Biblia - Cuvântul lui Dumnezeu

Facem voia Tatălui nostru ceresc pentru a intra în împărăția cerurilor

07/11/2024 by Credincios in Cristos 3 Comments

Pentru ca noi să intrăm în împărăția cerurilor, nu trebuie ca doar să chemăm numele Domnului, ci și mai mult, să facem voia Tatălui ceresc, pentru că este posibil ca noi să facem lucruri în numele lui Dumnezeu făr ca să fim aprobați de El, căci noi nu facem acest lucruri în El, împreună cu El și în voia Sa perfectă. O, Doamne Isuse!

Astăzi, noi, credincioșii în Cristos, trebuie să trăim în realitatea împărăției cerurilor, astfel încât, la întoarcerea Domnului, să fim răsplătiți de El cu manifestarea împărăției cerurilor. Pe măsură ce ne trăim viața creștină, trebuie să fim atenți și să facem voia Tatălui nostru ceresc. Domnul Isus a făcut voia Tatălui și El a fost limitat și restricționat nu de vreo lege sau reglementare exterioară, ci de voia Tatălui.

Când alții mergeau la un ospăț, Domnul Isus nu mergea cu ei, pentru că Tatăl voia ca El să meargă ceva mai târziu; El a mers mai târziu, dar nu în mod deschis. Altă dată, Domnul S-a dus într-un anumit loc și a ocolit pentru a trece printr-un oraș în care era o femeie samariteană care trebuia să bea apa vie.

Lucrurile pe care le-a spus Domnul și lucrările pe care le-a făcut nu erau propriile Lui lucruri și fapte, ci ceea ce El a auzit de la Tatăl și ceea ce El a văzut pe Tatăl făcând. Domnul Isus a spus că El a venit să facă voia Tatălui Său și, Tatăl a fost pe deplin satisfăcut de El. Tatăl a fost atât de satisfăcut de Domnul Isus încât de cel puțin trei ori a vorbit din ceruri despre El, aprobându-L în mod deschis.

Domnul Isus a făcut voia Tatălui până la moarte, pentru că El a luat voia Tatălui, crucea, și a murit pe cruce pentru noi. El a băut paharul mâniei lui Dumnezeu pentru ca noi să bem paharul binecuvântării Sale. El a luat paharul suferinței, acum ne împărtășim cu paharul bucuriei. El Și-a dat viața sufletească și chiar viața Sa fizică pentru noi, astfel încât să putem lua parte din viața Sa divină.

Acum o astfel de Persoană trăiește în noi. Cel care face toate lucrurile și vorbește după voia Tatălui locuiește în noi. Ce fel de viață trăiește El în noi astăzi? El trăiește în noi o viață pentru satisfacția Tatălui de a împlini voia Tatălui. Domnul Isus trăiește în noi astăzi, nu pentru a ne ajuta să facem ceea ce este corect și să respingem lucrul greșit; El trăiește în noi pentru a face voia Tatălui în noi.

Când suntem una cu Domnul, când ne exersăm duhul și suntem în Domnul, rămânând în El, facem voia Tatălui nostru ceresc, iar Tatăl este satisfăcut de noi, pentru că Cristos în noi face voia Tatălui.

Pentru a intra în împărăția cerurilor, trebuie să facem voia Tatălui nostru ceresc

Când vorbim despre voia lui Dumnezeu, mulți creștini vor să știe care este voia lui Dumnezeu pentru viața lor. Cu toate acestea, Apocalipsa 4:11 spune clar că toate lucrurile există și au fost create pentru voia lui Dumnezeu. Dumnezeu are o voie. El vrea să-și împlinească voia. Când suntem una cu Domnul pentru a face voia Tatălui nostru ceresc, vom fi satisfăcuți, pentru că voia Sa este bună și plăcută, iar când voia Sa se face, El este satisfăcut și noi suntem satisfăcuți.

Matei 7:21-23 este o porțiune din Biblie care-i neliniștește pe mulți creștini și ar trebui să-i tulbure în special pe mulți care astăzi fac mari lucrări de putere în numele lui Dumnezeu. Aici Domnul spune că nu oricine Îi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăția cerurilor, ci cel care face voia Tatălui Său care este în ceruri.

Mulți creștini în ziua judecății vor spune Domnului: Doamne, oare nu în numele Tău am proorocit și în numele Tău am scos demoni și în numele Tău am făcut multe fapte de putere? Și Domnul le va spune în ziua aceea: Depărtați-vă de la Mine, că nu v-am cunoscut. Extraordinar!

Ce înseamnă acest lucru și cum are legătură cu noi? Se pare că există posibilitatea ca noi, creștinii, să facem lucrări mari pentru Dumnezeu, chiar și lucrări miraculoase, dar să nu facem voia Tatălui nostru ceresc, iar Domnul ne va respinge și ne va renega la scaunul Său de judecată. O, Doamne!

În Rom. 10:13 ni se spune că, dacă chemăm mumele Domnului, suntem mântuiți; aceasta este pentru mântuirea noastră. Când vine vorba de răsplata noastră, însă, nu este suficient doar să chemăm numele Domnului; trebuie să facem și voia Tatălui nostru ceresc. Nu oricine zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăția cerurilor în manifestarea ei; cei care Îl cheamă pe Domnul și fac voia Tatălui ceresc sunt cei care vor intra.

Intrarea în împărăția cerească în manifestarea ei necesită să facem voia Tatălui ceresc, în timp ce intrarea în împărăția lui Dumnezeu presupune să fim regenerați cu viața și natura lui Dumnezeu (Ioan 3:3, 5). Trebuie ca nu doar să fim regenerați chemându-L pe Domnul pentru a primi viața Sa și să intrăm în domeniul împărăției lui Dumnezeu, ci și mai mult, trebuie să facem voia Tatălui nostru ceresc, astfel încât să putem intra în manifestarea împărăției cerurilor (Matei 25:11; Luca 6:46; 13:25).

Voia Tatălui include și regenerarea noastră și merge și mai departe. Mulți fac multe lucruri pozitive și mărețe în numele lui Dumnezeu, iar Domnul nu spune că nu fac aceste lucrări, ci că El nu le aprobă. Mulți astăzi și de-a lungul secolelor au făcut cutare mare lucrare și chiar mari minuni în numele Domnului. Unii au scris lucrări teologice uimitoare, au rostit predici atât de puternice și au predicat evanghelia în multe locuri și multor oameni.

Dar ei au făcut aceasta în numele Domnului ci de unii singuri; nu au făcut voia Tatălui lor ceresc. S-au simțit bine, alții i-au lăudat și au fost foarte apreciați, poate chiar li s-a ridicat o statuie după moartea lor sau s-au scris cărți despre ei; dar în ochii lui Dumnezeu, ei sunt respinși. Chiar mai mult, Domnul îi va numi, lucrători ai fărădelegii.

Am putea face ceea ce considerăm ca fiind o lucrare spirituală în lucruri foarte cruciale și trebuie să fie făcută o astfel de lucrare, dar dacă noi suntem sursa, vom fi respinsi de Domnul la scaunul de judecată. Dacă noi suntem sursa lucrării și nu facem voia Tatălui nostru ceresc, Domnul nu o va aproba.

Uneori se manifestă că cineva are un mare dar de la Dumnezeu și este capabil să deschidă cuvântul lui Dumnezeu sau să predice Evanghelia cu putere; dacă p asemenea persoană nu face voia Tatălui ceresc, luându-L pe Tatăl ca sursă, nu este aprobat de Dumnezeu. De multe ori vedem astfel de oameni luându-se pe ei înșiși ca sursă și făcând propria lor lucrare și, în cele din urmă, ajung să facă o mare diviziune în Trupul lui Cristos, ținând totul sub controlul lor și stabilindu-și propria „împărăție” în împărăția lui Dumnezeu.

Ei fac încă o lucrare mare pentru Dumnezeu, dar acum sunt folosiți de dușman pentru a diviza Trupul lui Cristos. O, Doamne Isuse!

A chema pe Domnul este suficient pentru ca noi să fim mântuiți, dar pentru a intra în împărăția cerurilor, trebuie să facem și voia Tatălui ceresc (Rom. 10:13; 12:2; Mat. 12:50; Efeseni 5:17; Col. 1:9). Amin! Întrucât intrarea în împărăția cerurilor necesită împlinirea voii Tatălui ceresc, este în mod clar diferit de intrarea în împărăția lui Dumnezeu prin regenerare.

Intrarea în împărăția lui Dumnezeu se face prin nașterea din viața divină (Ioan 1:12-13; 3:5-6), iar intrarea în împărăția cerurilor se face prin trăirea prin viața divină (Mat. 7:21; 12:50). Fie ca noi să fim cei careÎl caută pe Domnul, fac voia Tatălui nostru ceresc și Îl ia pe Tatăl ca sursă în toate lucrurile, nefăcându-ne propria noastră lucrare în împărăția lui Dumnezeu. Fie ca să ne deschidem Domnului cu privire la acest lucru și să ne dăruim Lui în rugăciune,

Doamne Isuse, vrem să facem voia Tatălui nostru ceresc! Îți mulțumim că ne-ai mântuit de la pierzarea veșnică și că ne-ai regenerat cu viața Ta atunci când ne-am pocăit și am chemat numele Domnului. Aleluia, acum suntem în împărăția lui Dumnezeu, căci suntem copii ai lui Dumnezeu, născuți din Dumnezeu! Amin, Doamne, dorim nu numai să fim în împărăția lui Dumnezeu, ci și să fim răsplătiți cu o intrare în împărăția cerurilor în manifestarea ei la întoarcerea Domnului. Vrem să fim cei care trăiesc prin viața divină, depinzând mereu de Domnul, astfel încât să nu ne facem propria lucrare sau să ne spunem propriile cuvinte, ci să-L luăm pe Dumnezeu ca sursă a tuturor lucrurilor. Salvează-ne de la a face o lucrare pentru Dumnezeu în numele lui Dumnezeu, dar în afara voii Tatălui nostru ceresc. Salvează-ne de la a face lucrări mari pentru Dumnezeu, dar fără aprobarea lui Dumnezeu. Doamne, Te luăm ca sursă. Dacă nu inițiezi ceva, nici noi nu vrem să-l inițiem. Doamne, păstrează-ne un duh cu Tine. Fii sursa întregii noastre lucrări pentru Domnul! Fie ca noi să fim cei care sunt aprobați de Dumnezeu la scaunul de judecată!

