Îl slujim pe Domnul

Urmăm modelul lui Pavel de a-L trăi pe Cristos pentru mărirea Sa ca fiind continuarea Sa astăzi

04/12/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Apostolul Pavel, ca un model pentru toți credincioșii, L-a trăit pe Cristos pentru mărirea Sa ca fiind continuarea Sa; el a fost un discipol al lui Cristos, un vas ales care a trăit în duhul său contopit, a fost plin de Duh, s-a bucurat în Domnul, a fost aliat cu Dumnezeu și ajutat de Dumnezeu și i-a îngrijit cu drag și hrănit pe sfinți pe măsură ce L-a trăit pe Cristos. Amin!

Pe de o parte, cartea Faptele Apostolilor ne arată continuarea lui Cristos, iar această continuare a fost profețită în Vechiul Testament și, de asemenea, în Noul Testament de către Domnul Isus. Pe de altă parte, nu rămânem fără un model când vine vorba de continuarea lui Cristos, căci apostolul Pavel a fost un model pentru credincioși în această privință.

Noul Testament are o porțiune considerabilă referitoare la istoria lui Pavel, viața lui Pavel, lucrarea lui Pavel și modelul lui Pavel. El a început ca un persecutor al bisericii, dorind să-i întemnițeze pe discipolii lui Isus, dar a fost întâmpinat de Însuși Domnul Isus pe drumul spre Damasc și a fost convertit la Cristos.

Faptele Apostolilor 9 relatează convertirea lui Pavel; a fost întâmpinat de Domnul cu o lumină orbitoare în timp ce se afla în drum spre Damasc pentru a-i lega pe cei care credeau în Isus și Îl urmau.

Domnul Isus i s-a arătat și a avut o convertire la Cristos. Apoi, fiind orbit de lumină, a așteptat într-o casă de pe strada numită Dreaptă, în Damasc, până când Anania, un membru al Trupului, a fost trimis de Domnul să-l aducă în părtășia Trupului.

Anania a fost reticent să vină la Saul (numit mai târziu Pavel), deoarece auzise că acesta era acolo pentru a-i persecuta și a-i întemnița pe urmașii lui Isus. Dar Domnul l-a asigurat pe Anania că Pavel era un vas ales, chiar un model pentru cei care cred, care va suferi mult pentru Numele Domnului. Foarte interesant de văzut asta.

Domnul a luat această persoană care L-a urât pe Cristos și pe urmașii Săi și l-a făcut un model pentru toți cei care cred. Viața și lucrarea lui Pavel au fost o continuare a lui Cristos, căci L-a mărit pe Cristos ca discipol al lui Cristos.

El a fost un vas ales care a trăit în duhul său contopit, a depins de Trup, a trăit prin Duhul atotinclusiv al lui Isus, a fost umplut de Duhul bucuriei, s-a exersat să aibă o conștiință pură și bună, a trăit o viață de bucurie în Domnul și a fost aliat cu Dumnezeu și ajutat de Dumnezeu să vestească evanghelia.

Trebuie să vedem modelul lui Pavel ca fiind o persaonă care a fost făcut de Dumnezeu să fie continuarea lui Isus.

Apostolul Pavel ca model pentru toți credincioșii L-a trăit pe Cristos pentru mărirea Sa ca fiind continuarea a Sa

1 Timotei 1:16 spune că Pavel este un model pentru toți credincioșii; apostolul Pavel L-a trăit pe Cristos pentru mărirea Sa ca fiind continuare a Sa (vezi Filipeni 1:19-21a; Fapte 9:4-5, 15; 26:18-19).

Cum putem fi noi o continuare a lui Cristos astăzi? Cum ar trebui să trăim ca fiind continuarea lui Cristos? Trebuie să ne uităm la modelul lui Pavel, care L-a trăit pe Cristos pentru mărirea Sa, ca fiind continuarea Sa.

Pavel a fost un discipol al lui Cristos – L-a văzut pe Cristos, L-a auzit pe Cristos și L-a învățat pe Cristos așa cum realitatea este în Isus

Una dintre trăsăturile remarcabile ale lui Pavel a fost că a fost un discipol al lui Cristos, văzându-L pe Cristos, auzindu-L pe Cristos și învățându-L pe Cristos așa cum realitatea este în Isus (vezi Fapte 9:1-19, 25-27; 22:14-15; Efeseni 4:20-21).

În momentul convertirii sale, Pavel L-a văzut pe Cristos și a avut o viziune clară despre cine este această minunată persoană. Apoi, de-a lungul vieții sale, a continuat să Îl savureze pe Cristos, să-L vadă pe Cristos, să-L audă pe Cristos și să-L învețe pe Cristos așa cum realitatea este în Isus.

El L-a trăit pe Cristos pentru mărirea Sa, ca fiind continuarea Sa, căci Cristos a fost reprodus în Pavel. Pe măsură ce L-a privit pe Cristos și L-a învățat pe Cristos, Cristos a trăit în el.

Pavel a fost un vas ales al lui Cristos și un om al rugăciunii

Încă de la începutul vieții sale creștine, când Domnul l-a convertit pe Pavel, el și-a dat seama că era un vas.

Pavel nu era în primul rând un instrument, ci un vas care trebuia umplut cu Cristos; aceasta era realitatea vieții și lucrării sale zilnice, iar acest lucru a ieșit la iveală și în scrierile sale (Fapte 9:15; 2 Corinteni 4:7; Efeseni 1:22-23; 3:19).

Noi, cei care credem în Cristos, suntem vase care trebuie umplute cu Domnul. Suntem vase care să-L conțină pe Dumnezeu, să fie umpluți cu Dumnezeu și să ne umplem de Dumnezeu pentru plinătatea Lui. Fie ca noi să ne deschidem vasul Domnului pentru a fi umpluți cu El.

Pavel a fost și un om al rugăciunii (vezi Fapte 9:11; 13:1-3; 14:23; 16:13, 25; 20:36; 21:5; 22:17; 28:8; Efeseni 6:18; Coloseni 4:2).

El se ruga din nou și din nou. Aducea toate lucrurile, toate situațiile, toate problemele și toți sfinții la Domnul în rugăciune. Chiar în timp ce își scria epistolele, se ruga și rămânea într-un duh de rugăciune.

Ca urmare a rugăciunii, a fost trimis de Duhul Sfânt împreună cu un alt frate și, oriunde mergeau, rugăciunea era obiceiul lui. Din nou și din nou, fie că vizita un loc sau pleca dintr-un loc, se ruga. Ne-a îndemnat să perseverăm în rugăciune, veghind în ea cu mulțumire.

Chiar și atunci când citim Biblia, trebuie să o citim și să ne rugăm, să ne rugăm cu ea și să o citim, chiar să veghem în rugăciune cu toată stăruința și cererea pentru toți sfinții.

Doamne Isuse, îți mulțumim că ne-ai făcut vase care să Te conțină! Ne deschidem vasul nostru Ție pentru a Te primi, a fi umpluți cu Tine și a da pe dinafară cu Tine. Umple-ne vasul astăzi. Umple-ne până la refuz. Revarsă prin noi și în alții. Vrem să fim oameni ai rugăciunii. Vrem să aducem toate lucrurile la Tine în rugăciune. Fie că mâncăm, fie că bem, fie că facem ceva sau mergem undeva, vrem să ne rugăm. Fă-ne să venim la Tine cu privire la toate lucrurile și în toate lucrurile. O, Doamne, fă-ne oameni ai rugăciunii care se roagă neîncetat și stăruiesc în rugăciune. Fie ca să veghem în rugăciune cu mulțumire!

Pavel se baza pe Trup și practica chemarea numelui Domnului

Chiar dacă era matur în viață și destul de avansat în cunoașterea spirituală, apostolul Pavel se baza pe Trup și făcea totul în Trup, prin Trup și pentru Trup (Fapte 9:11, 17-18, 25-27; 1 Corinteni 1:1; 12:14-27).

El a predicat evanghelia, a întemeiat biserici și a numit prezbiteri, totuși se baza în continuare pe Trup. Chiar de la convertirea sa, când Anania a venit la el, Pavel și-a dat seama că era membru al Trupului, căci avea nevoie de un alt membru care să-l aducă la Domnul, să-l boteze și să-l aducă în părtășia Trupului.

Apoi, când a fost persecutat pentru că predica Evanghelia, ceilalți discipoli l-au ajutat să fugă de persecutori, coborându-l într-un coș prin zid.

În mod repetat, el se baza pe Trup. Când a scris Epistolele, erau și niște frați cu el, și a scris epistolele în principiul Trupului.

Dumnezeu a așezat membrele în Trup așa cum a voit El, și nimeni din noi să nu poftească slujba altuia, nici să nu-și disprețuiască slujba.

Fiecare din noi este membru al Trupului, și slujba noastră este necesară pentru zidirea Trupului. Chiar și membrele care nu par frumoase, Dumnezeu le acoperă cu mai multă cinste.

Trebuie să depindem de Trup, să trăim în Trup și să facem toate lucrurile în Trup și pentru Trup. Nu ar trebui să ne mândrim și să spunem că slujba noastră este mai importantă decât slujba altora, nici să spunem că ar trebui să avem slujba altora, altfel nu suntem în Trup.

Ca model pentru noi, Pavel L-a trăit pe Cristos pentru mărirea Sa, ca fiind continuarea Sa, și a practicat chemarea Numelui Domnului (Faptel 9:14, 21; 22:16; 2 Timotei 2:22; Romani 10:12-13; Filipeni 2:9-11).

El obișnuia să-i prigonească pe cei care chemau acest Nume, dar apoi a devenit unul dintre cei care cheamă și ne-a încurajat să fim cu cei care cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură.

Slavă Domnului că nu există nicio diferență între iudeu și grec, căci același Domn este Domn al tuturor și bogat pentru toți cei ce-L cheamă. Căci oricine cheamă Numele Domnului va fi mântuit.

Fie ca noi să-L mărturisim deschis pe Isus Cristos ca Domn, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl!

Doamne Isuse, Te iubim și iubim Trupul! Fie ca noi să fim cei care depind de Trup, să facem totul în Trup și să trăim pentru Trup! Amin, Doamne, fie ca tot ce facem să fie în Trup, prin Trup și pentru Trup, ca Tu să poți câștiga gloria! Arată-ne că suntem membre ale Trupului, chiar membre unii altora. Arată-ne că depindem nu numai de Cristos ca și Cap, ci și de membrele Trupului. Amin, Doamne, păstrează-ne chemând Numele Tău împreună cu cei care Te urmează dintr-o inimă pură! O, Doamne Isuse, Tu ești atât de bogat pentru noi, cei care chemăm Numele Tău! Mântuiește-ne mult mai mult în viața Ta, pe măsură ce te chemăm! Te lăudăm, Doamne!

