în credință. Economia lui Dumnezeu este ca sinele să fie răstignit în moartea lui Cristos și ca Cristos să trăiască în noi în învierea Sa.

Când Îl atingem pe Domnul în duhul nostru, suntem răstigniți împreună cu El și El trăiește în noi. Suntem un singur duh cu Domnul, avem o singură viață cu El și acum ar trebui să fim o singură persoană cu El (1 Corinteni 6:17; Coloseni 3:4; Filipeni 1:21).

Domnul Isus a practicat acest lucru pe tot parcursul vieții Sale pe pământ; El a mărturisit că Tatăl cel viu L-a trimis și că El a trăit datorită Tatălui (Ioan 6:57). El a exersat zilnic să se întoarcă către Tatăl, să aibă părtășie cu Tatăl și să fie una cu Tatăl, pentru a putea trăi datorită Tatălui. El nu a trăit prin Sine Însuși și nici nu a încercat tot posibilul să-I placă Tatălui.

Aceasta nu înseamnă că Fiul a fost pus deoparte și a încetat să mai existe; mai degrabă, El a existat, a trăit și a făcut multe lucruri, dar nu El, ci Tatăl a trăit în El și S-a exprimat prin El. Ce minunat! Fiul a trăit prin viața Tatălui, a rostit cuvintele Tatălui, a făcut lucrările Tatălui și a făcut voia Tatălui.

La fel este și în relația noastră cu Cristos astăzi. Cristos a venit și a murit pentru noi, apoi a devenit un Duh dătător de viață și, ca Duh, El este atât în duhul nostru, cât și întrupat în cuvântul Său, căci cuvintele pe care ni le spune sunt duh și sunt viață (Ioan 6:63). Când Îl mâncăm pe Domnul mâncând cuvintele Sale, trăim datorită Lui.

Când ne întoarcem la duhul nostru și trăim în duhul nostru, trăim, dar El trăiește în noi, iar viața pe care o trăim în trup o trăim în credință, în unirea organică cu Domnul.

Noi, creștinii, avem o singură viață și trăire cu Domnul. Nu avem două vieți – El are viața Lui și noi avem viața noastră, și uneori ne întâlnim sau interacționăm. Mai degrabă, avem o viață și o trăire, căci trăim prin Cristos și El trăiește în noi. Îl trăim pe Cristos și Cristos trăiește în noi. Trebuie doar să-L lăsăm pe Cristos să trăiască în noi.

El este o persoană vie. Pe măsură ce ne întoarcem către El, avem părtășie cu El și Îl contactăm și căutăm să fim un singur duh cu El, El, ca persoană vie, vrea să trăiască în noi, astfel încât noi să trăim prin El.

Fie ca noi să fim credincioși normali în Cristos, dar să avem o viață și o trăire cu Cristos. Fie ca noi să ne dăm seama că Cristos locuiește înăuntrul nostru ca Duh și fie ca El să-L lăsăm să trăiască în noi, chiar să trăim într-un singur duh cu El.

Fie ca noi să ne dăm seama că, în duhul nostru, suntem un singur duh cu Domnul și avem, de asemenea, o singură viață și o singură trăire cu El. Și fie ca noi să ne ajutăm unii pe alții să ajungem să cunoaștem această Persoană minunată care locuiește înăuntrul nostru.

Cel mai bun ajutor pe care îl putem oferi unui frate credincios în Cristos nu este ceva ce am experimentat omenește și acum credem că îl poate ajuta; este să-l ajutăm să-L atingă și să-L cunoască pe Cristosul care locuiește înăuntrul nostru.

Dacă vedem că Cristos locuiește înăuntrul nostru, dacă ne dăm seama că El trăiește în noi, ne vom întoarce către El, Îl vom lăsa să trăiască în noi și vom trăi datorită Lui, luându-L ca persoană a noastră. Când aceasta este experiența noastră, devenim o reproducere a lui Cristos, căci Cristos trăiește în noi și noi Îl trăim pe Cristos.

Doamne Isuse, Te lăudăm că ne-ai făcut un singur duh cu Tine. Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, avem o singură viață cu Cristos! Aleluia, cel ce se unește cu Domnul este un singur duh cu El! O, Doamne, fie ca noi să ne dăm seama că avem o altă persoană care locuiește înăuntrul nostru – persoana vie a lui Isus Cristos, care este în duhul nostru ca Duh dătător de viață! Ce minunat, Cineva divin, ceresc, veșnic și spiritual trăiește în noi astăzi și putem trăi un singur duh cu El! Amin, Doamne, ne întoarcem către Tine. Vrem să Te contactăm și să fim una cu Tine. Fie ca noi să ne dăm seama că omul nostru natural și sinele nostru au fost puși pe cruce și, în înviere, suntem un singur duh cu Tine! Ce minunat, acum putem avea o singură viață și o singură trăire cu Cristos! Amin, Doamne, trăiește în noi astăzi. Fie ca Tu să trăiești în noi și fie ca noi să-L trăim pe Cristos în viața noastră de zi cu zi. Te luăm ca viață și ca persoană a noastră. Te lăsăm să trăiești în noi. Slavă Domnului, nu noi mai trăim, ci Cristos trăiește în noi! Amin, Doamne, fă-ne o reproducere a lui Cristos trăind în noi așa cum trăim un singur duh cu Tine astăzi!