Biblia - Cuvântul lui Dumnezeu

Toată autoritatea în cer și pe pământ I-a fost dată lui Isus Cristos în înviere

16/02/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Toată autoritatea în cer și pe pământ i-a fost dată lui Isus Cristos, Fiul Omului care a murit și a înviat, iar acum El este Capul Trupului, transmițând această autoritate Trupului lui Cristos, pentru ca noi să mergem și să facem discipoli din toate neamurile și să-i botezăm în Dumnezeul Triunic! Aleluia!

Săptămâna aceasta venim la ultimul punct minunat referitor la Cristosdin Evanghelia după Matei, găsit în Mat. 28:16-20, iar titlul pentru înviorarea de dimineață din această săptămână este: Să facem discipoli din toate națiunile, botezându-i în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt. Amin!

În această porțiune, două dintre versete sunt foarte bine cunoscute și iubite de majoritatea credincioșilor în Cristos, care îi numesc „marea însărcinare” atunci când merg să predice Evanghelia, să evanghelizeze națiunile și să aducă cuvântul lui Dumnezeu tuturor oamenilor.

Dar de fapt acest grup de versete din Mat. 28:19-20 nu implică doar niște activități, unele ieșiri să predice Evanghelia și o însărcinare să facem cutare sau cutare pentru a aduce Evanghelia pe întregul pământ locuit.

Ceea ce este implicat aici este multă experimentare, savurare și exprimare a lui Cristos. Noi, creștinii, nu suntem însărcinați doar să mergem și să predicăm Evanghelia; trebuie mai întâi să-L experimentăm și să-L savurăm pe Cristos, iar apoi îl putem exprima.

Mulți creștini, însă, răspund la această cea mai mare însărcinare mergând ici și colo și vorbind Evanghelia și nu este greșit să facă asta. Cu toate acestea, trebuie să mergem mai adânc și mai departe decât acest lucru.

Trebuie să răspundem la vorbirea Domnului și să primin însărcinarea Sa pentru a-L experimenta mai întâi pe Cristos, a-L savura pe Cristos și apoi Îl putem exprima pe Cristos.

Trebuie să ne dăm seama cine este Domnul, să fim infuzați cu El, să fim cufundați în El și să fim plini de El.

Mai mult, trebuie să realizăm că El, în calitate de Cap al Trupului și Trimițător, este Cel care are toată autoritatea în cer și pe pământ și El ne-a dat această autoritate cea mai mare de a merge în numele Său și de a boteza oamenii în Dumnezeul Triunic!

Isus Cristos este Împăratul. El este Împăratul împărăției cerești și El își stabilește împărăția pe pământ. Împărăția Sa, însă, nu este exterioară; este în inimile omului și este o împărăție spirituală.

Evanghelia după Matei, ca primă carte din Noul Testament, ne vorbește despre Împăratul ceresc, Isus Cristos, care a venit să-și întemeieze împărăția pe pământ.

El vrea să aibă un domeniu și o sferă în care să-și poată exercita stăpânirea și autoritatea. El vrea să dobândească un domeniu în care să poată realiza în mod liber ceea ce dorește, și anume să Se introducă pe Sine în poporul Său ales.

Fie ca noi astăzi în viața de biserică să-I oferim și să fim un astfel de domeniu, împărăția lui Dumnezeu în realitate, pentru ca El să facă ceea ce vrea să facă și să Se exprime întregului univers.

Toată autoritatea în cer și pe pământ I-a fost dată lui Isus Cristos, Fiul Omului înviat

În Mat. 28:18 Domnul Isus a spus: Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ. Cel care are autoritatea supremă în acest univers este Dumnezeu. Dumnezeu este autoritatea supremă și El are toată autoritatea (Romani 9:20-21).

Isus Cristos este Dumnezeu și, în divinitatea Sa, El are toată autoritatea în cer și pe pământ.

Niciun om nu are autoritate decât Dumnezeu. El este autoritatea supremă și El are autoritatea supremă. Autoritatea provine din propria ființă a lui Dumnezeu (Apoc. 22:1).

Autoritatea în societatea de astăzi este stricată și coruptă, căci dacă Dumnezeu nu are autoritatea supremă și El este luat drept Domn și Împărat, nu există nicio cale de a fi exercitată autoritatea potrivită.

Autoritatea este ceva care provine din propria ființă a lui Dumnezeu. Din tronul lui Dumnezeu și al Mielului curge un râu de apă al vieții, care revarsă autoritatea lui Dumnezeu și asigurând tuturor cu viața lui Dumnezeu.

Toată autoritatea astăzi – fie că este guvernamentală, pozițională sau spirituală, derivă din Dumnezeu (Geneza 9:6; Rom. 13:1-7; Ioan 19:10-11; 2 Corinteni 10:8; 13:10).

Acesta este motivul pentru care trebuie să ascultăm de autoritățile pe care Dumnezeu le-a pus asupra noastră, pentru că toată autoritatea provine de la Dumnezeu și este de la Dumnezeu.

Pe măsură ce mergem înainte astăzi în călătoria noastră creștină, trebuie să ne dăm seama de acest lucru și să venim la această convingere că în acest univers Dumnezeu este autoritatea supremă absolută și noi toți suntem sub autoritatea Lui.

În viața noastră creștină și în viața de biserică, Dumnezeu este autoritatea supremă. Dacă ne supunem autorității lui Dumnezeu, vom continua cu El și vom crește în viață într-un mod normal.

Sub Dumnezeu, există multe autorități adjuncte în societatea noastră umană, în guvern, în familia noastră, la locul nostru de muncă și în viața de biserică.

Lumea de astăzi este plină de răzvrătire și mulți spun că nu există autoritate astăzi, mai ales că nu există Dumnezeu care să aibă toată autoritatea.

Dar astăzi în biserică trebuie să ne dăm seama că Dumnezeu este autoritatea supremă și trebuie să ne supunem autorității Sale.

Și nu doar Dumnezeu este Cel care are autoritate: așa cum Mat. 28:18 ne arată că Dumnezeu i-a dat lui Cristos toată autoritatea în cer și pe pământ.

Pe de o parte, Cristos ca Fiu al lui Dumnezeu are autoritate deplină asupra tuturor lucrurilor. Dar acesta a devenit om și, în umanitatea Sa ca om, I s-a dat toată autoritatea după învierea Sa.

Când Cristos a fost pe pământ, El nu avea încă autoritate deplină asupra a tot ce era în cer și pe pământ, dar după moartea și învierea Sa, Dumnezeu I-a dat toată autoritatea.

Acum, nu numai Dumnezeu, ca Creator atotputernic, are toată autoritatea, ci un om, Isus Cristos, are de asemenea toată autoritatea în cer și pe pământ. Aleluia!

Isus Cristos ca Împărat al împărăției cerești a venit, a semănat sămânța împărăției, a rostit decretele împărăției, a vindecat oameni pentru împărăția lui Dumnezeu și i-a fost dată toată autoritatea în cer și pe pământ pentru a aduce pe mulți în împărăția lui Dumnezeu după învierea Sa! Slavă Domnului!

În divinitatea Sa, ca singurul Fiu născut al lui Dumnezeu, Domnul avea autoritate asupra tuturor. Cu toate acestea, în umanitatea Sa, ca Fiu al Omului și Împărat al împărăției cerești, autoritatea în cer și pe pământ a fost dată lui Cristos după învierea Sa.

Niciodată înainte unui om nu i s-a dat toată autoritatea în cer și pe pământ.

Dar Îl avem aici pe Isus Cristos, un om care S-a supus pentru a fi sub autoritatea lui Dumnezeu, trăind o viață umană în care a învățat ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit, căruia i s-a dat toată autoritatea! Amin!

El s-a supus voinței Tatălui și sub autoritatea Sa și, după ce a fost răstignit și înviat, acestui om-Dumnezeu înviat i s-a dat toată autoritatea în cer și pe pământ! Slavă Domnului! Aceasta este o lucru extraordinar.

Astăzi, pe tronul din ceruri, stă nu doar Dumnezeu, ci și un om, Isus Cristos. Fiului Omului înviat, Isus Cristos, i s-a dat toată autoritatea în cer și pe pământ.

Un om este acum în slavă și viața Sa este pentru noi! El S-a supus pe deplin voinței lui Dumnezeu, El a murit pe cruce și a fost înviat și înălțat de Dumnezeu, iar acum El este pe tron!

Isus Cristos este Domnul tuturor! El este Împăratul împăraților și El este Cel cu toată autoritatea în cer și pe pământ ca Fiul Omului!

În Evanghelia după Ioan, o Evanghelie a vieții, vedem că Isus Cristos a venit după învierea Sa într-o cameră în care ucenicii Săi erau adunați și a suflat în ei Duhul Sfânt pentru viața lor (Ioan 20:22).

Dar în Evanghelia după Matei, o Evanghelie despre împărăție, vedem că Domnul le-a cerut ucenicilor Săi să-L întâlnească pe un anumit munte și S-a înălțat înaintea lor, spunând că I s-a dat toată puterea în cer și pe pământ.

Pe partea vieții, Domnul a devenit un Duh dătător de viață care să Se sufle în noi și să fie viața noastră pentru ca noi să fim cetățenii Împărăției Sale cerești, Împărăția lui Dumnezeu.

De partea împărăției lui Dumnezeu, autoritatea lui Dumnezeu, lui Cristos ca Fiu al Omului înviat i s-a dat toată autoritatea în cer și pe pământ și noi împărtășim autoritatea Lui de a aduce pe alții în împărăția lui Dumnezeu. Slavă Domnului!

Pe partea vieții, Îl savurăm pe Cristos ca viața noastră și păstim mieii din turma lui Dumnezeu cu viața Sa.

Pe partea împărăției, împărtășim autoritatea lui Cristos de a aduce împărăția lui Dumnezeu, de a trăi în împărăția lui Dumnezeu și de a deveni realitatea împărăției cerurilor astăzi, pentru a putea intra în manifestarea ei în epoca viitoare.