Pavel a trăit prin Duhul atotinclusiv al lui Isus pentru lucrarea sa de predicare

Fiind o persoană care L-a trăit pe Cristos pentru mărirea Sa ca fiind continuarea lui Isus, Pavel a trăit prin Duhul atotinclusiv al lui Isus pentru lucrarea sa de predicare.

Fapte 16:6-7 este o porțiune enigmatică, dar minunată, care ne arată că lui Pavel i-a fost interzis de Duhul Sfânt să meargă undeva, iar Duhul lui Isus nu le-a permis să meargă în altă parte. Foarte interesant.

Acest lucru ne arată că Pavel și conlucrătorii săi nu au mers undeva conform unui program sau preferințe personale, ci au urmat călăuzirea Duhului. El a suferit pentru Domnul, iar Duhul lui Isus i-a hrănit.

Pavel a trăit prin Duhul atotinclusiv al lui Isus, care este Duhul unui om cu putere îmbelșugată pentru suferință (Ioan 7:37-39; Fapte 9:16; 16:7, 22-34; Filipeni 3:10; Coloseni 1:24; 2 Corinteni 6:4; 11:23; Evrei 6:19-20; 13:13).

El și-a îndeplinit slujba de suferință printre ființele umane și pentru ființele umane în viața umană, pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Oriunde mergea, suferința era porția lui, iar persecuția era peste tot; Duhul lui Isus, însă, îl hrănea, căci în acest Duh există rezerva de a trăi viața umană și de a îndura suferințele ei.

Isus a fost un om care a fost persecutat și a suferit de-a lungul vieții Sale. Elementul suferinței, puterea suferinței, se află acum în Duhul lui Isus, care este cu duhul nostru.

Noi astăzi putem trăi viața umană și viața creștină, chiar ne putem îndeplini slujba în Domnul, savurând rezerva îmbelșugată a Duhului lui Isus.

Pe măsură ce ne întoarcem către duhul nostru, simțim că există o rezervă îmbelșugată în Duhul lui Isus cu duhul nostru; s-ar putea să nu fim eliberați de suferințele noastre, ci mai degrabă, putem fi conduși spre mai multe suferințe, dar există rezerva interioară pe măsură ce suferim.

Oriunde ne-am afla, orice am face și oricare ar fi situația în timp ce trăim viața creștină, trebuie să trăim prin Duhul atotinclusiv al lui Isus pentru slujba noastră, astfel încât să-L putem exprima pe Dumnezeu în toate detaliile vieții noastre de zi cu zi.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ești Duhul lui Isus cu duhul nostru, cu provizia suferinței. O, cât de mult avem nevoie de Tine! Ne exersăm duhul pentru a fi una cu Tine și pentru a savura Duhul lui Isus cu puterea de a suferi. Aleluia, Duhul lui Isus este cu duhul nostru, alimentându-ne constant cu puterea de care avem nevoie pentru a-L trăi pe Cristos pentru mărirea Sa, chiar și în suferințele noastre! O, Doamne, noi nu putem face asta, dar Tu poți. Noi nu putem reuși, dar Duhul lui Isus este cu duhul nostru, alimentându-ne mereu. Fie ca să ne întoarcem către duhul nostru pentru a Te savura și a ne împărtăși din rezerva îmbelșugată a Duhului atotinclusiv al lui Isus!

Pavel a trăit în duhul său contopit, a fost plin de Duhul bucuriei și s-a exersat pentru a avea o conștiință bună

Pe măsură ce L-a trăit pe Cristos pentru mărirea Sa, pentru continuarea Lui, Pavel a trăit în duhul său contopit. De nenumărate ori, atât în scrierile sale, cât și în viața și lucrarea sa umană pentru Domnul, Pavel a trăit în Duhul divin contopit cu duhul său uman ca un singur duh (Fapte 17:16; 19:21; Romani 8:4, 6, 16; 1 Corinteni 6:17).

Duhul său a fost provocat când a văzut niște idoli și și-a propus în duhul său să facă anumite lucruri. Trebuie să vedem că cerințele drepte ale legii sunt împlinite în noi atunci când trăim și umblăm conform Duhului, nu conform cărnii.

Când mintea noastră este fixată pe duh, savurăm viață și pace, dar când mintea este fixată pe carne, suntem în moarte.

Slavă Domnului că suntem uniți cu Domnul ca un singur duh, iar Duhul lui Dumnezeu mărturisește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Amin!

Pavel a fost umplut de Duhul bucuriei în mod esențial pentru existența sa și de Duhul puterii în mod economic pentru funcția sa (Fapte 13:9, 52; Efeseni 5:18).

Chiar dacă a suferit atât de mult pentru Domnul, chiar dacă a fost supus multor persecuții și presiuni, Pavel a fost umplut de Duhul bucuriei și s-a bucurat întotdeauna în Domnul, chiar și în închisoare.

De multe ori, când ne întâlnim cu sfinții, înfățișarea noastră nu este plăcută, căci nu-L savurăm pe Domnul. Cum îi putem păstori pe alții când noi înșine nu suntem umpluți de Domnul ca bucurie a noastră? Nu-i putem păstori pe alții dacă avem o înfățișare tristă.

Asemenea lui George Müller, prima îndatorire dimineața pentru noi ar trebui să fie să ne facem sufletul fericit în Domnul. Putem avea o familie cu mulți copii mici, putem avea multe responsabilități la locul de muncă sau în biserică, dar în toate aceste lucruri, trebuie să învățăm să ne facem inima fericită în Domnul!

Pavel s-a străduit să aibă întotdeauna o conștiință bună și pură (Fapte 23:1; 24:16; 1 Timotei 1:19; 3:9); înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor, s-a străduit să aibă o conștiință pură.

Acesta este o exersare a duhului nostru. Pe măsură ce ne exersăm duhul și trăim în duhul contopit, nu suntem doar umpluți cu Duhul bucuriei, ci avem și o conștiință pură.

Fie ca noi să fim cei care trăiesc mereu o viață de bucurie în Domnul, rugându-ne neîncetat și mulțumindu-I pentru toate lucrurile (Fapte 16:25; 27:35; Filipeni 4:4; Coloseni 3:16; 1 Tesaloniceni 5:16-18).

Putem aduce toate aceste lucruri Domnului, căci în noi înșine nu suntem asemenea persoane, dar când suntem în duhul nostru, pur și simplu Îl trăim pe Cristos și Îl preamărim!

Doamne Isuse, umple-ne cu Duhul bucuriei în interior și în esență pentru existența noastră! Umple-ne cu Duhul puterii în mod economic pentru funcția noastră! Vrem să trăim astăzi în duhul contopit. Vrem să facem toate lucrurile în duh, fiind una cu Tine în duh, în timp ce facem una și alta. O, Doamne, Îți mulțumim că Te-ai contopit cu duhul nostru. Aleluia, suntem uniți cu Domnul ca un singur duh! Ne exersăm duhul, Doamne, pentru a avea o conștiință bună și pură. Ne exersăm să trăim o viață de bucurie mereu în Domnul, rugându-ne neîncetat și mulțumindu-Ți pentru toate lucrurile! Amin, Doamne, păstrează-ne în duhul nostru astăzi!

Pavel a fost aliat cu Dumnezeu și ajutat de Dumnezeu să vestească Evanghelia și să-i păstorească pe sfinți

Pe măsură ce L-a trăit pe Cristos pentru mărirea Sa ca fiind continuarea Sa, Pavel a fost aliat cu Dumnezeu și ajutat de Dumnezeu să vestească Evanghelia cu îndrăzneală (vezi Fapte 9:20, 27; 26:22-29; 28:31; 1:8; 1 Tesaloniceni 2:2; comp. cu Romani 15:24, 28).

El a fost aliat cu Dumnezeu, căci a obținut ajutorul care vine de la Dumnezeu pentru a da mărturie atât celor mici, cât și celor mari despre Evanghelia lui Cristos. El putea vesti Evanghelia cu îndrăzneală în numele lui Isus pentru a răspândi mărturia lui Isus până la marginile pământului! Amin!

Dumnezeu a fost aliat cu Pavel, iar Pavel a obținut ajutorul care vine de la Dumnezeu.

Când Îl trăim pe Cristos pentru ca mărirea Sa să fie continuarea Sa, Dumnezeu ne ajută, Dumnezeu este aliatul nostru și El ne dă ajutorul de care avem nevoie pentru a predica Evanghelia și a răspândi mărturia Sa până la marginile pământului.

Trebuie să vedem că suntem într-o alianță cu Dumnezeu pe măsură ce Îl slujim în duhul nostru. El ne ajută în această alianță; Dumnezeu este aliatul nostru. Slavă Domnului!

Pavel i-a păstorit pe sfinți conform lui Dumnezeu (Fapte 20:18-38; 1 Tesaloniceni 2:1-12). El i-a îngrijit cu drag pe sfinți în umanitatea lui Isus și i-a hrănit în divinitatea lui Cristos cu toate adevărurile economiei eterne a lui Dumnezeu, arătând în trăirea sa cuvântul Domnului Isus că este mai bine să dai decât să primești.

El le-a împărtășit nu numai Evanghelia, ci și propriul lui suflet, care a fost constituit din umanitatea lui Cristos, pentru a-i îngriji cu drag și i-a hrănit cu învățătura sănătoasă a economiei lui Dumnezeu. Fie ca noi să fim astfel de oameni astăzi!

Doamne Isuse, ne dăm Ție astăzi. Fie ca noi să obținem ajutorul care vine de la Dumnezeu pentru a sta în picioare și a vesti Evanghelia cu îndrăzneală și a răspândi mărturia Ta pe tot pământul. Aleluia, Dumnezeu este aliatul nostru în timp ce Îl slujim în duhul nostru în Evanghelia Fiului Său! Amin, Doamne, ne bazăm pe Tine și vrem să ne dăm seama de ajutorul Tău în această alianță! Trăiește în noi astăzi. Fie ca noi să fim cei care predică Evanghelia și, de asemenea, cei care-i îngrijim cu drag pe sfinți și îi hrănim una cu Tine! Fie ca noi să-i îngrijim cu drag pe sfinți în umanitatea lui Isus și să-i hrănim în divinitatea lui Cristos cu toate adevărurile economiei lui Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca viața noastră să arate cuvântul Domnului Isus că este mai bine să dai decât să primești!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Follow Paul’s Pattern to Live Christ for His Magnification as His Continuation Today, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 1 cu tema: Continuarea cărții Fapte – continuarea corporativă a lui Cristos (ziua 4), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cuvântul lui Dumnezeu continuă să crească pentru sporirea lui Cristos, vasul corporativ al lui Dumnezeu

01/12/2025 by Credincios in Cristos 9 Comments

Astăzi, noi, credincioșii în Cristos, trăim în continuarea cărții Faptele Apostolilor, căci Dumnezeu lucrează, Cristos lucrează și Duhul Sfânt lucrează în credincioșii în Cristos; cuvântul lui Dumnezeu continuă să crească și să se înmulțească pentru sporirea lui Cristos, pentru ca Dumnezeu să poată câștiga o expresie corporativă, Trupul lui Cristos. Amin!