Facem voia Tatălui nostru ceresc trăind prin viața divină și luându-L pe Dumnezeu ca sursă în toate lucrurile

Fie ca noi să luăm în considerare cuvântul de avertizare al Domnului din Matei 7:21-23 și să ne rugăm asupra acestor versete, astfel încât Domnul să ne umple cu o frică sfântă de Dumnezeu în lucrarea noastră pentru Domnul. Simplul fapt că putem face ceva pentru Dumnezeu, că avem capacitatea de a face o lucrare iar rezultatul este o lucrare mare pentru Dumnezeu, nu înseamnă că El o aprobă.

Există multă lucrare care trebuie făcută pentru Domnul și în viața de biserică. Este multă lucrare de făcut. Dar cine este sursa? Cine preia conducerea și o inițiază: suntem noi sau este Domnul? Acest cuvânt nu este doar pentru cei care preiau conducerea și sunt în pericol de a-L înlocui pe Domnul ca Cap și Sursă în inițierea lucrării; acesta este un cuvânt pentru noi toți, credincioșii în Cristos.

Simplul fapt că sfinții sunt de acord că ar trebui să facem cutare lucru sau cei conducători îi încurajează pe sfinți să facă o anumită lucrare nu înseamnă că facem voia Tatălui ceresc; trebuie să-L luăm mai întâi pe Tatăl ca sursă și să facem toate lucrurile prin viața divină a Tatălui nostru.

Suntem oameni cerești care nu fac lucruri doar pentru că trebuie făcute și nici nu lucrăm doar pentru Dumnezeu pentru că este nevoie ca o astfel de lucrare să fie făcută. Suntem aici nu doar pentru a ne birui temperamentul, poftele noastre, sinele și carnea noastră, și nici nu suntem aici doar pentru a fi buni și simpatici cu ceilalți.

Suntem aici pentru ca voia Tatălui să se facă. Aceasta înseamnă că trebuie să mergem pe un drum strâmt, luând voia Tatălui nostru ceresc drept cale pentru a merge. Dacă Tatăl inițiază o lucrare, noi suntem una cu El pentru a o face, dar dacă El nu o inițiază, trebuie să ne abținem de la a o face.

Trebuie să învățăm să trăim conform vieții Tatălui nostru ceresc și să facem voia Tatălui. Viața noastră creștină este a trăi din viața Tatălui în noi și a face voia Tatălui în viața noastră. Voia Tatălui este de a zidi biserica (Matei 16:18) ca Trup al lui Cristos pe Cristos ca stâncă. Trebuie să trăim în viața Tatălui nostru ceresc și prin viața Sa, iar lucrarea noastră este să zidim biserica pe Cristos ca temelie unică, stânca.

Acest lucru este dezvoltat pe deplin în Faptele Apostolilor, în Epistole și în cartea Apocalipsei. Ca fii ai Tatălui nostru ceresc, trebuie să trăim conform vieții Tatălui nostru și să zidim biserica în calitate de Trup al lui Cristos pentru ca Tatăl să aibă o expresie corporativă pe pământ.

Dacă nu facem aceasta, Domnul nu ne va pedepsi astăzi; suntem în epoca harului și, la fel cum mântuirea este prin har prin credință – și este opțională, în același fel lucrarea noastră de astăzi poate să nu fie ajustată sau dezvăluită de Domnul, dar ziua judecății o va dezvălui. Ce rușine va fi în acea zi pentru atâția lucrători creștini a căror lucrare va fi respinsă de Domnul!

În Mat. 7:22 „în ziua aceea” se referă la ziua scaunului de judecată al lui Cristos (1 Cor. 3:13; 4:5; 2 Cor. 5:10). În ziua judecății, când noi toți credincioșii în Cristos vom sta în fața scaunului de judecată al lui Cristos, mulți vor spune că au proorocit, au scos demoni și au făcut fapte mari de putere în numele Său, dar Domnul îi va respinge. El va spune: Nu te-am cunoscut niciodată (Mat. 7:23); asta nu înseamnă că El nu i-a întâlnit niciodată, ci că El nu i-a aprobat sau recunoscut niciodată.

Domnul Isus i-a mustrat pe cei care au profețit, au scos demoni și au făcut fapte de putere în numele Său, deoarece, fiind „lucrători ai fărădelegii”, au făcut aceste lucruri din ei înșiși, nu din ascultare de voia lui Dumnezeu. Același cuvânt pentru „cunosc” a fost tradus prin „recunoaștere” în Rom. 7:15, unde Pavel a spus că, ceea ce face el, el nu recunoaște. O, Doamne Isuse!

Domnul nu neagă faptul că acești lucrători au făcut multe lucrări mari în numele lui Dumnezeu; El va spune pur și simplu că ei sunt lucrători ai fărădelegii pentru că nu au făcut voia Tatălui ceresc. Ei au făcut multe lucruri în numele lui Dumnezeu și părea că Dumnezeu era cu ei, binecuvântându-le lucrarea; cu toate acestea, Domnul nu a aprobat lucrarea lor. O, Doamne. Acesta ar trebui să fie un cuvânt de avertizare pentru noi toți.

Chiar și scriind acest articol și menținând acest site web cu multă savurare din cuvânt și din slujbă, vrem să-L luăm pe Tatăl ca sursă, să trăim prin viața Tatălui și să vorbim cuvintele pe care Tatăl ni le dă să le vorbim. Nu vrem să facem lucruri doar pentru că le putem face sau suntem împovărați să le facem și nici nu vrem să inițiem vreo lucrare pur și simplu pentru că este nevoie de acea lucrare și suntem calificați să o facem.

Domnul să Se îndure de noi. Fie ca noi să fim cei care trăim prin viața divină a Tatălui și facem voia Tatălui nostru ceresc de a zidi biserica în calitate de Trup al lui Cristos. Fie ca tot ceea ce facem să fie în linia voii divine, pentru ca, la scaunul de judecată al Domnului, El să ne răsplătească cu intrarea în bucuria Stăpânului nostru, împărăția cerurilor.

Doamne Isuse, vrem să facem voia Tatălui nostru ceresc în viața noastră de zi cu zi și în lucrarea noastră pentru Dumnezeu. Te luăm pe Tine, Tată, ca sursă a lucrării noastre. Nu vrem să inițiem nimic; fii Tu sursa a tot ceea ce spunem și facem. O, Doamne, vrem să trăim prin viața Ta divină astăzi, ca să Te exprimăm și să zidim biserica în calitate de Trup al lui Cristos. Fie ca trăirea noastră de astăzi să fie prin viața Tatălui, după natura Tatălui și ca voia Tatălui să se facă. Păstrează-ne un duh cu Tine astăzi. Păstrează-ne în Trup, în părtășia cu Trupul lui Cristos, astfel încât să fim echilibrați, coordonați și zidiți. Amin, Doamne, nu vrem să fim lucrători ai fărădelegii, cei care facem multe lucrări în numele Tău, dar fără aprobarea Ta. Vrem să venim la Tine în toate lucrurile și să depindem de Tine în tot ceea ce facem. Fie ca toate lucrările noastre să fie făcute în conformitate cu voia Tatălui ceresc!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Do the Will of our Heavenly Father to Enter into the Kingdom of the Heavens, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să fim un vas înspre onoare, un om al lui Dumnezeu deplin echipat, prin faptul de a fi întăriți în harul care este în Cristos Isus ca să îndeplinim în totalitate slujba noastră din unica slujbă a economiei lui Dumnezeu (2024 ITERO din primăvară) – săptămâna 2 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Scopul etern al lui Dumnezeu este să Se contopească cu omul pentru a câștiga Trupul lui Cristos

04/11/2024 by Credincios in Cristos 2 Comments

Scopul etern al lui Dumnezeu este să Se distribuie pe Sine în poporul Său pentru a-i face la fel ca El în viață și natură, dar nu în Dumnezeire pentru expresia Sa lărgită și extinsă. Răspunsul la toate întrebările este economia lui Dumnezeu, iar intenția Sa este să Se contopească cu omul pentru a produce biserica în calitate de Trupul lui Cristos care se finalizează în Noul Ierusalim. Amin!

Noi, credincioșii în Cristos, am fost mântuiți de Dumnezeu de la a trăi în deșertăciunea vieții noastre umane și acum trăim o viață pentru împlinirea scopului etern al lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a mântuit și ne-a chemat pentru scopul Său și conform scopului Său. Dumnezeul nostru nu este fără scop; El are un scop etern și tot ceea ce face este conform scopului Său.

Pentru ca El să-și îndeplinească scopul, Dumnezeu a creat toate lucrurile; El a creat cerurile, pământul și toate lucrurile din ele. Mai mult, El l-a creat pe om într-un mod special, astfel încât omul să poată fi una cu Dumnezeu, plin de Dumnezeu, chiar saturat cu Dumnezeu, astfel încât omul să devină expresia corporativă a lui Dumnezeu. Modul în care a fost creat omul a fost atât de intenționat și plin de sens!

Cu toate acestea, din păcate, să spun că omul a căzut; Satan a intervenit și l-a înșelat pe om și omul a căzut, iar mai târziu Satan a intrat în trupul omului și l-a corupt pe omul creat de Dumnezeu. Când omul a căzut, a pierdut sensul existenței sale. Oamenii căzuți astăzi nu au nici un sens pentru existența lor.

Pentru că sunt goi și lipsiți de sens, ei încearcă să găsească un scop în viață. Unii cred că, dacă au mai mulți bani, își găsesc sensul vieții; cu toate acestea, mai mulți bani și mai multe posesiuni nu pot satisface niciodată golul profund din interiorul omului. Unii cred că, atâta timp cât își găsesc un soț bun sau soție bună și au o viață de familie iubitoare, acest lucru îi va face fericiți și va deveni sensul vieții lor umane. Cu toate acestea, ei descoperă curând că nimeni de pe pământ nu-l poate satisface pe om și nimic și nimeni de aici nu poate da sens vieții omului.

Aceasta pentru că omul a fost creat pentru Dumnezeu și numai atunci când Dumnezeu vine în om pentru a Se contopi cu omul și a-l contopi pe om cu Dumnezeu, omul este satisfăcut și trăiește o viață plină de sens. Amin! Sensul vieții umane este sensul universului, pentru că omul este centrul universului, iar omul este aici pentru Dumnezeu.