Doamne Isuse, Te lăudăm ca Fiul Omului înviat căruia i s-a dat toată puterea în cer și pe pământ! Aleluia, Isus Cristos ca Fiul Omului a trecut prin moarte și în învierea Sa El a fost făcut Domn al tuturor! Ce minunat, acum există un Om în glorie și El are toată autoritatea în cer și pe pământ! Slavă Domnului! Ce minunat și glorios! Îți mulțumim, Doamne, că nu numai că ai venit la noi în învierea Ta pentru a ne împărți viața Ta pentru ca noi să fim credincioși vii ca membre ale Trupului Tău, dar și să avem toată autoritatea! Aleluia, Cristos ca Fiu al Omului a înviat și Lui i s-a dat toată autoritatea în cer și pe pământ! Slavă Domnului, Cristos ca și Cap al Trupului are toată autoritatea și noi suntem uniți cu El! Amin, Doamne, mergem în numele Tău și cu autoritatea Ta să predicăm evanghelia și să facem discipoli din toate neamurile, botezându-le în numele Dumnezeului Triunic! Slavă Domnului Isus Cristos, Cel cu care suntem uniți organic în duh pentru a împărtăși autoritatea Lui!

Autoritatea spirituală este pentru a-i păstori pe alții și pentru a-i zidi și pentru a-l trata pe dușmanul lui Dumnezeu

Pentru că subiectul autorității a fost dăunat de inamic astăzi, nimeni nu vrea să vorbească despre asta și nici nu vrea să admită că există autoritate. Subiectul autorităţii a fost greşit înţeles şi aplicat în mod greşit atât în societate, cât şi în biserică.

Ceea ce vedem în Biblie este că, conform concepției lui Dumnezeu, există două aspecte principale ale autorității spirituale: aspectul pozitiv de a sluji sfinților, de a-i păstori și de a-i zidi și aspectul negativ de a-L trata pe dușmanul lui Dumnezeu.

În viața de biserică de astăzi, autoritatea spirituală nu este ceva oficial, ci ceva în viață. Aspectul pozitiv al autorității spirituale este de a sluji sfinților, de a-i păstori, de a-i alimenta și de a-i zidi (vezi Mat. 20:25-28; 2:6; 24:45; 2 Cor. 10:8).

Pavel a spus că i s-a dat autoritatea să nu dărâme pe alții, ci să-i zidească și să-i păstorească. Autoritatea este ceva din viață și în viață, iar autoritatea spirituală nu este niciodată menită să controleze oamenii, să-i suprime sau să-i strice.

Autoritatea spirituală este cu cei care au o anumită măsură de creștere în viață, astfel încât să-i zidească pe alții, să-i păstorească și să le ofere lui Dumnezeu ca viață.

Aceștia trăiesc sub tronul lui Dumnezeu, beau râul de apă al vieții care curge din tronul lui Dumnezeu și le oferă altora viața lui Dumnezeu.

În Evr. 13:17 ni se spune să ascultăm de cei care ne conduc și să ne supunem lor, căci ei veghează asupra sufletelor noastre ca fiind cei care vor da socoteală.

Aici vedem că trebuie să ascultăm de cei conducători, dar nu într-un mod orb sau pentru că „au autoritate de la Dumnezeu”, ci pentru că ei veghează asupra sufletelor noastre, având grijă de noi și păstorindu-ne cu dragoste, pentru că ei vor da socoteală lui Dumnezeu pentru noi.

Noi nu ne supunem oficiului de autoritate sau poziției de autoritate, ci ne supunem conducerii sfinților care ne conduc și ne îngrijesc. Aceasta este partea pozitivă a autorității spirituale.

Autoritatea spirituală nu este pentru a distruge sfinții sau a-i controla; autoritatea spirituală nu este pentru a-i îndruma pe sfinți ce să facă sau pentru a le cere să schimbe cutare sau cutare lucru în viața sau viața lor.

Autoritatea spirituală este în principal pentru păstorirea sfinților, hrănirea sfinților, alimentarea sfinților și edificarea sfinților. Putem avea autoritate spirituală crescând în viață și câștigând mai mult din Cristos.

Chiar dacă avem lucruri bune, obținem laudele altora, suntem blânzi și suntem zeloși în lucrarea noastră, este posibil să nu avem nicio autoritate. Autoritatea spirituală este în biserică, iar biserica este susținută de Cristos.

Biserica este zidită pe Cristos, iar Cristos Însuși este materialul de zidire al bisericii; cantitatea lui Cristos din noi determină cantitatea de autoritate pe care o avem.

Fie ca noi să creștem în viață și să-I permitem lui Cristos să fie introdus în noi, astfel încât să putem împărtăși cu autoritatea Lui și să păstorim pe alții conform lui Dumnezeu.

Aspectul negativ al autorității spirituale este să-l tratăm pe dușman și de lucrurile legate de el.

Autoritatea lui Dumnezeu i-a fost dată omului să îl trateze pe vrăjmaș și să-l supună (Geneza 1:26), iar biserica se împărtășește din autoritatea lui Dumnezeu de a lega dușmanul și de a-i dezlega pe cei care sunt sub uzurparea lui.

În calitate de biserică, suntem una cu Cristos pe pământ astăzi pentru a-I exercita autoritatea de a lega vrăjmașul și de a-l trata și terminat toate lucrurile legate de el.

Din nou, autoritatea spirituală nu trebuie să controleze, să-i îndrume sau să-i deterioreze pe alții; este pentru a-i zidi pe sfinți păstorindu-i și înseamnă a face ca vrăjmașul să sufere pierderi, astfel încât împărăția lui Dumnezeu să avanseze în om.

Fie ca Domnul să recâștige autoritatea spirituală potrivită printre noi astăzi în viața de biserică.

Doamne Isuse, vrem să Te cunoaștem, să Te savurăm și să fim plini de Tine. Introdu-Te în noi. Crești in noi. Fă-ți domiciliul în inima noastră. Vrem să câștigăm mai mult din Cristos astăzi. Fie ca elementul lui Cristos din noi să crească zi după zi. Amin, Doamne, crești Tu în toți sfinții. Fie ca elementul lui Cristos să sporească în toți sfinții. Ne rugăm pentru exersarea corectă a autorității spirituale în viața de biserică de astăzi. Fie ca autoritatea spirituală să fie exercitată pentru ca sfinții să fie păstoriți, alimentați și zidiți. Fie ca să nu existe controlarea sfinților; fie ca să existe multă savurare din Cristos și să ne hrănim cu Cristos, astfel încât să putem crește în viață. Amin, Doamne Isuse, vrem să Te savurăm și să-i păstorim pe sfinți, exercitând autoritatea Ta pentru a-i hrăni pe alții. Îți mulțumim că ne faci una cu Tine și că ne dai autoritatea Ta. Suntem una cu Tine ca biserică și exercităm autoritatea Ta de a-l trata pe dușmanul și toate lucrurile legate de el. Amin, fie ca Împărăția Ta să vină în viața de biserică și pe pământ astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, All Authority in Heaven and on Earth has been Given to Jesus Christ in Resurrection, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 3 (Să facem discipoli din toate națiunile, botezându-i în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt) ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Pilda semănătorului: Cristos își face domiciliul în inima noastră pentru clădirea lui Dumnezeu

14/02/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Pilda semănătorului ilustrează modul în care Cristos își face domiciliul în inima noastră pentru clădirea lui Dumnezeu.

Domnul, în calitate de Semănător, a venit să Se semene pe Sine ca sămânță a vieții în inima noastră, iar Dumnezeu ne întărește cu Sine însuși ca element, în timp ce noi îi dăm Domnului elementele nutritive pentru ca El să crească în noi pentru clădirea lui Dumnezeu, pentru ca El să câștige zidirea locuinței Sale, a domiciliului Său. Amin!

Săptămâna aceasta am văzut multe aspecte minunate ale Domnului Isus în cartea Matei pe care să le experimentăm, să savurăm și chiar să le exprimăm în viața noastră de zi cu zi.

Cristos este Cel care are fapte conduse ceresc și putem atinge marginea hainelor Sale exersându-ne duhul atunci când venim la Cuvânt pentru a fi infuzați cu umanitatea Sa.

Când îl atingem pe Domnul în duh, vom fi vindecați în umanitatea noastră, iar umanitatea Lui chiar devine umanitatea noastră.

Îl experimentăm pe Cristos și Îl savurăm pe El în cuvântul Său și în viața noastră de zi cu zi, iar umanitatea Sa este infuzată în noi pentru a fi exprimată prin noi.

Domnul Isus este Păstorul nostru, iar noi suntem oile Sale; El ne păstorește, pas cu pas, pentru a savurarea deplină a Sa Însuși.

În primul rând, El ne aduce să savurăm tot ceea ce este El, ca pășunea noastră bogată și ca apele odihnei, apoi ne călăuzește pe cărările dreptății de dragul Numelui Său.

În timp ce El ne păstorește, noi Îl trăim pe Cristos și Îl exprimăm. Chiar și atunci când mergem prin valea umbrei morții, El este cu noi, iar prezența Lui ne asigură.

Mai mult, El întinde o masă înaintea vrăjmașilor noștri pentru ca noi să ne ospătăm din El și cu El și, de asemenea, să-l distrugem pe vrăjmaș.

Domnul ne păstorește pas cu pas până când vom avea deplina savurare a Dumnezeului Triunic în casa lui Dumnezeu și noi locuim aici, în casa Sa, pentru a vedea frumusețea Sa pentru totdeauna.

Mat. 11:28-30 ni-L prezintă pe Cristos ca fiind Cel care este odihna noastră; putem veni la El cu toată osteneala și poverile noastre și El ne va odihni.

Putem învăța de la El și putem lua jugul Său asupra noastră, pentru că voia Tatălui este blândă, plăcută și nu aspră sau dură.

Domnul Isus în noi poate purta jugul, pentru că El este pe deplin ascultător de Tatăl și de voia Lui și o va face și în noi.

