Îl iubim pe Domnul Isus

Iubim apariția Domnului pentru a-L savura pe Cristos ca răsplata împărăției la venirea Sa

20/10/2024 by Credincios in Cristos 3 Comments

Dacă vrem să Îl savurăm pe Cristos ca răsplata împărăției pentru noi, trebuie să-L iubim pe Domnul și apariția Lui, fiind iubitori de Dumnezeu în epoca de astăzi a declinului bisericii; apariția Domnului este manifestarea Sa pentru noi astăzi și prezența Sa împreună cu poporul Său la a doua Sa venire. Amin!

Săptămâna aceasta venim la ultima săptămână a înviorării noastre de dimineață pe această temă, iar subiectul este: Să primim răsplata împărăției lui Cristos ca fiind coroana dreptății. În aceste săptămâni ne-am concentrat pe 2 Tim. 4:7-8, care prezintă mărturia lui Pavel la sfârșitul vieții sale. El a mărturisit că a luptat lupta cea bună, a terminat alergarea, și-a păstrat credința; de acum înainte îi este asigurată cununa dreptății, cu care Domnul, Judecătorul drept, îl va răsplăti în ziua aceea și nu numai pe el, ci pe toți cei care au iubit apariția Lui. Ce mărturie bună avea el de la o conștiință bună înaintea lui Dumnezeu!

Pavel nu s-a lăudat cu câte biserici a întemeiat, cât de mult a lucrat pentru Dumnezeu, câți oameni a fost mântuit și cu ce mare lucrare a făcut pe pământ, chiar și din închisoare. Mai degrabă, a mărturisit pur și simplu că a luptat lupta cea bună a credinței, a alergat cursa creștină și a terminat alergarea și a păstrat credința dată sfinților o dată pentru totdeauna. Acum avea asigurarea, la sfârșitul vieții sale, că Domnul îl va răsplăti cu cununa dreptății, o cunună neputrezită.

El era sigur că Domnul îi va răsplăti nu numai pe el, ci și pe cei care iubesc apariția Domnului. Amin, vrem să fim cei care Îl iubim pe Domnul și iubim apariția Lui astăzi! Pe măsură ce ne pregătim pentru întoarcerea Domnului pentru a fi mireasa Sa, astfel încât El să ne poată lua când El vine în secret, vrem să iubim apariția Domnului astăzi, pentru ca El să ne răsplătească la venirea Sa. Vrem să iubim apariția Domnului și să nu iubim epoca prezentă.

Ne pregătim pentru venirea Sa, de asemenea, crescând în viață până la maturitate, dând atenție cuvintelor profeției ca la o lampă care strălucește într-un loc întunecat, până când dimineața vine și până când steaua dimineții răsare în inima noastră. Ne pregătim pentru venirea Domnului trăind o viață înviată și având o osteneală de păstorire. Amin, vrem să fim cei care Îl iubesc pe Domnul și apariția Sa astăzi. Vrem să putem depune mărturie așa cum a făcut Pavel, că am luptat lupta cea bună, că am terminat alergarea și am păstrat credința.

Nu trebuie să așteptăm până când vom îmbătrâni pentru a face acest lucru; astăzi putem fi cei care Îl iubesc pe Domnul și iubim apariția Lui. Fie ca Domnul să ne impresioneze cu lucrurile de care trebuie să avem grijă și pe care trebuie să le experimentăm, astfel încât să putem primi răsplata Domnului când El se întoarce, astfel încât să putem primi coroana dreptății la venirea Sa.

Să iubim apariția Domnului pentru a-L savura pe Cristos ca răsplata împărăției la venirea Sa

Pentru ca noi, credincioșii în Cristos, să Îl savurăm pe Cristos ca răsplata împărăției pentru noi la venirea Sa, trebuie să iubim apariția Domnului (2 Tim. 4:7-8). Apariția Domnului este apariția și manifestarea Sa față de noi astăzi și prezența Sa împreună cu poporul Său la a doua Sa venire (Fapte 26:16; Rom. 8:19; 1 Tes. 5:23; 2 Tes. 1:10). Pentru ca noi să iubim apariția Domnului, trebuie să rămânem pe calea îngustă să fim vigilenți în slujire pentru a fi constituiți ca mireasa lui Cristos (Ioan 14:21, 23; Matei 7:13-14; 24:3, 45-51; 25:9, 13, 21).

Trebuie nu numai să avem cuvintele Domnului, ci și să le păstrăm, pentru că aceasta este ceea ce înseamnă să-L iubim pe Domnul; când Îl iubim pe Domnul și Cuvântul Său, vom fi iubiți de Tatăl, Domnul ne va iubi și ni Se va arăta. Pentru ca noi să avem apariția Domnului, trebuie să-L iubim pe Domnul; a iubi apariția Domnului și a-L iubi pe Domnul Însuși sunt inseparabile (1 Cor. 2:9; 2 Tim. 4:8; Ioan 14:21). Când venim la Domnul în cuvântul Său, vom fi infuzați cu prețiozitatea Sa și pur și simplu Îl vom iubi; vom dori să avem apariția Lui cu noi tot timpul.

Când iubim apariția Domnului, vom intra pe poarta îngustă și vom merge pe calea strâmtă, căci această poartă cu această cale duce la viață și vrem să fim cei care o găsim. Când iubim apariția Domnului, pregătindu-ne pentru întoarcerea Sa, vom fi sclavii prudenti și credincioși pe care stăpânul i-a pus peste casa lui pentru a le da mâncare la timpul potrivit. Nu ne vom gândi în inima noastră că, din moment ce stăpânul întârzie, putem să-i maltratăm pe alții și să risipim bunurile stăpânului nostru; mai degrabă, Îl vom sluji cu credincioșie. Mai mult, vom fi ca fecioarele prudente care așteaptă cu nerăbdare ospățul nunții și pregătesc nu numai ulei în candela lor, ci chiar mai mult, ulei în vasul lor.

Pavel a iubit apariția Domnului și a luat-o ca pe un avertisment, o încurajare, un stimulent și un țel pentru viața sa creștină. În viața și lucrarea noastră creștină, trebuie să luăm apariția Domnului și împărăția Sa drept stimulent și țel. Apariția Domnului va fi pentru judecată, când El Se va întoarce; El ne va răsplăti pe fiecare dintre noi (Matei 16:27; Apoc. 22:12). Împărăția Domnului va fi pentru domnia Sa împreună cu biruitorii Săi (Apoc. 20:4, 6).

Trebuie să luăm apariția Domnului și împărăția Sa drept stimulent și țel pentru noi și trebuie să ne îndeplinim cu credință slujba Cuvântului. Fie ca noi să fim cei care Îl iubesc pe Domnul și iubim apariția Lui, luând întoarcerea Lui ca un avertisment, o încurajare și un stimulent pentru noi. Fie ca să savurăm apariția Domnului astăzi și să așteptăm cu nerăbdare întoarcerea Sa. Fie ca noi să iubim apariția Domnului și să o așteptăm cu nerăbdare și bucurie. Dacă vrem să primim coroana dreptății ca răsplată de la Domnul la momentul venirii Sale, trebuie să-L iubim pe Domnul și să iubim apariția Domnului.

A iubi apariția Domnului înseamnă că Îl iubim și, de asemenea, Îl iubim pe El care ni se arată chiar acum. Un lucru este să spunem că Îl iubim pe Domnul și altceva este să spunem că iubim apariția Lui. A iubi apariția Domnului înseamnă că trebuie să-L vedem, trebuie să-I vedem apariția și trebuie să-L atingem, să Îl savurăm pe prezența Sa intimă și de întreaga Sa ființă. De multe ori, însă, putem spune Domnului că nu vrem ca El să vină încă, pentru că încă vrem să iubim cutare sau cutare lucru în lume. Poate dorim să iubim cutare aspect al lumii și să petrecem ceva timp în acea parte a acestui sistem-lume. O, Doamne!

Se poate că vrem să gustăm vinul acestei lumi pentru o vreme și este posibil să avem în interior sentimentul că nu vrem ca Domnul să Se întoarcă curând, ci să amânăm întoarcerea Lui. O, Doamne Isuse! Fie ca noi să-L iubim pe Domnul nu numai cu gura și cu cuvintele noastre, ci inimile noastre sunt departe de noi. Fie ca să nu fim cei cărora le este frică de revenirea Domnului, gândindu-ne că avem atât de multe lucruri de care să ne bucurăm și atâtea de făcut în această lume înainte de a se întoarce El. O, Doamne Isuse!

Trebuie să fim fervenți în dragostea noastră pentru Domnul și să iubim apariția Domnului. Mai ales că El strălucește asupra noastră în atâtea lucruri din lume pe care le iubim și pe care le petrecem timp, trebuie să ne dăruim Lui pentru a-L iubi mai mult și a-L savura mai mult pe El, chiar și a fi în cuvântul Său pentru a avea apariția Sa proaspătă. Putem chiar să-i spunem Domnului:

Doamne Isuse, aratăni-Te astăzi. Fă-ne să Te iubim mai mult decât orice altceva. Vrem să luăm apariția Ta ca un avertisment, o încurajare și un stimulent pentru noi. Salvează-ne de la a iubi alte lucruri din această lume mai mult decât pe Tine. Doamne, vrem să Te atingem în mod intim. Vrem să savurăm prezența Ta intimă. Te iubim nu numai cu gura și cu cuvintele noastre; inima noastră este pentru Tine și iubim apariția Ta! Nu vrem să gustăm din vinul acestei lumi, căci nimic din lumea asta nu ne satisface! Te iubim, Doamne Isuse, și iubim apariția Ta. Vrem să ne apar astăzi. Venim la Tine în cuvântul Tău nu numai pentru a citi, ci și pentru a ține cuvântul Tău, pentru ca noi să avem vizitarea Ta proaspătă, apariția Ta proaspătă. Doamne Isuse, prezența și proaspăta Ta apariție sunt totul pentru noi. Vrem să trăim în lumina prezenței Tale astăzi. Amin Doamne, vrem să fim cei care iubim apariția Ta și să o așteptăm cu nerăbdare și bucurie!

