Dorința lui Dumnezeu

Să vedem o viziune care controlează și să alegem calea de a-L savura pe Cristos ca pom al vieții

31/10/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să fim pe linia vieții, alegând calea de a-L savura pe Dumnezeu în trăirea noastră de zi cu zi; trebuie să alegem calea de a-L savura pe Cristos ca pom al vieții zi de zi. Amin!

În capitolele cinci până la opt din Romani, vedem linia vieții și linia morții; aceste capitole pot fi numite miezul Bibliei, deoarece ne arată întreaga temă într-un mod concret și detaliat în experiența noastră.

Putem auzi de povestea despre grădina Edenului, cum Adam a fost pus în fața pomului vieții, dar a fost înșelat să se împărtășească din pomul conoștinței, dar s-ar putea să nu știm cum să aplicăm acest lucru la experiența noastră.

Ei bine, capitolele 5-8 din Romani ne arată într-un mod experiențial cum putem fi fie pe linia vieții (rezultând din mâncatul nostru din pomul vieții), fie pe linia morții (rezultând din mâncatul nostru din pomul conoștinței, pomul morții).

Viața și moartea sunt menționate în mod repetat în aceste capitole, deoarece pomul vieții rezultă în linia vieții care se finalizează în Noul Ierusalim, cetatea vieții, iar pomul conoștinței rezultă în linia morții care se termină în lacul de foc.

În viața de biserică de astăzi, lucrul principal ar trebui să fie să mâncăm din pomul vieții, adică să Îl savurăm pe Cristos ca rezervă a vieții. Aceasta înseamnă că trebuie să-L iubim pe Domnul cu prima dragoste, să-L mâncăm ca pom al vieții și să-I permitem să strălucească asupra noastră; atunci, vom avea sfeșnicul, mărturia lui Isus, căci El va străluci în noi și prin noi. Slavă Domnului!

Fiecare dintre noi, ca și credincioși în Cristos, este o grădină a Edenului în miniatură, căci Dumnezeu, ca pom al vieții, este în duhul nostru, Satan, ca pom al conoștinței, este în carnea noastră, iar mintea noastră este între aceștia doi. Nu există un al treilea loc în care să fim – putem fi fie în carne, fie în duh.

Carnea este locul unde locuiește Satan; nu putem îmbunătăți carnea, nu putem scăpa de carne și nu putem „salva” carnea – carnea trebuie lăsat ădeoparte și trebuie să ne fixăm mintea pe duh!

Dumnezeu, în suveranitatea Sa, folosește carnea, carnea urâtă și păcătoasă, pentru a ne forța să ne întoarcem la duhul nostru, astfel încât să putem câștiga mai mult din Duh pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos.

Pe partea pozitivă, carnea lucrează pentru a ne forța să ne întoarcem la duhul nostru; pe partea negativă, deși carnea este cu noi, nu ne încredem în carne, ci mai degrabă ne încredem în Domnul în duhul nostru.

În Romani 5 suntem în Adam, dar în Romani 6 suntem în Cristos; suntem transferați de la Adam în Cristos prin moartea și învierea Lui. În Romani 7 suntem în carne – Adamul practic, iar în Romani 8 suntem în duh – Cristosul practic. Trebuie să fim zilnic în realitatea transferului divin, fiind în duhul nostru contopit!

A fi creștin înseamnă a trăi viața lui Dumnezeu umblând conform duhului contopit din noi

Pe de o parte, capitolele 5-8 din Romani sunt miezul Bibliei; pe de altă parte, Romani 8:5-6 ne arată o grădină a Edenului în miniatură. În aceste două versete, vedem carnea și moartea pe de o parte, iar duhul și viața pe de altă parte; noi suntem la mijloc, cu mintea noastră fixată fie pe carne, fie pe duh.

Unde ne fixăm mintea astăzi? Unde alegem să ne fixăm mintea? Dacă ne fixăm mintea pe carne sau spre lucrurile cărnii, suntem pe calea morții, fiind supuși uzurpării și distrugerii lui Satan prin păcat și moarte.

Dar dacă alegem să ne fixăm mintea pe duhul nostru, fixându-ne mintea spre lucrurile de sus, unde este Cristos, savurăm viață și de pace, iar Cristos este porția noastră.

Când ne fixăm mintea pe duh, savurăm viață și pace; mintea noastră va fi plină de viață și vom avea pace, căci nu există discrepanță între comportamentul nostru exterior și ființa noastră interioară. Când facem ceva sau vorbim ceva, le vom împărți viață altora, pentru că suntem una cu Domnul.

Dar dacă nu ne fixăm mintea pe duh, chiar dacă nu păcătuim în exterior, suntem în moarte și răspândim moartea. O, Doamne Isuse! Fie ca să învățăm să ne întoarcem către duhul nostru fixându-ne mintea pe duh! Când ne întoarcem spre duhul nostru și umblăm conform duhului contopit, cerința dreaptă a legii se va împlini în noi (Romani 8:4).

Dar dacă încercăm să fim creștini și ne străduim să ascultăm de legea lui Dumnezeu, suntem în carne. Omul cel vechi din noi încearcă să păzească legea; acest lucru este respins de Dumnezeu, căci carnea nu-I poate plăcea lui Dumnezeu.

A fi creștin înseamnă a trăi viața lui Dumnezeu în noi, umblând conform duhului contopit. Aceasta este cheia vieții noastre creștine. Nu este vorba despre străduință și luptă. Nu este vorba despre a încerca să-I fim plăcuți lui Dumnezeu sau să facem ceea ce ne spune Biblia să facem. A fi creștin înseamnă a trăi viața lui Dumnezeu, umblând conform duhului contopit din noi.

Dacă avem această viziune, dacă ne dăm seama că viața creștină este ceva spontan și fără efort, căci Cristos trăiește în noi (Galateni 2:20), vom înceta să mai încercăm să fim creștini! Dacă ne dăm seama că a fi creștin înseamnă a-L trăi pe Cristos, adică a ne întoarce către duhul nostru pentru a trăi în duhul contopit, exprimându-L astfel pe Cristos, vom renunța la efortul nostru și vom trăi pur și simplu în duhul contopit!

Când trăim în duh, Duhul va acționa în noi și vom împlini cerințele drepte ale lui Dumnezeu, nu pentru că încercăm noi, ci pentru că Cristos trăiește în noi, iar trăirea Sa împlinește scopul lui Dumnezeu.

Cu toții trebuie să vedem acest lucru, altfel vom avea aceeași experiență ca Pavel în Romani 7; vom încerca să facem binele, căci suntem de acord cu expresia sfântă, dreaptă și glorioasă a lui Dumnezeu în cuvântul Său, dar vom falimenta de fiecare dată.

Când încetăm să mai încercăm și începem să Îl savurăm pe Domnul ca pom al vieții în duhul nostru, vom domni pur și simplu în viață cu har peste toate lucrurile spre viața eternă (Romani 5:17, 21).

Astăzi putem pur și simplu să primim abundența harului și a darului dreptății și vom domni în viață; facem acest lucru întorcându-ne la duhul nostru și trăind în duh. Când suntem în duh, Dumnezeu nu-Și poate reține harul de la noi; stăm pe terenul îndreptățirii și El ni-L dă pe Cristos ca dreptate a noastră și harul ca dar. Slavă Domnului!

Harul poate face ceea ce noi nu putem face; harul este Dumnezeu în Cristos venind la noi pentru a fi savurarea noastră și totul pentru ca noi să facem ceea ce Dumnezeu ne cere să facem. Fie ca noi să învățăm să primim și să Îl savurăm pe abundența harului și a darului dreptății, ca să putem domni în viață prin Cristos!

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție. Încetăm să încercăm să fim creștini și să trăim viața creștină și pur și simplu ne concentrăm mintea asupra duhului nostru! Amin, Doamne, fie ca noi să realizăm că a fi creștin înseamnă a trăi viața lui Dumnezeu în duhul nostru! Ne exersăm duhul. Ne întoarcem către Tine în duh. Vrem să umblăm conform duhului contopit din noi, astfel încât cerința dreaptă a legii să se poată împlini în noi. O, Doamne, pur și simplu ne întoarcem! Încetăm să încercăm, să ne străduim și să ne sforțăm să-I fim plăcuți lui Dumnezeu și să facem ceea ce Biblia ne cere. Pur și simplu ne exersăm duhul pentru a fi un singur duh cu Tine! Amin, Doamne, ne deschidem să primim și să savurăm abundența harului și a darului dreptății, astfel încât să putem domni în viață prin Cristos! Domnește în noi astăzi! Fie ca savurarea lui Cristos să domnească în noi. Stăm pe poziția pe care ne-ai dat-o, dreptatea, și cerem să ne dai harul! Aleluia, harul este Dumnezeu în Cristos venind în noi pentru a fi savurarea noastră și totul pentru noi, pentru a face în noi ceea ce Dumnezeu ne cere să facem! Slavă Domnului!

Să vedem o viziune care controlează și să alegem calea de a-L savura pe Cristos ca pom al vieții

Fie ca Domnul să Se îndure de noi astăzi, pe măsură ce ne trăim viața creștină, astfel încât să nu mai rămânem pe linia pomului conoștinței binelui și răului (linia morții) în trăirea noastră de zi cu zi, ci să trăim pe linia pomului vieții (linia vieții).

Cristos Însuși este viața lui Dumnezeu, viața eternă (Ioan 14:6a; 11:25; 1 Ioan 1:2). Prin încarnarea Sa, El a venit ca noi să avem viață și s-o avem din belșug (Ioan 10:10b).

Apoi, Cristos a murit o moarte eliberatoare de viață și a intrat într-o înviere dătătoare de viață (12:24) pentru a deveni Duhul dătător de viață (1 Corinteni 15:45b) ca lege a Duhului vieții (Romani 8:2), dând viață duhului nostru, minții noastre și trupurilor noastre muritoare, pentru ca noi să putem fi cei înghițiți de viață pentru a împărți viață altora (v. 10, 6, 11; 2 Corinteni 5:4; 1 Ioan 5:16a; Ioan 6:63; Fapte 5:20).

Aici ne aflăm astăzi. Suntem credincioși în Cristos și copii ai lui Dumnezeu și Îl avem pe Dumnezeu în Cristos ca Duh dătător de viață în duhul nostru. Însă este posibil să ne trăim viața de zi cu zi în carne, căci nu ne fixăm mintea pe duhul nostru.