În cele din urmă, în Mat. 13 Îl vedem pe Domnul ca Semănător; El a venit să Se semene ca sămânță a vieții în noi, credincioșii în Cristos, pentru ca El să crească în noi și împreună cu noi pentru ca noi să devenim clădirea lui Dumnezeu, casa lui Dumnezeu.

Zi de zi trebuie să-i oferim Domnului elementele nutritive de care are nevoie pentru ca El să crească în noi și să fim zidiți în casa lui Dumnezeu.

Fie ca noi să vedem viziunea lui Cristos fiind Semănătorul care Se seamănă pe Sine însuși ca sămânță a vieții în inima noastră pentru a Se contopi cu noi, astfel încât El să câștige biserica ca pământ cultivat al lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.

Vrem să fim cei care cooperează cu Dumnezeu pentru clădirea lui Dumnezeu.

Să fim întăriți în omul nostru interior și să-I dăm Domnului elementele nutritive pentru ca El să crească în noi pentru clădirea lui Dumnezeu

Efes. 3:17 este un verset minunat, care face parte din rugăciunea lui Pavel pentru experiența noastră mai profundă și savurarea noastră din Cristos pentru clădirea lui Dumnezeu.

Dumnezeul Triunic a venit în noi pentru a face o lucrare de zidire în noi, cu El Însuși ca element și, de asemenea, cu ceva din noi ca material.

Acest lucru este ilustrat de pilda semănătorului din Mat. 13 și este experimentat de noi în experiența noastră zilnică, în timp ce Îi permitem Domnului să își facă domiciliul în inima noastră.

Potrivit cu Mat. 13:3, Domnul Se seamănă pe Sine însuși ca sămânță a vieții în inima noastră ca pământ, pentru ca El să crească și să trăiască în noi și să fie exprimat din interiorul nostru.

După ce S-a semănat pe Sine în inima noastră, Domnul crește în noi, făcându-și domiciliul în noi.

Mai întâi, El Se seamănă pe Sine însuși ca sămânță a vieții în pământul inimii noastre, iar apoi El crește în noi cu substanțele nutritive ale solului. Produsul este o compoziție de elemente atât din sămânță, cât și din sol (v. 23).

Dumnezeu a creat în noi anumite substanțe nutritive care sunt bune pentru ca Domnul să vină în noi și să crească în noi. Uimitor! Noi, ființele umane, avem în noi anumite substanțe nutritive create de Dumnezeu ca o pregătire pentru venirea Lui în noi pentru a crește în noi.

Dumnezeu ne-a creat cu un duh uman cu elementele nutritive umane împreună cu inima omului ca pământ pentru ca sămânța divină să crească în noi (1 Petru 3:4).

Dacă azi punem o sămânță în sol, solul trebuie să fie potrivit, cu elementele nutritive și îmbogățirea potrivite, pentru ca sămânța să crească și să dea roade. Nu trebuie să existe pietre sau bucăți de sticlă și trebuie să existe substanțele nutritive adecvate oferite de sol.

Cristos, ca întrupare a Dumnezeului Triunic, a fost semănat în noi ca sămânță a vieții, iar acum El crește în noi. Rata cu care Cristos crește în noi depinde de elementele nutritive pe care I le acordăm.

Cu cât îi oferim Domnului elementele nutritive mai mult, cu atât El va crește mai mult în noi. Cu cât furnizăm mai mulți elemente nutritive exersându-ne duhul și întorcându-ne inima către Domnul, cu atât Domnul poate crește mai mult în noi și cu atât mai repede va crește sămânța în noi pentru a înflori în noi. Amin!

Trebuie să tratăm toate pietrele din inima noastră, toate păcatele și plăcerile ascunse și trebuie să avem pământul potrivit pentru ca Domnul să crească în noi și să aducă roade în noi. Zi de zi trebuie să ne condiționăm sufletul, făcându-l bun și fertil, un pământ bogat care primește sămânța lui Cristos pentru ca El să crească.

Fie ca inima noastră cu duhul nostru să fie într-o stare potrivită, astfel încât Domnul să crească în noi, contopindu-se cu noi zi de zi. Fie ca să avem grijă de pământul inimii noastre, astfel încât Domnul, ca sămânță a vieții, să crească în noi și să înflorească în noi (Matei 5:3, 8).

De partea noastră, trebuie să-i oferim Domnului elementele nutritive pentru ca El să crească în noi. De partea Sa, trebuie să ne rugăm ca Domnul să ne întărească cu putere prin Duhul Său în omul interior, astfel încât Cristos să-și poată face domiciliul în inima noastră (Efeseni 3:16).

Trebuie să-i cerem Domnului să ne întărească în omul nostru interior, astfel încât să putem coopera cu Domnul care crește în noi. Cu cât El crește mai mult în noi, cu atât Domnul își face mai mult domiciliul în inimile noastre.

Creșterea Lui în noi este pentru clădirea lui Dumnezeu, pentru că El crește în noi zidindu-Se pe Sine în ființa noastră interioară.

Fie ca inima și duhul nostru să-i ofere Domnului elementele nutritive potrivite pentru ca El să crească în noi și să ne deschidem Domnului pentru a ne întări în omul nostru interior, astfel încât El să-și facă domiciliul în inima noastră prin credință.

Mulțumim Domnului că ne-a creat într-un mod special pentru ca El să poată veni în noi ca sămânță a vieții care să crească în noi și să-și facă domiciliul în inima noastră, pentru ca noi să creștem în El și El să poată câștiga clădirea Sa în noi și cu noi!

Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai creat cu elementele nutritive potrivite pentru ca Tu să vii în noi și să Te semeni ca sămânță a vieții în noi, pentru a crește în noi pentru clădirea lui Dumnezeu! Amin, Doamne, ne deschidem Ție azi. Vrem să tratăm inima și duhul nostru, astfel încât să Îți putem oferi elementele nutritive pentru ca Tu să crești în noi până la maturitate. Crești în noi, Doamne. Trăiește în noi astăzi. Fii exprimat din interiorul nostru. Întărește-ne în omul nostru interior cu putere prin Duhul Tău, ca să-ți faci domiciliul în inima noastră. Dorim să cooperăm cu Tine pentru ca Tu să crești în noi și să-ți faci domiciliul în inima noastră. Crești în noi pentru clădirea lui Dumnezeu. Crești în noi și împreună cu noi pentru ca Dumnezeu să aibă un o locuință reciprocă, Trupul lui Cristos! Fie ca noi să fim cei care ne exersăm zilnic duhul și ne îndreptăm inima către Tine pentru a coopera cu Tine pentru ca Tu să crești în noi pentru clădirea lui Dumnezeu. Fie ca sămânța vieții din noi să crească și să înflorească pe măsură ce îi oferim elementele nutritive de care are nevoie astăzi!

Ne exersăm duhul și ne tratăm inima pentru ca Domnul să-și îndeplinească lucrarea de zidire în noi

De multe ori în viața de biserică putem să ne uităm la alții și să vedem cum cresc ei atât de mult în Domnul și ne putem întreba de ce Domnul nu crește atât de mult în noi, în timp ce alții par să avanseze atât de mult în Domnul. Secretul este cooperarea noastră cu Domnul.

Sămânța vieții este aceeași în calitate, dar depinde de noi cât de mult cooperăm pentru ca această sămânță a vieții să crească în noi, pentru ca Domnul să-și câștige clădirea.

Dacă rămânem în sufletul nostru și trăim în omul nostru natural, nu vor exista niciun fel de elemente nutritive pentru creșterea seminței divine.

Însă, dacă suntem întăriți în omul nostru interior și dacă acordăm atenție duhului nostru și exersăm duhul nostru, elementele nutritive vor fi furnizate și Cristos își va face domiciliul în inimile noastre (Efes. 3:16-17; Rom. 8:6; 1 Tim. 4:7; Iuda 19).

Dacă nu ne exersăm duhul pe tot parcursul zilei pentru a-L contacta pe Domnul chemând numele Lui, El nu are cum să crească în noi. Dar dacă chemăm numele Domnului din adâncul sufletului și ne rugăm peste Cuvântul Său, oferim elementele nutritive potrivite seminței vieții pentru creșterea ei în noi.

Există un proces de creștere în noi. Dacă vrem să-L avem pe Domnul pe măsură ce sămânța vieții crește în interiorul nostru pentru a fi deplina noastră savurare, trebuie să ne deschidem Domnului în mod absolut și să cooperăm cu El pentru a ne trata în întregime inima (Matei 13:3-9, 18-23).

Duhul nostru poate fi exersat, dar cum rămâne cu inima noastră? S-ar putea să avem multe îngrijorări ale acestei epoci, s-ar putea să avem o dragoste pentru bogății și să căutăm bani și s-ar putea să avem mult trafic lumesc în inima noastră.

Deși duhul nostru este exersat, sămânța vieții nu poate crește decât dacă tratăm inima noastră. De partea Sa, Dumnezeu este gata și disponibil să ne întărească cu Sine însuși ca Duh ca putere în omul nostru interior; de partea noastră, trebuie să-I oferim elementele nutritive exersându-ne duhul și tratându-ne inima.

Dumnezeu în Cristos realizează clădirea Sa intrinsecă – zidirea domiciliului Săi – în întreaga noastră ființă. El face acest lucru semănându-Se pe Sine însuși ca sămânță a vieții în duhul nostru și apoi crescând în inimile noastre cu elementele nutritive pe care I le oferim.

Pe măsură ce Îl iubim pe Domnul și ținem cuvântul Său în dragoste, El va veni la noi și va face un locaș cu noi (Ioan 14:23), adică El își face domiciliul în inimile noastre (Efeseni 3:17). El face o lucrare de zidire în noi, în întreaga noastră ființă, zidindu-se pe Sine în noi și zidindu-ne pe noi în Sine.

Această lucrare de zidire depinde nu doar de Dumnezeu, ci și de elementele nutritive pe care îi furnizăm pe măsură ce suntem întăriți în omul nostru interior.