Când descoperim că Dumnezeu vine în noi pentru a ne umple și a Se contopi cu noi pentru ca noi să fim una cu El și chiar să devenim la fel cu El în viață și natură, dar nu în Dumnezeire pentru a fi parte din expresia Sa corporativă, vom fi plin de sens în viața noastră, iar viața noastră umană va avea un scop. Suntem aici pentru scopul etern al lui Dumnezeu și suntem una cu El pentru ca El să-și împlinească scopul. Când Dumnezeu Își îndeplinește scopul și noi facem parte din el, viața noastră este plină de sens.

Care este scopul lui Dumnezeu în crearea omului și în tratarea poporul Său ales?

Cartea lui Iov este o carte foarte interesantă, pentru că aici vedem un om neprihănit care a făcut totul „după carte”, dar care a fost „tetat” de Dumnezeu când El i-a permis lui Satan să facă anumite lucruri lui și familiei sale. Această carte ne lasă cu o dublă întrebare: care este scopul lui Dumnezeu în crearea omului și care este scopul lui Dumnezeu în relația cu noi, poporul Său ales (Iov 1:1; 10:13; 13:3-4)?

Trebuie să știm răspunsul la aceste întrebări, deoarece acesta se referă la sensul existenței noastre umane. În scopul etern al lui Dumnezeu nu există accidente; mai degrabă, El permite lucrurilor să se întâmple și El aranjează ca multe lucruri să aibă loc pentru un anumit scop. Răspunsul la această dublă întrebare nu se găsește în Iov, ci în Noul Testament.

Care este scopul lui Dumnezeu în crearea omului? Care este scopul lui Dumnezeu în tratarea poporului Său ales? Răspunsul la ambele întrebări este economia lui Dumnezeu, care este intenția eternă a lui Dumnezeu cu dorința inimii Sale de a Se distribui în Trinitatea Sa divină pentru a fi viața și natura lor, astfel încât să devină la fel ca El pentru plinătatea Sa, expresia Sa (Gen. 1:26; 1 Tim. 1:22-23).

De ce ne-a creat Dumnezeu? De ce suntem aici pe pământ? De ce sunt atâtea suferințe în viața noastră și în lume? Răspunsul este clar: scopul etern al lui Dumnezeu, economia Sa. Noul Testament ne dezvăluie că intenția lui Dumnezeu în crearea de către El a universului, inclusiv a omului, este să se introducă pe Sine în om.

Pavel a văzut aceasta și a cooperat cu Dumnezeu în epistolele sale pentru a-i lumina pe toți, pentru ca ei să vadă care este economia tainei, care de-a lungul epocilor a fost ascunsă în Dumnezeu, care a creat toate lucrurile (Efeseni 3:9-10). Conform economiei Sale, Dumnezeu dorește să arate și să facă cunoscută înțelepciunea Sa felurită conducătorilor și autorităților din ceruri prin intermediul bisericii, conform scopului etern pe care El l-a făcut în Cristos Isus, Domnul nostru (v. 11).

Dorința inimii lui Dumnezeu, intenția Sa eternă, este să se distribuie pe Sine în poporul Său, astfel încât ei să fie umpluți cu El și să devină una cu El pentru a deveni la fel cu El în viață, natură, expresie și funcție, dar nu în Dumnezeire, astfel încât ei să devină expresia Sa corporativă. Scopul lui Dumnezeu în tratarea Sa cu noi, căutătorii Săi iubitori astăzi, chiar și atunci când suferim pierdere, este ca noi să-L putem câștiga pe Dumnezeu în cea mai mare măsură, astfel încât El să poată fi exprimat prin noi pentru deplinătatea scopului Său etern în crearea de către El a omului (Rom. 8:28-29).

Cu alte cuvinte, scopul etern al lui Dumnezeu are de-a face cu expresia Sa corporativă; El vrea să fie exprimat printr-un grup corporativ de oameni. Modul în care El face acest lucru nu este forțându-l pe om sau constrângându-l să facă ceea ce dorește El, ci venind la om prin Evanghelie pentru a-l atrage pe om, a-l atrage pe om și a veni în om. Dumnezeu a creat în noi un anumit organ pe care numai El îl poate umple – duhul nostru uman.

Satan a afectat trupul nostru uman pentru a-l transmuta în carne și ne-a corupt sufletul pentru a-l transforma în sine; totuși, Satan nu are tern în duhul nostru, căci duhul nostru este rezervat numai pentru Dumnezeu. Slavă Domnului, atunci când L-am primit pe Domnul Isus ca Mântuitor și viață, El a venit în duhul nostru, iar acum El este Duhul cu duhul nostru, distribuind în mod constant tot ceea ce este Dumnezeu întru ființa noastră.

Chiar și atunci când trecem prin vremuri de suferință și pierdere, când lucrurile nu numai că nu merg pe calea noastră, dar parcă ne descurcăm din ce în ce mai rău, ne putem deschide Domnului și Îi permitem să Se introducă mai mult în noi. S-ar putea să nu putem face mare lucru pentru a ne schimba situația exterioară, dar ne putem deschide Domnului din adâncul ființei noastre pentru a primi și a savura distribuirea Sa divină. El ne iubește și, chiar și atunci când suferim pierderi, El dorește ca noi să-L câștigăm în cea mai mare măsură, astfel încât El să poată fi exprimat prin noi pentru împlinirea scopului etern al lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, vrem să vedem scopul etern al lui Dumnezeu și să fim un vas deschis pentru a primi distribuirea Ta divină. Aleluia, scopul etern al lui Dumnezeu este să Se distribuie în noi, astfel încât să putem deveni la fel ca El în viață și natură, dar nu în Dumnezeire, pentru ca El să obțină o expresie extinsă și lărgită pe pământ! Amin, Doamne, ne deschidem Ție. Distribuie-Te întru ființa noastră puțin mai mult astăzi. Păstrează-ne ființa deschisă la distribuirea Ta divină. Fă-ne la fel ca și Tine în viață, în natură, în expresie și în funcție, dar nu în Dumnezeirea Ta, astfel încât să poți câștiga expresia Ta corporativă pe pământ. Aleluia, am fost creați de Dumnezeu după chipul Său și conform asemănării Sale pentru economia lui Dumnezeu! Slavă Domnului, chiar și tratarea Sa cu noi și atunci când suferim pierdere, Dumnezeu încă vrea să Se introducă pe Sine în noi, astfel încât să-L putem câștiga pe Dumnezeu, să fim una cu Dumnezeu și chiar să devenim Dumnezeu în viață și natură, dar nu în Dumnezeire, astfel încât putem fi expresia Lui corporativă! Amin, Doamne, câștigă Ti împlinirea scopului Tău etern în noi și cu noi astăzi!

Scopul etern al lui Dumnezeu este să Se contopească cu omul pentru a câștiga Trupul lui Cristos, expresia Sa corporativă

Când citești Biblia, realizezi că nu omul a scris-o, ci Dumnezeu, căci Biblia nu este scrisă după logica umană, ci după gândirea lui Dumnezeu. Există multe lucruri care sunt „omise” în descrierea modului în care a fost creat universul, a modului în care s-a desfășurat istoria și chiar în viața Domnului Isus. Cu toate acestea, Biblia ne prezintă o viziune clară asupra mișcării lui Dumnezeu.

În Vechiul Testament, mișcarea lui Dumnezeu nu a fost în om, ci împreună cu omul și între oameni, pentru că El nu putea intra în om. Dar într-o zi, Dumnezeu a ieșit din eternitate în timp și a intrat cu divinitatea Sa în umanitate pentru a deveni om. El a fost zămislit în pântecele unei fecioare timp de nouă luni și S-a născut pentru a fi un om numit Isus, primul om-Dumnezeu.

Acest Om a trăit o viață umană perfectă și minunată și multe lucruri pe care le-a făcut și le-a spus sunt consemnate în cele patru Evanghelii, care pot fi considerate biografia Lui. Apoi, El a fost pus pe cruce și a murit și a realizat multe lucruri minunate în moartea Sa. După ce a murit, a fost îngropat și, a treia zi, a înviat. În învierea Sa, El a devenit un Duh dătător de viață (1 Cor. 15:45).

Prin înviere, El și-a adus umanitatea în divinitatea Sa (Romani 1:3-4). Mai mult, în învierea Sa, Cristos a fost născut pentru a fi Fiul întâi născut al lui Dumnezeu în umanitatea Sa, pentru a fi Fiul întâi născut dintre numeroșii fii ai lui Dumnezeu. În cele din urmă, în învierea Sa, noi toți, care credem în Domnul Isus, am fost născuți din Dumnezeu pentru a fi mulți fii ai lui Dumnezeu (2 Petru 1:3), multele membre ale Trupului lui Cristos pentru a constitui Trupul lui Cristos, care este biserica (Efeseni 1:22-23).

Trupul lui Cristos este omul nou în noua creație și Cristos este totul și toți în acest om nou (Col. 3:10-11). În cele din urmă, acest Trup va fi lărgit și finalizat pentru a fi Noul Ierusalim ca plinătate, expresie corporativă, a lui Dumnezeu pentru eternitate. Ce minunat!

Biblia dezvăluie mișcarea lui Dumnezeu în om, iar intenția lui Dumnezeu în crearea tuturor lucrurilor este revelată în mod clar în Noul Testament. Intenția lui Dumnezeu în crearea tuturor lucrurilor, inclusiv a omului, a fost ca omul să fie contopit cu Dumnezeu pentru a produce biserica în calitate de Trup al lui Cristos pentru a finaliza Noul Ierusalim pentru expresia Sa glorioasă pentru eternitate (Zah. 12:1; Apoc. 4:11; 19:7).

Scopul etern al lui Dumnezeu, conform dorinței inimii Sale, este ca biserica să fie Trupul organic al lui Cristos pentru manifestarea înțelepciunii Sale felurite (Efeseni 1:9-11, 22-23; 3:9-11). Ceea ce dorește Dumnezeu în scopul Său etern este să câștige biserica în calitate de Trup al lui Cristos pentru manifestarea Sa corporativă. Pentru aceasta, El a creat toate lucrurile, El a trecut prin procesul lung în întruparea Sa și El vine în noi pentru a ne regenera și a-și face domiciliul în inima noastră.

Scopul etern al lui Dumnezeu este motivul pentru care El face totul și noi putem coopera cu El astăzi pur și simplu trăind în duh. Noi creștinii ar trebui să ne îngrijim doar de Duhul în duhul nostru; El este în noi pentru a-L împărtăși pe Dumnezeu în noi, pentru a ne face cunoscută voia lui Dumnezeu și pentru a ne conduce în toate lucrurile. Avem viață și trăim prin El, așa că trebuie să facem și toate lucrurile prin El și să umblăm împreună cu El în viața noastră de zi cu zi (Gal. 5:25; Rom. 8:4).

