Îl trăim pe Cristos

Să învățăm secretul faptului de a fi în Cristos în calitate de Cel care întărește în experiența noastră zilnică

04/11/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Ca să-L experimentăm pe Cristos, trebuie să învățăm secretul de a fi în Cristos în calitate de Cel care întărește; la fel cum a făcut Pavel, trebuie să învățăm secretul experimentării lui Cristos în orice lucru și în orice loc, pentru a putea acumula mai mult din Cristos și pentru a avea o viață de biserică bogată.

A învăța secretul de a fi în Cristos în calitate de Cel care întărește înseamnă a învăța secretul de a rămâne în Cristos; a rămâne în Cristos înseamnă a locui în El, a rămâne în părtășie cu El, pentru a experimenta și a savura rămânerea Sa în noi.

Când Pavel a scris epistola către Filipeni, a fost la aproximativ 26 de ani de la convertirea sa, totuși, citind această carte, vedem că Pavel nu era un credincios mulțumit – el nu era mulțumit de stadiul în care se afla, ci se arunca înainte ca să-L experimenteze și să-L urmărească pe Cristos.

El avea un duh căutător, căutând să-L câștige pe Cristos și să fie găsit în Cristos, fără a considera că a ajuns la final, ci întotdeauna aruncându-se înainte spre mai mult din Cristos.

Acest lucru este similar în domeniul spiritual așa cum vedem în domeniul fizic în Deut. 34:7, unde Moise avea 120 de ani când a murit, iar ochiul său nu se întunecase și prospețimea sa nu-l părăsise. În sens spiritual, trebuie să avem o inimă pură pentru ca vederea noastră să fie ingenuă și întreaga noastră ființă să fie plină de lumină.

Fie ca ochiul nostru să nu se întunece ci să fim proaspeți, noi și vii cu Domnul; fie ca să nu fim creștini învechiți, ci să căutăm mereu să câștigăm mai mult din Cristos.

Nu vrem să fim creștini învechiți sau căldicei; vrem să fim credincioși în recâștigarea Domnului, membre ale Trupului, care sunt pline de prospețime.

Trebuie să fim mereu proaspeți și noi cu Domnul, să savurăm prezența Sa ca prospețime a noastră.

Dacă vrem să avem o viziune încapsulantă a cărții Filipeni, în capitolul 1 vedem că Cristos este viața ca noi să trăim, în capitolul 2 Cristos este modelul ca să-L urmăm, în capitolul 3 Cristos este scopul și premiul pe care îl urmărim, iar în capitolul 4 Cristos este secretul și puterea pe care să o savurăm.

Pavel a spus în Filipeni 4:12-13 că a învățat secretul în toate lucrurile; știa cum să fie umilit și cum să abunde, cum să fie sătul și flămând, cum să abunde și cum să ducă lipsă. El a fost capabil să facă toate lucrurile în Cel care l-a întărit.

Acesta este secretul de a fi în Cristos ca Cel care întărește; trebuie să învățăm acest secret, secretul experimentării și savurării lui Cristos în orice fel de mediu, pentru a-L trăi și a-L mări pe El.

Amin, fie ca să învățăm cu toții acest secret și să-l practicăm în viața noastră zilnică și în viața de biserică!

Să ne dăm seama că suntem în Cristos și Cristos este în noi, și să savurăm viața în Cristos

În Fil. 4:12-13 Pavel a învățat secretul; el s-a văzut pe sine ca un discipol al Domnului, un învățăcel, ca să învețe secretul și să poată face toate lucrurile în Cel care l-a întărit.

Când am fost regenerați, când Cristos ca viață și ca Duh a intrat în duhul nostru, Dumnezeu ne-a pus în Cristos. Datorită lui Dumnezeu suntem în Cristos Isus (1 Corinteni 1:30); din punct de vedere pozițional, suntem în Cristos Isus, dar trebuie să fim în El și în mod experimental, așa cum se vede în Fil. 4:13.

Deși suntem în Cristos din punct de vedere faptic, doctrinar și pozițional, vrem să fim în El în mod subiectiv și experimental, clipă de clipă și zi de zi.

Trebuie să învățăm secretul de a fi în Cristos ca fiind Cel care întărește; pentru aceasta, trebuie să rămânem în El. A rămâne în Domnul înseamnă a sta în Domnul, a locui în El și a-L lua pe El ca pe totul al nostru.

Chiar dacă suntem în Cristos, cei mai mulți dintre noi nu știm cum să aplicăm acest fapt la experiența noastră. A fi în Cristos este ca și cum am fi într-o mașină atunci când mergem la întâlnire; pur și simplu stăm în mașină și lăsăm pe altcineva să conducă.

Atunci când suntem conduși la întâlnire, ar fi groaznic să încercăm să ieșim din mașină sau să ne dăm cu părerea în ce direcție să mergem – ca și cum am cunoaște calea mai bine decât șoferul.

În ziua în care am fost mântuiți, Dumnezeu ne-a pus în Cristos, în “cea mai bună mașină cerească din univers”; am fost puși în Cristos și trebuie ca zilnic să ne exersăm să fim în Cristos într-un mod practic.

Trebuie să învățăm secretul de a fi în Cristos, nu să ne exersăm efortul de a face multe lucruri pe cont propriu, ci mai degrabă pur și simplu să ne odihnim și să fim în pace în Cristos.

Dacă ne dăm seama că suntem în Cristos, vom fi în odihnă, fără să ne străduim să biruim lucrurile negative, cum ar fi temperamentul sau mânia noastră.

Trebuie să învățăm în experiența noastră să fim în Cristos. Când suntem în mașină și șoferul ne duce acolo unde trebuie să mergem, șoferul știe unde mergem și nu are neapărat nevoie de ideile noastre de condus de pe bancheta din spate; pur și simplu trebuie să savurăm un timp plăcut de călătorie.

Fie ca să ne dăm seama că e de la Dumnezeu că suntem în Cristos Isus și fie ca să avem un duh de înțelepciune și revelație pentru a vedea secretul experimentării lui Cristos prin faptul că suntem în El.

Trebuie să învățăm să fim tăcuți în Cristos, nu oferindu-ne sugestiile noastre ca să facă una și alta, ci mai degrabă știind că El Se îngrijește cel mai bine de noi.

Pe de o parte, Cristos trăiește în noi, și El este în noi; pe de altă parte, suntem în Cristos și ar trebui să facem toate lucrurile în El, savurând mântuirea Sa zi de zi. Deoarece Cristos este în noi și noi suntem în Cristos, ar trebui pur și simplu să savurăm viața în Cristos și să facem toate lucrurile în El.

Îți mulțumim, Doamne, nu doar că ai venit în noi pentru a fi viața și totul al nostru, ci și pentru că ne-ai pus în Cristos. Aleluia, datorită lui Dumnezeu suntem în Cristos Isus și El este totul pentru noi! Vrem să învățăm secretul de a fi în Cristos ca fiind Cel care întărește, învățând cum să trăim în Cristos, cum să fim în Cristos, să Îl savurăm pe Cristos și să facem totul în Cristos. Amin, Doamne, fie ca să rămânem în odihnă și în pace știind că Cristos știe unde suntem, unde trebuie să mergem și de ce avem nevoie. El Se îngrijește de toate nevoile noastre și trebuie pur și simplu să Îl savurăm și să trăim un singur duh cu El!

Să învățăm secretul faptului de a fi în Cristos în calitate de Cel care întărește în experiența noastră

În Filipeni 4:12-13, Pavel spune: “Știu să fiu și umilit și știu să abund; în orice lucru și în toate lucrurile am învățat secretul: atât să fiu sătul, cât și să fiu flămând, atât să abund cât și să fiu în lipsă. Pot face toate lucrurile în Cel care mă întărește.”