Trebuie să fim întăriți cu aceeași putere care L-a înviat pe Cristos din morți, L-a așezat la dreapta lui Dumnezeu în locurile cerești, a supus toate lucrurile sub picioarele Lui și L-a dat ca Cap peste toate lucrurile bisericii (Efes. 1:19-22).

O astfel de putere este necesară pentru ca noi să fim întăriți în omul nostru interior, astfel încât să putem coopera cu Domnul pentru lucrarea Sa de zidire.

De partea noastră, trebuie să ne exersăm zilnic duhul și să tratăm inima; de partea Sa, Domnul ne întărește în omul nostru interior pentru a-și face domiciliul în inima noastră.

Fie ca noi toți să fim atenți la duhul nostru. Să ne exersăm duhul. Fie ca noi să tratăm inima noastră zi de zi, astfel încât să nu avem păcate ascunse sau plăceri lumești.

Fie ca noi să ne tratăm temeinic inima înaintea Domnului, astfel încât orice neliniște din această epocă să fie îndepărtată și să nu existe trafic lumesc în inima noastră.

Fie ca noi să-i oferim Domnului cea mai bună cooperare pentru mișcarea Sa pe pământ, astfel încât să putem crește în viață, Cristos să crească în noi și El să poată duce la bun sfârșit lucrarea Sa de zidire în noi.

Doamne Isuse, dorim ca Tu ca sămânța vieții să crești în noi, să fii savurarea noastră deplină pentru clădirea lui Dumnezeu. Ne deschidem absolut Ție astăzi. Vrem să cooperăm cu Tine pentru ca Tu să poți crește în noi astăzi. Doamne, ne întoarcem inima către Tine. Vrem să tratăm orice problemă din inima noastră. Strălucește asupra noastră, Doamne, și dezvăluie orice păcate ascunse, plăceri lumești, îngrijorări ale epocii și traficul lumesc din inima noastră. Vrem ca solul inimii noastre să fie bun pentru ca Tu să crești în noi până la maturitate. Amin, Doamne, crești în noi pentru clădirea lui Dumnezeu. Întărește-ne în omul nostru interior pentru ca Tu să-ți faci domiciliul adânc în inima noastră. Amin, Doamne, vrem să-Ți oferim elementele nutritive pentru creșterea seminței vieții în inima noastră. Fă-ți domiciliul în inima noastră. Fă în noi o lucrare intrinsecă de zidire. Zidește-ți domiciliul în noi. Amin, Doamne, fie ca Tu să crești în noi și fie ca noi să cooperăm cu Tine pentru ca Tu să câștigi clădirea Ta – locuința reciprocă a lui Dumnezeu și a omului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Parable of the Sower: Christ makes His Home in our Heart for God’s Building, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 2 (Cristos ca fiind Cel cu fapte guvernate ceresc, Păstorul nostru, odihna noastră și Semănătorul) ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos ca Semănător Se seamănă în inima noastră pentru a crește împreună cu noi pentru clădirea lui Dumnezeu

13/02/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Trebuie să vedem o viziune a lui Cristos ca Semănător, care Se semănă pe Sine însuși ca sămânță a vieții în inima noastră, pentru a crește în noi, a Se contopi cu noi și a Se zidi în noi pentru clădirea lui Dumnezeu.

Cristos este Semănătorul care a venit să Se semene pe Sine însuși ca sămânță a vieții în inima noastră, pentru ca El să crească în noi, să trăiască în noi și să fie exprimat prin noi pentru clădirea lui Dumnezeu; trebuie să vedem viziunea lui Cristos ca Semănătorul care Se semănă pe Sine în ființe umane pentru clădirea lui Dumnezeu astăzi. Amin!

Ce persoană minunată este dragul nostru Domnul Isus! Cu cât citim mai mult despre El, cu cât citim mai mult și ne rugăm asupra Cuvântului lui Dumnezeu, cu atât mai mult Îl iubim!

El este cel mai minunat! În Evanghelia după Matei, vedem că, chiar de la început, Cristos este Fiul lui David (Matei 1:1), fiul regelui, iar chiar la sfârșit, Dumnezeul Triunic ne binecuvântează cu tot ceea ce este El pentru savurarea noastră și pentru a trăi cu El în această epocă până la finalizarea epocii (28:19).

Și apoi în Mat. 13:3 vedem că Domnul este Semănătorul. El este cu adevărat atotinclusiv și putem aplica ceea ce este El la ființa noastră și în experiența noastră de astăzi.

Am văzut că în Mat. 11 Domnul este odihna noastră. El ne dă odihnă și El este odihna noastră. Domnul Isus a purtat jugul Tatălui, dar era mereu în odihnă.

Când cineva are un jug, nu se poate odihni, căci jugul îl limitează până la capăt; cu toate acestea, Domnul Isus a luat voia Tatălui ca jug al Său și El a fost blând și smerit cu inima, mereu odihnit.

O astfel de Persoană trăiește acum în noi. În calitate de credincioși în Cristos, îl avem pe Cristosul smerit și blând care trăiește în duhul nostru. Astăzi El încă ne cheamă la Sine ca să-L avem ca odihnă a noastră.

De multe ori ne trudim și suntem foarte împovărați; purtăm atâtea poveri și ne trudim atât de mult.

Vrem să realizăm cutare lucru, vrem să facem pe plac unei anume persoane, sau putem dori să-i facem pe plac lui Dumnezeu, așa că ne străduim mai mult să facem lucruri pe care le considerăm pe placul Lui.

Toată ziua ne trudim și suntem împovărați, purtând tot felul de poveri și muncindu-ne atât de mult atât în lucrările omenești, cât și în fapte care să placă lui Dumnezeu, și în lucruri religioase.

Domnul este încă aici chemându-ne să venim la El. Putem veni la El așa cum suntem și să luăm jugul Lui asupra noastră. Putem să luăm voia Tatălui și să spunem Amin aranjamentului Său suveran, fiind în odihnă cu Domnul și în El, astfel încât să fim la fel ca El, blând și smeriți cu inima.

Chiar și puterea de a purta voia Tatălui ca un jug vine de la Domnul care trăiește în noi, nu de la noi înșine.

Voia lui Dumnezeu trebuie să ne pună în jug, iar noi trebuie să ne punem gâtul în acest jug pentru a deveni duplicatul Său. Amin, Doamne Isuse! Astăzi vrem să vedem un alt aspect al lui Cristos – Cristos ca Semănător, venind să Se semene în inima noastră.

Să vedem viziunea lui Cristos ca Semănătorul semănându-Se pe Sine însuși ca sămânță a vieții în inima noastră

În Mat. 13:3, 18-23 vedem că Domnul Isus este Semănătorul care vine să se semene pe Sine însuși ca sămânță a vieții în inima noastră.

Semănătorul este persoana minunată a Domnului Isus, iar sămânța semănată este, de asemenea, Domnul Însuși ca încarnare a Dumnezeului Triunic.

Domnul Isus S-a considerat clar pe Sine ca un Semănător; în timp ce El a predicat Evanghelia și a dat ca învățătură adevărul, El a fost un Semănător și El a semănat Cuvântul lui Dumnezeu ca sămânță a vieții în inima omului.

Domnul Isus nu a făcut doar minuni și a dat ca învățătură doctrine sau învățături bune pentru ca omul să trăiască o viață mai bună, care este plăcută lui Dumnezeu; El a fost Semănătorul, care S-a semănat pe Sine ca sămânță a vieții în inima omului. Amin!

Cristos este Semănătorul, distribuitorul vieții divine. Ceea ce a semănat El nu au fost doar cuvinte, ci cuvântul vieții, cuvântul lui Dumnezeu, care este El Însuși (Ioan 1:1).

Iar pământul în care a fost semănată sămânța este inima omului; noi, aleșii lui Dumnezeu, suntem pământul în care a venit sămânța. Cristos ca cuvânt al lui Dumnezeu, încarnarea lui Dumnezeu ca viață, este semănat în noi ca pământ. Acest lucru este minunat!

Trebuie să vedem viziunea lui Cristos ca Semănătorul care Se seamănă pe Sine însuși ca sămânță a vieții în inima noastră, pentru că aceasta este însăși inima recâștigării Domnului.

Acest lucru este legat de dorința inimii lui Dumnezeu. Ceea ce dorește Dumnezeu este să vină în noi, poporul Său ales, să fie viața noastră în calea contopirii pentru a Se face pe Sine elementul nostru și pentru a ne face expresia Sa. Amin!

Domnul nu doar a semănat niște semințe în noi și atât; El S-a semănat pe Sine însuși ca sămânță a vieții în pământul inimii noastre și această sămânță crește cu noi. Amin!

El dorește să vină în noi ca sămânță a vieții, să fie viața noastră și totul; felul în care El devine totul al nostru este contopindu-se cu noi.

Prin încarnare, Cristos a devenit sămânța vieții și în lucrarea Sa S-a semănat pe Sine însuși ca sămânță în alții. El S-a semănat pe Sine însuși ca încarnare a Dumnezeului Triunic în noi, credincioșii Săi.

Cu toții putem mărturisi că există ceva din viața Lui care crește în inimile noastre de când am auzit Evanghelia sau am citit Biblia.

Cristos este Semănătorul care Se seamănă pe Sine însuși ca sămânță a vieții în inima noastră și El vrea să trăiască în noi, să crească în noi și să fie exprimat din interiorul nostru. Aleluia!

Așa cum sămânța semănată în sol crește în sol absorbind ceva din pământ pentru a înflori și a aduce roade, tot așa Domnul ca sămânța de viață semănată în inima noastră crește împreună cu noi, cu unele elemente din inima noastră, pentru a înflori și a aduce rod.

Cu o sămânță semănată în sol există apa, aerul și lucrurile din sol care ajută sămânța să crească, iar sămânța crește cu toate aceste lucruri, fiind ajutată de elementele nutritive din sol și de apă.

La fel și în viața noastră spirituală, Domnul a venit ca Semănător pentru a Se semăna pe Sine însuși ca sămânță a vieții în inima noastră, iar inima noastră are anumite elemente care ajută această sămânță a vieții să crească în noi.