Trebuie să ne rugăm prin Duhul, să citim Biblia prin Duhul, să-i iubim pe alții prin Duhul și să predicăm Evanghelia prin Duhul. Tot ce avem nevoie este în Duhul; pur și simplu trebuie să ne împărtășim din harul atotinclusiv cu duhul nostru (Gal. 6:18) și să trăim conform Duhului, exersându-ne duhul.

Când ne îngrijim de duhul nostru, făcând toate lucrurile prin exersarea duhului nostru, Cristos își va face domiciliul în inima noastră, El ne transformă și noi facem toate lucrurile în El și împreună cu El. Duhul divin trăiește în noi ca să ne rugăm, să citim Biblia, să vorbim Cuvântul lui Dumnezeu, să ne iubim soțul sau soția, să-i vizităm pe păcătoși pentru predicarea Evangheliei și să facem toate lucrurile în noi și împreună cu noi.

Trebuie pur și simplu să trăim o viață pentru scopul etern al lui Dumnezeu, exersându-ne duhul, astfel încât El să-Și poată câștiga biserica, Trupul lui Cristos, pentru exprimarea Sa corporativă. Atunci când trăim o viață contopită, o viață în care suntem zilnic contopiți cu Dumnezeul Triunic, Domnul are o cale de a trăi în noi, de a fi exprimat prin noi și de a face toate lucrurile în noi. Fie ca noi să învățăm să ne deschidem Domnului cu privire la scopul etern al lui Dumnezeu și să cooperăm cu El pentru împlinirea scopului Său în viața noastră de zi cu zi.

Doamne Isuse, vrem să trăim o viață pentru scopul etern al lui Dumnezeu astăzi, exersându-ne duhul și trăind conform Duhului. Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a trăi un singur duh cu Tine astăzi. Îți mulțumim că trăiești în noi ca să te rogi, să citești Biblia, să vorbești Cuvântul lui Dumnezeu și să faci toate lucrurile în noi și împreună cu noi. Ne deschidem către Tine. Vrem să ne rugăm prin Duhul, să trăim prin Duhul, să-i iubim pe alții prin Duhul și să predicăm evanghelia prin Duhul, pentru ca Tu să câștigi biserica, expresia corporativă a lui Dumnezeu. Amin, Doamne, câștigă împlinirea scopului etern al lui Dumnezeu în noi, cu noi și printre noi. Câștigă biserica, Trupul lui Cristos, expresia lărgită și extinsă a lui Dumnezeu în om! Câștigă-ți dorința inimii pe pământ, biserica în calitate de Trup organic al lui Cristos pentru manifestarea înțelepciunii Tale felurite! Dorim să cooperăm cu Tine pentru împlinirea scopului Tău, trăind în duhul nostru astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, God’s Eternal Purpose is to Mingle Himself with Man to gain the Body of Christ, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să fim un vas înspre onoare, un om al lui Dumnezeu deplin echipat, prin faptul de a fi întăriți în harul care este în Cristos Isus ca să îndeplinim în totalitate slujba noastră din unica slujbă a economiei lui Dumnezeu (2024 ITERO din primăvară) – săptămâna 2 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Discernem duhul de sufletul nostru, Îl urmărim pe Domnul și ne rugăm pentru interesele lui Dumnezeu

01/11/2024 by Credincios in Cristos 4 Comments

A ne exersa duhul înseamnă a ne discerne duhul de sufletul nostru, a trăi viața normală de biserică și a birui orice degradare, urmărindu-L pe Cristos împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul și să ne rugăm, apropiindu-ne de Dumnezeu într-un mod personal și încrezător, ca interesele lui Dumnezeu să fie duse la îndeplinire pe pământ. Amin, vrem să fim cei care își exercită duhul zi de zi, chiar și clipă de clipă!

Trebuie să fim cei care trăiesc în realitatea economiei eterne a lui Dumnezeu pentru împlinirea ei prin construirea unui obicei de a ne exersa duhul, adică un obicei de a ne înflăcăra duhul. Dumnezeu are o economie, o administrare a casei Sale, conform căreia El dorește să Se distribuie pe Sine în poporul Său ales pentru a obține Trupul lui Cristos, expresia corporativă a lui Cristos pe pământ.

Cum își realizează Dumnezeu economia? Este prin intermediul Duhului Divin și duhului uman care sunt contopite împreună și noi trăim în duhul nostru. Singurul mod în care putem atinge economia lui Dumnezeu și coopera cu economia lui Dumnezeu este prin intermediul duhului nostru contopit. Intenția inițială a lui Dumnezeu are un plan, conform căruia omul este centrul întregului univers și centrul omului este duhul său (Zah. 12:1).

Dumnezeu a întins cerurile, a așezat temeliile pământului și a format duhul omului înăuntrul său. Când Dumnezeu îl câștigă pe om cu duhul său deschis lui Dumnezeu, El poate duce la îndeplinire ceea ce este în inima Lui, economia Sa eternă. Cu toate acestea, din cauza căderii și degradării bisericii, subiectul duhului nostru uman a fost trecut cu vederea și neglijat; a fost, de asemenea, destul de greșit înțeles și interpretat greșit.

Trebuie să ne dăm seama că suntem un vas care să-L conțină pe Dumnezeu, iar duhul nostru este organul și recipientul prin care noi să-L primim pe Dumnezeu, să Îl savurăm pe Dumnezeu, să ne împărtășim din Dumnezeu și să I ne închinăm lui Dumnezeu. Guvernarea noastră centrală și partea cea mai proeminentă a ființei noastre ar trebui să fie duhul nostru; numai atunci când suntem conduși și controlați de duhul nostru suntem oameni spirituali.

Trebuie să ne dăm seama că avem cheia pentru a primi distribuirea divină a Trinității Divine și a-L revărsa pe Dumnezeu către alții pentru a-L savura pe Cristos: este ceva ce ține de a ne exersa duhul, de a ne înflăcăra duhul! Trebuie să înflăcărăm darul lui Dumnezeu care ne-a fost dat, care este duhul nostru; duhul nostru este darul nostru dat de Dumnezeu și trebuie să-l înflăcărăm și să trăim în duhul nostru.

A ne exersa duhul implică forțare; trebuie să ne amintim și chiar să ne forțăm să ne exersăm duhul. Pentru a ne exersa duhul trebuie să ne tratăm mintea, emoția și voința noastră, astfel încât duhul nostru să poată ieși și să curgă într-un mod pur, fără a fi afectat de emoțiile noastre neîngrădite, mintea rătăcitoare și voința nesufixată. De asemenea, a ne exersa duhul înseamnă a învăța să facem toate lucrurile în Cristos și să ne fixăm mintea asupra duhului nostru. Există multe moduri prin care ne putem exersa duhul; trebuie să învățăm să ne înflăcărăm duhul zi de zi!

A ne exersa duhul înseamnă a ne discerne duhul de sufletul nostru și a trăi în duhul nostru

Dacă ne dăm seama că suntem alcătuiți din trei părți – trup, suflet și duh – ne vom da seama că, pentru a ne exersa duhul, trebuie să ne discernem duhul de sufletul nostru. Mulți creștini de astăzi cred că avem doar un trup și un suflet și confundă duhul cu sufletul. Dar Biblia ne spune clar în 1 Tes. 5:23 că avem trup, suflet și duh. Pentru ca noi să ne exersăm duhul, trebuie să ne discernem duhul de sufletul nostru.

Evrei 4:12 indică faptul că cuvântul viu al lui Dumnezeu este activ și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri și străpunge până la despărțirea sufletului și a duhului, capabil să discearnă gândurile și intențiile inimii. De atâtea ori ceea ce gândim nu este ceva care vine din duhul nostru. Gândurile noastre sunt înșelătoare. Când ne exersăm duhul, însă, există un discernământ că gândurile noastre sunt rele, pentru că în spatele gândurilor noastre se află o intenție rea.

Trebuie să venim la Domnul în Cuvântul Său și să citim cu rugâciune Cuvântul, astfel încât Cuvântul să devină viu și activ în noi pentru ca noi să ne discernem duhul de sufletul nostru. Strategia inamicului este să ne amestecăm duhul cu sufletul. În lumea de astăzi și mai ales în creștinismul de astăzi, duhul și sufletul sunt atât de amestecate. Există ceva în fiecare grup creștin care este atât de bun, atât de scriptural și atât de spiritual; cu toate acestea, există multe alte lucruri de la cel rău, ceva din efortul și părerile omului și o mulțime de practici care nu se regăsesc în cuvântul lui Dumnezeu. O, Doamne!

Când sufletul este amestecat cu duhul, când nu ne deslușim duhul de sufletul nostru, duhul pierde și sufletul câștigă. Nu numai acolo este sufletul amestecat cu duhul; chiar și în viața noastră de zi cu zi, în viața noastră personală, în viața noastră de familie și în viața de biserică, sufletul nostru este amestecat cu duhul nostru și nu pare să existe o despărțire.

Suntem ființe umane complicate, pentru că avem un trup, un suflet și un duh și avem și viața divină a lui Dumnezeu în duhul nostru. Ar trebui să învățăm să ne întoarcem către duhul nostru și să ne discernem duhul de sufletul nostru și ar trebui să ne urmăm duhul și să umblăm în toate lucrurile conform duhului nostru. Când umblăm conform Duhului prin exersarea duhului nostru, cerințele drepte ale lui Dumnezeu sunt împlinite în noi (Romani 8:4).

Dar de atâtea ori putem să ne avem un anumit comportament și să trăim într-un anumit fel atunci când suntem împreună cu alții, încercând să fim mai buni și să nu sfixăm lucruri pe care nu ar trebui să le vorbim, dar când suntem cu soțul nostru, putem vorbi liber despre asta sau cutare situație sau cutare sau cutare frate în viața de biserică. Când suntem singuri și când suntem cu sfinții, trebuie să ne exersăm duhul și să învățăm să ne discernem duhul de sufletul nostru.

Nu ar trebui să vorbim sau să facem lucruri care nu sunt din duhul nostru. Nu ar trebui să mergem undeva sau să contactăm pe cineva decât dacă suntem în duhul nostru. De atâtea ori mintea noastră este ca un cal sălbatic: în câteva secunde, ea călătorește în jurul lumii în gândirea ei. Mintea noastră este foarte vorbăreață, iar dacă nu învățăm să ne fixăm mintea pe duhul nostru, vom rătăci în imaginația noastră pe tot globul și ne vom gândi la atâtea lucruri.

