Inviorarea de Dimineață

Savurăm bogățiile vieții divine pentru a deveni o reproducere a lui Cristos ca model al nostru

13/07/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, putem deveni o reproducere a lui Cristos ca model al nostru; El este modelul nostru, șablonul, pe care îl putem urma și copia în viața noastră de zi cu zi nu imitându-L în exterior, ci savurându-L în interior, împărtășindu-ne din bogățiile Sale și lăsându-L să fie revelat în noi, să-Și facă domiciliul în noi, să trăiască în noi și să fie format în noi. Amin!

Săptămâna aceasta venim la un nou subiect în înviorarea noastră de dimineață, numit „Să devenim o reproducere a lui Cristos și să-L experimentăm pe Cristos ca Păstor al sufletelor noastre”.

Vedem acest lucru în principal în 1 Petru capitolul 2; acesta este unul dintre punctele importante din Epistolele lui Petru. Când citim Epistolele lui Petru, putem fi destul de impresionați de faptul că viața noastră creștină este sub guvernarea lui Dumnezeu și putem fi destul de atinși de Domnul care judecă toate lucrurile și toate persoanele până când El câștigă un univers în care locuiește dreptatea.

Totuși, trebuie să ne dăm seama că există un punct central și o structură de bază a acestor epistole și a întregii Biblii în general, care nu este în principal guvernarea lui Dumnezeu, ci este legată de economia lui Dumnezeu. Structura de bază și punctul central al Epistolelor lui Petru și al întregii Biblii este Dumnezeul Triunic care a fost procesat pentru a deveni porțiunea noastră atotinclusivă.

Fie ca noi să ne exersăm duhul pentru a coopera cu Domnul și a răspunde Duhului divin pe măsură ce El lucrează în noi pentru a infuza tot ceea ce Dumnezeu este întru ființa noastră.

Este bine să studiem cu sârguință toate versetele și să cunoaștem detaliile din Epistolele lui Petru, dar pe măsură ce facem acest lucru, nu ar trebui să pierdem din vedere faptul că Dumnezeul Triunic a trecut printr-un proces pentru a se împărți în noi ca savurare și totul pentru noi, astfel încât să-L putem trăi pe Cristos și să devenim reproducerea lui Cristos.

Este ușor pentru noi să citim Biblia și să fim impresionați de lucrurile scrise în ea, dar să ratăm linia centrală a Bibliei, strada principală a Bibliei și structura de bază și punctul central al Bibliei.

Putem aprecia multe practici revelate în Biblie și putem fi atinși de multe cuvinte de înțelepciune și putem observa multe aspecte legate de viața, vorbirea și atitudinea noastră.

Dar trebuie să avem o viziune a economiei lui Dumnezeu pentru a ne da seama că întreaga Biblie vorbește despre economia eternă a lui Dumnezeu, conform căreia Dumnezeul Triunic a devenit om și a trecut printr-un proces pentru a deveni un Duh dătător de viață, pentru a se împărți întru și a trăi în noi pentru a obține o locuință corporativă.

Fie ca Domnul să ne mântuiască de modul nostru natural de a citi Biblia. Fie ca noi să fim luminați să vedem economia lui Dumnezeu și să trăim o viață creștină sub viziunea economiei eterne a lui Dumnezeu, astfel încât să putem fi una cu Domnul și să devenim o reproducere a lui Cristos ca model al nostru.

Noi, credincioșii în Cristos, putem deveni o reproducere a lui Cristos ca model al nostru

1 Petru 2:21 este un verset minunat, căci aici Petru ne spune că la aceasta am fost chemați, pentru că și Cristos a suferit pentru noi, lăsându-ne un model, ca să putem călca pe urmele Lui. Noi, credincioșii în Cristos, am fost chemați la aceasta, să devenim o reproducere a lui Cristos ca model al nostru. El este modelul nostru și noi suntem reproducerea Sa.

Acest cuvânt „model” a fost stricat astăzi și nu avem o apreciere adecvată a acestui lucru. În greacă, acest cuvânt se referă la o copie scrisă, o specimen de scriere pentru cei care studiază să traseze litere pe măsură ce învață să le scrie.

Pe vremuri, profesorii scriau literele pe un material de scris, iar acele litere deveneau un specimen de scriere. Apoi, elevii puneau un alt material de scris peste copia principală și exersau scrisul, trasând literele din copia principală pe propria lor copie.

Domnul Isus Și-a pus viața, trăirea Sa, în special suferința Sa pentru noi, ca un tipar înaintea noastră, pe care să o copiem, trasând și urmând pașii Lui. El este modelul și noi trebuie să-L copiem. Cum îl copiem pe Cristos? Nu încercăm să-L imităm în exterior, gândindu-ne: Ce ar face Isus în acest moment?

Nici nu ne străduim să-L imităm pe Cristos, astfel încât să spunem ceea ce spune El și să facem ceea ce face El. Acest lucru nu funcționează. A încerca tot posibilul să-L imităm pe Cristos nu funcționează; nu suntem capabili să-L imităm. El este copia principală și El Și-a pus viața înaintea noastră pentru ca noi să trăim în același mod în care a trăit El.

Așa cum a fost El în lumea aceasta, așa suntem și noi astăzi (1 Ioan 4:17; Ioan 15:19). Citim Evangheliile și admirăm viața Domnului, cuvintele Sale și modelul Său. El nu a venit doar pentru a îndeplini răscumpărarea pentru noi; El a trăit într-un anumit fel, a rostit anumite cuvinte și a avut un anumit fel de trăire și atitudine când a fost pe pământ.

Pe măsură ce citim Evangheliile cu exersarea duhului nostru, atingându-L pe Domnul în duhul nostru amestecat, ne dăm seama că Domnul ne-a pus viața Sa cu trăirea Sa înaintea noastră ca un model pe care să-l imităm astăzi. Noi, credincioșii în Cristos, putem fi o reproducere a lui Cristos ca model al nostru.

Ce fel de trăire a avut Domnul cât timp a fost pe pământ? Ce ar trebui să copiem și să imităm, devenind o reproducere a lui Cristos ca model al nostru? 1 Petru 2:21-23 ne spune că Domnul n-a comis păcat și nu s-a găsit viclenie în gura Lui.

El era batjocorit, dar nu a batjocorit la rândul Său. El a suferit, dar nu a amenințat, ci a încredințat totul Celui ce judecă cu dreptate. Amin! Dacă încercăm să imităm acest lucru prin propriile noastre eforturi, nu funcționează. Când încercăm să imităm trăirea umană a Domnului prin propriile noastre eforturi, este ca o maimuță care încearcă să imite un om.

Maimuța poate sta pe două picioare, poate încerca să meargă ca un om, poate chiar să fie îmbrăcată ca un om și să se prefacă că face una sau alta, dar la sfârșitul zilei, se întoarce la a fi o maimuță, nu un om.

De multe ori descoperim că încercăm din răsputeri să-L imităm pe Cristos prin propriile noastre eforturi și pare să funcționeze pentru o vreme, dar apoi ne întoarcem la ceea ce făceam înainte și ne comportăm la fel ca înainte. O, Doamne!

Viața Domnului Isus sub guvernarea lui Dumnezeu este un model, pentru ca noi să putem călca pe urmele Sale, devenind reproducerea Sa (Efeseni 4:20-21). Îl învățăm pe Cristos așa cum este realitatea în Isus. Domnul Isus ne-a pus trăirea Sa înainte ca un tipar pe care să o imităm, urmând pașii Lui (Matei 11:28-30).

Este bine să venim la Domnul cu privire la acest lucru și să avem multe conversații cu El, deschizându-ne către El din interior, pentru ca El să poată trăi în noi și să Se exprime prin noi.

Fie ca noi să ajungem la sfârșitul resurselor noastre umane și să ne încheiem eforturile de a-I fi plăcuți și de a-L imita și fie ca noi să ne deschidem către El, astfel încât El în noi să poată trăi același fel de viață cum a avut-o pe pământ.

Doamne Isuse, Te iubim! Ne deschidem Ție. Îți admirăm trăirea Ta umană, căci Tu ai trăit viața unui om-Dumnezeu. Amin, Doamne, vrem să trăim în același fel în care ai trăit Tu. Îți mulțumim că ne-ai chemat la aceasta, lăsându-ne un model pentru ca noi să putem călca pe urmele Tale. Amin, Doamne, vrem să călcăm pe urmele Tale astăzi. Vrem să Te imităm în trăirea noastră de zi cu zi nu imitându-Te în exterior, ci savurându-Te în interior și permițându-Ți să trăiești în noi. O, Doamne, trăiește în noi astăzi. Fie ca noi să fim în această lume așa cum ai fost Tu în această lume. Fie ca noi să devenim o reproducere a lui Cristos ca model al nostru. Luăm viața Ta, cu trăirea Ta, ca un tipar pe care să-l copiem, trasând și urmând pașii Tăi. Amin, Doamne, așa cum Tu ai trăit în această lume, așa vrem să trăim și noi astăzi. Fă-ne reproducerea Ta, duplicarea Ta și continuarea Ta. Fie ca noi să fim mântuiți de eforturile noastre de a încerca să Te imităm în exterior și pur și simplu să ne întoarcem către Tine, să savurăm bogățiile Tale și să-Ți permitem să trăiești în noi astăzi!

Devenim reproducerea lui Cristos savurând bogățiile vieții divine

Când oamenii din lume aud că noi suntem creștini, se așteaptă să trăim în același mod în care a trăit Isus și, de cele mai multe ori, sunt dezamăgiți, pentru că nu-L văd pe Isus trăind în noi. De-a lungul secolelor, milioane de creștini au trăit după cum au putut mai bine, încercând să-L imite pe Cristos și să-L exprime pe Cristos, dar trăirea lor a fost în principal o imitație exterioară și nu o reproducere a lui Cristos ca model al nostru.

Suntem cu toții bolnavi de același lucru astăzi; de atâtea ori astăzi trăim în omul firesc, iar atunci ne putem aminti că trebuie să-L exprimăm pe Cristos, așa că încercăm tot posibilul să fim mai buni, să facem binele, să nu ne mâniem și să ne abținem de la rău. O, Doamne!

Nu este intenția lui Dumnezeu să încercăm să-L imităm pe Cristos prin propriul nostru efort; dimpotrivă, ceea ce avem nevoie nu este imitația, ci reproducerea. Romani 8:29 ne spune că am fost predestinați de Dumnezeu să fim o reproducere a lui Cristos ca model al nostru, căci El este Întâiul Născut dintre mulți frați și suntem transformați după chipul Lui pentru a fi la fel cum este El.

