biserica lui Cristos

Cristos îngrijește cu drag bisericile în umanitatea Sa și ajustează lămpile pentru a le menține strălucitoare

28/07/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Cristos, ca Fiu al Omului, este Marele Preot care umblă printre lampadarele de aur (bisericile locale) pentru a îngriji cu drag bisericile în umanitatea Sa și a le hrăni în divinitatea Sa; El ajustează lămpile, adaugă uleiul și retează mucul lămpilor pentru a le face potrivite.

Doamne Isuse, ne deschidem Ție ca Mare Preot al nostru. Îți mulțumim că ești Fiul Omului care umblă printre bisericile locale pentru a vedea situația din fiecare biserică. Îți mulțumim că ne observi, ne privești și ai grijă de noi. Ai o cale, Doamne, să elimini ceea ce este negativ și natural printre noi. Îndepărtează orice împiedică strălucirea. Adaugă mai mult din Tine însuți ca ulei la lămpi, chiar la toți sfinții, pentru ca noi să putem străluci mai tare cu Tine ca lumină! Amin!

Fie ca Domnul să ne dea harul și îndurarea Sa pentru ca noi să-L vedem pe Cristos ca Fiul Omului umblând în mijlocul lampadarelor de aur. Fie ca noi să avem un duh exersat pentru a fi mesagerii de astăzi, sfinții biruitori care aud ceea ce Duhul vorbește bisericilor și care Îl văd pe Cristos în lucrarea Sa cerească, îngrijindu-se de biserici.

Pe de o parte, trebuie să fim în duh, căci revelația lui Cristos este în duhul nostru. Pe de altă parte, trebuie să fim pe terenul autentic al unității, căci numai atunci când suntem în bisericile locale potrivite putem primi o viziune a lui Cristos.

Aceasta înseamnă că ar trebui să fim întotdeauna una, fără dezbinări între noi, iar numele unic în care ar trebui să-l adunăm ar trebui să fie numele lui Isus, niciun alt nume.

De asemenea, ne întâlnim în locul locuinței lui Dumnezeu, locul ales de El, care este duhul nostru, cu aplicarea altarului, care este crucea. Permitem crucii să ne trateze și ne întâlnim în numele lui Isus. De asemenea, suntem împreună-părtași la necazul, la împărăția și la răbdarea în Isus.

La fel ca apostolul Ioan, suntem împreună părtași la necazul în Isus, știind că prin multe necazuri intrăm în împărăția lui Dumnezeu. Nu iubim viața sufletului nostru, ci suntem dispuși să o dăm pentru frați.

Suntem împreună-părtași la împărăție în Isus, trăind viața de biserică și urmărindu-L pe Cristos împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură. Și ne îngrijim de frații păcătoși, cerând în rugăciune și dându-le viață.

Suntem împreună-părtași la răbdarea în Isus, fiind conștienți de tacticile de epuizare ale lui Satan și îndurând cu răbdarea lui Cristos pe care am savurat-o și am experimentat-o. Amin!

Cristos, ca Fiu al Omului, Se îngrijește de biserici în umanitatea Sa pentru a le îngriji cu drag

În Apocalipsa 1:13 vedem că Cristos este Fiul Omului îmbrăcat cu o haină care ajunge până la picioare și încins la piept cu un brâu de aur pentru ca El să îngrijească cu drag bisericile în umanitatea Sa și să le hrănească în divinitatea Sa. O, ce Cristos minunat avem!

Când suntem în duh, pe terenul unității și părtași la necazul, împărăția și răbdarea în Isus, vedem o viziune a lui Cristos ca Fiu al Omului. Faptul că El este Fiul Omului ne arată umanitatea Sa, brâul de aur semnifică divinitatea Sa, iar pieptul este un semn al dragostei.

Cristos este astăzi Fiul Omului în învierea și înălțarea Sa și El umblă printre bisericile locale ca lampadarele de aur pentru a avea grijă de ele. El este Fiul omului, având grijă de biserici în umanitatea Sa pentru a le îngriji cu drag.

Faptul că El este încins la piept semnifică faptul că El a făcut toată lucrarea și acum El are grijă de biserici în dragoste. În Vechiul Testament, preoții erau încinși la coapsele lor pentru slujirea lor (Exod 28:4), iar în Daniel 10:5 Cristos era încins la coapsele cu aur curat. Acest lucru este pentru a se întări pentru lucrare.

Dar Cristosul pe care îl vedem în Apocalipsa 1 este încins la piept; El Și-a terminat lucrarea divină de a produce bisericile și acum, prin dragostea Sa, El are grijă de bisericile pe care le-a produs prin dragostea Sa.

Brâul de aur, în plus, semnifică divinitatea lui Cristos ca energie divină; faptul că acest brâu de aur este la piept semnifică faptul că energia aurie a lui Cristos este exercitată și motivată de și cu dragostea Lui pentru a hrăni bisericile.

Slavă Domnului că astăzi El este Fiul Omului umblând în mijlocul lampadarelor de aur, a bisericilor locale, pentru a avea grijă de biserici în umanitatea Sa ca Fiu al Omului, în principal pentru a le îngriji cu drag! El ne îngrijește cu drag în umanitatea Sa.

A îngriji cu drag pe cineva înseamnă a-l face fericit și confortabil; a hrăni pe cineva înseamnă a-l hrăni dându-i ceva de mâncare. Cristos este Fiul omului ca Marele nostru Preot și El îngrijește cu drag bisericile în umanitatea Sa și, în același timp, El hrănește bisericile în divinitatea Sa. Slavă Domnului pentru un astfel de Mare Preot!

El ne îngrijește cu drag, făcându-ne fericiți și confortabili și ne hrănește, de asemenea, dându-ne ceva din El însuși cu care să fim hrăniți. Cristos este cel mai bun model de îngrijire cu drag și hrănire; El are grijă de toate bisericile locale fiind Fiul Omului cu o haină lungă, care este haina preoțească (Exod 28:33-35).

El este marele nostru Preot. El are grijă de noi în dragoste. El nu lucrează și nu trudește; El a făcut toată lucrarea și acum ne îngrijește cu drag în umanitatea Sa.

Totalitatea lui Cristos în divinitatea Sa a devenit un brâu, întărindu-L cu o energie divină pentru a ne îngriji în dragoste. Energia divină a lui Cristos este exercitată prin și cu dragostea Sa pentru a hrăni bisericile.

Fie ca noi să ne deschidem îngrijirii Sale cu drag și hrănirii Lui. Fie ca atât personal, cât și corporativ, să avem o viziune a lui Cristos ca Fiul Omului umblând printre lampadarele de aur și să ne deschidem Lui pentru a-I permite să ne îngrijească cu drag în umanitatea Sa și să ne hrănească în divinitatea Sa, astfel încât să putem fi vii în mod intens și strălucitori în mod intens.

Când venim la El atât personal, cât și corporativ, El ne face să ne simțim plăcuți, fericiți și confortabili. Pe măsură ce ne deschidem către El, El ne îngrijește cu drag în umanitatea Sa și ne hrănește în divinitatea Sa pentru a Se asigura că biserica strălucește puternic ca mărturie a lui Isus.

Doamne Isuse, vrem să fim în duhul nostru, pe terenul unității și să fim părtași la necazul, împărăția și răbdarea în Isus, ca să Te putem vedea! Amin, Doamne, fie ca să avem o viziune a lui Cristos ca Fiu al Omului, fiind Marele Preot umblând printre biserici! Fie ca să ne dăm seama că astăzi Cristos este Marele nostru Preot, îmbrăcat cu o haină care ajunge până la picioare și încins la piept cu un brâu de aur. Aleluia, Cristos umblă printre bisericile locale pentru a observa situația, astfel încât să le poată îngriji cu drag în umanitatea Sa și să le hrănească în divinitatea Sa! Amin, Doamne, ne deschidem îngrijirii Tale cu drag și hrănirii Tale. Ne deschidem grijii Tale plină de dragoste. Îți mulțumim că ești energizat și motivat să ai grijă de noi cu dragoste. Cât de mult ne place să fim aici, în bisericile locale, sub grija și îngrijirea iubitoare a Fiului Omului, marele nostru Mare Preot! O, Doamne, ne deschidem astăzi îngrijirii Tale cu drag în umanitatea Ta și hrănirii Tale în divinitatea Ta!

Cristos ne îngrijește cu drag în dragoste și îndepărtează toate lucrurile negative care ne frustrează strălucirea

Ce înseamnă ca Cristos să îngrijească cu drag bisericile în umanitatea Sa? Cum face El acest lucru? În capitolele 1-3 din Apocalipsa vedem cum Cristos umblă printre bisericile locale și le vorbește; prin vorbirea Sa, El Se prezintă bisericilor cine este, El luminează situația lor, El evidențiază anumite probleme și El oferă soluția.

El îngrijește cu drag bisericile atât în umanitatea Sa, cât și le hrănește în divinitatea Sa. În ceea ce privește îngrijirea cu drag, Cristos ajustează lămpile pentru a le face potrivite; El ne îngrijește cu drag pentru ca noi să fim fericiți, plăcuți și confortabili.

Așa cum preoții din Vechiul Testament trebuiau să reteze lămpile pentru a le face potrivite, tot așa face Cristos astăzi printre biserici (Exod 30:7).

O aplicație a acestui lucru poate fi văzută în Psalmul 42:5 și 11, unde vedem mântuirea feței Sale devenind mântuirea feței noastre. Când privim la El, când Îl privim pe Domnul, vedem fața Lui zâmbitoare și însăși fața noastră este mântuită, căci devenim fericiți așa cum El este fericit.

Înainte de a putea merge la alții pentru a-i îngriji cu dragoste, trebuie să fim făcuți fericiți și să ne simțim confortabil de către Domnul, altfel suntem nefericiți și alții nu vor accepta grija sau vizita noastră. Fie ca niciodată să nu contactăm pe cineva cu o înfățișare tristă.

Spurgeon a spus odată că o persoană care nu are veselie pe chip ar fi mai bine să fie antreprenor de pompe funebre. O, Doamne! Chiar și ca slujitori ai Cuvântului lui Dumnezeu, putem fi cei care nu au o înfățișare veselă.

Înfățișarea noastră trebuie să fie mântuită. Pe măsură ce venim la Domnul în cuvântul Său și ne deschidem Lui, El ne mântuiește în interior și ne face să ne simțim fericiți, confortabili și plăcuți. Prezența Domnului, atunci când venim în prezența Lui, oferă o atmosferă de tandrețe și căldură pentru a ne îngriji cu drag ființa.

Când Îl contactăm pe Domnul, savurăm tandrețea Lui, ne simțim încălziți și întreaga noastră ființă este îngrijită cu drag. Prezența Domnului ne oferă odihnă, mângâiere, vindecare, curățare și încurajare.