Cei doi se contopesc: Domnul ca sămânță a vieții și ființa noastră interioară, pentru ca Dumnezeu și omul să se contopească și să crească împreună ca o plantă.

Această plantă este Trupul lui Cristos – este contopirea dintre Dumnezeu și om pentru a crește împreună.

Putem spune că Trupul lui Cristos în realitate este ca o plantă care crește din Cristos ca sămânță a vieții semănată în inima noastră umană ca pământ în creștere și care crește împreună pentru a fi contopiți împreună.

Fie ca noi să vedem viziunea lui Cristos, Semănătorul, semănându-se pe Sine însuși ca sămânță a vieții în ființele umane. Când vedem acest lucru, ne dăm seama că recâștigarea Domnului în inima ei se referă la contopirea lui Dumnezeu și a omului.

Aceasta este dorința inimii Domnului, ca noi, ca poporul Său ales, să fim contopiți cu Dumnezeu și să creștem cu creșterea lui Dumnezeu (Col. 2:19) ținându-L drept Cap și crescând cu creșterea care vine de la El.

El dorește să trăiască în noi, să se contopească cu noi și să se exprime din interiorul nostru. În lumina acestui lucru, putem spune Domnului cu toată sinceritatea:

Doamne Isuse, mulțumim că ai venit ca Semănător ca să Te semeni ca sămânță a vieții în inima noastră. Mulțumim că ai venit să Îți faci domiciliul în inima noastră și să Te stabilești în noi, trimițând rădăcini adânc în inima noastră. Amin, Doamne, ne deschidem inima Ție. Îți permitem să Îți faci domiciliul în noi și să Te înrădăcinezi adânc în inima noastră. Crești în noi, Doamne. Fă-ne să creștem în viață cu creșterea lui Dumnezeu. Te ținem ca și Cap; Tu ești Capul nostru și Te ținem pentru a primi creșterea de la Tine. Contopește-Te mai mult cu noi astăzi. Fie ca viața Ta divină și viața noastră umană să fie contopite și să crească împreună. Vrem să Îți oferim elementele necesare pentru ca Tu să crești în noi și pentru ca noi să creștem în Tine. Fie ca noi să creștem cu creșterea lui Dumnezeu! Amin, Doamne, dă-ne să vedem viziunea lui Cristos ca Semănătorul care Se semănă pe Sine însuși ca sămânță a vieții în ființele umane pentru a Se contopi cu noi și a crește cu noi pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu!

Cristos S-a semănat pe Sine în inima noastră pentru a crește în noi pentru clădirea lui Dumnezeu, o locuință reciprocă a lui Dumnezeu și a omului

Dacă vedem viziunea lui Cristos ca Semănătorul care Se semănă pe Sine însuși ca sămânță a vieții în inima noastră, ne vom da seama că astăzi creștem împreună cu Cristos – noi și El, El și noi, creștem împreună, iar rezultatul este clădirea lui Dumnezeu.

Există câteva versete care pun laolaltă creșterea în viață și clădirea lui Dumnezeu, pentru că dorința lui Dumnezeu nu este doar să crească în noi contopindu-se cu noi, ci și mai mult, să câștige o clădire, o locuință reciprocă a lui Dumnezeu și a omului, biserica în calitate de Trup al lui Cristos.

1 Cor. 3:9 spune că noi, credincioșii în Cristos, suntem pământul cultivat al lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu. Credincioșii în Cristos care au fost regenerați în Cristos cu viața lui Dumnezeu, sunt pământul cultivat al lui Dumnezeu, o fermă în noua creație a lui Dumnezeu.

Ca fermă a lui Dumnezeu, Îl creștem pe Cristos, astfel încât să putem produce multe materiale prețioase pentru clădirea lui Dumnezeu (v. 12).

Nicăieri în natură nu putem vedea asta, dar în domeniul spiritual aceasta este realitatea noastră astăzi: Cristos a venit ca Semănător pentru a Se semăna pe Sine ca sămânță a vieții în inima noastră și El crește în noi – iar noi creștem în El – pentru a produce materiale prețioase pentru clădirea lui Dumnezeu.

Cu cât Cristos Se contopește mai mult cu noi și crește în noi, cu atât mai prețioase sunt materiale pentru ca clădirea lui Dumnezeu să fie produsă și zidită.

Pe de o parte, trebuie să avem grijă de creșterea Domnului în noi, deschizându-ne către El și permițându-I să Se înrădăcineze adânc în inima noastră, pentru ca El să crească în noi zi de zi.

Pe de altă parte, trebuie să fim zidiți împreună cu sfinții și în Dumnezeul Triunic, pentru ca El să câștige biserica, Trupul lui Cristos, ca expresie corporativă a lui Dumnezeu pe pământ.

Fie ca noi să realizăm că noi, în calitate de credincioși în Cristos, suntem pământul cultivat al lui Dumnezeu pentru a-l crește pe Cristos, astfel încât materiale prețioase să poată fi produse pentru clădirea lui Dumnezeu.

Cristos este sămânța vieții semănată în inima noastră de El Însuși ca Semănător, iar noi suntem solul cu elementele nutritive potrivite pentru creșterea acestei sămânțe a vieții.

Un alt verset care pune creșterea seminței vieții împreună cu clădirea lui Dumnezeu este Efes. 3:17, unde ni se spune că Domnul își face domiciliul în inima noastră pentru ca noi să creștem și să fim zidiți împreună.

Dumnezeu astăzi face o lucrare specială în noi: El își face domiciliul adânc în ființa noastră interioară, în inima noastră. Aceasta este o lucrare de zidire, care se realizează prin contopirea divinității cu umanitatea.

În Ioan 14:23 Domnul a spus că cei care Îl iubesc și păzesc cuvântul Lui, Tatăl și El vor veni la ei pentru a-și face locuință.

Dumnezeul Triunic se introduce pe Sine în noi, se zidește pe Sine în noi și ne zidește pe noi în Sine, astfel încât Dumnezeu și omul, omul și Dumnezeu, să devină o locuință reciprocă a lui Dumnezeu și a omului.

Conform Bibliei, creșterea rezultă în clădire; cu cât creștem mai mult în viață, permițând Domnului ca sămânță a vieții să crească în noi, cu atât suntem mai zidiți în biserică și ca biserică (1 Ioan 3:9; Col. 2:19; Efeseni 4:15-16).

Modul în care Cristos zidește biserica nu este în principal prin mântuirea păcătoșilor și făcându-i credincioși și membre ale Trupului, ci zidindu-se pe Sine în ei.

Trebuie să creștem zilnic în viață, permițându-L Domnului să crească în ființa noastră și să-și facă domiciliul în inima noastră, astfel încât să putem fi zidiți împreună în locuința lui Dumnezeu.

Creșterea noastră în viață are loc prin creșterea seminței divine a vieții din noi. Fie ca să-L lăsăm să crească în noi. Fie ca noi să creștem zilnic în Domnul, oferindu-I cooperarea de care are nevoie pentru a crește în noi ca sămânță a vieții.

Pe măsură ce creștem în viață și Domnul crește în noi, Dumnezeu Se zidește pe Sine în noi și ne zidește pe noi în Sine.

Ceea ce avem nevoie astăzi este ca Dumnezeu să-și îndeplinească lucrarea de zidire în noi. El Se va zidi pe Sine în noi într-o asemenea măsură încât să devenim domiciliul lui Dumnezeu, clădirea Lui, o locuință reciprocă a lui Dumnezeu și a omului.

În cele din urmă, după cum arată Apocalipsa 21-22, Dumnezeul Triunic și umanitatea răscumpărată vor fi pe deplin contopiți, omogenizați și zidiți împreună pentru a fi o singură entitate, Noul Ierusalim!

Astăzi suntem în proces de creștere în viață până la maturitate pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos care se finalizează în Noul Ierusalim ca locuința reciprocă al lui Dumnezeu și al omului. Cât de mult avem nevoie ca Dumnezeu să=Și îndeplinească lucrarea de zidire în noi!

Doamne Isuse, mulțumim că Te-ai semănat ca sămânță a vieții în pământul inimii noastre pentru a ne face pământul cultivat al lui Dumnezeu. Aleluia, suntem o fermă în noua creație a lui Dumnezeu pentru a-L crește pe Cristos, astfel încât materiale prețioase să poată fi produse pentru clădirea lui Dumnezeu! Amin, Doamne, ne deschidem Ție. Crești mai mult în noi astăzi. Fă-ți domiciliul adânc în inima noastră. Zidiește-Te în noi și zidește-ne pe noi în Tine. Ne deschidem lucrării Tale de zidire. Fie ca noi să creștem în viață zi de zi pentru clădirea lui Dumnezeu. Fie ca sămânța vieții să crească în noi pentru clădirea lui Dumnezeu, biserica în calitate de Trup al lui Cristos. Da, Doamne, fă-ți domiciliul adânc în inima noastră. Contopește divinitatea ta cu umanitatea noastră. Ne rugăm pentru creșterea noastră zilnică în viață, ca să fim contopiți cu Dumnezeu din ce în ce mai mult. Fie ca creșterea lui Cristos în noi să rezulte în zidire și să aibă ca rezultat clădirea. Te iubim, Doamne, și vrem să păzim cuvântul Tău; intră și fă-ți o locuință cu noi. Vrem să locuim în Tine și ca Tu să locuiești în noi. Fă-Ți lucrarea de zidire în noi astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ as the Sower Sowing Himself into our Heart to Grow with us for God’s Building, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 2 (Cristos ca fiind Cel cu fapte guvernate ceresc, Păstorul nostru, odihna noastră și Semănătorul) ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Domnul Isus este odihna noastră: venim la El, luăm jugul Lui și găsim odihnă pentru sufletele noastre

12/02/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Domnul Isus este odihna noastră; putem veni la El așa cum suntem, cu truda și poverile noastre, și El ne va da odihnă și putem învăța de la El, căci El este blând și smerit cu inima și vom găsi odihnă pentru sufletele noastre când luăm jugul Său asupra noastră. Amin! Ce Mântuitor minunat avem, dragul nostru Domnul Isus!