Cum se întâmplă acest lucru? Nu este prin imitație exterioară sau prin strădania noastră de a copia trăirea Lui și de a rosti cuvintele Sale, ci privindu-L zi de zi, pentru a-L reflecta, fiind astfel transformați în același chip din glorie în glorie (2 Corinteni 3:18).

Suntem predestinați de Dumnezeu să devenim o copie a lui Cristos, o reproducere a lui Cristos ca model al nostru. Suntem predestinați să fim transformați după chipul lui Cristos; acesta a fost planul lui Dumnezeu de la bun început.

El a dorit multe copii ale lui Cristos, o reproducere corporativă a lui Cristos; prin urmare, Cristos a venit să Se încarneze, a trăit o viață umană perfectă și Și-a pus trăirea ca un tipar pentru ca noi să o copiem, iar acum călcăm pe urmele Lui.

Putem deveni reproducerea lui Cristos, chiar copii ale lui Cristos, experimentând un proces care implică bogățiile vieții divine. Savurăm bogățiile lui Cristos, suntem alimentați din belșug cu tot ceea ce este El și călcăm spontan pe urmele Sale pentru a deveni o reproducere a lui Cristos ca model al nostru.

Trebuie să devenim reproducerea lui Cristos, copii ale lui Cristos, printr-un proces care implică bogățiile vieții divine; când acest proces este finalizat, vom deveni o reproducere a lui Cristos (Ioan 3:15; Efeseni 3:8).

Realizarea de copii Xerox poate fi folosită pentru a ilustra ce vrea să spună Petru prin faptul că Cristos este un model pentru noi. Când pui o anumită pagină pe copiator, nu te gândești că copia va arăta cumva similar cu acea pagină; mai degrabă, știi că va fi exact la fel.

Nu este o imitație neclară, ci o copie completă, cuvânt cu cuvânt și detaliu cu detaliu, a originalului. Cristos este originalul și noi suntem copiile; viața Lui ne este pusă înainte pentru ca noi să o copiem și, pe măsură ce savurăm bogățiile vieții Sale divine, El trăiește în noi și Se reproduce în noi.

Din experiență, știm că, pe măsură ce-L savurăm pe Cristos zi de zi, trecem prin procesul de reproducere spirituală, astfel încât să putem deveni copii vii ale lui Cristos. Ce minunat, devenim copii vii ale lui Cristos!

Fie ca noi să fim încurajați și să ne încurajăm unii pe alții să-L savurăm pe Cristos! Fie ca noi să nu privim la eforturile noastre și să nu acordăm atenție dispoziției noastre, ci să ne concentrăm atenția asupra lui Cristos pentru a a savura bogățiile Sale!

El trăiește în noi. Lui Dumnezeu i-a plăcut să-L descopere pe Fiul Său în noi – avem nevoie de o revelație proaspătă a lui Cristos zi de zi. El Își face domiciliul în inimile noastre – trebuie să-L lăsăm să-Și facă domiciliul adânc în inima noastră zilnic (Efeseni 3:16).

El trăiește în noi – am fost crucificați împreună cu Cristos, iar acum El trăiește în noi, pe măsură ce trăim într-un singur duh cu El (1 Corinteni 6:17; Galateni 2:20). El este format în noi – există un proces prin care trecem pentru ca El să ia formă în noi, să fie format în noi (Galateni 4:19). Aleluia!

Fie ca noi să venim zilnic la Domnul pentru a-L savura, a fi umpluți cu El și a ne împărtăși din bogățiile Sale în duh, astfel încât El să Se poată revela în noi, să-Și facă domiciliul în inimile noastre, să trăiască în noi și să fie format în noi până când devenim o reproducere a lui Cristos ca model al nostru!

Pe măsură ce exersăm să-L savurăm pe Cristos ca har, ca model și ca minunatul Mântuitor, Păstor și Supraveghetor al sufletelor noastre, suntem infuzați cu El și în mod spontan îl trăim pe Cristos, devenind o reproducere a acestui model minunat care ne-a pus trăirea Lui înaintea noastră ca model al nostru.

Doamne Isuse, fă-ne reproducerea Ta pe pământ astăzi! Venim la Tine pentru a savura bogățiile vieții Tale divine în duhul nostru. Ne exersăm duhul pentru a Te contacta și a Te savura în cuvântul Tău sfânt. Renunțăm la eforturile noastre, la luptele și la străduința noastră de a-Ți fi pe plac sau de a Te imita în exterior; venim doar la Tine pentru a Te savura astăzi! Amin, Doamne, fie ca noi să Te savurăm cu bogățiile Tale zi de zi, astfel încât să putem trece prin procesul de reproducere spirituală, astfel încât să putem deveni copii vii ale lui Cristos! Aleluia, Cristos Și-a pus trăirea înaintea noastră pentru ca noi să o copiem și să devenim o reproducere a lui Cristos ca model al nostru! Amin, Doamne, vrem să călcăm pe urmele Tale astăzi. Așa cum Tu ai trăit pe pământ, așa vrem să trăim și noi astăzi. Fie ca Tu să te descoperi în noi. Fie ca Tu să trăiești în noi astăzi. Fie ca Tu să-Ți faci domiciliul în noi. Fie ca Tu să fii format în noi. Vrem să savurăm bogățiile Tale astăzi, până când vom fi umpluți cu Tine și Te vom trăi spontan pentru exprimarea Ta!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoy the Riches of the Divine Life to become a Reproduction of Christ as our Model, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 4 cu tema: Să devenim o reproducere a lui Cristos și să-L experimentăm pe Cristos ca Păstor al sufletelor noastre, ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Slujirea noastră preoțească trebuie să provină de la Dumnezeu și să fie conform limitării Sale

11/07/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, care fac parte din preoția sfântă și împărătească, ne îndeplinim slujirea preoțească Domnului; această slujire trebuie să provină de la El ca Dumnezeu al măsurii și trebuie să fie conform călăuzirii și limitării Sale. Amin!

Săptămâna aceasta am savurat subiectul vieții și clădirii din epistolele lui Petru; gândul central al epistolelor lui Petru și al întregii Scripturi este viața și clădirea.

Ce este viața? Viața este Dumnezeul Triunic întrupat în Cristos și realizat ca Duhul care se împarte în noi pentru savurarea noastră. Ce este clădirea? Rezultatul savurării noastre din Cristos ca viață este biserica în calitate de Trup al lui Cristos, casa spirituală a lui Dumnezeu.

În epistolele lui Petru, vedem cum viața și clădirea merg împreună. Pe de o parte, suntem regenerați de Dumnezeu pentru o nădejde vie și suntem părtași la natura divină. Pe de altă parte, suntem pietre vii zidite împreună în calitate de casă spirituală a lui Dumnezeu și preoția Sa sfântă și împărătească.

Petru a avut o experiență specială cu Cristos când vine vorba de viață și clădire, căci Domnul Isus i-a schimbat numele din Simon în Chifa, adică Petru, o piatră. Apoi, Domnul a vorbit despre zidirea bisericii Sale și a spus că Își va zidi biserica pe această piatră, care este El Însuși și revelația cu privire la Cristos (Matei 16:18).

Clădirea lui Dumnezeu este o entitate vie, iar această clădire este creșterea; zidirea bisericii este creșterea în viață a credincioșilor în Cristos. Cu alte cuvinte, atunci când cooperăm cu Domnul pentru a crește în viață zi de zi, creșterea noastră în viață contribuie la și are legătură cu zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos, casa spirituală a lui Dumnezeu.

Pe partea negativă, trebuie să tratăm multe obstacole din noi, astfel încât viața lui Cristos să poată crește în noi într-un mod nestingherit. Pe partea pozitivă, trebuie să fim hrăniți cu laptele neprefăcut al Cuvântului. Amin!

După ce am lepădat orice răutate, viclenie, ipocrizie, invidie și vorbe de rău, trebuie să tânjim după laptele neprefăcut al Cuvântului, ca prin el să putem crește spre mântuire. Pe măsură ce creștem în viață, bându-L pe Cristos ca lapte neprefăcut al Cuvântului, suntem transformați interior și făcuți pietre vii pentru clădirea lui Dumnezeu.

Rezultatul creșterii noastre în viață este zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos. Aleluia, suntem o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor dobândit ca moștenire! Ca atare, avem o slujbă preoțească colectivă pentru Dumnezeu, care este de a vesti virtuțile Celui care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată! Aceasta este evanghelia noastră!

Slujirea noastră preoțească adusă Domnului trebuie să provină de la El și să fie conform călăuzirii și limitării Sale

Cât de mult Îi mulțumim Domnului și Îl lăudăm că ne-a arătat că suntem o preoție sfântă, chiar împărați și preoți pentru Dumnezeu și suntem un popor câștigat pentru stăpânirea Sa (1 Petru 2:5, 9)!

Ca preoție sfântă, Îl savurăm pe Domnul, suntem infuzați cu El pe măsură ce petrecem timp cu El în cuvântul Său și în părtășie cu El pe tot parcursul zilei și oferim o slujire preoțească Domnului.

Însă trebuie să ne dăm seama că toată slujirea noastră preoțească adusă Domnului trebuie să provină de la El ca Dumnezeu al măsurii, și nu de la noi înșine (2 Corinteni 10:13; Ioan 12:24; 21:15-22; 2 Samuel 7:18, 25, 27).

Slujirea noastră preoțească adusă Domnului nu înseamnă să vedem o nevoie în viața de biserică sau în lume și apoi să avem grijă de ea; mai degrabă, ea este ceva inițiat de Domnul.

Pavel și apostolii împreună cu el nu s-au lăudat peste măsură, ci după măsura pe care Dumnezeul măsurii le-a dat-o. Ei și-au dat seama că sfinții din Corint erau măsura pe care Dumnezeul măsurii le-a dat-o și aveau încredere în Domnul în timp ce își îndeplineau slujba.

Unii alți lucrători, însă, și-au depășit măsura lor și s-au iscat multe tulburări din cauza faptului că funcția lor nu era conform măsurii lor.

Funcția noastră de preoți este la fel ca funcția Domnului: trebuie mai întâi să murim, căzând în pământ pentru a muri una cu Domnul, pentru ca moartea lui Cristos să lucreze în noi și să elibereze viața divină din noi.

De multe ori falimentăm în funcția noastră, iar slujirea noastră preoțească adusă Domnului este fie prea multă, fie complet absentă. Avem tendința să ne depășim măsura.

În Corint și, de asemenea, în bisericile din Galatia, îi vedem pe iudaizatori care au venit și au predicat o evanghelie diferită, cerându-le credincioșilor să respecte unele dintre regulile iudaismului. Aceștia au provocat multă tulburare, pentru că au adus învățături diferite și au funcționat peste măsura lor.