Putem mărturisi acest lucru din propria noastră experiență; uneori, Îl atingem pe Domnul personal sau poate suntem în întâlniri și ne deschidem către Domnul, iar El pur și simplu ne dă alinare și odihnă, ne vindecă și ne curăță, iar acest lucru ne încurajează.

Putem savura atmosfera îngrijirii cu drag a prezenței Domnului în biserică pentru a primi rezerva hrănitoare a vieții (Efeseni 5:29; 1 Timotei 4:6; Efeseni 4:11). Pe măsură ce venim la întâlnirile bisericii, atingem prezența lui Cristos ca Fiu al Omului care umblă în mijlocul bisericilor și suntem hrăniți cu rezerva bogată a vieții.

Pe de o parte, ne simțim confortabil, odihniți și încurajați; pe de altă parte, pe măsură ce ne deschidem către Domnul într-o astfel de atmosferă de dragoste și îngrijire cu drag, primim rezerva hrănitoare a vieții.

Domnul Isus, ca Fiu al Omului, îngrijește cu drag bisericile în umanitatea Sa; El face acest lucru făcându-ne mai întâi fericiți și confortabili, apoi eliminând orice este negativ. Așa cum preoții din Vechiul Testament ajustau lămpile îndepărtând prin tăiere orice fitil carbonizat al lămpilor, astfel încât lampadarul să strălucească puternic, tot așa Domnul astăzi ajustează fitilul lămpilor lampadarului (Exod 25:38).

El ajustează lămpile pentru a le face potrivite și strălucitoare. El ajustează fitilul lămpilor lampadarului prin tăierea tuturor lucrurilor negative care ne împiedică strălucirea.

Am putea crede că strălucim, dar de fapt scoatem fum, căci există lucruri negative în ființa noastră și printre noi care ne împiedică strălucirea; avem nevoie ca Domnul, ca Mare Preot, să vină ca Fiul Omului pentru a îndepărta prin tăiere orice lucru negativ care ne împiedică strălucirea.

În cazul lămpilor lampadarului din Vechiul Testament exista partea carbonizată a fitilului, fitilul care împrăștia fum; aceasta trebuia tăiată, astfel încât lămpile să strălucească puternic (Leviticul 24:4).

Această parte carbonizată semnifică lucruri care nu sunt conform scopului lui Dumnezeu și trebuie îndepărtate. Astfel de lucruri sunt carnea noastră, omul nostru natural, sinele nostru și vechea noastră creație. Domnul Isus îndepărtează toate aceste elemente și lucruri negative, astfel încât să putem străluci intens ca mărturie a lui Isus.

Lampadarele sunt organice – sunt lampadare vii, iar fiecare biserică este un lampadar viu, având mult simțământ. Când există lucruri negative, acestea împiedică strălucirea și este nevoie ca Fiul Omului să vină și să le îndepărteze.

Cristos elimină toate diferențele dintre biserici – El elimină faptele rele, lipsurile, eșecurile și defectele – astfel încât bisericile să fie la fel în esență, înfățișare și expresie (vezi 1 Corinteni 1:10; 2 Corinteni 12:18; Filipeni 2:2).

Bisericile ar trebui să fie la fel în esență și înfățișare, chiar în expresia lor, astfel încât Domnul, ca Fiu al Omului, să expună și să îndepărteze orice împiedică strălucirea și orice face ca bisericile să fie diferite, orice element negativ.

În experiența noastră, pe măsură ce venim la Domnul, pe măsură ce venim la tronul harului, El, ca Mare Preot al nostru, este atins de simțul slăbiciunilor noastre și are grijă de noi, îngrijindu-ne cu drag în umanitatea Sa și hrănindu-ne în divinitatea Sa (Evrei 4:15-16).

Fie ca noi să ne deschidem Lui și să venim la El așa cum suntem, permițându-I să expună și să înlăture orice împiedică strălucirea.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ești Fiul Omului care Te îngrijești de biserici în umanitatea Ta pentru a le îngriji cu drag. Ne deschidem Ție. Ai Tu o cale de a ajusta lămpile pentru a le face potrivite. Ne deschidem îngrijirii Tale cu drag; Tu ne faci să fim fericiți, plăcuți și confortabili. Mântuirea feței Tale devine mântuirea feței noastre. Ne place să fim în prezența Ta, căci prezența Ta oferă o atmosferă de tandrețe și căldură. Prezența Ta îngrijește cu drag ființa noastră și ne dă odihnă și mângâiere, vindecare și încurajare. O, cât de minunat este să fim în atmosfera îngrijirii cu drag a prezenței Domnului în biserică, astfel încât să putem primi rezerva hrănitoare a vieții! Amin, Doamne, Te iubim și ne deschidem îngrijirii Tale cu drag. Fă în așa fel încât să înlături orice este negativ, orice ne frustrează strălucirea. Fă în așa fel, Doamne, ca să înlături orice nu este conform scopului Tău. Îndepărtează toate diferențele dintre biserici, astfel încât bisericile să fie la fel în esență, înfățișare și expresie! Amin, Doamne, câștigă lampadarele strălucitoare și glorioase, mărturia lui Isus!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ Cherishes the Churches in His Humanity & Trims the Lamps to Keep them Shining, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 39 cu tema: Cristos ca Fiu al Omului umblă în mijlocul lampadarelor de aur (ziua 3) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să fim mesagerii biruitori ai Domnului în duh și pe terenul unității astăzi

26/07/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, vrem să vedem viziunea lui Cristos ca Fiul Omului umblând în mijlocul lampadarelor de aur, așa vrem să fim mesagerii biruitori ai Domnului, cei care sunt în duhul nostru pe terenul bisericii, păstrând unitatea Duhului și rămânând pe terenul autentic al unității.

Amin, Doamne Isuse, vrem să fim cei care primesc mesajul Tău proaspăt astăzi. Descoperă-ne. Păstrează-ne în duhul nostru. Fie ca să vedem viziunea lui Cristos ca Fiul Omului umblând în mijlocul lampadarelor de aur. O, Doamne, dăruiește-ne o viziune vie a lui Cristos! Fie ca să Te vedem astăzi, chiar să Te vedem în ceea ce faci și în ceea ce ești pentru biserică și pentru biserici! Amin!

În această săptămână, în considerarea noastră rugativă despre cum putem Îl experimenta, savura și exprima pe Cristos așa cum vedem în cartea Apocalipsa, venim la subiectul: Cristos ca Fiul Omului umblă în mijlocul lampadarelor de aur.

Fericiți sunt credincioșii în Cristos, care citesc și aud cuvintele profeției și păzesc lucrurile scrise în ea, căci vremea este aproape (Apocalipsa 1:3). Trebuie să fim cei care citesc, aud și păzesc cuvântul lui Dumnezeu.

Mai ales când vedem că timpul Domnului se apropie, trebuie să rămânem în cuvântul lui Dumnezeu, să citim și să ne rugăm asupra cuvântului lui Dumnezeu și să-I permitem Domnului să lucreze în noi conform cuvântului Său.

În Apocalipsa 22:10 ni se spune că cuvintele profeției nu sunt pecetluite, căci vremea este aproape. Această carte nu a fost închisă, ci ținută deschisă. Ar trebui să citim Biblia în fiecare zi. Fie ca să nu închidem cartea Apocalipsa, ci să o ținem deschisă; fie ca să nu o punem deoparte, ci să citim toate versetele cruciale din această carte zi de zi. Și modul în care citim este cu multă rugăciune și multă cugetare.

Trebuie să citim Cuvântul lui Dumnezeu prin intermediul oricărei rugăciuni și cereri, rugându-ne în orice vreme cu duhul și veghind la aceasta cu toată stăruința (Efeseni 6:17-18).

După ce citim de mai multe ori o porțiune din Cuvânt într-un duh și o atmosferă de rugăciune, nu vom mai fi niciodată la fel. Pur și simplu devenim diferiți de ceea ce suntem; acest lucru nu se întâmplă prin hotărârea noastră, ci prin păstrarea Cuvântului revelat al lui Dumnezeu tot timpul.

Duhul este cel care dă viață; carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care ni le spune Domnul sunt duh și sunt viață (Ioan 6:63). Dacă citim pur și simplu Cuvântul divin zi de zi, dimineața, la prânz și seara, vom primi Duhul vieții și vom fi asemenea celor scrise în Cuvânt.

Ceea ce avem nevoie este să vedem revelația divină și viziunea divină și atunci vom deveni ceea ce vedem și citim. Citirea cuvântului lui Dumnezeu din nou și din nou ne hrănește, ne transformă și înghite vechea noastră ființă.

Mai întâi, renunțăm la concepțiile noastre; apoi, nu ne hotărâm să facem ceva, ci pur și simplu citim și ne rugăm asupra cuvântului lui Dumnezeu. Uităm dacă putem face sau nu ceea ce spune cuvântul; citim Biblia cu rugăciune. Apoi, lumina va veni la noi și, treptat, vom deveni o altă persoană. Slavă Domnului!

Să fim mesageri biruitori ai Domnului pentru a vedea viziunea lui Cristos ca Fiu al Omului

Înainte de a putea vedea viziunea lui Cristos ca Fiu al Omului umblând în mijlocul lampadarelor de aur, trebuie să fim un anumit fel de persoană: trebuie să fim mesagerii biruitori ai Domnului (Apocalipsa 1:9-13, 20).

Epistolele către cele șapte biserici locale au fost adresate mesagerului din fiecare biserică; pentru ca noi să vedem viziunea lui Cristos, trebuie să fim mesagerii biruitori ai Domnului. Trebuie să ne rugăm ca Domnul să ne păstreze în duhul nostru. Un mesager biruitor este o persoană care trăiește în duhul său.

Trebuie să trăim în duh; dacă nu suntem în duhul nostru, trebuie pur și simplu să-I cerem Domnului să ne amintească să ne întoarcem la duhul nostru și să ne păstreze în duhul nostru. Când descoperim că suntem în afara duhului nostru, Îi putem spune: „Doamne, adu-mă înapoi în duhul meu. Îmi întorc inima către Tine. Doamne, păstrează-mă în duhul meu!”

În cartea Apocalipsa, există patru viziuni majore, iar fiecare dintre ele a fost văzută de apostolul Ioan în duh. Mesagerii biruitori ai Domnului sunt persoane în duhul lor.

În Apocalipsa 1:10, Ioan era în duh în ziua Domnului și a văzut viziunea bisericilor locale. Apoi, în 4:2, el era în duhul său și a văzut o viziune despre destinul lumii; a văzut un tron așezat în cer și pe tron era Unul. Când suntem în duhul nostru, există un tron așezat în duhul nostru – noi nu suntem pe tron, ci Domnul este pe tron.

