economia lui Dumnezeu

Cristos este primul Fiu născut al lui Dumnezeu iar noi suntem mulții fii ai lui Dumnezeu, fiind conformați chipului Său

05/08/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

În învierea Sa, Cristos, ca singurul Fiu născut al lui Dumnezeu din eternitate, a fost născut de Dumnezeu pentru a deveni primul Fiu născut al lui Dumnezeu și, în același timp, noi, ca mulții credincioși în Cristos, ne-am născut pentru a fi mulții fii ai lui Dumnezeu, care acum suntem conformați chipului lui Cristos. Aleluia!

Două dintre cele mai uimitoare evenimente din întregul univers sunt încarnarea lui Cristos și învierea Sa. Dumnezeu a creat toate lucrurile din acest univers și, în special, l-a creat pe om după chipul și asemănarea Sa.

Creația lui Dumnezeu este uimitoare, iar creația omului este, de asemenea, foarte specială și minunată, căci omul a fost creat nu după soiul său, ci după soiul lui Dumnezeu. Ce minunat!

Cu toate acestea, creația omului nu a fost la fel de importantă sau uimitoare ca încarnarea lui Cristos. Dumnezeul infinit care a creat toate lucrurile, Cel care nu poate fi cuprins de univers, dar este exprimat în acesta, a devenit om.

Acest lucru este de neînțeles pentru mintea umană, căci Dumnezeul care este în afara timpului și spațiului, Cel care există prin Sine însuși, există veșnic și este mai presus de tot ceea ce putem gândi, El a devenit om.

Esența divină s-a contopit cu esența umană pentru a produce un om-Dumnezeu, Isus Cristos. Nu e de mirare că, în momentul nașterii Sale în Betleem, mii de îngeri au cântat și L-au lăudat pe Dumnezeu, căci Dumnezeu S-a încarnat cu adevărat ca om!

Următorul eveniment uimitor și minunat a fost moartea Sa și apoi învierea Sa. Dumnezeu nu poate muri, dar în încarnarea Sa, ca om în carne, Dumnezeu poate muri; totuși, El nu poate fi ținut de moarte, căci El este viață dincolo de moarte.

Dumnezeu este înviere și viață și, prin moartea și învierea lui Cristos, El a dovedit că nu poate fi ținut înapoi de moarte. Cristos a înviat din morți și, în învierea Sa, s-au întâmplat trei lucruri minunate.

Conform cu 1 Corinteni 15:45, Cristos a fost transfigurat pentru a deveni, din om în carne, într-un Duh dătător de viață. El a devenit un Duh dătător de viață, ca să poată veni la ucenicii Săi în seara zilei învierii Sale, să sufle în ei și să le spună: „Primiți Duhul Sfânt” (Ioan 20:22).

Al doilea lucru care s-a întâmplat în învierea Sa este că Cristos a fost născut de Dumnezeu pentru a fi primul Fiu născut al lui Dumnezeu în umanitatea Sa (Psalmul 2:7; Faptele 13:33).

Și al treilea lucru este că noi, credincioșii în Cristos, am fost regenerați de Dumnezeu în învierea lui Cristos pentru a fi mulții fii ai lui Dumnezeu (1 Petru 1:3).

Acestea nu sunt doar fapte; acestea fac parte din istoria noastră și ne definesc, căci ne aduc într-o relație organică cu Dumnezeu, făcându-ne să ne naștem din Dumnezeu prin credința în Cristos. Slavă Domnului!

Singurul Fiul născut al lui Dumnezeu a fost născut de Dumnezeu pentru a fi primul Fiu născut al lui Dumnezeu în umanitatea Sa în învierea Sa

Ioan 3:16 este un verset bine-cunoscut și iubit care ne spune că Dumnezeu ne-a iubit atât de mult încât L-a trimis pe singurul Său Fiu născut, Isus Cristos, să moară pentru noi, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.

Prin credința în Cristos, noi nu vom pieri, ci vom avea viața Lui divină pentru a trăi veșnic. Acest verset ne spune că Dumnezeu ni l-a trimis pe singurul Său Fiu născut. Din eternitate în eternitate, Cristos este singurul Fiu născut al lui Dumnezeu în divinitatea Sa, iar în El, Dumnezeu Își găsește toată plăcerea.

Dar ceva s-a întâmplat în timp: în economia Sa, Cristos, ca singurul Fiu născut al lui Dumnezeu, S-a încarnat pentru a fi om. Singurul Fiu al lui Dumnezeu are doar divinitate, dar acum, prin încarnare, El a îmbrăcat natura umană. Născându-se din Maria, Fiul lui Dumnezeu a devenit Fiul Omului.

Aceasta este prima Sa naștere; Cristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, S-a născut din Maria pentru a fi Fiul Omului. Când oamenii L-au văzut, au văzut un om, dar în interiorul acestui om era Dumnezeu Însuși, Fiul lui Dumnezeu – chiar singurul Fiu născut al lui Dumnezeu.

Ucenicii L-au văzut și au văzut gloria lui Dumnezeu într-un om și au primit din plinătatea Lui, har după har. El a avut gloria ca a singurului Născut de la Tatăl, fiind plin de har și realitate (Ioan 1:14).

Apoi, prin moartea Sa și în învierea Sa, Cristos a fost născut din nou de Dumnezeu, în a doua Sa naștere, de data aceasta pentru a fi Primul Născut Fiu al lui Dumnezeu în umanitatea Sa (Romani 8:29).

Psalmul 2:7-8 profețește despre acest lucru, iar Pavel explică și aplică acest lucru la Cristos în Faptele 13:33, spunând că Cristos a fost născut de Dumnezeu pentru a fi Fiul Său în învierea Sa. Minunat!

Așadar, Cristos a fost născut de două ori: în primul rând, a fost născut pentru a fi Fiul Omului și, în al doilea rând, a fost născut de Dumnezeu pentru a fi primul Fiu născut al lui Dumnezeu. Ce extraordinar!

Poate că nu ne-am gândit niciodată la acest lucru, dar Cristos este Fiul lui Dumnezeu în două feluri: în primul fel, El este singurul Fiu născut al lui Dumnezeu în divinitatea Sa și, în al doilea fel, El este primul Fiu născut al lui Dumnezeu în umanitatea Sa.

Din eternitate, El este singurul Fiu născut al lui Dumnezeu și, în timp, a fost născut de Dumnezeu în învierea Sa pentru a fi primul Fiu născut al lui Dumnezeu. Singurul Fiu născut al lui Dumnezeu a devenit primul Fiu născut al lui Dumnezeu.

Singurul Fiu născut al lui Dumnezeu, veșnic, în divinitate, a fost născut de Dumnezeu pentru a fi primul Fiu născut al lui Dumnezeu în umanitate în învierea Sa. Acest lucru este cu adevărat minunat! El este primul născut dintre mulți frați, iar noi suntem mulții frați ai lui Cristos, mulții fii ai lui Dumnezeu.

Aceasta ne arată intenția inițială a lui Dumnezeu de la crearea omului: El dorește să obțină mulți fii, mulți oameni-Dumnezeu care să aibă viața și natura Lui pentru a-L exprima și a-L reprezenta. El nu se mulțumește doar să fie Dumnezeul Triunic – Tatăl, Fiul și Duhul; în economia Sa, El dorește să aibă o creștere, un duplicat, o reproducere, chiar o expresie corporativă.

Pentru aceasta, El a făcut doi pași: în primul rând, El a ieșit din eternitate în timp pentru a deveni om prin încarnare și, în al doilea rând, El a înviat după moartea Sa pentru a deveni un Duh dătător de viață și pentru a fi născut de Dumnezeu ca primul Său Fiu născut în umanitatea Sa.

Prin încarnare, El L-a adus pe Dumnezeu în om; prin moarte și înviere, El L-a adus pe om în Dumnezeu. Calea a fost deschisă pentru noi, ca oameni, să fim născuți din Dumnezeu și să devenim mulții fii ai lui Dumnezeu și frații lui Cristos, chiar adevărați copii ai lui Dumnezeu care sunt născuți din Dumnezeu (Ioan 1:12-13). Aleluia!

Există o mare diferență între singurul Fiu născut al lui Dumnezeu din veșnicia trecută și primul Fiu al lui Dumnezeu în înviere: singurul născut are divinitate, dar primul Fiu are și umanitate. Ca singurul Fiu născut, Cristos nu poate avea frați; totuși, prin încarnarea Sa, El a îmbrăcat umanitate și, în învierea Sa, a fost născut de Dumnezeu pentru a fi primul Fiu al lui Dumnezeu (Ioan 1:18; 1 Ioan 4:9).

Acum, primul Fiu al lui Dumnezeu poate avea mulți frați. El Și-a fiizat umanitatea, aducând-o în divinitatea Sa și divinizând-o pentru a face din partea Sa umană Fiul lui Dumnezeu. Ce minunat! Aceasta este ceea ce numim îndumnezeire: Cristos ca Om a fost îndumnezeit pentru a deveni un om-Dumnezeu, chiar pentru a aduce umanitatea în divinitate și a o diviniza.

Acum, ca Duh dătător de viață, El intră în noi, mulții frați ai lui Cristos și fii ai lui Dumnezeu, pentru a ne regenera și a ne aduce în procesul de a fi îndumnezeiți. Suntem în procesul de a deveni la fel ca Cristos în viață, natură, expresie și funcție, dar nu și în Dumnezeire.

Fie ca noi să vedem că nașterea ca primul Fiu născut al lui Dumnezeu a fost o lucrare măreață pe care Cristos a îndeplinit-o prin învierea Sa și că noi toți suntem implicați și incluși în această lucrare!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit ca singurul Fiu născut al lui Dumnezeu pentru a îndeplini răscumpărarea pentru noi. Îți mulțumim că ai murit pentru noi pe cruce pentru a ne mântui și a ne aduce înapoi la Dumnezeu. Credem în Tine, Doamne, și Te primim ca viața și totul pentru noi. Aleluia, singurul Fiu născut al lui Dumnezeu a venit prin încarnare pentru a-L exprima pe Dumnezeu, pentru a ni-L face cunoscut și, mai mult, pentru a muri pentru noi și a ne mântui! Slavă Domnului, prin moartea și învierea Sa, singurul Fiu născut al lui Dumnezeu a devenit primul Fiu născut al lui Dumnezeu în umanitatea Sa! Amin, Doamne, Te lăudăm pentru învierea Ta, prin care ai fost născut de Dumnezeu în umanitatea Ta pentru a fi primul Fiu născut al lui Dumnezeu! Aleluia, Isus Cristos este primul Fiu al lui Dumnezeu și noi suntem mulții fii ai lui Dumnezeu! Amin, Doamne, credem că, prin credința în Cristos, avem autoritatea de a fi numiți copii ai lui Dumnezeu, cei care sunt născuți din Dumnezeu! Cât de mult Îți mulțumim și Te lăudăm, Doamne Isuse, pentru că ne-ai deschis calea de a intra în Dumnezeu și de a ne împărtăși ceea ce este Dumnezeu, fiind născuți din Dumnezeu prin regenerare!