Apostolul Pavel, însă, știa că Dumnezeul măsurii îi măsurase biserica din Corint și bisericile din Galatia și că el a funcționat după măsura lui.

Noi, credincioșii în Cristos, avem slujirea noastră preoțească la adresa Domnului; slujirea noastră ar trebui să fie inițiată de Domnul și ar trebui să fie conform călăuzirii și limitării Sale. Aceasta înseamnă că trebuie să permitem morții lui Cristos să lucreze în noi, astfel încât viața învierii Sale să poată fi împărțită prin noi altora.

Un exemplu al unei astfel de slujiri este Petru; el L-a falimentat lamentabil pe Domnul, căci s-a lepădat de Domnul de trei ori, chiar dacă I-a promis că, indiferent dacă alții s-ar lepăda de El, el va fi dispus chiar și să moară pentru Domnul.

Așadar, Domnul a venit în Ioan 21:15-22 pentru a recâștiga și a reaprinde dragostea lui Petru pentru Domnul și, pe măsură ce Petru și-a dat seama că Domnul este dragostea lui, a fost adus în funcția de a-i păstori pe alții.

Dacă noi credem că putem să-L slujim pe Domnul și avem ceea ce este necesar pentru a ne îndeplini slujirea preoțească adusă Lui, Domnul va permite ca anumite situații și lucruri să se întâmple și vom fi expuși cât de naturali suntem și cât de descalificați suntem în omul nostru natural pentru a-L sluji pe El.

Chiar și atunci când El ne cheamă să-L slujim, când suntem desemnați să-L slujim pe Domnul în viața de biserică sau în predicarea evangheliei, ar trebui să-L luăm pe Domnul ca sursă a noastră, să funcționăm în măsura noastră și să căutăm măsura pe care Dumnezeul măsurii ne-a dat-o.

Fie ca toată slujirea noastră preoțească să fie conform călăuzirii lui Dumnezeu și limitării Sale. Fie ca moartea Sa să lucreze în noi, astfel încât viața învierii Sale să poată curge liber prin noi.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai făcut preoția Ta sfântă, chiar preoția Ta împărătească, pentru ca să Te putem sluji și să ne putem închina Ție. Aleluia, fiecare credincios în Cristos este un preot și un împărat care să-L slujească pe Dumnezeu și să-L administreze pe Dumnezeu omului! Amin, Doamne, fie ca toată slujirea noastră preoțească adusă Domnului să provină de la El ca Dumnezeu al măsurii și nu de la noi înșine. Venim la Tine așa cum suntem. Nu suntem calificați, Doamne, dar Tu ne-ai ales, Tu ne-ai regenerat, Tu ne transformi și Tu ne califici și ne chemi să Te slujim. O, Doamne, fie ca Tu să fii Cel care originează și inițiază slujirea noastră preoțească Domnului. Fie ca noi să ne cunoaștem măsura în slujirea noastră. Fie ca noi să cunoaștem măsura pe care Dumnezeul măsurii ne-a dat-o și fie ca noi să nu o depășim. Amin, Doamne, fie ca toată slujirea noastră preoțească să fie conform călăuzirii Tale și limitărilor Tale. Îi permitem morții Tale să lucreze în noi, Doamne dragă, pentru ca viața învierii Tale să poată fi împărțită prin noi altora!

Să-L cunoaștem pe Dumnezeul măsurii și să funcționăm în măsura pe care El ne-a dat-o

Apostolul Pavel a fost chemat de Dumnezeu să-L slujească și, în mod clar, avea o mare măsură de har și o mare parte în lucrarea Domnului. Însă nu ar trebui să credem că Pavel era atât de spiritual și cu totul diferit de noi; chiar și el a trebuit să învețe să accepte restricțiile Domnului.

Dorința lui, de exemplu, era să meargă la Roma, dar Domnul a hotărât să meargă acolo în lanțuri, nu ca om liber. El le-a spus credincioșilor din Roma că se aștepta să meargă în Spania prin Roma (Romani 15:24); totuși, Pavel nu a mers niciodată în Spania, ci a ajuns la Roma în lanțuri.

Pavel a învățat să-L cunoască pe Dumnezeul măsurii și să funcționeze în măsura lui, măsura pe care Dumnezeu i-a dat-o. Legăturile în care a ajuns la Roma erau măsura Domnului, limitarea Lui.

Pavel nu s-a răzvrătit, nu s-a plâns și nici nu a căutat să iasă din această limitare. Dimpotrivă, și-a dat seama că, chiar dacă închisoarea sa era o mare limitare, totuși putea funcționa în măsura sa pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Pe măsură ce ne îndeplinim slujba preoțească înaintea Domnului, trebuie să-L cunoaștem pe Dumnezeul măsurii și trebuie să funcționăm în măsura pe care El ne-a repartizat-o.

În cazul lui Pavel, Domnul i-a măsurat o lungă perioadă de închisoare, iar în acest timp s-au întâmplat multe lucruri, el a scris multe epistole și a avut loc multă părtășie. Chiar dacă se afla sub o limitare și o restricție atât de mare, Pavel nu s-a plâns niciodată, nu a cârtit și nu s-a răzvrătit niciodată.

Domnul pare să fie interesat să ne restricționeze și să nu ne permită să rămânem la fel cum suntem. De exemplu, dacă un tânăr nu are o inimă care să-L slujească Domnului, El îl va încuraja să-L slujească. Odată ce este încurajat să-L slujească Domnului, El îl va limita.

Nouă nu ne plac limitările; mai degrabă, vrem să facem lucruri fără nicio limitare, chiar să mergem cât de departe putem. Nu ne place să fim limitați în mâncare, somn sau activități. Dar Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al măsurii și El ne limitează.

Dacă Îl iubim pe Domnul și dorim să-L slujim, El ne va limita și ne va restricționa. Dacă acceptăm restricția Domnului, dacă acceptăm limitarea Sa, El va avea o cale de a ne folosi și vom funcționa în măsura noastră pentru zidirea Trupului.

Pavel a putut mărturisi că, deși moartea a lucrat în el, viața a lucrat în sfinți (2 Corinteni 4:12). Putem fi limitați de Dumnezeu și chiar puși deoparte sau restricționați în funcția noastră pentru o vreme, dar dacă-i permitem morții lui Cristos să lucreze în noi, viața va curge liber în alții. Calea lui Dumnezeu este mai întâi să ne accelereze și să ne întărească, apoi să ne încetinească și să ne coboare.

Și Moise a trecut prin acest lucru; el știa că Dumnezeu l-a chemat, dar mai întâi trebuia să fie încetinit în omul său natural. În mod similar, lui Iosif i-au fost date de Dumnezeu niște vise minunate cu privire la ceea ce se va întâmpla în viața lui, dar a trecut prin niște limitări și restricții exterioare mari înainte ca aceste lucruri uimitoare să se poată întâmpla.

Dacă noi, ca și credincioși în Cristos, putem accepta suișurile și coborâșurile lui Dumnezeu, în cele din urmă vom deveni folositori în lucrarea Sa. Dar dacă nu putem tolera ca Dumnezeu să ne întărească și apoi să ne încetinească, s-ar putea să ne ofensăm față de Dumnezeu și s-ar putea să fim dezamăgiți.

Dispoziția noastră poate fi să fim mereu gata să slujim și să facem lucruri pentru Domnul în orice moment, fie să fim doar liniștiți tot timpul, relaxându-ne și nefăcând nimic pentru Domnul.

Însă Dumnezeu nu vrea să fim mereu undeva sus sau mereu undeva jos. Alternarea zilei și a nopții mărturisește despre acest lucru. Dumnezeu nu ne-a creat doar pentru a avea doar zi și fără noapte; mai degrabă, trebuie să avem o zi și apoi o noapte.

Fie ca noi să reflectăm cu rugăciune asupra porțiunii din 2 Corinteni 10:7-18 înaintea Domnului și să învățăm cum să ne comportăm în serviciul din biserică și cum să înaintăm în recâștigarea Domnului. Fie ca noi să-L cunoaștem pe Dumnezeu ca Dumnezeul măsurii și să cunoaștem măsura pe care El ne-a repartizat-o în slujba noastră.

Pe măsură ce ne îndeplinim slujba preoțească adusă Domnului, fie ca noi să ne cunoaștem limita, măsura noastră. Domnul este credincios în a stabili anumite restricții și limite în slujba noastră și nu ar trebui să le încălcăm sau să încercăm să le depășim.

Omul nostru natural vrea să fie fără limite, dar Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al măsurii. Fie ca noi să rămânem în limitele pe care Domnul ni le-a stabilit și fie ca noi să funcționăm în măsura pe care El ne-a repartizat-o.

Doamne Isuse, vrem să Te cunoaștem ca Dumnezeul măsurii. Arată-ne, Doamne, care este măsura noastră în slujba noastră de preoți. Fie ca noi să ne îndeplinim slujba preoțească adusă Domnului în măsura pe care Dumnezeul măsurii ne-a dat-o. O, Doamne, ne deschidem pe deplin Ție. Vrem să Te cunoaștem, să Te savurăm, să fim umpluți de Tine și să funcționăm în măsura noastră pentru zidirea bisericii. Dă-ne harul, Doamne, să funcționăm nu într-un mod nelimitat și nerestricționat, ci conform măsurii pe care ne-ai dat-o. Dă-ne harul și îndurarea să acceptăm restricțiile și limitările pe care ni le repartizezi în timp ce Te slujim. Vrem doar să fim de folos în mâinile Tale și să funcționăm în măsura noastră pentru zidirea bisericii. Amin, Doamne, îndură-Te de noi. Fie ca Tu să ne îndemni să Te slujim și, de asemenea, să fim încetiniți atunci când vrei. Fie ca noi să cooperăm pe deplin cu Tine, astfel încât Tu să poți câștiga o biserică zidită astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Our Priestly Service must Originate from God and be According to His Limitation, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 3 cu tema: Viața și clădirea în epistolele lui Petru, ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Suntem casa spirituală a lui Dumnezeu și preoția sfântă oferind jertfe spirituale

10/07/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, suntem o preoție sfântă, corpul coordonat de preoți, pentru a fi casa spirituală zidită, iar serviciul nostru preoțesc corporativ este de a vesti ca evanghelie virtuțile Celui care ne-a chemat, astfel încât să putem oferi jertfe spirituale plăcute lui Dumnezeu prin Isus Cristos.