Această expresie “am învățat secretul” indică faptul că Pavel intrase într-o situație nouă, într-un mediu nou, și a trebuit să învețe un lucru nou, care este secretul de a fi în Cristos ca Cel care întărește.

De fiecare dată când suntem puși într-un mediu nou, trebuie să învățăm secretul trăirii în acel mediu.

De exemplu, dacă ar trebui să mergem în Taiwan și să trăim acolo, trebuie să “învățăm secretul” mâncării cu bețișoare și să ne obișnuim cu mâncarea taiwaneză; acesta este un secret de învățat și practicat dacă vrem să trăim în Taiwan.

“Am învățat secretul” înseamnă literal “am fost inițiat”; metafora de aici se referă la inițierea unei persoane într-o societate secretă, fiind îndrumată în principiile ei rudimentare.

În calitate de credincioși în Cristos, noi suntem un mister; contactarea Domnului de către noi este un mister, întâlnirea noastră este un mister, biserica este un mister și, ca Trup, suntem “o societate secretă” în care suntem inițiați.

După ce Pavel a fost convertit în Cristos, el a fost inițiat în Cristos și în Trupul lui Cristos.

El a trebuit să învețe secretul cum să-L ia pe Cristos ca viață, cum să-L trăiască pe Cristos, cum să-L mărească pe Cristos, cum să-L câștige pe Cristos și cum să aibă viața de biserică; toate aceste lucruri sunt principiile rudimentare.

În orice lucru și în toate lucrurile, Pavel a învățat secretul de a fi în Cristos ca fiind Cel care întărește; în orice lucru înseamnă în fiecare chestiune și în toate lucrurile înseamnă în toate chestiunile.

În toate lucrurile vieții noastre omenești, trebuie să învățăm secretul de a fi în Cristos pentru a-L experimenta pe El.

Trebuie să învățăm secretul experimentării lui Cristos în orice lucru și în orice loc; acesta este și secretul de a avea mai mult din Cristos acumulat în noi.

Trebuie să învățăm secretul de a putea face toate lucrurile în Cristos care ne întărește; noi suntem în El și El este în noi și, pentru că suntem în El, ne întărește ca să facem toate lucrurile.

În Cristos putem face toate lucrurile; putem face toate lucrurile în El și acesta este un mare secret. Trebuie să practicăm acest secret; trebuie să practicăm faptul ca Cristos să trăiască în noi și noi să trăim în Cristos.

Pentru aceasta, trebuie să ne lepădăm carnea și omul nostru natural, socotind toate lucrurile ca pierderi și neprețuind sau apreciind nimic din omul nostru natural. Chiar și punctele bune, atributele și virtuțile din ființa noastră trebuie să fie considerate ca pierderi, pentru a-L câștiga pe Cristos, pentru a trăi în Cristos și pentru a-L exprima pe Cristos.

Nu ar trebui să avem nici o încredere în nimic altceva decât în Cristos și nu ar trebui să facem nimic din noi înșine sau prin noi înșine, ci în Cristos și cu Cristos. Avem o altă Persoană care trăiește în noi – Cristos trăiește în noi, iar noi suntem în El pentru a trăi în El.

Fie ca noi toți să exersăm învățarea secretului de a fi în Cristos ca Cel care ne întărește în experiența noastră, dându-ne seama că El este în noi și noi suntem în El, și fie ca să trăim în Cristos pentru expresia și mărirea Sa!

Doamne, vrem să învățăm secretul de a fi în Cristos ca Cel care ne întărește în experiența noastră de zi cu zi. Fie ca să practicăm acest secret în trăirea noastră zilnic, dându-ne seama că Cristos trăiește în noi, lepădând carnea și omul natural, neavând încredere în nimic altceva în afara lui Cristos și nefăcând nimic prin noi înșine, ci prin Cristos și cu Cristos. Doamne, vrem să învățăm secretul cum să-L luăm pe Cristos ca viață, să-L trăim pe Cristos, să-L mărim pe Cristos, să-L câștigăm pe Cristos și să trăim viața de biserică. Fie ca să învățăm secretul experimentării lui Cristos în orice lucru și în orice loc, ca El să trăiască în noi, iar noi să avem mai mult din Cristos acumulat în noi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Learning the Secret of Being in Christ as the Empowering One in our Daily Experience (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 4 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Îl trăim pe Cristos fiind saturați cu Cuvântul vieții prin citirea cu rugăciune a Cuvântului

01/11/2019 by Credincios in Cristos 3 Comments

Filipeni 2:12-16 este o definiție a trăirii lui Cristos din Fil. 1:19-21, pentru că Dumnezeul care operează în noi (2:13) este Duhul alimentator (1:19), pentru a străluci ca niște luminători (2:15) înseamnă a-L mări pe Cristos (1:20), și a ține sus cuvântul vieții (2:16) înseamnă a-L trăi pe Cristos (1:21).

Pavel a avut o povară în această epistolă de a-i ajuta pe credincioși să gândească același lucru, având aceeași minte care a fost și în Cristos Isus, astfel încât să trăiască o viață crucificată pentru a-L mări pe Cristos și pentru a-L exprima.

Dar au existat anumite obstacole interioare și exterioare; la interior, există cârtire și raționamente, iar la exterior este o lume întunecată și coruptă care este uzurpată de Satan.

În mijlocul lumii întunecate și corupte, care este uzurpată de Satan, funcția noastră este aceea de a străluci ca luminători, ținând sus cuvântul vieții.

Pe de o parte, trebuie să fim salvați de cârtiri și raționamente, lucrându-ne propria mântuire, căci Dumnezeu este Cel care operează în noi atât voința, cât și înfăptuirea.

Pe de altă parte, trebuie să ținem sus cuvântul vieții pentru a putea străluci ca luminători în această lume întunecată.

Pe măsură ce trăim în această lume întunecată ne dăm seama că epoca este din ce în ce mai coruptă, întunecată, rea și pervertită; nu putem face nimic pentru a remedia acest lucru – trebuie doar să ținem sus cuvântul vieții pentru ca Dumnezeu să aibă o cale de a străluci în noi!

Pe de o parte lumea are toate aceste tehnologii și lucruri avansate, dar, pe de altă parte, nivelul moral este mai scăzut ca niciodată. Noi nu suntem aici pentru a schimba lumea într-una mai bună; suntem aici în calitate de copii ai lui Dumnezeu, pentru a fi reeditarea modelului Domnului Isus, primul om-Dumnezeu.

Suntem aici pentru a ne lucra propria mântuire în mijlocul acestei generații pervertite și corupte, căci întreaga lume se află în cel rău și acesta operează liber în toți cei ce trăiesc în lume și sunt drogați de această lume.

Dar slavă Domnului, noi, ca și credincioși în Cristos, putem veni la Domnul pentru a fi luminați de către El ca soarele, și putem deveni luminători în această lume întunecată, ținând sus cuvântul vieții!

Când venim la Domnul și Îl contemplăm, vom fi infuzați cu El și Îl vom reflecta și altora.

În noi înșine nu avem capacitatea de a străluci, dar Îl putem contempla și reflecta pe Domnul ca adevăratul soare! Prin urmare, ceea ce avem nevoie nu sunt mai multe lucrări și lucruri pe care să le facem pentru Domnul – avem nevoie de mai multă strălucire, mai multă iluminare, mai multă reflectare!

Dumnezeu ca Duhul operează în noi, iar noi strălucim ca luminători pentru a-L mări pe Cristos prin trăirea lui Cristos

Pavel a mărturisit în Fil. 1:19-21 faptul că știa că pentru el acest lucru (situația sa – chiar întemnițarea sa) se va transforma în mântuire prin rugăciunea sfinților și prin alimentarea bogată a Duhului lui Isus Cristos.