Să fim iubitori de Dumnezeu astăzi pentru a avea o zi de glorie în biruința bisericii și să nu fim iubitori de sine sau de bani

Apostolul Pavel a scris că în ultimele zile vor veni vremuri grele (2 Tim. 3:1). Pentru cei care Îl iubesc pe Domnul și iubesc apariția Domnului, zilele din urmă vor fi vremuri grele, chiar vremuri primejdioase. Toți cei care doresc să trăiască cu evlavie în Cristos Isus vor fi persecutați (v. 12). Dacă suntem cei care căutăm dreptatea, credința, iubirea și pacea și dacă suntem cei care chemăm numele Domnului dintr-o inimă curată, zilele din urmă vor fi o perioadă dificilă, grea și primejdioasă.

Dar trebuie să stăm împreună cu sfinții în Cuvântul lui Dumnezeu și să continuăm să-L iubim pe Domnul și să iubim apariția Sa. Trebuie să ne dăm seama că, în zilele din urmă, oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, aroganți, jignitori, neascultători de părinți, nerecunoscători și nesfinți (v. 2). Această condiție rea nu înfățișează starea rea a oamenilor din afara bisericii, necreștinii; aceasta este o imagine a situației corupte din creștinismul degradat, menționată în 2:20 ca fiind casa mare. Oh, Doamne.

Pavel a scris într-un mod profetic despre ultimele vremuri pentru a ne avertiza și, de asemenea, pentru a ne încuraja să nu fi iubitori de sine sau iubitori de bani, ci iubitori de Dumnezeu. Mulți au astăzi o formă exterioară a evlaviei, dar nu realitatea ei în interior (3:5). Situația în creștinismul degradat de astăzi este că atât de mulți dintre ei sunt iubitori de sine și nu sunt iubitori de Dumnezeu, pentru că ei se iubesc pe ei înșiși și doresc să audă un anumit tip de învățătură care îi zidește pe ei înșiși. În plus, mulți sunt iubitori de bani și iubitori de plăceri. O, Doamne!

Fie ca noi să fim cei care sunt iubitori de Dumnezeu. Orice iubește cineva, toată inima lui, chiar și întreaga sa ființă, este fixată pe acel lucru și ocupată și stăpânită de el; să vedem cât de crucial este acest lucru. Dacă iubim ceva în această lume, ne vom pune inima asupra lui și vom petrece timp în acel lucru; asta ne va face să fim un iubitor de acel lucru. De multe ori îi spunem Domnului că Îl iubim, iar acest lucru este bun, căci cu cât îi spunem Domnului că Îl iubim, cu atât mai bine. Dar trebuie să recunoaștem că uneori dragostea noastră pentru El este destul de superficială; nu Îl iubim cu o sută la sută din inima noastră, ci nouăzeci la sută sau chiar cincizeci la sută.

Fie ca noi să-L iubim pe Domnul și să ne fixăm întreaga ființă asupra Sa, concentrându-ne pe El și iubind nimic altceva în afară de El. Nu ar trebui să fim creștini doar în forma exterioară, totuși să negam puterea evlaviei Sale în noi. Noi nu ar trebui să fim aceia care doar Îl slujesc pe Dumnezeu și I se închinăm într-un mod exterior, negând totuși puterea evlaviei care este viața Lui. Fie ca noi să fim cei care Îl iubim pe Domnul pe zi ce trece, din ce în ce mai mult. Fie ca noi să-L iubim pe Domnul și să iubim apariția Domnului astăzi.

În 1 și 2 Timotei și Tit sunt menționate șapte feluri de iubitori: iubitori de sine, iubitori de bani (2 Tim. 3:2; 1 Tim. 6:10), iubitorii de plăceri, iubitorii de Dumnezeu (2 Tim. 3:4), iubitorii de bine (Tit 1:8), iubitorii de soți și iubitorii de copii (2:4). De asemenea, sunt menționate două feluri de neiubitori: neiubitorii de bine și neiubitorii de Dumnezeu (2 Tim. 3:3-4).

Faptul dacă astăzi în viața bisericii avem o zi de glorie în victoria bisericii sau avem zile grele de declin al bisericii, depinde de ce fel de iubitori suntem. Dacă Îl iubim pe Domnul cu prima dragoste, ne vom bucura de zile de glorie în viața bisericii, dar dacă ne pierdem prima dragoste pentru Domnul, vor fi zile grele de declin al bisericii. Istoria ne spune că rădăcina declinului bisericii a fost pierderea primei ei iubiri pentru Domnul. Chiar și unul dintre conlucrătorii lui Pavel, Dima, l-a părăsit pentru că a iubit epoca prezentă mai mult decât pe Domnul. O, Doamne!

S-ar putea să trăim în această lume, nu să trăim o viață păcătoasă, dar s-ar putea să fim căldicei în viața bisericii (Apoc. 2:4; Matei 24:12); s-ar putea să nu ne pese cu adevărat de Domnul și de interesul Său. Fie ca noi să învățăm să ne fixăm inima pe Domnul și pe Cuvântul Său astăzi, iubindu-L și având apariția Sa zi de zi, astfel încât să fim iubitori de Dumnezeu, nu iubitori de plăceri, iubitori de bani sau iubitori de sine. Fie ca noi să menținem standardul biruitor al bisericii, fiind iubitori de Dumnezeu și iubitori de binele care ține de economia lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, Te iubim. Ne dăruim Ție să Te iubim și să iubim apariția Ta. Salvează-ne de la aluneca în declinul bisericii, fiind iubitori de sine, iubitori de bani sau iubitori de plăceri. O, Doamne Isuse! Salvează-ne de la a avea doar o formă exterioară de evlavie, dar negându-i puterea interioară. Vrem să Te iubim mai mult. Arată-ne prețiozitatea Ta. Aratăni-Te în cuvântul Tău. Infuzează-ne cu Tine Însuți. Vrem să rămânem pe temelia fermă a lui Dumnezeu și să urmărim dreptatea, credința, iubirea și pacea împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată! Ține-ne în picioare în cuvântul Tău și iubind apariția Ta astăzi, în aceste ultime zile înainte de întoarcerea Ta. Doamne, vrem să Te iubim din toată inima. Nu vrem să ne complacem în a iubi sinele, plăcerile sau banii; vrem doar să Te iubim pe Tine! Amin, Doamne, ne fixăm toată ființa asupra Ta. Vrem să trăim multe zile de glorie în victoria bisericii, iubindu-L pe Domnul și iubind apariția Domnului! Amin, Doamne, vrem să menținem standardul biruitor al bisericii, fiind iubitori de Dumnezeu și iubitori de binele care ține de economia lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Love the Lord’s Appearing to Enjoy Christ as our Kingdom Reward at His Coming, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 5 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Ne rugăm ca iubitul nostru să vină și să-și întemeieze împărăția pe pământ: Vino, Doamne Isuse!

18/10/2024 by Credincios in Cristos 2 Comments

În calitate de iubitori ai lui Cristos, înaintăm împreună cu El în poveste de dragoste divinî până când ne rugăm ca Iubitul nostru să vină și să-și întemeieze împărăția Sa dulce și frumoasă pentru a umple întregul pământ, pentru că atunci când El va veni credința se va transforma în fapte, Îl vom iubi într-o perfecțiune fără umbră și Îl vom sluji în domeniul fără păcat! Amin!

Săptămâna aceasta a fost atât de încurajator și plin de inspirație să aruncăm o privire mai profundă asupra Cântării Cântărilor, deoarece ea înfățișează experiența progresivă a părtășiei noastre iubitoare cu Cristos pentru pregătirea miresei Sale. Cântarea Cântărilor este o carte misterioasă, profundă și minunată, deoarece descrie în mod poetic nu numai dragostea dintre Solomon și iubita sa într-o căsnicie excelentă, ci și mai mult, este un tip reprezentativ al experienței noastre creștine ca creștini individuali astăzi.

În prima etapă, noi, în calitate de căutători iubitori ai lui Cristos, suntem atrași de El să-L urmărim pentru satisfacție și El ne atrage să avem o relație personală, afectuoasă, privată și spirituală cu El. Îi spunem cu dragoste Domnului să ne sărute, pentru că iubim săruturile gurii Sale, iar dragostea Sa este mai prețioasă decât vinul.

În a doua etapă, suntem chemați să fim eliberați de sine prin faptul că suntem una cu crucea lui Cristos. Deoarece avem tendința de a fi introspectivi și, prin urmare, suntem blocați în noi înșine în timp ce Cristos sare și saltă pe orice deal și munte, Domnul ne cheamă să fim eliberați de sine, fiind una cu crucea Sa prin puterea învierii Sale.

În a treia etapă, noi, ca iubitori ai lui Cristos, suntem chemați să trăim în înălțare ca noua creație în înviere. Putem trăi în înălțare trăind continuu în duhul nostru. Pe măsură ce trăim în înălțare și suntem transformați în interior și reconstituiți cu ceea ce este Dumnezeu, devenim un palanchin pentru Cristos, o „mașină” pentru mișcarea Sa pe pământ.

În a patra etapă, noi, ca iubitori ai lui Cristos, suntem chemați mai puternic să trăim dincolo de perdea prin cruce după înviere. Când trăim dincolo de perdea, având carnea nostru tratată și sinele negat prin aplicarea crucii, devenim la fel ca Cristos, chiar partenera Sa, așa cum Sulamita a fost duplicarea lui Solomon pentru a fi partenera Sa.

În cea de-a cincea etapă, noi, în calitate de iubitori ai lui Cristos, participăm la lucrarea Domnului, luând inițiativa de a merge împreună cu El în vii, pentru a-L sluji în bisericile locale și pentru a-I oferi dragostea noastră lucrând împreună cu El. Iar lucrarea noastră cu El nu este doar în biserica locală, ci în toate bisericile locale, chiar și în Trup și pentru Trup!

În cele din urmă, în a șasea etapă, noi, ca iubitori ai lui Cristos, sperăm să fim răpiți; ne sprijinim pe Iubitul nostru când ieșim din orice lucru pământesc, depinzând de El și rugându-ne să ne ducă până la capăt, chiar să ne ducă la Sine. Aleluia! În acest articol vrem să ne concentrăm asupra cuvântului de încheiere al Cântării Cântărilor, care este și cuvântul de încheiere al întregii Biblii, Vino, Doamne Isuse!