Cristos este Fiul întâi-născut al lui Dumnezeu, iar noi suntem mulți fii fiind conformați chipului Său

Ce înseamnă că Cristos este primul Fiu născut al lui Dumnezeu și cum se leagă acest lucru de noi sau cum poate fi experimentat de către noi? Evrei 2:10 spune că El, pentru Care sunt toate lucrurile și prin Care sunt toate lucrurile, să-L desăvârșească prin suferințe pe Autorul mântuirii lor, ducând pe mulți fii la glorie.

Cristos a fost născut de Dumnezeu în învierea Sa pentru a fi primul Fiu născut al lui Dumnezeu și ne conduce pe noi, cei mulți fii ai lui Dumnezeu, la glorie. El a intrat în glorie fiind desăvârșit prin suferințele Sale pe pământ; El a intrat în glorie nu doar ca Fiu al lui Dumnezeu, ci chiar mai mult, ca Fiu al Omului care a fost glorificat prin moartea și învierea Sa.

El a deschis calea, chiar o cale nouă și vie pentru noi, ca să intrăm în Dumnezeu și să fim una cu Dumnezeu, astfel încât să putem fi mulți fii ai lui Dumnezeu. Noi, cei care credem în Cristos, suntem mulți fii ai lui Dumnezeu, mulți frați ai lui Cristos.

1 Petru 1:3 ne spune că Dumnezeu, după marea Sa îndurare, ne-a regenerat la o nădejde vie prin învierea lui Isus Cristos din morți.

Conform perspectivei și istoriei noastre, am fost regenerați la timp, în momentul în care cineva ne-a predicat Evanghelia și ne-am pocăit și am chemat Numele Domnului. Conform perspectivei lui Dumnezeu, am fost regenerați de Dumnezeu în învierea lui Cristos.

În același timp în care Cristos a fost născut de Dumnezeu pentru a fi primul Fiu născut al lui Dumnezeu, și noi am fost născuți de Dumnezeu pentru a fi mulți fii ai lui Dumnezeu. Aleluia, am fost regenerați în învierea lui Cristos pentru a fi mulți fii ai lui Dumnezeu!

Când singurul Fiu născut al lui Dumnezeu a devenit primul Fiu născut al lui Dumnezeu, în învierea Sa, și noi am fost născuți din Dumnezeu pentru a fi copiii Lui. Slavă Domnului!

Acum Dumnezeu ne face asemenea chipului lui Cristos. Romani 8:29 spune că Dumnezeu ne-a cunoscut mai dinainte și ne-a predestinat să fim conformați chipului Fiului Său, pentru ca Cristos să fie primul născut dintre mai mulți frați.

Ceea ce vrea Dumnezeu sunt mulți fii care să fie asemenea chipului lui Cristos, primul Fiu născut al lui Dumnezeu, pentru ca El să fie primul născut dintre mai mulți frați. Acum suntem în procesul de a fi conformați chipului lui Cristos. Așa cum este El, așa vom fi și noi; suntem în procesul de a deveni asemenea Lui.

Prin regenerare, am intrat într-un proces de a fi conformați chipului Fiului întâi născut al lui Dumnezeu. Zi de zi, pe măsură ce Îl contactăm pe Domnul, trăim viața creștină și învățăm să avem părtășie cu Domnul și cu sfinții, suntem în procesul de a fi înnoiți, transformați și conformați chipului lui Cristos, Fiul întâi născut al lui Dumnezeu.

În ziua învierii lui Cristos, toți aleșii lui Dumnezeu au înviat și au fost născuți pentru a fi mulții fii ai lui Dumnezeu, mulții frați ai lui Cristos. Am avut doar umanitate, dar acum divinitatea a fost adăugată ființei noastre, astfel încât să putem fi nu doar oameni, ci oameni-Dumnezeu, oameni care sunt născuți din Dumnezeu.

Poate că nu ne-am dat seama ce s-a întâmplat în momentul regenerării noastre, dar o altă viață a venit în noi, iar această viață divină crește în noi, se răspândește în noi, ne transformă și ne modelează după chipul lui Cristos.

Zi de zi, suntem transformați după chipul lui Cristos, Fiul întâi născut al lui Dumnezeu. Fie ca noi să rămânem în acest proces de a fi transformați după chipul Său!

Așa cum El are atât divinitate, cât și umanitate, tot așa și noi, credincioșii Săi, ca mulți fii ai lui Dumnezeu, posedăm atât natura umană, cât și natura divină! Și El ne conduce pe noi, cei mulți fii ai lui Dumnezeu, la glorie! Slavă Domnului!

Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai regenerat la o nădejde vie prin învierea lui Isus Cristos din morți! Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, am fost înviați împreună cu Cristos și am fost născuți de Dumnezeu în învierea lui Cristos! Ce fapt minunat este că am fost născuți de Dumnezeu pentru a fi mulții fii ai lui Dumnezeu în învierea lui Cristos din morți! Aleluia, acum suntem copii ai lui Dumnezeu, cei născuți din Dumnezeu! Îți mulțumim, Dumnezeul și Tatăl nostru, că ne-ai născut pentru a fi mulții Tăi fii. Credem în Domnul Isus și ne pocăim și Îl primim ca viața noastră și ca totul pentru noi. Aleluia, acum suntem oameni-Dumnezeu, cei care posedăm atât viața umană, cât și viața divină! Slavă Domnului, așa cum Cristos, ca primul Fiu născut al lui Dumnezeu, are divinitate și umanitate, tot așa și noi astăzi, ca mulți fii ai lui Dumnezeu, avem umanitate și divinitate! Aleluia, Cristos, ca primul Fiu născut al lui Dumnezeu, ne conduce spre glorie! Amin, Doamne, ne deschidem Ție și vrem să rămânem în procesul de a fi conformați chipului lui Cristos ca primul Fiu născut al lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ is Firstborn Son of God & we’re God’s many Sons being Conformed to His Image, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 1 cu tema: Sămânța lui David devine Fiul lui Dumnezeu, ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos este sămânța lui David și Fiul lui Dumnezeu pentru experimentarea și savurarea noastră

03/08/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

În Fapte 13 vedem că Dumnezeu, conform promisiunii, L-a înviat pe Isus din morți și El a devenit Fiul lui Dumnezeu; prin învierea Sa, Cristos a devenit primul Fiu al lui Dumnezeu, iar noi suntem mulții fii ai lui Dumnezeu, avându-L pe El ca Fiu al lui Dumnezeu și Sămânța lui David distribuit întru noi. Aleluia!

În această săptămână, în înviorarea noastră de dimineață, începem o carte nouă, continuarea seriei „Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos” (partea a 2-a), iar în această săptămână în particular (care este săptămâna 13) titlul este, Sămânța lui David devine Fiul lui Dumnezeu. Aleluia, ce adevăr măreț vedem în Biblie, în special în Fapte și în Romani, că Cristos, ca Sămânța lui David, a devenit Fiul lui Dumnezeu!

Biblia este o carte minunată care conține atât evenimente istorice, cât și semnificația spirituală a celor mai importante astfel de evenimente. Dacă suntem deschiși către Domnul, dacă vasul nostru este deschis către El și avem o inimă îndreptată către El, vom vedea ceva din ceea ce este în inima Lui.

Dorința lui Dumnezeu de-a lungul Bibliei nu este doar să Se facă cunoscut omului sau să-l aducă pe om într-o părtășie mai profundă cu Dumnezeu; acestea sunt prezente în Biblie, dar dorința lui Dumnezeu este mult mai mult decât atât.

Dorința Lui este să Se facă la fel cu omul, astfel încât omul să fie făcut la fel cu Dumnezeu în viață, natură, expresie și funcție, dar nu în Dumnezeire, astfel încât omul și Dumnezeu, Dumnezeu și omul, să fie una pentru eternitate.

Aceasta este dorința Lui din Geneza, unde vedem că El a creat omul după chipul și asemănarea Sa și l-a așezat pe om în fața pomului vieții, astfel încât omul să-L primească pe Dumnezeu ca viață.

Această dorință a lui Dumnezeu este finalizată în Noul Ierusalim, în cerul nou și pământul nou, unde vedem cetatea sfântă unde Dumnezeu și omul locuiesc unul în celălalt, sunt una în deplinătate și sunt contopiți astfel încât să devină o singură entitate într-un mod inseparabil, dar distinct. Slavă Domnului!

Săptămâna aceasta, pe măsură ce venim la Fapte 13 și Romani 1, vrem să ne deschidem către Domnul și să-I oferim mai mult teren în ființa noastră, astfel încât să putem vedea vârful înalt al revelației divine. Vrem să vedem ce este Evanghelia, care este destinul nostru și ce a făcut și face Dumnezeu astăzi pentru a-Și îndeplini dorința inimii Sale.

Cristos este Sămânța lui David conform cărnii și El a trecut printr-un proces pentru a deveni Fiul lui Dumnezeu. El era deja Fiul lui Dumnezeu din eternitate în eternitate, dar în încarnare, El a îmbrăcat umanitatea, iar în această parte umană, El nu era Fiul lui Dumnezeu. Dar slavă Domnului, El a fost desemnat Fiul lui Dumnezeu în putere, conform Duhului sfințeniei!

În înviere, Cristos a fost născut de Dumnezeu pentru a fi Fiul întâi-născut al lui Dumnezeu, conform promisiunii lui Dumnezeu

În Fapte 13:23, vedem că Dumnezeu, conform promisiunii, a adus lui Israel un Mântuitor, pe Isus; acesta este Isus Cristos, sămânța lui David conform cărnii. În plus, versetul 33 spune că Dumnezeu a împlinit pe deplin această promisiune înviindu-L pe Isus, așa cum este scris și în Psalmul al doilea: „Tu ești Fiul Meu; astăzi Te-am născut!”. Ce minunat!