El a dorit ca Cristos să fie mărit în trupul său, fie prin viață, fie prin moarte, iar pentru el, a trăi era Cristos, iar a muri era un câștig. Ce mărturie!

Apoi în 2:12-16 ne încurajează să ne lucrăm propria mântuire, căci Dumnezeu este Cel care operează în noi și ar trebui să strălucim ca luminători în lume, ținând sus cuvântul vieții.

Deși aici avem două subiecte aparent diferite, de fapt Pavel vorbește despre același lucru. În Filipeni 1 vedem mântuirea, alimentarea bogată a Duhului lui Isus Cristos, mărirea lui Cristos și trăirea lui Cristos. În capitolul 2 vedem faptul de a ne lucra propria mântuire, Dumnezeul care operează în noi, și faptul de a ține sus cuvântul vieții.

Există două linii aici: prima linie este mântuirea, Duhul și Cristos, iar a doua linie este mântuirea, Dumnezeu și cuvântul.

Cine este Duhul? Duhul care ne alimentează în mod bogat este Dumnezeul care operează în noi în interior. Dacă Dumnezeu nu operează în noi, nu este posibil să experimentăm alimentarea din Duhul.

Când Dumnezeu operează în noi, El ne aduce alimentarea bogată a Duhului. Acesta este un lucru despre care putem depune mărturie în experiența noastră.

Dumnezeul care operează în noi (Fil. 2:13) este Duhul alimentator (1:19). Ca să strălucim ca luminători (2:15) înseamnă să Îl mărim pe Cristos (1:20), iar a ține sus cuvântul vieții (2:16) înseamnă a-L trăi pe Cristos (1:21).

Ca noi să strălucim ca luminători înseamnă să-L mărim pe Cristos. Strălucim ca luminători, ținând sus cuvântul vieții; a ține sus cuvântul vieții înseamnă să oferim altora acest cuvânt, să le prezentăm cuvântul și să aplicăm cuvântul la ei.

Acest lucru înseamnă de fapt a-L administra pe Cristos altora, a-L oferi pe Cristos lor.

Ce înseamnă să strălucim ca luminători în această lume întunecată și coruptă? Înseamnă să ținem sus cuvântul vieții, adică să-L oferim pe Cristos altora, să-L prezentăm pe Cristos și să-L aplicăm pe Cristos la situația lor.

De exemplu, ceea ce oferim familiei noastre, rudelor noastre, vecinilor, colegilor și prietenilor și colegilor de clasă este doar Cristos; cuvântul vieții este de fapt expresia vie a lui Cristos.

A străluci ca luminători înseamnă a-L mări pe Cristos, iar a ține sus cuvântul vieții înseamnă a-L trăi pe Cristos. Cât de minunat este să vedem o definiție a ceea ce înseamnă să-L trăim pe Cristos! Pavel, mai întâi, L-a trăit pe Cristos, și apoi a definit ce înseamnă a-L trăi pe Cristos!

Îți mulțumim, Doamne, pentru că ești Dumnezeul care operează în noi, iar atunci când operezi, avem alimentarea bogată a Duhului lui Isus Cristos! Amin, Doamne, avem nevoie de alimentarea bogată a Duhului, pentru ca totul să se transforme în mântuire! Fie ca să fim plini de cuvântul vieții și să prezentăm acest cuvânt, să oferim acest cuvânt și chiar să aplicăm cuvântul vieții celor din jurul nostru, pentru a putea ține sus cuvântul vieții! Amin, Doamne, vrem să ținem sus cuvântul vieții, pentru a-L putea trăi pe Cristos, pentru a-L mări pe Cristos și pentru a-L arăta pe Cristos!

Îl trăim pe Cristos fiind saturați cu cuvântul vieții prin citirea cu rugăciune a Cuvântului

Singurul mod de a-L trăi pe Cristos este aceea de a fi saturați cu cuvântul vieții. Pentru a-L mări pe Cristos și pentru a-L trăi pe Cristos, avem nevoie de alimentarea bogată a Duhului, iar această rezervă bogată este în Cuvântul lui Dumnezeu.

Domnul Isus a spus că cuvintele pe care El ni le vorbește sunt duh și sunt viață (Ioan 6:63). Duhul și Cuvântul sunt una; când ne exersăm duhul asupra cuvântului lui Dumnezeu, primim duh și viață.

De asemenea, Efeseni 6:17-18 spune că Cuvântul este Duhul și că putem lua cuvântul lui Dumnezeu prin intermediul tuturor rugăciunilor și cererilor pentru a fi umpluți cu cuvântul lui Dumnezeu și astfel să fim umpluți cu duhul.

2 Tim. 3:16 ne spune că toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu; fiecare cuvânt al Bibliei este suflarea lui Dumnezeu, respirația lui Dumnezeu. Dumnezeu S-a insuflat în Cuvântul Său, iar această suflare este pneuma, Duhul.

Când venim la Cuvântul lui Dumnezeu, ar trebui să ne dăm seama că acest cuvânt nu este doar literă negru pe alb pe multe pagini ca să ne ofere cunoștință și înțelegere; mai degrabă, această carte este plină de cuvântul insuflat al lui Dumnezeu.

Pe de o parte, Cuvântul lui Dumnezeu este Duhul, iar pe de altă parte, Duhul lui Dumnezeu este cuvântul. Deci trebuie să primim sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu, prin intermediul tuturor rugăciunilor și cererilor.

Modul în care Îl trăim pe Cristos este prin alimentarea cu Duhul, adică fiind saturați cu cuvântul vieții; modul în care facem acest lucru este prin citirea cu rugăciune a cuvântului lui Dumnezeu.

Trebuie să luăm cuvântul lui Dumnezeu în noi prin toate rugăciunile și cererile, rugându-ne în duh în orice moment. Trebuie să ne rugăm în multe feluri și de multe ori asupra cuvântului lui Dumnezeu, luând cuvântul prin intermediul tuturor rugăciunilor și cererilor.

Trebuie să avem rugăciuni rostite și rugăciuni tăcute, rugăciuni lungi și rugăciuni scurte, rugăciuni rapide și rugăciuni lente, rugăciuni private și rugăciuni publice asupra cuvântului lui Dumnezeu și cu cuvântul lui Dumnezeu, pentru a putea fi saturați cu Cuvântul și astfel să fim alimentați de Duhul pentru a-L trăi pe Cristos.

Fie ca să învățăm și să practicăm citirea cu rugăciune a cuvântului lui Dumnezeu, exersându-ne nu doar ochii noștri pentru a citi și mintea noastră pentru a înțelege, ci chiar duhul nostru pentru a ne ruga și pentru a primi Cuvântul lui Dumnezeu în noi.

Ar trebui să amestecăm citirea Bibliei cu rugăciunea noastră; când citim cuvântul, trebuie să ne rugăm Domnului cu el, meditând asupra cuvântului în rugăciune, așa încât cuvântul să devină duh și viață și astfel să ne alimenteze pentru a-L trăi pe Cristos.

Când ne rugăm asupra cuvântului lui Dumnezeu, amestecându-l cu credința noastră prin rugăciune, cuvântul va fi suflarea vie a lui Dumnezeu, Duhul.

Prin urmare, vom fi udați, hrăniți, împrospătați și iluminați, și întreaga Biblie devine Duhul hrănitor în experiența noastră pentru a-L trăi pe Cristos.