Trebuie să învățăm să ne îndreptăm mintea către duh. Când vom face asta, Îi vom cânta Domnului, Îl vom lăuda și Îl vom vorbi. Amin! Nu trebuie să ne lăsăm mintea, emoțiile și voința să ne năpădească, ci mai degrabă ar trebui să ne exersăm duhul venind la Cuvântul Domnului pentru a ne ruga asupra lui, astfel încât gândurile și intențiile inimii noastre să poată fi discernute.

Fie ca noi să învățăm să ne fixăm mintea asupra duhului nostru din nou și din nou, până când, implicit, mintea noastră se va concentra asupra duhului. Trebuie să ne construim un obicei de a ne îndrepta mintea către duhul nostru. Mintea fixată pe trup este moartea, dar mintea fixată pe duh este viață și pace (Romani 8:6).

Când simțim moartea, când avem un sentiment de neliniște și goliciune, ar trebui să ne întoarcem către duhul nostru chemând numele Domnului și citind cu rugăciune cuvântul Său. Ar trebui să fim mereu vigilenți pentru a discerne și a nega orice nu este din duh, ci din suflet, din sine (Matei 16:25; comp. cu Luca 9:25). Și nu ar trebui să ne grăbim să reacționăm sau să spunem ceva; deși unele lucruri necesită atenția noastră, este bine să așteptăm puțin înainte de a reacționa. Este o practică bună să-L așteptăm pe Domnul și să-L contactăm, să ne rugăm și să chemăm numele Lui, apoi să vorbim ceva sau să mergem undeva.

Există o luptă în ființa noastră nu numai între trup și duh, ci și mai mult, între duhul și sufletul nostru. Sufletul nostru este lipit de duhul nostru, iar duhul nostru este ascuns în sufletul nostru, așa cum măduva este ascunsă în oase și încheieturi. Oh, Doamne. Avem nevoie de cuvântul pătrunzător al lui Dumnezeu, cuvântul viu și operativ al lui Dumnezeu, care să ne vorbească și să ne facă să discernem duhul nostru de sufletul nostru. Orice suntem, orice avem și orice facem trebuie să fie în duh; tot ceea ce este Dumnezeu pentru noi este în duhul nostru (Romani 2:28-29; 1:9; 8:4; 12:11).

Doamne Isuse, alegem să ne fixăm mintea asupra duhului nostru pentru a Te savura ca fiind viața și pacea noastră. Amin, Doamne, venim la Tine în cuvântul Tău. Fie ca cuvântul Tău să fie viu și operativ în noi. Fie ca cuvântul Tău să fie ca o sabie ascuțită cu două tăișuri în ființa noastră, care să străpungă până la despărțirea sufletului și a duhului, a articulațiilor și a măduvei. O, Doamne, strălucește în noi și înăuntrul nostru prin cuvântul Tău viu. Fie ca noi să putem discerne duhul nostru de sufletul nostru. Fie ca să putem discerne gândurile și intențiile inimii. Salvează-ne de la a trăi în sufletul nostru. Salvează-ne de a ne avea sufletul și duhul contopite în trăirea noastră de zi cu zi. Fă-ne persoane spirituale, cei care trăiesc în duhul lor pentru a-L trăi pe Cristos și a-L exprima. Amin, Doamne, vrem să ne îndreptăm mintea spre duhul nostru. Te lăudăm, Doamne, că ești viața noastră în duhul nostru. Ne întoarcem către Tine chiar acum. Te luăm ca viața noastră. Trăiește în noi astăzi. Fii exprimat prin noi în timp ce trăim conform Duhului prin exersarea duhului nostru.

A ne exersa duhul înseamnă a-L urmări pe Cristos împreună cu sfinții și a ne apropia de Dumnezeu în rugăciune pentru interesele lui Dumnezeu

2 Tim. 2:22 este un verset minunat care ne spune despre urmărirea noastră corporativă a Domnului prin exersarea duhului nostru. Pentru ca noi să ne exersăm duhul, adică să ne aprindăm duhul dat de Dumnezeu în flacără, trebuie să trăim viața normală de biserică și să biruim degradarea bisericii, urmărindu-L pe Cristos împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură.

Personal, Îl chemăm pe Domnul, înflăcărându-ne duhul. Corporativ, Îl urmărim pe Cristos împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură. Deși astăzi există degradare în biserică, trebuie să biruim degradarea bisericii chemându-L pe Domnul și urmărindu-L împreună cu cei care Îl cheamă.

Mai mult, trebuie să ne ferim de poftele tinereții; trebuie să evităm corupția și să fugim de poftele lăuntrice nu numai singuri, ci și mai mult, împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură. Amin! În loc să cedăm poftelor și să permitem ca degradarea să se răspândească în ființa noastră sau în biserică, trebuie să-L urmărim pe Cristos ca dreptate, credință, dragoste și pace, împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură.

Trebuie să chemăm numele Domnului în rugăciunea și lauda noastră către El; în calitate de căutători ai Domnului, noi trebuie să fim cei care-L cheamă zilnic și trebuie să-L urmăm pe Cristos împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul. Amin! Inima noastră trebuie să fie pură în căutarea Domnului și trebuie să-L urmăm împreună cu cei care Îl cheamă dintr-o inimă pură. Mulțumim Domnului pentru tovarășii noștri din viața de biserică alături de care Îl putem urmări pe Cristos!

A ne exersa duhul, a înflăcăra duhul dat de Dumnezeu în flacără, înseamnă a ne rugăm, a ne apropia de Dumnezeu într-o manieră personală și încrezătoare, pentru interesele lui Dumnezeu (1:6-8; 1 Tim. 1:3-4; 2:1-3, 8; 1 Împ. 8:48; Iuda 19-21).

Când ne rugăm pentru interesul lui Dumnezeu, ne înflăcărăm duhul. Trebuie să fim ca Daniel, care s-a apropiat de Dumnezeu zi de zi, chiar și de trei ori pe zi, cu privire la întoarcerea poporului său din robie. În 1 Împ. 8:48, Solomon i-a cerut lui Dumnezeu ca, dacă poporul Său este împrăștiat printre națiuni din cauza neascultării lor față de Dumnezeu și se pocăiește și se întoarce la Dumnezeu, îndreptându-și fața și rugăciunile către casa lui Dumnezeu și cetatea Lui, El să-i asculte.

Dumnezeu ne ascultă rugăciunile atunci când ne rugăm pentru Țara Sa Sfântă, seminficându-L pe Cristosul atotinclusiv ca fiind porțiunea noastră alocată de Dumnezeu, pentru orașul Său sfânt seminficând împărăția lui Dumnezeu în Cristos și templul Său sfânt, semnificând biserica în calitate de casa lui Dumnezeu pe pământ. Pe de o parte, trebuie să ne exersăm duhul și să ne discernem duhul de suflet; pe de altă parte, trebuie să ne apropiem de Dumnezeu într-o manieră personală și încrezătoare pentru interesele Sale pe pământ.

Interesele lui Dumnezeu sunt Cristos, împărăția lui Dumnezeu și casa lui Dumnezeu, ca țel al economiei eterne a lui Dumnezeu. Trebuie să-L urmărim pe Cristos împreună cu sfinții și, chiar mai mult, trebuie să ne rugăm una cu Domnul și una cu sfinții pentru ca împărăția Sa să vină, pentru ca biserica să fie zidită și pentru ca Cristos să devină savurarea și experiența a tuturor sfinţilor.

Chiar și atunci când ne rugăm pentru anumite persoane sau situații, nu ne îndreptăm rugăciunile către acea persoană sau acea situație, ci spre interesul lui Dumnezeu pentru acea persoană. Fie ca rugăciunile noastre să fie îndreptate către Cristos, împărăția lui Dumnezeu și casa lui Dumnezeu, pentru ca interesul Său pe pământ să fie îndeplinit.

Doamne Isuse, ne exersăm duhul pentru a trăi astăzi viața normală de biserică. Ne înflăcărăm darul dat de Dumnezeu pentru a birui degradarea bisericii. Vrem să-L urmărim pe Cristos împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură. Amin, Doamne, vrem să-L urmărim pe Cristos ca dreptate, credință, dragoste și pace, împreună cu cei care Îl iubesc pe Domnul și Îl caută dintr-o inimă pură. O, Doamne Isuse, chemăm astăzi numele Tău. Vrem să fim alături de cei care Te cheamă. Vrem să Te urmăm împreună, să fugim de poftele tinereții și să biruim degradarea din biserică. Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a veni la Tine într-o manieră personală și încrezătoare pentru a ne ruga pentru interesele Tale. Vină împărăția Ta. Facă-se voia Ta. Fie ca biserica să fie zidită pentru a deveni împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Amin, Doamne, zidește biserica Ta, Trupul lui Cristos! Fie ca rugăciunile noastre să se concentreze pe Cristos, împărăția lui Dumnezeu și casa lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Discern our Spirit from our Soul, Pursue the Lord, and Pray for God’s Interests, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să fim un vas înspre onoare, un om al lui Dumnezeu deplin echipat, prin faptul de a fi întăriți în harul care este în Cristos Isus ca să îndeplinim în totalitate slujba noastră din unica slujbă a economiei lui Dumnezeu (2024 ITERO din primăvară) – săptămâna 1 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Ne înflăcărăm duhul dat de Dumnezeu și construim un obicei de a ne exersa duhul

30/10/2024 by Credincios in Cristos 3 Comments

Cheia de a primi distribuirea divină a Trinității Divine și pentru a fi un canal al acestei distribuiri pentru ca alții să-L primească și să Îl savureze pe Cristos este să ne exersăm duhul, chiar să ne construim un obicei de a ne exersa duhul, care este să ne înflăcărăm duhul dat de Dumnezeu.

Aleluia pentru duhul nostru! Noi, credincioșii în Cristos, nu numai că avem un duh, dar avem un duh regenerat, un duh uman care a fost regenerat de viața divină. Aleluia! Prin regenerare, am primit viața lui Dumnezeu în duhul nostru și ne-am născut din Dumnezeu Duhul pentru a fi un duh (Ioan 3:6). Acum duhul nostru este un duh contopit, pentru că Duhul divin locuiește în duhul nostru și Se contopește cu duhul nostru.