Pentru ca noi, credincioșii în Cristos, să rămânem pe linia vieții, trebuie să avem o viziune care să ne controleze viața și să alegem calea de a-L savura pe Cristos ca pom al vieții în trăirea noastră de zi cu zi.

Cum putem rămâne pe linia vieții în trăirea noastră de zi cu zi? Cum putem alege zilnic pomul vieții? Trebuie să alegem calea de a-L savura pe Cristos ca pom al vieții. Nu este suficient doar să cunoaștem lucruri despre Dumnezeu. Nu este suficient doar să cunoaștem doctrinele sănătoase din cuvântul lui Dumnezeu.

Trebuie să avem o viziune a pomului vieții și să permitem acestei viziuni să ne controleze viața de zi cu zi. Dacă alegem calea de a-L savura pe Cristos ca pom al vieții, ne vom da seama că fiecare fel de problemă pe care o avem și fiecare fel de problemă care apare în viața de biserică se datorează lipsei de viață.

Când ducem lipsă de viață, avem probleme. Când viața divină din noi crește și se maturizează, nu avem probleme, ci, dimpotrivă, viața are grijă de toate problemele. Fie ca noi să avem o schimbare în conceptul nostru. Fie ca noi să intrăm în realitatea savurării lui Dumnezeu în trăirea noastră de zi cu zi, văzând mai întâi o viziune care ne controlează.

Fie ca Domnul să Se îndure de noi, astfel încât să putem vedea o viziune a pomului vieții, astfel încât să putem alege calea de a-L savura pe Cristos ca pom al vieții în toate detaliile vieții noastre de zi cu zi.

Trebuie să ne rugăm pentru aceasta. Simpla citire a cărților spirituale și câștigarea mai multor cunoștințe spirituale nu funcționează; savurarea lui Cristos ca pom al vieții este calea pe care trebuie să o alegem astăzi.

Fie ca noi să nu mai alegem calea greșită astăzi, ci să vedem o viziune care să ne controleze a pomului vieții și să rămânem pe linia vieții. Și fie ca noi să ne ajutăm unii pe alții să alegem calea vieții, savurându-L pe Cristos ca pom al vieții!

Ceea ce avem nevoie nu sunt mai multe învățături, mai multe doctrine sau mai multe lucruri exterioare; ceea ce avem nevoie este mai mult Cristos, mai multă viață divină!

Când ne dăm seama că a-L lua pe Cristos ca pom al vieții este calea pe care ar trebui să o urmăm astăzi în viața de biserică, vom mărturisi și ne vom pocăi înaintea Domnului și vom avea multe conversații cu El.

Apostolul Pavel a ales calea de a-L savura pe Cristos ca pom al vieții în toate lucrurile. A fost persecutat, închis, bătut, lovit cu pietre și chiar părăsit de unele dintre bisericile pe care le-a ajutat să le ridice; cu toate acestea, a rămas pe linia vieții. În toate lucrurile și prin toate lucrurile, el pur și simplu a împărțit viață sfinților, ajutându-i pe sfinți să fie pe linia vieții.

Apostolul Ioan a împărțit și el viață în tot ceea ce a vorbit și a scris și a subliniat aspectul vieții atât în evanghelia sa, cât și în epistolele sale.

Trebuie să luăm în considerare modul nostru anterior de a trăi și să facem o schimbare drastică a concepției. Fie ca noi să-I permitem Domnului să strălucească asupra noastră și să ne descopere pentru a vedea că calea pe care El vrea să-l urmăm este calea de a-L savura pe Cristos ca pom al vieții în toate lucrurile.

Cum ar trebui să avem grijă de cei noi? Mâncându-L pe Cristos ca pom al vieții și ajutându-i să mănânce pe Cristos. Cum ar trebui să avem grijă de familia noastră și de viața noastră de familie? Mâncându-L pe Cristos ca pom al vieții și apoi trăindu-L pe Cristos.

Cum ar trebui să ne întâlnim în viața de biserică? Savurându-L pe Cristos ca pom al vieții și apoi împărțindu-L pe Cristos altora. Fie ca Domnul să ne dea o astfel de viziune care controlează astăzi.

Doamne Isuse, dă-ne o viziune care controlează asupra pomului vieții, astfel încât să putem fi pe linia vieții astăzi! Fie ca noi, credincioși în Cristos, să-L avem pe Dumnezeu în Cristos ca Duh dătător de viață cu duhul nostru! Fie ca noi să ne dăm seama că legea Duhului vieții ne eliberează de legea păcatului și a morții! Amin, Doamne, fie ca să învățăm să ne fixăm mintea asupra duhului nostru și să luăm calea de a-L savura pe Cristos ca pom al vieții astăzi! Aleluia, când ne fixăm mintea asupra duhului, legea Duhului vieții dă viață duhului nostru, minții noastre și trupurilor noastre muritoare! Ce minunat e că chiar și trupurile noastre muritoare vor fi înghițite de viață! Amin, Doamne, alegem să fim pe linia vieții. Alegem să savurăm pomul vieții astăzi. Fie ca noi să avem o schimbare drastică în concepția noastră. Fie ca noi să avem o viziune care controlează și care să ne țină pe linia vieții, mâncându-L pe Cristos ca pom al vieții! Aleluia, Cristos ca pom al vieții este în duhul nostru și ne putem fixa mintea pe duhul nostru astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, See a Controlling Vision and Take the Way of Enjoying Christ as the Tree of Life, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Capitolele de la 5 până la 8 din Romani — miezul Bibliei – săptămâna 1 cu tema: Linia vieții și linia morții în capitolele de la 5 la 8 din Romani, ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Dumnezeu folosește carnea noastră urâtă pentru a ne forța să ne întoarcem către duhul nostru pentru a-L câștiga pentru clădirea Sa

29/10/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Dumnezeu, în înțelepciunea și suveranitatea Sa, folosește carnea noastră păcătoasă și urâtă pentru a ne forța să ne întoarcem către duhul nostru, astfel încât să putem câștiga mai mult din Duh pentru clădirea Sa prin creșterea lui Dumnezeu în noi; carnea ne face să ne întoarcem către duhul nostru, neavând încredere în carne, astfel încât să slujim în duh și să trăim în duh. Amin!

Noi, credincioșii în Cristos, Îl iubim pe Domnul Isus și am fost mântuiți de El; El ne-a arătat îndurare venind să ne împace cu Dumnezeu, să ne îndreptățească înaintea lui Dumnezeu și să ne regenereze cu viața lui Dumnezeu.

Acum, fiind cei care posedă viața și natura lui Dumnezeu, suntem copii ai lui Dumnezeu, iar viața noastră creștină este o continuă învățare de a ne întoarce la duhul nostru, astfel încât să putem fi una cu Domnul în toate lucrurile pe care le facem și le spunem.

Cu toate acestea, descoperim că există ceva în noi, un anumit lucru în noi, care nu ne lasă să-I slujim Domnului și să-L exprimăm pe Cristos; există un lucru urât în noi pe care nu-l putem controla sau supune, carnea noastră.

Trupul nostru a fost creat de Dumnezeu pentru a fi pur și fără păcat, căci Dumnezeu vrea să dobândească un vas care să-L conțină și să-L exprime. Însă omul a căzut pradă seducției lui Satan și s-a împărtășit din pomul greșit; când a luat din acest pom, toate cele trei părți ale ființei sale au fost afectate în mod negativ.

Duhul său a devenit mortificat, amorțit, neavând nicio funcție; sufletul său a devenit sinele, independent de Dumnezeu și nealegându-L pe Dumnezeu; iar trupul său a fost transmutat în carne. Acum, carnea noastră este locul de întâlnire al lui Satan, al păcatului și al morții; această întâlnire are loc tot timpul și nu se oprește niciodată.

Noi, cei care credem în Cristos, putem mărturisi, împreună cu apostolul Pavel, că în noi, adică în carnea noastră, nimic bun nu locuiește. Îl avem pe Cristos în duhul nostru ca pom al vieții și, ori de câte ori ne îndreptăm atenția asupra duhului, avem și savurăm viață și pace.

Dar când mintea noastră nu este fixată asupra duhului nostru, ci asupra cărnii, suntem în moarte, iar Satan are o cale de a lucra în noi pentru a-și extinde împărăția întunericului în ființa noastră. O, Doamne!

Trupul nostru de astăzi este trupul păcatului și trupul acestei morți. Pe de o parte, trupul păcatului este activ și puternic, plin de tărie și vigoare în a face lucruri în lume și în a păcătui împotriva lui Dumnezeu. Pe de altă parte, trupul acestei morți este slab și neputincios în a face lucruri pentru Dumnezeu sau în a acționa pentru a-I fi plăcut lui Dumnezeu.

Suntem la mijloc; mintea noastră trebuie să aleagă dacă să fie fixată spre duh sau spre carne. O, Doamne Isuse! Fie ca noi să alegem zilnic să ne întoarcem către duhul nostru, să ne exersăm duhul și să rămânem în duhul nostru!

Dumnezeu folosește carnea urâtă pentru a ne forța să ne întoarcem către duhul nostru pentru a-L câștiga pe El pentru clădirea Sa

Pe măsură ce creștem în viața divină și, de asemenea, în viața umană, descoperim ceea ce a descoperit și Pavel în Romani 7, că păcatul locuiește în noi, adică în carnea noastră. De multe ori vrem să facem lucruri care să-I fie plăcute lui Dumnezeu, decidem să facem lucruri bune și ne hotărâm să facem binele și nu răul.

În astfel de momente, ceva se ridică în noi pentru a ne învinge și a ne doborî, chiar pentru a ne învinge. Mai mult, dacă nu suntem veghetori măcar o clipă, putem fi în carne și putem păcătui și face greșeli.

De dragul economiei Sale, Dumnezeu, în înțelepciunea și suveranitatea Sa, folosește carnea noastră păcătoasă și urâtă pentru a ne forța să ne întoarcem către duhul nostru, astfel încât noi, credincioșii în Cristos, să putem câștiga mai mult din Duhul pentru clădirea lui Dumnezeu prin creșterea lui Dumnezeu (Coloseni 2:19; Zaharia 4:6). Ce minunat!

Poate că vrem ca Dumnezeu să ne mântuiască de carne, chiar să îndepărteze carnea din noi; însă Dumnezeu folosește carnea noastră urâtă pentru a ne face să ne întoarcem la El și să câștigam mai mult din El.

