Biblia - Cuvântul lui Dumnezeu

Cooperăm cu Dumnezeu pentru a avea a doua haină, Cristos ca dreptățile noastre subiective

23/10/2024 by Credincios in Cristos 3 Comments

Trebuie să cooperăm cu Dumnezeu pentru a avea nu numai prima haină – Cristos ca dreptate obiectivă, ci și a doua haină, Cristos ca dreptățile noastre subiective, astfel încât să fim calificați să intrăm la sărbătoarea de nuntă a Mielului când Domnul Isus Se întoarce. Cele două aspecte ale dreptății – dreptatea obiectivă și dreptatea subiectivă – sunt reprezentate de cele două haine ale împărătesei din Psa. 45:13-14; trebuie să avem doar pe Cristos ca primă haină, dreptatea obiectivă, ci și dreptățile sfinților, dreptatea subiectivă, Cristos fiind trăit din noi. Amin!

Cât de mult Îi mulțumim Domnului și-L lăudăm că, la momentul împăratnerării noastre, El ne-a făcut drepți în Cristos, pentru că El ne-a îmbrăcat cu Cristos ca dreptate! Aleluia! Cu toții eram ca fiul risipitor, risipind bunurile Tatălui nostru și trăind într-un mod nepotrivit, dar într-o zi ne-am întors la casa Tatălui. Într-o zi, Duhul s-a mișcat în inima noastră, a aprins lampa Cuvântului lui Dumnezeu, a măturat ființa noastră pentru a o curăța și a pentru ne face conștienți că suntem pierduți și ne-am întors la Tatăl nostru.

În lume, există o mulțime de lucruri aparent plăcute la care să putem participa și există petreceri și divertismente la care putem participa pentru a ne încânta. Dar, la sfârșit, ne lasă goli și nemulțumiți, căci suntem fericiți doar în casa Tatălui. În cele din urmă, după ce trăim în lume și facem tot posibilul pentru a ne bucura de ceea ce lumea are de oferit, ne dăm seama că muncim fără motiv, ne este foame și nimeni nu ne dă de mâncare și nimănui nu pare să-i pese de starea interioară a ființei noastre.

Mulți dintre noi putem depune mărturie că într-o zi, Duhul a introdus în fiinţa noastră pentru a ne aminti că Dumnezeu este atât de bogat, biserica este atât de minunată, iar în casa Tatălui există multă mâncare şi bucurie. Când ne întoarcem la Tatăl nostru, când ne pocăim și ne întoarcem la El, El nu are nevoie de un discurs de pocăință din partea noastră sau de o promisiune îndelungată că vom face cutare sau cutare pentru El; El pur și simplu ne îmbracă cu Cristos, cea mai bună haină.

Suntem murdari și hainele noastre sunt urâte, pentru că am rătăcit departe de Dumnezeu, așa că El face din Cristos dreptatea noastră. Aleluia, Cristos ne acoperă ca dreptatea noastră obiectivă înaintea lui Dumnezeu, pentru că prin credința în Domnul suntem îndreptățiți înaintea Lui datorită lui Isus Cristos! El este singurul calificat să fie înaintea lui Dumnezeu și să ia parte din ceea ce este Dumnezeu și El ne-a fost dat ca dreptatea noastră obiectivă.

Acum, însă, după ce L-am primit pe Cristos și ne aflăm în casa Tatălui, trebuie să continuăm să Îl savurăm pe Cristos și să-L trăim pe Cristos pentru ca El să devină a doua noastră haină, dreptățile sfinților, haina brodată care ne acoperă și devine haina noastră de nuntă pentru a-L satisface pe Cristos pentru căsătoria noastră.

Aceasta nu înseamnă că trebuie să ne străduim să-I plăcem lui Dumnezeu și să facem fapte bune înaintea Lui. Înseamnă pur și simplu că trebuie să cooperăm cu lucrarea de broderie a Duhului Sfânt, astfel încât El să-L introducă pe Cristos în ființa noastră, astfel încât Cristos să poată fi trăit din noi ca dreptățile noastre care constituie haina noastră de nuntă. Amin, Doamne Isuse!