Slavă Domnului pentru ceea ce face Domnul în noi și printre noi în viața de biserică de astăzi! Pe plan personal, l-am primit pe Domnul Isus prin regenerare și am fost regenerați de Dumnezeu cu sămânța incoruptibilă. Acum creștem în viață mâncându-L pe Domnul și bând laptele neprefăcut al Cuvântului.

Cooperăm cu Domnul pentru a trata orice probleme și obstacole și Îi permitem să strălucească asupra noastră și în noi pentru a expune orice împiedică viața Lui să crească în noi. Venim la Domnul în Cuvântul Său zi de zi nu doar pentru a citi Biblia și a-L cunoaște pe Domnul și planul Său, ci și mai mult, pentru a bea laptele neprefăcut al cuvântului lui Dumnezeu.

În calitate de credincioși în Cristos, hrana noastră este cuvântul lui Dumnezeu și voia lui Dumnezeu. Învățăm să-L contactăm în cuvântul Său și să bem laptele. Avem nevoie de laptele neprefăcut al cuvântului. În noi înșine, suntem plini de viclenie, răutate și tot felul de vorbe de rău și lucruri de genul acesta.

Prin urmare, pe partea negativă, lepădăm orice răutate, orice viclenie, ipocrizie, invidie și toate vorbele de rău. Lepădăm toate aceste lucruri și dezrădăcinăm orice răutate și viclenie. Pe partea pozitivă, venim la Domnul în Cuvântul Său pentru a bea laptele neprefăcut al cuvântului.

În cuvântul lui Dumnezeu, există laptele, laptele neprefăcut, pentru ca noi să-l bem și să fim hrăniți. Pe măsură ce Îl bem pe Domnul în cuvântul Său ca pe laptele neprefăcut, creștem în viață spre mântuire, căci gustăm și vedem că Domnul este bun. Amin, Domnul este bun pentru hrană și învățăm zilnic să-L mâncăm în cuvântul Său!

Putem mărturisi că Dumnezeu este bun pentru hrană, căci în cuvântul Său există laptele neprefăcut al cuvântului care ne face să creștem spre mântuire! Pe măsură ce creștem spre mântuire, suntem transformați, căci venim la Domnul ca o piatră vie și devenim, de asemenea, pietre vii pentru zidirea locuinței Sale.

Ceea ce avem aici este mai întâi regenerarea, apoi a bea laptele cuvântului, creșterea spre mântuire, suntem transformați și zidiți ca o casă spirituală. Rezultatul tuturor acestora, rezultatul mâncatului și băutului nostru personal a Domnului pentru a crește spre mântuire și a fi transformați, este că suntem preoția sfântă ca și casă spirituală zidită a lui Dumnezeu. Amin!

Suntem o rasă aleasă, o preoție împărătească și sfântă, o națiune sfântă, un popor câștigat să fie a Domnului

1 Petru 2:1-9 este o porțiune minunată din Cuvânt care dezvăluie cum lepădăm lucrurile negative și bem laptele Cuvântului, creștem spre mântuire, gustăm din Domnul, suntem transformați și zidiți ca pietre vii și devenim o casă spirituală, chiar o preoție sfântă.

Dacă noi, credincioșii în Cristos, suntem credincioși și sârguincioși să tratăm zi de zi orice lucru negativ, lepădându-l, și venim la Domnul în cuvântul Său pentru a bea laptele neprefăcut al cuvântului, are loc un proces metabolic în ființa noastră. Suntem transformați din lut sau țărână în pietre vii și, ca pietre vii, suntem zidiți ca o casă spirituală. Slavă Domnului!

1 Petru 2:9 ne spune că suntem o rasă aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor câștigat să fie a Domnului, ca să putem vesti virtuțile Celui ce ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. Slavă Domnului!

Am putea citi un astfel de verset și să fim uimiți de toate aceste lucruri, dar s-ar putea să nu înțelegem pe deplin ce înseamnă și cum se aplică la noi. Este important pentru noi să știm ce suntem noi, conform lui Dumnezeu.

Petru nu menționează cuvântul biserică în epistolele sale, dar versetele 5 și 9 din 1 Petru 2 se referă în mod clar la biserică. Suntem o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt și un popor câștigat să fie al Domnului.

Cuvintele seminție, preoție, națiune și popor sunt toate substantive corporative; ele nu se referă la credincioșii individuali ai bisericii, la corpul credincioșilor în ansamblu. Suntem o seminție aleasă; Dumnezeu ne-a ales dintre toți oamenii pentru a fi seminția Lui, o seminție aleasă.

Aceasta se referă la descendența noastră din Dumnezeu; nu suntem din Adam; ne-am născut în Adam, dar ne-am schimbat descendența – acum suntem din descendența lui Dumnezeu! Suntem o preoție, un corp de preoți, pentru a-L sluji pe Dumnezeu, a-I sluji lui Dumnezeu, a-L aduce pe Dumnezeu la om și pe om la Dumnezeu.

Nu suntem doar o preoție, ci o preoție împărătească, căci suntem atât preoți, cât și împărați pentru Dumnezeu. Aceasta se referă la slujirea noastră adusă lui Dumnezeu; nu mai slujim păcatului ca robi, ci Îl slujim pe Dumnezeu și domnim și stăpânim împreună cu El, așa cum Îi slujim.

Suntem o națiune sfântă; ca națiune, suntem sfinți, sfințiți pentru Dumnezeu, separați pentru El și în procesul de a fi saturați cu El. Aceasta se referă la faptul că suntem o comunitate pentru Dumnezeu; nu mai aparținem comunității omului vechi, nu aparținem acestei lumi, ci îi aparținem lui Dumnezeu și suntem poporul Lui acum, căci suntem o națiune sfântă. Slavă Domnului!

Suntem un popor câștigat ca posesie a Domnului; suntem prețioși pentru Dumnezeu, El ne prețuiește și a plătit cel mai mare preț pentru a ne câștiga. Suntem comoara lui Dumnezeu, posesiunea Lui particulară și deosebită.

Ca rasă aleasă, ne avem sursa în Dumnezeu. Ca preoție împărătească, suntem preoți împărătești, așa cum Cristos este Împăratul și Marele Preot, simbolizat de Melhisedec (Evrei 7:1-2, 26; Gen. 14:18).

Ca națiune sfântă și popor câștigat spre posesiune, suntem sfințiți în însăși natura noastră pentru a deveni comoara lui Dumnezeu, posesiunea Lui deosebită. În Tit 2:14 vedem că suntem un popor particular, ca posesiune a Lui unică; această expresie se găsește și în Deuteronom 7:6, 14:2 și 26:18.

Suntem un popor care este stăpânit în mod privat de Dumnezeu ca comoara Lui unică, deosebită (Exod 19:5) pentru a fi propria Lui posesiune. Slavă Domnului!

În primul rând, suntem o rasă aleasă, căci am fost aleși de Dumnezeu; apoi, suntem o preoție împărătească, apoi un neam sfânt și, în final, un popor câștigat spre posesiune.

Dumnezeu ne prețuiește foarte mult, căci în procesul mântuirii Sale organice, El Însuși Se introduce cu viața și natura Sa în noi pentru a ne face la fel cu Cristos în orice fel, așa că ne iubește pentru că devenim exact la fel ca El! Slavă Domnului!

Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai chemat din toate popoarele, semințiile și națiunile, să fim o rasă aleasă pentru Tine! Aleluia, aparținem rasei lui Dumnezeu, iar linia noastră de descendență este de la Dumnezeu! Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai făcut o preoție împărătească, un corp de preoți care Îi slujesc lui Dumnezeu și oamenilor! Aleluia, suntem preoți și împărați pentru Dumnezeu, atât administrându-L pe Dumnezeu, cât și domnind pentru Dumnezeu! Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai făcut o națiune sfântă, o națiune separată pentru Dumnezeu și saturată de elementul lui Dumnezeu! Aleluia, suntem o comunitate pentru Dumnezeu, căci suntem poporul sfânt al lui Dumnezeu! Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai făcut un popor câștigat ca posesie a Domnului, pentru a fi o posesiune câștigată în mod special de Dumnezeu și deținută de El ca comoară a Sa! Aleluia, suntem prețioși pentru Dumnezeu, căci El este în noi și este trăit din noi și ne prețuiește foarte mult! Te iubim, Doamne! Te lăudăm că ne-ai creat astfel de oameni! Vrem să vestim virtuțile Celui care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată!

Slujba noastră preoțească este de a vesti virtuțile lui Dumnezeu pentru a oferi jertfe spirituale plăcute lui Dumnezeu prin Isus Cristos

Când ne dăm seama ce suntem și cine suntem în ochii lui Dumnezeu, vom fi umpluți de apreciere față de Dumnezeu și, în același timp, vom realiza care este funcția noastră.

Suntem „o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor câștigat să fie al Domnului” (1 Petru 2:9) – seminția aleasă denotă descendența noastră din Dumnezeu; o preoție împărătească, slujirea noastră adusă lui Dumnezeu; neam sfânt, faptul că suntem o comunitate pentru Dumnezeu; și popor câștigat să fie al Domnului, prețul nostru înaintea lui Dumnezeu. Ce minunat!

Acum, ca neam sfânt, o preoție împărătească, avem o slujbă preoțească corporativă. Suntem o casă spirituală pentru Dumnezeu, ca să fim o preoție sfântă, pentru a oferi jertfe spirituale plăcute lui Dumnezeu prin Isus Cristos (v. 5).

Care este slujba noastră preoțească? Slujirea noastră preoțească corporativă este de a vesti ca evanghelie virtuțile Celui care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată (v. 9), ca să putem aduce jertfe spirituale plăcute lui Dumnezeu prin Isus Cristos (v. 5). Extraordinar!

Pe partea spirituală, creștem în viață și suntem zidiți ca o casă spirituală într-o preoție sfântă. Pe partea slujirii, suntem o preoție sfântă, chiar o preoție împărătească, care Îi slujește lui Dumnezeu. Suntem un corp coordonat de preoți care sunt zidiți în casa spirituală a lui Dumnezeu. Asta este biserica.

Slujirea noastră preoțească este corporativă, căci împreună vestim virtuțile Celui care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată, ca să putem aduce lui Dumnezeu jertfe spirituale plăcute Lui, prin Isus Cristos.

Aceasta implică faptul că suntem zidiți; slujirea noastră nu este individuală, ci corporativă. Nu viața spirituală trăită într-un mod individualist, ci viața spirituală trăită într-un mod corporativ poate împlini scopul lui Dumnezeu și poate satisface dorința Lui.