Ca iubitori ai lui Cristos, ne rugăm ca Iubitul nostru să vină și să-și întemeieze împărăția pe pământ

După ce a trecut prin cele șase etape ale experienței ei progresive de a-L iubi pe Iubitul ei, căutătoarea iubitoare din Cântarea Cântărilor exclamă în Cântarea Cântărilor 8:14: Vino repede, iubitule, / ca o căprioară sau ca puiul de cerb / pe munții plini de mirozne!

Ca iubitori ai lui Cristos, suntem în povestea de dragoste divină, înaintând cu Domnul încetul cu încetul, zi de zi, și trecem prin etapă după etapă până când ne rugăm ca Iubitul nostru să vină și să-și întemeieze împărăția pe pământ. Vom ajunge la punctul în care ne rugăm ca El să Se grăbească să Se întoarcă în puterea învierii Sale (simbolizată de gazela și cerbul tânăr de pe munți) pentru a-Și întemeia împărăția dulce și frumoasă care va umple întregul pământ (Apoc. 11:15).

Domnul Isus dorește să Se întoarcă, dar El trebuie să câștige mai întâi mireasa Sa, cei biruitori care Îl iubesc, sunt transformați după chipul Său și se roagă pentru întoarcerea Lui, ca să vină și să se căsătorească cu ei ca mireasă. În partea finală a acestei cărți poetice a Cântării Cântărilor, căutătoarea iubitoare are aceeași rugăciune ca și apostolul Ioan în Apocalipsa 22:17, 20, Vino, Doamne Isuse! Pe măsură ce savurăm uniunea și comuniunea cu Mirele nostru, Cristos, și Îl iubim cu o dragoste de mireasă, vom ajunge în punctul în care nimic altceva nu contează decât Domnul Isus și ne vom ruga pentru ca Îubitul nostru să vină și să-Și întemeieze împărăția pe pământ.

Cuvântul final al Cântării Cântărilor se potrivește cu cuvântul final al întregii Biblii, care este conform dorinței inimii lui Dumnezeu și care dezvăluie economia eternă a lui Dumnezeu cu privire la Cristos și biserică în dragostea Sa divină. Dumnezeu nu vrea doar ca omul să I se închine și să-I slujească; El vrea să-l curteze pe om, să-l atragă pe om la Sine, astfel încât omul să-L iubească pe Dumnezeu, să-L urmărească pe Dumnezeu, să Îl savureze pe Dumnezeu, să fie transformat după chipul lui Cristos și, în cele din urmă, să devină partenera lui Dumnezeu pentru a fi mireasa lui Cristos pentru eternitate.

Întreaga Biblie este o poveste de dragoste divină, iar cartea Cântării Cântărilor, plasată chiar în mijlocul Bibliei în poziția sa printre cărțile Bibliei, este un rezumat al întregii Biblii. În această carte poetică, vedem povestea dragostei dintre un împărat (Cristos) și o fată de la țară (noi, oamenii, păcătoși devenind fii ai lui Dumnezeu). Această poveste de dragoste este un portret minunat și viu ca împlinire a iubirii de mireasă dintre Cristos ca Mire și noi, ca iubiți ai Săi, pentru a fi mireasa Sa în savurarea noastră reciprocă în contopirea atributelor Sale divine cu virtuțile noastre umane.

În Evanghelii, vedem că Dumnezeu Însuși a trecut printr-un proces pentru a deveni o persoană minunată, un magnet imens care îi atrage pe toți oamenii la Sine. El a devenit apoi un Duh dătător de viață și a venit în duhul nostru pentru a ne regenera. Acum, ca credincioși în Cristos, care au viața și natura Sa, suntem într-un proces de a fi transformați și conformați cu chipul lui Cristos, astfel încât să putem potrivi cu El în orice fel posibil.

Zi de zi Îi spunem că Îl iubim, iar în dragoste față de El îi deschidem fiecare parte a ființei noastre, Îl lăsăm să lucreze în noi și Îl lăsăm să opereze în ființa noastră pentru ca crucea să fie aplicată, sinele poate fi negat, omul natural poate fi ținut pe cruce și carnea poate fi repudiată. El ne atrage cu dragostea Sa și cu frumusețea ființei Sale, iar noi alergăm după El, Îl iubim și Îl urmărim. El ne urmărește și noi Îl urmărim pe El, El ne iubește și noi Îl iubim. În cele din urmă, ne vom ruga pur și simplu ca Domnul să Se întoarcă curând; ne vom ruga ca Preaiubitul nostru să vină și să întemeieze împărăția Sa dulce și minunată pe pământ.

În Cântarea Cântărilor 2:17, avem aceeași rugăciune în care Îi cerem Domnului să vină, referindu-ne la dorul nostru de a avea o părtășie absolută cu Domnul și ca El să aibă o părtășie absolută cu noi. Pe vremea aceea, însă, umbrele nu plecaseră și ziua încă nu venise; adică Domnul nu a venit încă, așa că tânjim după mai multă părtășie cu El. Dar în 8:14 umbrele au dispărut, ziua este aici și pur și simplu tânjim după venirea Domnului.

Ne rugăm ca Preaiubitul nostru să vină pe munții mirodeniilor și să-și întemeieze împărăția Sa dulce și minunată pe pământ. Fie ca noi să avansăm cu Domnul în dragostea divină până când vom avea starea care este gata pentru venirea Domnului și este pe deplin pregătită pentru revenirea Domnului pentru a aduce împărăția Sa.

Doamne Isuse, Te iubim. Vrem să continuăm cu Tine în povestea de dragoste divină. Păstrează-ne în experiența progresivă de a Te iubi, de a ne deschide către Tine și de a fi transformați în interior pentru a fi conformați cu imaginea Ta. Amin, Doamne, vrem să fim aduși mai adânc în unirea și comuniunea cu Tine, iubitul nostru Mire. Te iubim, Doamne Isuse, cu dragoste de mireasă. Tânjim ca Tu să te întorci, pentru că nu este nimic și nimeni pe pământ pe care să-l dorim în afară de Tine. Amin, Doamne, grăbește-ți întoarcerea! Vino repede, Doamne Isuse! Grăbește-te, Preaiubitul nostru, și vino! Vino și adu împărăția Ta. Vino și întemeiază împărăția Ta dulce și frumoasă, care va umple tot pământul! Cât tânjim după vremea când împărăția lumii devine împărăția Domnului nostru și a Cristosului Său, iar El va domni în vecii vecilor! Amin, vino, Doamne Isuse! Vrem să fim pregătiți pentru întoarcerea Ta, primindu-Te și potrivindu-ne cu Tine în toate modurile posibile ca mireasa Ta! Amin, Duhul și mireasa spun: Vino!

Când Domnul va veni, credința noastră se va transforma în fapte și dragostea se va desăvârși într-o perfecțiune fără umbră!

Acum vedem în parte, cunoaștem în parte și experimentăm în parte, dar când Domnul va veni, Îl vom vedea și vom fi asemenea Lui, pentru că Îl vom vedea așa cum este (1 Ioan 3:2). Biblia este o carte minunată care ne promite lucruri mărețe și uimitoare dacă astăzi rămânem în dragostea divină, savurându-L pe Dumnezeu și împărtășindu-ne din bogățiile Sale și permițându-I să se introducă pe Sine în noi, astfel încât să putem deveni la fel ca El. Amin!

Suntem la fel precum căutătoarea iubitoare din Cântarea Cântărilor; Domnul ne-a curtat, ne-a sărutat și ne atrage mereu cu ființa Sa plăcută. Suntem îndrăgostiți de El. Chiar dacă lumea este atât de ademenitoare și sinele este atât de introspectiv și limitator, când Îl vedem pe Domnul, suntem atrași de El pentru a-L urmări. Îl urmăm și Îl experimentăm etapă după etapă până când suntem pe deplin una cu El. Îl iubim într-o asemenea măsură, încât totul dispare și vrem doar ca El să se întoarcă.

Pur și simplu ne rugăm ca Iubitul nostru să vină, chiar să Se grăbească și să Se întoarcă în puterea învierii Sale pentru a întemeia împărăția Sa dulce și frumoasă, care va umple întregul pământ. Tânjim după venirea Sa și vrem să cooperăm cu El cât putem, atât cât depinde de noi, pentru ca noi să fim pregătiți să fim mireasa Sa care să grăbească întoarcerea Sa. Pe de o parte, nu știm ce se va întâmpla când El se va întoarce, dar, pe de altă parte, știm că, atunci când El se va întoarce cu împărăția Sa, vom fi la fel ca El, chiar vom fi una cu El!

Experiența noastră va fi ca o picătură de apă care a dispărut în ocean; nu va mai fi loc de a avansa, deși valul poate merge întotdeauna mai adânc. Când Domnul va veni, credința noastră se va transforma în fapte! Ceea ce credem astăzi, ceea ce savurăm ca o pregustare astăzi, vom experimenta pe deplin la momentul întoarcerii Domnului, dacă suntem biruitorii Săi. Aspirăm să fim biruitorii Domnului, cei care trăiesc în această lume, pentru că avem trupul nostru omenesc aici și trebuie să facem cutare și cutare lucru aici, dar inima noastră este cu Domnul.

Noi nu suntem din lume; suntem în lume, dar numai trupul nostru este aici; duhul nostru este una cu Domnul și sufletul nostru este transformat până la măsura în care va fi conformat chipului lui Cristos. Și pur și simplu vom striga,

Grăbește-te, Iubitul nostru Doamne Isuse, și vino! Vino repede ca o gazelă sau un cerb tânăr! Vino cu împărăția Ta! Transformă-ne credința în vedere și fă-ne pe deplin una cu Tine în împărăția Ta! Umple întregul pământ cu împărăția Ta dulce și minunată!