Suntem contopiți cu Domnul în duh într-o asemenea măsură încât Duhul mărturisește cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Atât Duhul lui Dumnezeu, cât și duhul nostru mărturisesc, în unitate, că suntem copii ai lui Dumnezeu. Acum că suntem contopiți cu Domnul în duhul nostru, trebuie să fim în duhul nostru, să trăim în duhul nostru și să facem toate lucrurile în duhul nostru. Trebuie să trăim conform Duhului prin exersarea duhului nostru.

Când ne exersăm duhul, suntem una cu Domnul, împlinim economia lui Dumnezeu și toate lucrurile legate de Dumnezeu este real pentru noi. Amin! Când suntem în duhul nostru, lumea este sub picioarele noastre, pentru că am biruit lumea; Cel ce este în noi este mai mare decât cel care este în lume, și ceea ce a fost născut din Dumnezeu în noi biruiește lumea. Când trăim în duhul nostru, nu putem păcătui, pentru că în duh împlinim economia lui Dumnezeu și nu putem păcătui.

Când trăim în duhul nostru, cel rău nu ne poate atinge. El va încerca, și chiar încearcă, dar nu are nicio cale, nici un temei, nici o ocazie în nimic în noi, pentru că în duhul nostru suntem una cu Cel care L-a biruit. Slavă Domnului! Cât de mult Îi mulțumim Domnului și Îl lăudăm pentru duhul nostru contopit!

Trebuie să vedem că avem un duh, trebuie să construim obiceiul de a ne exersa duhul și trebuie să ne înflăcărăm duhul dat de Dumnezeu pe tot parcursul zilei. Când suntem în duhul nostru, biruim orice idoli și nu există nimic pe care să-l iubim mai mult decât pe Domnul Isus. Zi de zi trebuie să ne construim un obicei de a ne exersa duhul. În lucrurile mari și în lucrurile mici, trebuie să ne exersăm duhul. Acasă, la serviciu, singuri și împreună cu alți oameni, trebuie să învățăm să ne exersăm duhul. Trebuie să fim oameni spirituali, cei care își exersează duhul tot timpul și trăiesc conform duhului lor contopit pe tot parcursul zilei.

Trebuie să ne construim un obicei de a ne exersa duhul pentru a primi și a curge în afara distribuirea lui Dumnezeu

Fie ca Domnul să ne arate că cheia pentru a primi distribuirea divină a Trinității Divine și a fi un canal al acestei distribuiri pentru creșterea în viață a sfinților și savurarea lui Cristos de către ei este să ne exersăm duhul (Filipeni 1:25; 1 Tim. 4:7-8; 1 Cor. 14:22). Duhul nostru este crucial pentru viața noastră creștină. Trebuie să vedem importanța crucială a duhului nostru și trebuie să ne construim un obicei de a ne exersa duhul.

1 Tim. 4:7-8 spune că trebuie să ne exersăm înspre evlavie; exercițiul trupesc este de folos pentru puțin, dar evlavia este de folos pentru toate lucrurile, având făgăduința vieții prezente și a celei viitoare. Evlavia este o viață care este expresia lui Dumnezeu; o astfel de viață este rezultatul distribuirii divine pentru economia divine.

Această distribuire și primirea acestei distribuiri depinde de exersarea duhului nostru de a-L trăi pe Cristos în viața noastră de zi cu zi pentru manifestarea corporativă a lui Dumnezeu în viața de biserică (1 Tim. 1:3-4; 3:15-16; 4: 7-8; 2 Tim. 1:6-7). A ne exersa spre evlavie înseamnă a ne exersa duhul. Trebuie să ne construim un obicei de a ne exersa duhul în toate lucrurile și în orice moment.

De exemplu, dimineața, când ne trezim, trebuie să ne construim obiceiul de a chema numele Domnului. În loc să fim liniștiți, să ne adunăm gândurile sau să ne concentrăm pe orice altceva, primul lucru pe care ar trebui să-l facem în fiecare dimineață este să chemăm, Doamne! Apoi, din nou, trebuie să chemam numele Lui până când Îl atingem cu adevărat. O, Doamne! Când chemăm numele Domnului, ne construim un obicei de a ne exersa duhul.

Nu ne exersăm duhul făcând tot posibilul pentru a ne concentra mintea în liniște asupra lucrurilor lui Dumnezeu. Mai degrabă, chemând numele Domnului, ne exersăm duhul. Zi de zi învățăm să ne exersăm duhul. Zi de zi ne construim un obicei de a ne exersa duhul. Face o mare diferență în ziua noastră atunci când chemăm numele Domnului prima dată de dimineață. Face o mare diferență în venirea noastră la Domnul prin cuvântul Său atunci când chemăm pentru prima dată numele Domnului.

Când vorbim de exersarea duhului nostru, cuvântul exercițiu implică forțare; nimeni nu face exerciții în mod implicit, pentru că nu este firesc sau obișnuit să ne exersăm duhul. Cuvântul exercițiu implică forțare; noi creștinii trebuie să ne forțăm să ne folosim duhul până când ne construim un obicei puternic de a ne exersa duhul (1 Tim. 4:7).

De exemplu, Jocurile Olimpice au avut loc în Franța, iar mulți oameni din întreaga lume au urmărit sportivii concurând în jocurile lor respective. Concurenții olimpici nu au mers la aceste jocuri fără ca să se exerseze fizic; mai degrabă, trebuiau să-și impună un regiment strict, să se exercite zilnic și chiar să se forțeze și să se împingă la limită pentru a fi calificați să participe la Jocurile Olimpice.

Dacă noi, creștinii, vrem să fim puternici în Domnul și vrem să creștem în El, trebuie să ne forțăm să ne folosim duhul. Trebuie să ne construim un obicei de a ne exersa duhul în viața de zi cu zi. Este posibil să avem un dezacord cu soțul nostru sau unele probleme cu colegii noștri de la serviciu; dacă nu ne exersăm duhul, sufletul nostru va prelua conducerea, iar mintea noastră va gândi prea mult la lucruri, emoțiile noastre vor fi stârnite, iar voința noastră va lua anumite decizii care nu sunt pozitive. S-ar putea chiar să ne pierdem cumpătul într-un mod rău. O, Doamne!

Când sufletul nostru neînnoit devine predominant și nu ne exersăm duhul, ne comportăm într-un mod foarte asemănător cu cei din lume, de parcă nu am avea duh. Avem un duh; pur și simplu nu ne exersăm duhul. Acesta este motivul pentru care trebuie să ne construim un obicei de a ne exersa duhul în viața de zi cu zi, astfel încât, atunci când apar probleme sau teste, să ne exersăm în mod obișnuit duhul și să-L contactăm pe Domnul în toate lucrurile.

Când ne forțăm să ne exersăm duhul, când ne construim un obicei de a ne exersa duhul, vom deveni o persoană diferită, iar Domnul va avea o cale de a trăi în noi și de a se exprima prin noi. Acest lucru depinde în întregime de noi. Nimeni nu poate face asta pentru noi. Dumnezeu nu ne va forța să ne exersăm duhul, iar cei mai apropiați prieteni sau rude nu pot face asta pentru noi. Fiecare dintre noi trebuie să-și construiască personal un obicei de a ne exersa duhul, luând inițiativa de a chema numele Domnului, de a citi și de a citi cu rugăciune Cuvântul Lui și de a se întoarce la El în toate lucrurile.

Doamne Isuse, vrem să ne construim un obicei de a ne exersa duhul. Doamne Isuse, chemăm numele Tău. Vrem să chemăm numele Tău primul lucru dimineața, când ne trezim, și vrem să continuăm să chemăm numele Tău pe tot parcursul zilei! Amin, Doamne, vrem să fim cei care se exersează spre evlavie! Salvează-ne de la a avea mintea, emoția la conducere în noi în viața de zi cu zi. Fie ca duhul nostru să fie puternic. Vrem să fim oameni spirituali, oameni care își exersează duhul în toate lucrurile. Fie ca duhul nostru să fie cea mai puternică parte a ființei noastre. Amin, Doamne, vrem să ne construim un obicei de a ne exersa duhul zi de zi, chemând numele Domnului. Vrem să venim la Tine în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile. Păstrează-ne într-un duh și o atmosferă de rugăciune, astfel încât să putem trăi în duhul nostru și să umblăm conform Duhului. Amin, Doamne, vrem să fim puternici și să creștem în Domnul, așa că ne forțăm să ne folosim duhul în toate lucrurile. Aleluia pentru duhul nostru contopit!

A ne exersa duhul înseamnă a ne înflăcăra duhul, pentru că duhul nostru este darul nostru dat de Dumnezeu

În 1 Tim. 1:6-7 Pavel i-a cerut lui Timotei să-și înflăcăreze duhul. A ne exersa duhul înseamnă a ne înflăcăra duhul. 2 Tim. 1:6 se referă la „darul lui Dumnezeu”, iar versetul 7 indică faptul că Dumnezeu ne-a dat duhul nostru regenerat, duhul nostru contopit, care este al puterii, al dragostei și al chibzuinței. Darul lui Dumnezeu este duhul nostru dat de Dumnezeu și trebuie să ne exersăm duhul prin înflăcărărarea duhului nostru.

În duhul nostru este foc; focul divin a intrat în noi, în duhul nostru, în momentul regenerării noastre. Putem chiar spune că duhul nostru este focul divin, căci ori de câte ori ne atingem duhul și ne exersăm duhul, prindem focul divin. Darul spiritual pe care ni l-a dat Dumnezeu este mai întâi duhul nostru; duhul nostru este locuit pe dinăuntru de Duhul Sfânt. Duhul nostru uman a fost regenerat de Dumnezeu cu viața Sa și Duhul a intrat în duhul nostru ca focul divin.

Acum trebuie să ne aprindem duhul în flacără. Mulțumim Domnului pentru darul pe care ni l-a dat, duhul nostru contopit. Noi cei mântuiți avem capitalul de a trăi viața creștină și viața de biserică; acest capital este duhul nostru dat de Dumnezeu. Cum putem trăi viața creștină? Nu încercând mai mult să-L mulțumim pe Dumnezeu sau să ascultăm de cuvântul Lui, ci exersându-ne duhul, căci ori de câte ori trăim în duhul contopit, toate cerințele Lui sunt împlinite spontan în noi (Romani 8:4).

Cum putem trăi viața de biserică? Nu doar făcând tot posibilul să mergem la toate adunările bisericii și să fim implicați în activitățile bisericii; mai degrabă, este prin exersarea duhului nostru, pentru că realitatea bisericii, locuința lui Dumnezeu, este în duhul nostru. Capitalul ca noi să trăim viața creștină este duhul nostru dat de Dumnezeu.