Când Pavel a anunțat evanghelia în Fapte 13, el a spus că această evanghelie este din promisiunea făcută părinților și că Dumnezeu a împlinit pe deplin această promisiune lor, urmașilor lor, înviindu-L pe Isus. Cum se împlinește evanghelia? Prin Cristos, ca sămânța lui David, devenind Fiul lui Dumnezeu în înviere. Uimitor!

Învierea a fost o naștere a Domnului Isus ca om. Când a devenit om, Cristos a îmbrăcat umanitate; în partea Sa umană, El nu a fost fiul lui Dumnezeu, ci mai degrabă a fost om conform cărnii. Însă, în învierea Sa, Cristos a fost născut de Dumnezeu ca să fie primul născut Fiu al lui Dumnezeu dintre mulți frați (Romani 8:29). Aleluia!

Am putea lua acest lucru de la sine înțeles, dar aceasta este esența Evangheliei. Evanghelia este despre Persoana minunată a lui Isus Cristos, care este Dumnezeu încarnat ca om, trăind o viață umană perfectă pe pământ, realizând o răscumpărare atotinclusivă pe cruce și înviind pentru a deveni un Duh dătător de viață care să vină în noi pentru a ne regenera cu viața divină.

În învierea Sa s-au întâmplat trei lucruri minunate: Cristos a devenit un Duh dătător de viață (1 Corinteni 15:45), El a fost născut de Dumnezeu ca să fie primul născut Fiu al lui Dumnezeu (Romani 8:29; Fapte 13:33) și noi am fost regenerați ca să fim mulți fii ai lui Dumnezeu (1 Petru 1:3). Slavă Domnului!

Cristos era deja singurul Fiu al lui Dumnezeu din eternitate, chiar înainte de încarnarea Sa (vezi Ioan 1:18; 3:16). Însă pentru împlinirea economiei eterne a lui Dumnezeu, astfel încât Dumnezeu să fie unit și contopit cu omul pentru a fi o singură entitate, Trupul lui Cristos pentru exprimarea corporativă a lui Dumnezeu, Cristos a devenit om.

Ca om, Isus Cristos nu a fost Fiul lui Dumnezeu; această parte umană a trebuit să fie adusă în divinitate și născută de Dumnezeu pentru a fi Fiul lui Dumnezeu. Exact asta s-a întâmplat în învierea Domnului. De aceea spunem că învierea a fost o naștere a omului Isus, căci El a fost născut de Dumnezeu în învierea Sa pentru a fi primul născut Fiu al lui Dumnezeu dintre mulți frați.

Faptul că El este primul născut înseamnă că există mulți alți frați; în Ioan 20, Domnul Isus i-a spus lui Maria să meargă și să le spună fraților Săi – El nu a spus: du-te la ucenicii Mei, ci: du-te la frații Mei. În învierea Sa, s-a întâmplat ceva minunat și miraculos: Cristos a fost născut în umanitatea Sa pentru a fi primul născut Fiu al lui Dumnezeu, iar noi am devenit mulții fii ai lui Dumnezeu.

Acum suntem mulți frați ai lui Cristos, care este Fratele nostru mai mare, și suntem mulți copii ai lui Dumnezeu care au fost regenerați la o nădejde vie în învierea lui Isus Cristos din morți! Slavă Domnului!

Trebuie să vedem procesele prin care a trecut Cristos de la a fi singurul Fiu născut al lui Dumnezeu din eternitate la a fi primul Fiu al lui Dumnezeu în învierea Sa. Când vom vedea aceasta, Îl vom lăuda și Îi vom mulțumi, căci și noi am fost născuți de Dumnezeu în învierea lui Cristos pentru a fi mulți fii ai lui Dumnezeu! Cristos este primul Fiu și noi suntem mulți fii!

Doamne Isuse, Te lăudăm pentru încarnarea, moartea și învierea Ta. Te lăudăm ca omul-Dumnezeu încarnat, care este sămânța lui David conform cărnii. Aleluia, prin moartea Sa și în învierea Sa, Cristos în umanitatea Sa a fost născut de Dumnezeu pentru a fi primul Fiu al lui Dumnezeu! Ce minunat e, Doamne, acum Tu nu ești doar Singurul Fiu Născut al lui Dumnezeu după divinitatea Ta, ci și mai mult, Tu ești primul Fiu născut al lui Dumnezeu în umanitatea Ta! Aleluia, Cristos este Fiul întâi născut al lui Dumnezeu și noi suntem mulții fii ai lui Dumnezeu! Amin, Doamne, dezvăluie-ne pentru a vedea ce s-a întâmplat la momentul învierii lui Cristos. Fie ca noi să ne dăm seama că Cristos, ca singurul Fiu născut al lui Dumnezeu, a devenit Fiul întâi născut al lui Dumnezeu în umanitatea Sa și că noi am fost născuți de Dumnezeu pentru a fi mulții Săi fii! Slavă Domnului, suntem mulții fii ai lui Dumnezeu născuți de Dumnezeu în învierea lui Cristos, căci am fost regenerați la o nădejde vie! Amin, Doamne, acum vrem să trăim în înviere pentru a fi o creație nouă, un singur duh cu Cristos, pentru ca El să poată trăi în noi!

Cristos este Sămânța lui David și Fiul lui Dumnezeu pentru experimentarea și savurarea noastră – aceasta este Evanghelia lui Dumnezeu

Pentru ca Dumnezeu să devină plăcut și experimental pentru noi, El S-a încarnat ca om și apoi a înviat ca Fiul întâi născut al lui Dumnezeu și Duhul dătător de viață. Cum poate Dumnezeul care locuiește în lumină de neapropiat să devină savurarea noastră astăzi?

Pentru ca noi să-L experimentăm și să-L savurăm pe Domnul, El are două statute: uman și divin. În statutul Său uman, Cristos este sămânța lui David conform cărnii. În statutul Său divin, Cristos este Fiul lui Dumnezeu în putere. Aceasta este Evanghelia.

Despre asta vorbește Pavel în Romani 1:1-4, unde spune că a fost pus deoparte pentru Evanghelia lui Dumnezeu, pe care a promis-o mai dinainte prin prorocii Săi în Sfintele Scripturi, despre Fiul Său, care a venit din sămânța lui David conform cărnii, care a fost numit Fiul lui Dumnezeu în putere conform Duhului sfințeniei, prin învierea morților, Isus Cristos, Domnul nostru. Aleluia!

Cristos este sămânța lui David și Fiul lui Dumnezeu. Conform naturii Sale umane, Isus Cristos este sămânța lui David; El s-a născut în linia lui David, fiind descendentul unei persoane în istorie (vezi Matei 1:1; 22:42). Totuși, conform naturii Sale divine, Cristos este Fiul lui Dumnezeu pentru a fi expresia lui Dumnezeu.

Când Noul Testament îl menționează pe Fiul lui Dumnezeu, se referă la exprimarea lui Dumnezeu (Ioan 5:19; 14:7-9; Evrei 1:3). Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu pentru a-L exprima pe Dumnezeu Tatăl (Ioan 1:18).

Înainte de venirea lui Cristos, oamenii nu știau cum este Dumnezeu, căci nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu; totuși, Cristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu, a venit să-L vestească pe Dumnezeu, să-L declare și să-L exprime (Ioan 1:1; Apocalipsa 19:13; Evrei 1:2). Slavă Domnului!

Când privim la Cristos, îl vedem pe Dumnezeu Tatăl în toate bogățiile Sale și cu toate atributele Sale. Dumnezeu Tatăl este ascuns și invizibil; Cristos, Fiul lui Dumnezeu, este Dumnezeul manifestat, căci El L-a declarat pe Dumnezeu și L-a exprimat pe Dumnezeu.

Prin aceste două statute, sămânța lui David și Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos este omul-Dumnezeu, Dumnezeul complet și omul perfect. Acest lucru este cu adevărat minunat, dar totuși atât de misterios, căci iată un om care nu este doar om, ci Dumnezeu, și aici îl vedem pe Dumnezeu care nu este invizibil, ci devenit real pentru noi într-un om.

Această persoană misterioasă și minunată, cu două statute și două naturi, este conținutul Evangheliei lui Dumnezeu, așa cum este revelată în întreaga carte a Epistolei către Romani. Putem citi cartea către Romani și ne putem aminti lucruri precum dreptatea lui Dumnezeu, îndreptățirea, păcătoșenia noastră și multe alte lucruri; totuși, Evanghelia lui Dumnezeu este despre Fiul Său.

Din capitolul 1 din Romani până la ultimul capitol, capitolul 16, vedem persoana minunată a lui Isus Cristos ca sămânța lui David și Fiul lui Dumnezeu. În Romani 1, vedem persoana lui Isus Cristos ca omul-Dumnezeu și dreptatea lui Dumnezeu. În Romani 16 vedem bisericile locale ca expresie a Trupului lui Cristos.

Între aceste două și pe tot parcursul cărții Romani, îl vedem pe Cristos ca sămânța lui David și Fiul lui Dumnezeu – omul-Dumnezeu. Începutul Evangheliei este Cristos, iar împlinirea Evangheliei este Trupul lui Cristos exprimat în bisericile locale.

Între acestea, avem distribuirea Dumnezeului Triunic în om în multe feluri, prin multe mijloace și prin multe procese, astfel încât omul păcătos să devină un fiu al lui Dumnezeu, chiar să fie zidit împreună cu alți fii ai lui Dumnezeu pentru a fi expresia corporativă a lui Dumnezeu.

Isus Cristos, ca Sămânță a lui David și Fiu al lui Dumnezeu, a venit să se distribuie în noi, poporul Său ales și răscumpărat, pentru a ne face membre ale Trupului lui Cristos ca biserică a lui Dumnezeu. Slavă Domnului!

Noi, cei care credem în Cristos, suntem cei care am primit distribuirea persoanei lui Cristos cu natura Sa divină și umană, astfel încât să putem fi membre ale Trupului lui Cristos pentru a-L exprima în mod corporativ! Slavă Domnului! În întreaga lume există multe biserici locale ca expresie locală a Trupului universal al lui Cristos!

Văzând că Evanghelia lui Dumnezeu din Romani acoperă totul, de la încarnare până la distribuirea lui Dumnezeu către Trupul lui Cristos, ne dăm seama că Evanghelia este economia lui Dumnezeu, întreaga economie a lui Dumnezeu din Noul Testament! Amin! Iar centrul acestei Evanghelii a lui Dumnezeu este Isus Cristos, omul-Dumnezeu, sămânța lui David și Fiul lui Dumnezeu.

Evanghelia nu este despre o religie și nici nu ne oferă doctrine, forme și alte lucruri de acest gen; Evanghelia nu se preocupă doar de răscumpărare, iertare, îndreptățire și lucruri de genul acesta.