Urâm carnea, iar carnea nu suntem noi înșine; carnea este ceva în noi care a fost corupt, transmutat și umplut de Satan. Însă carnea urâtă este aici, ajutându-ne și chiar forțându-ne să ne întoarcem către duh.

De multe ori suntem expuși că trăim în carne și descoperim că, implicit, trăim doar în carne; în astfel de momente, suntem forțați să ne întoarcem cu disperare către duhul nostru. Fie ca să nu fim dezamăgiți de falimentele și greșelile noastre sau de viața noastră în carne; fie ca mai degrabă să ne întoarcem către duhul nostru și să trăim în duh.

Trebuie să-L lăudăm pe Domnul pentru duhul nostru, căci mintea fixată pe duh este viață și pace (Romani 8:6). Când descoperim cu adevărat că carnea noastră este un caz fără speranță, vom fi cu frică și cu tremur, privind către Domnul și întorcându-ne către duh în a face totul.

Vom fi în alertă și ne vom ruga ca Domnul să vină, să ne păzească în grija Lui și să ne păstreze în domeniul duhului. Altfel, dacă nu suntem păziți de Domnul și suntem doar puțin nepăsători, vom fi în carne.

Cât de mult trebuie să ne întoarcem de la carne la duhul nostru zi de zi, chiar și clipă de clipă! Cât de mult trebuie să vedem că carnea noastră este un caz fără speranță și că este aici pentru binele nostru, căci carnea urâtă ne obligă să ne întoarcem către duhul nostru!

Pe măsură ce vedem carnea cu toate manifestările ei și ne dăm seama că avem de ales, ne vom întoarce la duhul nostru, ne vom încrede în Domnul și nu vom mai avea nicio încredere în carnea noastră (Filipeni 3:3).

Atât Satan, cât și carnea noastră au fost condamnați o dată pentru totdeauna pe cruce (Romani 8:3; Ioan 3:14; Evrei 2:14; 2 Corinteni 5:21). Însă Dumnezeu a permis cărnii să rămână pentru a ne ajuta și a ne forța să ne întoarcem la Cristos în duhul nostru, nemaiavând încredere în carne.

Când suntem tineri în Domnul și, de asemenea, tineri în viața umană, ne încredem în carne, apreciem latura spirituală sau bună a cărnii și facem atât de multe lucruri în carne – chiar fără să ne dăm seama.

Dar, pe măsură ce falimentăm și ne întoarcem în continuare către duhul nostru, pe măsură ce trecem prin multe falimente și facem multe greșeli, devenim din ce în ce mai disperați să ne întoarcem către duhul nostru. O, Doamne Isuse!

Fără ajutorul oferit de carnea păcătoasă și urâtă, nu am fi la fel de disperați să-L câștigăm pe Domnul sau să-L facem să fie introdus în noi (Romani 7:24-25; 8:2, 6, 13).

Dumnezeul nostru lucrează cu adevărat în moduri misterioase minunile Sale; El lucrează într-un mod misterios permițând cărnii urâte să rămână și să ne deranjeze, chiar să ne facă să falimentăm din nou și din nou, astfel încât să fim forțați să ne întoarcem către duhul nostru și să câștigăm mai mult din Cristos pentru clădirea lui Dumnezeu!

Urâm carnea, nu ne place când trăim în carne și suntem atât de dezamăgiți când vedem cât de mult trăim în carne. Dar nu este nevoie să fim dezamăgiți sau descurajați; trebuie pur și simplu să vedem ce este carnea, să ne dăm seama că nu o putem învinge și pur și simplu să ne întoarcem către duhul nostru!

Poate că vrem să fim victorioși sau sfinți, dar Dumnezeu vrea să câștigăm mai mult din El! Poate că vrem să avem victoria și să domnim în viață, dar Dumnezeu vrea să-L introducă pe Cristos în noi în măsura în care ne încredem nu în noi înșine, ci în El, să nu trăim noi înșine, ci să-L trăim pe Cristos, și să nu ne exprimăm pe noi înșine, ci să-L exprimăm pe El.

Așadar, Dumnezeu folosește chiar și carnea urâtă pentru a ne forța să ne întoarcem către duhul nostru. O, cât de mult trebuie să ne rugăm înaintea Domnului, chiar să rămânem într-o rugăciune continuă și constantă înaintea Lui cu privire la această problemă, spunându-I:

Doamne Isuse, avem nevoie de Tine; avem nevoie să ne păstrezi în grija Ta! Nu ne încredem în noi înșine, căci în carnea noastră nimic bun nu locuiește. O, Doamne, păstrează-ne în domeniul duhului. Dacă nu ne păzești, Doamne, vom fi nepăsători și vom fi în carne. Arată-ne ce este carnea. Expune carnea în experiența noastră. O, Doamne, ne deschidem Ție! Vrem să venim sub strălucirea Ta astăzi. Păstrează-ne una cu Tine. Fie ca și carnea noastră urâtă să acționeze ca o amintire care să ne facă să ne întoarcem către duhul nostru. Salvează-ne de la a fi dezamăgiți atunci când facem greșeli, când trăim în carne și când avem falimente. O, Doamne, vrem să ne întoarcem către duhul nostru astăzi! Fă-ne disperați, Doamne dragă, ca să Te putem câștiga și să-Ți permitem să Te introduci în noi! Fie ca să nu ne uităm la greșelile și falimentele noastre repetate, ci să ne întoarcem către duhul nostru, să ne concentrăm asupra duhului nostru și să trăim în duh! Ne închinăm Ție, Doamne, pentru înțelepciunea și suveranitatea Ta în folosirea cărnii păcătoasă și urâte pentru a ne forța să ne întoarcem către duhul nostru, astfel încât să putem câștiga mai mult din Duhul pentru clădirea Lui prin creșterea lui Dumnezeu în noi!

Deși Îl căutăm pe Domnul, falimentăm adesea și devenim disperați să ne întoarcem către duhul nostru pentru a câștiga mai mult din Duhul!

Cu toții putem mărturisi că, în calitate de credincioși în Cristos, care Îl iubesc și vrem să-L urmăm, falimentăm de atâtea ori. Scopul nostru poate fi sfințenia, spiritualitatea sau victoria; scopul lui Dumnezeu, însă, este să Se introducă pe Sine în noi pentru a glorifica (Romani 8:28-29; Efeseni 5:27).

Adesea, când ne aflăm într-o situație dificilă, când falimentăm în mod repetat și des, suntem mai deschiși față de Domnul și mai dispuși să ne întoarcem către El, chiar să-I permitem să Se introducă pe Sine în noi.

Poate că nouă ne pasă de victorie și de lipsă de păcat, dar lui Dumnezeu nu-I pasă de asta; El se preocupă doar să Se introducă pe Sine în noi, astfel încât să putem câștiga mai mult din Dumnezeu pentru clădirea Trupului Său.

Poate că noi vrem să nu păcătuim, să nu greșim, ci să fim sfinți, victorioși și spirituali, dar Domnul folosește greșelile și falimentele noastre, chiar și carnea noastră urâtă, pentru a ne face mai disperați să ne întoarcem către duhul nostru, astfel încât să putem câștiga mai mult din Cristos!

S-ar putea să ne fie frică de carne, pentru că ne dăm seama că este mai puternică decât noi și ne face să falimentăm atât de mult. Așadar, putem să-I cerem Domnului să ne facă cei care domnesc în viață peste păcat, moarte și Satan și putem să-L implorăm să îndepărteze carnea din noi.

Însă chiar dacă am încerca cu sârguință să domnim în viață, vom experimenta mai mult faliment decât succes. Aceasta este povestea noastră zi de zi. Eșuăm atât de mult și chiar putem crede că suntem un faliment. O, Doamne!

Fie ca să nu fim dezamăgiți de falimentele noastre! Atâta timp cât Îl iubim pe Domnul și Îl căutăm, El va folosi chiar și falimentele noastre pentru a obține ceea ce caută și pentru a lucra în noi! Carnea noastră urâtă ne face să falimentăm din nou și din nou, dar pe măsură ce falimentăm, ne întoarcem către Domnul și pur și simplu Îl alegem din nou.

Eșecurile noastre ne împing spre Domnul; falimentele noastre ne fac să dorim cu disperare să intrăm în duh. Dacă Îl căutăm pe Domnul Isus și Îl iubim, chiar și amestecul păcătos al cărnii va deveni un ajutor pentru noi în câștigarea Domnului.

Deoarece falimentăm atât de des, suntem disperați să ne întoarcem către duh și, în acest fel, câștigăm mai mult din Duh (Exod 23:23, 29-30; Judecători 2:21-3:4). Scopul nostru poate fi sfințenia sau spiritualitatea, dar scopul lui Dumnezeu este ca El să fie adăugat la ființa noastră, chiar să fie introdus în noi pentru zidirea bisericii.

Când obținem temporar o victorie sau o spiritualitate, nu suntem la fel de deschiși către Domnul ca atunci când falimentăm și facem greșeli. Când condiția noastră este excelentă, este posibil să fim de fapt închiși la lucrarea interioară a Domnului. O, Doamne!

Dar când greșim și falimentăm, când ne aflăm într-o situație precară și într-o stare coborâtă din punct de vedere spiritual, suntem mai disperați să ne întoarcem către duhul nostru și să câștigăm mai mult din Cristos! O, Doamne!

Acest lucru nu înseamnă că ar trebui să încercăm falimentăm sau să fim într-o situație coborâtă din punct de vedere spiritual din proprie alegere; mai degrabă, greșelile apar, falimentăm și ne aflăm într-o situație proastă, chiar dacă Îl iubim pe Domnul.

Dar acest lucru nu ar trebui să ne descurajeze sau să ne dezamăgească; mai degrabă, ar trebui să ne facă mai disperați să ne întoarcem către duhul nostru și, din nou, mai mult către Duh!

Greutățile, înfrângerile, falimentele și dezamăgirile noastre ne obligă să realizăm că nu există nicio speranță în carne. Poate că încă avem o oarecare speranță în carne, dar apoi facem atât de multe greșeli, avem atât de multe falimente și experimentăm înfrângerea atât de des; acest lucru ne frânge încrederea în carne.

Trebuie să realizăm că carnea noastră urâtă este bună doar pentru a ne forța să ne întoarcem la Cristos în duhul nostru, chiar pentru a ne presa în duhul nostru, astfel încât să putem rămâne în duhul nostru tot timpul (Matei 26:41; Efeseni 6:17-18).