Există foc în duhul nostru regenerat, în care Duhul Sfânt locuiește; de fapt, duhul nostru este focul (Luca 12:49-50; Romani 12:11; Apoc. 4:5; Prov. 20:27). Domnul Isus a fost botezat și a aruncat focul divin pe pământ și fiecare credincios în Cristos a prins focul divin. Acest foc divin este forța care ne întărește în viața noastră creștină. Focul divin din duhul nostru este cel care ne face să mergem mai departe cu Domnul și să ne împărtășim din bogățiile Sale.

Focul divin din duhul nostru este cel care ne face să avansăm în creșterea vieții și să ne întâlnim cu sfinții. Poate că vrem uneori să mergem într-o anumită direcție, dar există o forță impulsionantă în noi care ne face să nu mergem acolo. Trebuie să ne exersăm darul dat de Dumnezeu, duhul nostru, înflăcărându-ne duhul.

Cum ne putem înflăcăra duhul? Trebuie să ne deschidem nu numai gura, ci și mai mult inima și duhul nostru pentru a chema numele Domnului. În primul rând, trebuie să chemăm numele Domnului cu gura noastră, O, Doamne Isuse. Apoi, trebuie să mergem mai adânc decât să chem numele Domnului și să ne întoarcem inima către El pentru a spune: O, Doamne Isuse! Și atunci trebuie să mergem și mai adânc decât inima noastră pentru a ne atinge duhul și a ne folosi duhul pentru a spune: O, Doamne Isuse!

Trebuie să învățăm să ne deschidem întreaga ființă din adâncul interiorului. A chema numele Domnului este o modalitate bună de a ne deschide ființa către El și de a ne înflăcăra duhul. Duhul nostru este adânc în ființa noastră, dincolo de trupul și sufletul nostru; trebuie să ne atingem duhul și să ne înflăcărăm duhul, chemând numele Domnului cu gura, inima și duhul nostru.

Când suntem în jos, trebuie să-l chemăm din nou și din nou, Doamne Isuse, din adâncul sufletului, cu exersarea duhului nostru. Aceasta trebuie să fie practica noastră zi de zi.

Doamne Isuse, vrem să chem numele Tău din adâncul nostru! Ne exersăm gura pentru a chema numele Tău. Ne îndreptăm inima către Tine și chemăm din adâncul nostru numele Tău prețios. Amin, Doamne, ne exersăm duhul atunci când chemăm numele Tău! Vrem să ne înflăcărăm duhul, chemând numele Domnului cu gura, inima și duhul nostru. Aleluia, există focul divin în duhul nostru și ne putem înflăcăra duhul! Amin, Doamne Isuse, vrem să chem numele Tău toată ziua. Vrem să chemăm numele Tău din adâncul sufletului! O, Doamne Isuse! Ne deschidem gura, ne deschidem inima și ne deschidem duhul pentru a chema numele Domnului! Fie ca focul divin din duhul nostru să ardă și să ne întărească să trăim viața creștină și viața de biserică! Fie ca duhul nostru să fie exersat și înflăcărat în viața noastră de zi cu zi și în viața noastră de biserică! Amin, Doamne, vrem să folosim capitalul pentru a trăi viața creștină și viața de biserică – duhul nostru dat de Dumnezeu! Alegem să ne înflăcărăm duhul astăzi, astfel încât focul divin să ardă în noi și Domnul Isus să fie exprimat prin noi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Fan our God-given Spirit into Flame and Build up a Habit of Exercising our Spirit, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să fim un vas înspre onoare, un om al lui Dumnezeu deplin echipat, prin faptul de a fi întăriți în harul care este în Cristos Isus ca să îndeplinim în totalitate slujba noastră din unica slujbă a economiei lui Dumnezeu (2024 ITERO din primăvară) – săptămâna 1 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Trăim în duh rugându-ne continuu pentru a avea duhul nostru ca guvernarea noastră centrală

29/10/2024 by Credincios in Cristos 2 Comments

Punctul strategic și central al economiei lui Dumnezeu este Duhul divin care locuiește în duhul nostru uman și cele două duhuri s-au contopit ca un singur duh; duhul nostru ar trebui să fie guvernarea centrală și partea cea mai proeminentă a ființei noastre, și putem trăi în duhul nostru prin rugăciune continuă, veghind și rugându-ne să trăim și să facem toate lucrurile în duh. Amin!

Daniel era o persoană în duhul său; avea un duh excelent, avea grijă de duhul său și nu permitea ca ceva să interfereze cu timpul petrecut cu Domnul în duh. A fi un om spiritual, un om care trăiește în duhul său, nu este ceva individualist; dacă suntem oameni spirituali autentici, facem totul în Trup, prin Trup și pentru Trup. Trebuie să ne dăm seama că duhul nostru este cheia pentru a descuia tot ceea ce este Dumnezeu și a savura tot ceea ce El este, are și a făcut în noi și pentru noi.

Dumnezeu ne-a creat după chipul Său și conform asemănării Sale și El a pus în noi un duh omenesc; El a suflat suflarea vieții în nările omului și omul a devenit un suflet viu. Omul a fost creat foarte diferit de animale, pentru că omul are un duh uman. Animalele au trupul din carne și oase și au și un suflet, care este destul de mic; cu toate acestea, ei nu au duh. Numai omul are un duh, pentru că numai omul poate să I se închine lui Dumnezeu, să-L contacteze și să ia parte din ceea ce este Dumnezeu prin intermediul duhului său.

Datorită căderii omului, duhul omului a devenit mortificat, amorțit, pentru că a fost suprimat și doborât, neavând nicio funcție. De multe ori astăzi oamenii fac tot felul de lucruri, ceea ce ne face să ne întrebăm dacă au un duh. Chiar și în viața de biserică, unii sfinți care nu își exersează duhul, se comportă într-un fel ca și când nu ar avea duh. Ei nu-și țin duhul într-un mod adecvat, nu le deranjează duhul lor și nu le pasă de duhul lor; prin urmare, ei se comportă și trăiesc la fel ca oamenii din lume, deși sunt în biserică. O, Doamne Isuse!

Mulțumim Domnului pentru recâștigarea lui Dumnezeu în mântuirea Sa; când am fost mântuiți, duhul nostru a fost regenerat, rezidit și întărit cu Duhul însuflețitor al lui Dumnezeu, un Duh care a fost intensificat de șapte ori! Duhul nostru este acum locuința lui Dumnezeu, iar Dumnezeul Triunic în Cristos, așa cum este Duhul în duhul nostru, pentru a fi tovarășul nostru, viața noastră și sursa noastră de viață.

Atâta timp cât ne întoarcem la duhul nostru, trăim în duhul nostru și suntem în duhul nostru, suntem una cu Dumnezeu, ne împărtășim din bogățiile lui Dumnezeu și împlinim scopul lui Dumnezeu pentru Dumnezeu. Secretul este duhul nostru. Trebuie să ne discernem duhul de sufletul nostru și trebuie să învățăm să ne exersăm duhul și să trăim în duhul nostru.

Guvernarea centrală a ființei noastre ar trebui să fie duhul nostru; trebuie să trăim în duh, rugându-ne continuu

Punctul strategic economiei lui Dumnezeu este duhul nostru. Cheia pentru a-L savura pe Dumnezeu, a ne închina lui Dumnezeu și a ne împărtăși din ceea ce este Dumnezeu pentru noi este duhul nostru. Prin urmare, guvernarea centrală a ființei noastre ar trebui să fie duhul nostru, pentru că un om care este condus și controlat de duhul său este un om spiritual (1 Cor. 2:14-15; 3:1; 14:32; 2 Cor. 2:12-15; 1 Pet. 3:10).

Daniel în Vechiul Testament era un om care era condus de duhul său. El a ajuns foarte sus în rândurile guvernamentale, alături de împărat, și a fost un om strălucit; totuși, ceea ce ieșea in evidență la el a fost duhul lui excelent. El avea o minte excelentă și un super intelect, dar cea mai excelentă parte a ființei sale era duhul său.

Când l-au văzut alții, au văzut că acest om avea un duh excelent. Ceilalți din jurul lui erau geloși pe el și voiau să facă ceva pentru a-l ucide, dar singurul lucru pe care l-au putut găsi era timpul lui de rugăciune înaintea Dumnezeului său. Daniel și-a exersat duhul în mod regulat și și-a construit un obicei de a-și exersa duhul.

Astăzi trebuie să fim oameni spirituali, cei care au duhul ca guvernarea centrală al ființei lor. Zi de zi trebuie să veghem și să ne rugăm, pentru a putea trăi în duh, având grijă de simțul vieții din duhul nostru (Romani 8:6). Când ne rugăm continuu, suntem păstrați în duhul nostru. Fie ca noi să realizăm că Duhul lui Dumnezeu de astăzi – Duhul atotinclusiv al Dumnezeului Triunic – locuiește în duhul nostru uman regenerat și lucrează în duhul nostru.

Duhul lui Dumnezeu și duhul nostru au fost contopite împreună și există, trăiesc și lucrează împreună ca un singur duh contopit. Acum trebuie să trăim în duhul nostru și să umblăm conform duhului nostru; aceasta poate fi considerată ca fiind sarcina finalizată din Scripturi pentru credincioși. Fie ca să ne îngrijim de duhul nostru. Fie ca noi, oamenii spirituali, care discernem toate lucrurile (1 Cor. 2:15) fiind în duhul nostru.

Guvernarea centrală al ființei noastre ar trebui să fie duhul nostru. Putem spune că duhul nostru este guvernarea centrală al ființei noastre, dar în realitate, altceva ne guvernează. Când venim împreună cu sfinții și ne rugăm împreună, suntem în duhul nostru, iar Domnul, ca Duh, are un mod de a trăi în noi, de a vorbi prin noi și de a controla diferitele părți ale ființei noastre. Dar cum rămâne cu timpul de rugăciune cu sfinții?

Care este guvernarea centrală al ființei noastre atunci când suntem cu soțul nostru și cu copiii noștri? Când suntem la serviciu, care este guvernarea noastră centrală? Unii oameni sunt guvernați de opiniile lor; sunt foarte vocali și au ceva de spus despre orice lucru. Alți oameni, în special cei mai în vârstă, s-ar putea să nu-și manifeste atât de ușor opiniile; ei sunt gentili și plăcuți în exterior, dar în interior sunt nemulțumiți și opinionați.