Pe de o parte, trebuie să-L contactăm personal pe Domnul și să bem laptele neprefăcut al cuvântului, ca să putem crește spre mântuire și să fim transformați. Pe de altă parte, însă, suntem zidiți ca o casă spirituală, într-o preoție sfântă, pentru a oferi jertfe spirituale plăcute lui Dumnezeu prin Isus Cristos.

Dumnezeu dorește să câștige o astfel de casă spirituală, biserica, ca locuință a Sa; El câștigă această casă cu noi și în noi.

Mai întâi, suntem născuți din nou (1 Petru 1:2), apoi creștem în viață fiind hrăniți cu Cristos ca laptele neprefăcut al cuvântului (2:1-4), și apoi suntem zidiți împreună cu frații noștri credincioși în casa spirituală a lui Dumnezeu (v. 5). Slavă Domnului!

Suntem o casă spirituală pentru Dumnezeu și o preoție sfântă; casa spirituală este pentru locuința lui Dumnezeu, iar preoția sfântă este pentru slujba lui Dumnezeu.

Pe de o parte, suntem o locuință corporativă în care Dumnezeu poate locui; pe de altă parte, suntem o preoție sfântă, chiar o preoție împărătească, pentru a-I sluji lui Dumnezeu. Și Îi slujim lui Dumnezeu nu într-un mod individualist, ci corporativ, ca o preoție.

Ce sunt jertfele spirituale pe care le aducem lui Dumnezeu, jertfe care sunt acceptabile pentru El? Conform economiei lui Dumnezeu din Noul Testament, jertfele spirituale pe care I le aducem lui Dumnezeu sunt mai întâi Cristos, apoi păcătoșii care sunt mântuiți și, în final, trupul nostru, laudele și lucrurile pe care le facem pentru Dumnezeu.

În primul rând, Îl oferim pe Cristos ca realitate a tuturor ofrandelor din tipurile reprezentative ale Vechiului Testament, așa cum sunt simbolizate de ofrande (ofranda arsă, ofranda de mâncare, ofranda de pace, ofranda pentru păcat și ofranda pentru abatere – vezi Levitic 1-5).

În al doilea rând, îi oferim lui Dumnezeu ca jertfe spirituale prin Cristos pe păcătoșii mântuiți prin predicarea evangheliei de către noi; îi oferim ca membre ale lui Cristos (Romani 15:16).

În al treilea rând, jertfele pe care I le oferim lui Dumnezeu sunt trupul nostru, laudele noastre și lucrurile pe care le facem pentru Dumnezeu (Evrei 13:15-16; Filipeni 4:18). Amin!

Zilnic Îl experimentăm pe Cristos și Îl savurăm ca realitate a tuturor ofrandelor și Îl oferim lui Dumnezeu ca jertfe spirituale pentru satisfacția Lui. Pe măsură ce predicăm Evanghelia celor din jurul nostru și aceștia sunt mântuiți, îi oferim lui Dumnezeu ca jertfe spirituale prin Isus Cristos, pentru ca ei să fie membre ale lui Cristos ca Trup al Său.

Când Îl lăudăm pe Domnul și ne oferim trupurile ca jertfă vie pentru adunările bisericii, oferim jertfele prin Isus Cristos pentru ca Dumnezeu să fie satisfăcut. Ce minunată slujbă preoțească corporativă avem!

Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, suntem o preoție sfântă, un trup coordonat al lui Cristos, pentru a fi casa spirituală a lui Dumnezeu! Amin, Doamne, crești în noi astăzi spre mântuire și transformă-ne în pietre vii pentru a fi zidiți împreună ca o casă spirituală în care Tu să locuiești și într-o preoție sfântă care să Te slujească. Amin, Doamne, ne exersăm duhul astăzi pentru a Te lua ca realitate a tuturor ofrandelor. Ne punem mâinile peste Tine și Te luăm ca realitate a ofrandei arse, a ofrandei de mâncare, a ofrandei de pace, a ofrandei pentru păcat și a ofrandei pentru abatere. Te oferim lui Dumnezeu ca jertfe spirituale acceptabile Lui. Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a vesti ca evanghelie virtuțile Celui care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată! Îi oferim pe păcătoșii pocăiți ca membre ale Trupului lui Cristos pentru a fi jertfe spirituale acceptabile lui Dumnezeu prin Isus Cristos! O, Doamne, ne oferim trupul, laudele noastre și lucrurile pe care le facem pentru Dumnezeu ca jertfe spirituale prin Isus Cristos! Aleluia, suntem o preoție sfântă și o casă spirituală a lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We’re God’s Spiritual House and the Holy Priesthood Offering up Spiritual Sacrifices, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 3 cu tema: Viața și clădirea în epistolele lui Petru, ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Dăm la o parte răutatea și bem laptele neprefăcut al Cuvântului lui Dumnezeu pentru a crește pentru clădirea lui Dumnezeu

09/07/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Pentru a crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu, trebuie să dăm la o parte orice răutate, vicleșug și clevetire și trebuie să fim hrăniți cu laptele neprefăcut al cuvântului lui Dumnezeu; pe măsură ce ne hrănim cu Cristos ca Cristos-lapte, suntem transformați cu El ca Cristos-piatra și suntem zidiți ca să fim Cristos-Trupul. Amin!

Dumnezeu este viață, iar viața lui Dumnezeu este cu adevărat viață; orice altă viață din univers nu este reală, căci numai viața divină este viața reală. Viața lui Dumnezeu este viața care este cu adevărat viață. Și ce privilegiu este pentru noi, ca credincioși în Cristos, să fi primit această viață!

La momentul regenerării noastre, am primit viața lui Dumnezeu. Acum, toți credincioșii autentici în Cristos au viața divină în duhul lor. Această viață nu este stagnantă sau fără țel; ea crește, curge și are un țel, care este clădirea lui Dumnezeu, biserica.

Viața lui Dumnezeu și clădirea lui Dumnezeu sunt gândul principal al Bibliei, chiar strada principală din cuvântul sfânt al lui Dumnezeu. Clădirea lui Dumnezeu, biserica, este rezultatul creșterii noastre în viață.

Creștem în viața divină nu doar pentru a ajunge la maturitate; creștem în viață pentru a fi zidiți împreună în biserică, ca și casă spirituală a lui Dumnezeu.

Cum creștem în viață pentru clădirea lui Dumnezeu? Biblia ne arată multe căi prin care putem crește. O cale este să-L iubim pe Domnul; atunci când ne dăm pe noi înșine să-L iubim pe Domnul cu prima dragoste, creștem în viață.

O altă cale este să dăm atenție duhului nostru; atunci când ne exersăm duhul, viața divină din noi crește pentru a curge în clădirea lui Dumnezeu.

O altă cale este să ne păzim inima cu toată vigilența, căci din ea ies izvoarele vieții. Pe partea negativă, trebuie să permitem crucii lui Cristos să lucreze în noi, astfel încât toate obstacolele în calea vieții lui Dumnezeu din noi să fie înlăturate.

Principalul motiv pentru care viața lui Dumnezeu nu crește în noi este că avem unele obstacole interioare, unele lucruri în ființa noastră care împiedică creșterea lui Dumnezeu în noi.

În primul rând, nu cunoaștem calea vieții și, prin urmare, nu-L luăm pe Cristos ca unic țel. În al doilea rând, credem că spiritualitatea este determinată de aspectul nostru exterior și, de multe ori, suntem ipocriți, dând impresia a ceea ce noi nu suntem.

În al treilea rând, răzvrătirea este în noi; putem fi destul de activi și chiar zeloși pentru Domnul și putem face multe lucruri pentru El, dar Îl putem neglija și putem nu asculta de vorbirea Lui interioară.

În al patrulea rând, capacitățile noastre naturale s-ar putea să nu fie tratate; dacă nu permitem crucii să ne zdrobească omul natural, capacitățile noastre naturale pot deveni o problemă pentru viața lui Cristos.

Fie ca noi să tratăm toate obstacolele, pe partea negativă, și fie ca noi să-L iubim pe Domnul, să fim atenți la duhul nostru și să ne păzim inima pe partea pozitivă.

Pentru a crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu, trebuie să lepădăm orice răutate și să fim hrăniți cu laptele neprefăcut al Cuvântului lui Dumnezeu

În 1 Petru 2:1-2 ni se spune despre o cale minunată prin care putem crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu: pe partea negativă trebuie să lepădăm orice răutate, vicleșug, prefăcătorie, invidie și clevetire, iar pe partea pozitivă trebuie să fim hrăniți cu laptele neprefăcut al cuvântului lui Dumnezeu. Amin!

Aceste cinci lucruri păcătoase menționate în versetul 1 sunt legate între ele și progresive în dezvoltarea și manifestarea lor. În primul rând, există rădăcina, sursa, care este răutatea. Răutatea este un fel de amărăciune în inima ta.

Poate că ești ofensat și există o amărăciune care s-a strecurat în inima ta. Acum, gândurile și sentimentele tale față de o altă persoană nu sunt atât de plăcute. Poate că ne dorim chiar să vedem ceva rău întâmplându-se lor, poate niște eșecuri care să le vină în cale; aceasta înseamnă să avem răutate în inimă.

Rezultatul răutății este că avem vicleșug, prefăcătorie, invidie și, în cele din urmă, clevetire; vorbirile de rău sunt expresia rădăcinii răutății, dacă nu le tratăm la timp.

Vedem clevetire atunci când există tulburări în viața de biserică; rădăcina tuturor acestor clevetiri este răutatea, amărăciunea și nefericirea pe care le permitem să rămână în inima noastră față de ceilalți sau față de viața de biserică.

Fie ca răutatea să nu se stabilească în inima noastră, ci să dăm la o parte toată răutatea! Fie ca amărăciunea să nu se stabilească în inima noastră, ci să venim la Domnul și să tratăm inima noastră, astfel încât să putem îndepărta toată răutatea, toată viclenia, ipocrizia și toată vorbirea de rău.

Pe măsură ce venim la Domnul și ne întoarcem inima către El, trebuie să fim ca niște nou-născuți care tânjesc după lapte. Suntem ca niște prunci nou-născuți care tânjesc după laptele neprefăcut al cuvântului lui Dumnezeu (v. 2).

Când tânjim după laptele cuvântului lui Dumnezeu și venim la Domnul în cuvântul Său pentru a-L bea ca lapte curat, laptele neprefăcut, creștem spre mântuire și ne dăm seama că Domnul este bun de mâncat. Fie ca să-I cerem Domnului să ne trezească dorul din inimă și foamea din ființa noastră pentru laptele neprefăcut al cuvântului lui Dumnezeu.