În Apocalipsa 22:1, vedem râul apei vieții curgând din tronul lui Dumnezeu; când suntem sub tronul lui Dumnezeu, bem râul apei vieții. A treia mare viziune din Apocalipsa este viziunea Babilonului cel Mare, văzută de Ioan când era în duh (Apocalipsa 17:3). Trebuie să vedem Babilonul cel mare, biserica în apostazie, pentru a putea evita apostazia.

Ultima viziune majoră văzută de Ioan în Apocalipsa a fost viziunea Noului Ierusalim, pe care l-a văzut în duh. Pentru a vedea Noul Ierusalim, mireasa Mielului, împlinirea a tot ceea ce face Dumnezeu de-a lungul epocilor, trebuie să fim în duh.

Pentru a fi mesagerii biruitori ai Domnului, care văd o viziune proaspătă a lui Cristos ca Fiu al Omului umblând printre lampadare, trebuie să fim în duhul nostru. Trebuie să ne rugăm ca Domnul să ne facă mesageri ai Săi. Dacă El nu are mesageri, El nu poate vorbi bisericilor. Îi putem spune Domnului, Doamne Isuse, prin îndurarea Ta, fă-ne mesageri ai Tăi biruitori, prin care Tu poți vorbi sfinților!

Fiecare dintre noi are partea sa, funcția sa și vrem ca Domnul să vorbească prin noi. Un mesager este cel care Îl primește și Îl distribuie pe Cristos ca mesaj proaspăt de la Dumnezeu către poporul Său. Acest lucru se întâmplă nu numai în ziua Domnului, la întâlnirea de profeție. Trebuie să ne rugăm pe parcursul săptămânii ca Domnul să ne vorbească și să ne dea un mesaj proaspăt.

Trebuie să-L vedem pe Domnul în mod proaspăt în fiecare zi. Înainte de a vorbi cu alții, trebuie să avem vorbirea proaspătă a Domnului. Vrem să fim mesageri biruitori ai Domnului, care Îl au pe Cristos ca mesaj proaspăt al lui Dumnezeu, astfel încât să-L putem distribui ca mesaj proaspăt al lui Dumnezeu poporului Său pentru a zidi biserica și a pregăti mireasa lui Cristos.

La prima Sa venire, Cristos a venit ca Mesager, chiar ca mesajul trimis de Dumnezeu; El este Mesagerul lui Dumnezeu (vezi Maleahi 3:1). Cristos nu numai că aduce un cuvânt sau un mesaj de la Dumnezeu poporului Său; El Însuși este mesajul viu.

Pentru a fi mesagerii biruitori ai Domnului astăzi, care au mesajul proaspăt de la Dumnezeu către poporul Său, trebuie să fim una cu Domnul ca Mesager al lui Dumnezeu. Vrem ca El să fie mesajul nostru proaspăt, mesajul nostru viu.

Suntem în El, El este în noi și noi, ca mesageri, suntem constituiți cu Cristos pentru a-L vesti ca mesaj viu și proaspăt al lui Dumnezeu, pentru a-L distribui pe Dumnezeu poporului Său.

Dacă suntem astfel de oameni, dacă suntem mesagerii biruitori care sunt una cu Cristos ca Mesager al lui Dumnezeu pentru a-L vesti pe Cristos ca mesaj proaspăt al lui Dumnezeu poporului Său, noi suntem în realitate lampadarul.

Pe măsură ce mâncăm din pomul vieții, savurăm mana ascunsă și savurăm ospățul ceresc, vom fi hrăniți cu elementul divin și devenim parte din lampadarul de aur. Lampadarul de aur este, în realitate, biruitorii din bisericile locale, căci ei strălucesc puternic cu și ca mărturie a lui Isus.

Biruitorii vor alcătui lampadarul; legat de ei, tot ce ține de religie, lume, rău și starea de căldicel a fost îndepărtat, ei sunt umpluți cu elementul ceresc și strălucesc cu Cristos ca lumină.

Vrem să fim asemenea persoane astăzi. Fie ca noi să aducem aceasta Domnului în rugăciune pentru ca El să facă acest lucru în noi.

Doamne Isuse, vrem să fim mesageri biruitori ai Domnului astăzi! Ne exersăm duhul și vrem să fim în duhul nostru. Amin, Doamne, amintește-ne să ne întoarcem către duhul nostru și să fim în duh, astfel încât să-L putem vedea pe Cristos ca mesajul proaspăt al lui Dumnezeu! Fă-ne una cu Tine ca Mesager al lui Dumnezeu, astfel încât să-L putem vorbi pe Cristos altora pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos! Amin, Doamne, vorbește-ne astăzi. Constituie-ne prin vorbirea Ta. Îndepărtează orice ține de religie, lume, rău și starea de căldicel. Fii mesajul nostru viu. Constituie-ne cu Tine ca pom al vieții, mana ascunsă și ospăț. O, Doamne, umple-ne înăuntru și curgi prin noi în afară! Curgi prin noi ca mesaj viu al lui Dumnezeu către poporul Său pentru zidirea bisericii! Fă-ne mesagerii Tăi biruitori astăzi. Vorbește-ne și vorbește prin noi. Fie ca noi să rămânem în lumină, una cu Tine și fie ca noi să fim constituiți cu Cristos până când vom deveni lampadarul de aur, mărturia vie a lui Isus pe pământ! Amin!

Să fim una și să ne adunăm în numele Domnului în locașul lui Dumnezeu (duhul nostru) cu aplicarea crucii

Practica vieții de biserică în primele zile era practica de a avea o singură biserică pentru un oraș, un oraș cu o singură biserică; în niciun oraș nu exista mai mult de o biserică (vezi Fapte 8:1; 13:1; Apocalipsa 1:11). Acest lucru este simplu și foarte minunat.

Astăzi ar trebui să fie la fel; când suntem în Londra, ne întâlnim cu și ca biserica din Londra, iar când suntem în Tokyo, ne întâlnim cu și ca biserica din Tokyo; aceasta este calea lui Dumnezeu. Aparținem aceleiași biserici ca toți credincioșii autentici din localitatea în care trăim; aparținem bisericii locale din acea localitate.

Așa cum există o singură lună, dar este văzută în diferite localități, dar este aceeași lună, tot așa există o singură biserică manifestată în diferite localități, dar este aceeași biserică. Aparținem aceleiași biserici căreia i-a aparținut apostolul Pavel și, de asemenea, aceleiași biserici căreia i-au aparținut Martin Luther, John Calvin, Watchman Nee și Witness Lee.

În legătură cu întâlnirea noastră pe terenul autentic al unității, locul pe care Dumnezeu l-a ales, există patru caracteristici principale văzute atât în Deuteronom 12, cât și în Noul Testament.

În primul rând, poporul lui Dumnezeu ar trebui să fie întotdeauna una; nu ar trebui să existe dezbinări între ei (Psalmul 133; Ioan 17:11, 21-23; 1 Corinteni 1:10; Efeseni 4:3).

Dumnezeu nu le-a permis poporului Său să-și înființeze propriul centru de închinare în funcție de preferințele lor; El le cere să ia alegerea Lui și să vină la locul unic de închinare pe care l-a desemnat, chiar și atunci când călătoria era incomodă pentru oameni.

Astăzi, numeroasele denominațiuni se întâlnesc în funcție de preferințele omului; Domnul vrea să ne readucă la preferințele lui Dumnezeu și la calea Lui revelată în cuvântul lui Dumnezeu.

În al doilea rând, numele unic în care noi, ca popor al lui Dumnezeu, ar trebui să ne adunăm este numele Domnului Isus Cristos, realitatea căruia este Duhul (Matei 18:20; 1 Corinteni 1:12-13; 12:3). Dacă suntem denominați prin orice alt nume în afară de cel al Domnului, suntem divizați și denominați; aceasta este curvie spirituală.

Există multă diviziune astăzi în creștinism în ansamblu, căci unii se numesc baptiști, prezbiterieni, episcopali, luterani, anglicani, ortodocși sau metodiști. Conform cu Deuteronom 12, este un lucru grav să fii adunat în orice alt nume în afară de numele Domnului.

Noi, ca biserică, suntem partenera lui Cristos, soția Sa; nu ar trebui să avem niciun alt nume în afară de numele Lui. Așa cum o soție ar trebui să poarte numele soțului ei, nu vreun alt nume, tot așa noi, credincioșii în Cristos, ar trebui să purtați doar numele lui Cristos, nu orice alt nume.

În al treilea rând, în Noul Testament, locașul lui Dumnezeu, este situat în mod special în duhul nostru, adică în duhul nostru contopit (Ioan 3:6b; Romani 8:16; 2 Timotei 4:22; Efeseni 2:22; Ioan 4:24; Apocalipsa 1:10; 1 Corinteni 14:15).

Suntem adunați în numele Domnului și în locul potrivit, care este duhul nostru omenesc regenerat și locuit de Duhul divin. Pe măsură ce ne întâlnim pentru a ne închina lui Dumnezeu, trebuie să ne exersăm duhul și să facem totul în duh. Dumnezeu este Duh și ne putem închina Lui doar în duh și în adevăr.

Dacă suntem în mintea sau emoțiile noastre, nu-I oferim lui Dumnezeu adevărata închinare pe care El o dorește. În tot ceea ce are legătură cu închinarea la Dumnezeu, trebuie să ne exersăm duhul. Cântăm, ne rugăm, vorbim și lăudăm în duhul nostru.

În al patrulea rând, în închinarea noastră la adresa lui Dumnezeu, trebuie să avem aplicarea autentică a crucii lui Cristos, așa cum este semnificată de altar (Deuteronom 12:5-6, 27), prin respingerea cărnii, a sinelui și a vieții naturale și prin închinarea la Dumnezeu cu Cristos și numai cu Cristos (Matei 16:24; Galateni 2:20).

Facem toate lucrurile în duh și prin cruce; permitem crucii să lucreze în noi și să ne anuleze, să ne reducă la nimic. În biserică ar trebui să fie doar Cristos; suntem cu toții tăiați. Când suntem pe cruce, suntem cu adevărat în duh.

Doamne Isuse, vrem să ne întoarcem la calea Ta și la locul pe care Tu l-ai ales pentru închinarea noastră la adresa lui Dumnezeu. Salvează-ne de a ne închina lui Dumnezeu în felul nostru sau în locul pe care îl alegem. O, Doamne, fie ca noi să păstrăm unitatea Duhului în legătura de unire a păcii. Ne adunăm în numele Tău și nu luăm alt nume! Amin, Doamne, iubim numele lui Isus și ne adunăm doar în prețiosul Tău nume. Refuzăm să ne numim cu orice alt nume decât numele lui Isus! Amin, Doamne, ne exersăm duhul astăzi. Îți mulțumim că locuiești în duhul nostru regenerat. Ne adunăm și ne exersăm duhul pentru a ne închina lui Dumnezeu în duh și în adevăr. Fie ca să facem totul în duh în întâlniri pentru închinarea la Dumnezeu! O, Doamne, dacă mai avem ceva legat de carne, de sine și de viața naturală, iartă-ne și aplică crucea Ta asupra acestor lucruri. Aplicăm crucea și Te luăm ca fiind totul pentru noi în și pentru viața de biserică de astăzi! Amin, slavă Domnului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being the Lord’s Overcoming Messengers in Spirit and on the Ground of Oneness Today, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 39 cu tema: Cristos ca Fiu al Omului umblă în mijlocul lampadarelor de aur (ziua 1) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Porțile Hadesului nu pot triumfa împotriva bisericii zidită de Cristos, Cel care deține cheile!