El a venit să fie odihna noastră, iar astăzi putem să-L savurăm și îl putem experimenta ca odihnă în sufletul nostru. Cât de mult avem nevoie de odihnă în sufletul nostru!

Domnul este tot ce avem nevoie și El este atât de mult pentru noi în experiența noastră zilnică. Am văzut că El este Păstorul nostru. Suntem ca niște oi fără păstor, lepădați și împrăștiați, triști și nehrăniți. Dar slavă Domnului, Isus a venit să ne fie Păstorul!

El este Păstorul nostru Bun. El are grijă de oile Sale. El este Păstorul care își cheamă oile pe nume, iar oile Sale aud glasul Lui și Îl urmează. El nu sare peste gard pentru a intra în stână; El deschide ușa, El este ușa și El intră.

Mulțumim Domnului că a venit și ne-a chemat din stână, ca să fim cu El în pășunea bogată, care este El Însuși. Cristos, în calitate de Păstor al nostru, ne conduce la apele odihnei și El este cu noi chiar și atunci când mergem prin valea umbrei morții.

Oriunde ne aflăm, El este acolo cu noi, protejându-ne de rău și alimentându-ne în interior pentru ca noi să trăim o viață creștină adecvată pe pământ pentru împlinirea scopului Său.

Când suntem în fața adversarilor noștri, Domnul este acolo cu noi; El întinde o masă înaintea noastră, chiar dacă lupta continuă, iar noi mâncăm și distruge inamicul! Slavă Domnului!

Zi de zi putem savura păstorirea Domnului, ne putem deschide către păstorirea Lui și putem să-L urmăm oriunde ne conduce El.

El ne păstorește spre savurarea deplină a Lui însuși și ne conduce către savurarea pe tot parcursul vieții a bunătății divine și a bunătății iubitoare în casa Sa.

Pe de o parte, fiecare dintre noi este oaia Lui; pe de altă parte, noi toți împreună, ca turma Sa, suntem casa Sa, iar în casa Lui savurăm bunătate și îndurare. Aceasta este porția noastră pentru eternitate.

Ne place să locuim în casa Sa împreună cu sfinții, împărtășindu-ne din bunătatea și îndurarea Sa iubitoare, astfel încât să putem deveni expresia Lui corporativă pe pământ! Amin!

Cât de minunat este că Domnul a venit să fie Păstorul nostru pentru ca noi să-L experimentăm și să-L savurăm și, de asemenea, să-L exprimăm!

Putem deveni expresia Păstorului nostru, permițându-I să ne păstorească și cooperând cu El în lucrarea Sa cerească de a-i păstori pe alții conform lui Dumnezeu!

Îl savurăm pe Domnul Isus ca odihnă noastră, venind la El cu osteneala și poverile noastre pentru a primi odihnă

Mat. 11:28-30 dezvăluie un aspect minunat al Domnul Isus pentru noi – Domnul Isus este odihna noastră. Cristos este odihnă pentru noi.

S-ar putea să-L luăm pe Cristos ca înțelepciunea noastră, dar întrucât Îl avem pe El ca înțelepciunea noastră, s-ar putea să fim destul de ocupați; din acest motiv, trebuie să-L luăm și pe El ca odihnă.

Domnul Isus a sunat un apel în urmă cu două mii de ani spunând că toți cei care trudesc și sunt împovărați pot veni la El și El le va da odihnă.

S-ar putea să credem că suntem bine și că nu avem nevoie de odihnă, dar cu cât mergem mai departe cu Domnul și cu cât avansăm mai mult în viața noastră umană, cu atât ne trudim și suntem împovărați.

Ne trudim nu doar pentru Domnul și pentru viața de biserică, ci și pentru viața noastră de familie, la serviciu și în societate. De multe ori ne putem strădui și ne luptăm să păzim poruncile legii și regulamentele religioase, în timp ce alteori ne străduim și ne luptăm pentru a avea succes în munca noastră sau în hobby-ul nostru.

Viața umană este plină de muncă și trudă; nimic nu vine ușor, iar dacă vrem să obținem ceva, trebuie să lucrăm să obținem ceva. Domnul îi cheamă pe cei care trudesc și sunt împovărați să vină la El pentru odihnă.

De multe ori ne aflăm că, deși Îl iubim pe Domnul și Îl urmăm împreună cu sfinții, suntem plini de poveri; suntem atât de împovărați încât ne simțim foarte grei în interior, neavând odihnă. O, Doamne Isuse!

Domnul ne cheamă să venim la El ca să avem odihnă, căci Domnul Isus este odihna noastră.

Odihna se referă nu doar la a fi eliberat de truda și povara din ținerea legii și religiei sau a oricărei lucrări și responsabilitate, ci și la pacea desăvârșită și deplina satisfacție.

Odihna pe care ne-o dă Domnul nu este ca pacea dată de restul lumii; El ne dă odihnă pentru sufletul nostru.

Avem nevoie de odihnă în sufletul nostru, căci sufletul nostru este de multe ori obosit și tulburat. Sufletul nostru trudește, se străduiește să-i mulțumească pe oameni, să-și urmărească visele și chiar să-i placă lui Dumnezeu.

Putem sluji Domnului și putem lucra în viața de biserică, ceea ce este ceva foarte bun, și putem fi implicați în slujirea bisericii; totuși, s-ar putea să descoperim curând că trudim și suntem împovărați. Suntem plini de poveri și suntem foarte împovărați. O, Doamne Isuse!

S-ar putea să ne simțim chiar robi să facem cutare sau cutare lucru la locul de muncă, sclavi ai slujirii în cutare aspect particular în biserică și robi acasă cu familia noastră, având grijă de atâtea lucruri.

Avem nevoie de Domnul Isus ca odihnă. Trebuie să venim la El cu ostenelile noastre și El ne va da odihnă. Odihna pe care ne-o dă El include să fim eliberați de truda și povara de la religie și lege și sub orice lucrare de responsabilitate.

Odihna este Domnul pentru noi și odihna pe care El ne dă este pacea perfectă și satisfacția deplină.

Pe măsură ce facem cutare sau cutare lucru pentru Domnul și în viața de biserică, s-ar putea să obosim; poate fi obositor să lucrezi cu sârguință pentru Domnul sau în orice fel de lucrare.

Devenim împovărați și suntem obosiți. Deci avem nevoie de pace și satisfacție. Sufletul nostru este tulburat. Pentru că sufletul nostru este tulburat, avem probleme cu alți oameni, dând vina pe necazurile noastre sau căutând să găsim odihnă în alte lucruri.

Numai Domnul Isus este odihna noastră și numai El ne poate da odihnă pentru sufletul nostru.

Încă trebuie să purtăm responsabilitatea de a face cutare sau cutare lucru și trebuie să avem grijă de multe lucruri în viața noastră de familie, în viața noastră de biserică și la locul de muncă, dar Domnul Isus este odihna noastră.

Fie ca noi să venim la El din nou și din nou, mai ales când simțim că suntem împovărați și trudim și să-L luăm pe Cristos ca odihnă!

Doamne Isuse, venim la Tine ca să găsim odihnă pentru sufletul nostru. Ne deschidem Ție. Venim la Tine cu ostenelile noastre și cu toate poverile noastre. Numai Tu ne poți da odihnă. Doamne Isuse, Tu ești odihna noastră. Mulțumim că ne-ai chemat să venim la Tine cu toată truda și poverile noastre. Mulțumim că ești odihna noastră. Doamne, sufletul nostru are nevoie de odihnă! Numai Tu ne poți oferi pace deplină și satisfacție perfectă. Ne deschidem Ție. Venim la Tine. Recunoaștem că ne trudim și suntem foarte împovărați. Răspundem chemării Tale astăzi și venim la Tine. Numai Tu ne poți elibera de truda și povara sub lege și religie și sub orice osteneală și responsabilitate. Numai Tu poți fi adevărata noastră odihnă și satisfacție. Amin, Doamne, Te luăm nu numai ca înțelepciunea noastră, ci și ca odihnă. Ne odihnim în Tine. Tu ne odihnești sufletul. Sufletul nostru Te ia ca odihnă. Amin, Doamne Isuse, fii odihna noastră astăzi!

Luați jugul Domnului asupra noastră și învățați de la El să găsim odihnă pentru sufletele noastre astăzi

Cum putem găsi odihnă pentru sufletul nostru? Este prin a veni la Domnul. Mai precis, găsim odihnă pentru sufletele noastre atunci când luăm jugul Domnului asupra noastră și învățăm de la El (Matei 11:29). Jugul Lui este ușor și povara Lui este ușoară (v. 30).

Domnul este blând și smerit cu inima și când luăm jugul Său asupra noastră și învățăm de la El, găsim odihnă pentru sufletele noastre. Domnul Isus este odihna noastră în sufletul nostru.

Ce este jugul Domnului? Jugul Domnului este de a lua voia Tatălui; delul Său de a trăi era să facă voia Tatălui în toate lucrurile. Când Domnul Isus a fost pe pământ, nu i-a păsat altceva decât să facă voia Tatălui Său (Ioan 4:34; 5:30; 6:38).

El S-a supus pe deplin voii Tatălui (Matei 26:39, 42), chiar până la moarte, bând paharul pe care I-a dat să bea Tatăl. El ne cere acum să învățăm de la El.

A învăța de la Domnul nu înseamnă că Îl imităm în exterior și că încercăm să facem lucrurile pe care le-a făcut El. A învăța de la Domnul înseamnă a-L copia pe Domnul în duhul nostru luând jugul Său – voia lui Dumnezeu (1 Petru 2:21).

Fie ca noi să învățăm astăzi de la Domnul și să luăm jugul Domnului asupra noastră. Când învățăm de la El și luăm jugul Lui asupra noastră, găsim odihnă pentru sufletele noastre.