Cât de binecuvântați suntem să vedem că trăim acum nu doar în istoria umană exterioară, ci, mai mult decât atât, suntem una cu Domnul pentru a trăi în istoria divină interioară!

Da, există multe evenimente și lucruri care se întâmplă în exterior, dar noi Îl căutăm pe Domnul, Îl iubim și vrem să fim una cu El pentru a scrie istoria Sa astăzi, savurându-L pe Cristos și exprimându-L pe Cristos. Amin!

Nu vrem să trăim doar în ceea ce văd și alții, situația din societatea în care ne aflăm, potopul de destrăbălare în care sunt prinși toți oamenii și chiar degradarea din biserică care predomină atât de mult astăzi. Vrem să fim vasele pe care Dumnezeu le folosește astăzi pentru lucrarea Sa, ca să-Și poată înainta economia.

Noi, cei care credem în Cristos, am fost prinși de Domnul prin evanghelie; am văzut ceva din Cea mai minunată persoană, Isus Cristos, și acum suntem prinși de El.

Pur și simplu Îl iubim. Totul în viața noastră creștină este legat de Cristos, iar El este implicat în toate. Pe măsură ce facem una și alta, vorbim cu Domnul, ne deschidem către El și Îi permitem să-Și facă locuința în inima noastră.

Această istorie divină este istoria lui Dumnezeu în om și cu omul; este o istorie interioară. Istoria divină din istoria umană este continuarea cărții Fapte, căci Cristos trăiește acum nu doar în carne, așa cum a făcut-o în Evanghelii, ci mai mult, El trăiește în toți credincioșii Săi!

Noi toți suntem misterul lui Dumnezeu astăzi, misterul Dumnezeului Triunic în umanitate. Dumnezeu vrea să fie intim legat de om. În Vechiul Testament, istoria divină era istoria lui Dumnezeu cu omul, dar în Noul Testament este istoria lui Dumnezeu în om.

În Vechiul Testament, Dumnezeu putea lucra doar cu omul, căci nu putea intra în om; totuși, noi, astăzi, ca credincioși în Cristos, putem să-L primim pe Cristos, să fim umpluți cu Cristos și să fim una cu Cristos pentru a continua istoria lui Dumnezeu în om!

Tatăl lucrează, Cristos lucrează și Duhul Sfânt lucrează pentru a împlini economia lui Dumnezeu; noi astăzi suntem în procesul de a fi una cu Dumnezeu pentru a fi vase ale Sale pentru ca El să-Și îndeplinească lucrarea.

Ne deschidem vasul Domnului pentru a fi umplut cu El și Îi permitem să se miște în noi, să lucreze în noi și să obțină în noi ceea ce El caută.

În continuarea cărții Fapte, Cuvântul lui Dumnezeu continuă să crească și să se înmulțească pentru sporirea lui Cristos

Fie ca Domnul să ne dea lumină pentru a vedea adevărul cu privire la ceea ce face Dumnezeu astăzi. Fie ca noi să ne dăm seama că Dumnezeu astăzi caută o expresie corporativă a Dumnezeulu Triunic, făcut în om pentru a fi una cu omul și exprimat prin om. Amin!

Și El obține acest vas prin intermediul răspândirii, distribuirii și predicării Sale divine. După cum vedem în cartea Faptele Apostolilor, lucrarea Duhului Sfânt astăzi este să-L predice pe Cristos pentru propagarea, multiplicarea și răspândirea Sa prin credincioșii în Cristos.

Astăzi, Cristos ca Duh predică Evanghelia în și prin credincioșii în Cristos, mulții discipoli ai lui Cristos, astfel încât Dumnezeu să obțină o expresie corporativă a Sa, sporirea lui Cristos.

Această lucrare a Duhului Sfânt nu a fost încă finalizată și trebuie continuată pentru o perioadă lungă de timp. Slavă Domnului că astăzi cuvântul lui Dumnezeu încă crește și se înmulțește pentru sporirea lui Cristos (Fapte 6:7; 12:24; 19:20).

Cuvântul lui Dumnezeu crește. Cuvântul lui Dumnezeu se înmulțește. Cristos se înmulțește și sporește astăzi. Aceasta înseamnă că evanghelia este predicată și, mai mult, noi, credincioșii în Cristos, creștem în viață.

Cuvântul lui Dumnezeu este o ceva ce ține de viață care crește în noi, căci cuvântul lui Dumnezeu, ca o sămânță, este semănat în inima omului pentru sporirea lui Cristos, creșterea lui Dumnezeu în noi (Marcu 4:14; Coloseni 2:19).

Pe de o parte, lucrarea Duhului Sfânt în și prin credincioși este aceea de a-L predica pe Cristos ca Evanghelie pentru a-L propaga, înmulți și spori pe Cristos, astfel încât mulți fii ai lui Dumnezeu să poată fi produși (Romani 8:29) pentru a fi mulții membri ai Trupului lui Cristos care să constituie Trupul Său (12:5) pentru îndeplinirea planului etern al lui Dumnezeu și împlinirea voinței Sale eterne.

Acest lucru este dezvăluit în detaliu în cele douăzeci și una de epistole și în cartea Apocalipsa, cărțile care urmează după Faptele Apostolilor.

Pe de altă parte, lucrarea Duhului Sfânt nu este doar de a predica Evanghelia, ci și de a produce biserica în calitate de Trup al lui Cristos, sporirea lui Cristos, înmulțirea lui Cristos, pentru ca Dumnezeu să obțină o expresie corporativă a Sa.

Evanghelia predicată în cartea Fapte este Cristos ca Evanghelie (Fapte 5:42), Evanghelia lui Cristos; este, de asemenea, împărăția lui Dumnezeu ca evanghelie (8:12), evanghelia împărăției lui Dumnezeu.

Această evanghelie trebuie predicată în tot pământul locuit până la sfârșitul acestei epoci (Matei 24:14) și va continua și va avansa până când întregul pământ va deveni împărăția lui Cristos (Apocalipsa 11:15).

Această evanghelie este predicată ca mărturie și mulți cred în Domnul pentru a deveni fii ai lui Dumnezeu și membre ale Trupului lui Cristos. Slavă Domnului că cuvântul lui Dumnezeu crește și se înmulțește astăzi; aceasta se referă la creșterea lui Cristos în număr.

Cristosul predicat crește în multe ființe umane și mulți sunt adăugați la biserică. Înmulțirea discipolilor depinde de creșterea cuvântului. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să crească și să se înmulțească printre noi! Dumnezeu nu crește în Sine Însuși, ci El crește în noi; noi trebuie să creștem cu creșterea lui Dumnezeu zi de zi.

Astăzi sunt adăugați noi discipoli Domnului pentru a deveni părți ale lui Cristos, membri ai lui Cristos (Fapte 5:14; 11:24; Romani 15:16). Pe măsură ce cuvântul crește, noi credincioși sunt adăugați bisericii; ei devin părți ale lui Cristos, membre ale Trupului lui Cristos.

Noi toți suntem preoți lucrători ai Evangheliei, oferindu-I lui Dumnezeu pe credincioșii nou mântuiți ca jertfe spirituale acceptabile pentru Dumnezeu, pentru ca El să fie satisfăcut. Slavă Domnului!

Nu numai că Duhul lucrează, dar și noi cooperăm cu Duhul, căci Duhul lucrează în noi și prin noi. Suntem zidiți împreună într-o preoție sfântă (1 Petru 2:5) pentru a oferi jertfe spirituale lui Dumnezeu; păcătoșii mântuiți prin predicarea evangheliei de către noi sunt aceste jertfe spirituale și devin membri ai Trupului lui Cristos.

Ca preoți, funcția noastră nu se oprește la predicarea Evangheliei; trebuie să avem grijă și de cei pe care îi ajutăm să creadă în Domnul. Trebuie să-i păstorim și să-i îngrijim cu dragoste, astfel încât să se ofere pe ei înșiși ca jertfă vie lui Dumnezeu pentru zidirea bisericii în viața de biserică de astăzi (Romani 12:1-2).

Trebuie să-i hrănim, să-i prețuim și să avem grijă de noii credincioși până când îi putem prezenta pe deplin crescuți în Cristos (Coloseni 1:28-29).

Fie ca noi să cooperăm cu Domnul zi de zi pentru ca El să obțină o creșterea în om, adică pentru ca Cristos să fie crescut în umanitate, astfel încât Dumnezeu să-Și poată câștiga expresia corporativă!

Aleluia, cuvântul lui Dumnezeu continuă să crească și să se înmulțească astăzi pentru sporirea lui Cristos! Amin, Doamne, mulțumim că continui să lucrezi ca Duh Sfânt pentru a predica evanghelia în și prin credincioșii în Cristos. Fie ca Tu să câștigi multe vase care să coopereze cu Tine pentru predicarea evangheliei, astfel încât Dumnezeu să poată obține o creștere. Slavă Domnului, lucrarea Duhului Sfânt în predicarea lui Cristos este pentru propagarea, înmulțirea și răspândirea Sa prin credincioșii lui Cristos! Amin, Doamne, fie ca această lucrare să continue astăzi. Crești în inima noastră ca Cuvânt. Crești în noi și dă-ne să creștem cu creșterea lui Dumnezeu. Fie ca cuvântul lui Dumnezeu să se înmulțească, astfel încât mulți să fie adăugați Domnului! Amin, Doamne, curge în noi și prin noi pentru sporirea lui Cristos, pentru ca Cristos să câștige o expresie corporativă a Sa în biserică! Fie ca mulți discipoli să fie adăugați Domnului pentru a deveni părți ale lui Cristos, membre ale Trupului lui Cristos, pentru expresia Sa corporativă!

Dumnezeu caută un vas corporativ care să-L exprime și să-L strălucească – trebuie să vedem și să trăim viața Trupului astăzi

În cartea Fapte vedem multă predicare a evangheliei pentru sporirea lui Cristos. Dar acesta nu este țelul; țelul nu este de a-i mântui pe toți și de a-i scăpa de la pierzarea eternă. Țelul este biserica în calitate de Trup al lui Cristos.

Lucrarea evanghelistică a Duhului Sfânt prin credincioșii în Cristos este pentru propagarea, multiplicarea și răspândirea lui Cristos. Conform economiei Sale din Noul Testament, Dumnezeu dorește să producă mulți fii pentru Dumnezeu (Romani 8:29) pentru a fi multele membre ale Trupului lui Cristos pentru expresia Sa corporativă.