24/07/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

Este crucial să vedem că Cristos are cheile, autoritatea morții și a Hadesului și ar trebui să-L lăudăm pe Domnul pentru că Cristos are cheile morții și ale Hadesului. Cristosul revelat în Apocalipsa este viu, arzător și feroce pentru a purifica bisericile, a produce biruitori și a câștiga Noul Ierusalim, și El își zidește biserica, iar porțile Hadesului nu vor trimfa împotriva ei.

Slavă Domnului că Cristos are cheile morții și ale Hadesului! Amin, Doamne, venim la Tine și vrem să Te savurăm. Vrem să Te experimentăm ca fiind Cel care are cheile morții și ale Hadesului. Te lăudăm că moartea este sub controlul Tău, iar Hadesul nu are nicio cale în Tine sau în noi. Suntem uniți cu Tine, Doamne, și revendicăm tot ce ai făcut ca fiind al nostru prin credință. Îndepărtează orice moarte de la noi și dintre noi. Fie ca Hadesul să nu aibă nicio cale în noi și printre noi! Slavă Domnului!

Săptămâna aceasta am considerat cu rugăciune faptul că Cristos are cheile morții și ale Hadesului. El a spus bisericii suferinde, bisericii din Smirna, că El este Cel dintâi și Cel de pe urmă și Cel viu, și a murit și iată, El acum este viu în vecii vecilor și are cheile morții și ale Hadesului.

Acest lucru este foarte semnificativ. Cristos este Cel dintâi și Cel de pe urmă, El este Alfa și Omega și El este Începutul și Sfârșitul. El a început viața noastră creștină și o va duce și la desăvârșire. Cel minunat care umblă printre biserici și care este Capul bisericilor este Cel viu, iar noi suntem expresia Lui, mărturia lui Isus cel viu. Slavă Domnului!

Cristos a trecut prin moarte și acum este viu în vecii vecilor! Moartea nu L-a putut ține, căci El este învierea și viața. Pe măsură ce-L savurăm pe El ca fiind Cel viu, El ne face vii așa cum El este viu.

După moartea Sa, Cristos a mers în Hades și chiar în abis și a proclamat duhurilor din închisoare victoria lui Dumnezeu asupra lui Satan. Amin! Într-o zi, Satan va fi aruncat pe pământ și i se va da cheia abisului pentru a elibera ceea ce se află în acesta, spre chinuirea oamenilor de pe pământ în timpul necazului cel mare.

Astăzi, înainte ca astfel de evenimente să aibă loc, putem și ar trebui să ne deschidem Domnului pentru a-I permite să-Și facă domiciliul în adâncul ființei noastre, în abisul ființei noastre, astfel încât El să ne satureze cu Sine Însuși și să ne producă slujitori ai unui nou legământ, cei care administrează viață altora.

O, fie ca noi să-L cunoaștem pe Cristos ca fiind Cel Viu și ca fiind Cel care are cheile morții și ale Hadesului!

Porțile Hadesului nu pot triumfa împotriva bisericii zidite de Cristosul care are cheile morții și ale Hadesului!

Domnul Isus Cristos a trecut prin moarte, a făcut un tur al Hadesului, a vizitat abisul și a ieșit victorios în înviere. Slavă Domnului! El a promis în Matei 16:18 că El Își va zidi biserica și porțile Hadesului nu vor trimfa împotriva ei. Aceasta înseamnă că porțile Hadesului luptă activ și atacă biserica, dar nu vor trimfa împotriva ei.

Ce sunt porțile Hadesului? Pe de o parte, porțile Hadesului semnifică locul morților, locul unde morții sunt ținuți până în ziua judecății; aceasta este semnificația literală a porților Hadesului. Pe de altă parte, porțile Hadesului se referă la autoritatea sau puterea întunericului lui Satan (vezi Coloseni 1:13; Fapte 26:18).

Noi, credincioșii în Cristos, nu am fost doar regenerați cu viața lui Dumnezeu pentru a fi copii ai lui Dumnezeu; mai mult, am fost eliberați de sub autoritatea întunericului și transferați în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Acum, în viața de biserică, suntem într-o altă împărăție – împărăția lui Dumnezeu și trăim în împărăția lui Dumnezeu cu toți sfinții. Slavă Domnului! Astăzi, Cristos Își zidește biserica fiind casa lui Dumnezeu și împărăția lui Dumnezeu. Pe măsură ce zidește biserica pe Sine Însuși și pe revelația cu privire la Cristos, porțile Hadesului atacă biserica.

Puterea întunericului a lui Satan atacă biserica; există un război spiritual între puterea lui Satan, care este împărăția lui, și biserică, care este împărăția lui Dumnezeu. Simplul fapt că ești un credincios în Cristos care vrea să-L savureze pe Domnul și să fie zidit împreună cu sfinții în casa lui Dumnezeu, îl face pe Satan să te atace.

Satan, cu autoritatea sa a întunericului, atacă activ atât sfinții, cât și biserica; ne atacă atât personal, cât și corporativ. Dar slavă Domnului, porțile Hadesului nu vor triumfa împotriva bisericii.

Porțile Hadesului încearcă, atacă și caută să triumfe, dar nu vor triumfa împotriva bisericii zidită! Biserica de astăzi este zidită pe revelația cu privire la Cristos, iar împotriva bisericii, porțile Hadesului nu pot triumfa. Motivul pentru care nu pot triumfa este că Cristos are cheile morții și ale Hadesului.

Cel care este Capul bisericii, cu care biserica este unită și care umblă printre biserici pentru a le vedea starea și a le perfecționa, este Cel care are cheile morții și ale Hadesului. El a trecut deja prin moarte, a vizitat Hadesul și a triumfat asupra lor; a desființat moartea pe cruce și a triumfat asupra Hadesului în învierea Sa.

Acum El are cheile morții și ale Hadesului și Își zidește activ biserica în așa fel încât porțile Hadesului să nu o poată triumfa. Slavă Domnului!

Cu toții putem mărturisi că, atunci când ne întoarcem către Domnul în duhul nostru, când suntem într-o situație de moarte și pur și simplu ne întoarcem la El, savurăm viața lui Cristos care biruie moartea. Putem chiar să avem un mare eșec, căci Îl putem dezamăgi pe Domnul, să-L renegăm sau să părăsim viața de biserică pentru o vreme.

Dar când atingem din nou îndurarea Domnului, când avem o nouă atingere cu El și El ne înviorează, El poate recâștiga anii pe care lăcustele i-au mâncat.

Dacă ne deschidem Lui, dacă Îi oferim terenul în ființa noastră zi de zi, El își poate intensifica mântuirea organică în noi și ne poate zidi împreună cu sfinții la un nivel mai profund și mai înalt, astfel încât să putem face parte din biserica Lui zidită împotriva căreia porțile Hadesului nu pot niciodată triumfa.

Slavă Domnului că Cristos este în noi, noi suntem în Cristos și El este Deținătorul cheilor morții și ale Hadesului. Moartea poate ataca, moartea atacă și moartea pare să triumfeze, dar când suntem deschiși către Cel Viu, porțile Hadesului nu pot niciodată triumfa! Slavă Domnului!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai regenerat cu viața Ta și că ne-ai transferat din întuneric la lumină. Îți mulțumim că ne-ai eliberat de sub autoritatea întunericului și ne-ai adus în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu. Ne deschidem Ție, Doamne dragă. Ne deschidem distribuirii Tale divine. Ne deschidem lucrării Tale de zidire. Zidește-ne ca biserică. Zidește-Ți biserica. Fie ca să-L vedem mai mult pe Cristos. Fie ca să avem o revelație proaspătă a lui Cristos zi de zi. Zidește-ne pe revelația lui Cristos și pe Cristos Însuși. O, Doamne, introdu-Te mai mult în noi. Zidește-Te mai mult în noi și zidește-ne pe noi în Tine Însuți. Pur și simplu vrem să rămânem în unirea organică cu Domnul, căci El este Ziditorul bisericii și Cel care are cheile morții și ale Hadesului! Amin, Doamne, deși porțile Hadesului atacă, credem că nu pot triumfa! Aleluia, Satan, cu autoritatea sa a întunericului, nu poate triumfa împotriva bisericii zidite, căci Capul bisericii este Deținătorul cheilor morții și ale Hadesului! Aleluia!

Să-L cunoaștem pe Cristosul bogat, arzător și viu din Apocalipsa și să-L lăudăm pe Domnul că Cristos are cheile morții și ale Hadesului!

Astăzi trăim în epoca Apocalipsei, chiar la sfârșitul acestei epoci, iar Cristosul pe care îl cunoaștem, îl savurăm și îl experimentăm astăzi este foarte diferit de Cristosul pe care îl vedem în Evanghelii și în Epistole.

Vedem acest lucru chiar la început, în primul capitol din Apocalipsa, unde Ioan L-a văzut pe Domnul și s-a înspăimântat – a căzut ca mort la picioarele Lui. Extraordinar!

În Evanghelia după Ioan, îl vedem pe Domnul Isus ca fiind cea mai minunată Persoană. El a fost blând, bun, amabil și plin de grijă față de păcătoși. Când Se uita la oameni, era plin de compasiune și chiar plângea; cu adevărat îi cucerea pe oameni prin privirea Sa iubitoare (Ioan 11:25; Luca 22:61).

Dar în cartea Apocalipsa, Cristos este foarte diferit. El are șapte ochi, care sunt ca o flacără de foc (Apocalipsa 1:14; 5:6); acești ochi sunt arzători și strălucitori.

În Evanghelii, îl vedem pe Domnul fiind atât de bun și blând, iar cel mai apropiat discipol al Său s-a rezemat pe pieptul Lui (Ioan 13:23). Dar când Ioan L-a văzut pe Isus în Apocalipsa, s-a înspăimântat și a căzut la picioarele Lui ca mort (Apocalipsa 1:17).

În Evanghelii vedem că din gura Lui ieșeau cuvinte ale harului; în Apocalipsa vedem că din gura Lui iese o sabie ascuțită cu două tăișuri (Apocalipsa 1:16; 19:15). În Ioan 1:29, Ioan Botezătorul L-a prezentat pe Cristos ca Mielul lui Dumnezeu; în Apocalipsa 5:5 El este numit Leul din seminția lui Iuda. Ce diferență!