Trebuie să citim cu rugăciune Cuvântul lui Dumnezeu în fiecare zi, să primind Cuvântul lui Dumnezeu prin toate rugăciunile și cererile. Astfel Îl putem trăi pe Cristos, fiind saturați cu Cuvântul vieții, prin citirea cu rugăciune a cuvântului.

Doamne Isuse, vrem să-L trăim pe Cristos, fiind saturați cu cuvântul vieții, prin citirea cu rugăciune a cuvântului, pentru a putea fi alimentați în interior. Aleluia, cuvântul vieții este suflarea vie a vieții, Duhul care dă viață! Ne putem ruga asupra cuvântului lui Dumnezeu pentru a fi hrăniți, udați, alimentați, împrospătați și iluminați. Amin, Doamne, vrem să învățăm să luăm cuvântul lui Dumnezeu prin tot felul de rugăciuni și cereri, astfel încât să luăm parte în alimentarea bogată a Duhului și, astfel, să-L trăim pe Cristos!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Live Christ by being Saturated with the Word of Life through Pray-reading the Word (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 3 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Trebuie să ascultăm de Dumnezeu să lucrăm propria mântuire, căci Dumnezeu operează în noi

29/10/2019 by Credincios in Cristos 3 Comments

A ne lucra propria mântuire înseamnă să o ducem la îndeplinire, să o ducem la cea mai înaltă concluzie, prin ascultarea noastră constantă și absolută cu frică și tremur, știind că Dumnezeu este Cel ce operează în noi.

În calitate de credincioși în Cristos, am primit cu toții mântuirea lui Dumnezeu și nu a trebuit să lucrăm sau să facem nimic pentru a o merita – pur și simplu trebuia să credem în Domnul și să o primim. Dar acum trebuie să continuăm și să ne lucrăm mântuirea; trebuie să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru.

Această mântuire pe care trebuie să o lucrăm, așa cum se vede în Fil. 2:12, nu este mântuirea eternă de condamnarea lui Dumnezeu; din contră, este mântuirea zilnică și constantă care este Cristos ca persoană vie.

Când Îl trăim pe Cristos, Îl experimentăm pe Cristos și Îl savurăm pe Cristos ca modelul nostru lăuntric și exterior, savurăm o mântuire practică, zilnică, clipă de clipă.

Dar oare Îl trăim noi pe Cristos? Oare Îl experimentăm pe Cristos? Îl savurăm noi pe Cristos? Există pericolul ca să fim distrași de la Cristos ca focusul nostru, așa că trebuie să fim în cuvântul lui Dumnezeu și să ne deschidem Domnului, pentru a-L putea vedea, savura și experimenta pe Cristos ca modelul nostru interior și exterior.

Elementele principale ale mântuirii noastre – mântuirea pe care trebuie să o lucrăm – sunt Cristos ca viață crucificată și Cristos în înălțarea Sa. Când Cristos ca modelul nostru devine viața noastră interioară, modelul devine mântuirea noastră.

Este minunat că în viața noastră creștină Îl putem experimenta pe Cristos ca modelul nostru, deoarece El a intrat în noi pentru a fi viața și totul al nostru; atunci când cooperăm cu Dumnezeu pentru a ne lucra propria mântuire, în experiență devenim o reeditare a lui Cristos ca modelul nostru.

Când toți sfinții își lucrează mântuirea și astfel cooperează cu Dumnezeul care operează în interior, devenim realitatea Trupului lui Cristos, care este Isus care trăiește din nou pe pământ în toate mădularele Sale.

Dumnezeu dorește să obțină acest lucru, Trupul lui Cristos în realitate, care Îl exprimă și Îl trăiește pe Cristos, având același fel de viață ca El pe când El era pe pământ.

Pentru aceasta, trebuie să fim mântuiți zilnic în viața divină, dându-ne seama că există atât de multe lucruri specifice și generale din care trebuie să fim mântuiți.

Fie ca să avem aceeași aspirație ca Pavel, ca în nimic să nu fim dați de rușine, ci în toate lucrurile, chiar și în circumstanțele și situația noastră, Cristos să fie mărit în noi, fie prin viață, fie prin moarte.

Ne lucrăm propria mântuire prin ascultarea noastră constantă și absolută față de Dumnezeu

Ce înseamnă să ne lucrăm propria mântuire? Oare înseamnă că trebuie să lucrăm pentru mântuirea noastră?

A ne lucra propria mântuire înseamnă a o duce la îndeplinire, a o duce la cea mai înaltă concluzie. Dumnezeu nu doar ne-a mântuit și asta-i tot; din contră, El are un scop în mântuirea Sa, iar El ne-a salvat de păcate, iad și judecată, astfel încât să fim aduși în gloria Sa.

Conform cu 1 Tes. 2:12, am fost chemați în împărăția și gloria Sa; scopul mântuirii lui Dumnezeu este să ne aducă în gloria Sa, astfel încât să devenim la fel de glorioși ca El, la fel ca El – aceasta este concluzia finală a mântuirii Sale.

Așadar, trebuie să ne lucrăm propria mântuire până acolo, în acea stare, încât să atingem scopul lui Dumnezeu pentru noi. Am primit mântuirea lui Dumnezeu, care are ca apogeu faptul că suntem înălțați de Dumnezeu în glorie, așa cum a fost Domnul Isus.

Acum trebuie să ne ducem la îndeplinire mântuirea noastră zi de zi, să ne lucrăm propria mântuire, pentru a o putea duce la concluzia ei supremă.

Cum facem acest lucru? Prin ascultarea noastră constantă și absolută cu motivația interioară a fricii și cu atitudinea exterioară a tremurului (Fil. 2:8, 12).

Prima cerință în îndeplinirea mântuirii noastre este ascultarea; când Pavel L-a prezentat pe Cristos ca modelul nostru, el a arătat cum Cristos a devenit ascultător și a perfectat această ascultare.

În Evrei 5:8 se spune că Cristos a învățat ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit; fără ascultare, Cristos nu putea să-L exprime pe Tatăl și nici nu putea face voia Tatălui.

Când era în grădina Ghețimani și L-a rugat pe Tatăl să îndepărteze paharul de la El, a încheiat spunând: Totuși nu cum voiesc Eu, ci cum Tu voiești. Aceasta este ascultarea.

Ascultarea implică faptul că nu există nici un argument, nici o negociere; Fiul a acceptat tot ceea ce a rânduit și predestinat Tatăl pentru El, și, în cele din urmă, această ascultare L-a condus la cruce.

Acum El este modelul nostru. Pentru lucrarea propriei mântuiri, trebuie să avem ascultare; prin natură suntem neascultători, la fel de încăpățânați ca și copiii lui Israel când se aflau în pustie în drum spre țara bună.

De multe ori suntem nemulțumiți de aranjamentul lui Dumnezeu, nu Îl ascultăm și chiar ne răzvrătim împotriva Sa. Ascultarea este crucială în lucrarea propriei noastre mântuiri.

Economia eternă a lui Dumnezeu este să Se introducă pe Sine Însuși în noi ca să fie exprimat prin noi; ascultăm oare de ceea ce ne-a arătat Dumnezeu sau avem noi o idee mai bună, o soluție și o cale mai bună pentru viața noastră creștină?

Poate că credem că Dumnezeu trebuie să facă cutare lucru mai bine, dar dorința Sa este ca noi să ne deschidem către El și să-I permitem să-L introducă pe Cristos în ființa noastră; acest lucru cere ascultare – el necesită să spunem pur și simplu: Amin.

Nu este un lucru mic să fim ascultători și să lucrăm această mântuire.

De exemplu, când îngerul Gabriel a venit la Maria pentru a o anunța că urma să-L poarte pe Cel Sfânt în pântecele ei, ea nu a argumentat și nu a raționat, ci a spus pur și simplu: “Facă-se în mine după cuvântul Tău.” Aceasta este ascultarea, și acesta este un canal prin care S-a născut Mântuitorul.