O, când Domnul Se va întoarce, deși s-ar putea să nu știm cum va fi în exterior și în ce perioadă din istorie va avea loc, credința noastră se va transforma în fapte și, în loc de rugăciune, va lăuda. Nu ne vom mai ruga doar, cerându-i Domnului să facă cutare sau cutare lucru; Îl vom lăuda pe Domnul, căci totul s-a făcut. Amin! Când Domnul va veni, dragostea se va desăvârși într-o perfecțiune fără umbră și Îi vom sluji în domeniul fără păcat.

Cu toții tânjim după acel timp, cu toții vrem să ne pregătim pentru o astfel de porțiune și cu toții vrem să fim calificați să fim răpiți de El când El se întoarce cu împărăția Sa! Ce zi va fi aceea când Domnul Isus se va întoarce! Se întoarce pe muntele mirodeniilor; vor fi atât de multe mirodenii emanate de noi și din toți căutătorii Lui iubitori, încât vor fi munți de mirodenii și Domnul Se va întoarce pe astfel de munți. Când El va veni și ne va întâlni acolo, El va aduce împărăția, iar în împărăție, vom fi pe deplin una cu El, ca mireasa Sa! Amin!

Indiferent de stadiul experienței noastre progresive în relația noastre de dragoste cu Domnul în care ne aflăm astăzi, trebuie să mergem mai departe cu El până când vom exclama una cu Sulamita și cu apostolul Ioan: Vino, Doamne Isuse! Atunci, vom fi în Cristos, deplin una cu El, chiar și noi suntem în Noul Ierusalim – suntem Noul Ierusalim în Împărăție! Aceasta ar trebui să fie vorbirea noastră repetată astăzi: Vino, Doamne Isuse! Suntem aici pentru a pregăti mireasa lui Cristos, astfel încât să-L aducem înapoi pe mire.

El vrea să Se întoarcă, El lucrează cu noi și asupra noastră, iar noi suntem atrași de El și în El; acum trebuie pur și simplu să avansăm împreună cu El în dragostea divină până când ne rugăm ca Iubitul nostru să vină și să-Și întemeieze împărăția pe pământ!

Amin, vino Doamne Isuse! Vino, Domnul nostru Iubit Isus! Grăbește-te și vino repede! Ne dorim să fim cu Tine, chiar și acolo unde ești! Trăim aici pe pământ, dar nu suntem aici pentru ceea ce este pe pământ. Avem trupul nostru aici pe pământ, dar duhul nostru este una cu Tine și sufletul nostru este în procesul de a fi transformat pentru a fi conformat chipului Tău. O, Doamne Isuse, așa cum apare o gazelă sau un cerb tânăr pe munții de mirodenii, fie ca și Tu să vii în împărăția Ta! Fie ca credința noastră să fie transformată în fapte și rugăciunea noastră să fie schimbată în laudă! Amin, slavă Domnului Isus, El vine în curând! Slavă Domnului, când El Se întoarce toate rugăciunile noastre se vor schimba în laudă, căci totul s-a împlinit! Aleluia, dragostea se va desăvârși într-o perfecțiune fără umbră! Slavă Domnului, Îl vom sluji pe Domnul în domeniul fără păcat! O, ce zi va fi! Doamne Isuse, vino repede! Vrem să fim pregătiți ca mireasa Ta pentru întoarcerea Ta! Vino, Doamne Isuse!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Pray for our Beloved to Come and Set up His Kingdom on the Earth: Come, Lord Jesus, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 4 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Sperând să fim răpiți, ne sprijinim pe Iubitul nostru și avem încredere în puterea Sa de păstrare

17/10/2024 by Credincios in Cristos 1 Comment

În experiența noastră progresivă din Cristos și în căutarea plină de iubire a Lui în viața noastră creștină, sperăm să fim răpiți și ne ridicăm din domeniul pământesc sprijinindu-ne pe Iubitul nostru; ne sprijinim pe Iubitul nostru Domnul Isus, având încredere în El, bizuindu-ne pe El pentru a ne duce până la capăt și neavând încredere în noi înșine. Amin, Doamne Isuse, Te iubim și ne încredem în Tine!

Noi, credincioșii în Cristos, suntem cei care Îl iubim pe Domnul și Îl urmărim zilnic în dragoste, pentru că El ne-a apucat și acum vrem să-L apucăm și noi. Asemenea apostolului Pavel, am văzut ceva din frumusețea Sa și El ne-a revelat ceva din sinele Său minunat, așa că nu putem decât să alergăm după El, să căutăm să-L câștigăm și să petrecem timp cu El.

Motivul pentru care suntem creștini nu este pentru că am fost convinși de cineva de cât de păcătoși suntem și acum credem în Isus pentru că acesta este lucrul logic de făcut, pentru că vrem să scăpăm de osânda veșnică. Mai degrabă, suntem creștini pentru că am fost captivați de Domnul Isus, Cea mai minunată Persoană. El ne-a atras la Sine, iar noi Îl urmărim și Îl iubim. Ne aflăm acum într-o poveste de dragoste divină, unde El ne curtează și noi Îl curtîm. În fiecare zi ne trezim și îi spunem Domnului că Îl iubim.

S-ar putea să fim obosiți și să nu fim atât de fericiți de toate lucrurile care se întâmplă în jurul nostru, și poate chiar să fim bolnavi sau să nu fim atât de puternici în exterior, dar Îl iubim pe Domnul și Îi dăm dragostea noastră. El este cel mai minuat. Ne place să petrecem timp cu El în cuvântul Său și să-I chemăm numele pe tot parcursul zilei pentru că El ne alimentează în mod constant, ne vorbește și ne păstorește.

Deși trecem prin experiențe care ne mistuie omul exterior și expun carnea și sinele, totuși ne întoarcem la Domnul, pentru că vrem să Îl savurăm și să fim cu El. El vrea să ne facă la fel ca El. El este „Solomonul” nostru și noi devenim „Sulamita” Lui, pentru că El ne face la fel ca El este în viață, natură, expresie și funcție, dar nu în Dumnezeire.

Pe măsură ce Îl iubim și Îi dăruim dragostea noastră, vom fi una cu El pentru a lucra împreună cu El în vii, în bisericile locale, pentru ca sfinții să crească în viață, să aducă roade și să ajungă la maturitate. Lucrarea noastră pentru Domnul și împreună cu El nu este ceva ce o facem în mod individualist; o facem împreună cu El și în biserici, împreună cu sfinții, fiind coordonați cu cei cu care ne-a pus Domnul și în duh una cu Domnul.

Trăim viața de biserică în biserica locală unde Domnul ne-a așezat, dar lucrarea noastră cu și pentru Domnul este în Trup și pentru Trup, pentru ca El să câștige ceea ce El urmărește și să fie mulțumit.

Ieșind din domeniul pământesc, ne sprijinim pe Iubitul nostru și sperăm să fim răpiți

În cea de-a șasea etapă din Cântarea Cântărilor, așa cum se vede în 8:1-14, iubitoarea lui Cristos speră să fie răpită și ea iese din pustie (însemnând domeniul pământesc) sprijinită pe iubitul ei (v. 5). Domnul o vede și exclamă: Cine este aceasta care se suie din pustie, sprijinindu-se pe iubitul ei? În acest stadiu, iubita este matură; ea este una cu iubitul ei în viață, în slujire, în lucrare și în clădire.

Ultima etapă este că ea speră să fie răpită. Ea iese din pustie. Această ridicare din pustie s-a întâmplat și în capitolul 3; ea progresează în viață și este eliberată treptat din pustia spirituală. Suntem salvați de rătăcirea în suflet, învățând să discernem între duhul nostru și sufletul nostru.

În capitolul 8, a ieși din pustie înseamnă a ieși din carne, din domeniul pământesc. Există un proces gradual de ieșire din domeniul pământesc cu carnea până când suntem răpiți. Aspirăm ca Iubitul nostru să vină și să ne răpească. Pe măsură ce mergem înainte cu Domnul, pas cu pas, suntem atrași de cer și devenim mai una cu Domnul.

Pas cu pas, suntem eliberați de lume și suntem din ce în ce mai departe de lume și carne. Aspirăm cu adevărat să fim răpiți sau să fim martirizați pentru Domnul, pentru că vrem să fim alături de Iubitul nostru. Trebuie să avansăm în experiența noastră spirituală până când ajungem în punctul în care ieșim din domeniul pământesc, sprijinindu-ne pe Iubitul nostru.

A ne sprijini pe Preaiubitul nostru implică faptul că, la fel ca Iacov, încheietura coapsei noastre a fost atinsă, iar puterea noastră naturală a fost tratată de Domnul (Geneza 32:24-25). Ne sprijinim pe Domnul, pentru că El ne-a atins puterea naturală și nu ne bazăm pe puterea sau zelul nostru pentru a merge mai departe cu El.

Avem încredere numai în El, pentru că ne sprijinim pe Iubitul nostru, Cel care ne poate duce mai departe. A ne sprijini pe Preaiubitul nostru implică, de asemenea, că ne găsim apăsați peste măsură, iar acest lucru pare să dureze până când călătoria în pustie se încheie (2 Cor. 1:8-9; 12:9-10; 13:3-4). Ne dăm seama că suntem simpli păcătoși mântuiți prin har și, în noi înșine, nu avem putere; nu suntem puternici deloc, ci mai degrabă, întreaga noastră viață este o istorisire a harului.

Ne sprijinim pe Iubitul nostru, neavând putere deloc. Ne facem o povară pentru Iubitul nostru Domnul Isus, pentru că nu avem deloc putere până când călătoria prin pustie se încheie. Dragi frați și surori în Domnul, ca iubitori ai lui Cristos noi trebuie să ne dăm seama că, indiferent cât de mult am progresat în viață, suntem încă păcătoși mântuiți prin har și orice putere pentru a continua nu este a noastră, ci a Doamne.

Depindem pe deplin de El; dacă avem vreo putere, aceasta nu este a noastră, ci a Domnului. Cu cât suntem mai avansați în Domnul, cu atât trăim o viață dependentă de Domnul. Nu devenim mai puternici sau mai independenți; mai degrabă, depindem de Domnul și trăim o viață de dependență. Nu depindem de nimic altceva decât de Domnul până când suntem răpiți. Numai Domnul ne poate pregăti pentru răpire.