Prima noastră haină este Cristos ca dreptate obiectivă, care este pentru mântuirea noastră – o lucrare țesută cu aur (Psalmul 45:13)

În Psalmul 45:13-14 o vedem pe fiica împăratului, care este împărăteasa ca tip reprezentativ al bisericii, fiind condusă la împărat pentru căsătoria lor. Împărăteasa are două haine: prima este o lucrare țesută din aur, iar a doua este îmbrăcămintea brodată (țesută la gherghef). Fiica împăratului este glorioasă în locuința împărătească înseamnă că biserica glorioasă Îl ia pe Cristos ca locuință împărătească. Noi, ca credincioși în Cristos, Îl luăm pe Cristos ca locuință. Noi rămânem în El și El rămâne în noi.

În primul rând, Îl luăm pe Cristos ca locuință, apoi devenim locuința Lui. Noi rămânem în Cristos și Cristos rămâne în noi (Ioan 15:4-5). Și locuința noastră este împărătească și glorioasă, căci Cristos Însuși este locuința noastră; când rămânem în Domnul, devenim locuința Sa.

Prima noastră haină ca biserică este „o haină țesută cu aur” (Psalmul 45:13b). Aceasta înseamnă că Cristosul care a fost tratat prin moarte și înviere devine dreptatea bisericii pentru a îndeplini cerința dreaptă a lui Dumnezeu ca ea să fie îndreptățită înaintea lui Dumnezeu (vezi 1 Cor. 1:30; Luca 15:22; Ier. 23:6). Cristos a trecut prin multe suferințe și prin moarte și înviere, iar acum El a devenit dreptatea noastră, pentru că El îndeplinește cerința dreaptă a lui Dumnezeu pentru ca noi să fim îndreptățiți înaintea lui Dumnezeu.

Dumnezeu Tatăl ne îmbracă cu Cristos, Fiul, ca dreptatea noastră obiectivă, cea mai bună haină, pentru ca noi să fim calificați să ne împărtășim din bogățiile lui Dumnezeu și să ne ospătăm cu El în casa Lui. Dumnezeu Însuși devine dreptatea noastră, haina noastră glorioasă. Faptul că prima haină a împărătesei este țesută cu aur înseamnă că apariția bisericii este în natura divină (Psalmul 45:9; 2 Petru 1:4).

Suntem acoperiți de Cristos și cu Cristos ca îmbrăcăminte și numai El Îl poate satisface pe Dumnezeu cu cerințele Sale drepte pentru a ne justifica și a ne face acceptabili lui Dumnezeu. Slavă Domnului! Problema noastră principală astăzi nu este față de alți oameni sau față de noi înșine, ci față de Dumnezeu. Avem o problemă cu Dumnezeu, pentru că păcatele și greșelile noastre fac o barieră între noi și Dumnezeu. Dar slavă Domnului, Cristos a trecut printr-un proces pentru a deveni dreptatea noastră obiectivă, iar când credem în Domnul și ne pocăim de păcatele noastre, El ne acoperă ca dreptatea noastră.

Rom. 3:23-25 ne arată că Cristos ne acoperă și chiar devine locul de ispășire pentru ca noi să ne întâlnim cu Dumnezeu și să-I fim plăcuți Lui. Cât de glorios este să fii în Cristos! Într-o clipă suntem în păcat, în moarte, în omul vechi și în lume, dar în clipa următoare, după ce suntem regenerați prin pocăință și credință în Cristos, suntem în Cristos, fiind deplin în pace cu Dumnezeu și îndreptățiți înaintea Lui! Acesta este Cristos ca dreptatea noastră obiectivă, Cristos ca prima noastră haină care ne acoperă înaintea lui Dumnezeu pentru a ne justifica înaintea Lui pentru mântuirea noastră.