Aceasta este ceea ce El a vrut să obțină în cartea Fapte și în toate Epistolele și aceasta este ceea ce El dorește să obțină astăzi (Romani 12:5; 1 Corinteni 12:13). El vrea să obțină un vas corporativ care să-L strălucească, exprimându-L în gloria Sa în întregul univers.

Astăzi, acest vas este biserica; biserica nu este o persoană individuală, ci o persoană corporativă. Pentru a fi în continuarea cărții Fapte, trebuie să ne dăm seama că Dumnezeu este în căutarea unui vas corporativ care să-L exprime și să-L strălucească; prin urmare, trebuie să vedem Trupul și să trăim viața Trupului astăzi.

Dacă nu vedem Trupul și nu ne dăm Domnului pentru a fi în realitatea Trupului astăzi, suntem inutili în mâinile Domnului. El nu vrea doar să câștige multe „biserici” bazate pe teologii sau doctrine; El vrea să câștige „biserica”, Trupul lui Cristos, sporirea lui Cristos, pentru expresia Sa corporativă.

Întrucât Dumnezeu caută un vas corporativ pentru expresia Sa, noi, fiind copii ai lui Dumnezeu, trebuie să fim aduși la conștientizarea Trupului lui Cristos și să învățăm să trăim viața Trupului astăzi.

Bisericile nu trebuie doar să fie aurii; trebuie să strălucească! Dacă există o biserică compusă din credincioșii în Cristos, acea biserică trebuie să strălucească precum lampadarul de aur din acea localitate.

Bisericile sunt lampadarele de aur, deoarece lampadarele de aur strălucesc și luminează. Pe măsură ce cuvântul lui Dumnezeu crește și se înmulțește printre noi în viața de biserică, pe măsură ce trăim într-un singur duh cu Domnul și rămânem în cuvântul Său cu o atitudine de rugăciune, devenim strălucitori în mod corporativ.

Fie ca Domnul să câștige aceasta printre noi; fie ca El să câștige un lampadar strălucitor de aur care să-L exprime și să-L reprezinte. Trebuie să existe strălucire pentru Dumnezeu și mărturie pentru El înainte ca biserica să poată fi considerată lampadarul.

Fie ca noi să vedem că Dumnezeu este în căutarea acestui vas corporativ, strălucitor, un vas al mărturiei, și fie ca noi să trăim în realitatea Trupului lui Cristos astăzi (Romani 12:1-5; 1 Corinteni 12:12; Apocalipsa 1:10-12).

Trebuie să avem conștiența Trupului, protecția Trupului și viața în Trup în tot ceea ce facem și spunem. Fie ca noi să trăim conform principiilor Trupului; altfel, suntem nefolositori în mâna Domnului și nu putem niciodată îndeplini scopul Lui.

Dar când trăim viața Trupului, când suntem zidiți împreună cu sfinții în Trup, Domnul are o cale de a obține vasul mărturiei, mărturia strălucitoare a lui Cristos, pe care o caută astăzi.

Acesta este un vas corporativ; prin urmare, trebuie să învățăm să trăim viața Trupului. Pentru a trăi viața Trupului, trebuie să negăm viața naturală și să fim judecați și tratați de Dumnezeu într-un mod profund.

Trebuie să învățăm ascultarea față de Dumnezeu și față de ceilalți membri ai bisericii și, de asemenea, trebuie să învățăm părtășia. Fie ca Domnul să ne țină în continuarea cărții Fapte, în timp ce trăim viața Trupului în bisericile locale de astăzi.

Doamne Isuse, descoperă-ne pentru a vedea că Dumnezeu caută un vas corporativ, strălucitor pentru expresia Sa astăzi! Amin, Doamne, câștigă un vas al mărturiei astăzi în noi și printre noi. Fie ca toți să fim aduși la conștientizarea Trupului lui Cristos și să învățăm să trăim viața Trupului în viața de biserică. Crești în noi, Doamne. Crești în noi puțin mai mult astăzi. Fie ca cuvântul Tău să crească și să se înmulțească printre noi. Dă-ne să învățăm să trăim în realitatea Trupului lui Cristos astăzi, pentru ca Tu să poți câștiga o expresie corporativă a Ta. O, Doamne, suntem dispuși să negăm viața naturală și să acceptăm tratările de care avem nevoie pentru a trăi în viața Trupului. Este dorința Ta să câștigi biserica în calitate de Trup al lui Cristos în realitate; ne dăm Ție pentru aceasta! Amin, Doamne, fie ca să învățăm ascultarea și părtășia. Fie ca să învățăm să trăim în Trup și pentru Trup, păstrând toate principiile Trupului. Amin, Doamne, câștigă Tu realitatea Trupului lui Cristos în bisericile locale de astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Word of God is Still Growing for the Increase of Christ, God’s Corporate Vessel, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 1 cu tema: Continuarea cărții Fapte – continuarea corporativă a lui Cristos (ziua 2), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Dumnezeu și Cristos au lucrat, iar noi, ca vase ale lui Dumnezeu, lucrăm una cu El astăzi

30/11/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Dumnezeul nostru lucrează neîncetat și nu se va opri niciodată; cartea Fapte nu are sfârșit, deoarece astăzi trăim în continuarea cărții Fapte, căutând să fim vasele lui Dumnezeu pe care El le poate umple și instrumentele pe care El le poate folosi pentru lucrarea Sa până când va obține ceea ce își dorește, Noul Ierusalim! Amin!

Săptămâna aceasta începem o nouă carte de înviorarea de dimineață cu titlul general „Singurul acord și aspecte cruciale ale cărții Fapte”. În această primă săptămână, subiectul nostru este „Continuarea cărții Fapte – continuarea corporativă a lui Cristos”.

Aleluia, astăzi trăim în continuarea cărții Fapte, căci suntem continuarea corporativă a lui Cristos pe pământ în această epocă! În cartea Fapte, vedem nu numai ce au făcut discipolii lui Isus, unde s-au dus, ce au predicat, cum au întemeiat biserici și ce persecuții au suferit în călătoriile lor misionare.

Într-un fel, despre asta citești, căci există o mulțime de detalii, evenimente și situații; totuși, în sensul cel mai intrinsec, ceea ce vedem în cartea Fapte este continuarea lui Cristos.

Cristosul care este Dumnezeu întrupat ca om în Evanghelii nu doar a murit pe cruce și apoi a fost înălțat la ceruri; în cartea Fapte, El S-a revărsat ca Duh peste discipoli și a continuat să trăiască în ei. Acum, discipolii lui Cristos sunt continuarea lui Cristos.

În loc să avem un singur Isus, acum există mulți Isus mici, mulți discipoli ai lui Cristos, care continuă același fel de trăire și lucrare pe care Domnul l-a făcut când a fost pe pământ.

Trebuie să vedem nu doar istoria umană exterioară cu toate evenimentele, circumstanțele, oamenii importanți și lucrurile cheie care s-au întâmplat, ci, mai mult, trebuie să vedem istoria universală conform economiei eterne a lui Dumnezeu.

Există istoria divină care are loc în istoria umană. Pe de o parte, se întâmplă multe lucruri în istoria umană exterioară și este ușor să fii preocupat de aceste evenimente, încercând să le navighezi, să le cunoști și să le înțelegi.

Dar, pe de altă parte, Dumnezeu face ceva în culise, așa cum este revelat în cuvântul Său, pentru ca El să-Și poată duce la îndeplinire economia și să obțină o expresie corporativă pentru Sine Însuși.

Noi, cei care credem în Cristos, am fost transferați în istoria divină din cadrul istoriei umane atunci când am crezut în Domnul Isus; acum trăim în istoria divină, scriem istoria divină, iar Cristos în noi face istorie, căci numai ceea ce face, vorbește și exprimă El prin noi este istoria divină.

Dumnezeu a lucrat până acum și Domnul lucrează și el: lucrarea lui Dumnezeu continuă și nu s-a oprit

Cartea Fapte se încheie cu Fapte 28:31, care spune: „propovăduia Împărăția lui Dumnezeu și învăța pe oameni, cu toată îndrăzneala și fără nicio piedică, cele privitoare la Domnul Isus Hristos”. Acesta nu este sfârșitul cărții Fapte; este ultimul verset, dar nu arată că această carte se termină aici.

Cartea Fapte nu are un sfârșit; este o carte fără sfârșit, deoarece această carte este încă în curs de continuare. Da, faptele apostolilor din primul secol s-au încheiat, dar cartea Fapte în ansamblu nu s-a încheiat încă. Așa cum Cristos a trăit în Evanghelii și a umblat printre oameni fizic, tot așa El a trăit, a umblat și a lucrat printre oameni și din interiorul discipolilor Săi în cartea Fapte.

Mai mult, El încă trăiește, umblă și lucrează din interiorul credincioșilor Săi în Cristos de-a lungul epocilor. Ioan 5:17 ne oferă cheia acestui lucru, căci aici Domnul spune: „Tatăl Meu lucrează până acum și Eu, de asemenea, lucrez”. Aceasta arată că, de la răzvrătirea lui Satan și căderea omului, Dumnezeu a lucrat până acum; de asemenea, Domnul Isus lucrează.

Cartea Fapte nu este o relatare a faptelor lui Petru, Ioan, Iacov sau Pavel; este o relatare a lucrării lui Dumnezeu. Dumnezeu este Cel care lucrează, iar lucrarea Lui continuă și nu s-a oprit.

Dacă nu crezi asta, privește în jurul tău și chiar privește-te pe tine însuți: nu lucrează Dumnezeu în tine și în sfinții din viața de biserică? Nu suntem noi atât de bucuroși că Domnul încă lucrează în noi și asupra noastră?

El are un scop, o economie eternă și nu va înceta să lucreze până nu va împlini ceea ce este pe inima Lui! Da, El a lucrat prin Petru și apoi prin Pavel, dar Dumnezeu nu a încetat niciodată să lucreze.

Apostolul Pavel a lucrat la Roma timp de doi ani, a trăit acolo și mai târziu a fost martirizat; niciunul dintre aceste lucruri nu a fost consemnat în cartea Fapte. În mod similar, Petru și Ioan au lucrat, au trăit și au făcut multe lucruri, totuși niciunul dintre sfârșitul lor nu a fost consemnat în Fapte.

Nu putem spune că cartea Fapte s-a încheiat, căci mărturia lui Dumnezeu nu poate fi niciodată terminată. Chiar dacă această carte ar avea o sută de capitole, lucrarea lui Dumnezeu continuă, căci Dumnezeu a lucrat până acum și Domnul lucrează și el. Lucruri noi pot fi întotdeauna adăugate istoriei divine în interiorul istoriei umane în cartea Fapte.

Lucrarea pe care Dumnezeu a făcut-o în primul secol a fost minunată, dar nu a fost vârful; lucrarea pe care Dumnezeu a făcut-o anul trecut a fost foarte bună, dar totuși nu a fost vârful.