Avem încredere în El. Depindem de El. Când ne amintim de starea noastră inițială, nu putem decât să fim plini de smerenie. Nu putem să nu luăm în considerare goliciunea noastră, vanitatea experienței noastre, nesiguranța minții noastre și inutilitatea urmăririi noastre. Singura noastră speranță este Domnul. Faptul dacă putem îndura până la capăt nu depinde de propria noastră răbdare; depinde de păstrarea Domnului.

Ne sprijinim pe Iubitul nostru, pentru că numai El ne poate duce mai departe. Nicio perfecțiune spirituală nu ne poate susține până la întoarcerea Domnului; totul depinde de puterea de păstrare a lui Dumnezeu. Așa că ne sprijinim pe Iubitul nostru. Depindem de El. Depindem de harul și îndurarea Sa. Ne facem o povară pentru Domnul și ne sprijinim pe El.

Ne aruncăm asupra Sa nu numai grijile, grijile și gândurile neliniștite, ci chiar și pe noi înșine, întreaga noastră ființă, având deplină încredere în El și neavând nicio încredere în noi înșine. Lumea întreagă, cu plăcerile și ademenirile ei, dispare, iar carnea este lăsată în urmă. Nu putem merge decât dacă Domnul nu merge împreună cu noi. Nu putem merge mai departe decât dacă ne sprijinim pe Iubitul nostru. Îl iubim, depindem de El și, deși ne aflăm presați peste măsură, ne sprijinim pe Iubitul nostru în toate lucrurile.

Doamne Isuse, Te iubim și ne sprijinim pe Tine, iubitul nostru! Ne ridicăm din domeniul pământesc și din orice este legat de trup și ne sprijinim pe Tine, sperând să fim răpiți. Nu suntem în stare să continuăm sau să mergem mai departe cu Tine; pur și simplu ne sprijinim pe Tine. Numai Tu ne poți pregăti pentru răpire. Depindem de Tine. Nu avem încredere în puterea noastră de a merge mai departe și nici în zelul nostru de a continua în viața noastră creștină. Speranța noastră este să fim răpiți și ne sprijinim pe Iubitul nostru, căci doar El ne poate duce până la capăt. Doamne Isuse, singura noastră speranță este în Domnul! Dacă putem rezista până la capăt nu depinde de propria noastră îndurare, ci de păstrarea Ta. Nu avem nicio putere. Nu suntem puternici deloc, ci depindem de Tine. Întreaga noastră viață este o poveste a harului. Trăim o viață în care depindem de Tine. Recunoaștem că nu suntem puternici și independenți; depindem de Tine și ne bazăm pe deplin pe Tine. O, Doamne Isuse, speranța noastră este să fim răpiți! Ne sprijinim pe Tine, Domnul nostru Iubit Isus!

Ne încredem în puterea de păstrare a lui Dumnezeu și în dragostea Sa puternică și Îi ascultăm vocea

Căutătoarea iubitoare îi cere Iubitului ei să o pună ca pecete pe inima Sa de dragoste și ca pecete pe brațul Său de putere; ea este conștientă de neputința ei și își dă seama că totul depinde de puterea de păstrare a lui Dumnezeu (Cântarea Cântărilor 8:6-7). Pe măsură ce ne sprijinim pe Iubitul nostru, realizăm că continuarea și terminarea alergării noastre depinde nu de noi înșine, ci de puterea Sa de păstrare.

Pur și simplu Îi spunem să ne pună ca pecete pe inima Lui și ca pecete pe brațul Lui. Ne dăm seama că suntem slabi și fragili și suntem conștienți de neputința noastră. Pur și simplu suntem o persoană neajutorată și nu ne putem păstra. Dacă încercăm chiar să ne păstrăm până la venirea Lui, nu vom face decât să aducem rușine numelui Domnului și să ne pierdem pentru noi înșine.

Toate speranțele noastre sunt în dragostea Domnului și în puterea Sa. Ne încredem în puterea de păstrare a lui Dumnezeu și în dragostea Sa puternică și ne sprijinim pe Iubitul nostru. Nu mai îndrăznim să vorbim despre dragostea noastră pentru Domnul; nu mai îndrăznim să vorbim despre înțelegerea noastră de Domnul, pentru că totul depinde de puterea Domnului și de dragostea Sa.

Ne dăm seama că dragostea Domnului este la fel de puternică ca moartea. Așa cum nimic nu poate clătina moartea, nimic nu poate clătina dragostea Domnului pentru noi. Moartea îi ține pe oameni captivi și îi ține ferm, necruțător și neclintit în mână; la fel, pentru că Domnul ne iubește, nu ne vom clătina, căci dragostea Lui este mai puternică decât moartea.

Pentru că Domnul ne iubește, va urma gelozia Lui; gelozia lui este la fel de crudă ca Șeolul. Pentru că El ne iubește și este gelos pentru noi (Exod. 20:5; Exo. 34:14; Deut. 4:24; 6:15; Ios. 24:19; Naum 1:2; 1 Cor. 10:22; 2 Cor. 11:2), El nu va permite ca nimic să ne împărtășească inima. El vrea ca inima noastră să fie pe deplin pentru El, concentrată asupra Lui și iubindu-L numai pe El. El nu se mulțumește doar să dețină o parte majoră a inimii noastre.

Ochii Lui nu suportă să-i vadă pe cei care sunt ai Lui să fie pângăriți de lume. El este gelos, chiar de la începutul timpurilor El este gelos. Și apostolii sunt geloși pe noi cu gelozia lui Dumnezeu. Nimic nu poate rezista geloziei Sale. El va înlătura toate obstacolele din noi și din jurul nostru până când El va deveni Domnul unic, Dumnezeul tuturor și Împăratul necontestat.

El va avea grijă de noi, ne va proteja și ne va păstra întreaga ființă până când Îi vom vedea fața. Din cauza dragostei și geloziei Sale pentru noi, ni se întâmplă multe lucruri nu pentru a ne pedepsi, ci pentru a îndepărta de la noi orice iubim mai mult decât pe El. Această dragoste pe care El o are pentru noi, multe ape nu o pot stinge și nici inundațiile nu o îneacă; dacă un om a dat toată averea casei sale pentru dragoste, va fi cu totul disprețuit. Domnul ne iubește atât de mult încât ne pune ca pecete pe inima Sa și ca pecete pe brațul Său; ne sprijinim pe Iubitul nostru și El ne duce mai departe.

Ca iubitori ai lui Cristos, Îi rugăm pe Cel care locuiește în credincioși ca grădinile Sale să ne permite să-I auzim glasul (Cântarea Cântărilor 8:13). În lumea pe care trăim pentru Domnul ca Iubit al nostru, trebuie să ne menținem părtășia cu El, ascultându-L mereu. Aceasta este una dintre principalele caracteristici pe care ar trebui să le avem înainte de întoarcerea Domnului. Trebuie să-L iubim pe Domnul, să ne sprijinim pe Preaiubitul nostru și să fim înfometați și însetați de vorbirea Domnului.

Însoțitorii noștri ascultă glasul Domnului și, de asemenea, vrem să auzim glasul Său. Ca iubitori ai lui Cristos, care Îl exprimăm ca fiind viața noastră în exterior și Îl avem ca viață în interior, lucrăm pentru Domnul și împreună cu El și, în mijlocul lucrării noastre pentru și împreună cu El, ascultăm glasul Său.

Întreaga noastră viață depinde de vorbirea Domnului. Orice zi fără vorbirea Domnului este în zadar. Nu ne bazăm pe vorbirea Sa de ieri; vrem să avem vorbirea Sa astăzi. Vrem să fim dezvăluiți și curățați, astfel încât să putem auzi ceea ce El ne vorbește astăzi. Trăim într-o atmosferă de ascultare a glasului Domnului, rugăciune înaintea Sa și sprijinindu-ne pe Preaiubitul nostru.

Doamne Isuse, Te iubim. Speranța noastră este în puterea Ta și în dragostea Ta. Pune-ne ca pecete pe inima Ta de dragoste și pe brațul Tău puternic. Depindem de puterea și dragostea Ta și ne sprijinim pe Iubitul nostru. Doamne, dragostea Ta este puternică ca moartea. Avem încredere în dragostea Ta și știm că nimic nu ne poate clătina pentru că dragostea Ta este atât de puternică! Îți mulțumim pentru gelozia Ta față de noi. Câștigă-ne complet ființa și înlătură orice lucru din noi care Te înlocuiește sau ne face să fim distrași de la Tine. Dragă Doamne Isuse, credem că Tu ne vei ține până la capăt. Credem că vei îndepărta toate obstacolele până când vei deveni Domnul unic, Dumnezeul tuturor și Împăratul necontestat din noi! Ne încredem în Tine, ne sprijinim pe Iubitul nostru și suntem siguri că ne vei păstra până când vom vedea fața Ta! Amin, Doamne, Ție îți suntem deschiși: vorbește-ne astăzi. Viața noastră depinde de vorbirea Ta. Ne place să auzim vocea Ta. Venim la Tine din nou și din nou și vrem să ne menținem părtășia cu Tine, ascultându-Te mereu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Hoping to be Raptured, we Lean on our Beloved and Trust in His Preserving Power, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 4 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Suntem chemați să trăim dincolo de perdea și să luăm parte la lucrarea Domnului pentru Trup

16/10/2024 by Credincios in Cristos 1 Comment

Fiind iubitori ai lui Cristos, care Îl urmăresc și caută să-L câștige pentru ca El să câștige ceea ce urmărește El, suntem chemați mai puternic să trăim dincolo de perdea prin cruce după înviere și să luăm parte la lucrarea Domnului fiind una cu El să lucrăm împreună cu El în Trupul lui Cristos și pentru el. Amin!

Întreaga Biblie, revelația completă a lui Dumnezeu către om, ne descoperă Dumnezeul dragostei în univers și economia Sa. Istoria economiei lui Dumnezeu este o istorie a distribuirii vieții divine. De asemenea, istoria poporului corporativ al lui Dumnezeu fiind zidit. Mai ales dacă ne uităm la cartea Cântării Cântărilor, vedem că relația și istoria noastră cu Dumnezeu este una de dragoste; în această carte vedem o relație de dragoste într-o căsnicie excelentă.