El a îndeplinit toate cerințele lui Dumnezeu, L-a satisfăcut pe Dumnezeu pe deplin și a fost procesat și finalizat astfel încât să ne poată fi aplicat în experiența noastră de astăzi. Acum nu ne temem de nicio condamnare, pentru că Cristos este dreptatea noastră și în Cristos suntem îndreptățiți înaintea lui Dumnezeu! Nu trebuie să muncim mai mult pentru a ne plăti păcatele și nici nu trebuie să facem multe fapte bune pentru a face ispășire pentru ceea ce am făcut în trecut; pur și simplu trebuie să-L luăm pe Cristos ca prima noastră haină – dreptatea noastră obiectivă!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai murit pentru noi și ai devenit un Duh dătător de viață, care să vină în duhul nostru și să ne regenerezi cu viața Ta pentru a ne face copii ai lui Dumnezeu. Amin, Doamne, credem în Tine și Te luăm ca dreptatea noastră înaintea lui Dumnezeu. Recunoaștem că nu suntem drepți și că nu putem face nimic pentru a ne justifica în fața lui Dumnezeu, așa că venim la Tine și Te luăm ca prima noastră haină, dreptatea noastră obiectivă. Amin, Doamne Isuse, credem că Tu ai fost tratat prin moarte și înviere pentru a deveni dreptatea bisericii pentru a îndeplini cerința dreaptă a lui Dumnezeu pentru ca biserica să fie îndreptățită înaintea lui Dumnezeu! Aleluia, prin credința în Isus Cristos, suntem îndreptățiți înaintea lui Dumnezeu pentru că Dumnezeu face din Cristos dreptatea noastră! Slavă Domnului, prin pocăință și credință în Cristos suntem acoperiți cu Cristos, cea mai bună haină, dreptatea obiectivă care ne îndreptățește înaintea lui Dumnezeu! Slavă Domnului!

A doua haină este dreptățile noastre subiective pentru biruința noastră – „haine cusute la gherghef” (Psalmul 45:14)

Pe lângă prima haină, împărăteasa din Psalmul 45 poartă o a doua haină, care este îmbrăcăminte brodată (v. 14) – o haină cusută la gherghef. Pe de o parte, există prima haină țesută cu aur, un tip reprezentativ al lui Cristos ca dreptate obiectivă. Pe de altă parte, există a doua haină – îmbrăcămintea brodată, un tip reprezentativ al lui Cristos ca dreptate subiectivă, chiar dreptățile noastre subiective.

În timp ce prima haină ne face acceptabili lui Dumnezeu și ne îndreptățește înaintea Lui, a doua haină este pentru biruința noastră și pentru ca noi să ne potrivim cu Cristos pentru nunta noastră. Îmbrăcămintea brodată, al doilea strat al îmbrăcămintei noastre, înseamnă că biserica va fi condusă la Cristos la căsătoria lor, îmbrăcată cu dreptățile sfinților, pentru a îndeplini cerința lui Cristos pentru căsătoria lor (Apoc. 19:8; Matei 22: 11-12). Dreptățile subiective nu sunt pentru mântuirea noastră, ci pentru ca noi să îndeplinim cerințele lui Cristos biruitor și biruitor ca Mire al nostru.

În Apocalipsa 19:8 vedem că mireasei i-a fost dată să fie îmbrăcată în in subţire, pentru că inul subţire este dreptatea sfinţilor; aceasta este a doua haină. Inul subţire nu ni se dă o dată pentru totdeauna; mai degrabă, este ceva care este brodat de-a lungul vieții noastre creștine prin lucrarea Duhului Sfânt. Cel care brodează este Duhul Sfânt și El brodează cusătură cu cusătură această a doua haină în noi, chiar și în viața noastră de zi cu zi, pentru ca noi să avem o haină de nuntă pentru a ne împărtăși la sărbătoarea nunții și a deveni parte din mireasa lui Cristos. Amin!

Dreptățile sfinților se referă la Cristos ca dreptatea noastră subiectivă, Cristosul care este trăit din noi zi de zi pentru a deveni dreptățile noastre subiective în viața noastră de zi cu zi. În timp ce dreptatea obiectivă ne face în stare să îndeplinim cerința Dumnezeului drept, dreptățile subiective ale credincioșilor biruitori sunt subiective (Filipeni 3:9) și le permit să îndeplinească cerința Cristosului biruitor.