Poate că realizăm că, în calitate de credincioși în Cristos care Îl iubesc și vor ca El să crească în noi pentru clădirea lui Dumnezeu, nu avem o foame după cuvântul Său și nu tânjim după laptele neprefăcut al cuvântului lui Dumnezeu. Așadar, trebuie să-I cerem Domnului să ne dăruiască o foame și o sete după cuvântul Său.

Pe măsură ce ne deschidem către Domnul și conversăm cu El, cerându-I să ne reaprindă dragostea pentru El și să ne trezească foamea pentru cuvântul Său, El va străluci asupra oricărei răutăți din inima noastră, asupra oricărei viclenii și va expune orice prefăcătorie, invidie și clevetire.

Poate că avem o ofensă pe care o hrănim și o prețuim și, pentru că întreaga noastră ființă este concentrată asupra ei, nu suntem capabili să bem laptele din Cuvânt. Poate că avem o anumită durere care ne ocupă inima și ne ține ocupați cu emoția noastră rănită și, prin urmare, s-ar putea să nu avem o foame pentru laptele cuvântului lui Dumnezeu.

Fie ca noi să venim la Domnul în cuvântul Său zi de zi, cerându-I să strălucească asupra noastră și să ne dea o foame și o sete pentru cuvântul Său. Pe partea negativă, fie ca noi să dăm la o parte toată răutatea, toată viclenia, ipocrizia, invidia și toată vorbirea de rău. Pe partea pozitivă, fie ca noi să fim ca niște nou-născuți care tânjesc după laptele neprefăcut al cuvântului lui Dumnezeu.

Laptele neprefăcut este transmis în Cuvântul lui Dumnezeu pentru a hrăni omul nostru interior prin înțelegerea minții noastre raționale și este asimilat de facultățile noastre mentale (Romani 8:6; Deuteronom 11:18).

Pe măsură ce venim la cuvântul Domnului cu exersarea duhului nostru, vom realiza că laptele neprefăcut al Cuvântului lui Dumnezeu ne hrănește duhul.

Laptele hrănitor al cuvântului este pentru suflet prin minte; totuși, în cele din urmă, hrănește duhul, făcându-ne nu sufletești, ci spirituali, cei potriviți pentru a fi zidiți ca o casă spirituală a lui Dumnezeu (1 Corinteni 2:15). Amin!

Doamne Isuse, vrem să creștem în viață pentru clădirea lui Dumnezeu, înlăturând orice răutate și bând laptele neprefăcut al cuvântului lui Dumnezeu! Amin, Doamne, ne exersăm duhul și venim la Tine așa cum suntem; luminează-ne și expune orice rădăcină de amărăciune, orice răutate din inima noastră și orice ofensă. Vrem să dăm la o parte orice răutate și orice vicleșug din inima noastră. Vrem să dăm la o parte ipocriziile, invidia și toată vorbirea de rău. În loc să ne concentrăm pe aceste lucruri negative, vrem să fim ca niște prunci nou-născuți care tânjesc după laptele neprefăcut al cuvântului lui Dumnezeu! Amin, Doamne, hrănește-ne astăzi cu laptele neprefăcut al cuvântului lui Dumnezeu. Ne exersăm duhul și ne întoarcem inima către Tine pe măsură ce venim la cuvântul Tău. Fie ca cuvântul Tău să fie pentru noi ca laptele, hrănindu-ne atât sufletul, cât și duhul. Amin, Doamne, fie ca laptele neprefăcut transmis prin cuvântul lui Dumnezeu să hrănească omul nostru lăuntric prin înțelegerea minții noastre raționale. Fie ca noi să fim hrăniți în interior cu Cristos pe măsură ce venim la Cuvântul lui Dumnezeu ca niște prunci nou-născuți, tânjind după laptele neprefăcut al cuvântului lui Dumnezeu!

Primim Cuvântul lui Dumnezeu prin orice rugăciune și cugetăm asupra lui pentru a ne hrăni cu Cristos ca lapte hrănitor și a crește spre mântuire pentru clădirea lui Dumnezeu

Cum putem bea laptele neprefăcut din cuvântul lui Dumnezeu? Pentru a savura laptele Cuvântului, adică pentru a-L gusta pe Dumnezeu cu bunătatea Lui în Cuvânt, trebuie să primim cuvântul Lui prin orice rugăciune și cugetare asupra cuvântului Său (1 Petru 2:3; Efeseni 6:17-18; Ps. 119:15, 23, 48, 78, 99, 148).

Căutătorii iubitori ai lui Dumnezeu L-au gustat din plin pe Domnul cugetând asupra cuvântului lui Dumnezeu și amestecând cuvântul cu rugăciunea lor, exersându-și duhul de credință.

Trebuie nu doar să citim Biblia, ci, mai mult decât atât, să cântăm Cuvântul, să cugetăm asupra faptelor minunate ale Domnului și să amestecăm Cuvântul cu rugăciunea noastră. A cugeta asupra cuvântului lui Dumnezeu înseamnă a-l gusta și a-l savura printr-o considerare atentă (1 Petru 2:2-3; Psalmul 119:103).

Nu doar citim Biblia: o considerăm cugetând asupra ei cu multă rugăciune. A cugeta asupra cuvântului include a vorbi cu noi înșine, a-L lăuda pe Domnul, a-I cânta Domnului, a plânge înaintea Lui, a-L aștepta și a ne ruga Lui în timp ce citim cuvântul lui Dumnezeu.

Așa cum vaca rumegă, tot așa trebuie să primim cuvântul lui Dumnezeu prin multă reconsiderare; aceasta înseamnă a bea laptele neprefăcut al cuvântului lui Dumnezeu. Aceasta nu este o rutină sau o practică pe care trebuie să o învățăm; aceasta ar trebui să fie experiența noastră zilnică.

În fiecare dimineață trebuie să ne trezim puțin mai devreme pentru a lua câteva versete pe care să le „mestecăm” înaintea Domnului, cugetând la cuvântul lui Dumnezeu și exersându-ne duhul și întreaga noastră ființă pentru a absorbi bogățiile Sale prin cuvântul Său.

Noi, cei care credem în Cristos, L-am primit pe Cristos ca viață a noastră, dar acum trebuie să creștem în viață. Creșterea noastră în viață are ca rezultat mântuirea. Pe de o parte, am primit mântuirea lui Dumnezeu, căci am gustat că Domnul este bun. Dar mântuirea deplină și completă a lui Dumnezeu are o lungă durată – de la regenerare (inclusiv îndreptățirea) până la glorificare (Romani 8:30).

Am fost regenerați cu viața lui Dumnezeu și acum trebuie să creștem hrănindu-ne cu Cristos ca laptele hrănitor din cuvântul lui Dumnezeu, spre mântuire, spre maturitate, spre glorificare. Când ajungem la maturitate, vom primi mântuirea sufletului nostru, care ne va fi revelată la dețelerirea Domnului Isus (1 Petru 1:5, 9-10, 13).

Pentru a crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu, astfel încât să putem ajunge la maturitate și să primim mântuirea sufletului nostru, trebuie să fim hrăniți cu laptele neprefăcut al cuvântului lui Dumnezeu.

Trebuie să avem un gust pentru cuvântul lui Dumnezeu. Poate că avem gustul multor alte lucruri din lume și putem crede că știm ce spune Biblia, dar trebuie să ne deschidem către Domnul și să-L rugăm să ne dea gustul cuvântului Său.

De asemenea, trebuie să citim slujba care interpretează în mod potrivit cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât să-L putem mânca pe Domnul și să-L bem mai mult în cuvântul Său. Hrănindu-ne cu Cristos ca lapte hrănitor din Cuvânt, creștem spre mântuirea deplină, spre maturitate prin transformare spre glorificare. Amin!

Mântuirea menționată în 1 Petru 2:2 este ceva ce ține de transformare pentru clădirea lui Dumnezeu. Fie ca noi să-L savurăm pe „Cristosul-lapte” – Cristosul ca lapte neprefăcut al cuvântului lui Dumnezeu – pentru a fi hrăniți cu El și a fi transformați cu El ca „Cristos-piatra” – Cristos ca piatra vie care ne transformă în pietre vii.

Când bem Cristosul-lapte și suntem transformați de Cristos-piatra, suntem zidiți să fim Cristos-Trupul, casa spirituală a lui Dumnezeu ca preoția Lui sfântă (1 Petru 2:2-5; 1 Corinteni 12:12-13).

De partea noastră, trebuie să dăm la o parte de la noi orice răutate, vicleșug și clevetire și trebuie să venim la Domnul în cuvântul Său pentru a fi hrăniți cu laptele neprefăcut al cuvântului lui Dumnezeu. De partea Sa, El lucrează în noi pentru a crește în noi, a ne transforma și a ne zidi. El este laptele și El este piatra și El este, de asemenea, clădirea.

Cristos este totul pentru noi, pentru a fi introdus în noi și constituit în natura intrinsecă a ființei noastre, astfel încât să putem fi transformați și zidiți pentru a fi clădirea lui Dumnezeu! Aleluia!

Cristos este laptele neprefăcut al cuvântului pe care îl bem. Cristos este piatra vie pe care o contactăm și care ne transformă pentru a ne face pietre vii. Cristos este Trupul, clădirea lui Dumnezeu, care devenim devenim prin regenerare, creștere, mântuire, transformare și zidire. Cristos este totul!

Când Îl contactăm dimineața și cugetăm la cuvântul Său cu multă rugăciune și contemplare, Îl bem ca laptele neprefăcut al cuvântului lui Dumnezeu. Apoi, pe parcursul zilei, are loc un proces de transformare în ființa noastră.

Seara, venim la întâlnirile bisericii și avem părtășie cu sfinții și suntem zidiți împreună. Slavă Domnului!