Carnea noastră urâtă ne ajută doar să fim disperați să ne întoarcem către duhul nostru și să ne țină veghetori să rămânem în duh. Aceasta este ceea ce Îi pasă Domnului, ca noi să-L câștigăm pe Cristos ca Duh, pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos.

Domnului nu-I pasă dacă avem sau nu o victorie; Domnului Îi pasă doar de un singur lucru – să-L câștigăm pe Cristos ca Duh, fixându-ne mintea spre duh (Filipeni 3:8; 2 Corinteni 3:17-18; Romani 8:6). Amin!

Dacă nu-L iubim pe Domnul și dacă nu ne pasă de scopul Lui, s-ar putea să nu ne dăm seama cum carnea urâtă ne obligă să ne întoarcem către duhul nostru; însă dacă Îl iubim și Îl urmărim, vom experimenta multe falimente, iar acest lucru ne vor împinge în duhul nostru!

Dacă experimentăm înfrângerea, deoarece carnea operează în atâtea feluri, ne vom da seama cât de groaznică este carnea noastră; carnea noastră nu este deloc demnă de încredere.

Prin astfel de experiențe de falimente și greșeli devenim disperați să ne întoarcem către duhul nostru și să venim la Domnul în rugăciune, chiar să fim veghetori în rugăciune, astfel încât să putem rămâne în duhul nostru.

Fie ca noi să continuăm să-L căutăm pe Domnul, să ne întoarcem către El și să nu rămânem în falimentele sau greșelile noastre. Fie ca noi să nu fim niciodată dezamăgiți de noi înșine și de situațiile noastre, ci mai degrabă să ne întoarcem către duhul nostru, pentru ca Domnul să aibă o cale în noi!

Doamne Isuse, Te iubim și credem că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor care Îl iubesc pe Dumnezeu și sunt chemați după scopul Său! Te iubim, Doamne, și venim la Tine în dragoste. Vrem să Te cunoaștem, să savurăm Tine și să Te experimentăm. O, Doamne, fie ca noi să vedem că ești atât de înțelept în a folosi carnea noastră urâtă pentru a ne forța să ne întoarcem către duhul nostru și să câștigăm mai mult din Cristos! Continuăm să ne întoarcem către Tine, Doamne! Fie ca falimentele noastre să ne împingă către Domnul și să ne facă disperați să intrăm în duh! O, Doamne, introdu-Te în noi puțin mai mult astăzi! Fie ca noi să nu fim dezamăgiți de falimentele și greșelile noastre, ci să ne întoarcem către duhul nostru din nou și din nou, pentru a putea câștiga mai mult din Duh! Amin, Doamne, fie ca noi să fim cei care slujesc prin Duhul lui Dumnezeu și se laudă în Cristos Isus și nu au încredere în carne! Fie ca toate falimentele și greșelile noastre să ne facă mai deschiși către Domnul și mai dispuși să ne întoarcem către El pentru a-I permite să Se introducă în noi! Amin, Doamne, păstreze-ne în duhul nostru, fiind veghetori și rugându-ne, ca Tu să ne poți câștiga și noi să Te putem câștiga pentru clădirea Ta!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, God uses the Ugly Flesh to Force us Turn to our Spirit to Gain Him for His Building, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Capitolele de la 5 până la 8 din Romani — miezul Bibliei – săptămâna 1 cu tema: Linia vieții și linia morții în capitolele de la 5 la 8 din Romani, ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să vedem linia vieții și linia morții în Romani 5-8 și să alegem linia vieții

26/10/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Trebuie să vedem linia vieții și linia morții în Romani 5-8 și trebuie să fim cei care aleg linia vieții, fiind în duhul nostru zi de zi! Astăzi, noi, credincioșii în Cristos, trebuie să alegem pomul vieții pentru a rămâne pe linia vieții, concentrându-ne nu asupra sinelui sau a cărnii, ci asupra duhului nostru.

Trebuie să dezvoltăm obiceiul de a rămâne în duh pentru a fi vii, plini de viață și a sta departe de orice moarte. Amin!

În această săptămână, în timpul nostru de înviorare de dimineață cu Domnul, venim la subiectul general al capitolelor 5-8 din Romani – Miezul Bibliei (bazat pe Conferința internațională de limbă chineză 2025). În această primă săptămână, subiectul nostru este Linia Vieții și Linia Morții în capitolele 5-8 din Romani. Amin!

În Deuteronom, Moise i-a dat poporului Israel o alegere: viață și moarte, binecuvântare și blestem; el i-a încurajat să aleagă viața, pentru ca ei și sămânța lor să poată trăi. Astăzi avem aceeași alegere. Avem doi pomi în fața noastră și ne rugăm ca Domnul să ne întărească pentru a face alegerea înțeleaptă, alegerea eternă; vrem să alegem pomul vieții.

Poarta care duce la viața eternă este îngustă și calea este strâmtă; însă calea care duce la distrugere este largă. Fie ca noi să alegem pentru totdeauna calea vieții.

Pe măsură ce venim la Romani capitolele 5-8, trebuie să vedem că acestea nu sunt doar centrul cărții Romani, ci, mai mult decât atât, miezul Bibliei. Romani 5-8 sunt substanța interioară, nucleul, cea mai importantă parte a Bibliei.

În primul rând, trebuie să vedem linia vieții și linia morții în aceste capitole. Când vorbim despre viață, în special noi în recâștigarea Domnului, înțelegem ce este viața, credem că știm ce este viața și dorim să fim pe linia vieții.

Când auzim de pomul vieții și pomul cunoștinței binelui și răului, credem că suntem destul de familiari cu acești doi pomi și ne putem întreba de ce trebuie să ni se amintească de ei.

Am putea crede că acum suntem mai avansați și ne putem concentra asupra lucrurilor mai profunde, chiar și asupra lucrurilor care sunt mai intrinseci sau care sunt mai înalte decât acești doi pomi; cu toate acestea, trebuie să avem o perspectivă nouă și proaspătă asupra acestor doi pomi.

Indiferent dacă suntem o persoană recent mântuită sau am fost mântuiți de mulți ani, fie ca noi să avem o nouă revelație cu privire la pomul vieții și pomul cunoștinței binelui și răului, astfel încât să putem alege să fim pe linia vieții și să stăm departe de linia morții cu toate formele ei.

Poate că am fost mântuiți de mulți ani și putem considera că am intrat în acest subiect de multe ori și cunoaștem bine Biblia; putem cunoaște calea Domnului și am văzut ceva cu privire la casa lui Dumnezeu.

Cu toate acestea, este posibil să nu trăim încă pe linia vieții. Fie ca noi să avem o perspectivă înnoită, astfel încât să putem fi ținuți pe linia vieții.

Linia vieții și linia morții în Romani 5-8 – omul se află între Satan și Dumnezeu, viață și moarte

Capitolele 5-8 din Epistola către Romani pot fi numite nucleul Bibliei, prezentând întreaga temă într-un mod concret și detaliat.

Dacă avem o inimă care să-L urmărească pe Domnul, facem bine să ne petrecem timp citind aceste patru capitole cu rugăciune, chiar într-un mod de a cugeta cu multă rugăciune înaintea Domnului, cu notele de subsol din Biblia Recovery Version, astfel încât să putem vedea linia vieții și linia morții în aceste capitole.

Slavă Domnului că avem slujba epocii pentru a ne deschide aceste capitole, astfel încât să vedem miezul Bibliei. Aceste două cuvinte cheie – viață și moarte – sunt menționate în mod repetat în Romani 5-8.

Viața (Romani 5:10, 17-18, 21; 6:4, 22-23; 7:10; 8:2, 6, 10-11, 38) și moartea (5:12, 14, 17, 21; 6:9, 16, 21, 23; 7:5, 10, 13, 24; 8:2, 6, 10-11, 38) formează două linii contrastante în capitolele 5-8, linia vieții și linia morții, arătând că omul se află într-o situație triunghiulară între Dumnezeu și Satan, viață și moarte.

Ne-ar putea place să auzim despre viață, dar poate nu ne-ar plăcea să vorbim despre moarte. De fapt, ca ființe umane, evităm să vorbim despre moarte și s-ar putea chiar să ne fie frică de moarte, nevrând să vorbim despre ea.

Dar nu ar trebui să ne fie teamă să vorbim despre moarte, mai ales că vedem moartea revelată în Biblie.

În Romani 5 până la 8, moartea și viața sunt menționate de multe ori; de fapt, moartea este menționată de douăzeci de ori, în timp ce viața este menționată doar de zece ori. Este un raport de doi la unu; se pare că moartea este menționată mai des decât viața.

Trebuie să înțelegem ce este moartea pentru a primi viața și a o aprecia. Fie ca noi să ne dăruim Domnului pentru a petrece timp cu El în cuvântul Său, pentru a citi și a ne ruga cuvântul Său, astfel încât să putem vedea linia vieții și linia morții.

Linia vieții și linia morții ne arată cele două surse din acest univers; Dumnezeu este sursa vieții, iar Satan este sursa morții. Aceste două surse izvorăsc în două domenii, două sfere, două linii, două căi și două rezultate, două scopuri și două împliniri.

Aceasta este întreaga Biblie pe scurt; pare atât de simplu, dar de fapt este destul de complicat, căci suntem înclinați să alegem moartea sau să rămânem pe linia morții în loc să alegem viața.

Totul a început în grădina Edenului, unde Iehova Dumnezeu a făcut să crească tot felul de pomi plăcuți la vedere și buni de mâncat, precum și pomul vieții în mijlocul grădinii și pomul cunoștinței binelui și răului (Gen. 2:9).

Pe de o parte, avem pomul vieții, care rezultă în viață; pe de altă parte, avem pomul cunoștinței binelui și răului, care este pomul morții, din care rezultă linia morții. Rezultatul pomului cunoștinței binelui și răului este moartea; acest pom este legat de cunoștință, bine și rău.

Am putea dori să alegem binele și ne poate plăcea cunoștința, dar urâm răul; însă toate trei sunt legate și toate sunt pe linia morții. Am putea crede că binele este o categorie, în timp ce răul este într-o categorie diferită. În ochii lui Dumnezeu însă, acestea sunt în aceeași categorie, căci Biblia pune binele și răul laolaltă.