Poate fi ușor să găsim odihnă pentru trupul nostru și ori de câte ori îl atingem pe Domnul în duh, avem odihnă în duhul nostru; cu toate acestea, nu este atât de ușor să găsim odihnă în sufletul nostru.

Sufletul nostru de multe ori este atât de deranjat încât nici măcar nu putem dormi. Dar când luăm jugul Domnului și învățăm de la El, savurăm în sufletul nostru odihna și satisfacția Sa.

Când Îl slujim pe Domnul în viața de biserică, trebuie să luăm jugul Domnului când Îl slujim; luăm asupra noastră voia Domnului. Voia lui Dumnezeu este jugul nostru.

Nu putem fi liberi și să facem ce vrem; mai degrabă, suntem înjugați și nu suntem atât de eliberați, ci depindem de Domnul și căutăm să facem voia Sa.

Lumea de astăzi crede că fiecare ar trebui să fie liber să facă ce vrea; totuși, ei nu știu că sunt legați de altceva, jugul vrăjmașului, care este aspru, dur, amar și ascuțit.

Ori de câte ori descoperim că jugul pe care îl purtăm este dur și amar, trebuie să venim la Domnul, să luăm jugul Lui și să învățăm de la El. Jugul Domnului de a face voia lui Dumnezeu nu este greu sau greu, ci bun și ușor; este bun, blând, ușor și plăcut.

Ori de câte ori suntem în duhul nostru și trăim un singur duh cu Domnul, în mod spontan luăm jugul Domnului pentru a face voia Tatălui și găsim odihnă în sufletul nostru.

Din punct de vedere uman, este imposibil să fii înjugat cu cineva sau cu ceva și, în același timp, să găsești odihnă, dar spiritual vorbind, aceasta este realitatea.

Cu toții putem depune mărturie că, atunci când ne exersăm duhul și suntem una în duh cu Domnul, purtăm jugul Său pentru a face voia lui Dumnezeu și găsim odihnă pentru sufletul nostru.

Nu suntem doar reglementați sau controlați de ceva, chiar și de o anumită muncă; suntem constrânși de voia lui Dumnezeu. Aceasta ne alimentează, ne dă energie și ne face să mergem mai departe cu El într-un mod adecvat.

Domnul a spus că, dacă luăm jugul Său asupra noastră și învățăm de la El, vom găsi odihnă pentru sufletele noastre. El este blând și smerit cu inima.

El nu s-a împotrivit celor care Îl persecutau și nici nu a luptat pentru drepturile Sale atunci când era criticat sau condamnat la moarte.

De multe ori, când alții ni se opun, le rezistăm și ripostăm și nu avem pace. Dar dacă, în loc să ne împotrivim, ne supunem voii Tatălui și depunem mărturie că și această opoziție vine de la Tatăl, vom avea odihnă în sufletele noastre.

De exemplu, Ioan Botezătorul era în închisoare și spera că Domnul Isus îl va elibera, deoarece El a făcut atâtea minuni, dar voia Tatălui a fost ca Ioan să rămână în închisoare până la moartea sa.

Domnul ne poate întemnița într-o anumită situație pentru o perioadă de timp și poate exista multă limitare și constrângere în jurul nostru și chiar în noi înșine.

Într-o astfel de situație, trebuie să luăm voia Tatălui, jugul Domnului și să învățăm de la Domnul și vom găsi odihnă pentru sufletele noastre.

Când ne supunem voii Tatălui, învățăm de la Domnul și luăm jugul Său asupra noastră, sufletul nostru se odihnește și avem pace desăvârșită și satisfacție deplină.

Domnul Isus este odihna noastră. Putem și trebuie să-L trăim pe Cristos ca odihnă în sufletele noastre, venind la El, luând jugul Său asupra noastră și învățând de la El.

Doamne Isuse, venim la Tine și luăm jugul Tău asupra noastră. Vrem să învățăm de la Tine, pentru că ești blând și smerit cu inima. Dă-ne să avem odihnă în sufletele noastre! Doamne, nu putem găsi odihnă pentru sufletul nostru dacă nu venim la Tine! Lăsăm deoparte orice alt jug și venim la Tine din orice osteneală și povară ca să Te luăm ca odihnă. Vrem să învățăm de la Tine. Tu ești blând și smerit, și Tu nu reziști opoziției. Ești smerit la inimă și nu Te consideri a fi mai presus decât ar trebui să fii. Te luăm ca viața și persoana noastră astăzi în duhul nostru. Ne exersăm duhul pentru a trăi un singur duh cu Tine! Amin, Doamne Isuse, ne supunem pe deplin voii Tatălui. Recunoaștem că tot ceea ce ni se întâmplă este din cauza voii Tatălui. Nu vrem să ne schimbăm situația sau să ieșim de unde suntem: pur și simplu venim la Tine și Te luăm ca odihnă! Aleluia, Domnul Isus este odihna noastră astăzi în sufletul nostru! Te iubim, Doamne Isuse! Ne place să fim înjugați cu Tine pentru a face voia Tatălui! Tu ești odihna noastră!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Lord Jesus is our Rest: come to Him, Take His Yoke and Find Rest for your Souls, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 2 (Cristos ca fiind Cel cu fapte guvernate ceresc, Păstorul nostru, odihna noastră și Semănătorul) ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos ne păstorește să-L savurăm pe El, să bem Duhul și să umblăm pe cărările dreptății

10/02/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Domnul Isus este Păstorul nostru și noi suntem oile Lui; Cristos ne păstorește pentru a-L savura pe Cristos ca pășuni verzi și de Duhul ca apele odihnei și, de asemenea, ne păstorește pentru a ne înviora și a ne transforma pe măsură ce umblăm conform duhului pe cărările dreptății.

Aleluia pentru Cristos ca Păstor! Cu toții suntem familiari cu Psalmul 23, un psalm foarte drag tuturor credincioșilor în Cristos; în acest psalm vedem cum Domnul Isus ca Păstor al nostru are grijă de noi.

Pe măsură ce trecem prin Evanghelia după Matei și mai adânc în unele aspecte ale ceea ce este Cristos pentru noi, ajungem la Mat. 9:36 unde vedem că Domnul S-a considerat un Păstor pentru cei din casa lui Israel.

S-a uitat la ei și a fost plin de compasiune, căci erau ca niște oi fără păstor. O, Doamne! El a venit la poporul evreu și ei erau ca leproșii, paralizii, cei stăpâniți de demoni și cei bolnavi și i-a slujit nu doar ca un medic, ci și ca un păstor.

Ei erau în această situație și starea lor era așa pentru că nu aveau Păstor. A fost profețit în Isa. 53:6 și 40:11 că El va veni să fie Păstorul poporului Său și iată-L: Domnul Isus Cristos, Mesia, a fost Păstorul poporului Său.

Chiar dacă poporul Său era ca niște oi bătute și maltratate de așa-zișii lor păstori actuali, conducătorii evreilor, Domnul totuși a venit la ei și chiar și-a dat viața pentru ei. El este Păstorul nostru minunat.

El a venit să păstorească nu numai poporul evreu, ci și mai mult, noi, care suntem printre neamuri.

El a avut milă de noi, căci nici măcar nu făceam parte din oile Sale, dar El a vrut să ne aducă printre turma Lui, așa că a venit să ne caute, să ne pună pe umărul Lui și să ne aducă la turmă.

Mulțumim Domnului pentru compasiunea pe care a exercitat-o ca Păstor pentru a avea grijă de noi. Trebuie să-L experimentăm, să-L savurăm și să-l exprimăm pe Cristos ca Păstor.

În primul rând, trebuie să experimentăm păstorirea Sa; o trăim pe măsură ce El are grijă de noi și ne ghidează cu blândețe către Sine pentru ca noi să credem în Domnul și să primim viața divină.

Domnul ne păstorește conform ceea ce vede El că trebuie să fim. Trebuie să învățăm să-L savurăm păstorirea Lui. El are grijă de noi și are grijă de sufletul nostru tulburat ca să-l aducă la apele odihnei.

Mai mult, pe măsură ce experimentăm și savurăm păstorirea Lui, trebuie să învățăm de la El și să fim una cu El în lucrarea Sa cerească de a păstori oile lui Dumnezeu, sfinții, și chiar să căutăm să aducem alte oi în turma lui Dumnezeu.

Fie ca noi să fim cei care îl cunosc, experimentează, savurează și exprimă pe Cristos ca Păstor al nostru astăzi.

Ca Păstor al nostru, Cristos ne păstorește în savurarea lui Cristos ca pășuni verzi și a Duhului ca ape de odihnă

Cristos este Păstorul nostru. Întreaga Biblie ne arată că El este Păstorul care are grijă de noi, oile Sale, într-un mod tandru și atotinclusiv. Psalmul 23, în special, ne arată cum Cristos este păstorul nostru în cinci etape.

În primul rând, El ne păstorește la pășuni și ne conduce la apele de odihnă; aceasta este să ne hrănească și să ne îngrijească cu drag astfel încât să-L savurăm pe El și să umblăm mai departe cu El.

În al doilea rând, Cristos ne păstorește pe cărările dreptății; în viața noastră de zi cu zi, El ne păstorește să umblăm nu pe un drum liber sau sălbatic, ci pe cărările dreptății.

În al treilea rând, Cristos ne păstorește prin valea umbrei morții.

În al patrulea rând, Cristos ne păstorește pe câmpul de luptă, unde luptăm împotriva vrăjmașului; acolo, El ne pune o masă înaintea noastră pentru ca noi să ne ospătăm cu El înaintea vrăjmașilor noștri.

În cele din urmă, în a cincea etapă, Cristos ne păstorește pentru a locui în casa lui Dumnezeu în toate zilele vieții noastre. Aleluia pentru păstorirea Domnului!

În primul rând, Cristos ne păstorește în stadiul inițial al savurării lui Cristos ca pășuni verzi și a Duhului ca ape de odihnă (Psalmul 23:1-2; 1 Tim. 1:4; Fil. 1:19b; Ioan 21:15; 1 Tes. 2:7; 1 Cor. 12:13).