Doamne Isuse, venim la Tine în cuvântul Tău pentru a Te savura și a Te bea ca laptele neprefăcut din cuvântul lui Dumnezeu. Amin, Doamne, vrem să savurăm laptele Cuvântului și să-L gustăm pe Dumnezeu cu bunătatea Sa în cuvântul Său. Ne exersăm duhul și ne îndreptăm inima către Tine pentru a primi cuvântul Tău prin intermediul oricărei rugăciuni și cereri. Cugetăm la cuvântul Tău, amestecând cuvântul Tău cu rugăciunea noastră, cu considerația noastră plină de rugăciune și cu vorbirea noastră. Amin, Doamne, gustăm cuvântul Tău și ne bucurăm de el printr-o considerare atentă, căci am gustat că Domnul este bun! Luăm cuvântul Tău și îl rostim nouă înșine, Îl lăudăm pe Domnul și îl mestecăm pentru a putea bea laptele neprefăcut din cuvântul lui Dumnezeu. Aleluia, hrănindu-ne cu Cristos ca lapte hrănitor din Cuvântul lui Dumnezeu, creștem spre mântuire! Amin, Doamne, crește în noi astăzi! Crește în noi spre maturitate prin transformare spre glorificare! Fie ca noi toți să ne concentrăm pe a bea laptele neprefăcut din cuvântul lui Dumnezeu, pentru a putea crește spre mântuire, pentru clădirea lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Put Away Malice and Drink the Guileless Milk of God’s Word to Grow for God’s Building, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 3 cu tema: Viața și clădirea în epistolele lui Petru, ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Trebuie să creștem în viață pentru clădirea lui Dumnezeu și să lăsăm crucea să trateze orice obstacol

08/07/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Întrucât clădirea lui Dumnezeu este vie, ea crește; zidirea propriu-zisă a bisericii ca și casă a lui Dumnezeu se face prin creșterea în viață a credincioșilor, iar noi trebuie să creștem în viață pentru clădire și să tratăm orice obstacol în calea creșterii și eliberării vieții divine. Amin!

Slavă Domnului, El a venit în noi ca viața noastră, pentru ca El să crească în noi, să ne transforme și să ne facă pietre vii pentru clădirea lui Dumnezeu și, de asemenea, El ne zidește într-o casă spirituală, locașul lui Dumnezeu, biserica!

Noi, credincioșii în Cristos, ne-am născut inițial din părinții noștri umani și, prin urmare, ne-am născut în păcat. Suntem făcuți din țărâna pământului pentru a fi vase de lut. Cum putem noi să facem parte din zidirea sfântă și glorioasă a lui Dumnezeu? Cum putem fi calificați să facem parte din clădirea lui Dumnezeu?

Numai prin procesele de regenerare, creștere în viață, transformare și zidire. Trebuie mai întâi să fim regenerați. Numai având viața lui Dumnezeu putem face parte din clădirea lui Dumnezeu, căci clădirea lui Dumnezeu, biserica, rezultă din viața Lui.

După ce suntem regenerați, trebuie să creștem în viață. Trebuie să creștem în viață spre maturitate zi de zi. Facem acest lucru venind la cuvântul viu al Domnului și bând laptele neprefăcut al cuvântului prin exersarea duhului nostru. Pe măsură ce bem laptele cuvântului, creștem prin el spre mântuire, căci am gustat că Domnul este bun.

Creșterea noastră în viață are ca rezultat transformarea noastră, căci pe măsură ce Îi permitem Domnului să crească în noi, El ne schimbă încet în interior. Transformarea este un proces metabolic interior prin care elementul nostru vechi este îndepărtat și elementul divin este adăugat.

Vedem o ilustrare a acestui lucru în lemnul pietrificat; pe măsură ce apa curge și bucata de lemn rămâne în curgerea apei, elementul lemnului este îndepărtat și eliminat, iar elementul piatră este adăugat la structura bucății de lemn. Ceea ce aveți la sfârșit este ceva care arată ca lemnul, dar este făcut din piatră, căci elementul de piatră din curgerea apei a înlocuit fiecare element de lemn.

Când suntem transformați, alții ne văd, dar în realitate, ei Îl văd pe Cristos în noi, căci omul nostru vechi și sinele nostru cu carnea au fost încetul cu încetul îndepărtate și eliminate, iar elementul lui Dumnezeu a fost adăugat încetul cu încetul ființei noastre. Slavă Domnului!

Pe măsură ce suntem transformați venind la Domnul ca o piatră vie, devenim pietre vii potrivite pentru clădirea lui Dumnezeu. Slavă Domnului!

Pentru a crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu, trebuie să-L iubim pe Domnul, să acordăm atenție duhului nostru și să ne păzim inima

Clădirea lui Dumnezeu este o clădire vie și, prin urmare, crește; zidirea propriu-zisă a bisericii ca și casă a lui Dumnezeu este prin creșterea noastră în viață (Efeseni 2:21).

Viața lui Dumnezeu crește în noi; viața Sa trebuie să crească în noi puțin câte puțin și zi de zi. Este bine să-I cerem zilnic Domnului să ne dea porția de har de care avem nevoie pentru a putea crește în viață, chiar să-I cerem să ne dea măsura acelei zile de creștere în viață.

Trebuie să fim atenți la creșterea noastră în viața divină, căci trebuie să creștem în viață pentru clădirea lui Dumnezeu. Trebuie să-I dăm Domnului mai mult teren pentru ca El să crească în noi.

Nu creștem încercând mai mult să-I fim plăcuți lui Dumnezeu sau să facem ceea ce ne spune Biblia să facem; trebuie să cooperăm cu Domnul pentru ca El să crească în noi într-un mod normal, zilnic.

Pentru a crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu, trebuie să-L iubim pe Domnul, să acordăm atenție duhului nostru și să ne păzim inima cu toată vigilența pentru a rămâne pe calea vieții (1 Petru 1:8; 2:2, 5; 3:4, 15; Prov. 4:18-23; Deut. 10:12; Marcu 12:30).

Există cel puțin trei moduri minunate prin care putem coopera cu Domnul pentru creșterea noastră în viața divină, spre clădirea lui Dumnezeu. În primul rând, trebuie să-L iubim pe Domnul. A-L iubi pe Domnul este începutul tuturor experiențelor spirituale ale lui Cristos. Dacă nu-L iubim pe Domnul, nu putem crește în viață.

Dacă vrem să creștem în viață pentru clădirea lui Dumnezeu, trebuie mai întâi de toate să-L iubim pe Domnul. Cât de puternică este dragostea noastră pentru Domnul? Cu toții putem spune că-L iubim pe Domnul, dar avem o dragoste ferventă pentru El, chiar prima dragoste pentru El?

Trebuie să fim felul de oameni care spun „Domnul Isus, Te iubesc”. Ne stârnim dragostea pentru Domnul petrecând timp cu El, stând la picioarele Lui și permițându-I să ne vorbească.

Nu ar trebui să ne bazăm pe emoțiile noastre, ci mai degrabă ar trebui să ne exersăm duhul pentru a-I spune Domnului că-L iubim.

A-L iubi pe Domnul nu are nicio legătură cu felul în care ne simțim și dacă suntem undeva sus sau jos; mai degrabă, trebuie să ne exersăm duhul pentru a-L iubi pe Domnul și a-I spune că Îl iubim!

Când nu-L mai iubim pe Domnul cu prima dragoste, vine degradarea. Biserica din Efes și-a pierdut prima dragoste; părăsirea primei dragoste aduce declin și degradare în biserică.

Fie ca noi să nu ne părăsim prima dragoste iubindu-L pe Domnul și fiind iubitorii Lui nebuni, astfel încât să putem crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu! Fie ca noi să profităm de fiecare ocazie de-a lungul zilei pentru a-I spune Domnului că Îl iubim.

În timp ce călătorim la serviciu cu mașina sau cu transportul în comun, fiind constrânși de multe lucruri precum traficul, oamenii din jurul nostru și întârzierile, trebuie pur și simplu să-I spunem Domnului că Îl iubim. Poate că suntem tocmai pe punctul de a ne certa cu soțul/soția noastră, trebuie pur și simplu să uităm de cearta noastră și să-I spunem Domnului că Îl iubim!

1 Petru 1:8 spune că noi, creștinii, Îl iubim pe Cel pe care nu L-am văzut. Putem chiar să-I spunem Domnului că nu ne este ușor să-L iubim, pentru că nu L-am văzut, așa că Îl putem ruga să ne stârnească dragostea pentru El. Când Îl iubim, Îl savurăm și putem crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu.

O altă cale prin care putem crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu este să acordăm atenție duhului nostru. Trebuie să ne exersăm duhul zi de zi. O cale prin care facem acest lucru este venind la Domnul și permițându-I să strălucească asupra noastră pentru a expune orice păcate, probleme și greșeli.

Când ne mărturisim păcatele în lumina Domnului, ne exersăm duhul, iar cerul dintre noi și Domnul devine senin. Domnul va străluci asupra păcatelor și fărădelegilor noastre, iar noi pur și simplu ne vom mărturisi păcatele; sângele lui Isus Cristos ne va curăți de orice păcat (1 Ioan 1:7, 9).

Indiferent de cât timp suntem în Domnul, tot trebuie să ne mărturisim păcatele sub lumina Domnului și să avem o curățare de păcatele și problemele noastre. S-ar putea să fim ofensați de cineva sau cineva ne poate deranja în mod continuu, chiar și simpla vedere a acestei persoane ne provoacă durere.

Nu trebuie să permitem vreunei ofense sau amărăciuni să prindă rădăcini în inima noastră, ci mai degrabă să venim la lumina Domnului, să ne mărturisim păcatele și să tratăm orice problemă.

Fie ca noi să ne cunoaștem duhul și să ne exersăm duhul. Ori de câte ori simțim că suntem în carnea noastră sau că sinele este exprimat, trebuie să ne întoarcem la duhul nostru și să ne îndreptăm atenția asupra duhului nostru (Romani 8:6).

O a treia cale de a crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu este să ne păzim inima cu toată silința, ca să putem rămâne pe calea vieții (Proverbe 4:18-23). Din inima noastră ies izvoarele vieții; trebuie să ne păzim inima.

Aceasta înseamnă că trebuie să venim la Domnul din nou și din nou în ceea ce privește inima noastră, pentru ca El să ne păzească inima. Trebuie să ne întoarcem inima către El, spunându-I că Îl iubim și pur și simplu trebuie să ne deschidem către El.

Când ne deschidem către Domnul zi de zi și Îi permitem să-Și facă domiciliul adânc în inima noastră (Efeseni 3:17), vom crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu. De multe ori ne dăm seama că nu ne putem păzim inima, așa că venim la Domnul și Îi dăm tot terenul pentru a ne păzi inima.

Doamne Isuse, vrem să creștem în viață pentru clădirea lui Dumnezeu astăzi. Ne întoarcem inima către Tine. Te iubim, Doamne! Reaprinde dragostea noastră pentru Tine. Salvează-ne de a ne părăsi dragostea dintâi față de Tine. O, Doamne, fie că simțim asta sau nu, ne exersăm duhul să-Ți spunem că Te iubim! Doamne Isuse, Te iubim! Te iubim cu dragostea noastră dintâi. Te iubim cu cea mai bună dragoste a noastră. Ne exersăm duhul să Te iubim cu toată ființa noastră! Amin, Doamne, ne exersăm duhul și rămânem sub lumina Ta, ca Tu să strălucești asupra noastră și să expui orice nu se potrivește cu Tine. Suntem de acord cu lumina Ta și ne mărturisim păcatele. O, Doamne, ne exersăm duhul pentru a ne mărturisi păcatele, fiind de acord cu ceea ce strălucește lumina Ta. Ne deschidem Ție cu privire la greșelile, fărădelegile, păcatele și eșecurile noastre. Spală-ne și curăță-ne. Vrem să rămânem în părtășia vieții. O, Doamne, vrem să ne păzim inima cu toată vigilența, ca să putem rămâne pe calea vieții astăzi! Păzește-ne inima, Doamne Isuse!