Este aproape ca și cum ar exista o singură familie în care există trei surori – cunoștința, binele și răul – care lucrează împreună pentru a aduce moartea. O, Doamne Isuse!

Dumnezeu vrea ca omul să mănânce din pomul vieții, dar, după cum știm, omul L-a falimentat pe Dumnezeu și a ales pomul greșit, pomul cunoștinței binelui și răului.

Dumnezeu nu a spus că omul nu ar trebui să mănânce din pomul morții; mai degrabă, El a spus că omul nu ar trebui să mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului, căci dacă o face, vine moartea.

Omul de astăzi se află din nou între acești doi pomi – pomul vieții care rezultă linia vieții și pomul morții care rezultă în linia morții. În fiecare zi, în fiecare oră și chiar în fiecare minut trebuie să facem o alegere; trebuie să-L alegem pe Cristos ca pom al vieții.

Dacă alegem viața, Dumnezeu este victorios; El ne câștigă și noi Îl câștigăm pe El, iar dorința inimii lui Dumnezeu poate fi împlinită. Dar dacă nu alegem viața, ci alegem pomul cunoștinței binelui și răului, cooperăm cu diavolul, suntem uniți cu el, iar cel rău este victorios; el domnește în noi și împotriva noastră, ceea ce duce la distrugere.

Pomul vieții și pomul cunoștinței binelui și răului se dezvoltă în două linii care ajung la două împliniri, văzute în Apocalipsa. La sfârșitul Apocalipsei, vedem finalizarea pomului vieții – Noul Ierusalim, cetatea sfântă, o cetate plină de viață cu râul de apă a vieții și pomul vieții care crește în el (Apocalipsa 22:1-2).

De asemenea, în Apocalipsa vedem finalizarea liniei morții, care este lacul de foc, căci chiar și moartea, ultimul vrăjmaș, este aruncată în lacul de foc (20:14). Fie ca noi să alegem să fim pe linia vieții astăzi!

Doamne Isuse, descoperă-ne să vedem viața și moartea astăzi, ca să putem alege viața și să respingem moartea! Amin, Doamne, alegem viața! Respingem orice este moartea. Arată-ne că ne aflăm astăzi între pomul vieții și pomul cunoștinței binelui și răului. O, Doamne Isuse, fie ca noi să nu apreciem binele sau cunoștința, ci mai mult, fie ca noi să alegem viața! Vrem să stăm departe de moarte în toate formele și detaliile ei și vrem să fim pe linia vieții! Fie ca noi să umblăm pe linia vieții astăzi, contactându-Te zi de zi. Alegem viața pentru ca atât noi, cât și cei din jurul nostru să putem trăi! Amin, Doamne, alegem să ne împărtășim din Cristos ca pom al vieții, pentru a rămâne pe linia vieții. Fie ca noi să refuzăm orice cunoștință, bine și rău, în afară de Cristos! O, Doamne Isuse, ține-ne pe linia vieții până când vom deveni Noul Ierusalim, cetatea sfântă! Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, putem alege linia vieții astăzi! Amin, Doamne, ține-ne în duhul nostru astăzi!

Alegem linia vieții fixându-ne mintea pe duh și rămânând în duh

Biblia vorbește în mod constant despre același lucru, de la început până la sfârșit; În Geneza vedem doi pomi care se dezvoltă în două linii, iar la sfârșitul Bibliei vedem două împliniri – Noul Ierusalim și lacul de foc.

Acestea sunt două linii – linia vieții și linia morții – care traversează Biblia și, de fapt, întreaga istorie a omenirii; putem fi fie pe linia vieții, fie pe linia morții.

Pomul vieții și pomul cunoștinței (pomul morții) se dezvoltă în două linii – linia vieții și linia morții – care traversează întreaga Biblie și se termină în cartea Apocalipsa.

Viața începe cu pomul vieții (Gen. 2:9) și se termină cu Noul Ierusalim ca fiind cetate a apei vieții cu pomul vieții (Apoc. 22:1-2), lumina vieții (21:23; 22:5) și gloria vieții (21:10-11, 23); moartea începe cu pomul cunoștinței (Gen. 2:17) și se termină cu lacul de foc (Apoc. 20:10, 14).

Dumnezeu este sursa vieții, iar Satan este sursa morții. În grădina Edenului, vedem o situație triunghiulară: omul se află între doi pomi, două surse, și trebuie să aleagă între Dumnezeu și Satan.

În Romani 5-8 vedem aceeași situație triunghiulară: fie ne putem concentra asupra cărnii pentru a ne împărtăși din moarte, fie ne putem concentra asupra duhului și putem rămâne în duh pentru a savura viață (Romani 8:4, 6).

Noi, cei care credem în Cristos, ne aflăm acum într-o situație triunghiulară, fiind în fața a doi pomi care se dezvoltă în două linii.

De multe ori în timpul zilei, ne aflăm pe linia morții, căci ne concentrăm nu asupra lucrurilor Duhului, ci asupra cărnii, asupra sinelui și asupra atâtor lucruri ale acestei lumi. Rezultatul este moartea; Satan are o modalitate de a lucra în noi și de a aduce multe părți ale ființei noastre în întuneric și moarte. O, Doamne!

Uneori, însă, ne întoarcem către duhul nostru, ne concentrăm atenția asupra duhului nostru și rămânem în duhul nostru; în astfel de momente, savurăm viață și pace, iar Cristos are o cale să trăiască în noi și să ne mențină pe linia vieții.

Satan este foarte subtil: nu vine la noi clar, spunându-ne că atunci când îl alegem pe el, alegem moartea; mai degrabă, vine la noi pentru a ne oferi cunoștință, bine și rău. Fiind credincioși în Cristos, trebuie să ne dăm seama că binele, răul și cunoștința sunt toate la fel – sunt pe linia morții.

Este foarte tentant să alegem binele și să respingem răul; dar noi alegem pomul vieții, căci vrem să fim pe linia vieții! O, Doamne, noi alegem viața! Economia lui Dumnezeu nu este ceva ce ține de a face binele și a respinge răul și nici nu este să fim corecți în loc să greșim.

Economia lui Dumnezeu nu este ceva ce ține de etică; standardul etic spune că ar trebui să facem binele și nu răul. Economia lui Dumnezeu este ceva ce ține de viață sau de moarte.

Trebuie să fim cei care aleg linia vieții, adică să ne concentrăm atenția asupra duhului nostru și să rămânem în el, astfel încât să putem savura viață și pace.

A fi pe linia vieții înseamnă a ne concentra atenția asupra duhului nostru, a-L trăi pe Cristos și a-L exprima pe Dumnezeu. Suntem zilnic pe un câmp de luptă, iar bătălia universală dintre Dumnezeu și Satan face ravagii în noi.

Rezultatul acestei bătălii depinde de cine și ce anume ne concentrăm atenția. Dacă ne concentrăm atenția asupra cărnii sau asupra sinelui, suntem separați de duh, iar Satan câștigă teren în noi. Dar dacă alegem să ne concentrăm atenția asupra duhului, să rămânem în duh și să trăim în duh, Dumnezeu obține victoria.

Toate acestea se reduc la deciziile noastre zilnice. Când ne trezim dimineața, pur și simplu pornim televizorul sau ne verificăm telefonul să vedem norificările sau alegem să ne concentrăm mai întâi atenția asupra duhului nostru?

Când vorbim cu alții, exprimăm doar cum simțim și ce gândim sau ne rugăm în sinea noastră să-L contactăm pe Domnul, concentrându-ne astfel atenția asupra duhului nostru? Când luăm o pauză de la serviciu, derulăm fără să ne gândim pe telefon sau Îl contactăm în interior pe Domnul în timp ce facem una și alta?

Fie ca Domnul să Se îndure de noi, ca să putem alege calea vieții. Fie ca noi să cooperăm cu Duhul care locuiește în noi pentru a da la moarte faptele și practicile omului vechi. Fie ca noi să dezvoltăm obiceiul de a rămâne în duh, astfel încât să putem trăi și să stăm departe de moarte.

Doamne Isuse, alegem să ne îndreptăm atenția asupra duhului nostru. Nu ne îndreptăm atenția asupra lucrurilor cărnii sau asupra sinelui; ne îndreptăm atenția asupra Ta și asupra cuvântului Tău! Amin, Doamne, vrem să fim pe linia vieții astăzi. Prin îndurarea și harul Tău, păstrează-ne pe linia vieții! Fie ca noi să vedem bătălia care se dă în noi între Dumnezeu și Satan și fie ca noi să alegem zilnic să ne îndreptăm atenția asupra duhului! Aleluia, fixarea minții asupra duhului este viață și pace, dar fixarea minții asupra cărnii este moarte. Vrem să ne întoarcem la duhul nostru! O, Doamne, vrem să dezvoltăm obiceiul de a rămâne în duh. Fie ca să ne rugăm și să Te contactăm pe tot parcursul zilei, pentru ca mintea noastră să fie îndreptată spre Tine și să fim pe linia vieții! O, Doamne, vrem să dăm la moarte faptele omului vechi prin Duhul care locuiește în noi, ca să putem trăi, să fim plini de viață și să stăm departe de orice moarte! Ține-ne pe linia vieții, Doamne, până când vom deveni Noul Ierusalim, cetatea vieții!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Line of Life and the Line of Death in Romans 5-8 and Choosing the Line of Life, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Capitolele de la 5 până la 8 din Romani — miezul Bibliei – săptămâna 1 cu tema: Linia vieții și linia morții în capitolele de la 5 la 8 din Romani, ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ne îmbrăcăm cu Cristos ca fiind componentele armurii lui Dumnezeu: ne încingem coapsele cu adevărul

21/10/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Cristos este elementele constitutive ale armurii lui Dumnezeu, așa cum se vede în Efeseni 6:10-20, iar această armură este pentru întregul Trup al lui Cristos, căci noi ducem bătălia în Trup, nu de unii singuri; trebuie să stăm în picioare, avându-ne coapsele încinse cu adevărul, adică cu Cristosul pe care Îl experimentăm și îl exprimăm în trăirea noastră de zi cu zi. Amin!

În Efeseni 4, vedem că Cristos, Capul, a dat unele daruri Trupului; unele dintre daruri au o capacitate mai mare și sunt capabile să le perfecționeze pe altele, dar toate membrele Trupului sunt daruri pentru Trup.