Toate acestea fac parte din Evanghelie, dar Evanghelia lui Dumnezeu este despre Isus Cristos, sămânța lui David și Fiul lui Dumnezeu, pentru a fi distribuit întru noi și a ne face la fel ca El, pentru a fi expresia Sa corporativă, pentru a fi Trupul lui Cristos exprimat în numeroasele biserici locale.

Intenția lui Dumnezeu este ca El să ne producă pe noi, numeroșii Săi fii, pentru a fi conformați modelului lui Isus Cristos, Fiul Său iubit (Matei 3:17; 17:5; Galateni 1:15-16), pe care El vrea să fie reprodus în noi ca numeroșii Săi fii! Aleluia!

Doamne, Te lăudăm pentru că ne-ai dezvăluit să vedem Evanghelia lui Dumnezeu despre Isus Cristos, omul-Dumnezeu, care este sămânța lui David și Fiul lui Dumnezeu! Aleluia, Isus Cristos a venit ca întrupare a lui Dumnezeu pentru a-L exprima pe Dumnezeu, a-L explica pe Dumnezeu, a-L defini pe Dumnezeu și a-L face real pentru noi! Te iubim, Doamne Isuse, și Te apreciem în cele două statute ale Tale: sămânța lui David și Fiul lui Dumnezeu. Îți mulțumim că Te-ai distribuit în noi pentru a ne face fii ai lui Dumnezeu, ca să putem fi regenerați, sfințiți, înnoiți, transformați și conformați chipului lui Cristos ca întâiul născut Fiu al lui Dumnezeu! Aleluia, Dumnezeu Îl distribuie pe Cristos întru credincioșii Săi pentru a-i face membre ale Trupului lui Cristos ca biserică a lui Dumnezeu! Amin, acest Trup universal al lui Cristos, ca expresie corporativă a lui Dumnezeu, este exprimat în numeroasele biserici locale din întreaga lume! Aleluia! Doamne, ține-ne deschiși distribuirii Tale divine până când vom fi pe deplin transformați și conformați chipului Tău, chiar până când vom fi zidiți pentru a fi expresia Ta corporativă pe pământ! Ce evanghelie minunată și glorioasă avem!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ is the Seed of David and the Son of God for our Experience and Enjoyment, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 13 cu tema: Sămânța lui David devine Fiul lui Dumnezeu, ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Dezvoltăm virtuțile în viața divină pentru a crește spre maturitate și a intra în împărăția eternă

01/08/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Noi, credincioșii în Cristos, trebuie să dezvoltăm virtuțile spirituale în viața divină și astfel să avansăm în creșterea vieții divine, astfel încât să facem chemarea și alegerea lui Dumnezeu fermă și să putem avea o intrare bogată în împărăția eternă. Amin!

În această săptămână am savurat faptul de a fi părtași la natura divină și de a avea dezvoltarea vieții divine și a naturii divine pentru o intrare bogată în împărăția eternă. Slavă Domnului că noi, credincioșii în Cristos, am primit o credință la fel de prețioasă și acum ar trebui să fim părtași la natura divină!

Crezând în Cristos, primim viața divină, iar în viața divină există natura divină. Suntem copii ai lui Dumnezeu, născuți din Dumnezeu cu viața și natura Lui și posedăm viața și natura lui Dumnezeu.

Așa cum noi, ființele umane, avem viața și natura divină pur și simplu prin faptul că suntem născuți din părinții noștri umani, tot așa, din punct de vedere spiritual, avem viața și natura divină prin faptul că suntem născuți din Dumnezeu.

Acum, că avem viața și natura lui Dumnezeu, trebuie să fim părtași la natura divină, adică să participăm la natura divină. Savurăm bogățiile naturii divine prin intermediul promisiunilor prețioase și nespus de mari ale lui Dumnezeu.

Pe partea negativă, scăpăm și fugim de stricăciunea care este în lume prin poftă. Pe partea pozitivă, Îl urmărim pe Cristos și ne împărtășim la natura divină. Scăpăm pentru a ne împărtăși și ne împărtășim pentru a putea scăpa.

Pe măsură ce ne împărtășim din ceea ce este Dumnezeu prin cuvântul Său și exersându-ne duhul pentru a-L contacta, suntem constituiți cu ceea ce este El.

Fie ca noi să cooperăm cu Domnul astăzi pentru a experimenta dezvoltarea vieții divine și a naturii divine în sămânța divină care a fost semănată în noi, astfel încât să putem avea o intrare bogată în împărăția eternă!

Toate bogățiile ființei lui Dumnezeu, tot ceea ce este El în natura Sa, se află în sămânța divină pe care am primit-o; acum trebuie să dezvoltăm aceste virtuți adăugând toată silința pentru a le furniza.

De la sămânța credinței, prin rădăcinile virtuții și cunoașterii, trunchiul autocontrolului și ramurile răbdării și evlaviei, până la floarea rodului dragostei și dragostei frățești, trebuie să dezvoltăm virtuțile vieții și naturii divine.

Puțin câte puțin, zi de zi, trebuie să creștem în viață spre maturitate, pentru ca Domnul să poată crește în noi și să ne câștige și pentru ca El să se poată exprima prin noi pe măsură ce Îl trăim pe Cristos în virtuțile noastre umane.

Dezvoltăm virtuțile spirituale în viața divină, avansând în creșterea vieții divine, pentru a întări chemarea și alegerea noastră de către Dumnezeu

Slavă Domnului că puterea Sa divină ne-a dăruit toate lucrurile care au legătură cu viața și evlavia prin cunoașterea deplină a Celui ce ne-a chemat prin gloria și virtutea Sa (2 Petru 1:3)! Toate aceste lucruri se află în sămânța divină pe care am primit-o la momentul regenerării noastre.

Dumnezeu ne-a dat promisiuni prețioase și nespus de mari, ca prin acestea să putem deveni părtași naturii divine, după ce am scăpat de stricăciunea care este în lume prin poftă (v. 4).

Deoarece suntem părtași naturii divine, trebuie să adăugăm toată silința pentru a furniza din belșug în credința noastră (sămânța) virtute (o rădăcină), și în virtute, cunoaștere (o altă rădăcină), și în cunoaștere, stăpânire de sine (trunchiul), și în stăpânire de sine, răbdare (o ramură), și în răbdare, evlavie (o altă ramură), și în evlavie, dragoste frățească (floarea), și în dragoste frățească, dragostea (rodul).

Viața noastră creștină este ceva organic, ceva care crește în noi – creștem în viață pentru a deveni pomul vieții pentru ca alții să mănânce pe Cristos experimentat și trăit de noi. Pe măsură ce dezvoltăm virtuțile spirituale în viața divină, avansăm astfel în creșterea în viața divină.

Pe măsură ce cooperăm cu Domnul zi de zi pentru a-L savura, a ne împărtăși din bogățiile Sale și a savura tot ceea ce este El prin exercițiul duhului nostru, creștem în viață spre maturitate.

În acest fel, atunci când permitem acestor lucruri să existe în noi și să abunde, nu suntem nici leneși, nici neroditori spre deplina cunoaștere a Domnului nostru Isus Cristos (v. 8). Însă dacă aceste lucruri nu sunt prezente în noi, suntem orbi și putem chiar uita curățirea păcatelor noastre din trecut (v. 9).

Fie ca noi să cooperăm cu Domnul zi de zi pentru a dezvolta virtuțile spirituale în viața divină, astfel încât să putem întări chemarea și alegerea lui Dumnezeu, căci făcând aceste lucruri nu ne vom poticni niciodată (v. 10).

Uneori putem fi clătinați în credința noastră, căci multe lucruri ni se pot întâmpla nouă sau în jurul nostru și putem trece prin încercări, persecuții sau pur și simplu perioade de secetă în viața noastră creștină.

Ceea ce trebuie să facem este să fim sârguincioși să dezvoltăm virtuțile menționate de Petru în 2 Petru. 1:5-7, ca să putem confirma și să ne asigurăm chemarea și alegerea.

Unii credincioși în Cristos se pot întreba dacă Dumnezeu i-a ales; motivul pentru care fac acest lucru este pentru că le lipsesc aceste virtuți. Dacă cooperăm zilnic cu Domnul pentru a dezvolta virtuțile în viața divină, ne facem chemarea și alegerea fermă și nu ne vom poticni niciodată.

Când dezvoltăm aceste virtuți și suntem constituiți cu ele, vom avea confirmarea că am fost chemați și selectați; aceasta este pentru a ne face chemarea și alegerea fermă.

Dumnezeu ne-a chemat. Ne-a selectat. Ne-a dat toate lucrurile care au legătură cu viața și evlavia. Tot ce avem nevoie se află în sămânța divină a credinței care ne-a fost dată la momentul regenerării noastre.

Trebuie pur și simplu să ne exersăm duhul pentru a dezvolta virtuțile spirituale în viața divină. Trebuie pur și simplu să creștem în viață spre maturitate, ca să putem face chemarea și alegerea lui Dumnezeu fermă.

Când creștem în viață zi de zi, dezvoltând virtuțile spirituale în viața divină, nu ne vom poticni, ci, dimpotrivă, suntem constituiți cu aceste virtuți și facem chemarea și selecția lui Dumnezeu ferme.

Doamne Isuse, ne exersăm duhul pentru a dezvolta virtuțile spirituale în viața divină astăzi. Crești în noi. Fie ca noi să avansăm în creșterea vieții divine. Amin, Doamne, vrem să fim mai sârguincioși pentru a face chemarea și selecția noastră ferme! Aleluia, puterea divină a lui Dumnezeu ne-a dăruit toate lucrurile care au legătură cu viața și evlavia prin cunoașterea deplină a Celui care a chemat este prin propria Sa glorie și virtute! Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a ne împărtăși din promisiunile Tale prețioase și nespus de mari. Ne exersăm să ne dăm toată silința și să furnizăm din belșug credinței noastre, virtute și, în virtute, cunoaștere! Da, Doamne, ne exersăm duhul pentru a furniza în cunoaștere, stăpânire de sine și, în stăpânire de sine, evlavie. Vrem să furnizăm în evlavie, dragoste frățească și, în dragoste frățească, dragoste. Fie ca aceste lucruri să existe în noi și să ne abunde, ca să nu fim nici leneși, nici neroditori, spre deplina cunoaștere a Domnului nostru Isus Cristos! Da, Doamne, în acest fel vrem să ne facem chemarea și alegerea fermă și în niciun caz să nu ne poticnim vreodată!