În Evanghelii, îl vedem pe Cristos în slujba Sa pământească, în Fapte și în Epistole, îl vedem pe Cristos în slujba Sa cerească, iar în Apocalipsa vedem un Cristos complet diferit.

În primele cărți ale Noului Testament vedem un Cristos blând, bun, răbdător, tăcut și suferind; în cartea Apocalipsa, Cristos este îndrăzneț, feroce, bogat, arzător și viu. Cristosul pe care îl savurăm și pe care îl experimentăm astăzi nu este doar Cristosul bun, blând, răbdător, tăcut și suferind; îl experimentăm pe Cristosul din cartea Apocalipsa.

Pentru ca El să producă biruitori, să zidească biserica în calitate de casă și împărăție a Sa pe pământ și să finalizeze Noul Ierusalim, El este îndrăzneț, feroce, bogat, arzător și viu. Când vom experimenta un astfel de Cristos dezvăluit în cartea Apocalipsa, vom fi vii, vom savura victoria Sa, Îl vom lăuda și vom striga de bucurie! Aleluia pentru un astfel de Cristos!

Citind Apocalipsa capitolul 1, vom vedea un Cristos aprig. Ochii Lui sunt ca o flacără de foc, picioarele Lui sunt ca o aramă strălucitoare, arsă într-un cuptor, glasul Lui este ca vuietul multor ape și din gura Lui iese o sabie ascuțită cu două tăișuri.

Fie ca o astfel de viziune a lui Cristos să ne impresioneze. Da, trebuie să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristos ca fiind Cel Mai Frumos, Cel care este viața noastră, pacea noastră, bucuria noastră, desfătarea noastră și totul pentru noi.

Dar pentru împlinirea scopului Său, pentru ca El să-Și zidească biserica și ca porțile Hadesului să nu o biruie, Cristos ni se revelează într-un mod nou. Cristos nu este doar plin de har: El este înfricoșător pentru dușman și, uneori, chiar și pentru noi, căci fața Lui strălucește, glasul Lui este ca vuietul multor ape și din gura Lui iese o sabie ascuțită.

Deoarece aceste zile sunt atât de întunecate, atât de rele și atât de moarte, avem nevoie de un Cristos aprig. Când Îl vom contacta pe Cristosul pe care îl vedem în Apocalipsa, nu vom fi reci, ci vom arde pentru Domnul și nu vom tăcea, ci, dimpotrivă, vom striga și-L vom lăuda.

Doar viziunea lui Cristos în Apocalipsa ne va motiva și ne va face să strigăm de bucurie astăzi. El are cheile morții și ale Hadesului și Îl lăudăm pe Domnul pentru aceasta (Evrei 13:15; 1 Petru 1:7; Apocalipsa 19:5-6).

Dacă vedem și ne dăm seama că Cristos are cheile, autoritatea morții și a Hadesului, pur și simplu Îl vom lăuda (Ioan 5:27; 17:2; Apocalipsa 12:10). El are autoritate asupra morții și a Hadesului, iar noi suntem uniți cu El. Realizările Sale sunt ale noastre și tot ce a realizat El este pentru ca noi să ne împărtășim din ele și să-L savurăm!

Este crucial să-L vedem pe Cristos și să ne dăm seama cine este El și ce este El pentru noi astăzi, pentru zidirea bisericii. Când Îl vom vedea prin multă rugăciune interioară, vom realiza că Cristosul care locuiește în noi are autoritate și putere asupra morții și a Hadesului!

Vom privi în ochii Lui, vom fi infuzați cu El, vom savura ceea ce este El și vom fi perfecționați și întăriți pentru a fi zidiți ca biserică! Amin! Moartea este supusă lui Cristos, iar Hadesul este sub controlul Său.

Chiar dacă acum, suntem încă sub influența morții în multe feluri, iar moartea fizică ne poate afecta. Dar în curând, Domnul va arunca moartea și Hadesul în lacul de foc (1 Corinteni 15:26; Apocalipsa 20:14). Până atunci, El are autoritate asupra morții și a Hadesului, iar noi beneficiem de aceasta în viața de biserică! Slavă Domnului!

Doamne Isuse, dezvăluie-ne o viziune a lui Cristos în cartea Apocalipsei. O, Doamne, fie ca să vedem că Tu nu ești doar Cel blând, gentil și bun, ci și Cel viu, aprig, îndrăzneț și arzător! Fie ca să ne dăm seama că Tu nu ești doar dulce și blând, ci și aprins și strălucitor, chiar aprig! O, Doamne, ne deschidem Ție! Infuzează-ne cu cei șapte ochi ai Tăi. Fă-ne aprinși și vii așa cum ești Tu. Zidește-ne împreună ca biserică, Trupul lui Cristos, pentru ca Tu să poți câștiga o expresie corporativă! Amin, Doamne, fie ca să vedem că Cristos are cheile morții și ale Hadesului! Te lăudăm, Doamne, că ai autoritatea și puterea asupra morții și a Hadesului! Slavă Domnului, porțile Hadesului nu pot triumfa împotriva bisericii zidităe Te lăudăm, Doamne! Savurăm viața Ta și stăm în victoria Ta! Strigăm de bucurie, căci suntem una cu Cel care are cheile morții și ale Hadesului! Amin, Doamne, când Te vedem și suntem infuzați cu Tine, nu putem fi reci, ci arzători și nu vom tăcea, ci vom striga să-L lăudăm pe Domnul! Amin, Slavă Domnului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Gates of Hades cannot Prevail against the Church built by Christ Holding the Keys, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 38 cu tema: Cristos are cheile morții și ale Hadesului (ziua 6) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Mărturia lui Isus este marea mulțime și suntem pregătiți să-L slujim pe Dumnezeu

16/07/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Mărturia lui Isus este marea mulțime care Îl slujește pe Dumnezeu în templu și care a fost răpită la ceruri pentru a savura grija lui Dumnezeu și păstorirea Mielului cu toate binecuvântările spirituale din ceruri și în Cristos, pe care le putem savura astăzi; am fost răscumpărați prin sângele Domnului, trecem prin necaz și ieșim victorioși și ne spălăm hainele în sângele Mielului astăzi! Aleluia!

În cartea Apocalipsa vedem câteva tipuri reprezentative ale bisericii ca mărturie a lui Isus; primul este lampadarele de aur, care sunt de aur prin natură, strălucesc în întuneric și sunt identice unele cu altele. Aleluia!

În primul rând, lampadarul de aur îl simbolizează pe Dumnezeul Triunic care este realizat și exprimat ca biserici, iar bisericile sunt mărturia lui Isus. Apoi, lampadarul este făcut din aur, care este bătut împreună; această batere a aurului semnifică experimentarea suferințelor lui Cristos de către noi.

Trecem prin multe lucruri în mediul nostru și avem multă suferință. Pe măsură ce ne deschidem Domnului în toate aceste lucruri, câștigăm mai mult din Cristos și suntem „bătuți” în lampadarul de aur.

Pe măsură ce ne coordonăm cu sfinții pe care Domnul i-a pus alături de noi, rugându-ne și având părtășie împreună, suntem zidiți împreună în mărturia strălucitoare a Domnului.

În toate dificultățile și încercările noastre, fie ca noi să-L întâlnim pe Domnul ca marea lumină, astfel încât chiar și suferințele noastre să ne ajute să câștigăm mai mult din Cristos.

Fie ca noi să avem o viziune a Cristosului glorios ca Fiu al Omului umblând în mijlocul nostru și fie ca noi să-L cunoaștem pe Cel care umblă printre bisericile locale.

El este Cel care trăiește în vecii vecilor – El trăiește pururea ca să mijlocească pentru noi. El apare chiar acum înaintea feței lui Dumnezeu pentru noi și El nu ne va dezamăgi niciodată și nu ne va părăsi. Ce Cristos minunat avem!

Dacă doar privim la El, privim fața Lui și Îi permitem să ne privească cu cei șapte ochi ai Săi, suntem infuzați cu El, suntem curățiți de orice nu este de la El și rămânem sub strălucirea Lui.

Fie ca noi să venim la Domnul din nou și din nou pentru îndurarea Sa, căci iluminarea stă în îndurarea lui Dumnezeu. Când Îl atingem pe Domnul, când atingem îndurarea Sa, primim lumina Sa, iar arătarea Sa este viziunea noastră.

Avem nevoie de strălucirea Domnului în fiecare zi; trebuie să dorim și să acceptăm strălucirea Lui, să ne deschidem Domnului, să ne punem capăt nouă înșine, să nu ne certăm cu lumina și să trăim continuu în lumină, astfel încât să putem fi sub strălucirea Domnului și să-L facem să strălucească prin noi.

Mărturia lui Isus este marea mulțime răscumpărată din fiecare neam și victorioasă prin necaz

În Apocalipsa, capitolul 7, vedem un alt tip reprezentativ al mărturiei lui Isus – marea mulțime din fiecare neam și din toate semințiile, popoarele și limbile, stând înaintea tronului și înaintea Mielului, îmbrăcați în haine albe și cu ramuri de palmier în mâini (v. 9).

Mărturia lui Isus este marea mulțime care Îl slujește pe Dumnezeul în templu; ei sunt întregul trup al celor răscumpărați de Dumnezeu, care au fost răpiți la ceruri pentru a savura grija lui Dumnezeu și păstorirea Mielului cu toate binecuvântările spirituale din ceruri și în Cristos pe care le putem savura astăzi (vezi Apocalipsa 7:9-17; Efeseni 1:3; Galateni 3:14; Gen. 12:2; comp. cu Apocalipsa 21:3-4; 22:3-5; Isaia 49:10).

Toți aceștia au trecut prin necaz; ei ies din necazul cel mare, ceea ce nu se referă la perioada necazului cel mare, ci la faptul că au trecut prin necaz. Biserica a trecut prin necazuri mari în toate epocile și chiar și astăzi.

Lumea persecută biserica (Ioan 16:33) și oriunde s-ar afla biserica, va exista întotdeauna un anumit grad de persecuție.

În Apocalipsa 7:14, ni se spune că marea mulțime a ieșit din necazul cel mare; versetul 9 menționează că ies într-un mod victorios, căci țin ramuri de palmier în mâini. Slavă Domnului!

Toți păcătoșii iertați de Dumnezeu, toți cei răscumpărați de Dumnezeu, vor fi în cele din urmă răpiți la cer și vor savura binecuvântarea Domnului.

Marea mulțime este formată din cei care au fost răscumpărați cu sângele Mielului din fiecare neam, seminție, popor și limbă pentru a fi constituenții bisericii (Apocalipsa 7:9a; 5:9; Romani 11:25; Fapte 15:14, 19; 1 Corinteni 6:19-20).