Persoanele dăruite date de Cristos Trupului erau captivii lui Satan, dar El l-a învins pe Satan, i-a luat captivii și i-a făcut captivi ai Săi și i-a dat ca daruri pentru Trup. Fiecare credincios în Cristos este un dar pentru Trupul lui Cristos și fiecare credincios are o funcție particulară în Trup pentru zidirea Trupului.

Însă fiecare credincios are nevoie de perfecționare din partea persoanelor dăruite, astfel încât să poată funcționa în Trup, spre zidire. Dacă membrele dăruite nu îi perfecționează pe toți credincioșii, credincioșii nu au nicio cale de a zidi Trupul.

Trupul lui Cristos nu este zidit în mod direct de membrele dăruite ale Trupului lui Cristos. Cu toții trebuie să creștem în viață spre maturitate, savurându-L pe Domnul și permițându-I să crească în noi și, de asemenea, trebuie să fim deschiși perfecționării persoanelor dăruite, astfel încât să putem funcționa la fel ca ei, dar în măsura noastră.

Trebuie să fim perfecționați de apostoli, profeți, evangheliști, păstori și învățători pentru a fi cei trimiși, cei care vorbesc în numele lui Dumnezeu, cei care predică Evanghelia și cei care îi păstoresc și îi învață pe alții cu bogățiile din cuvântul lui Dumnezeu.

Când îi permitem Domnului să crească în noi și, de asemenea, să ne perfecționeze prin persoanele dăruite din Trup, vom crește în Cristos, Capul, în toate lucrurile și vom funcționa din El cu ceea ce vine de la El.

Așa cum membrele trupului nostru fizic cresc în viață și se perfecționează în funcția lor pe măsură ce creștem și ne dezvoltăm, și toate sunt sub controlul și îndrumarea Capului, așa este și în Trupul lui Cristos.

În Trupul lui Cristos, cu toții Îl luăm pe Cristos ca și Cap al nostru, ne supunem Lui și creștem în Cap în toate lucrurile. Apoi, din Cap vine rezerva pentru ca noi să funcționăm în măsura noastră, așa cum ne îndrumă Capul. Cât de frumos e acest lucru! În acest fel, Trupul se zidește singur în dragoste. Acesta este pentru expresia corporativă a lui Cristos.

Acum vrem să vedem partea stăpânirii, cum Dumnezeu vrea să câștige un războinic corporativ care să stea pentru interesele Sale pe pământ astăzi.

Ca Trup al lui Cristos, ne îmbrăcăm cu Cristos ca fiind componentele armurii lui Dumnezeu și luptăm războiul spiritual în Trup

În Efeseni 6:10-20 vedem armura lui Dumnezeu cu toate elementele acesteia; Pavel ne îndeamnă să ne îmbrăcăm cu toată armura lui Dumnezeu, ca să putem rezista împotriva uneltirilor diavolului (v. 11).

Dacă privim la elementele constitutive ale armurii lui Dumnezeu, vom realiza că realitatea tuturor acestora este Cristos; Cristos este elementul constitutiv al armurii lui Dumnezeu. Trebuie să ne îmbrăcăm cu Cristos ca fiind componentele armurii lui Dumnezeu.

Satan este dușmanul lui Dumnezeu și are o împărăție; el și împărăția lui luptă împotriva împărăției lui Dumnezeu, încercând să înșele, să distrugă și să uzurpe credincioșii în Cristos și făcând tot posibilul să împiedice împlinirea scopului lui Dumnezeu.

Satan este un mincinos și tatăl ei; el vrea să ne fure savurarea de Cristos, să ne ucidă funcția și să distrugă tot ceea ce suntem (Ioan 10:10a). Trebuie să ne dăm seama că Satan este o persoană cu adevărat teribilă, dar noi, cei care credem în Cristos, suntem în Trup – suntem membre ale Trupului și, ca Trup, ne îmbrăcăm cu toată armura lui Dumnezeu.

Armura lui Dumnezeu nu este pentru ca o persoană individuală să o îmbrace singură, căci războinicul despre care vorbește Pavel în Efeseni 6 este o persoană corporativă, biserica în calitate de Trup al lui Cristos.

Noi, ca Trup al lui Cristos, ne îmbrăcăm corporativ cu Cristos, ca fiind componentele armurii lui Dumnezeu. Trebuie să fim în Trup, să fim zidiți împreună cu sfinții din biserică și să rămânem în Trup, astfel încât împreună, ca Trup, să putem îmbrăca cu toată armura lui Dumnezeu.

Doar războinicul corporativ poate purta toată armura lui Dumnezeu – niciun credincios individual nu poate face asta.

Cristos, ca fiind componentele armurii lui Dumnezeu, este pentru protecția noastră în războiul spiritual. Trebuie să ne îmbrăcăm cu toată armura lui Dumnezeu, astfel încât să putem rezista împotriva stratagemelor diavolului.

O cale prin care vrăjmașul ne atacă este frica; Satan este un ucigaș de la început și toate gândurile despre moarte vin de la Satan. El vrea să ne gândim sau să dorim să murim; el este sursa oricăror gânduri suicidale.

El este insidios și dăunător, iar în povestea lui Iov vedem că l-a făcut pe Iov să se gândească la moarte. Chiar și soția lui i-a spus să-L blesteme pe Dumnezeu și să moară. O, Doamne!

Orice gând despre moarte sau că este mai bine să murim este de la Satan. Domnul a venit ca noi să avem viață și să o avem din belșug, iar El este în noi ca viața noastră. Toate gândurile de sinucidere, dorințe de moarte și moarte prematură sunt ispite de la Satan.

Astăzi, printre tineri, există astfel de gânduri, căci Satan ispitește omul, înșeală omul, iar cartea lui de vizită este frica. El vrea să pună frică în noi și să ne facă să ne temem.

De aceea trebuie să ne îmbrăcăm cu Cristos ca fiind componentele armurii lui Dumnezeu, stând în Trup și fiind una cu Domnul pentru a rezista atacurilor inamicului.

Fie ca noi să înțelegem că toată armura lui Dumnezeu este pentru întregul Trup al lui Cristos ca războinic corporativ, nu pentru vreun membru individual al Trupului (Efeseni 6:10-13; Iacov 4:7; comp. cu.Romani 13:12-14; Deuteronom 32:30).

Luptăm războiul spiritual în Trup, nu ca indivizi. Când luptăm împotriva vrăjmașului în noi înșine și prin noi înșine, suntem ușor învinși; însă când purtăm bătălia în Trup, suntem victorioși în Trup, stând în victoria Capului, Cristos. Un om urmărește o mie și doi pun pe fugă zece mii; când suntem în Trup, vrăjmașul este alungat.

În Efeseni capitolul 2, stăm cu Cristos în locurile cerești pentru a participa la toate realizările Sale (v. 6). În Efeseni 4 și 5, umblăm în Trupul Său pe pământ pentru a împlini scopul etern al lui Dumnezeu (4:1, 17; 5:2, 8, 15). În capitolul 6, stăm în puterea Lui în locurile cerești pentru a lupta împotriva vrăjmașului lui Dumnezeu (Efeseni 6:11, 13-14; comp. cu.1 Ioan 5:4, 18; Ioan 3:6b).

1 Ioan 5:4 spune că tot ce a fost născut din Dumnezeu biruiește lumea; acest „tot” se referă la duhul nostru, care a fost regenerat de Dumnezeu. Duhul nostru biruiește lumea. Credința este în duhul nostru; îndoielile sunt în mintea noastră. Când ne exersăm duhul de credință, suntem una cu Domnul și stăm în Trup și biruim lumea.

Fie ca noi să rămânem în duhul nostru astăzi. Fie ca noi să ne ascundem în turnul înalt al duhului nostru, nu să ieșim din duhul nostru.

Fie ca noi să învățăm să ne întoarcem zilnic către duhul nostru, să trăim în duhul nostru și să facem toate lucrurile în duhul contopit, astfel încât să putem fi una cu Domnul în Trup și să ne îmbrăcăm cu Cristos ca fiind componentele armurii lui Dumnezeu în experiența noastră.

Doamne Isuse, ne exersăm duhul pentru a ne îmbrăca cu Cristos ca fiind componentele armurii lui Dumnezeu astăzi! Aleluia, Cristos este realitatea tuturor elementelor constitutive ale armurii lui Dumnezeu pentru războiul spiritual! Amin, Doamne, ne îmbrăcăm astăzi cu Tine pentru a fi pe deplin acoperiți și protejați în războiul spiritual. Slavă Domnului, întreaga armură a lui Dumnezeu este pentru întregul Trup al lui Cristos ca războinic corporativ. Ne exersăm duhul, Doamne, pentru a fi în Trup și a rămâne în Trup, una cu Capul și una cu toate membrele Trupului. Vrem să luptăm războiul spiritual în Trup, nu ca indivizi. Amin, Doamne, Te lăudăm că suntem așezați cu Cristos în locurile cerești pentru a participa la toate realizările Sale! Aleluia, umblăm în Trupul lui Cristos pe pământ pentru a împlini scopul etern al lui Dumnezeu! Amin, Doamne, stăm în puterea Ta în locurile cerești pentru a lupta împotriva dușmanului lui Dumnezeu! O, Doamne, ne îmbrăcăm cu întreaga armură a lui Dumnezeu, ca să putem rezista împotriva stratagemelor diavolului!

Ne încingem coapsele cu adevărul – Cristos Însuși experimentat și trăit de noi

Primul element al lui Cristos ca armura lui Dumnezeu prezentată în Efeseni 6 este adevărul – trebuie să stăm în picioare, avându-ne coapsele încinse cu adevărul (Efeseni 6:14).

A ne încinge coapsele înseamnă a ne întări întreaga ființă. Întreaga noastră ființă trebuie să fie întărită cu adevărul; această întărire nu este pentru a ședea, ci pentru a sta în picioare. Când ființa noastră este întărită și încinsă cu adevărul, suntem capabili să stăm în picioare.

Ce este adevărul? La ce se referă adevărul? Conform modului în care este folosit adevărul în Efeseni 4 (vezi versetele 15, 21, 22-24), se referă la Dumnezeu în Cristos ca realitate în trăirea noastră de zi cu zi.

Adevărul nu este doar adevărul din Biblie din afara noastră; adevărul se referă la Dumnezeu realizat și experimentat de noi în trăirea noastră de zi cu zi. Adevărul este Cristos Însuși trăit de noi (Ioan 14:6; 8:31-32, 36).