Să fim sârguincioși să urmărim creșterea și dezvoltarea vieții divine și a naturii divine pentru a avea o intrare bogată în împărăția eternă

Ar trebui să fim sârguincioși în a urmări creșterea și dezvoltarea vieții divine și a naturii divine pentru o intrare bogată în împărăția eternă. Acesta este țelul nostru.

Țelul vieții noastre creștine este, pe de o parte, să-L câștigăm mai mult pe Cristos și să-L avem format și pe deplin crescut în noi, iar pe de altă parte, să intrăm în împărăția viitoare a Domnului nostru Isus.

Mai mult, nu vrem să ne „strecurăm” în împărăție sau doar să intrăm, ci mai degrabă să avem o intrare bogată în împărăție. Vrem ca Domnul să ne conducă în bucuria Sa, astfel încât să putem domni și domni cu El timp de o mie de ani și apoi pentru veșnicie.

Pentru a avea o intrare bogată în împărăția eternă, trebuie să fim sârguincioși în a urmări creșterea și dezvoltarea vieții divine și a naturii divine. Pe măsură ce facem acest lucru, pe măsură ce creștem în viață spre maturitate și ne exersăm spiritul pentru a dezvolta virtuțile în natura divină, savurăm o aprovizionare din belșug.

Abundența pe care o savurăm în dezvoltarea vieții divine și a naturii divine ne va aproviziona din belșug o intrare bogată în împărăția eternă a lui Dumnezeu. Amin!

Această abundență ne va face capabili și ne va califica să intrăm în împărăția viitoare prin toate bogățiile vieții divine și ale naturii divine, ca virtuți (energie) excelente ale noastre, spre gloria strălucită a lui Dumnezeu (1 Petru 5:10).

Împărăția eternă a lui Dumnezeu din 2 Petru 1:11 se referă la împărăția lui Dumnezeu; această împărăție a fost dată Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos (Daniel 7:13-14) și se va manifesta la revenirea Lui (Luca 19:11-12).

Această împărăție eternă va fi o răsplată pentru credincioșii credincioși în Cristos care urmăresc creșterea în viața Lui până la maturitate și dezvoltarea virtuților naturii Sale.

Dacă suntem credincioșii credincioși de astăzi care sunt sârguincioși în a urmări creșterea și dezvoltarea vieții divine și a naturii divine, vom participa la împărăția lui Cristos în gloria lui Dumnezeu în mileniu (2 Timotei 2:12; Apocalipsa 20:4, 6).

Aspirăm să fim astfel de oameni. Vrem să creștem în viață spre maturitate și să dezvoltăm virtuțile în viața și natura divină. A intra în împărăția eternă a Domnului este legat de intrarea în gloria eternă a lui Dumnezeu, la care Dumnezeu ne-a chemat în Cristos (1 Petru 5:10; 1 Tesaloniceni 2:12).

Mulți creștini, însă, nu vor avea o intrare atât de bogată în împărăția eternă a lui Dumnezeu, deoarece nu au construit niciodată această intrare dezvoltând sămânța divină spre maturitate. O, Doamne.

Asemenea credincioși sunt credincioșii învinși care nu cooperează cu Domnul în această epocă pentru a crește în viață spre maturitate și a dezvolta viața și natura divină. Dacă nu suntem constituiți din virtuțile divine, nu vom avea o intrare bogată în împărăția eternă.

Dar dacă cooperăm cu Domnul și avem dezvoltarea vieții divine și suntem constituiți cu natura divină, ni se va furniza o intrare bogată și din belșug în împărăția viitoare. Fie ca noi să fim astfel de oameni astăzi.

Fie ca noi să creștem în viață spre maturitate astăzi, astfel încât să putem domni și domni cu Cristos ca și împărați ai Săi în mileniu. Nu putem domni împreună cu Cristos ca împărat în epoca viitoare dacă ne lipsește maturitatea în viața divină astăzi.

Cum ne poate întroniza Domnul dacă nu suntem maturi în viața Lui? Cum putem exercita domnia Lui dacă nu creștem în viață spre maturitate? Cât de mult trebuie să creștem în viață astăzi! Cât de mult trebuie să dezvoltăm virtuțile în viața și natura divină!

Ca o concluzie a cuvântului său despre dezvoltarea vieții divine și a naturii divine din 2 Petru 1:5-7, Petru a spus: „Căci în felul acesta vi se va da din belșug intrarea în împărăția eternă a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos” (v. 11).

Avem deja toate aceste virtuți; toate sunt în sămânța divină pe care am primit-o la momentul regenerării noastre și acum trebuie să le dezvoltăm.

Trebuie să ne rugăm privitor la acest lucru și să învățăm să cooperăm cu Domnul pentru a crește în viață și a dezvolta virtuțile în natura divină. Pe măsură ce creștem în viață, vom ajunge în cele din urmă la maturitate; ca urmare, așa cum a spus Pavel în Efeseni 4:13, ajungem la măsura staturii plinătății lui Cristos. În acest fel, suntem echipați să fim împărați în împărăția viitoare.

Aparent, noi suntem cei care intrăm în împărăția eternă; de fapt, intrarea în împărăția eternă ne este furnizată din belșug prin creșterea noastră în viață și prin dezvoltarea vieții divine în noi. Amin! Domnul ne acordă această intrare și, în același timp, intrarea ne este acordată prin creșterea noastră în viață spre maturitate.

Doamne Isuse, crești în noi spre maturitate! Fă-ne să creștem puțin mai mult în viață astăzi. Dă-ne partea de har de care avem nevoie astăzi, pentru a putea crește în viață și a ajunge la maturitate. Dorim să cooperăm cu Tine pentru a crește în viață și a dezvolta virtuțile în viața și natura divină. Amin, Doamne, fie ca noi să fim cei care sunt sârguincioși în a urmări creșterea și dezvoltarea vieții divine și a naturii divine pentru o intrare bogată în împărăția eternă! Fă-ne să venim la Tine zi de zi și fă-ne să cooperăm cu Tine, adăugând toată silința pentru a dezvolta virtuțile în viața și natura divină. Fie ca abundența pe care o savurăm în dezvoltarea vieții și naturii divine să ne ofere din belșug o intrare bogată în împărăția eternă a lui Dumnezeu! Amin, Doamne, aspirăm să intrăm în împărăția viitoare pentru a domni și a domni cu Cristos timp de o mie de ani. Fie ca noi să fim cei care sunt calificați să intre în împărăția Ta la venirea Ta, prin toate bogățiile vieții și naturii divine, ca virtuți excelente, spre splendida glorie a lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Develop the Virtues in Divine Life to Grow unto Maturity & Enter the Eternal Kingdom, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 6 cu tema: harul în epistolele lui Petru, ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Dezvoltarea vieții și naturii divine: credință, virtute, cunoaștere, stăpânire de sine, răbdare, evlavie

29/07/2025 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Ca și credincioși în Cristos, trebuie să experimentăm dezvoltarea vieții divine și a naturii divine conținute în sămânța divină care a fost semănată în noi, astfel încât să putem avea o intrare bogată în împărăția eternă; trebuie să cooperăm adăugând toată sârguința pentru a furniza din belșug în credința noastră virtute, cunoaștere, stăpânire de sine, răbdare și evlavie. Amin!

Ne-am născut din Dumnezeu și acum avem viața și natura divină a lui Dumnezeu; slavă Domnului, suntem copii ai lui Dumnezeu și, în calitate de copii ai lui Dumnezeu, ne împărtășim din bogățiile vieții și naturii lui Dumnezeu. Ce privilegiu și ce binecuvântare este să ne împărtășim din natura lui Dumnezeu!

Pe măsură ce ne exersăm duhul asupra cuvântului lui Dumnezeu, bogățiile naturii lui Dumnezeu sunt infuzate în noi și constituite în ființa noastră, astfel încât să putem deveni expresia Lui! Pentru ca noi să avem o intrare bogată în împărăția eternă a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos, atunci când El va veni, trebuie să aibă loc dezvoltarea vieții divine și a naturii divine.

Atunci când se naște un copil, chiar dacă are tot ce-i trebuie în viața umană pe care a primit-o la naștere, el trebuie să crească și să se dezvolte, iar virtuțile, caracteristicile, trăsăturile și caracterul pe care le-a primit la naștere trebuie dezvoltate și cultivate. Acest lucru durează o viață întreagă și există multe eșecuri și succese.

Noi, cei care credem în Cristos, ne-am născut din Dumnezeu, iar sămânța divină a fost plantată în ființa noastră. În această sămânță divină se află tot ce ne trebuie: toate trăsăturile, caracteristicile, virtuțile și atributele lui Dumnezeu se află în sămânța divină pe care am primit-o când ne-am născut din nou.

Acum, trebuie să fim sârguincioși pentru a furniza din belșug ceea ce este necesar, astfel încât virtuțile și bogățiile vieții și naturii divine să fie dezvoltate. Nimeni nu poate face asta pentru noi și, indiferent cât de mult îi iubim pe ceilalți și cât de mult ne pasă de ei, noi nu putem face asta pentru ei.

Aceasta face parte din relația noastră personală, intima și spirituală cu Domnul. Trebuie să existe o creștere în viață în fiecare dintre noi. Trebuie să fim disperați înaintea Domnului că nu vom rămâne la fel. Trebuie să creștem în viață și să experimentăm dezvoltarea vieții divine și a naturii divine.

Dumnezeu ne-a dat promisiunile Sale prețioase și nespus de mari, iar noi savurăm cuvântul lui Dumnezeu prin exersarea duhului nostru. De asemenea, trebuie să ne dăm toată sârguința pentru a coopera cu activarea naturii divine dinamice pentru îndeplinirea promisiunilor lui Dumnezeu. Amin!

Ni s-a alocat minunata credință la fel de prețioasă: această credință este o sămânță atotinclusivă

2 Petru 1:1 ne spune că tuturor ni s-a alocat minunata credință la fel de prețioasă, iar această credință este o sămânță atotinclusivă. Slavă Domnului! Când vorbim despre dezvoltarea vieții divine și a naturii divine, nu vorbim despre propriul nostru efort de a face una sau alta pentru Domnul; Tot ce ne trebuie se află în sămânța pe care am primit-o, credința noastră, și trebuie pur și simplu să o dezvoltăm.

Puterea divină a lui Dumnezeu ne-a dat toate lucrurile care au legătură cu viața și evlavia (vv. 3-4). Avem credința la fel de prețioasă pe care ne-a acordat-o Dumnezeu; aceasta este porțiunea comună a binecuvântării vieții din Noul Testament pentru inițierea vieții noastre creștine.