Dumnezeu continuă să înainteze, căci El lucrează mereu pentru a-Și obține expresia corporativă pe pământ, Trupul lui Cristos din această epocă finalizându-se în Noul Ierusalim în eternitate.

Să nu presupunem că lucrarea lui Dumnezeu și-a atins vârful în vremea lui Pavel sau poate în vremea lui Martin Luther sau a altei persoane folosite de Dumnezeu în istorie. Lucrarea Lui nu a atins vârful în primul secol sau în secolul al șaisprezecelea; lucrarea Lui continuă.

Nici măcar secolul trecut nu a fost sfârșitul lucrării lui Dumnezeu; El lucrează continuu și va lucra neobosit până când va împlini ceea ce este în inima Lui.

Dumnezeul nostru lucrează mereu. El avansează mereu. El nu se oprește niciodată. Fie ca noi să vedem acest lucru și fie ca noi să fim încurajați. Poate că am eșuat astăzi, dar Dumnezeu nu se oprește niciodată; El continuă să lucreze în noi.

Biserica poate fi în degradare astăzi și nu se pare că se produc mulți biruitori; cu toate acestea, Dumnezeu încă lucrează. Tatăl lucrează până acum și Domnul Isus lucrează mereu. Lucrarea lui Dumnezeu va continua până la cerul nou și pământul nou, până când El va câștiga Noul Ierusalim. Aleluia!

Doamne Isuse, îți mulțumim că ai venit în noi ca să lucrezi în noi și să ne faci să trăim în istoria divină în interiorul istoriei umane. Aleluia, acum suntem în continuarea cărții Fapte, căci Dumnezeu lucrează în noi și chiar prin noi! Ne deschidem Ție, Doamne. Fie ca să vedem că Dumnezeu Tatăl lucrează până acum și că și Cristos lucrează. Aleluia, Dumnezeu lucrează mereu! Slavă Domnului, El înaintează mereu. Îți mulțumim, Doamne, nimic nu-L poate opri pe Dumnezeul nostru până nu a terminat! Lucrează în noi, Doamne, și lucrează în jurul nostru pentru a împlini economia Ta eternă. Ne dăm Ție pentru ca scopul Tău etern să se împlinească în noi. Îți mulțumim că putem fi aici, în viața de biserică, permițându-Ți să lucrezi în noi, să Te introduci în noi și să lucrezi prin noi. Slavă Domnului, Dumnezeul nostru va lucra până la împărăție și până la cerul nou și pământul nou, căci El vrea să câștige o expresie corporativă a Sa, Noul Ierusalim! Amin, Doamne, credem aceasta și Te lăudăm!

Multe dintre vasele lui Dumnezeu încă continuă lucrarea lui Dumnezeu, una cu Dumnezeu pentru împlinirea economiei Sale

Cartea Faptele Apostolilor este o consemnare a lucrării lui Dumnezeu; deși Domnul Isus nu mai era fizic printre oamenii de pe pământ, El era în discipolii Săi ca Duh pentru a-Și continua lucrarea pe pământ. Amin!

Petru, Ioan și Pavel nu au făcut lucruri doar în ei înșiși sau pentru ei înșiși; mai degrabă, ei erau una cu Dumnezeu, fiind vasele lui Dumnezeu în acea epocă pe care El le putea folosi pentru a-Și îndeplini lucrarea.

Astăzi trăim la sfârșitul acestei epoci și de multe ori credem că aceasta este cea mai rea situație care a existat vreodată.

Omul are întotdeauna concepția greșită că epoca sa este cea mai rea epocă a bisericii; mai ales dacă Îl iubești pe Domnul și vrei să fii unul dintre vasele lui Dumnezeu care încă îndeplinesc lucrarea lui Dumnezeu una cu Dumnezeu, îți dai seama câtă degradare și corupție există în această epocă.

Pe vremea lui Martin Luther și pe vremea lui John Wesley, era la fel; mulți din acele epoci considerau epoca lor ca fiind cea mai rea epocă a bisericii, așa că s-au dat Domnului pentru a fi una cu El pentru ceea ce El voia să facă în acea epocă.

Cu toate acestea, privind în urmă peste epoci, ne dăm seama astăzi că vremea lui Martin Luther și a lui John Wesley a fost o perioadă minunată, dar considerăm epoca noastră ca fiind cea mai rea epocă a bisericii.

Pe de o parte, istoria umană exterioară ajunge la cel mai rău nivel; corupția, imoralitatea și răul sunt din ce în ce mai rele cu fiecare epocă. Pe de altă parte, istoria divină din istoria umană este încă în desfășurare, iar multe dintre vase ale lui Dumnezeu încă continuă lucrarea lui Dumnezeu, una cu Dumnezeu.

Noi trăim astăzi în continuarea cărții Fapte, care este continuarea lui Cristos cu trăirea corporativă a oamenilor-Dumnezeu perfecționați ca realitate a Trupului lui Cristos (Fapte 28:31).

Ceea ce Dumnezeu vrea să obțină astăzi este realitatea Trupului lui Cristos, un grup corporativ de oameni-Dumnezeu care Îl trăiesc pe Cristos și sunt perfecționați pentru a-L etala pe pământ.

Ca și în vremea lui Pavel, trebuie să fim vase ale lui Dumnezeu astăzi, care proclamăm Împărăția lui Dumnezeu și dăm ca învățătură lucrurile despre Domnul Isus Cristos cu toată îndrăzneala, fără nici o piedică. Amin!

Dumnezeul nostru înaintează mereu, merge mereu înainte și lucrează mereu. În fiecare an, Dumnezeu știe ce face și știe cât de mult va lucra. Am putea crede că Dumnezeu trebuie să facă una sau alta, dar El este Cel care inițiază lucrarea și El pur și simplu caută niște vase.

De fiecare dată când Dumnezeu vrea să avanseze, El are nevoie de niște vase deschise pentru El, El găsește niște vase care cooperează cu El.

În cartea Fapte, Dumnezeu a găsit niște vase; El i-a folosit pe Petru, Ioan, Pavel și mulți alții care erau deschiși și dispuși să coopereze cu Dumnezeu. Pe vremea lui Martin Luther, Dumnezeu a găsit un vas, iar pe vremea lui John Wesley, El a găsit și el un vas.

Pe vremea lui Watchman Nee, Dumnezeu a găsit un vas și El a putut continua lucrarea Sa, chiar să avanseze într-un mod minunat. Pe vremea lui Witness Lee, Dumnezeu a găsit un vas și El a putut vorbi și deschide cuvântul lui Dumnezeu într-un mod minunat.

De fiecare dată când există o trezire spirituală, Dumnezeu găsește niște vase. La fel ca în vremea lui Isaia, Dumnezeu caută un vas, pe cineva care știe că este necurat și trăiește printre un popor cu buze necurate, dar care se dă Domnului pentru a fi unul dintre vasele lui Dumnezeu pe care El le poate umple și folosi în acea epocă.

Dacă ne dăm Lui pentru ceea ce vrea El să facă astăzi, Dumnezeu ne va curăți buzele și inima și ne va umple; El vrea niște vase pe care să le umple și apoi să curgă din ele (Isaia 6:5-8).

Tatăl lucrează până acum, Domnul Isus lucrează și el, și cine continuă astăzi să lucreze împreună cu Domnul? Cine poate spune: „Și eu lucrez”?

Aceasta nu înseamnă că trebuie să facem multe lucruri pentru Dumnezeu să-L „ajutăm pe Dumnezeu” în această epocă; mai degrabă, trebuie să vedem că Dumnezeu lucrează, Cristos lucrează și putem fi unul dintre vasele lui Dumnezeu care lucrează împreună cu El astăzi.

Chiar și ca Noul Ierusalim, slujitorii Săi Îi vor sluji ca preoți (Apocalipsa 22:3; Fapte 13:36). Astăzi, vrem să fim cei care răspund chemării lui Dumnezeu în interior, deschizându-ne către El și cerându-I să ne facă unul dintre vasele pe care trebuie să le umple și prin care să curgă în această epocă.

Dumnezeu avansează mereu, iar noi vrem să fim unul dintre vasele lui Dumnezeu care lucrează împreună cu El, una cu El, slujindu-L pe El; această slujire este o pregătire pentru noi să-L slujim ca preoți în Noul Ierusalim! Slavă Domnului!

Doamne Isuse, ne dăm Ție astăzi pentru scopul Tău! Te iubim, Doamne, și ne deschidem Ție. Vrem să fim unul dintre vasele lui Dumnezeu care cooperează cu El pentru lucrarea Lui în această epocă. Aleluia, după Fapte 28, multe dintre vasele lui Dumnezeu încă continuă lucrarea lui Dumnezeu! Slavă Domnului, lucrarea lui Dumnezeu continuă și nu s-a oprit! Amin, Doamne, continuă-Ți lucrarea în noi. Continuă-Ți lucrarea în biserică. Câștigă în noi ceea ce cauți. Câștigă expresia Ta corporativă în biserică! Amin, Doamne, câștigă o trăire corporativă a oamenilor-Dumnezeu perfecționați care trăiesc prin viața divină pentru a-L exprima pe Dumnezeu corporativ pe pământ! O, Doamne, câștigă realitatea Trupului lui Cristos, biruitorii maturi care vor pune capăt acestei epoci și Te vor aduce înapoi! Ne dăm Ție astăzi, Doamne, pentru ca Tu să câștigi ceea ce Tu cauți în noi și prin noi în această epocă. Nu suntem calificați, Doamne, și suntem impuri și necurați, dar ne deschidem Ție și ne dăm Ție pentru ca Tu să câștigi ceea ce cauți!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, God and Christ have been Working and we as God’s Vessels Work one with Him Today, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 1 cu tema: Continuarea cărții Fapte – continuarea corporativă a lui Cristos (ziua 1), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ne exersăm duhul pentru a umbla în noutatea vieții și a sluji în noutatea duhului

21/11/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, al cărui om vechi a fost crucificat și îngropat și care acum trăim în înviere una cu Domnul, trebuie să umblăm în noutatea vieții și să slujim în noutatea duhului, exersându-ne duhul în viața de zi cu zi și, de asemenea, când venim la întâlnirile bisericii pentru a-L trăi pe Cristos și a-L vorbi pe Cristos. Amin!

Săptămâna aceasta, L-am savurat Cristos ca Noul nostru Soț, așa cum este revelat în Romani 7:2-6. O, cât de minunat este să-L cunoaștem și să-L savurăm pe Cristos ca Noul nostru Soț!

Înainte de a fi mântuiți, eram morți în păcate și greșeli, dușmani ai lui Dumnezeu, răzvrătiți împotriva lui Dumnezeu și păcătoși înaintea Lui. Mai mult, eram căsătoriți cu omul vechi, care și-a asumat poziția de soț. Eram cu adevărat într-o stare jalnică și umilă.