A avea coapsele încinse cu adevărul înseamnă a-L trăi pe Cristos și a-L exprima pe Cristos în trăirea noastră de zi cu zi. Trăirea lui Cristos, expresia lui Cristos în trăirea noastră de zi cu zi, ne întărește întreaga trăire pentru războiul spiritual.

Însă dacă trăirea noastră de zi cu zi este în mod ușuratic, dacă nu ne exersăm duhul pentru a trăi un singur duh cu Domnul în timpul zilei, nu vom putea sta împotriva puterilor întunericului.

Pentru ca noi, credincioșii în Cristos, să stăm în picioare în războiul spiritual, trăirea noastră de zi cu zi trebuie să fie întărită și încinsă cu adevărul; avem nevoie ca Dumnezeu Însuși să fie exprimat prin noi.

Dumnezeu Însuși exprimat este principiul umblării noastre zilnice, standardul vieții noastre zilnice și modelul vieții noastre.

Credincioșii în Cristos care își exersează duhul pentru a-L contacta pe Domnul și a-L trăi pe Cristos au coapsele încinse cu adevărul; sunt capabili să înfrunte atacuri și opoziție.

Dar dacă Dumnezeu nu este exprimat în trăirea noastră de zi cu zi, dacă nu-L trăim pe Cristos în umblarea noastră de zi cu zi, nu vom avea un brâu în jurul coapselor; nu vom avea puterea să rezistăm împotriva dușmanului. Când apar opoziție și controverse, nu vom avea puterea să le înfruntăm. O, Doamne!

Adevărul cu care suntem încinși este de fapt Cristosul pe care îl experimentăm.

Dacă privim la trăirea și umblarea lui Pavel, ne dăm seama că el a urmat modelul lui Cristos și, prin urmare, a avut puterea să înfrunte toată opoziția și circumstanțele adverse (Efeseni 4:20-21; Filipeni 1:19-21).

Pavel a mărturisit că pentru el, a trăi însemna Cristos. El L-a trăit pe Cristos; acesta este adevărul care i-a încins coapsele și a putut să stea în picioare. În același timp, a rămas în Trup, fiind în strânsă părtășie și dependență de membrele Trupului lui Cristos.

Pe de o parte, trebuie personal să-L trăim pe Cristos în trăirea noastră de zi cu zi, astfel încât să putem fi încinși cu adevărul și, prin urmare, să putem sta în picioare. Pe de altă parte, trebuie să rămânem în Trup, fiind legați în mod corespunzător de celelalte membre ai Trupului lui Cristos.

Trăirea noastră de zi cu zi trebuie să fie conformă modelului lui Cristos, pentru a-L putea exprima în trăirea noastră. Atunci, vom avea puterea de a înfrunta orice opoziție și de a face față circumstanțelor adverse.

Acest fel de trăire ne va permite să rezistăm în ziua războiului spiritual. Dacă ne uităm la trăirea noastră de zi cu zi, am putea fi expuși de Domnul cu privire la lipsa noastră de a trăi pe Cristos. Fie ca Domnul să Se îndure de noi și să ne dea harul de a ne renega pe noi înșine și de a permite crucii să lucreze în noi, astfel încât să nu mai trăim noi, ci Cristos să trăiască în noi (Galateni 2:20).

Fie ca noi să nu fim introspectivi sau cei care se auto-analizează în această privință, ci pur și simplu să fim înaintea Domnului în ceea ce privește trăirea noastră de zi cu zi.

Pe măsură ce învățăm să ne îmbrăcăm cu toată armura lui Dumnezeu, luându-L pe Cristos ca armura lui Dumnezeu în experiența noastră, trebuie să stăm în picioare, avându-ne coapsele încinse cu adevărul, adică trebuie să-L trăim pe Cristos și să-L exprimăm.

Fie ca noi să aducem acest lucru Domnului în timpul nostru personal cu El și să-I spunem:

Doamne Isuse, vrem să stăm în picioare, avându-ne coapsele încinse cu adevărul. Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a-L lua pe Cristos ca parte a armurii lui Dumnezeu și, în special, Te luăm pe Tine ca viață astăzi. Trăiește în noi astăzi. Fii exprimat prin noi. Fie ca noi să fim încinși cu adevărul avându-L pe Cristos trăind în noi astăzi. O, Doamne, ce zici de trăirea noastră de zi cu zi? Ce zici de trăirea noastră în fața celor de la serviciu și de trăirea noastră acasă? Trăiește în noi, dragă Doamne. Fie ca trăirea noastră de zi cu zi să fie conform principiului adevărului. Fie ca Dumnezeu Însuși să fie exprimat prin noi. Conformează-ne imaginii Tale și fii exprimat prin noi. O, Doamne, fie ca trăirea lui Cristos și expresia lui Cristos să fie adevărul care ne încinge coapsele. Salvează-ne de la o viață ușuratică de zi cu zi. Salvează-ne de la a nu-L trăi pe Cristos. Fie ca trăirea noastră de zi cu zi să fie conform modelului lui Cristos, ca să avem puterea de a înfrunta toată opoziția și circumstanțele adverse! Amin, Doamne, vrem să Te savurăm, să Te experimentăm și să Te exprimăm astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Put on Christ as the Constituents of God’s Armour: have our Loins Girded with Truth, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 24 cu tema: Dătătorul darurilor și componentele armurii lui Dumnezeu, ziua 3, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Zidirea Trupului se face prin membrele perfecționate care funcționează în măsura lor

20/10/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Zidirea Trupului lui Cristos se face prin membrele perfecționate ai Trupului care funcționează în măsura lor. Cristos a promis că El va zidi biserica Sa și o face dând mai întâi daruri Trupului și apoi punând membrele dăruite să-i perfecționeze pe sfinți în distribuirea divină, astfel încât sfinții perfecționați să poată face lucrarea slujbei, adică să zidească Trupul lui Cristos. Amin!

Este cu adevărat uimitor să vedem scena din Efeseni 4:8-16, care începe cu călătoria universală a Domnului și dăruirea de daruri Trupului. Cristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, al doilea din Trinitatea Divină, a ieșit din veșnicie și a intrat în timp. El a coborât din ceruri pe pământ pentru a deveni om. Ca om, El a trăit o viață umană perfectă și minunată, împlinind scopul lui Dumnezeu.

După moartea Sa, El a coborât și mai departe, în Hades, și a declarat Evanghelia celor de acolo. El a biruit moartea și Hadesul, a luat cheile morții și ale Hadesului și apoi a înviat în a treia zi. La patruzeci de zile după învierea Sa, S-a înălțat public la ceruri și acum se află în al treilea cer, întronat cu Dumnezeu pe tron. Minunat!

Aceasta a fost o călătorie universală a omului-Dumnezeu Isus. El a călătorit coborând pe pământ, apoi în Hades, apoi înălțându-se pe pământ și apoi în al treilea cer. Făcând aceasta, El umple toate lucrurile.

Mai mult, în înălțarea Sa, Cristos l-a biruit pe Satan și i-a luat pe captivii pe care îi avea Satan, făcându-i proprii Săi captivi. Noi, cei care credem în Cristos, eram captivii lui Satan, căci el ne-a uzurpat și ne-a înrobit. Dar prin moartea, învierea și înălțarea Sa, Cristos l-a învins pe Satan, i-a luat captivii și a mers victorios înaintea tronului lui Dumnezeu cu o procesiune triumfală, aducându-ne la Tatăl ca daruri, trofee.

Tatăl, fiind foarte mulțumit, ne-a returnat lui Cristos și Cristos ne-a dat ca daruri Trupului Său. Fiecare credincios în Cristos este acum un dar pentru Trupul lui Cristos. Unele sunt daruri mai mari, iar altele sunt daruri mai mici; măsura darului depinde de măsura harului. Cu toții suntem daruri pentru biserică și fiecare dintre noi este un dar pentru Trupul lui Cristos.

Trebuie să ne dăm seama și să apreciem că Cristos ne-a dat ca daruri pentru Trupul Său și trebuie să funcționăm în viața de biserică crescând în viață și fiind perfecționați în funcția noastră, astfel încât să putem zidi biserica în calitate de Trup al lui Cristos.

Trebuie să-L lăsăm pe Cristos să Se înalțe și să coboare în noi. Oriunde ne-am afla, ne putem întoarce către El, ne putem deschide către El și Îi putem permite să Se răspândească în noi, să ne cucerească, să ne învingă și să ne supună. Dacă Îi permitem Domnului să ne învingă tot timpul, devenim captivii Lui și El are o modalitate de a lucra în noi și de a zidi biserica prin noi.

Fie ca noi să fim captivii Domnului astăzi, cei care nu-L înving pe Domnul în experiența lor necedând Lui, ci mai degrabă care spun Amin cuvântului Său, se supun Lui și Îl lasă pe El să ne învingă tot timpul.

Zidirea Trupului se face prin membrele perfecționate care funcționează în măsura lor

Efeseni 4:11-12 spune că Cristos a dat pe unii ca apostoli, pe alții ca profeți, pe alții ca evangheliști și pe alții ca păstori și învățători, spre perfecționarea sfinților, în vederea lucrării slujbei, spre zidirea Trupului lui Cristos.

Cristos a dat unele daruri Trupului lui Cristos; El a dat unele daruri nu pentru a înlocui membrele Trupului, ci pentru a-i perfecționa. Zidirea intrinsecă a Trupului lui Cristos se face prin persoanele dăruite care îi perfecționează pe sfinți în distribuirea divină, astfel încât toți sfinții să poată face lucrarea slujbei Noului Testament, adică să zidească Trupul lui Cristos.

Trupul nostru omenesc este zidit nu doar de un singur membru sau de câteva membri proeminenți și mai puternici; mai degrabă, fiecare membru al trupului nostru omenesc crește în viață și este perfecționat în funcția sa, astfel încât întregul trup este zidit. Aceasta este o umbră a realității care se găsește în Trupul lui Cristos.

Trupul lui Cristos se zidește singur în dragoste prin funcția fiecărui membru. Aceasta înseamnă că fiecare dintre noi este un dar pentru Trup și trebuie să facem două lucruri: să creștem în viață și să fim perfecționați în funcția noastră.

Dumnezeu a dat unele daruri specifice, cum ar fi Pavel, Petru, Ioan, Martin Luther, John Nelson Darby, Watchman Nee, Witness Lee și multe altele. Aceste daruri date de Capul bisericii sunt pentru perfecționarea sfinților din bisericile locale (1 Corinteni 12:28; Faptele Apostolilor 13:1).