În lumina venirii Domnului, în timp ce ne pregătim și ne facem gata pentru întoarcerea Sa, trebuie să vedem că suntem iubitorii Domnului. Îl iubim pe Domnul, Îl urmărim și așteptăm venirea Sa. Și facem tot ce putem pentru a grăbi întoarcerea Sa. După cum se vede în Cântarea Cântărilor, există câteva etape prin care căutătoarea iubitoare le trece pentru a I se potrivi în cele din urmă Iubitului ei în orice fel posibil.

În această carte vedem istoria dragostei într-o căsătorie excelentă, dezvăluind experiența progresivă a părtășiei iubitoare a unui credincios individual cu Cristos. Această părtășie iubitoare începe în ziua regenerării noastre și continuă pe tot parcursul vieții noastre; trebuie să progresăm în părtășia noastră plină de dragoste cu Domnul. Există șase etape ale progresului spiritual revelate în Cântarea Cântărilor și toate principiile spirituale sunt cuprinse în prima etapă; ele sunt doar aprofundate și făcute mai reale în etapele următoare.

În prima etapă, suntem atrași de Domnul în fiecare zi să-L urmărim pentru satisfacție. În prima etapă a vieții noastre creștine și a relației iubitoare cu Domnul, construim o relație personală, afectuoasă, privată și spirituală cu Domnul. Acest lucru nu se termină când trecem la următoarea etapă; mai degrabă, rămânem în această relație personală cu Domnul, iubindu-L zi de zi. Amin!

În a doua etapă, noi, ca iubitori ai lui Cristos, suntem chemați să fim eliberați de sine cu introspecția lui prin unirea noastră cu crucea lui Cristos. Apoi, în a treia etapă, suntem chemați să trăim în înălțare ca noua creație în înviere. Etapă cu etapă, înaintăm cu Domnul, relația noastră de dragoste cu El este adâncită și învățăm să trăim un singur duh cu El pentru împlinirea scopului Său.

În acest articol, ne-am dori să vedem a patra și a cincea etapă a relației noastre de dragoste cu Domnul, așa cum este revelată în cartea Cântării Cântărilor.

Suntem chemați mai puternic să trăim dincolo de perdea prin cruce după înviere

În a patra etapă a Cântării Cântărilor, noi, ca iubitori ai lui Cristos, suntem chemați mai puternic să trăim dincolo de perdea prin cruce după înviere (vezi Cântarea Cântărilor 5:2-6:13). Oricât de multă realizare spirituală am atins, deoarece ne aflăm încă în vechea creație, tot avem carnea noastră; deci avem nevoie de un chemare mai puternică.

S-ar putea să atingem ceva de înălțare și să fim una cu Domnul pentru a face parte din mișcarea Sa pe pământ, fiind palanchinul pentru care Cristos să-L poarte în lue, dar avem totuși nevoie de o chemare mai puternică. Suntem chemați de Domnul să trăim dincolo de perdea.

Trăind dincolo de perdea, noi, ca iubitori ai lui Cristos, suntem transformați în corpurile cerești. Privindu-L și reflectându-L pe Domnul, suntem transformați după chipul Lui și strălucim împreună cu El ca lumină (Cântarea Cântărilor 6:10; 2 Cor. 3:18). Căutătoarea iubitoare din Cântarea Cântărilor arată ca zorii, este frumoasă ca luna și este la fel de limpede ca soarele. Amin! Devenim spirituali și cerești, așa cum e simbolizat de soare și lună.

Domnul este Soarele dreptății cu vindecare în aripile Sale; pe măsură ce petrecem timp cu El și răspundem chemării Sale mai puternică de a trăi dincolo de perdea, vom deveni la fel ca El, spirituali, cerești și strălucitori. Nu mai trăim în carne, ci mai degrabă, toate umbrele au trecut și dimineața a venit. Slavă Domnului, suntem una cu El ca fiind Cel strălucitor!

Fie ca noi să fim cei care aud chemarea Domnului, chiar să auzim că El ne cheamă mai puternic să trăim dincolo de perdea. Să lăsăm crucea lui Cristos să opereze în ființa noastră, astfel încât carnea să poată fi dată la moarte, sinele să fie lepădat și noi să strălucim ca soarele și luna, chiar să fim ca zorii!

Calea celor drepți este ca lumina zorilor, care strălucește din ce în ce mai tare până în ziua plină. Calea noastră ca iubitori ai lui Cristos care învață să trăiască în dreptate ar trebui să fie ca lumina zorilor. Drumul nostru ar trebui să fie din ce în ce mai luminos până în ziua plină!

Fie ca noi să creștem în viață până la maturitate și să avem maturitatea vieții lui Cristos. Pe măsură ce creștem în viață până la maturitate, devenim la fel ca Cristos în viață, natură, expresie și funcție. Cântarea Cântărilor 6:13 spune: Întoarce-te, întoarce-te, Sulamito! / Întoarce-te, întoarce-te, ca să te privim. Ca iubitori ai lui Cristos care Îl urmăresc și Îl savurează zi de zi, vom deveni la fel cum este El în toate modurile posibile. Sulamita este forma feminină a lui Solomon; biruitorii devin la fel ca Cristos în viață, natură, expresie și funcție.

Unii credincioși ar putea crede că este prea mult să spunem că devenim la fel cu Cristos. Totuși, a spune că devenim la fel ca Cristos și Dumnezeu în Dumnezeirea Lor este o blasfemie, dar a nu crede că devenim la fel ca Cristos în viață, natură, expresie și funcție înseamnă pur și simplu a avea necredință. Pe măsură ce ajungem la maturitatea vieții lui Cristos, devenim la fel cu Cristos; suntem la fel ca El în viață, natură, expresie și funcție, dar nu în Dumnezeire pentru a fi reproducerea și duplicatul Său pentru a ne potrivi cu El pentru căsătoria noastră.

Acesta este motivul pentru care Noul Testament folosește în mod repetat expresii precum „În Cristos și „În Domnul”. Pavel a spus că el poate face toate lucrurile în Cristos (Filipeni 4:13). Când suntem în Cristos, când dezvoltăm și menținem relația noastră iubitoare cu El din punct de vedere spiritual, răspunzând chemării Sale mai puternice de a trăi dincolo de perdea, vom deveni la fel ca El. Cristos este capabil să ne facă la fel ca El în viață, în natură, în expresie și în funcție de a-și duce economia.

Doamne Isuse, vrem să auzim chemarea Ta mai puternică de a trăi dincolo de perdea prin cruce după înviere. Salvează-ne de la a ne baza pe noi înșine sau de a avea încredere în capacitatea noastră. Vrem să venim la Tine din nou și din nou și să fim una cu Tine pentru a trăi dincolo de perdea. Fie ca crucea să trateze carnea și orice lucru din omul natural să fie expus și terminat. Amin, Doamne, vrem să trăim dincolo de perdea pentru ca noi, iubitorii de Cristos, să fim transformați în corpuri strălucitoare, cei care sunt una cu Tine pentru a Te străluci altora! Adu-ne la maturitate. Vrem să fim în maturitatea vieții lui Cristos, astfel încât să devenim la fel ca Tine în viață, natură, expresie și funcție, dar nu în Dumnezeire. Aleluia, noi credincioșii în Cristos suntem în Cristos și învățăm să trăim, să acționăm și să facem toate lucrurile în Domnul! Slavă Domnului, suntem făcuți la fel ca Cristos în viața Sa, în natura Sa, în funcția Sa și în expresiea Lui, dar nu în Dumnezeirea Sa, astfel încât să putem fi reproducerea și duplicatul Său pentru a ne potrivi cu El pentru căsătoria noastră! Amin, Doamne, Te iubim!

Ne împărtășim din lucrarea Domnului lucrând împreună cu El în Trup și pentru Trup

În cea de-a cincea etapă a Cântării Cântărilor, noi, ca iubitori ai lui Cristos, participăm la lucrarea Domnului (Cântarea Cântărilor 7:1-13). Pe de o parte, suntem chemați să trăim dincolo de perdea; pe de altă parte, participăm la lucrarea Domnului, fiind una cu El pentru trup. Aceasta este o porțiune foarte interesantă din Cântarea Cântărilor, căci aici căutătoarea iubitoare ia inițiativa și îl roagă pe Iubitul ei să vină și să iasă pe câmp, să găzduiască în sate, să se trezească devreme pentru vii și să lucreze împreună cu Domnul.

Fiind credincioși în Cristos, cei care Îl urmăresc în dragoste și doresc să fim una cu El, noi vom deveni maturi în viața lui Cristos și chiar vom fi la fel cum este El în toate modurile posibile. Atunci, vom avea același sentiment ca și El: ne vom împărtăși din lucrarea Domnului. Ni se poate părea că, odată ce devenim Sulamita, progresul nostru atinge cel mai înalt vârf, pentru că devenim la fel ca Cristos.

Dar mai este ceva; Domnul are multe vii, multe câmpuri și multă muncă, așa că noi, iubitorii lui Cristos, luăm parte la lucrarea Domnului lucrând împreună cu El în și pentru Trupul lui Cristos. Cântarea Cântărilor 7:11 arată că iubitoarea lui Cristos dorește să ducă la îndeplinire împreună cu Preaiubitul ei lucrarea care este pentru întreaga lume (semnificată de câmpuri) prin faptul că merg dintr-un loc în altul (găzduirea în sate).

Acest lucru indică faptul că, pe măsură ce ajungem la maturitate în viață și devenim duplicatul lui Cristos, nu vom fi sectari în îndeplinirea lucrării Domnului, ci mai degrabă, menținem lucrarea deschisă, astfel încât alții să poată veni să locuiască acolo și să putem merge să locuim în altă parte. Aceasta înseamnă a păstra o singură lucrare într-un singur Trup.