Pe de o parte, toți credincioșii în Cristos au o haină care este țesută cu aur, pentru că au natura divină a lui Dumnezeu și sunt îndreptățiți înaintea Lui, luându-L pe Cristos ca dreptatea lor obiectivă. Pe de altă parte, trebuie să cooperăm zilnic cu Domnul pentru a-L avea ca dreptățile noastre subiective să fie introduse în noi și introduse din noi pentru a fi trăite din noi. Duhul face o lucrare de transformare în noi pentru a ne broda a doua haină și trebuie să cooperăm cu El.

Trebuie să cooperăm cu Domnul să avem haina noastră de nuntă văzută în Mat. 22:11-12, dreptățile subiective care ne califică să intrăm în sărbătoarea de nuntă la a doua venire a Domnului. Această a doua haină ne va califica să-L vedem pe Cristos la scaunul Său de judecată. Fie ca noi să fim cei care cooperăm cu Domnul zi de zi pentru a ne deschide spre El, a-L savura pe El și a învăța să-L trăim astfel încât El să poată fi introdus în noi și exprimat prin noi ca dreptăți subiective, a doua noastră haină.

Fie ca noi să vedem că suntem sub acul Duhului Sfânt, transformarea Duhului Sfânt, pentru ca noi să avem a doua haină care ne califică să intrăm la sărbătoarea nunții. Vrem să fim credincioșii care biruiesc, împărăteasa corporativă a lui Cristos care Îl ia ca reședință împărătească pentru ca noi să fim găsiți în Cristos și pentru ca El să devină dreptățile noastre subiective. Îmbracamintea brodată este Cristosul subiectiv introdus in caracterul nostru, brodat in ființa noastra, pentru a fi dreptatea noastra trăită.

Economia lui Dumnezeu este să-L distribuie zilnic pe Cristos în ființa noastră, astfel încât El să devină totul pentru noi. De asemenea, în economia Sa, Dumnezeu lucrează ca Duh pentru a-L broda pe Cristos cusătură cu cusătură pentru a fi haina noastră de nuntă. Nu numai că suntem regenerați; zi de zi, experimentăm și lucrarea transformatoare a Duhului Sfânt în viața noastră de căsătorie, în viața noastră personală și în viața noastră de biserică. Duhul lucrează în fiecare zi pentru a-L broda pe Cristos în noi cusătură cu cusătură, astfel încât El să fie dreptățile noastre subiective, haina noastră de nuntă.

Dacă nu avem această haină de nuntă, nu suntem calificați să intrăm în sărbătoarea de nuntă. Fie ca noi să plătim prețul pentru a trăi pe Cristos ca dreptate subiectivă, astfel încât să putem fi îmbrăcați cu Cristos ca conduită aprobată de Dumnezeu (Apoc. 3:18). Să nu credem că am ajuns sau că este suficient de bine să-L avem pe Cristos ca dreptatea noastră obiectivă, ci să continuăm să cooperăm cu El pentru ca Cristos să fie dreptatea noastră subiectivă.

Trebuie să acordăm atenție trăirii și lucrării noastre pe pământ, pentru că acestea vor decide dacă primim răsplata la întoarcerea Domnului. Ar trebui să cooperăm cu lucrarea Duhului Sfânt de a-L broda pe Cristos în ființa noastră, pentru ca El să fie trăit din noi, astfel încât să avem a doua haină, dreptățile subiective ale sfinților, pentru participarea noastră la sărbătoarea nunții!