Experimentăm crucea tratând orice obstacol ca să putem crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu

Dacă noi, credincioșii în Cristos, vrem ca viața lui Cristos să fie neîmpliedicată în noi, trebuie să experimentăm zdrobirea crucii, ca orice obstacol din noi să poată fi tratat și înlăturat (1 Petru 1:11; 4:14; Psalmul 139:23-24).

Trebuie să experimentăm uciderea morții lui Cristos în Duhul atotinclusiv al lui Cristos, ca Duh al gloriei pentru a putea crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu.

Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră pentru a expune orice obstacole subiective din noi, astfel încât să putem permite crucii să le învingă, pentru ca noi să creștem în viață, spre transformarea noastră, spre clădirea lui Dumnezeu.

A fi creștin înseamnă a nu lua nimic altceva decât pe Cristos ca țel al nostru; cu toate acestea, s-ar putea să nu cunoaștem calea vieții și să nu-L luăm pe Cristos ca viață a noastră, iar acesta este un mare obstacol în calea creșterii vieții Domnului în noi (Matei 7:13-14; Filipeni 3:8-14; Coloseni 3:4; Romani 8:28-29).

A fi creștin înseamnă că Cristos este ținta și țelul nostru; El este Cel preeminent în viața noastră. Dar problema este că adesea nu-L luăm pe El ca viață a noastră și nu cunoaștem calea vieții. Mai degrabă, trăim în concepțiile noastre și conform concepțiilor noastre și ne aflăm în întunericul concepțiilor noastre umane.

Facem lucrurile nu conform lui Cristos care trăiește în noi, ci conform concepțiilor noastre, iar acest lucru ni se pare rezonabil. În afară de Cristos, însă, toate concepțiile noastre sunt întuneric; pot fi bune sau pot fi rele, dar sunt întuneric și moarte.

Ne ținem de un concept pentru că îl credem destul de bun; avem o opinie despre ceva și credem că avem dreptate și aducem un argument puternic pentru a-l susține.

Însă dacă Domnul nu are primul loc și El nu strălucește în această privință, ne aflăm în întunericul concepțiilor umane și nu putem crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu.

De atâtea ori în viața noastră de familie și mai ales în viața de biserică ne exprimăm opiniile bazate pe concepțiile noastre și întunericul apare. O, Doamne! Luăm decizii nu bazate pe contactarea Cristosului cel viu și pe faptul de a fi pe calea vieții, ci pe baza a ceea ce simțim și a ceea ce gândim.

Fie ca noi să învățăm să aducem toate lucrurile, toate problemele și toate situațiile Domnului și să ne deschidem către El, pentru ca El să ne lumineze și să ne conducă pe calea vieții.

Numai așa putem crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu și numai așa poate viața lui Cristos să curgă în mod neîmpliedicat în noi. Trebuie să fim pe calea vieții, verificând cu Domnul, pentru a nu trăi conform concepțiilor și comportamentului uman.

Al doilea obstacol în calea vieții Domnului în noi este ipocrizia; spiritualitatea unei persoane nu este determinată de aparența exterioară, ci de modul în care se îngrijește de Cristos (Matei 6:1-6; 15:7-8; Ioan 5:44; 12:42-43; Iosua 7:21).

Cea mai autentică parte a ființei noastre este duhul nostru. Când suntem în duhul nostru, suntem mântuiți de ipocrizie. Dar când nu ne exersăm duhul, nu-L trăim pe Cristos, iar ceea ce iese din noi este ipocrizia.

Putem încerca să facem un lucru bun sau altul și putem exprima concepțiile noastre bune, dar pentru că nu suntem în duhul nostru, aspectul exterior nu se potrivește cu realitatea interioară.

Un ipocrit este un actor de teatru; el dă impresia cuiva sau a unei emoții, dar în realitate nu este acea persoană și nu are acel sentiment. Fie ca noi să fim mântuiți de a ne preface, a da în spectacol, și de la a fi fățarnici.

Fie ca noi să învățăm să cultivăm și să dezvoltăm relația noastră interioară, intimă, cu Domnul, astfel încât să putem fi una cu El, să ne unim cu El și să cooperăm cu El. Domnul urăște ipocrizia.

Uneori, putem fi cu niște tineri și vrem să-i ajutăm în lucruri spirituale, așa că ne comportăm într-un anumit fel și spunem anumite lucruri care nu se potrivesc cu ceea ce suntem noi în interior.

Fie ca noi să nu ne preocupăm de dreptatea noastră înaintea oamenilor, ca să fim priviți de ei, ci mai degrabă să avem o viață interioară, ascunsă, spirituală și intimă cu Domnul, ca să putem crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu.

Fie ca noi să exersăm să petrecem timp ascuns și secret cu Tatăl nostru care vede în secret, ca să ne putem dezvolta rădăcinile ascunse în El, să avem o umblare cu El și să creștem în viață pentru clădirea lui Dumnezeu.

Al treilea obstacol este răzvrătirea; putem fi foarte activi și zeloși în a face lucruri, dar totuși să-L întemnițăm și să nu ascultăm pe Cristosul viu dinăuntrul nostru, ignorându-L (Lev. 14:9, 14-18; 11:1-2, 46-47; Romani 16:17; 1 Cor. 15:33).

Putem crede că noi, cei care credem în Cristos, nu suntem răzvrătiți, căci credem în Isus și Îl iubim. Cu toate acestea, putem fi zeloși în a face multe lucruri pentru Domnul sau în numele Lui, totuși tot nu ascultăm de Cristosul viu dinăuntrul nostru, ignorându-L.

El ne spune adesea: Nu, nu-i spune asta soției tale, sau, Nu, nu te băga; totuși, noi nu-L ascultăm. Suntem răzvrătiți ignorând vocea Lui blândă și liniștită. Îl întemnițăm pe Domnul în ființa noastră.

În multe lucruri mărunte ale vieții noastre de zi cu zi, cum ar fi felul în care ne îmbrăcăm, felul în care ne pieptănăm, felul în care vorbim și felul în care ne comportăm, Îl ignorăm pe Domnul și suntem răzvrătiți față de El, prin urmare, nu avem grijă de Cristosul cel viu dinăuntrul nostru. O, Doamne!

Fie ca noi să dezvoltăm o sensibilitate în duhul nostru, astfel încât să avem grijă de Cristosul cel viu din duhul nostru și să facem toate lucrurile conform Lui. De asemenea, fie ca noi să nu ne descurajăm atunci când ne dăm seama că întreaga zi a trecut și nu venit cu nimic la Domnul; mai degrabă, fie ca noi să începem să facem acest lucru chiar acum.

Fie ca noi să petrecem timp cu Domnul, verificând cu El în legătură cu toate lucrurile și având multe conversații intime cu El.

Deoarece putem fi atât de activi și zeloși în a face lucruri, chiar și în viața de biserică, s-ar putea să nu ne consultăm cu El, fie ca să învățăm să ne pesede simțul interior al vieții din noi. Fie ca să ne consultăm întotdeauna cu Domnul: O, Doamne, ce simți în legătură cu asta?

Al patrulea obstacol îl reprezintă capacitățile noastre naturale; dacă aceste capacități naturale rămân nezdrobite în noi, ele vor deveni o problemă pentru viața lui Cristos (2:14-15; 3:12, 16-17; Iuda 19; Levitic 10:1-2).

Poate că suntem destul de capabili să vorbim în mod natural despre cutare sau cutare lucru și, prin urmare, putem fi în întuneric și împiedica creșterea lui Cristos în noi. Suntem atât de sufletești și atât de naturali, și chiar și în viața de biserică, putem trăi în sufletul nostru și în omul nostru natural.

Învățăm ce este bine și ce nu este atât de bine, învățăm să ne comportăm într-un anumit fel și trăim într-un mod natural bun, dar fără exersarea duhului nostru. O, Doamne!

Poate că interacționăm cu ceilalți într-un mod adecvat, fără a spune lucruri care să-i ofenseze, totuși putem fi în omul natural și facem lucrurile conform capacității noastre naturale, nu conform duhului.

Omul sufletesc nu poate primi sau discerne lucrurile spirituale; un om spiritual, însă, discerne toate lucrurile. Fie ca noi să fim cei care petrec mult timp cu Domnul și să tratăm orice obstacole în viața Lui.

Fie ca noi să permitem crucii Sale să lucreze în noi pentru a trata capacitățile noastre naturale, astfel încât viața Lui să curgă în noi și să putem crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, vrem ca viața Ta să curgă în noi fără nici o piedică. Dă-ne experiențele de care avem nevoie pentru a avea parte de zdrobirea crucii și pentru ca orice obstacole să fie eliminate și tratate. Amin, Doamne, fie ca noi să experimentăm darea la moarte a morții a lui Cristos în Duhul atotinclusiv al lui Cristos și în Duhul gloriei, pe măsură ce ne exersăm duhul astăzi. Vrem să creștem în viață pentru clădirea lui Dumnezeu într-un mod normal. Te luăm ca țel al nostru și vrem să rămânem pe calea vieții. O, Doamne, Tu ești viața noastră și Tu ești țelul nostru. Tu ești Cel Preeminent. Vrem să ne îngrijim de Cristosul cel viu dinăuntrul nostru și să nu încercăm să ne îmbunătățim aspectul exterior. Amin, Doamne, mântuiește-ne de orice ipocrizie. Vrem să fim atenți la Cristosul cel viu dinăuntrul nostru și să nu-L întemnițăm niciodată sau să nu-L ascultăm, fiind astfel răzvrătiți față de El. Vorbește-ne, Doamne. Vrem să ascultăm vocea Ta. Zdrobește în noi ceea ce trebuie zdrobit și tratează capacitățile noastre naturale. Fie ca noi să fim cei care petrec mult timp cu Domnul în secret pentru a-L savura, a fi tratați de El și a-I permite să curgă liber în noi. Amin, Doamne, fie ca noi să creștem în viață pentru clădirea lui Dumnezeu astăzi, tratând toate obstacolele în calea creșterii lui Cristos în noi!