Credința ne-a fost dată de Dumnezeu; credința vine prin auzirea cuvântului lui Dumnezeu. Când auzim cuvântul lui Dumnezeu, ceva se ridică în noi pentru a-L aprecia pe Domnul și a-I răspunde; aceasta este credința, care este minunată și la fel de prețioasă în toți sfinții.

Toate bogățiile divine se află în această sămânță, dar trebuie să fim sârguincioși să le dezvoltăm (v. 1-8; 3:18). Dezvoltăm bogățiile din viața și natura divină crescând în viață spre maturitate.

Fie ca noi să fim sârguincioși pentru a dezvolta viața și natura divină în experiența noastră creștină de astăzi, astfel încât să putem avea o intrare bogată în împărăția eternă. A fi sârguincios în a dezvolta aceste virtuți înseamnă că facem ceva serios, continuu; nu facem asta doar atunci când simțim nevoia sau când apare situația potrivită.

Vrem să fim în împărăția viitoare a Domnului nostru Isus Cristos și pornim în călătoria personală cu Domnul pentru a dezvolta viața divină spre maturitate. Dezvoltând aceste virtuți, creștem în viață și, în cele din urmă, vom ajunge la maturitate, vom fi plini de Cristos și vom fi calificați și echipați să fim regi în împărăția viitoare (Efeseni 4:13-15; Coloseni 2:19; 2 Petru 1:11).

Totul depinde de cooperarea noastră cu Domnul pentru a dezvolta bogățiile vieții și naturii divine din noi; ni s-a alocat credința minunată, la fel de prețioasă, ca sămânță atotinclusivă, iar acum trebuie să fim sârguincioși în a dezvolta bogățiile din această sămânță.

Dezvoltăm aceste bogății nu într-un mod general, prin niște învățături sau prin învățarea unor doctrine; mai degrabă, prin creșterea noastră în viață spre maturitate. Am primit sămânța vieții divine în noi prin credință și acum trebuie să cooperăm cu Domnul pentru ca această sămânță să crească în noi.

Așa cum copiii cresc în adolescență și există multă creștere și dezvoltare în anii adolescenței, tot așa trebuie să creștem în viața divină spre maturitate, dezvoltând viața și natura divină. Aceasta nu înseamnă că trebuie să fim introspectivi și să vedem cât de mult am crescut în acest an și de ce nu am crescut; mai degrabă, ar trebui să ne exersăm duhul și să cooperăm cu Domnul astăzi și ar trebui să ne păstrăm ființa deschisă Domnului.

Trebuie să avem dezvoltarea și maturitatea deplină de la sămânța credinței, prin rădăcinile virtuții și cunoașterii, trunchiul autocontrolului și ramurile răbdării și evlaviei, până la floarea rodului dragostei frățești și al dragostei (2 Petru 1:5-7).

Aceasta este procedura, din perspectiva lui Petru, a cum putem crește în viață spre maturitate prin dezvoltarea vieții și naturii divine, astfel încât să putem avea o intrare bogată în împărăția lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai alocat credința minunată și la fel de prețioasă ca o sămânță atotinclusivă! Aleluia, am primit credință de la Domnul și, prin credință, primim viața divină și natura divină! Amin, Doamne, vrem să cooperăm cu Tine astăzi pentru creșterea și dezvoltarea seminței divine în ființa noastră! Vrem să experimentăm dezvoltarea vieții divine și a naturii divine conținute în sămânța divină care a fost semănată în noi, astfel încât să putem avea o intrare bogată în împărăția eternă! Aleluia, toate bogățiile divine sunt în sămânța divină din noi și trebuie să fim sârguincioși să le dezvoltăm! Da, Doamne, vrem să creștem în viață spre maturitate. Vrem să dezvoltăm ceea ce avem deja, astfel încât sămânța divină din noi să crească zi de zi. Fie ca toți să fim sârguincioși pentru a dezvolta virtuțile vieții și naturii divine, astfel încât să putem crește în viață și să ajungem la maturitate! O, Doamne, fie ca noi să avem deplină dezvoltare și maturitate de la sămânța credinței, prin rădăcinile virtuții și cunoașterii, trunchiul autocontrolului și ramurile răbdării și evlaviei, până la floarea și rodul dragostei și dragostei frățești!

Ne dăm toată sârguința pentru a furniza în credință, virtute și în virtute, cunoaștere

Totuși, trebuie să dezvoltăm aceste bogății și virtuți. Trebuie să fim sârguincioși pentru a furniza, în credință, virtute (2 Petru 1:5). A furniza în credință, virtute înseamnă a dezvolta virtute; virtutea este energia vieții divine care se emană în acțiune viguroasă.

Trebuie să dezvoltăm virtutea prin exersarea credinței la fel de prețioase. Această credință trebuie exersată astfel încât virtutea vieții divine să poată fi dezvoltată în pașii următori și să atingă maturitatea.

Credința poate fi comparată cu o sămânță, iar virtutea poate fi comparată cu o rădăcină care iese din acea sămânță. Trebuie să fim sârguincioși să furnizam, în credință, virtute, trimițându-ne rădăcinile în Domnul, astfel încât credința noastră să crească.

A furniza înseamnă a dezvolta; avem deja virtute și credință, trebuie doar să dezvoltăm virtutea găsită în sămânța divină, credința noastră. Când ne exersăm duhul de credință, vom avea virtuțile divine, care sunt în această sămânță divină.

În 1 Petru 1 vedem că sămânța este cuvântul cu Cristos în el ca viață; în 2 Petru 1, sămânța devine credința noastră, credința la fel de prețioasă care a fost alocată tuturor sfinților. Prețioasa noastră credință, care ne-a fost alocată fiecăruia dintre noi, este una cu Cristos ca sămânță. Această sămânță a fost semănată în sol și trebuie să se dezvolte.

Mai întâi, se dezvoltă prin creșterea unor rădăcini; una dintre aceste rădăcini este virtutea. Virtutea în greacă este excelență. Virtutea denotă energia vieții divine, excelența vieții divine, care se manifestă prin acțiuni viguroase.

Fie ca noi să ne exersăm duhul de credință și să dezvoltăm excelența și energia vieții divine, care se manifestă prin acțiuni viguroase. Mai mult, trebuie să fim sârguincioși pentru a furniza în virtute cunoaștere. Virtutea are nevoie de cunoașterea abundent de cunoaștere a lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Cristos. Amin!

Acțiunea viguroasă întreprinsă pe măsură ce ne exersăm duhul de credință are nevoie de un aport abundent de cunoaștere. Avem nevoie de cunoașterea lui Dumnezeu și a lui Isus, Domnul nostru (v. 2, 3, 8) cu privire la toate lucrurile care au legătură cu viața divină și evlavia și cu părtășia la natura divină (v. 3-4; Apocalipsa 4:11; Filipeni 3:8) pentru a savura în dezvoltarea ulterioară. Amin!

În virtute, ar trebui să dezvoltăm cunoașterea; aceasta include cunoașterea lui Dumnezeu și a Mântuitorului nostru, cunoașterea economiei lui Dumnezeu, cunoașterea a ceea ce este credința și cunoașterea puterii, gloriei, virtuții, naturii și vieții divine.

Ce bogată cunoaștere este aceasta! Aceasta este cunoașterea tuturor lucrurilor legate de viață și evlavie. Cunoașterea poate fi considerată și o rădăcină care se dezvoltă din sămânța credinței. Prin urmare, există două rădăcini, virtutea și cunoașterea, care trebuie dezvoltate din sămânța credinței.

Trebuie să cunoaștem economia lui Dumnezeu. Trebuie să fim plini de învățătura sănătoasă despre economia eternă a lui Dumnezeu, fiind în Cuvântul lui Dumnezeu și rugându-ne pentru cuvântul lui Dumnezeu, chiar și citind cărțile slujbei care dezvăluie bogățiile și revelațiile economiei lui Dumnezeu.

Dumnezeu face toate lucrurile pe baza economiei Sale și chiar și în viața noastră personală, El își pune la lucru economia eternă. Fie ca noi să dezvoltăm în virtutea noastră cunoașterea lui Dumnezeu, a economiei lui Dumnezeu, a dorinței Sale și a puterii, gloriei, virtuții, naturii și vieții Sale.

Avem credința dată nouă de Dumnezeu ca sămânță divină, iar toate bogățiile și virtuțile vieții și naturii divine se află în această sămânță.

Doamne Isuse, ne exersăm duhul de credință pentru a dezvolta viața și natura divină în duhul nostru. Amin, Doamne, vrem să fim sârguincioși pentru a furniza din belșug în credința noastră virtute. Aleluia, avem energia vieții divine care se revarsă în acțiune viguroasă! Ne exersăm duhul, Doamne, pentru a Te contacta, a Te savura și a dezvolta virtute în credința noastră. Ce minunat e că virtutea este în duhul nostru de credință și, atunci când trăim în duhul nostru și umblăm conform duhului, dezvoltăm rădăcina virtuții. Amin, Doamne, fie ca să avem bogata cunoaștere a lui Dumnezeu și a lui Isus, Domnul nostru, dezvoltată în virtutea noastră! Venim la Tine în cuvântul Tău pentru a avea cunoașterea lui Dumnezeu și a Mântuitorului nostru, cunoașterea economiei lui Dumnezeu, cunoașterea a ceea ce este credința și cunoașterea puterii, gloriei, virtuții, naturii și vieții divine! Amin, Doamne, fie ca să creștem în viață zi de zi spre maturitate. Fie ca în noi să existe o dezvoltare a vieții și naturii divine cu virtuțile și bogățiile ei!

Ne dăm sârguința să furnizăm la virtute, stăpânire de sine, la stăpânire de sine, răbdare și la răbdare, evlavie

Când avem din belșug cunoștința lui Dumnezeu și a lui Isus Cristos, a economia lui Dumnezeu și a ceea ce este credința, ce este Dumnezeu, care este slava și puterea Lui divină, ne este ușor să ne mândrim sau să ne înălțăm.

Prin urmare, trebuie să fim sârguincioși să furnizăm la virtute, stăpânire de sine (2 Petru 1:6). Ce este stăpânirea de sine? Stăpânirea de sine este exersarea controlului și a reținerii asupra sinelui nostru în patimile, dorințele și obiceiurile sale.

Pe de o parte, trebuie să ne exersăm duhul de credință și să furnizam cunoaștere în virtute, iar pe de altă parte, trebuie să exersăm stăpânire de sine în toate lucrurile. O astfel de stăpânire de sine trebuie exersată în cunoaștere pentru o creștere corespunzătoare în viață.