Trebuie să fim ascultători pentru a ne lucra propria mântuire, ascultând ceea ce Dumnezeu ne-a arătat și ne-a revelat.

Motivația noastră interioară ar trebui să fie frica – nu în sensul de a ne teme de ceva care ni se poate întâmpla dacă nu ascultăm, ci în sensul că nu vrem să-L ofensăm sau să-L facem să fie nemulțumit de noi.

Atitudinea noastră exterioară trebuie să fie tremurul, adică să ne temem să nu ratăm ținta, să nu Îl ratăm pe El. Însuși Dumnezeul care operează în interior este mântuirea noastră, iar ascultarea noastră față de El este lucrarea mântuirii noastre (vezi Fil. 2:12-13).

Lui Dumnezeu nu-i pasă de ceea ce putem face pentru El, de ceea ce putem sacrifica pentru El și de ceea ce îi putem oferi ca sacrificiu; ceea ce El dorește este ascultarea noastră.

Neascultarea noastră este asemănată cu contactarea demonilor, iar nesupunerea noastră este ca idolatria; Dumnezeu onorează ascultarea noastră față de El mai mult decât ceea ce putem face pentru El sau ceea ce-I putem oferi (vezi 1 Sam. 15:22).

Doamne Isuse, vrem să ne lucrăm propria mântuire cu frică și tremur, căci Dumnezeu este Cel care operează în noi atât voința cât și înfăptuirea pentru buna Sa plăcere. Amin, Doamne, vrem să cooperăm cu Tine, fiind ascultători conform cu ceea ce ne-ai revelat, ca să ne ducem la îndeplinire mântuirea noastră, să o ducem la concluzia ei supremă. Fie ca noi în calitate de poporul Tău să avem o ascultare constantă și absolută cu motivația interioară a fricii și cu atitudinea exterioară a tremurului pe măsură ce ne lucrăm propria noastră mântuire! Aleluia, Dumnezeul care operează în interior El Însuși este mântuirea noastră, iar ascultarea noastră față de El este lucrarea mântuirii noastre!

Dumnezeu este Cel ce operează în noi pentru a duce la îndeplinire mântuirea noastră; pur și simplu ascultăm de operarea interioară

Poate că nu ne place să auzim că trebuie să ascultăm; nimeni nu este dispus să asculte și, prin natură, nu suntem doar răzvrătiți, ci și iscoditori, căci vrem să cunoaștem situația și consecințele înainte de a face ceva.

De ce trebuie să ascultăm pentru a ne lucra mântuirea? Deoarece Dumnezeu operează în noi.

Aceasta este o cooperare activ-pasivă cu mântuirea interioară a lui Dumnezeu, care este operarea Sa interioară. În mod pasiv, Dumnezeu este Cel care operează în noi și, în mod activ, noi cooperăm cu El, ascultându-L pentru a ne lucra propria mântuire.

Trebuie să ascultăm, dar în noi înșine și cu propria energie și râvnă, nu putem asculta, nu ne putem supune; deci trebuie să nu uităm că Dumnezeu este Cel care operează în noi.

Aleluia, există un Dumnezeu care operează înăuntrul nostru și El operează în noi atât voința, cât și înfăptuirea pentru buna Sa plăcere.

Dumnezeul care trăiește în noi și operează în noi este Isus Cristos care a trăit viața prezentată după modelul din Fil. 2; El a fost procesat și finalizat, iar acum El locuiește în noi și operează în noi.

Așadar, nu ar trebui să încercăm cu propria noastră voință și energie, cu determinarea și zelul nostru natural, ca să ne lucrăm mântuirea; mai degrabă, trebuie să ne reamintim că Dumnezeu este Cel care operează în noi și trebuie ca pur și simplu să cooperăm cu El.

Nu prin noi înșine ducem la îndeplinire mântuirea noastră, ci prin faptul că Dumnezeu operează în noi pentru a face acest lucru; singurul lucru pe care trebuie să-l facem este să ascultăm de Dumnezeul care operează și energizează în interior.

Aleluia, Dumnezeul care operează și ne energizează în interior lucrează în noi, iar noi trebuie ca pur și simplu să cooperăm cu El! Dumnezeu este Cel care face această lucrare; El operează, dar El are nevoie de permisiunea noastră, de ascultarea noastră; când spunem Amin, acest lucru Îi dă deschiderea de a opera liber în noi.

Dumnezeu știe că noi nu putem face asta; El știe că nu avem abilitatea sau capacitatea, dar El are nevoie de disponibilitatea noastră, de cooperarea noastră, de ascultarea noastră. El vrea ca noi să fim de acord cu El, pentru ca El să poată înainta în noi și să facă ceea ce dorește în noi. Amin!

Trebuie să ascultăm și să ne lucrăm mântuirea, dar chiar și această ascultare nu este de la noi – ci se bazează pe Dumnezeul care operează în noi!

Dumnezeul care operează în noi ca mântuire subiectivă este Dumnezeul Triunic – Tatăl, Fiul și Duhul; Dumnezeu Însuși care este Cristos este în noi (2 Cor. 13:3, 5) și Duhul este în noi (Rom. 8:11).

În Fil. 2:13 Pavel spune că Dumnezeu este Cel care operează în noi; cine este acest Dumnezeu? Este Dumnezeul Triunic – Tatăl, Fiul și Duhul, care operează în noi.

Dumnezeu a venit și a trecut printr-un proces de încarnare, trăire omenească, moarte și înviere, iar acum ca Duhul El operează în noi. El vrea să facă multe lucruri în noi; El vrea să ne mântuiască până în cel mai înalt grad, și El vrea să ne aducă în glorie, dar El are nevoie de cooperarea noastră.

El operează în interior, iar noi trebuie să cooperăm cu El. Aleluia!

Îți mulțumim, Doamne, pentru că ai intrat în noi pentru a fi Dumnezeul Triunic care operează și energizează! Aleluia, în noi înșine nu ne putem îndeplini mântuirea, dar Dumnezeu operează în noi pentru a o îndeplini, iar noi putem spune pur și simplu Amin, fă-o în noi, Doamne! Amin, Doamne, Îți dăm permisiunea de a lucra în noi, de a opera în noi și de a îndeplini mântuirea Ta deplină în noi până când vom fi aduși în glorie! O, Dumnezeule care operezi și energizezi în interior, ne deschidem cât de mult putem și vrem să Îți dăm cooperarea noastră până în cel mai înalt grad pentru a ne putea lucra propria mântuire!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We need to Obey God to Work out our own Salvation, for it is God who Operates in us (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 3 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Experimentăm o mântuire constantă luându-L pe Cristos ca modelul nostru în viața noastră de zi cu zi

28/10/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

În Fil. 2:12 Pavel ne spune să ne ducem până la capăt propria mântuire; aceasta nu este mântuirea eternă de condamnarea lui Dumnezeu, ci mântuirea zilnică și constantă, care este Cristos ca persoană vie.

După ce am văzut minunatul model al lui Cristos în Fil. 2, Pavel ne spune, ca preaiubiți, să ne ducem până la capăt propria mântuire în frică și cutremur.

Ce este această ducere până la capăt a propriei mântuiri? Mântuirea este un subiect minunat, deseori învățat printre creștini; primim mântuirea lui Dumnezeu prin credință și trebuie să ne ducem până la capăt propria mântuire.

Cu toate acestea, este posibil să înțelegem mântuirea lui Dumnezeu într-un mod slab și superficial, adică să fim mântuiți de la pieire, să scăpăm de judecata lui Dumnezeu, să mergem în cer și să avem viață eternă.