Aceștia suntem noi, toți credincioșii în Cristos, care am fost răscumpărați de Cristos și acum facem parte din biserică. Suntem din fiecare neam, din fiecare seminție, din fiecare popor și din orice limbă. Am fost cumpărați cu sângele Mielului și Îl proclamăm pe Cristos.

Trecem prin necaz, ieșim din necazul cel mare și ne spălăm hainele în sângele Mielului pentru a le face albe (Apocalipsa 7:14).

Nu am fost doar răscumpărați prin sângele Mielului; ne spălăm hainele în sângele Mielului pentru a veni înaintea Domnului și a ne împărtăși din toate bogățiile și binecuvântările Sale!

Pe măsură ce trecem prin necazuri, experimentăm suferințe, persecuții și necazuri și este posibil să ni se păteze hainele. Viața noastră de zi cu zi, comportamentul nostru și acțiunile și faptele noastre pot să nu fie drepte, dar putem aplica sângele prețios al lui Cristos.

Ne dăm seama că sângele prețios al lui Cristos răspunde înaintea lui Dumnezeu la toate acuzațiile diavolului împotriva noastră și ne dă victoria asupra lui (Apocalipsa 12:11). Când aplicăm sângele lui Cristos, pe de o parte, suntem spălați și curățiți, iar pe de altă parte, vrăjmașul este învins!

Datorită Cristosului răscumpărător, o fântână de sânge e deschisă pentru toate păcatele și impuritățile noastre (Zaharia 13:1; Ioan 19:34), putem fi sub acel sânge, și putem fi spălați de toate petele noastre de vinovăție (Imnuri, #1006, strofa 1). Slavă Domnului!

De asemenea, ne putem ridica pentru a umbla în lumina lui Dumnezeu, chiar mai presus de lume și păcat, cu o inimă înnoită și haine albe, căci Îl avem pe Cristos întronat în noi (Imnuri 1010, strofa 3).

Slavă Domnului că El a murit pentru noi pe cruce ca Mielul lui Dumnezeu și acum ne putem cufunda sub acel sânge și pierde toate petele noastre de vinovăție. El ne spală, ne curăță și mergem mai departe cu El într-o viață nouă, iar vrăjmașul este învins! Slavă Domnului!

A ne spăla hainele înseamnă a ne păstra conduita curată prin spălarea sângelui Mielului. Dacă facem aceasta, avem dreptul să ne apropiem de Dumnezeu și să-L savurăm pe Cristos ca pom al vieții și să intrăm în cetatea vieții ca domeniu al binecuvântărilor lui Dumnezeu (1 Ioan 1:7; Apocalipsa 22:14).

Mărturia lui Isus este marea mulțime a celor răscumpărați de Dumnezeu care ies din necaz și stau înaintea tronului lui Dumnezeu și înaintea Mielului cu ramuri de palmier în mâini. Ramurile de palmier semnifică victoria noastră asupra necazului, pe care l-am îndurat pentru Domnul (Ioan 12:13; Exod 15:27).

Faptul că au ramuri de palmier în mâini este, de asemenea, un semn de satisfacție prin faptul că sunt udați.

Pe partea negativă, trecem prin multe necazuri; chiar dacă suntem un popor al bucuriei, un popor care Îl savurează pe Domnul și își exersează duhul pentru a se împărtăși din Dumnezeu cu bogățiile Sale în duh; pe partea fizică, suntem un popor care suferă.

Dar slavă Domnului, într-o zi vom ieși triumfători din necazul cel mare și vom sta înaintea Mielului cu ramuri de palmier în mâini! Cel care stă pe tron va locui peste noi, umbrindu-ne cu Sine Însuși ca fiind Cel întrupat în Cristos (Ioan 1:14).

Și nu ne va mai fi sete, nici nu ne va mai fi foame, căci Mielul care este în mijlocul tronului ne va păstori și ne va călăuzi la izvoarele apelor vieții.

În Dumnezeul Triunic, ca templu al lui Dumnezeu, Îl vom sluji zi și noapte pentru a-L savura ca sărbătoare veșnică a tabernacolelor și pentru a înflori în viață precum palmierul (Apocalipsa 7:15a; 3:12; Lev. 23:40; Neemia 8:15; Psalmul 92:12-13; Ioan 7:2, 37-39; Romani 1:9; Coloseni 2:19). Slavă Domnului, ce destin glorios avem!

Doamne Isuse, îți mulțumim că ne faci mărturia Ta astăzi. Aleluia, suntem marea mulțime care Îl slujește pe Dumnezeu în templu! Slavă Domnului, chiar dacă astăzi trecem prin greutăți, dificultăți, persecuții și necazuri, într-o zi vom ieși din fiecare necaz și vom sta înaintea tronului lui Dumnezeu și a Mielului cu ramuri de palmier în mâini! Amin, Doamne, venim la Tine astăzi; ne spălăm hainele în sângele Mielului. Curăță-ne și spală-ne din nou astăzi. Îți mulțumim că ne-ai cumpărat cu sângele Mielului din fiecare neam, trib, popor și limbă pentru a fi constituenții bisericii! Amin, Doamne, ne spălăm hainele și le albim în sângele Mielului astăzi! Slavă Domnului, sângele lui Isus ne spală, ne curăță și, de asemenea, răspunde înaintea lui Dumnezeu la toate acuzațiile diavolului împotriva noastră, dându-ne victoria asupra lui! Amin, Doamne, ne spălăm hainele, mâncăm din pomul vieții și intrăm pe porți în cetate pentru a savura binecuvântările eterne ale lui Dumnezeu!

Slujirea noastră în timp de astăzi este o pregătire pentru slujirea noastră în eternitate: primirea lui Dumnezeu, savurarea lui Dumnezeu și distribuirea lui Dumnezeu reprezintă slujirea noastră!

Care este adevărata noastră slujire adusă lui Dumnezeu? Cum putem învăța să-L slujim pe Dumnezeu? Pentru eternitate, Îl vom sluji pe Dumnezeu; cum învățăm să-L slujim pe Dumnezeu? Mulți cred că făcând multe lucrări exterioare pentru Dumnezeu învățăm să-L slujim pe Dumnezeu pentru eternitate.

Ce înseamnă ca să-I slujim lui Dumnezeu? Care este adevărata noastră slujire adusă lui Dumnezeu? Trebuie să ne dăm seama că astăzi noi, ca credincioși în Cristos, suntem răscumpărați de Dumnezeu pentru a-L sluji pe Dumnezeu.

A-L sluji pe Dumnezeu, însă, nu înseamnă că trebuie să muncim din greu pentru Dumnezeu, punându-ne deoparte și făcând una și alta pentru Domnul. Aceasta este o înțelegere naturală a slujirii. Îl slujim pe Dumnezeu astăzi savurându-L pe Dumnezeu. Dumnezeu ne dă lucruri și trebuie să fim credincioși în lucrurile pe care ni le-a încredințat (Matei 25:19-23).

Slujirea noastră de astăzi este o pregătire pentru slujirea noastră în eternitate. Singurul scop al lui Dumnezeu în timp este să Se distribuie în noi zi de zi (Ioan 7:37-39).

În viața Domnului pe pământ, El L-a slujit pe Dumnezeu; principala Sa slujbă nu a fost doar să facă minuni sau să rostească cuvântul lui Dumnezeu, ci să fie deschis către Dumnezeu, să-L primească pe Dumnezeu, să-L savureze pe Dumnezeu și să-L distribuie pe El.

Slujirea noastră în timp astăzi este o pregătire pentru slujirea noastră în eternitate; slujba noastră către Dumnezeu, în esență, este să-L primim pe Dumnezeu, să-L savurăm pe Dumnezeu și să-L distribuim.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului pentru a primi astăzi instruire și educație spirituală, astfel încât să putem învăța cum să-L slujim pe Dumnezeu.

Trebuie să-L slujim pe Dumnezeu astăzi primindu-L pe Dumnezeu, savurându-L pe Dumnezeu și distribuindu-L pe Dumnezeu. Dacă suntem credincioși astăzi care-L savurează pe Dumnezeu, Îl primim pe Dumnezeu și, de asemenea, Îl distribuim, vom ști cum să-L slujim pe Dumnezeu în eternitate. Când Dumnezeu vine în noi și iese din noi, aceasta este slujirea.

Trebuie să ne deschidem către Domnul astăzi pentru a-L savura. Trebuie să învățăm să-L savurăm pe Domnul și să-L primim. De atâtea ori suntem plini, prea plini pentru a-L putea savura pe Domnul și a-L primi; prin urmare, Domnul nu se poate împărți în noi.

Fie ca astăzi, în timp, să învățăm să ne deschidem Domnului și să primim distribuirea Sa divină. Fie ca să învățăm să-L slujim pe Dumnezeu astăzi; fie ca să învățăm să-L primim pe Dumnezeu, să-L savurăm și să-L distribuim pe Dumnezeu.

Îl vom sluji pe Dumnezeu zi și noapte; Îl vom sluji fiind deschiși către El, savurându-L, primindu-L și distribuindu-L în alții. Dacă suntem vase deschise pentru Domnul, primindu-L și împărțindu-L pe Dumnezeu, vom fi pregătiți să-I slujim în eternitate.

După cum vedem în Apocalipsa 22:3, Îl vom sluji pe Dumnezeu în eternitate; aceasta nu înseamnă în principal să facem lucruri pentru Dumnezeu sau să aranjăm una sau alta în biserică.

Adevărata noastră slujire, chiar dacă ne ocupăm de multe aspecte practice în viața de biserică și în viața de familie, este să fim deschiși către Domnul, să primim distribuirea Lui divină și să învățăm să-L administrăm altora.

Trebuie să avem grijă de toate acestea, trebuie să ajutăm cu copiii sau cu tinerii, trebuie să-i vizităm pe cei noi sau pe cei dau înapoi, dar în toate aceste lucruri, adevărata noastră slujire este să-L lăsăm pe Dumnezeu să vină în noi și să iasă din noi.

Când primim mai mult din Dumnezeu și Îl distribuim pe Dumnezeu în alții, aceasta este adevărata noastră slujire adusă lui Dumnezeu. Și când facem continuu acest lucru, suntem pregătiți să-L slujim pe Dumnezeu în eternitate. Pentru eternitate, Dumnezeu Se va distribui în noi și, de asemenea, prin noi în alții.