Pe măsură ce creștem în cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru, pe măsură ce suntem umpluți cu cunoașterea îmbelșugată al economiei lui Dumnezeu, trebuie să adăugăm și toată sârguința la cunoașterea de cunoaștere, autocontrol.

În acest fel, suntem mântuiți de a fi mândri. A dezvolta în cunoaștere, autocontrolul implică restricție. Virtutea și cunoașterea sunt două rădăcini care ies din sămânța credinței; autocontrolul este ca trunchiul, care crește în sus într-un mod restricționat, drept în sus.

A avea autocontrol înseamnă a te trata pe tine însuți. Experimentăm acest lucru mai ales în viața de căsătorie, unde suntem expuși tot timpul; de multe ori, când suntem pe cale să spunem ceva, Domnul din noi ne va opri și cooperăm exercitând autocontrolul.

Domnul expune sinele, mândria și orice vine din omul natural, iar noi cooperăm cu El exersându-ne duhul pentru a avea autocontrol. Viața noastră de căsătorie și viața de familie nu sunt perfecte, dar ne dăm seama că trebuie să exersăm autocontrol prin exersarea duhului nostru.

În autocontrol, trebuie să dezvoltăm perseverență. Având autocontrol, ne tratăm pe noi înșine; având perseverență, îi suportăm pe ceilalți și circumstanțele. Pe măsură ce ne înfigem rădăcinile adânc în Cristos prin virtute și cunoaștere, creștem în sus, într-un mod restrâns, către noi înșine și într-un mod durabil, către ceilalți.

Trebuie să furnizam din belșug și să dezvoltăm perseverență în autocontrol. Dacă vrem să trăim o viață creștină adecvată, trebuie să avem perseverență față de cei din jurul nostru, precum și față de mediul și circumstanțele noastre.

Cultura din lumea modernă de astăzi este una în care avem totul chiar acum, fără răbdare sau perseverență. Totuși, așa cum spune Apocalipsa 1:9, suntem frați și părtași la perseverența în Isus.

Poate că avem un caracter puternic și putem privi de sus pe cei care sunt învinși cu ușurință; ne putem înălța ca fiind mai buni decât ei. Dar Domnul este credincios în a aduce anumite situații și persoane care vor expune lipsa noastră de răbdare și slăbiciunea caracterului nostru; ne dăm seama că nu putem îndura.

Așadar, ne exersăm duhul de credință pentru a dezvolta răbdare în autocontrol pentru creșterea noastră în viață, având astfel dezvoltarea vieții și naturii divine.

În răbdarea noastră, trebuie să dezvoltăm evlavia; evlavia este în sămânța divină și trebuie pur și simplu să ne exersăm duhul de credință pentru a dezvolta evlavia.

Ce este evlavia? Evlavia este o viață care este ca Dumnezeu și care Îl exprimă pe Dumnezeu (1 Timotei 4:7-8; 6:6; Tit 1:1; 2:12; 1 Timotei 6:11). Pe măsură ce ne exersăm duhul de credință pentru a trimite rădăcinile virtuții și cunoașterii pentru a absorbi tot ceea ce este Dumnezeu, creștem odată cu trunchiul autocontrolului și avem ramurile rezistenței și evlaviei.

Florile și roadele spre slava lui Dumnezeu vor fi dragostea frățească și dragostea (v. 7). Aleluia!

Doamne Isuse, ne exersăm duhul de credință pentru a furniza în credință virtute și în virtute cunoaștere. Ne exersăm duhul pentru a continua să furnizam în cunoaștere stăpânire de sine. O, Doamne, mântuiește-ne de la a fi mândri de ceea ce știm. Vrem să dobândim excelența cunoașterii lui Isus Cristos și ne exersăm duhul pentru a dezvolta stăpânire de sine în cunoaștere! Fie ca noi să fim cei care exercită control și reținere asupra sinelui în pasiunile, dorințele și obiceiurile sale. Vrem să creștem în viață într-un mod adecvat, dragă Doamne, așa că ne exersăm duhul nu doar pentru a Te cunoaște, ci și pentru a avea stăpânire de sine. Vrem să fim sârguincioși pentru a ne dezvolta în stăpânire de sine și în răbdare. O, Doamne, fii răbdarea din noi de a-i îndura pe ceilalți și pe circumstanțe. Numai Tu poți îndura toate lucrurile, toate persoanele și toate circumstanțele. Crește în noi spre maturitate. Ne exersăm duhul pentru a ne dezvolta în răbdare și evlavie, astfel încât să putem avea o viață care este ca Dumnezeu și care Îl exprimă pe Dumnezeu! Amin, Doamne, să fie arătată în viața noastră de zi cu zi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Development of the Divine Life and Nature: Faith, Virtue, Knowledge, Self-control, Endurance, Godliness, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 6 cu tema: harul în epistolele lui Petru, ziua 3, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Dumnezeul oricărui har ne desăvârșește prin suferințe și noi creștem în har înspre glorie

25/07/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Dumnezeul oricărui har ne desăvârșește, ne stabilește, ne întărește și ne întemeiază prin suferințe – acest har total este adevăratul har al lui Dumnezeu în care intrăm și în care stăm, iar bogățiile harului lui Dumnezeu ne saturează și ne constituie până când experimentăm finalizarea harului lui Dumnezeu în economia Sa! Aleluia!

Acest cuvânt, har, este deseori înțeles greșit, aplicat greșit și folosit greșit astăzi, căci harul, conform Bibliei, nu este nimic exterior sau chiar un sentiment, ci Dumnezeu Însuși în Cristos venind la noi pentru a fi savurarea și experiența noastră astăzi.

Harul este Cristos Însuși ca savurare a noastră. Zi de zi trebuie să Îl savurăm pe Cristos ca har și trebuie să avem harul multiplicat în viața noastră de zi cu zi, în deplina cunoaștere a lui Dumnezeu și a lui Isus Cristos, Domnul nostru.

Harul este ceva de care numai noi, în epoca Noului Testament, putem savura; profeții din Vechiul Testament au profețit despre harul care urma să vină la noi. Astăzi L-am primit pe Cristos ca har și ne punem nădejdea desăvârșită în harul care ne va fi adus la descoperirea lui Isus Cristos.

Suntem mântuiți prin har, prin credință, și stăm în har; de asemenea, ne punem nădejdea în harul care ne va fi adus la venirea Domnului, har care este mântuirea sufletelor noastre.

Mai mult, vedem harul lui Dumnezeu în 1 Petru 2:19-20, care nu se referă la vreo binecuvântare materială exterioară, ci la motivația vieții divine din noi și la exprimarea ei în viața noastră, care devine în comportamentul nostru plină de har și acceptabilă atât în ochii lui Dumnezeu, cât și ai omului.

Slavă Domnului, atunci când Îl savurăm ca har, primim har, avem har, posedăm har și aplicăm harul în viața noastră de zi cu zi, nu numai că vom fi umpluți de har, dar viața noastră Îl va exprima pe Dumnezeu ca har. Vom deveni atunci un duplicat al lui Cristos, o reproducere a primului om-Dumnezeu în viața noastră de zi cu zi. Amin!

În viața noastră de zi cu zi, putem savura harul vieții (3:7); mai ales în viața de căsătorie, putem savura harul vieții. Noi, credincioșii în Cristos, suntem moștenitori ai harului vieții și suntem vase care să conțin harul vieții.

Zi de zi trebuie să savurăm harul lui Dumnezeu, care este Dumnezeu în Cristos ca Duh dătător de viață care ni se dăruiește pentru a fi viața și resursa noastră de viață. Acest har este felurit; în experiența noastră zilnică, Îl putem savura pe Dumnezeu în Cristos ca har pentru a moșteni bogățiile harului lui Dumnezeu în varietățile sale. Ce minunat!

Fie ca noi să ne smerim înaintea lui Dumnezeu, ca să putem savura harul lui Dumnezeu; fie ca să nu fim mândri, ci mai degrabă să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu pentru a-L savura zilnic pe Dumnezeu în Cristos ca har.

Dumnezeul oricărui har ne desăvârșește, ne întărește, ne întemeiază și ne face de neclintit prin suferințele noastre

1 Petru 5:10 și 12 ne spune că Dumnezeul oricărui har – care ne-a chemat pe noi, credincioșii în Cristos, la gloria Sa veșnică – ne desăvârșește, ne întemeiază, ne întărește și ne face de neclintit prin suferințele noastre.

Petru vorbește despre harul deplin prin care Dumnezeu ne desăvârșește, ne întărește, ne dă putere și ne întemeiază prin suferințele noastre (v. 10). Ce har! Dumnezeul oricărui har ne dă harul complet, iar acest har este harul desăvârșitor, harul întemeiator, harul întăritor și harul care ne face de neclintit.

Canalul prin care au loc toate acestea este suferința. Dumnezeu folosește canalul suferinței pentru a ne da har și a ne desăvârși, a ne întări și a ne face de neclintit.

De multe ori avem o slăbiciune cu care vrem să ne confruntăm, dar nu putem răzbi; Dumnezeu folosește acea slăbiciune sau o anumită suferință pentru a ne dea har, pentru ca noi să fim desăvârșiți, stabiliți, întăriți și făcuți de neclintit.

Am cerut vreodată harul complet? Trebuie să-I cerem Domnului să ne har. Pe măsură ce suferim și după ce suferim puțin timp, trebuie să-I cerem lui Dumnezeu să ne dea har.

El ne desăvârșește prin restaurarea noastră. Pe măsură ce venim la Domnul în cuvântul Său și ne deschidem în părtășie cu El în timp ce trecem prin suferință, Domnul ne repară, ne îndreptă și ne ajustează; El ne restaurează sufletele.

Când Petru vorbește în acest fel despre Dumnezeul oricărui har, cel mai probabil reflectă asupra propriei sale experiențe. El și-a dat seama că, deși L-a dezamăgit pe Domnul până la cel mai înalt grad, Domnul a venit să-l desăvârșească prin restaurarea sufletului său, apoi L-a întărit pe Petru și l-a întemeiat.

Așa lucrează Domnul în noi. El cunoaște eșecurile noastre, slăbiciunile și greșelile noastre și cunoaște suferințele noastre. Uneori trecem prin anumite lucruri și ne simțim ofensați sau facem o mare greșeală și suntem chiar gata să renunțăm la viața creștină. Ne dăm seama că nu ne putem schimba pe noi înșine, nu putem schimba prezentul și nu putem schimba trecutul.