Totuși, aici în Filipeni, Pavel menționează mântuirea într-un mod mai profund, mai înalt și mai bogat decât atât. El vorbește despre o mântuire care este legată de trăirea Cristosului nostru viu, Cristosul nostru mărit.

Mântuirea este menționată de trei ori în cartea Filipeni; mai întâi în Fil. 1:19 Pavel a spus că el crede că toate lucrurile se vor întoarce spre mântuirea sa prin cererile sfinților și prin rezerva îmbelșugată a Duhului lui Isus Cristos.

Pavel nu a spus că el credea că va fi salvat din închisoare; mai degrabă, el a spus că chiar și acolo, în închisoare, mântuirea constă în faptul că nu va fi dat de rușine, ci că Cristos va fi mărit în trupul său.

El nu se aștepta la o mântuire doar în mediul exterior ca să fie eliberat din închisoare; mai degrabă, pentru el, mântuirea a fost ca Cristos să fie mărit chiar și în acel mediu restrâns.

Apoi mai încolo în acest capitol, Pavel spune că ar trebui să ne purtăm într-un chip demn de evanghelie, să fim într-un singur duh cu un singur suflet străduindu-ne împreună cu credința evangheliei și să nu ne înspăimântăm de opoziție, ceea ce pentru ei va fi o pierzare, însă pentru noi o dovadă a mântuirii noastre (1:28).

Când ne purtăm într-un chip demn de evanghelie, străduindu-ne împreună cu credincioșii într-un singur duh cu un singur suflet, nu ne înspăimântăm de nici o opoziție, ci mai degrabă, aceasta este mântuirea noastră și, de asemenea, aceasta este o dovadă a pierzării lor.

A treia mențiune a mântuirii este în 2:12; după ce Pavel L-a prezentat pe Cristos ca fiind minunatul nostru model într-un mod interior și exterior, el ne-a însărcinat să exersăm ascultarea și să ne ducem până la capăt propria mântuire cu frică și cutremur, fără cârtiri și raționamente, pentru ca în această generație coruptă și pervertită să strălucim ca niște lumini, ținând sus cuvântul vieții.

În toate aceste trei cazuri, Paul era în închisoare, dar nu a menționat că ar fi vrut să fie eliberat din închisoare; chiar mai mult, el nu era în domeniul mântuirii de păcat, de lume, de carne sau de sine, ci el vorbea despre experimentarea lui Cristos, trăirea lui Cristos și mărirea lui Cristos.

Toate astea ne arată o mântuire constantă și nevoia de a ne duce până la capăt propria mântuire. Cu toții am primit mântuirea; am fost mântuiți de iad, de pierzarea eternă și de judecata eternă a lui Dumnezeu, dar trebuie să fim mântuiți până la cel mai înalt grad. În caz contrar, suntem în pericolul de a trăi o viață goală și s-ar putea să fim și noi în diviziune. O, Doamne Isuse!

Să experimentăm o mântuire constantă luându-L pe Cristos ca modelul nostru interior și exterior

Mântuirea despre care Pavel vorbește în Fil. 2:12 nu este mântuirea eternă de condamnarea lui Dumnezeu și de lacul de foc ci este mântuirea zilnică și constantă care este Cristos ca persoană vie.

Mântuirea nu este un lucru, un eveniment, o chestiune sau doar ceva ce Cristos a îndeplinit pentru noi, astfel încât să nu mergem în lacul de foc; mântuirea este o persoană – Cristos este mântuirea noastră.

Avem nevoie de acest Cristos în mod constant, zilnic și clipă de clipă, ca El să ne fie mântuirea constantă și zilnică. El trăiește în noi, crește în noi și ia formă în noi.

Această mântuire practică, zilnică, clipă de clipă, rezultă din faptul că Îl luăm pe Cristosul pe care Îl trăim, Îl experimentăm și Îl savurăm atât ca modelul nostru interior, cât și exterior.

Putem oare noi spune că acest Cristos este Cel pe care Îl trăim? Putem oare mărturisi că Îl experimentăm și Îl savurăm pe Cristos tot timpul? Pe ce anume ne concentrăm în viața noastră creștină și în viața de biserică?

Este posibil ca inamicul să fi câștigat teren în noi și printre noi, luându-ne atenția de la focusul care este Cristos ca centralitate și universalitate a economiei lui Dumnezeu, Cristos ca fiind Cel pe care Îl trăim, Îl experimentăm și Îl savurăm.

Acest Cristos, așa cum este revelat în Filipeni, este atât modelul nostru interior, cât și cel exterior.

Trebuie să vedem cum S-a coborât pe Sine Însuși, cum S-a smerit și S-a golit pe Sine Însuși chiar până la moartea pe cruce, și trebuie să-L luăm ca modelul nostru interior. Pe Acesta Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult și I-a dat un nume care este mai presus de orice nume.

El este modelul nostru atât interior cât și exterior.

Elementele principale ale mântuirii noastre constante sunt Cristos ca viață a crucii (Fil. 2:5-8) și Cristos în înălțarea Sa (v. 9-11). Cristos este mântuirea noastră; mântuirea noastră nu este altceva decât acest minunat Cristos atotinclusiv, cu viața Sa crucificată și înălțarea Sa.

Când acest model devine viața noastră interioară, acest model devine mântuirea noastră. Mântuirea noastră constantă este pur și simplu Cristos ca modelul nostru fiind reprodus în noi (vezi 1 Pet. 2:21).

Ceea ce vedem în Fil. 2:5-11 este realitatea care este în Isus despre care se vorbește în Efeseni 4; aceasta este realitatea Trupului lui Cristos și aceasta trebuie să fie duplicată în noi.

Așa cum a fost Isus când era pe pământ, având acest fel de viață numită realitate, tot astfel trebuie să-L învățăm și noi pe Cristos chiar așa cum este realitatea în Isus, și să-L avem ca modelul nostru reprodus și duplicat în noi pentru a fi realitatea Trupului lui Cristos.

Trebuie să experimentăm o mântuire constantă luându-L pe Cristos ca modelul nostru interior și exterior; aceasta nu este altceva decât Isus care trăiește din nou pe pământ într-un mod corporativ, prin toate mădularele Sale.

El trăiește viața de om-Dumnezeu în toți credincioșii în Cristos, care sunt perfectați de către El pentru a trăi realitatea Trupului.

Trebuie să ducem până la capăt acest model prin ducerea până la capăt a mântuirii noastre.

Aceasta nu înseamnă că trebuie să lucrăm pentru a obține mântuirea, căci nici o lucrare omenească nu este adecvată și nu poate fi calificată pentru a ne mântui – doar Isus este demn de a duce la bun sfârșit lucrarea de mântuire și de a ne mântui, iar noi primim această mântuire prin credință.

Noi suntem mântuiți prin credință, însă trebuie să lucrăm, să ne purtăm propria mântuire; de partea noastră trebuie să facem ceva – aceasta este mântuirea noastră, puțin câte puțin, de la o zi la alta.

Doamne Isuse, vrem să Te experimentăm și să Te savurăm ca modelul nostru interior și exterior, pentru a ne duce la capăt propria mântuire. Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai mântuit de pierzarea eternă; Aleluia, am fost mântuiți crezând în Domnul Isus! Fie ca acum să experimentăm o mântuire constantă, luându-L pe Cristos ca modelul nostru interior și exterior. Fie ca Cristos ca model să devină viața noastră interioară, pentru ca El să devină mântuirea noastră. Amin, Doamne, fie ca Mântuitorul om-Dumnezeu să fie reprodus în noi și să devină mântuirea noastră subiectivă zi de zi și clipă de clipă!