Doamne Isuse, ne deschidem astăzi distribuirii Tale divine. Ne deschidem pentru a învăța să Te slujim. Salvează-ne de la a face doar multe lucruri în exterior pentru Tine, fără să Te savurăm. O, Doamne, fie ca să vedem că slujirea noastră în timp este o pregătire pentru slujirea noastră în eternitate. Fie ca să ne dăm seama că singurul scop al lui Dumnezeu în timp este să Se distribuie în noi zi de zi. Amin, Doamne, ne deschidem distribuirii Tale divine. Ne deschidem pentru a primi mai mult din Tine în ființa noastră. Distribuie-Te în mintea, emoția și voința noastră. Ne deschidem ființa interioară către Tine; curgi în toate părțile ființei noastre interioare. Fie ca să învățăm să-L slujim pe Dumnezeu astăzi, fiind vase deschise pentru Dumnezeu pentru distribuirea Sa divină! Aleluia, când Dumnezeu vine în noi și iese din noi, aceasta este slujirea noastră! Amin, Doamne, fie ca să învățăm să-L slujim pe Dumnezeu astăzi, fiind deschiși la distribuirea divină a lui Dumnezeu, savurându-L pe Cristos, primindu-L pe Cristos și distribuindu-L altora! Fie ca aceasta să fie esența slujirii noastre! O, slavă Domnului, în eternitate Îl vom sluji pe Domnul!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Testimony of Jesus is the Great Multitude & We’re being Prepared to Serve God, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 37 cu tema: Martorul credincios al lui Dumnezeu pentru mărturia lui Isus (ziua 5) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Experimentăm lampadarele de aur: suntem umpluți cu Duhul și experimentăm lucrarea bătută

14/07/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Pentru a experimenta lampadarele de aur ca expresie strălucitoare a lui Isus, trebuie să fim umpluți de Duhul lui Isus chemând numele Domnului, să acceptăm „lucrarea bătută” a Duhului în mediu, să-L cunoaștem pe Cristos ca fiind Cel care umblă printre lampadare și să fim sub strălucirea Lui pentru a-I exprima strălucirea astăzi.

Doamne Isuse, umple-ne astăzi cu Duhul lui Isus! Chemăm Numele Tău, Doamne Isuse, și vrem să fim umpluți de Duh până la refuz! Ne deschidem lucrării și constituirii Tale interioare și ne deschidem mediului circumstanțial pe care îl aranjezi pentru noi, astfel încât să putem fi zidiți în mărturia Ta aurie și strălucitoare! Amin, Doamne, lucrează în noi și introdu-Te în noi prin toate lucrurile, astfel încât să putem fi parte a mărturiei Tale pe pământ astăzi! Amin!

Cristos este Martorul credincios al lui Dumnezeu și, pe măsură ce Îl savurăm și Îl experimentăm ca atare, devenim mărturia lui Isus. El ne face mărturia Sa, reproducerea și duplicatul Său, lampadarul de aur pentru a-L exprima.

Pe de o parte, lampadarul de aur este un simbol al Dumnezeului Triunic, căci substanța lampadarului de aur îl simbolizează pe Dumnezeu Tatăl, forma îl semnifică pe Fiul ca întrupare a Tatălui, iar lămpile simbolizează Duhul intensificat de șapte ori.

Lampadarul ne arată semnificația Dumnezeului Triunic. În Apocalipsa 1, însă, cele șapte lampadare de aur reprezintă sau simbolizează bisericile locale. Dumnezeul Triunic este reprodus și multiplicat în bisericile locale, mărturia lui Isus.

Faptul că ni se spune că există șapte lampadare de aur, fără nicio diferență între ele în esență, substanță, natură și strălucire, ne arată că toate bisericile locale ar trebui să fie și sunt la fel în natura și expresia lor.

Nu ar trebui să încercăm să fim diferiți de ceilalți; ar trebui pur și simplu să Îl savurăm de Cristos, să ne împărtășim din bogățiile Sale, să fim umpluți în duh și să-L exprimăm pe Cristos atât personal, cât și corporativ.

Pe măsură ce Îl savurăm și experimentăm pe Dumnezeul Triunic care Se distribuie în noi, devenim mărturia lui Isus, expresia Dumnezeului Triunic pe pământ. Pe măsură ce ne exersăm duhul pentru a-L savura pe Cristos ca Duh, devenim reproducerea lui Cristos, strălucind pe Cristos astăzi.

Biserica este pur și simplu Dumnezeul Triunic întrupat și exprimat în umanitate; astăzi suntem în bisericile locale, mărturia lui Isus.

Experimentăm lampadarele de aur ca mărturia lui Isus, fiind umpluți cu Duhul lui Isus, chemând continuu numele lui Isus

Pentru a experimenta lampadarele de aur ca mărturie a lui Isus, trebuie să fim umpluți cu Duhul lui Isus (Fapte 16:7) chemând continuu Numele Domnului Isus (1 Corinteni 12:3, 13; Romani 10:12-13; Plângerile 3:55-56).

Trebuie nu doar să știm ce reprezintă lampadarele de aur, ci, mai mult decât atât, să experimentăm lampadarele de aur în viața noastră creștină și în viața de biserică.

Lampadarele de aur sunt expresia corporativă a lui Isus, mărturia lui Isus. Pentru a experimenta lampadarele de aur, trebuie să chemăm Numele Domnului Isus. O, Doamne Isuse! Trebuie să fim umpluți cu Domnul într-o asemenea măsură încât Duhul lui Isus să nu ne permită să facem anumite lucruri și să ne conducă în anumite locuri.

Pentru a fi mărturia lui Isus, trebuie să fim umpluți cu Duhul lui Isus, omul-Dumnezeu. Pe măsură ce suntem umpluți cu Duhul chemând încontinuu Numele Domnului, vom asculta de Duh și vom urma Duhul; noi, ca fii ai lui Dumnezeu, suntem cei care sunt călăuziți de Duh.

S-ar putea să ne aflăm într-un moment critic în viața noastră creștină și s-ar putea să avem nevoie de călăuzirea Domnului; trebuie pur și simplu să fim umpluți cu Duhul lui Isus chemând încontinuu Numele Domnului și vom avea călăuzirea Domnului.

Ne putem afla înaintea Domnului cu privire la slujirea noastră în biserică, la viața noastră de slujire în viața de biserică și ne întrebăm ce ar trebui să facem sau să slujim; trebuie pur și simplu să fim umpluți cu Duhul și să ascultăm și să fim călăuziți de acest Duh.

Uneori, putem fi în adunarea de rugăciune a bisericii sau într-o adunare de acasă, dar ne putem simți ca un cauciuc dezumflat, fără aer și incapabili să funcționăm corect.

Indiferent cât de mult ne încurajează alții să funcționăm și să împărtășim ceva, suntem pur și simplu dezumflați, pentru că nu suntem umpluți cu pneuma cerească.

În loc să ne străduim mai mult sau să ne rugăm doar din mintea noastră, ar trebui pur și simplu să chemăm numele Domnului Isus pentru a fi umpluți cu Duhul lui Isus.

Chemarea Domnului este cea mai mare practică din viața creștină, căci atunci când chemăm numele lui Isus, suntem umpluți cu Domnul! Domnul este atât de bogat pentru toți cei care cheamă Numele Lui (Romani 10:12-13).

El ne mântuiește chemând Numele Lui (Fapte 2:21). Ar trebui să avem un semn pe noi că suntem creștini, chemând numele Domnului în orice moment și în orice loc.

Nu numai atunci când ne aflăm într-o groapă sau o temniță în cel mai de jos loc ar trebui să-L chemăm pe Domnul să fie mântuiți și să-L inspirăm, ci tot timpul, pe tot parcursul zilei.

Când ne simțim deprimați și abătuți, trebuie să-L chemăm pe Domnul. Când spălăm vasele, ducem gunoiul, hrănim copiii, schimbăm scutecele, mergem la cumpărături, ne plimbăm pe stradă sau ne odihnim, ar trebui să chemăm numele Domnului Isus. O, Doamne Isuse!

Cu cât chemăm mai mult numele lui Isus, cu atât suntem mai umpluți de Duhul lui Isus, iar acest lucru ne va întări și ne va face capabili să purtăm semnele lui Isus (Galateni 6:17).

Putem participa la suferințele Domnului, la necazul lui Isus, chiar putem purta în trup darea la moarte a lui Isus, pentru că suntem umpluți de Duhul lui Isus.

Putem trece prin tot felul de suferințe de dragul lui Isus pentru că suntem umpluți de Duhul lui Isus; aceasta ne face mărturia lui Isus.

Pavel a purtat semnele lui Isus; s-a ostenit mai mult și a fost lovit, adesea bătut cu nuiele, fiind lovit cu pietre, odată naufragiat în mare, în foame, în sete, în frig, în goliciune.

Pe măsură ce suntem umpluți cu Duhul lui Isus, devenim mărturia lui Isus și suntem părtași la necazul, împărăția și răbdarea în Isus (Apocalipsa 1:9-10). Acest lucru produce răbdare în noi și Îl exprimăm pe Domnul ca mărturie a lui Isus.

Doamne Isuse, vrem să experimentăm lampadarele de aur ca mărturie a lui Isus, fiind umpluți cu Duhul lui Isus! Aleluia, bisericile locale de astăzi sunt expresia corporativă a lui Isus și putem fi parte a acestei expresii fiind umpluți cu Duhul lui Isus! Amin, Doamne, umple-ne astăzi! Chemăm Numele Tău pentru a fi umpluți cu Duhul! O, Doamne Isuse! Amin, Doamne, vrem să chemăm Numele Tău pe tot parcursul zilei. Vrem să chemăm Numele Tău atunci când suntem într-o groapă de jos și, de asemenea, când suntem fericiți! Fie ca să chemăm Numele Tău în orice vreme, ca să fim umpluți cu Duhul lui Isus și să putem purta semnele lui Isus! Amin, Doamne, păstrează-ne în duhul nostru, savurând toate bogățiile Tale și împărtășindu-ne din ceea ce ești Tu, ca să putem lua parte la necazul, împărăția și răbdarea în Isus! Lucrează în noi ceea ce Tu ai nevoie, Doamne, în timp ce căutăm să fim umpluți în duh!

Participăm la suferințele lui Cristos și câștigăm o constituție a lui Cristos pe măsură ce trecem prin suferințe – experimentăm lucrarea de batere a lampadarului de aur

În Exod 25:31 și 36 ni se spune că modul în care aurul este făcut într-un lampadar este prin lucrarea de batere; lampadarul, cu baza și tija sa, va fi făcut din aur bătut, totul dintr-o singură bucată de aur curat care este bătut. Acest lucru este foarte semnificativ. Baterea aurului pentru a forma un suport semnifică participarea credincioșilor la suferințele lui Cristos (Coloseni 1:24).

Pentru a experimenta lampadarele de aur, trebuie să ne dăm seama că tot ceea ce se întâmplă în mediul nostru este pentru producerea lampadarului bătut.

Modul în care a fost modelat lampadarul a fost prin baterea aurului. Aceasta înseamnă că, pentru producerea lampadarului, avem nevoie de unele suferințe, chiar pentru a ne împărtăși din suferințele lui Cristos.