Ca iubitori ai lui Cristos care rămân în experiența progresivă a relației noastre de dragoste cu Domnul, vom fi una cu El pentru a sluji împreună cu El, chiar și a participa la lucrarea Sa, pentru ca El să câștige ceea ce urmărește. Nu vom sluji în propriul nostru teritoriu mic, având propria noastră muncă în buzunar, ci vom sluji în Trup și pentru Trup. Indiferent unde ne aflăm, trebuie să ne menținem lucrarea deschisă, astfel încât alții care sunt una cu Domnul pentru a împărtăși în lucrarea Lui să vină și să slujească, iar noi să putem merge și în altă parte.

A lua parte la lucrarea Domnului înseamnă a lucra împreună cu El (2 Cor. 6:1). Pentru a lucra împreună cu Domnul, avem nevoie de maturitate în viață, trebuie să fim una cu Domnul și lucrarea noastră trebuie să fie pentru Trupul Său (Col. 1:28-29; 1 Cor. 12:12-27). Amin! Oriunde mergem, lucrarea noastră este în unicul Trup al lui Cristos și pentru acesta. Vrem să vizităm bisericile, să-L slujim pe Domnul fiind una cu El și să-I dăm dragostea noastră în biserici pentru ca El să câștige Trupul zidit.

Vrem să vedem dacă vița a înmugurit, dacă florile sunt deschise, dacă rodiile sunt în floare; acolo, în împărtășirea noastră la lucrarea Domnului, îi vom da Domnului dragostea noastră. Ne vom trezi chiar devreme, fiind harnici în lucrarea noastră cu Domnul. Accentul nostru nu va fi să muncim mult, ci să vedem cum crește viața în sfinți, cum se maturizează viața în ei și cum îi putem ajuta să crească în viață, să se maturizeze în viață și să aducă roade în maturitatea vieții. Mai ales când ne adunăm la întâlniri pentru a ne omogeniza, suntem foarte mult înaintea Domnului pentru a simți creșterea în viață a sfinților, pentru a le administra ceva din Cristos și pentru a-i ajuta să crească în viață și să ajungă la maturitate.

Sulamita lucrează ca omologul lui Solomon, având grijă de toate viile (Cântarea Cântărilor 8:11), de biserici și de credincioșii de pe tot pământul. Trebuie să avem o lucrare care este pentru întreaga lume, nu doar pentru biserica noastră locală unde Domnul ne-a plasat. Aceasta este ceea ce a făcut apostolul Pavel prin întemeierea bisericilor locale și apoi lucrând pentru a le aduce la realizarea deplină a Trupului lui Cristos.

Dacă citim Rom. 16:1-24, încheierea evangheliei lui Dumnezeu dată lui Pavel, vedem pomenirea multor nume ale sfinților; Pavel a avut grijă de fiecare, s-a rugat pentru fiecare și a vrut să lucreze la fiecare, chiar să îi omogenizeze. Menționându-le numele, situațiile și cuvintele de încurajare, Pavel a lucrat pentru a-i aduce pe sfinți la realizarea deplină a Trupului lui Cristos. Fie ca noi să fim dispuși să luăm inițiativa de a ne ridica și de a lua parte la lucrarea Domnului de a zidi Trupul Său pe tot pământul! Domnul să ne câștige pentru nevoia Sa de a deschide întregul pământ pentru nevoia Lui și să predicăm evanghelia împărăției întregului pământ locuit pentru a zidi Trupul unic al lui Cristos!

Doamne Isuse, Te iubim. Suntem una cu Tine. Să mergem în vii, Doamne, să vedem dacă rodiile înfloresc și dacă cresc mugurii. Amin, Doamne, Te iubim atât de mult și suntem atât de una cu Tine încât vrem să ne împărtășim din lucrarea Ta. Vrem să lucrăm împreună cu Tine pentru zidirea bisericii în calitate de Trup al lui Cristos. Nu vrem să avem lucrarea noastră personală, teritoriul nostru de lucru; vrem să lucrăm în Trup și pentru Trup. Te luăm ca viața și provizia pentru lucrarea noastră și vrem să creștem în viață până la maturitate. Vrem să fim una cu Tine și să lucrăm împreună cu Tine pentru zidirea Trupului. Cât de mult Te iubim, Doamne, și cât de mult iubim Trupul Tău! Iubim bisericile și toți sfinții. Dorim ca toți sfinții să crească în viață, să ajungă la maturitate și să progreseze în relația lor de dragoste cu Tine. Amin, Doamne, Îți dăm dragostea noastră când lucrăm împreună cu Tine, împărtășindu-ne în lucrarea Ta, în biserici și pentru Trup!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Called to Live within the Veil and to Share in the Work of the Lord for the Body, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 4 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Trăim în înălțare trăind în duhul nostru și devenim un palanchin pentru Cristos

15/10/2024 by Credincios in Cristos 3 Comments

În calitate de iubitori ai lui Cristos, urmărindu-L pe Domnul în dragoste, suntem chemați de El să trăim în înălțare ca noua creație în înviere, trăind în duhul nostru și iubindu-L pe Domnul, astfel încât să putem deveni maturi în bogăția vieții lui Cristos, să fim trăsura care Îl poartă în mișcarea Sa pe pământ și să devim o grădină pentru savurarea Sa personală.

Urmărirea Domnului de către noi în dragoste este văzută în tip reprezentativ în cartea Cântării Cântărilor, unde începem prin a-L iubi pe Domnul Isus și a-I cere să ne sărute, să ne iubească și să ne infuzeze cu ceea ce este El. Ne dezvoltăm relația personală și intimă cu Domnul în viața noastră de zi cu zi exersând să-i spunem Domnului că Îl iubim dimineața devreme și menținându-ne dragostea pentru El pe tot parcursul zilei.

Noi, credincioșii în Cristos, trăim într-o poveste de dragoste divină; Domnul Isus ca fiind Cea mai minunată Persoană ne-a atras, atrăgându-ne la Sine și avem o relație intimă, spirituală, afectuoasă și privată cu El. Învățăm zilnic să-L contactăm și să creștem în dragoste pentru El. Pe măsură ce Îl iubim pe Domnul și Îl urmărim cu dragoste, suntem chemați de Domnul să fim eliberați de sine.

Este ușor pentru sine să se strecoare și ne putem concentra mai mult asupra situației noastre interioare și asupra stării exterioare decât asupra Domnului. Când vine introspecția, când privim în noi înșine fără ca lumina Domnului să strălucească asupra noastră, există o barieră între noi și Domnul. Deci Domnul ne arată cine este El și ce face El și ne dăm seama că nimic nu este prea înalt sau prea mare pentru a opri această persoană înviată.

Când ne întoarcem către duhul nostru și Îl savurăm pe Cristosul care sare pe deal și munte, pur și simplu vom ieși din noi înșine și ne vom concentra asupra Lui. El ne întărește cu puterea învierii Sale și ne oferă și ne încurajează cu viața înfloritoare de înviere, astfel încât să putem fi eliberați de sine. Cu toții tânjim după asta, să fim eliberați de sine cu toată mizeria lui. Dar nu ne putem elibera și nici nu putem face ceva în noi înșine sau prin noi înșine pentru a fi eliberați de sine. Ceea ce putem face este să ne exersăm duhul, pentru că în duhul nostru suntem contopiți cu Domnul și numai contactându-L pe El în duh suntem capabili să fim una cu crucea pentru a fi eliberați de sine.

Când sinele este îndepărtat, când acordăm mai multă atenție Domnului Însuși decât nouă înșine, suntem transformați într-un om nou în noua creație a lui Dumnezeu și participăm la împlinirea economiei lui Dumnezeu în zidirea Trupului organic al lui Cristos. Fie ca toți să avansăm împreună cu Domnul în relația noastră romantică, intimă, afectuoasă și spirituală cu El, până când El dobândește ceea ce urmărește, mireasa după care El se va întoarce la răpire!

Suntem chemați să trăim în înălțare ca noua creație în înviere, trăind continuu în duhul nostru

În a treia etapă a Cântării Cântărilor, de la 3:6 la 5:1, vedem că iubitoarea lui Cristos este chemată să trăiască în înălțare ca noua creație în înviere. Domnul ne cheamă la Sine, unde este El, să fim una cu El; El ne cheamă să trăim în înălțare discernându-ne duhul de sufletul nostru. 1 Tes. 5:23 spune că Dumnezeul păcii ne sfințește pe deplin, iar duhul nostru, sufletul și trupul nostru vor fi păstrate complet, fără vină, la venirea Domnului nostru Isus Cristos. Dacă nu știm să ne discerne duhul de sufletul nostru, nu vom putea trăi în înălțare pentru a fi noua creație în înviere.

A trăi în înălțare înseamnă a trăi continuu în duhul nostru; când suntem în duhul nostru și trăim în duhul nostru, suntem uniți cu Cristosul înălțat în ceruri (Efeseni 2:22; Geneza 28:12-17; Ioan 1:51; Apoc. 4:1-2; Evr. 4:12, 16). Suntem uniți cu Domnul ca un singur duh, iar Cristos, ca scară cerească, este în duhul nostru pentru a ne uni cu Dumnezeu Însuși. Putem pur și simplu să venim cu îndrăzneală la tronul harului în duhul nostru și să trăim continuu în duh pentru a trăi în înălțare și a fi o nouă creație în înviere.

Deoarece în duhul nostru suntem uniți cu Domnul, trebuie să trăim continuu în duhul nostru. Trebuie să trăim și să umblăm în duhul nostru. Când trăim în duhul nostru, trăim în înălțare și suntem uniți cu Cristosul înălțat la ceruri. Prin unirea noastră cu crucea lui Cristos, sinele a fost zdrobit, iar prin puterea învierii lui Cristos și prin bogăția învierii Sale, suntem întăriți și devenim o persoană spirituală care se potrivește cu Dumnezeu și este calificată să se miște cu Dumnezeu. Amin!

Deși noi, credincioșii în Cristos, trăim pe pământ și încă avem carnea, trebuie să trăim nu în viața noastră naturală sau după carne, ci în duh și prin duh. Trebuie să trăim în înălțare trăind continuu în duhul nostru. Pe măsură ce facem cutare și cutare lucru, pe măsură ce avem grijă de atâtea lucruri necesare în exterior, concentrarea noastră nu este asupra lucrurilor sau persoanelor, ci asupra lui Cristos Însuși, Cel de care suntem strâns legați și care este totul pentru noi.