Ceea ce avem nevoie este să nu renunțăm: pur și simplu avem nevoie de mai mult har, chiar de harul complet. Trebuie să ne deschidem Domnului și El ne va desăvârși, ne va întări, ne va da putere și ne va face de neclintit.

Gândiți-vă doar la Petru și la situația lui. S-a lepădat de Domnul de trei ori, chiar în fața Lui și în fața multor altora, iar Domnul chiar s-a uitat la el când a cântat cocoșul. Trebuie să fi fost foarte dezamăgit și descurajat, iar sufletul lui trebuie să fi fost abătut.

Dar Domnul i-a spus lui Maria: „Du-te la ucenicii Mei și la Petru și spune-le…” Când a auzit Petru aceasta, inima lui s-a topit. Domnul Și-a adus aminte de el. De fapt, Domnul Și-a adus aminte de el într-o asemenea măsură încât Domnul l-a întâlnit pe țărmul mării, după ce Petru i-a dus pe frați la pescuit.

Domnul vine prin harul Său – El este Dumnezeul oricărui har – ca să ne desăvârșească, să ne întărească, să ne dea putere și să ne face de neclintit. El folosește suferința ca un canal pentru a ne împărtăși harul complet.

Domnul Însuși este implicat în aceste patru acte divine ale harului în viețile noastre. Fie ca noi să nu căutăm așa-numitul har despre care vorbesc alții, har care se referă de multe ori la prosperitate și lucruri materiale.

În 1 Petru 5:12 ni se vorbește despre adevăratul har al lui Dumnezeu, care este harul al complet lui Dumnezeu în versetul 10. În acest har ar trebui să intrăm noi, ca credincioși în Cristos, și în el ar trebui să stăm.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai chemat ca Dumnezeul harului complet la gloria Ta veșnică! Aleluia, Dumnezeul oricărui har ne desăvârșește, ne întărește, ne dă putere și ne face de neclintit prin suferințele noastre. Ne deschidem către Tine, Doamne, și venim la Tine ca să Te savurăm ca har. Ducem lipsă de har. O, Doamne, Tu vezi suferințele noastre. Tu vezi greșelile și eșecurile noastre. Venim la Tine așa cum suntem. Nu ne putem schimba pe noi înșine și nici nu ne putem schimba trecutul. Nu vrem să fim mai buni – ne dăm Ție ca să Te savurăm ca har. O, Doamne, fie ca să ne împărtășim din bogățiile Tale în duh chiar și atunci când trecem prin suferințe! Dă-ne har azi! O, Dumnezeul oricărui har, dă-ne tuturor harul pe măsură ce trecem prin suferință! Ne deschidem către desăvârșirea, întemeierea și întărirea Ta prin harul Tău pe măsură ce trecem prin suferințe. Fie ca să savurăm harul complet, adevăratul har al lui Dumnezeu, în viața noastră de zi cu zi! Deoarece am intrat în acest har, vrem să stăm în har!

Adevăratul har al lui Dumnezeu: creștem în har spre gloria Sa până când experimentăm finalizarea harului lui Dumnezeu în economia Sa!

2 Petru 3:18 vorbește despre adevăratul har al lui Dumnezeu, harul în care ar trebui să creștem în viața noastră creștină de zi cu zi. Trebuie să creștem în harul și cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos.

Adevăratul har al lui Dumnezeu este harul în care, împreună cu cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos, noi, credincioșii în Cristos, ar trebui să creștem spre gloria Lui, atât acum, cât și în ziua veșniciei. Amin!

Harul este Dumnezeu Însuși, cu divinitatea procesată prin întrupare, moarte, înviere și înălțare, venind la noi ca Duh pentru a fi una cu noi și pentru a ne hrăni cu tot ce avem nevoie pentru a trăi viața creștină.

Harul este Dumnezeu în Cristos ca Duh care vine la noi pentru a fi viața noastră, astfel încât El să poată fi una cu noi, să-Și facă locuința în noi și să fie format în noi. Harul este Cristos venind la noi pentru a fi viața noastră și totul, iar harul este Cristos trăind în noi, făcându-Și locuința în noi și fiind format în noi.

Trebuie să creștem într-un astfel de har zi de zi spre gloria Lui – atât astăzi, cât și în ziua veșniciei! Ce concluzie este acest verset pentru scrierile lui Petru! Acesta este cuvântul final al scrierilor apostolului Petru, indicând că tot ceea ce a scris este din, în și prin harul lui Dumnezeu.

Suntem mântuiți prin harul lui Dumnezeu, stăm în harul lui Dumnezeu, trăim prin harul lui Dumnezeu și lucrăm prin harul Său. Totul este prin har – acesta este adevăratul har al lui Dumnezeu. Acesta este harul lui Dumnezeu în economia lui Dumnezeu.

Rezultatul harului în economia lui Dumnezeu este biserica în calitate de Trup al lui Cristos (Efeseni 1:6-8, 22-23). Suntem produși pentru a fi Trupul lui Cristos prin venirea lui Cristos să-Și verse sângele pentru a ne răscumpăra înapoi la Sine. Cristos, ca har, este sfera și elementul mântuirii noastre. El ne-a răscumpărat înapoi la Sine și ne-a adus în Sine.

Efeseni 1:22-23 ne arată că puterea pe care Dumnezeu a făcut-o să lucreze în Cristos L-a înviat din morți pentru ca El să poată transcende lumea și să Se înalțe la ceruri, fiind așezat la dreapta lui Dumnezeu, zdrobind vrăjmașul, având toate lucrurile supuse picioarelor Sale și fiind astfel Cap peste toate lucrurile – o astfel de putere este înspre biserică!

Noi, ca credincioși în Cristos, suntem receptorii și beneficiarii puterii divine, transmiterea puterii divine; așa suntem produși pentru a fi biserica. Produsul harului în economia lui Dumnezeu este Trupul lui Cristos ca poem al lui Dumnezeu care urmează să fie Noul Ierusalim ca finalizare a dreptății lui Dumnezeu în cerul nou și pământul nou (Efeseni 2:7-10; 2 Petru 3:13; Apocalipsa 22:21).

Chiar dacă Dumnezeu a creat cerurile și pământul cu toate lucrurile din ele, acestea nu sunt poemul lui Dumnezeu, capodopera Sa; mai degrabă, biserica, Trupul lui Cristos, este poemul lui Dumnezeu (Efeseni 2:10). Aleluia!

Trebuie să savurăm harul lui Dumnezeu, harul felurit al lui Dumnezeu și adevăratul har al lui Dumnezeu, stând în har, savurându-L pe Dumnezeu în Cristos ca har și deschizându-ne Dumnezeului oricărui har, pentru a putea crește în har. Harul Lui este bogat, se înmulțește, abundă și crește.

Fie ca noi să rămânem în bogata savurare a harului lui Dumnezeu zi de zi. Pe măsură ce savurăm harul deplin al lui Dumnezeu, chiar adevăratul har al lui Dumnezeu, devenim ceva: devenim o demonstrație a bogatului har al lui Dumnezeu și îndeplinim ceva: facem faptele bune pe care Dumnezeu le-a predestinat pentru noi.

Aceste fapte bune trebuie să fie împlinirea voinței lui Dumnezeu, astfel încât să putem trăi viața de biserică și să purtăm mărturia lui Isus Cristos.

Apostolul Pavel a fost un model pentru noi în acest sens. El și-a dat seama că harul este Dumnezeu în Cristos și a socotit toate lucrurile ca o pierdere din cauza Lui. El voia doar să să-L savureze pe Cristos, să-L experimenteze pe Cristos și să se împărtășească din bogățiile lui Cristos. El s-a ostenit mai mult decât alții, totuși nu el, ci harul lui Dumnezeu care era cu el.

Și noi trebuie să facem același lucru astăzi: trebuie să-L luăm pe Dumnezeul Triunic procesat și finalizat ca har în viața și lucrarea noastră de astăzi. Pe măsură ce ne ostenim pentru Domnul și pe măsură ce ne trăim viața creștină, trebuie să rămânem în savurarea lui Cristos.

Viața noastră totală nu ar trebui să fie doar să facem lucrurile corecte, lucrurile potrivite și lucrurile bune; mai degrabă, ar trebui să fie o viață în savurarea lui Cristos ca har. Luăm doar viața ca principiu al vieții noastre: îl alegem pe Cristos ca viață, Îl savurăm pe Cristos ca viață, îl trăim pe Cristos și respingem orice nu este din Cristos.

Fie ca Domnul să Se îndure de noi și să ne binecuvânteze, astfel încât să putem trăi o viață în savurarea lui Cristos ca har, astfel încât să putem experimenta în cele din urmă finalizarea harului lui Dumnezeu în economia Sa.

Bogățiile harului lui Dumnezeu, bogățiile lui Dumnezeu Însuși pentru savurarea noastră, depășesc orice limită și vor fi etalate public pentru veșnicie (Efeseni 2:7). Aleluia! Chiar ultimul verset din întreaga Biblie este Apocalipsa 22:21, Harul Domnului Isus să fie cu toți sfinții. Totul este prin har, este în har, este prin har și harul este cu noi toți astăzi!

Doamne Isuse, vrem să creștem în har, spre gloria Ta, atât acum, cât și în ziua veșniciei! Aleluia, avem adevăratul har al lui Dumnezeu, în care stăm și creștem! Amin, Doamne, fie ca să vedem că totul este prin harul Tău, în harul Tău, și prin harul Tău. Doamne, Îți mulțumim că ne-ai făcut rodul harului în economia lui Dumnezeu – biserica în calitate de Trup al lui Cristos, poemul lui Dumnezeu! Amin, Doamne, suntem capodopera Ta, creați în Cristos pentru faptele bune care au fost predestinate de Dumnezeu pentru ca noi să umblăm în ele! Vrem să Te savurăm ca har astăzi și vrem să creștem în har! Fie ca să nu trăim conform principiului binelui sau răului, ci conform principiului pomului vieții, mâncându-L pe Cristos și împărtășind bogățiile Sale în calea vieții! Amin, Doamne, fie ca să savurăm bogățiile harului lui Dumnezeu – bogățiile lui Dumnezeu Însuși pentru savurarea noastră până când vom deveni o bogată demonstrație a harului lui Dumnezeu, care va fi etalată în mod public pentru veșnicie! Da, Doamne, fie ca harul Domnului Isus Cristos să fie cu toți sfinții până când vom deveni o bogată demonstrație a bogățiilor harului Tău pentru întregul univers, pentru veșnicie!