Să cooperăm cu Dumnezeul care operează în interior pentru a experimenta o mântuire constantă în viața noastră zilnică

În Fil. 1:19 Pavel a menționat experimentarea unei mântuiri constante prin rugăciunea sfinților și prin rezerva îmbelșugată a Duhului lui Isus Cristos. Această mântuire a fost o mântuire constantă în care un anumit credincios este mântuit dintr-o anumită împrejurare într-o anumită situație.

Pavel era în închisoare și avea nevoie de o anumită mântuire, o experimentare a lui Cristos într-un anumit mod, care să-l mântuiască chiar în situația în care se afla.

El a vrut să nu fie dat de rușine, să nu fie găsit cârtind și plângându-se, ci să fie găsit în Cristos, pentru ca Cristos să fie mărit în el.

Mântuirea constantă din Fil. 2:12 se referă la mântuirea în care orice credincios este mântuit de lucrurile obișnuite în situații comune din viața de zi cu zi. Avem nevoie de această mântuire constantă; trebuie să ne ducem la capăt mântuirea cu frică și cutremur, căci Dumnezeu este Cel care operează în noi atât voința cât și înfăptuirea.

Nu trebuie să așteptăm până când suntem în închisoare sau să avem un accident pentru a savura mântuirea; în toate lucrurile comune, mondene, zilnice din viața noastră, putem fi mântuiți.

Este posibil să nu trecem prin lucruri traumatice sau prin tragedii, dar în viața noastră de zi cu zi cârtim, ne putem plânge, putem raționa, iar atitudinea și tonul nostru față de membrii familiei noastre pot să nu fie potrivite…

În aceste lucruri zilnice, în vorbirea cu oamenii, în alegerea de a nu vorbi cu anumiți oameni, în faptul de a vorbi într-un anumit fel cu anumite persoane, și în relațiile noastre cu ceilalți, trebuie să experimentăm o mântuire constantă.

Este posibil să fim conștienți de nevoia noastră de mântuire în lucrurile mari, în situații grave, dar este posibil să nu fim conștienți de cât de multă nevoie avem de o mântuire constantă în lucrurile noastre zilnice și obișnuite.

De aceea trebuie să-L vedem pe Cristos ca modelul nostru și să ne dăm seama că acest model a fost introdus în noi; acum Dumnezeu operează în noi pentru a ne mântui și noi trebuie să cooperăm cu El.

În mod obiectiv, Cristos este modelul; în mod subiectiv, El a intrat în noi pentru a opera în noi și El este Dumnezeul care operează.

Când era pe cruce, El era Cristos; când El este în noi, El este Dumnezeul care operează, care introduce acest model în noi. Trebuie să-L experimentăm pe Dumnezeul care operează ca mântuirea noastră practică, prin faptul că cooperăm cu operarea Sa în noi.

Operarea lui Dumnezeu devine mântuirea noastră pe măsură ce cooperăm cu El pentru a ne duce la capăt mântuirea. Această mântuire devine reproducerea modelului, căci Cristos este trăit în noi în timp ce cooperăm cu operarea Sa. Cristos este trăit în noi în timp ce Dumnezeu operează în noi, iar noi cooperăm cu El.

Doamne, Îți mulțumim că nu ești doar modelul nostru exterior, ci că vii în noi pentru a fi Dumnezeul care operează acest model în interior. Aleluia, Dumnezeu operează în noi atât voința, cât și înfăptuirea conform bunei Sale plăceri, iar noi putem coopera cu El pentru a-L avea pe Cristos ca model trăit în noi. Amin, Doamne, vrem să savurăm această mântuire constantă pentru a fi mântuiți în lucruri specifice și, de asemenea, în lucrurile obișnuite din viața noastră zilnică. Fie ca să cooperăm cu Dumnezeul care operează lăuntric, savurând mântuirea Sa zi de zi și clipă de clipă!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Experience a Constant Salvation by taking Christ our Pattern in our Daily Life (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 3 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Când Îl trăim pe Cristos, Îl trăim pe Cel care este modelul unei vieți crucificate

25/10/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

În Fil. 2 Îl vedem pe Cristos crucificat ca modelul nostru, iar acest tipar este viața crucificată din noi; atunci când îl trăim pe Cristos, Îl trăim Cel care este modelul unei vieți crucificate.

Cristos ca modelul nostru nu este doar ceva obiectiv, ceva ce ar trebui să urmăm la exterior, ci și ceva subiectiv și experimental, ceva ce putem experimenta în interior trăindu-L pe Cristos pentru a trăi o viață crucificată.

Cristos, Cel care a stabilit modelul de a Se goli și de a Se smeri pe Sine Însuși și de a nu apuca faptul de a fi egal cu Dumnezeu, El Însuși este modelul nostru, iar El lucrează acum în noi ca Dumnezeu care ne locuiește în interior.

Nu trebuie să încercăm să urmăm acest model în exterior, prin propria noastră putere, sforțare, și râvnă; pur și simplu trebuie să ne întoarcem către Cristosul dinn interior, căci El ca model trăiește în noi, iar noi trebuie să-L trăim Cristos, adică să trăim o viață crucificată împreună cu Domnul.

Cristos este modelul nostru interior pentru trăirea noastră; prin urmare, chiar dacă avem cel mai înalt standard al poziției celei mai înalte, nu ar trebui să apucăm acest lucru și să ținem de el.

Avem nevoie disperată de a-L experimenta pe Cristos ca modelul nostru în viața de biserică; avem o nevoie disperată de a trăi o viață crucificată împreună cu Cristos, pentru ca El să fie exprimat prin noi.

Apostolul Pavel a trăit o astfel de viață; chiar dacă alții l-au predicat pe Cristos din invidie și cu certuri, încercând să obțină o reacție de la Pavel, el era fericit pentru că Cristos a fost predicat.

Atenția lui Pavel era asupra lui Cristos; el a mărturisit că pentru el a trăi este Cristos și a muri este câștig, căci va merge să fie cu Domnul.

Ce înseamnă că pentru noi să trăim este Cristos? Înseamnă că Îl experimentăm pe Cristos ca modelul nostru, adică îl luăm pe Cel ce se umilește pe Sine și Se golește pe Sine ca viață crucificată și Îl trăim pe El.

Aceasta înseamnă să avem aceeași minte, adică să avem mintea lui Cristos; în acest fel suntem una nu numai în duh, ci și în suflet, căci gândim același lucru, fiind alăturați în suflet, iar accentul nostru unic este să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristos în mod subiectiv.

Cât de mult avem nevoie să-L trăim pe Cristos în viața Sa umană, în special în golirea de Sine Însuși, în umilirea de Sine, și în faptul că nu a ținut de egalitatea cu Dumnezeu ca fiind o comoară!

Cât de mult avem nevoie pentru a trăi viața divină din noi, viața crucificată, deoarece această viața – și nu noi în noi înșine – este cea care ne poate face în stare să ne golim și să ne smerim. Amin, Doamne Isuse, fie ca asta să fie experiența noastră!

Cristos crucificat este modelul nostru, iar acest model este viața crucificată dinăuntrul nostru

Aleluia, în calitate de credincioși în Cristos, Îl avem pe Cristosul crucificat ca modelul nostru, iar acest model este viața crucificată din noi (vezi 1 Corinteni 1:23a; 2: 2; Gal. 2:20; 3: 1; 6:14).

Când am fost regenerați, Duhul a intrat în duhul nostru și s-a contopit pe Sine cu duhul nostru; acum putem fi la fel de smeriți precum a fost Isus și ne putem goli prin Duhul lui Isus Cristos.