Membrii dăruiți nu sunt pentru a funcționa și fiecare să se așeze și să fie încurajat de funcția lor; mai degrabă, ei îi perfecționează pe sfinți pentru lucrarea slujbei, spre zidirea Trupului lui Cristos. Persoanele dăruite îi perfecționează pe sfinți hrănindu-i conform pomului vieții cu rezerva de viață pentru creșterea lor în viață (Geneza 2:9; 1 Corinteni 3:2, 6).

De aceea trebuie să fim prezenți în adunările bisericii și să fim implicați în slujirea din viața de biserică, fiind în părtășia și coordonarea vieții de biserică. Aici, în părtășie și coordonare și în adunările bisericii, Domnul ne poate perfecționa pe toți prin membrele dăruite.

Când cineva se ridică și împărtășește, având o porție mai mare din darul lui Cristos, suntem udați, hrăniți și alimentați. Unii sfinți se ridică și împărtășesc ceva, iar noi toți simțim că suntem udați, căci ei sunt ca o stropitoare mare care ne udă.

Trebuie să învățăm să funcționăm în întâlnirile bisericii fiind perfecționați de membrele dăruite, astfel încât să putem zidi biserica în calitate de Trup al lui Cristos.

Fiecare dintre noi, ca membre ale Trupului lui Cristos, trebuie să fie perfecționat; mai întâi, trebuie să fim hrăniți și alimentați cu proaspăta rezervă de viață divină pentru creșterea noastră în viață, iar apoi trebuie să fim perfecționați în funcția noastră.

Trebuie să ne dăm seama că, chiar dacă am putea crede că nu putem face atât de mult sau nu știm ce să vorbim în întâlnirile bisericii, partea și funcția noastră în întâlniri sunt cele care zidesc biserica.

Fie ca vrăjmașul să nu ne înșele să credem că doar membrele dăruite pot și ar trebui să funcționeze, în timp ce noi toți ascultăm și învățăm. Mai degrabă, fie ca noi toți să ne deschidem perfecționării Domnului prin membrele dăruite, ca să învățăm să funcționăm în măsura noastră pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Persoanele dăruite îi perfecționează pe sfinți pentru a face ceea ce fac ei pentru zidirea directă a Trupului lui Cristos (Matei 16:18; Efeseni 4:11-12; 1 Timotei 1:16; 4:12). Aceasta este funcția principală a membrelor dăruite – să-i perfecționeze pe sfinți, astfel încât sfinții perfecționați să poată funcționa pentru a zidi Trupul lui Cristos.

Dumnezeu i-a dat pe unii ca apostoli, profeți, evangheliști, păstori și învățători; aceștia ne perfecționează pe noi să facem ceea ce fac ei, dar în măsura noastră. Persoanele dăruite îi perfecționează pe sfinți pentru a funcționa în același mod în care o fac ei – poate nu în aceeași măsură ca persoanele dăruite, dar în același mod pentru zidirea bisericii.

Poate că nu suntem mari apostoli precum Pavel, dar dacă suntem perfecționați pentru a fi apostoli, trimiși, putem fi apostoli pentru vecinul nostru de alături pentru Evanghelie. Poate că nu suntem mari profeți, dar dacă Îl lăsăm pe Domnul să ne perfecționeze prin persoanele dăruite, vom funcționa ca profeți pentru a vorbi cuvântul lui Dumnezeu și a zidi biserica.

În toate aceste lucruri, trebuie să ne exersăm duhul, căci numai în duh și cu exersarea duhului nostru putem noi zidi biserica. Nu învățăm doar să facem ceva în exterior, chiar dacă ar putea fi implicată o lucrare sau o activitate exterioară; învățăm să ne exersăm duhul și să fim perfecționați pentru a funcționa în măsura noastră pentru zidirea bisericii.

Învățăm să venim zilnic la Cuvântul lui Dumnezeu și să fim umpluți de Domnul, apoi să funcționăm în întâlnirile bisericii și ori de câte ori îi întâlnim pe sfinți pentru a împărți viață pentru zidirea bisericii.

Doamne Isuse, ne deschidem perfecționării Tale prin persoanele dăruite, ca să putem face lucrarea slujbei spre zidirea Trupului lui Cristos. Îți mulțumim că ne-ai dat ca daruri Trupului lui Cristos. Aleluia, fiecare credincios în Cristos este un dar pentru Trup și fiecare credincios are o funcție în măsura sa în Trup! Amin, Doamne, fie ca să nu ne neglijăm funcția. Salvează-ne de la participarea pasivă la întâlnirile bisericii fără exersarea duhului nostru și fără a funcționa în măsura noastră. Fie ca să învățăm să ne deschidem Ție zilnic și să Te savurăm pentru a crește în viață și fie ca să ne deschidem către persoanele dăruite pentru a fi perfecționați în funcția noastră. O, Doamne Isuse, ne deschidem perfecționării Tale prin persoanele dăruite. Ne exersăm duhul astăzi. Păstrează-ne în duhul nostru. Perfecționează-ne, dragă Doamne, pentru a face lucrarea slujbei, ca să putem zidi Trupul lui Cristos în mod direct! Aleluia, persoanele dăruite îi perfecționează pe sfinți hrănindu-i și ajutându-i să facă ceea ce fac persoanele dăruite pentru zidirea Trupului lui Cristos!

Suntem perfecționați pentru a fi un membru ziditor în dragoste și a ajunge la unitatea credinței

Slavă Domnului că noi toți suntem daruri pentru Trupul lui Cristos și fiecăruia dintre noi i s-a dat o măsură după harul dat nouă de Dumnezeu. Amin! Fie ca noi să învățăm să-L savurăm zilnic pe Domnul și să ne deschidem către El, astfel încât să putem avea mai mult har, să savurăm mai mult din ceea ce este El și să fim perfecționați în funcția noastră în biserică.

De multe ori în viața de biserică, Domnul ne pune împreună cu un sfânt care ne perfecționează; de multe ori, o persoană dăruită funcționează și suntem perfecționați pe măsură ce avem părtășie și ne coordonăm cu el. Trebuie să-I permitem Domnului să ne perfecționeze în funcția noastră în viața de biserică.

Pavel i-a spus lui Timotei să facă lucrarea unui evanghelist; Timotei nu era un evanghelist și nici nu era o persoană dăruită în acest sens, dar el era perfecționat pentru a face lucrarea unui evanghelist.

Dacă ne deschidem către Domnul și ne deschidem către sfinți în viața de biserică, vom fi perfecționați pentru a funcționa ca apostol, profet, evanghelist, păstor și învățător și vom funcționa pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Pe măsură ce Îl lăsăm pe Domnul să ne perfecționeze și permitem persoanelor dăruite să ne perfecționeze, va exista un rezultat. Rezultatul acestei perfecționări este că vom ajunge cu toții la unitatea credinței și a cunoașterii depline a Fiului lui Dumnezeu, la un om matur și la măsura staturii plinătății lui Cristos (Efeseni 4:13; cf. Ioan 17:23).

Cu toții trebuie să ajungem la aceste trei lucruri crescând în viață și fiind perfecționați în funcția noastră. Mai mult, nu vom mai fi copii mici aruncați de valuri și purtați de orice vânt de învățătură (Efeseni 4:14).

Dacă nu creștem în viață și nu suntem perfecționați în funcția noastră, rămânem ca niște copilași, fiind o povară pentru alții, în loc să avem grijă de ei. Dar dacă creștem în viață zi de zi și suntem perfecționați în funcția noastră în Trup, vom funcționa în măsura noastră și vom purta responsabilitatea.

Nu vom mai fi aruncați încoace și încolo, nici aruncați de valuri; vom fi tari în Domnul și pentru biserică. Ne vom ține de adevăr în dragoste și vom crește în Cristos, Capul, în toate lucrurile (v. 15).

Trebuie să ținem de adevăr în dragoste. Adevărul din Efeseni se referă la ceea ce este real, iar acesta este Cristos și biserica.

Cristos, în calitate de Cap al Trupului, și biserica, în calitate de Trup al Capului, sunt ceva real, iar noi ne ținem de adevăr în dragoste. Ne ținem de aceste lucruri reale în dragoste, ținându-ne de Cristos și de biserică, și creștem în Cap, Cristos, în toate lucrurile.

Această perfecționare ne va face să nu mai fim copii mici aruncați de valuri și purtați de orice vânt de învățătură, în viclenia oamenilor, în șiretenia lor, în vederea sistemului satanic de eroare. Slavă Domnului!

În loc să ne lăsăm duși, ne ținem de adevăr în dragoste, creștem în Cristos în toate lucrurile și vom funcționa din El! Pe măsură ce creștem în Cristos, Capul, ceva vine din Cap, căci funcționăm cu provizia pe care o primim de la Cristos.

Creștem în Cristos pentru creșterea noastră, iar apoi din Cristos vom funcționa pentru utilitatea noastră (v. 16). Această perfecționare va face ca fiecare membru al Trupului lui Cristos să fie un membru ziditor în dragoste – crescând în Cap și funcționând din Cap.

Fie ca noi să fim membre perfecționate ale Trupului care cresc în Cap și funcționează din Cap pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos!

Doamne Isuse, ne deschidem Ție pentru a putea crește în viață și ne deschidem, de asemenea, Trupului pentru a fi perfecționați în funcția noastră! Amin, Doamne, fie ca noi să fim membrele perfecționate ale Trupului lui Cristos care cresc în viață și funcționează în măsura lor pentru zidirea Trupului! Fă-ne să creștem în viață și să fim perfecționați în funcția noastră până când vom ajunge cu toții la unitatea credinței! Amin, Doamne, fie ca noi să ajungem cu toții la unitatea credinței și a cunoașterii depline a Fiului lui Dumnezeu, la un om matur, la măsura staturii plinătății lui Cristos! Ține-ne deschiși către perfecționarea Ta prin membrele dăruite, ca să nu mai fim copilași aruncați de valuri și purtați de orice vânt de învățătură! O, Doamne, ne ținem de adevăr în dragoste, ținându-ne de Cristos și de biserică – ne ținem de lucruri adevărate! Te ținem ca și Cap și primim distribuirea și alimentarea Ta, astfel încât să putem funcționa din Cap pentru zidirea bisericii!