Aceasta nu înseamnă că ar trebui să-i descurajăm pe tineri spunând că îi așteaptă suferința și nici nu înseamnă că ar trebui să căutăm suferința sau să cerem suferința. Suferința va veni. Nu ne rugăm pentru suferință. Pentru a fi modelați și formați în lampadarul de aur, suferința este necesară.

Suferința este atât personală, în viața noastră personală, cât și corporativă, în a fi zidiți împreună; pe de o parte, suferim în viața noastră personală, iar pe de altă parte, suntem „bătuți” împreună cu alții pentru a deveni parte a lampadarului. Aceasta este ceea ce experimentăm astăzi.

Când Cristos a fost pe pământ, El a experimentat multă suferință, multă „batere” și a strălucit puternic pentru Dumnezeu. Prin suferințele Sale, Cristos a exprimat gloria lui Dumnezeu.

Dacă ducem lipsă de suferințe, dacă încercăm să evităm suferințele și nu ne deschidem Domnului în suferințele noastre, lumina noastră s-ar putea să nu strălucească puternic.

Nu ar trebui să căutăm suferința; însă, pe măsură ce vine suferința, fie ca noi să ne deschidem Domnului pentru ca El Însuși să lucreze în noi și să ne constituie în mărturia Sa strălucitoare.

Dacă soțul, soția sau copiii noștri sunt întotdeauna drăguți cu noi, s-ar putea să nu avem atât de multă strălucire; dar dacă ne confruntăm cu dificultăți în viața de familie, aceste dificultăți ne pot ajuta să strălucim.

În toate relațiile cu care ne confruntăm, trebuie să vedem mâna Domnului; nu șeful nostru, soțul/soția noastră, vecinii noștri, copiii noștri sau cei din jurul nostru sunt răi cu noi și ne tratează aspru, ci Duhul Sfânt lucrează.

Domnul ne constituie, ne sculptează și ne modelează. Duhul Sfânt lucrează pentru a ne constitui prin experiența tuturor circumstanțelor din jurul nostru. Fie ca noi să ne deschidem disciplinei Duhului Sfânt, astfel încât să putem fi constituiți cu mai mult din Dumnezeu pentru strălucirea lampadarului de aur.

Pentru a fi transformați și zidiți în lampadarul strălucitor de aur, avem nevoie de lucrarea lui Dumnezeu în mediul nostru. El lucrează pentru a-Și distribui Sinele drag în noi, pentru a se adăuga ca substanță și element în noi, astfel încât să putem participa la natura Sa divină.

Și El lucrează, de asemenea, pentru a ne rafina, a ne transforma, chiar a ne conforma chipului Său (2 Corinteni 3:18). Uneori simțim ca și cum Domnul folosește un ciocan pentru a ne bate și a face lampadarul; aceasta este părtășia suferințelor lui Cristos.

Tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru și în noi pentru producerea lampadarelor bătute. De multe ori credem că Satan este cel care face una și alta și suntem gata să-l legăm pe Satan, astfel încât să putem ieși dintr-o anumită situație. Cu toate acestea, nu trebuie să respingem lucrarea transformatoare a lui Dumnezeu.

Dacă ne hotărâm să-L cunoaștem pe Dumnezeu supunându-ne lucrării interioare a Duhului și mediului exterior, fiecare circumstanță va deveni o oportunitate pentru noi de a-L cunoaște (vezi Osea 6:1-3; Filipeni 3:10a; Efeseni 6:20; cf. Gen. 41:42).

Fie ca noi să avem o astfel de gândire astăzi. Fie ca noi să fim mai disperați să chemăm Numele Domnului și să ne împărtășim din bogățiile Sale și fie ca noi să avem gândirea de a suferi. Când se întâmplă anumite lucruri în viața noastră, fie ca noi să știm că Dumnezeu vrea să-L cunoaștem cu adevărat în acele circumstanțe.

Dacă nu-L cunoaștem pe Dumnezeu în timpul vieții noastre, ne-am irosit întreaga viață; fie ca Domnul să ne facă dispuși să acceptăm felul în care El ne tratează în circumstanțele noastre, ca să-L putem cunoaște mai bine (2 Corinteni 4:16-18; 12:7-9; Isaia 7:14-15; 2 Corinteni 5:14-15).

Este o zi irosită ziua în care nu-L cunoaștem pe Domnul prin toate situațiile din viața noastră de zi cu zi; fie ca Domnul să ne facă dispuși să acceptăm felul în care ne tratează.

Esența problemei este dacă Îl întâlnim sau nu pe Domnul ca marea lumină în mijlocul încercărilor și dificultăților noastre (1:8-9; Efeseni 1:17; Luca 1:78-79). Pe măsură ce trecem prin suferință, putem înțelege ceea ce altfel nu am putea înțelege.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului din adâncul ființei noastre pe măsură ce trecem prin încercări, suferințe și dificultăți și fie ca să-I permitem să lucreze în noi, chiar să ne apropie mai mult de Sine, astfel încât să putem fi parte a lucrării bătute a lampadarului.

Doamne Isuse, ne deschidem Ție astăzi. Fă-ne parte din lampadarul de aur, chiar din lucrarea bătută a lampadarului, ca Tu să poți străluci în noi și prin noi. Fie ca noi să realizăm că tot ceea ce se întâmplă în mediul nostru este pentru producerea lampadarului bătut, pentru mărturia lui Isus! Amin, Doamne, ne hotărâm să Te cunoaștem. Ne supunem lucrării interioare a Duhului și mediului exterior, astfel încât să putem câștiga mai mult din Dumnezeu și să fim constituiți cu Dumnezeu în toate circumstanțele noastre. O, Doamne, fie ca fiecare circumstanță să fie o oportunitate pentru noi să-L cunoaștem pe Dumnezeu și să-L câștigăm pe Dumnezeu! Fie ca noi să-L cunoaștem pe Dumnezeu în timpul vieții noastre și fie ca noi să acceptăm tratamentele din mediul nostru. O, Doamne, câștigă Tu ceea ce cauți în noi. Salvează-ne de la a ne irosi zilele și anii neacceptând tratările Tale și necâștigând mai mult din Cristos în toate situațiile noastre. O, Doamne, fie ca noi să Te întâlnim ca marea lumină în mijlocul dificultăților și încercărilor noastre. Fie ca noi să câștigăm mai mult din Dumnezeu și fie ca noi să devenim parte din lampadarul de aur cu lucrarea de batere, pentru mărturia lui Isus!

Să vedem viziunea Cristosului glorios ca Fiu al omului și să primim strălucirea Sa pentru a-L face să strălucească în calitate de lampadare de aur

Strălucirea lampadarelor de aur este pentru ca oamenii să poată vedea viziunea Cristosului glorios ca Fiu al Omului umblând în mijlocul lor (Apocalipsa 1:12-18; 2:1).

Cunoscându-L pe Domnul în mijlocul bisericilor ca fiind Cel care trăiește în vecii vecilor, putem fi siguri de prezența Lui în duhul nostru tot timpul, căci El trăiește pururea ca să mijlocească pentru noi și Se arată acum înaintea feței lui Dumnezeu pentru noi (2 Timotei 4:22; Evrei 7:25; 9:24; Numeri 6:22-27; Deuteronom 31:6).

El nu ne va dezamăgi niciodată, nu ne va părăsi și nu ne va lăsa la o parte. Cristos este Fiul Omului umblând printre lampadarele de aur; El mijlocește pentru noi, El are grijă de noi și El trăiește pururea ca să mijlocească pentru noi.

El ajustează lampadarele pentru a le face mai strălucitoare. El vrea să facă lampadarele de aur să strălucească mărturia lui Isus și vrea să fie mărturisit prin noi.

Strălucirea celor șapte lămpi ale lampadarelor de aur, Domnul Isus umblând în mijlocul lor cu cei șapte ochi ai Săi ca o flacără de foc, picioarele Lui ca arama strălucitoare și strălucirea feței Sale ca soarele indică faptul că avem nevoie din ce în ce mai multă strălucirea Domnului zi de zi în viața noastră de zi cu zi și în viața de biserică pentru tot mai multă păstorire a Lui – mântuire, restaurare, înviorare și îndumnezeire (Apocalipsa 1:14b-15a, 16b; 4:5; 5:6; Luca 1:78-79; 2 Corinteni 4:6-7; Maleahi 4:2; Prov. 4:18; Psalmul 22, titlu; 80:1-3, 7, 15-19). Amin!

Mărturisim despre Fiul Omului; El umblă în mijlocul bisericilor locale. El Se îngrijește de noi. În Evanghelii, El a fost Mielul lui Dumnezeu, dar astăzi are șapte ochi, cele șapte lămpi de foc, și El strălucește, infuzează și arde în noi.

Trebuie să rămânem sub strălucirea Sa. Trebuie să primim și să binevenim strălucirea Lui. Fie ca noi să ne deschidem iluminării Sale zi de zi.

Fie ca noi să ne deschidem păstoririi Sale. El este Marele Preot care mijlocește pentru noi și ni-L împarte pe Dumnezeu. Fie ca noi să ne deschidem lucrării Sale de mântuire și perfecționare a noastră. Fie ca noi să lăsăm lumina vie a Domnului să ne împrăștie toată noaptea și să lumineze totul.

Pe măsură ce Îl lăsăm să strălucească în noi și peste noi, El ne mântuiește, ne restaurează, ne înviorează și ne face, de asemenea, la fel cum este El! El ne face să strălucim ca El, căci Îl vom străluci ca lampadarele de aur. Fie ca noi să aducem aceasta Domnului în rugăciune și să-I spunem:

Doamne Isuse, acordă-ne să vedem viziunea Cristosului glorios ca Fiul Omului umblând în mijlocul lampadarelor de aur. Fie ca să-L cunoaștem pe Domnul în mijlocul bisericilor ca fiind Cel care trăiește în vecii vecilor! Amin, Doamne, Îți mulțumim pentru prezența Ta cu noi tot timpul; Tu ești în duhul nostru și noi suntem un singur duh cu Tine. Îți mulțumim că trăiești mereu ca să mijlocești pentru noi. Îți mulțumim că Te înfățișezi chiar acum înaintea feței lui Dumnezeu! Îți mulțumim că nu ne-ai dezamăgit și nu ne-ai părăsit niciodată! Ne deschidem mijlocirii Tale. Ne deschidem strălucirii Tale. Privește-ne, privește în noi, luminează-ne și expune orice trebuie tratat și înlăturat. Îți permitem să strălucești asupra noastră și în noi, astfel încât să putem fi mântuiți, restaurați, înviorați și îndumnezeiți pentru a străluci la fel ca Tine! Amin, Doamne, câștigă-ne ca să fim lampadarele de aur care strălucesc ca mărturie a lui Isus astăzi!