Cristos ca model este în noi, căci avem Duhul lui Isus Cristos; când suntem în duh, ne putem goli și ne putem smeri pe noi înșine, considerându-i pe ceilalți mai excelenți decât noi înșine.

Dar când nu trăim în Duhul lui Isus Cristos, facem lucruri din rivalitate și în competiție cu ceilalți, iar Domnul nu este exprimat prin noi.

Cristos este tiparul, modelul unei vieți crucificate, iar El trăiește în noi; El însuși trăiește din noi ca Duhul lui Isus Cristos. El nu este doar modelul nostru într-un mod exterior, ci și viața noastră în interior.

Avem o viață în noi care nu insistă niciodată să fie ceva, ci se golește mereu, ocupă un loc mai de jos și se smerește; trebuie să-L savurăm pe Cristos ca o astfel de viață și trebuie să trăim prin această viață.

Modelul lui Cristos este văzut în Phil. 2 în șapte pași: 1. El S-a golit de Sine, 2. El a luat forma de sclav, 3. S-a asemănat cu oamenii, 4. S-a smerit pe Sine, 5. S-a făcut ascultător, 6. A devenit ascultător până la moarte și 7. El a fost ascultător până la moartea crucii.

Acest tipar este foarte înalt și în noi înșine nu-L putem imita și nici nu-L putem urma; avem aspirația de a fi ca El și de a trăi același fel de viață ca El, dar singurul mod în care putem face acest lucru este realizând că El este acum viața noastră în interior.

Viața crucificată a lui Cristos este în noi; pașii umilirii Sale sunt toate aspectele vieții crucificate. Când trăim viața crucificată, putem lăsa deoparte orice exaltare de sine, ne umilim pe noi înșine, ne golim și nu ne apucăm de nicio poziție sau onoare care este pe bună dreptate a noastră.

Când Cristos a fost ascultător până la moartea crucii El a trăit viața crucificată într-un mod deplin și absolut; o astfel de viață este acum în noi și, atunci când îl trăim pe El, putem trăi același fel de viață în viața noastră de zi cu zi.

În noi înșine nu vrem să fim smeriți sau goliți, ci mai degrabă, vrem să fim înălțați și umpluți, dar când Îl trăim pe Cristos, când trăim viața crucificată, ne smerim în mod spontan, ne golim și nu dorim să avem o poziție înaltă.

Cât de mult trebuie să-L trăim pe Cristos, să-L experimentăm pe Cristos și să-L cunoaștem în mod subiectiv ca modelul nostru trăind această viață crucificată în noi!

Îți mulțumim Doamne pentru stabilirea modelului unei vieți crucificate, și mulțumim că ai venit în noi ca viață crucificată pentru a trăi același fel de viață în noi astăzi! Aleluia, Cel care S-a golit pe Sine, S-a smerit pe El însuși și nu a considerat egalitatea cu Dumnezeu ca pe o comoară de apucat acum trăiește în noi, și noi putem să-L trăim! Doamne, ne întoarcem către Tine și Te luăm ca viață și tot ceea ce avem, pentru a putea trăi viața crucificată în viața noastră de zi cu zi. Amin, Doamne, fie ca viața crucificată să fie trăită în noi într-un mod deplin și absolut.

Când Îl trăim pe Cristos, Îl trăim Cel care este modelul unei vieți crucificate – trăim o viață crucificată

În Fil. 1:21 Pavel a mărturisit că pentru el a trăi este Cristos, apoi a continuat să vorbească despre acest Cristos în Fil. 2 când a prezentat modelul lui Cristos.

Cine era acest Cristos pe care L-a trăit Pavel? El era Cel care s-a smerit pe Sine, S-a golit de Sine și nu a considerat egalitatea cu Dumnezeu ca pe o comoară de apucat; acesta este Cristos ca model al unei vieți crucificate.

Când îl trăim pe Cristos, Îl trăim Cel care este modelul unei vieți crucificate; Îl trăim pe Cel care se golește de sine și se umilește pe Sine.

Cum ar arăta să-L trăim pe Cristos? Dacă îl trăim pe Cristos, ne golim de sing, ne smerim pe noi înșine și nu apucăm nici o onoare sau poziție care poate fi pe bună dreptate a noastră.

În viața noastră de familie, între soț și soție, soțul care Îl trăiește pe Cristos nu apucă de „calitatea sa de soț” și nu își revendică autoritatea; mai degrabă, el se smerește și se golește și Îl trăiește de Cristos ca viața crucificată.

Când îl experimentăm pe Cristos și îl trăim pe Cristos, trăim automat o viață crucificată; Îl trăim pe Cel care este modelul unei vieți crucificate.

Cristos este modelul nostru nu ca noi să ne străduim ca să-L imităm la exterior, ci ca noi să-L trăim în mod organic și spontan trăindu-L și experimentându-L pe Cristos.

Viața crucificată a lui Cristos în noi este cu adevărat o viață de auto-golire și auto-umilire, iar această viață nu apucă nimic ca fiind o comoară, ci este întotdeauna dispusă să lase deoparte poziția și titlul.

Atunci când avem un schimb de cuvinte cu soțul nostru și simțim că „temperatura crește”, trebuie să permitem minții vii a lui Cristos să lucreze în noi, și trebuie ca să trăim viața crucificată.

În conversația cu ceilalți, atunci când alții ne jignesc, când suntem pe cale să facem și să spunem ceva, trebuie să spunem pur și simplu: Amin, Doamne, spun Amin minții Tale care ne infuzează, ne saturează și ne transformă mintea! Amin!

Filipeni 2 ne arată că ar trebui să trăim o viață crucificată pentru a savura de puterea învierii; ar trebui să luăm viața crucificată a lui Cristos ca model pentru a putea experimenta puterea învierii, care L-a înălțat pe Cristos până la cel mai înalt vârf din univers (Fil. 2:9).

Atât experimentarea lui Cristos ca modelul unei vieți crucificate, cât și experimentarea puterii de înviere care Îl înalță sunt nesfârșite.

Când Îl trăim pe Cristos, Îl trăim Cel care este modelul unei vieți crucificate și trăim astfel o viață crucificată, care se goleste de sine și se umilește pe înșine; nu încercăm să ne smerim sau să ne golim pe noi înșine – pur și simplu trăim o astfel de viață.

Când trăim o astfel de viață, când trăim o viață crucificată, suntem aduși în puterea învierii prin care Cristos este înălțat.

Vom rămâne fermi pentru mărturia Domnului, dar nu vom revendica nici o poziție, titlu sau poziție pentru noi înșine; mai degrabă, luăm viața crucificată ca modelul nostru.

În cele din urmă, vom intra în puterea învierii și vom experimenta înălțarea lui Dumnezeu.

Nu căutăm să fim înălțați, ci căutăm să experimentăm viața crucificată și, în timp ce facem aceasta, vom experimenta și viața și puterea învierii, și vom fi înălțați în Cristos și cu Cristos.

Doamne Isuse, vrem să-L trăim pe Cristos, să-L trăim pe Cel care este modelul vieții crucificate. Salvează-ne de la a încerca în exterior să Te imităm și să ne smerim și să ne golim pe noi înșine; fie ca să învățăm să ne întoarcem spre Tine și să permitem minții Tale să ne satureze, să ne transforme și să cauzeze ca mintea noastră să fie mintea lui Cristos. Amin, Doamne Isuse, fie ca viața Ta crucificată să fie trăită în noi într-un mod deplin și absolut până când vom fi aduși în înviere pentru a fi înălțați împreună cu Tine și în Tine. Îți mulțumim Doamne căci Tu ești fost modelul nostru și că Tu ai venit în noi ca model pentru a trăi în noi.