Dar slavă Domnului, Dumnezeul care ne-a creat după chipul și asemănarea Sa, a venit să fie om, ne-a curtat prin viața și umblarea Sa pe pământ și a murit pe cruce pentru a ne mântui și a ne aduce înapoi la Sine.

Prin credința noastră în Cristos, omul nostru vechi este îngropat împreună cu Cristos și suntem liberi să ne alăturăm lui Cristos ca noul nostru Soț. Slavă Domnului, omul nostru vechi, soțul vechi, a fost crucificat și este îngropat, iar acum avem statutul de soție, adică suntem soția lui Cristos!

Aceasta este realitatea spirituală în care intrăm prin regenerarea noastră.

Cu toate acestea, în viața noastră de zi cu zi, de atâtea ori încă trăim în omul vechi, fiind astfel căsătoriți cu omul vechi și fiind sub lege, incapabili să îndeplinim cerințele lui Dumnezeu.

Dumnezeu a dat legea pentru ca omul vechi să fie expus și supus. Legea nu este pentru noi să încercăm să o păzim; mai degrabă, este pentru noi să o încălcăm și să ne întoarcem către Domnul, Cel care care trăiește în duhul nostru și care poate respecta legea.

Slavă Domnului că am fost crucificați față de lege prin trupul lui Cristos, ca să ne putem căsători cu un alt soț, Cristos, care a înviat din morți. Când credem în Cristos și suntem botezați în El, omul nostru vechi este îngropat împreună cu Cristos și rămâne în moarte, iar noi suntem liberi să ne căsătorim cu Cristos, noul nostru Soț!

Acum depindem de Cristos, iubindu-L ca Soț al nostru, luându-L ca și Cap al nostru și luându-L ca viață și persoană a noastră. Nu mai trăim singuri sau în noi înșine; suntem dependenți de Domnul.

Ca soție, acum aducem rod înspre Dumnezeu, adică Îl savurăm pe Cristos și Îl trăim pe Cristos, iar Dumnezeu este trăit prin noi. Dumnezeu este adus ca rod al nostru în viața noastră de zi cu zi, pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos și rămânem în duhul nostru contopit.

Aleluia, am murit față de legea în care eram ținuți, ca să putem fi eliberați de ea, iar noi, ca soție, nu mai suntem sub lege, ci sub har, savurându-L pe Cristos și trăindu-L pe Cristos!

Ca soție, noi, credincioșii, umblăm în noutatea vieții și slujim în noutatea duhului

În ceea ce privește viața și umblarea noastră de zi cu zi, noi, credincioșii în Cristos, trebuie să umblăm în noutatea vieții (Romani 6:4). În ceea ce privește slujirea noastră către Dumnezeu, trebuie să slujim în noutatea duhului (v. 6).

Slavă Domnului, noi, credincioșii în Cristos, nu mai suntem sub lege, căci am murit față de lege și am fost eliberați de ea; acum slujim în noutatea duhului și nu în vechea slovă.

Ca soție a lui Cristos, ar trebui să-L slujim pe Domnul în noutatea duhului, nu în vechea slovă. Aleluia, acum avem o viață nouă în Cristos și împreună cu Cristos!

Viața și lucrarea noastră creștină nu sunt în noi înșine sau prin străduința și lupta noastră; umblăm în noutatea vieții și slujim în noutatea duhului. Amin, întreaga noastră viață creștină este în noutate, care este Cristos ca Duh în duhul nostru!

Fie ca noi să ne dăm seama că avem o viață nouă pentru trăirea noastră și avem un duh nou pentru slujirea noastră. Cum putem noi fi noi? Cum putem fi în noutate? Numai fiind uniți cu Cristos în moartea și învierea Sa. Putem umbla în noutatea vieții doar fiind identificați cu învierea lui Cristos în umblarea noastră zilnică.

Când ne exersăm duhul și Îl contactăm pe Domnul, pe partea negativă, omul nostru vechi este dat la moarte și îngropat cu Cristos în moartea Sa, iar pe partea pozitivă, umblăm în noutatea vieții, fiind una cu Cristos în învierea Sa.

Noutatea duhului vine din eliberarea de lege și unirea cu Cristosul cel înviat, iar această noutate este pentru slujirea noastră adusă lui Dumnezeu. Slavă Domnului, pentru că omul vechi a fost crucificat cu Cristos și acum suntem una cu El în învierea Sa; putem umbla în noutatea vieții și putem sluji în noutatea duhului!

Toate acestea sunt legate de Duhul, care Cristos a devenit în învierea Sa; acest Duh este nou, proaspăt, viu și dătător de viață, iar noi suntem uniți cu El ca un singur duh (1 Corinteni 6:17; 15:45).

Noutatea vieții în care umblăm este legată de Cristos în învierea Sa, care este Duhul dătător de viață. Noutatea duhului se referă la duhul nostru regenerat, în care locuiește Domnul ca Duh (2 Timotei 4:22). Aleluia!

Trebuie să vedem că duhul nostru este nou, iar Duhul din duhul nostru este sursa noutății noastre! Tot ce are legătură cu duhul nostru uman contopit cu Duhul divin este nou, căci Dumnezeu, ca sursă a noutății noastre, este în duhul nostru.

Cu toții putem mărturisi că, atunci când ne întoarcem către duhul nostru, ne fixăm mintea pe duhul nostru și ne exersăm să trăim în duhul contopit, simțim noutate, căci tot ce-L privește pe Domnul ca Duh din duhul nostru este nou.

Dumnezeu este nou, proaspăt și viu și El este sursa noutății. Duhul Sfânt este nou, Cristos este nou, iar Cuvântul lui Dumnezeu este nou. Când ne exersăm duhul și venim la Cuvântul lui Dumnezeu, savurăm noutate, umblăm în noutatea vieții și slujim în noutatea duhului.

Fie ca noi să învățăm să ne exersăm duhul continuu și în toate lucrurile, astfel încât viața și umblarea noastră să fie în noutatea vieții, una cu Cristosul înviat, iar slujirea noastră să fie în noutatea duhului, în duhul nostru contopit.

În noi înșine, în omul nostru natural, totul este vechi; sunt aceleași lucruri vechi. Când trăim în omul natural, suntem bătrâni și îmbătrânim, dar când trăim în duhul nostru contopit, suntem noi și devenim noi!

Fie ca noi să vedem că noutatea vieții vine din identificarea noastră cu învierea lui Cristos și este pentru slujirea noastră adusă lui Dumnezeu și fie ca noi să rămânem un singur duh cu Domnul!

Fie ca noi să ne dăm seama că am fost eliberați de lege și suntem uniți cu Cristosul înviat, astfel încât să putem sluji în noutatea duhului!

Acest lucru este mai presus de capacitatea noastră naturală de a înțelege: acesta este ceva ce putem atinge și experimenta doar în duhul nostru contopit. Trebuie să fim în duhul nostru, să rămânem în duhul nostru și să facem toate lucrurile în duhul nostru, astfel încât să putem umbla în noutatea vieții și să slujim în noutatea duhului.

Când ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul și a-L savura, omul nostru vechi este crucificat și îngropat, iar Cristos, ca Duh, are o cale să ne umple, să ne satureze și să-L exprime pe Dumnezeu prin noi.

Slavă Domnului că în duhul nostru locuiește Domnul ca Duh, căci suntem uniți cu El ca un singur duh. Când suntem în duhul nostru, nu-L slujim pe Dumnezeu pentru că trebuie sau din cauza unor reguli, regulamente și rânduieli conform legii. Mai degrabă, Îl slujim pe Dumnezeu în noutatea vieții!

Fie ca noi să venim la Domnul din nou și din nou în legătură cu umblarea și slujirea noastră zilnică și să-I spunem:

Doamne Isuse, vrem să umblăm în noutatea vieții și să slujim în noutatea duhului! Aleluia, suntem identificați cu învierea lui Cristos, astfel încât să putem fi și să umblăm în noutatea vieții! Slavă Domnului, am fost eliberați de lege și suntem uniți cu Cristosul înviat pentru a sluji în noutatea duhului! O, Doamne, ne întoarcem către duhul nostru chiar acum! Ne exersăm duhul pentru a Te contacta. Vrem să Te atingem într-un mod proaspăt. Te iubim, Doamne, și iubim duhul nostru contopit! Ne exersăm duhul și vrem să trăim și să umblăm în duhul nostru. Aleluia, Cristos, ca Duh dătător de viață, este în duhul nostru și suntem uniți cu Domnul ca un singur duh! Slavă Domnului, Dumnezeu în Cristos, ca Duh, este sursa noutății, iar noutatea este în duhul nostru! Amin, Doamne, vrem să trăim conform duhului nostru! Nu vrem să Te slujim în vechea slovă, ci în noutatea duhului! Nu vrem să umblăm în omul vechi, ci să umblăm în noutatea vieții, una cu Cristosul înviat în duhul nostru!

Trebuie să ne exersăm duhul pentru a-L sluji pe Domnul în noutatea duhului, împărțindu-L pe Cristos altora

Viața noastră creștină, umblarea noastră creștină și slujirea noastră creștină sunt în întregime legate de Cristos, căci Duhul se contopește cu duhul nostru. Nu avem cum să trăim viața creștină, să umblăm pe calea creștină și să-L slujim pe Domnul ca și creștini, dacă nu ne cunoaștem duhul, nu trăim în duh și nu umblăm conform duhului.

Dacă nu știm și nu ne dăm seama că suntem uniți cu Domnul ca un singur duh, că am fost eliberați de lege și că omul nostru vechi este crucificat împreună cu Cristos, vom face doar o lucrare pentru Domnul, conform vechimii slovei.

Legea scrisă din Biblie, împreună cu toate rânduielile, cerințele și reglementările, ne va călăuzi în slujirea noastră, iar aceasta va fi o slujire moartă, ceva ce nu este plăcut lui Dumnezeu și nici acceptabil pentru El.

Fie ca noi să ne dăm seama că noi, ca omul vechi, am fost crucificați împreună cu Cristos și fie ca noi, ca omul nou, să vedem că noi, ca omul nou, suntem eliberați de legea omului vechi și ne-am căsătorit cu noul nostru Soț, Cristosul înviat!

Acum, fiind cei uniți cu Domnul, trăim într-o unire organică cu El și aducem roade înspre Dumnezeu umblând în noutatea vieții și slujind în noutatea duhului.

Cum putem sluji în noutatea duhului? Prin exersarea duhului nostru. Pavel a spus că L-a slujit pe Dumnezeu în duhul lui (Romani 1:9); slujirea noastră către Dumnezeu trebuie să fie în duh.

Trebuie să ne exersăm duhul în viața noastră de zi cu zi pentru a umbla în noutatea vieții. Trebuie să ne exersăm duhul atunci când venim la întâlnirile bisericii și când Îl slujim pe Domnul, astfel încât să putem sluji în noutatea duhului.