Ei pot agrea cu cei din jur pentru o perioadă, dar în cele din urmă, guvernarea lor centrală se va manifesta – nemulțumirea lor și faptul că nu sunt disponibili va fi clar manifestat. Unii sfinți se grăbesc să ia măsuri; sunt oameni de acțiune, care nu dau nicio atenție duhului lor. Ei văd o nevoie, iau o decizie, iau măsuri și duc la îndeplinire lucrurile, cu atât mai repede, cu atât mai bine. O, Doamne!

Unele surori sunt guvernate de emoțiile lor; ele găsesc că le place să se roage și să-L savureze pe Domnul împreună cu ceilalți, dar atunci când emoțiile le sunt atinse și se supără, simt că trebuie să-și manifeste emoțiile. Mai târziu se pot pocăi, dar emoțiile lor sunt guvernarea lor centrală. O, Doamne!

De atâtea ori se pare că doar în timpul nostru personal cu Domnul și în timpul nostru corporativ de părtășie și rugăciune cu sfinții avem duhul nostru ca fiind guvernarea centrală. Se pare că, de îndată ce întâlnirea sau timpul nostru cu Domnul se termină, „ne concediem duhul” și ne îngrijim singuri de lucruri, neavând nevoie de Domnul în duhul nostru. O, Doamne Isuse!

Domnul Isus este instalat în noi ca Duh, electricitatea divină și cerească, dar refuzăm să pornim întrerupătorul, așa că El nu poate opera în ființa noastră. Fie ca noi să învățăm să ne întoarcem la duhul nostru din nou și din nou, având o rugăciune continuă. Fie ca să ne exersăm duhul tot timpul, nu doar la întâlniri, ci chiar și pe tot parcursul zilei, astfel încât guvernarea centrală al ființei noastre să fie duhul nostru contopit.

Când ne îngrijim de duhul nostru și trăim în duhul nostru, Domnul va avea o cale de a ne controla ființa interioară. Când ne întoarcem la duhul nostru și trăim în duhul nostru, nu vom fi atât de rapizi să ne rostim opiniile și nu vom vorbi ușor. Când suntem în duhul nostru și duhul nostru este guvernarea noastră centrală, mândria noastră va fi suprimată și vom simți o reținere în ființa noastră; chiar și în cele mai mici lucruri pe care le facem, vom fi constrânși de Domnul din noi.

Când nu suntem în duhul nostru, ne simțim liberi să facem și să spunem după bunul nostru plac; totuși, prezența Domnului nu este cu noi. Unii au fost chiar abandonați de Domnul în deșertăciunea minții lor, fiind atât de sălbatici în nesocotirea duhului lor (Rom. 1:28).

Fie ca noi să fim cei care ne întoarcem la duhul nostru și ne rugăm neîncetat să-L contactăm și să depindem de El, având duhul nostru ca guvernarea centrală în viața noastră de zi cu zi. Când facem asta, Domnul va avea o cale de a trăi în noi, de a ne guverna ființa și de a fi exprimat prin noi.

Doamne Isuse, vrem să ne întoarcem către Tine în duhul nostru. Vrem să ne luăm duhul ca fiind guvernarea centrală în întreaga noastră ființă și în viața noastră de zi cu zi. Amin, Doamne, fie ca partea cea mai proeminentă a ființei noastre să fie duhul nostru. Fie ca noi să fim conduși și controlați de duhul nostru, astfel încât să fim oameni spirituali. Venim la Tine din nou și din nou, Doamne, să Te contactăm, să Te atingem și să verificăm cu Tine legat de toate lucrurile. Avem nevoie de Tine, Doamne. Depindem de Tine. Ne exersăm să trăim un singur duh cu Tine. Salvează-ne de a fi conduși de emoțiile noastre, de temperamentul nostru rapid sau de opiniile noastre. Îți deschidem fiecare cameră interioară a inimii noastre; curgi în noi, adaugă-Te la ființa noastră și ai calea Ta să ne guvernezi și să ne conduci în interior. Amin, Doamne, vrem să lăsăm ca duhul nostru să fie guvernul nostru central. Păstrează-ne într-un duh de rugăciune, veghind și rugându-ne mereu, ca să putem trăi una cu Tine în fiecare detaliu al vieții noastre de zi cu zi. Amin, Doamne, vrem să fim astăzi în duhul nostru, astfel încât gândurile noastre să fie restricționate, opiniile noastre să nu fie rostite și mândria noastră să fie lovită. Ține-ne pe calea îngustă și pe cărarea restrânsă de a trăi în duhul nostru și de a avea duhul nostru ca guvernarea noastră centrală!

Punctul strategic și central al economiei lui Dumnezeu este duhul nostru contopit: Duhul divin care locuiește în duhul nostru uman pentru a fi contopit ca unul singur

Potrivit revelației divine din Biblie, în special în Noul Testament, punctul strategic și central al economiei lui Dumnezeu este Duhul divin care locuiește în duhul nostru uman și cele două s-au contopit ca un singur duh, duhul contopit (vezi Ioan 3:6; 4:24; 2 Cor. 4:17). Dumnezeu ne-a creat strategic într-un mod special cu un organ special, duhul nostru, pentru ca noi să-L contactăm pe Dumnezeu, să-L primim pe Dumnezeu, să I ne închinăm lui Dumnezeu și să fim una cu Dumnezeu.

Punctul strategic și crucial al economiei lui Dumnezeu este duhul nostru contopit – Dumnezeu ca Duh care vine în duhul nostru pentru a locui în duhul nostru, a Se contopi cu noi ca un singur duh și pentru a fi una cu noi în duh. Duhul Însuși mărturisește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu (Romani 8:16). Ne putem închina lui Dumnezeu ca Duh în duhul nostru, pentru că avem un duh în care și prin care Îl putem contacta pe Dumnezeu, Îl primim pe Dumnezeu și ne închinăm lui Dumnezeu (Ioan 4:24).

Am fost născuți din Dumnezeu ca Duh pentru a fi un duh; în duhul nostru, suntem una cu Domnul ca un singur duh (Ioan 3:6; 1 Cor. 6:17). Cel mai bun mod de a împlini economia lui Dumnezeu este ca noi să trăim și să facem totul conform Duhului, exersându-ne duhul (Iov 10:13; Efeseni 3:9; Rom. 8:4; Gal. 5:25). Duhul nostru trebuie să fie guvernarea centrală al ființei noastre și trebuie să trăim și să facem totul în duhul și conform duhului, exersându-ne duhul.

Când ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul, vom avea conducerea interioară, ungerea și guvernarea de la Domnul pentru ca noi să facem ceea ce trebuie să facem conform Lui. Nu putem niciodată să ne spunem că nu mai avem nevoie să ne exersăm duhul pentru a fi conduși de Duhul în duhul nostru. Calea prin care putem îndeplini economia lui Dumnezeu este să ne exersăm duhul. Ne exersăm duhul, ne respingem gândirea umană și ne îngrijim și respectăm viața Trupului.

Când suntem în duh, când suntem în duhul nostru contopit, suntem eliberați de sine, eliberați de neprihănirea de sine, gloria de sine și conștiența de sine. Sinele este dat automat deoparte atunci când suntem în duhul nostru. De multe ori suntem conștienți de noi înșine; ne pasă atât de mult de sine, suntem introspectivi și vrem să ne îmbunătățim. Dar când ne exersăm duhul, suntem eliberați de orice conștiență de sine și suntem eliberați de sine.

Modul de a renega sinele nu este să încercăm să-l punem deoparte și să nu trăim în sine, ci să ne exersăm duhul și să trăim în duhul contopit. Ori de câte ori ne întoarcem la duhul nostru și ne exersăm duhul, atingem Trupul lui Cristos, pentru că Trupul este în duhul nostru (Efeseni 1:17; 2:22; 3:5, 16; 4:23; 5:18; 6:18). Duhul nostru uman este crucial în împlinirea economiei lui Dumnezeu; când ne exersăm duhul și rămânem în duhul nostru, atingem Trupul lui Cristos, pentru că Trupul este în duhul nostru.

Duhul nostru este locuința lui Dumnezeu, iar biserica este, de asemenea, locuința lui Dumnezeu; Locul unde Dumnezeu locuiește este duhul nostru și biserica, iar când suntem în duhul nostru, suntem în biserică în calitate de Trupul lui Cristos. Când suntem în duhul nostru, biruim lumea, nu putem păcătui, cel rău nu ne poate atinge și suntem păziți de idoli (1 Ioan 5:4, 18-19, 21; Ioan 14:30).

Ceea ce este născut de Dumnezeu în noi este duhul nostru; duhul nostru învinge lumea. Când suntem în duhul nostru, biruim lumea. Când suntem în duhul nostru, cel rău nu ne poate atinge. duhul nostru trebuie să fie guvernarea centrală în ființa noastră. Când suntem în duhul contopit, vrăjmașul nu are o cale în noi, căci Domnul din duhul nostru învinge pe vrăjmaș și în El vrăjmașul nu are nimic. Fie ca noi să rămânem în duhul nostru astăzi și să facem toate lucrurile în duhul nostru. Fie ca astăzi să fim una cu Domnul în duhul nostru.

Doamne Isuse, arată-ne că punctul strategic și crucial al economiei lui Dumnezeu este Duhul divin care locuiește în duhul nostru uman! Amin, Doamne, impresionează-ne cu faptul că punctul strategic al economiei Tale este duhul contopit – Duhul divin contopit cu duhul nostru. Ne exersăm duhul pentru a Te contacta. Ne exersăm să ne fixăm mintea asupra duhului nostru. Amin, Doamne, vrem să trăim și să facem totul conform Duhului, exersându-ne duhul. Aleluia, suntem uniți cu Domnul ca un singur duh și putem trăi, face lucruri și acționa în duhul nostru, acolo unde Domnul locuiește ca Duh! Amin, Doamne, ne întoarcem către duhul nostru și ne exersăm duhul să Te atingem și, de asemenea, să cunoaștem Trupul lui Cristos. Te lăudăm pentru duhul nostru contopit. Vrem să ne îngrijim de duhul nostru și să fim în duhul nostru. Amin, Doamne în duhul nostru biruim lumea și nu putem păcătui, căci duhul nostru îl biruie pe cel rău și duhul nostru nu poate păcătui! Vrem să fim în duhul nostru, căci în duhul nostru cel rău nu ne poate atinge și suntem păziți de idoli!