Pe măsură ce ne trăim viața de zi cu zi pe pământ, ne dăm seama că suntem uniți cu Cristosul înălțat la ceruri și trăim, acționăm, mișcăm și facem totul în duhul nostru (Romani 8:4). Acest lucru necesită să ne discernem duhul de sufletul nostru. Cum putem trăi în duhul nostru dacă nu știm care este diferența dintre duh și suflet?

Fie ca noi să venim la cuvântul lui Dumnezeu prin exersarea duhului nostru, astfel încât cuvântul să devină viu și mai activ și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri, străpungând până la despărțirea sufletului și a duhului (Evr. 4:12). Când citim cu rugăciune cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul devine viu și străpunge și pătrunde pentru a ne despărți duhul de suflet.

Când ne discernem duhul, ne vom da seama că Sfânta Sfintelor din ceruri, unde locuiește Domnul Isus, este conectată cu duhul nostru, chiar și este în duhul nostru! Însuși Cristos care este în cer este acum și în duhul nostru și El, ca scară cerească, unește duhul nostru cu cerul și aduce cerul în duhul nostru. Ori de câte ori ne întoarcem la duhul nostru, suntem în înălțare împreună cu Domnul și putem trăi în înălțare ca o nouă creație în înviere.

Doamne Isuse, vrem să trăim în înălțare ca noua creație în înviere, trăind continuu în duhul nostru. Aleluia, în duhul nostru suntem uniți cu Domnul ca un singur duh, iar cerurile sunt unite cu noi! Amin, Doamne, vrem să trăim, să acționăm, să ne mișcăm și să facem totul în duhul nostru. Venim la Tine în cuvântul Tău, pentru ca cuvântul Tău să străpungă și să despartă duhul nostru de sufletul nostru. Salvează-ne din trăirea în suflet, în sine sau în carne. Fie ca noi să ne vedem duhul, să ne cunoaștem duhul, să trăim în duhul nostru și să facem toate lucrurile în duhul nostru, astfel încât să putem trăi în înălțare ca noua creație în înviere. Amin, Doamne Isuse, ne iubim duhul! Vrem să trăim și să umblăm în duhul nostru! Întărește-ne și încurajează-ne cu puterea și bogățiile învierii Tale și păstrează-ne în duhul nostru astăzi! Vrem să fim una cu Tine în viața noastră de zi cu zi, trăind continuu în duhul nostru astăzi!

Fiind transformați și reconstruiți cu Trinitatea divină pentru a fi un palanchin pentru Cristos, matur în bogățiile vieții lui Cristos

Pe măsură ce Duhul lucrează în noi pentru a ne transforma, noi devenim un vas mișcător al lui Cristos, o trăsură pentru Cristos, chiar o „mașină” pentru El, pentru ca El să Se miște în noi și prin noi în și pentru Trupul lui Cristos (S. S. 3:9-10, 2 Cor. 2:12-17). Ca iubitori ai lui Cristos, devenim un palanchin pentru Cristos, făcut din lemnul Libanului, cu stâlpi din argint, partea de jos de aur, scaunul de purpură, iar partea din mijloc este încrustată cu dragostea noastră pentru El.

Prin lucrarea transformatoare a Duhului în noi, devenim un palanchin pentru Cristos, „mașina” lui Cristos pentru mișcarea lui Cristos în Trup și pentru Trup. Cristos Însuși lucrează pentru a construi acest palanchin și El folosește nu umanitatea noastră, ci umanitatea înviată, înălțată și nobilă a lui Cristos (simbolizată de lemnul Libanului), natura lui Dumnezeu (simbolizată de aur) ca bază, răscumpărarea lui Cristos (simbolizată de argint) ca suporturi și calitatea de împărat lui Cristos (violet) ca scaun.

Interiorul palanchinului pentru Cristos este încrustat cu dragostea căutătorilor lui Cristos (fiicele Ierusalimului), ceea ce arată că noi, iubitorii lui Cristos, suntem una cu toți căutătorii lui Cristos în dragoste în principiul Trupului lui Cristos. Zi de zi suntem reconstruiți cu Trinitatea Divină, astfel încât structura noastră exterioară să fie umanitatea înviată și înălțată a lui Isus și decorarea noastră interioară să fie dragostea noastră pentru Domnul.

Palanchinul are un exterior si un interior; exteriorul este lemn din Liban, stâlpi de argint și o bază de aur, semnificând umanitatea înălțată a lui Cristos, răscumpărarea lui Cristos și natura divină a lui Dumnezeu. Ceea ce văd ceilalți în noi este Dumnezeul Triunic exprimat în umanitate.

Interiorul este incrustat cu dragoste; Îl iubim pe Domnul și Îi dăm dragostea noastră, iar El este Iubitul nostru. Amin! Cristos ne face dintr-o iapă, care este sălbatică și naturală prin naștere, într-un palanchin, care este ceva zidit. Materialul substanțial folosit pentru această clădire este umanitatea lui Isus în înviere și înălțare. Suntem transformați și reconstruiți cu Trinitatea Divină pentru a fi un palanchin pentru Cristos.

Devenim un vas în mișcare al lui Cristos, zidit cu umanitatea înviată și înălțată a lui Cristos. Trebuie să învățăm să luăm umanitatea înviată și înălțată a Domnului ca structură de bază, astfel încât să putem fi zidiți în vasul în mișcare care Îl conține și îl exprimă. Amin!

Trebuie să savurăm învierea lui Cristos și să trăim după natura divină a Tatălui, astfel încât să putem fi transformați și reconstruiți cu Trinitatea Divină și să fim un palanchin pentru Cristos pentru mișcarea Sa pe pământ. Deși toate aceste aspecte sună destul de misterioase, trebuie să le aducem Domnului în rugăciune, astfel încât El să ne poată aduce în realitatea tuturor acestor lucruri în viața noastră creștină. El Însuși lucrează asupra noastră și în noi, asumându-și întreaga responsabilitate de a ne face un palanchin pentru Cristos.

De-a lungul anilor, Domnul a lucrat asupra noastră cu intenția de a ne face un palanchin pentru El Însuși. El nu folosește componentele noastre naturale sau abilitățile naturale; El se folosește pe Sine ca material – umanitatea lui Cristos, răscumpărarea lui Cristos și divinitatea lui Dumnezeu. Ce ar trebui să facem de partea noastră? Trebuie pur și simplu să fim deschiși față de El. Trebuie pur și simplu să-L iubim. Iubește-L pe Domnul, acesta este cel mai bun și cel mai scurt mod de a coopera cu El.

Decorul interior al palanchinului a fost incrustat cu dragoste de la fiicele Ierusalimului. Trebuie să-I oferim Domnului dragostea noastră; ceea ce vrea El nu este altceva decât dragostea noastră. De aceea El l-a întrebat pe Petru, chiar și după cel mai mare eșec al său, Simon, fiul lui Ioan, Mă iubești mai mult decât aceștia? (Ioan 21:15) Domnul caută mereu dragostea noastră. Dragostea noastră oferă ceva pentru decorarea interioară a palanchinului.

El face lucrarea, noi Îl iubim și El ne transformă și ne reconstruiește cu Trinitatea Divină pe măsură ce Îi dăm dragostea noastră. Cu cât Îl iubim mai mult pe Domnul, cu atât ne vom pierde mai mult personalitatea și caracterul și cu atât mai mult ne vom pierde voința; în același timp, devenim persoane potrivite pentru ca Domnul să se miște în noi și prin noi, și va exista un minunat decor interior.

Pe măsură ce trăim în înălțarea lui Cristos ca noua creație în înviere, noi, ca iubitori ai lui Cristos, devenim maturi în bogățiile vieții lui Cristos, astfel încât să putem deveni o grădină pentru Cristos pentru savurarea Sa privată (Cântarea Cântărilor 4:12-15). Vom fi pregătiți să dăm parfumul lui Cristos în orice împrejurare sau mediu (v. 16).

Devenim o grădină privată pentru savurarea și satisfacția personală a lui Cristos. Devenim o grădină închisă, disponibilă nu pentru ca alții să o savureze, ci doar pentru Mirele nostru. Indiferent ce vânt vine, vântul de nord sau de sud, răspândim parfumul lui Cristos. Nu vom avea o problemă cu nicio circumstanță exterioară, ci mai degrabă, căutăm să fim constituiți în interior cu Cristos, astfel încât, indiferent de mediul înconjurător, parfumul lui Cristos să fie răspândit. Învățăm lecția de a fi întăriți să facem toate lucrurile în Cristos, Cel care ne dă putere (Filipeni 4:13).

Doamne Isuse, transformă-ne și reconstruiește-ne cu Tine Însuți ca să fim un palanchin pentru Cristos, o trăsură pentru ca El să aibă o cale de a Se mișca pe pământ pentru Trup. Păstrează-ne în duhul nostru astăzi, iubindu-Te și deschizându-ne către Tine. Te iubim, Doamne Isuse, și Îți dăm permisiunea de a ne reconstrui cu Trinitatea Divină, astfel încât structura noastră exterioară să fie umanitatea înviată și înălțată a lui Isus și decorul nostru interior să fie dragostea noastră pentru Domnul. Doamne Isuse, câștigă-ne pe deplin pentru scopul Tău, astfel încât dorința inimii Tale să fie împlinită în noi! Te iubim și ne deschidem către Tine. Vrem să trăim în înălțarea lui Cristos ca noua creație în înviere, astfel încât să putem deveni maturi în bogăția vieții lui Cristos. Suntem aici pentru Tine, Doamne; vrem să fim o grădină închisă pentru savurarea Ta privată. Continuă în noi, Doamne, și introdu-Te pe Tine Însuți în noi astăzi. Păstrează-ne să trăim continuu în duhul nostru, astfel încât să putem trăi în înălțarea lui Cristos și să fim pentru satisfacția și savurarea Ta! Fie ca parfumul lui Cristos să iasă din noi, în timp ce trăim un duh cu Tine astăzi!