Cheia este să ne exersăm duhul. Duhul profetului este supus profetului (1 Corinteni 14:32); dacă ne exersăm duhul, dacă suntem întăriți în duh pentru a-L atinge pe Domnul, duhul nostru va fi viu, proaspăt și nou și vom avea ceva nou de la Domnul de împărtășit cu sfinții pentru zidirea Trupului (2 Corinteni 4:13; Efeseni 4:15-16).

În viața noastră de zi cu zi, trebuie să ne exersăm duhul pentru a-L atinge pe Domnul, a-L savura în Cuvânt și a trăi una cu Domnul. Apoi, când venim la întâlnirile bisericii, trebuie să ne exersăm duhul pentru a fi una cu Domnul și a împărtăși ceva nou și proaspăt de la Domnul pentru zidirea bisericii.

Când venim la întâlnirile bisericii, trebuie să pregătim ceva din Cristos pentru a împărtăși cu sfinții, dar nu ar trebui doar să împărtășim cunoștințe altora, ci să ne exersăm duhul. Când ne ridicăm să vorbim și ne exersăm duhul, Domnul are o cale de a vorbi prin noi.

Uneori avem un anumit adevăr pregătit să-l împărtășim, dar atunci când ne exersăm duhul în vorbirea noastră, Domnul eliberează o altă povară într-un mod proaspăt prin noi.

Dacă pur și simplu împărtășim o mulțime de informații și oferim un mesaj conform unui anumit material memorat, acel mesaj va fi vechi, plin de vechimea cunoașterii moarte.

Dar dacă uităm de orice altceva și ne exersăm doar duhul pentru a vorbi una cu Domnul, El are o cale să strălucească și să vorbească prin noi ceea ce vrea să spună. Slavă Domnului!

O, fie ca noi să ne dăm seama că noi, fiind oameni regenerați, am fost uniți cu Cristos ca noul nostru Soț și acum aducem rod înspre Dumnezeu! Tot ceea ce facem, tot ceea ce spunem și tot ceea ce suntem trebuie să fie Dumnezeu Însuși. Atunci, Dumnezeu va revărsa din ființa noastră pentru a deveni rodul nostru înspre Dumnezeu.

Acest rod înspre Dumnezeu în viața noastră de zi cu zi va fi umblarea noastră în noutatea vieții, iar în slujirea noastră către Dumnezeu, va fi slujirea în noutatea duhului. Amin!

Zi de zi, în viața noastră de zi cu zi, trebuie să ne renegăm continuu omul nostru vechi și să-L luăm pe Cristos ca viață. Deoarece El este noutatea duhului, trebuie să discernem duhul de suflet.

Trebuie să aplicăm crucea sufletului nostru pentru a ne putea întoarce de la suflet către duh. Pentru a ne exersa duhul, trebuie să ne rugăm; înainte de a face sau a spune ceva, trebuie să ne rugăm.

Când ne rugăm și Îl contactăm pe Domnul, Îl savurăm ca noutate și prospețime și vom umbla în noutatea vieții și vom sluji în noutatea duhului (Fapte 5:20). Apoi, când venim la întâlnirile bisericii, fie ca noi să fim eliberați de orice tradiție și formă veche și pur și simplu să-L revărsăm pe Cristos!

Fie ca noi să nu ne bazăm pe nicio cunoaștere sau doctrină veche, ci pur și simplu să ne exersăm duhul și să-L slujim pe Domnul prin ungerea interioară, exersându-ne duhul pentru a-L vorbi pe Cristos, a-L împărți pe Cristos și a-L distribui pe Cristos altora! Aleluia! Fie ca aceasta să fie realitatea vieții noastre zilnice și a slujirii în Domnul!

Doamne Isuse, ne exersăm duhul astăzi pentru a umbla în noutatea vieții și a sluji în noutatea duhului! Amin, Doamne, Te iubim ca noul nostru Soț și vrem să aducem roade înspre Dumnezeu în viața și lucrarea noastră! Fă-ne să realizăm că noi, fiind omul nou, suntem eliberați de legea omului vechi și am fost căsătoriți cu Cristosul înviat ca noul nostru Soț! Amin, Doamne, fie ca noi să aducem roade înspre Dumnezeu astăzi în tot ceea ce suntem, tot ceea ce avem și tot ceea ce facem! Fie ca Dumnezeu să fie produs în noi în viața noastră de zi cu zi, pe măsură ce umblăm în noutatea vieții. Fie ca Dumnezeu să fie produs și să slujească prin noi, pe măsură ce ne exersăm duhul pentru a sluji în noutatea duhului! Amin, Doamne, Îți mulțumim că ne-ai eliberat de legea legată de omul vechi. Vrem să Te slujim în duhul nostru. Vrem să urmăm ungerea interioară și să facem toate lucrurile, chiar să vorbim toate lucrurile, în duhul nostru! Aleluia, duhul nostru este viață! Slavă Domnului, duhul nostru este nou! Amin, Doamne, vrem să trăim astăzi cu și prin noul nostru Soț, umblând în noutatea vieții și slujind în noutatea duhului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Exercise our Spirit to Walk in Newness of Life and Serve in Newness of Spirit, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Capitolele de la 5 până la 8 din Romani — miezul Bibliei – săptămâna 4 cu tema: Noul Soț (ziua 6), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Necazul rezultă în capacitatea de a îndura și capacitatea de a îndura produce aprobare prin testare

06/11/2025 by Credincios in Cristos 6 Comments

Pe măsură ce stăm în har și umblăm în pace, trecem prin necazuri și încercări, care rezultă în capacitatea de a îndura, iar capacitatea de a îndura produce aprobare, chiar testarea credinței noastre, care este mai prețioasă decât aurul; cu toții trebuie să ne rugăm ca Domnul să ne acorde aprobare, astfel încât El să ne poată încredința Evanghelia și grija față de sfinți.

Noi, credincioșii în Cristos, suntem cei care Îl iubesc pe Domnul și care vrem să Îl savurăm, să-L câștigăm și să creștem în El. Învățăm să nu acordăm atenție lucrurilor exterioare sau să ne concentrăm asupra dificultăților noastre, căci ne dăm seama că necazul și încercările sunt porția noastră în această epocă.

Dumnezeu vine să ne viziteze astăzi sub formă de necazuri; de multe ori El ne dă mai mult har nu atunci când lucrurile merg bine, ci atunci când trecem prin necaz. Putem chiar spune că, atunci când lucrurile merg bine și nu avem probleme sau încercări, nu câștigăm la fel de mult din Dumnezeu ca atunci când suntem în necaz.

Asemenea apostolului Pavel, poate Îi cerem lui Dumnezeu să înlăture un anumit element care ne deranjează din carnea noastră sau din mediul nostru, iar Domnul s-ar putea să nu o facă. În loc să înlăture necazul, Domnul vrea să crească nivelul harului, astfel încât să Îl putem savura pe Domnul mai mult decât înainte.

Putem chiar spune că necazul este întruparea harului, căci Domnul ne vizitează într-un mod dulce ca har în timp ce trecem prin necaz. Nu căutăm necazul și nu dorim încercări, dar acestea sunt porția noastră în această epocă, fie că vrem acest lucru, fie că nu.

Toate ființele umane trec prin încercări și necazuri și fiecare ființă umană suferă; cu toate acestea, noi, ca și credincioși în Cristos, avem o porție suplimentară de necazuri, căci întreaga lume este împotriva Celui pe care Îl iubim, Isus Cristos.

Dar slavă Domnului, pe măsură ce trecem prin încercări și necazuri, Domnul face ca toate lucrurile, toate persoanele și toate situațiile să lucreze împreună spre binele nostru.

Atâta timp cât Îl iubim pe Domnul și ne deschidem Lui, Dumnezeu face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre binele nostru, pentru ca să putem câștiga mai mult din Cristos introdus în ființa noastră și să putem fi transformați și conformați imaginii lui Cristos.

Poate că vrem să trăim o viață pașnică, fără suferință sau probleme, dar gândul lui Dumnezeu este diferit de al nostru; El știe că ne deschidem mai mult către El atunci când suntem în încercări și necazuri, așa că El ne atribuie o anumită măsură de suferință.

O, fie ca noi să ne deschidem către Domnul și fie ca noi să Îl savurăm ca har, fie ca noi să ne lăudăm chiar în necazurile noastre, știind că necazul produce capacitatea de a îndura!

Necazul produce capacitatea de a îndura, căci testarea credinței noastre este mai prețioasă decât aurul

De ce ne lăudăm noi, credincioșii în Cristos, în necazurile noastre? Care este motivul pentru care ne putem lăuda în necazurile noastre, chiar dacă nu ne plac necazurile? Ne lăudăm în Dumnezeu lăudându-ne în necazurile noastre, știind că necazul produce capacitatea de a îndura, iar capacitatea de a îndura produce aprobare, iar aprobarea produce nădejde (Romani 5:3-4, 11).

Necazul rezultă în capacitatea de a îndura, iar capacitatea de a îndura produce aprobare. Ce este aprobarea? Aprobarea este un caracter testat și o vrednicie testată (Filipeni 2:19-22). Dacă Dumnezeu ne încredințează Evanghelia și grija față de cei din casa Lui depinde de aprobarea Lui, care vine din testarea Sa.

Apostolii au fost mai întâi testați și aprobați de Dumnezeu, apoi li s-a încredințat Evanghelia. Dumnezeu le-a testat și examinat inimile încontinuu, astfel încât vorbirea evangheliei de către ei nu era de la ei, ca să le placă oamenilor, ci de la Dumnezeu, ca să-I placă Lui (1 Tesaloniceni 2:4). O, Doamne Isuse!

Când Îl slujim pe Domnul și trăim viața creștină în viața de biserică, avem multe necazuri; nu le spunem celor cărora le slujim că ne cauzează necazuri, dar noi le experimentăm. De exemplu, este posibil să avem o întâlnire cu o persoană nouă pe care o păstorim, iar aceasta întârzie; apoi, întârzie din nou și din nou, ceea ce ne provoacă suferință și necaz.

În viața noastră creștină, avem și mult necaz, care produce capacitatea de a îndura, iar capacitatea de a îndura produce aprobare.

Necazul produce capacitatea de a îndura. În tot felul de medii, chiar dacă ne putem simți tulburați de ceea ce se întâmplă în jurul nostru, de modul în care se comportă alții și de modul în care oamenii ne tratează, trebuie să venim la Domnul pentru a-L savura ca har, astfel încât necazurile să producă capacitatea de a îndura în noi.

Fie ca necazurile noastre să nu producă în noi mânie sau amărăciune, ci capacitatea de a îndura.

1 Petru 1:7 vorbește despre testarea credinței noastre; Petru spune că această testare este mult mai prețioasă decât aurul, care piere, deși este încercat prin foc. Petru a descoperit că credința noastră trebuie să fie încercată; avem credință, ne prețuim credința și trăim prin credință, dar credința trebuie să fie încercată.