Ca Păstor minunat, Cristos cel înviat ne păstorește la pășuni, astfel încât să nu ne lipsească nimic. El ne conduce spre savurarea lui Cristos atotinclusiv pentru ca noi să ne împărtășim din bogățiile Sale.

Cristos este pășunea noastră bogată, iar Domnul, în calitate de Păstor, ne aduce să-L savurăm pe Sine ca pășune. În El, nu ne lipsește nimic și El se asigură că-L savurăm pe El ca totul al nostru.

El ne hrănește cu Sine ca pășune. El este ușa și El este și pășunea (Ioan 10).

Pe de o parte, El ne deschide calea pentru a intra și a-L savura pe El, iar pe de altă parte, El Însuși este pășunea noastră pentru savurarea noastră zi de zi. Pe măsură ce Îl savurăm pe El și bem din El, devenim una cu El pentru a-i păstori și pe alții.

În Ioan 21, Domnul Isus l-a întrebat pe Petru dacă Îl iubește și apoi L-a însărcinat pe Petru să-I hrănească mieii (v. 15).

Dacă Îl iubim pe Domnul și savurăm păstorirea Lui astăzi, împărtășindu-ne din bogățiile Sale în duh pentru a fi hrăniți din belșug cu El ca pășune, suntem calificați să-i aducem și pe alții să Îl savureze pe acest Cristos atotinclusiv.

Trebuie ca nu doar să savurăm păstorirea Domnului, ci și să cooperăm cu El pentru a fi asemenea mamelor care alăptează, pentru a-i îngriji cu drag și hrăni pe cei mici aflați în grija noastră (1 Tes. 2:7).

În timp ce El ne păstorește, Domnul ne conduce către apele odihnei (Psalmii 23:2; 1 Corinteni 12:13). Pe de o parte, Cristosul atotinclusiv este pășunea noastră bogată; pe de altă parte, Duhul este apele odihnei.

Când savurăm păstorirea Domnului, suntem conduși spre savurarea lui Cristos ca pășune bogată și, de asemenea, suntem aduși să bem din Duhul ca apele odihnei.

Pe măsură ce Îl mâncăm și îl bem, îi putem ajuta și pe alții să-L mănânce și să-L bea pe Domnul. Îi putem aduce să cheme numele Domnului și să se roage să-L contacteze, astfel încât ei să-L mănânce pe Cristos ca pășune bogată și să bea Duhul ca băutură spirituală.

Acesta este că Domnul ne păstorește în prima etapă, etapa inițială. Savurăm păstorirea Lui în acest fel astăzi. El vrea ca noi să fim confortabili și în pace, și El vrea ca sufletul nostru să fie odihnit; prin urmare, El ne conduce către apele de odihnă și ne aduce să-L savurăm pe Sine însuși ca pășune pentru ca să fim plini de El.

Pe măsură ce savurăm păstorirea Domnului și mâncăm, bem și ne împărtășim din ceea ce este El, cooperăm cu El pentru a-i păstori și pe alții, aducându-i să cheme numele Domnului și să se roage prin exersarea duhului lor, pentru ca și ei să Îl savureze pe Păstorul minunat și de păstorirea Sa minunată!

Doamne Isuse, Tu ești Păstorul nostru. Te iubim. Ne deschidem Ție. Îți mulțumim că ai venit la noi unde suntem să ne păstorești. Tu ești Cel care are grijă de noi într-un mod tandru și atotinclusiv. Ne deschidem azi minunatei Tale păstoriri. Îți mulțumim că ne-ai deschis ușa ca să intrăm în turma Ta și să fim una dintre oile Tale. Ne place să fim aici, în turma lui Dumnezeu, să savurăm minunata păstorire a lui Cristos. Amin, Doamne, condu-ne spre savurarea Cristosului atotinclusiv ca pășune bogată. Condu-ne să ne împărtășim din bogățiile lui Cristos pentru hrana noastră zi de zi. O, Doamne Isuse, ne deschidem către Tine și Te lăsăm să ne conduci spre ape odihnitoare. Ne exersăm duhul să Te bem ca ape de odihnă, ca să fim plini de Tine și să avem odihnă în sufletul nostru! Amin, Doamne, ne place să fim aici, sub minunata Ta păstorire. Vrem să cooperăm cu Tine în lucrarea Ta pentru a-i păstori și pe alții, aducându-i să-L mănânce pe Cristosul atotinclusiv și să bea Duhul, chemând numele Domnului și rugându-se cu exersarea duhului lor!

În calitate de Păstor al nostru, Cristos ne păstorește prin restaurarea și transformarea sufletului nostru pe măsură ce umblăm pe cărările dreptății în duh

A doua etapă a păstoririi Domnului așa cum se vede în Ps. 23 este în v. 3, „îmi înviorează sufletul / și mă povățuiește pe cărări drepte / din pricina Numelui Său.”

Aceasta este etapa înviorării și transformării. În această etapă nu numai că-L savurăm pe Domnul mâncându-L ca pășune și bând din El ca ape de odihnă; suntem restaurați și transformați.

Domnul ne restaurează sufletul; El ne înviorează. A restaura include revigorarea, înnoirea și transformarea. Vedem asta în Rom. 12:2, că trebuie să fim transformați prin înnoirea minții noastre, partea conducătoare a sufletului nostru.

După ce Domnul ne hrănește și ne conduce către apele odihnei, El lucrează într-un anumit fel pentru a ne călăuzi pe cărările dreptății de dragul numelui Său.

Pe măsură ce Îl mâncăm pe Domnul și Îl bem, Îl vom curge și noi afară; vom curge multe râuri (Ioan 7:38). Vom curge râuri de umanitate, bunătate, iubire, răbdare, bucurie, etc. Multe râuri curg din interiorul nostru în timp ce bem pe Domnul ca Duh.

Mulțumim Domnului pentru păstorirea Sa, care are ca rezultat înviorarea și restaurarea noastră!

Păstorirea Sa face ca sufletul nostru să fie transformat și restaurat. El ne cunoaște sufletul. El știe problemele noastre. El ne cunoaște slăbiciunile. El vede unde suntem și care este nevoia noastră. Așa că El ne restaurează sufletul.

Trebuie să ne deschidem lucrării Sale de restaurare. Lucrarea Sa de restaurare ne va face să fim înnoiți, înviorați și transformați.

Sufletul nostru are nevoie de restaurare și înviorare. Dacă sufletul nostru este netransformat sau neschimbat, înseamnă că nu a fost restaurat și nu putem umbla pe cărările dreptății.

Deci Domnul continuă să ne păstorească până când sufletul nostru este transformat. El ne îndrumă să umblăm conform duhului pe cărările dreptății.

Cum putem umbla pe cărările dreptății și să împlinim dreptatea lui Dumnezeu? Doar umblând conform duhului, adică umblând conform duhului contopit (Rom. 8:4).

Nu suntem drepți și nici nu putem îndeplini cerințele drepte ale lui Dumnezeu; cu toate acestea, Cristos ca Păstor ne călăuzește pe cărările dreptății.

Cu toții putem depune mărturie că Cristos este Păstorul nostru nu numai atunci când El ne conduce către apele de odihnă și ne aduce să-L savurăm pe Sine ca pășune, ci și mai mult atunci când El ne îndrumă să umblăm pe cărările dreptății.

El vrea ca noi să umblăm pe anumite căi, cărările dreptății de dragul Numelui Său. Pentru ca numele Domnului să fie sfințit și mărit pe pământ, El ne conduce pe noi, credincioșii Săi, ca oile Sale, să umblăm conform duhului nostru pe cărările dreptății.

Pe măsură ce umblăm conform duhului nostru și conform Duhului, Îl trăim pe Cristos și împlinim în mod spontan cerințele drepte ale lui Dumnezeu.

Putem mărturisi că în viața noastră de zi cu zi de multe ori suntem conduși de Domnul să umblăm pur și simplu conform duhului, astfel încât să putem umbla pe cărările dreptății. Numai atunci când umblăm conform duhului nostru putem trăi în dreptate.

Suntem alcătuiți din trei părți – trup, suflet și duh (1 Tes. 5:23). Dacă umblăm după trupul nostru căzut, vom fi plini de pofte, căci trupul nostru a devenit carne, care este în vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu.

Dacă umblăm conform sufletului nostru, vom fi plini de opinii și emoții, pentru că sufletul nostru a devenit independența care se declară față de Dumnezeu.

Dar dacă umblăm conform duhului nostru, vom umbla pe cărările dreptății de dragul Numelui Domnului și El se va exprima prin noi.

Să rămânem sub minunata păstorire a iubitului nostru Domnul Isus până când nu vom fi doar hrăniți și alimentați, ci și mai mult, restaurați, înviorați și transformați și vom umbla pe cărările dreptății!

Doamne Isuse, ne place să fim aici sub păstorirea Ta minunată! Mulțumim că ne-ai restaurat sufletul. Ne deschidem azi păstoririi Tale. Ne deschidem pentru restaurarea Ta interioară. Înviorează-ne. Restaurează-ne. Introdu-Te în noi și transformă-ne din adâncul ființei noastre. Vrem să fim transformați prin înnoirea minții noastre. Amin, Doamne, să fie astăzi o zi de multă restaurare interioară, înviorare și transformare! Ne fixăm mintea pe duhul nostru și vrem să căutăm lucrurile de sus, nu cele de pe pământ. Transformă-ne în sufletul nostru. Restaurează-ne sufletul astăzi. Călăuzește-ne, dragă Doamne, pe cărările dreptății de dragul numelui Tău. Îndrumă-ne să umblăm conform duhului nostru. Ne exersăm duhul și alegem să umblăm conform duhului nostru. Nu vrem să umblăm în carnea nostru sau după sine, ci în duhul nostru și după Duhul! Amin, Doamne Isuse, păstorește-ne să umblăm pe cărările dreptății pentru numele Tău! Ne deschidem păstoririi Tale minunate astăzi!