Încercarea credinței este mai prețioasă decât testarea aurului, care este încercat prin foc. Aurul este prețios, dar aurul brut trebuie să treacă prin purificarea focului pentru a fi purificat și a deveni prețios.

Când aurul brut trece prin testarea focului purificator, dobândește o calitate ușor de aprobat de toată lumea (Maleahi 3:3); devine aur curat, foarte prețios.

În mod similar, noi, credincioșii în Cristos, avem credință, căci credem în Domnul Isus. Dar credința noastră are multe lucruri în ea, căci are unele impurități. De exemplu, unii cred în Domnul Isus și cred, de asemenea, că Domnul îi va face să prospere; cred că, dacă au credință în Cristos, Dumnezeu îi va îmbogăți.

Alții așteaptă alte lucruri de la Dumnezeu, așa că credința lor nu este pură sau purificată. De asemenea, putem crede că El ne va da multe lucruri și ne va proteja, ne va menține sănătoși și ne va da mulți bani.

Există multe impurități în credința noastră, așa că credința noastră trebuie să fie testată prin foc, focul necazurilor. Când credința noastră trece prin necaz și este testată din nou și din nou, focul Duhului Sfânt o va arde și va îndepărta toate impuritățile până la punctul în care credința noastră va fi aur curat.

Noi Îl iubim doar pe Domnul și suntem absoluți pentru El, nepăsându-ne de nimic altceva decât de economia lui Dumnezeu. Domnul vrea să plătim prețul pentru a-L câștiga ca credință de aur prin încercări de foc, astfel încât să putem ne împărtășim din aurul adevărat!

Aurul adevărat este Cristos Însuși ca viață divină cu natura divină pentru zidirea Trupului lui Cristos (2 Petru 1:4).

În acest fel, pe măsură ce trecem prin încercări și necazuri de foc, credința noastră este aprobată și purificată și Îl câștigăm pe Cristos ca aur adevărat, obținând astfel credința de aur. Astfel, putem deveni un lampadar de aur curat pentru zidirea Noului Ierusalim de aur (Apocalipsa 3:18; 1:20; 21:18, 23). Amin!

Fie ca noi să-L iubim pe Domnul și să ne deschidem Lui astăzi, astfel încât necazurile noastre să producă capacitatea de a îndura, iar această capacitatea de a îndura să producă aprobare.

Fie ca Domnul să ne testeze credința prin multe încercări și necazuri, pentru ca El să poată câștiga credința de care are nevoie și pe care o dorește; când Fiul omului se va întoarce, fie ca El să ne găsească cu credință pe pământ!

Doamne Isuse, Te iubim și credem în Tine! Ne deschidem Ție. O, Doamne, chiar și atunci când trecem prin încercări și necazuri, ne deschidem Ție! Fie ca Tu să câștigi ceea ce cauți în noi astăzi. Nu ne uităm la necazuri, Doamne, ci ne uităm la Tine pentru ca credința noastră să fie aprobată și purificată. Ne deschidem Ție continuu pentru ca Tu să ne poți dovedi, examina și testa inimile astăzi. Îți mulțumim, Doamne, testarea credinței noastre este mult mai prețioasă decât aurul, care piere deși este dovedit prin foc! Fie ca noi să ne deschidem Ție pe măsură ce trecem prin focul încercărilor și suferințelor, pentru ca credința noastră să fie purificată și aprobată! Amin, Doamne, fie ca credința noastră să câștige o calitate ușor de aprobat de toată lumea! Fie ca noi să plătim prețul pentru a-L câștiga pe Cristos ca credință de aur prin încercările de foc! Amin, Doamne, fie ca noi să câștigăm mai mult din Tine ca aur adevărat, viața și natura divină, pentru zidirea Trupului care să devină un lampadar de aur curat pentru zidirea Noului Ierusalim de aur!

Din moment ce ne lipsește aprobarea, trebuie să ne rugăm, Doamne, dă-ne aprobarea!

Trebuie să ne rugăm și să fim deschiși Domnului, astfel încât necazurile prin care trecem să producă capacitatea de a îndura, iar capacitatea de a îndura să producă aprobare (Romani 5:4).

Aprobarea este o calitate aprobată care rezultă din capacitatea de a îndura necazul și încercarea. Răbdarea este bună, dar trebuie să producă aprobare. Uneori este dificil să aprobi unii dintre frații tineri, deoarece sunt încă neexperimentați și încă trebuie să treacă prin încercări și necazuri.

Tuturor ne lipsește aprobarea, calitatea care este ușor aprobată de alții. Așadar, Domnul aranjează o anumită măsură de suferințe și El permite necazul în viața noastră, astfel încât necazul să poată rezulta în capacitatea de a îndura, iar apoi capacitatea de a îndura să producă calitatea aprobării.

Aprobarea include experiență, dar este mai mult decât atât; cu cât suferim mai mult, cu atât avem mai multă capacitatea de a îndura și cu atât mai mult se va produce virtutea aprobării. Nu posedăm aprobarea prin nașterea noastră naturală; ea este câștigată prin multe necazuri și încercări.

Unii dintre sfinții care Îl iubesc pe Domnul cred că sunt potriviți să lucreze pentru Domnul. Ei au o anumită cantitate de viață și lumină, Îl iubesc pe Domnul, cunosc slujba și vor să-I fie de folos Domnului în viața de biserică.

Cu toate acestea, sunt neprelucrați și le lipsește calitatea aprobării; le lipsește calitatea aprobată care rezultă din capacitatea de a îndura necazul și încercarea. Această calitate a aprobării îi face pe oamenii cărora li se slujește fericiți, plăcut și confortabili.

De multe ori, tinerii sunt ca aurul brut, nefiind aprobați; ceea ce au nevoie nu este mai multă lustruire sau lustruire, ci mai multă ardere. Ceea ce avem nevoie cu toții este mai multă ardere și testare prin încercări și necazuri de foc, astfel încât să putem obține calitatea aprobării.

Putem crede că suntem potriviți să lucrăm pentru Domnul, dar ne lipsește aprobarea. Pe de o parte, putem fi destul de productivi oriunde mergem; totuși, pe de altă parte, putem fi neprelucrați, ducând lipsă de virtutea care îi face pe oameni fericiți, plăcut și confortabili. O, Doamne!

În loc să avem aprobare, putem avea dezaprobare, ceva care îi face pe alții să se simtă neconfortabili, neplăcut și neliniștiți. De exemplu, s-ar putea să fim destul de împovărați pentru viața de biserică și pentru grija față de sfinți și s-ar putea să dorim să-i ajutăm pe sfinți să funcționeze în întâlniri, astfel încât să ne dăm seama că sfinții trebuie să fie perfecționați în funcția lor.

Poate că suntem împovărați pentru ca tinerii să crească în viață și să funcționeze în măsura lor, dar putem fi atât de împovărați încât, în vorbirea noastră, putem deveni prea puternici, chiar exigenți. Așadar, atunci când îi vedem pe alții, când le privim fețele sau le citim mesajele, ne putem da seama că nu sunt fericiți.

Avem viață, Îl iubim pe Domnul, avem o povară, dar nu avem calitatea aprobată; Domnul ne mustră în interiorul nostru cu privire la lipsa noastră de aprobare.

Pe de o parte, sperăm ca sfinții de care avem grijă vor continua și vor funcționa în mod potrivit; pe de altă parte, nu prin cerințe, ci prin păstorire se poate realiza acest lucru.

Trebuie să avem inima iubitoare și iertătoare a Tatălui și duhul căutător și păstoritor al Fiului.

Deoarece ne lipsește aprobarea, trebuie să ne rugăm, Doamne, dă-ne aprobarea! Dacă ne rugăm în acest fel, dacă avem cu adevărat o conversație serioasă cu Domnul, El va aduce anumite circumstanțe în mediul nostru care vor produce aprobare pentru noi.

El ne va da o soție, de exemplu, care Îi este cea mai utilă în a produce aprobare în noi. Soția noastră este un ajutor excelent, căci ea Îl ajută pe Dumnezeu în a produce aprobare pentru slujitorii Săi, soții. Într-un fel, soția nu îl ajută pe soț; ea Îl ajută pe Dumnezeu, căci însăși carnea unei soții Îl ajută pe Dumnezeu să producă aprobare în soțul ei. O, Doamne!

Domnul poate, de asemenea, să ridice anumiți sfinți sau un anumit coleg de la serviciu care cooperează cu Dumnezeu pentru a produce în noi aprobare. Fie ca noi să ne dăm seama că problema nu este cu alții, căci ei ne deranjează, ne limitează și ne fac probleme; problema este lipsa noastră de aprobare.

Lipsa noastră de aprobare Îl deranjează pe Dumnezeu și ne dăunează nouă; acest lucru îi deranjează și pe sfinți și casa lui Dumnezeu. O, Doamne Isuse! Putem să-i ajutăm pe sfinți pe de o parte, dar îi putem răni pe de altă parte.

Putem avea lumină și un dar și putem spune ceva pentru a zidi biserica; apoi, prin trăirea și atitudinea noastră, ne exprimăm lipsa de aprobare, iar acest lucru îi rănește (Matei 24:45-51; 1 Tesaloniceni 2:7-9).

Cât de mult avem nevoie cu toții de aprobarea care vine din capacitatea de a îndura! Cât de mult trebuie să ne rugăm înaintea Domnului cu privire la acest lucru. El trebuie să răzbească în noi în acest aspect și trebuie să câștige aprobare în noi!

Doamne Isuse, dă-ne aprobare! Suntem serioși cu Tine în această privință. Te iubim, Doamne, ne place să fim sub lumina Ta și Te savurăm în cuvântul Tău. Avem o povară să Te slujim și să fim de folos în mâna Ta în îngrijirea sfinților. O, Doamne, dă-ne aprobarea care vine din capacitatea de a îndura în suferința necazurilor și încercărilor. O, Doamne Isuse, mântuiește-ne de a fi nechibzuiți și neaprobați de Dumnezeu! Fie ca noi să le împărțim viață altora și să avem și virtutea aprobării, care îi face pe alții fericiți, plăcut și confortabili. Ne deschidem Ție, Doamne, atunci când trecem prin tot felul de încercări și necazuri. Ne deschidem testării Tale. Fie ca noi să acceptăm ajutorul pe care ni-l oferi prin intermediul soțului/soției noastre, al familiei noastre, al circumstanțelor din jurul nostru și al tuturor lucrurilor și persoanelor pe care ni le pui alături. Fie ca să câștigăm aprobarea de care Tu ai nevoie în noi, pentru ca Tu să ne încredințezi Evanghelia! O, Doamne, suntem sclavii Tăi – nu avem altă opțiune. Dă-ne aprobarea de care avem nevoie pentru a zidi biserica în calitate de Trup al lui Cristos astăzi!