Doamne Isuse, vrem să devenim mireasa Ta care Ți se potrivește pentru nunta noastră. Amin, Doamne, fă-ne credincioșii Tăi biruitori, împărăteasa Ta corporativă care Îl ia pe Cristos ca reședință împărătească pentru ca ea să fie găsită în Cristos și pentru ca El să devină dreptatea ei subiectivă. O, Doamne Isuse, ne deschidem Ție. Vrem să cooperăm cu lucrarea Duhului Sfânt de brodare a celei de-a doua haine din noi. Îți oferim viața noastră de zi cu zi. Salvează-ne de a trăi într-un mod pierdut, fără să ne pese de vorbirea interioară a Duhului din noi. Fie ca dreptățile subiective să fie introduse în noi pe măsură ce ne exersăm duhul și trăim un singur duh cu Domnul. Amin, Doamne, vrem să plătim prețul pentru a trăi pe Cristos ca dreptate subiectivă, astfel încât să putem fi îmbrăcați cu Cristos ca conduită aprobată de Dumnezeu. Ține-ne deschiși la munca interioară a Duhului, zi de zi, pentru a-L broda pe Cristos în noi ochi cu ochi pentru a fi haina noastră de nuntă. Amin, Doamne Isuse, fie ca Cristos să fie țesut subiectiv în caracterul nostru și brodat în ființa noastră pentru a fi dreptatea noastră trăită!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Cooperate with God to have the Second Garment, Christ as our Subjective Righteousnesses, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 5 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Iubim apariția Domnului pentru a-L savura pe Cristos ca răsplata împărăției la venirea Sa

20/10/2024 by Credincios in Cristos 3 Comments

Dacă vrem să Îl savurăm pe Cristos ca răsplata împărăției pentru noi, trebuie să-L iubim pe Domnul și apariția Lui, fiind iubitori de Dumnezeu în epoca de astăzi a declinului bisericii; apariția Domnului este manifestarea Sa pentru noi astăzi și prezența Sa împreună cu poporul Său la a doua Sa venire. Amin!

Săptămâna aceasta venim la ultima săptămână a înviorării noastre de dimineață pe această temă, iar subiectul este: Să primim răsplata împărăției lui Cristos ca fiind coroana dreptății. În aceste săptămâni ne-am concentrat pe 2 Tim. 4:7-8, care prezintă mărturia lui Pavel la sfârșitul vieții sale. El a mărturisit că a luptat lupta cea bună, a terminat alergarea, și-a păstrat credința; de acum înainte îi este asigurată cununa dreptății, cu care Domnul, Judecătorul drept, îl va răsplăti în ziua aceea și nu numai pe el, ci pe toți cei care au iubit apariția Lui. Ce mărturie bună avea el de la o conștiință bună înaintea lui Dumnezeu!

Pavel nu s-a lăudat cu câte biserici a întemeiat, cât de mult a lucrat pentru Dumnezeu, câți oameni a fost mântuit și cu ce mare lucrare a făcut pe pământ, chiar și din închisoare. Mai degrabă, a mărturisit pur și simplu că a luptat lupta cea bună a credinței, a alergat cursa creștină și a terminat alergarea și a păstrat credința dată sfinților o dată pentru totdeauna. Acum avea asigurarea, la sfârșitul vieții sale, că Domnul îl va răsplăti cu cununa dreptății, o cunună neputrezită.

El era sigur că Domnul îi va răsplăti nu numai pe el, ci și pe cei care iubesc apariția Domnului. Amin, vrem să fim cei care Îl iubim pe Domnul și iubim apariția Lui astăzi! Pe măsură ce ne pregătim pentru întoarcerea Domnului pentru a fi mireasa Sa, astfel încât El să ne poată lua când El vine în secret, vrem să iubim apariția Domnului astăzi, pentru ca El să ne răsplătească la venirea Sa. Vrem să iubim apariția Domnului și să nu iubim epoca prezentă.

Ne pregătim pentru venirea Sa, de asemenea, crescând în viață până la maturitate, dând atenție cuvintelor profeției ca la o lampă care strălucește într-un loc întunecat, până când dimineața vine și până când steaua dimineții răsare în inima noastră. Ne pregătim pentru venirea Domnului trăind o viață înviată și având o osteneală de păstorire. Amin, vrem să fim cei care Îl iubesc pe Domnul și apariția Sa astăzi. Vrem să putem depune mărturie așa cum a făcut Pavel, că am luptat lupta cea bună, că am terminat alergarea și am păstrat credința.

Nu trebuie să așteptăm până când vom îmbătrâni pentru a face acest lucru; astăzi putem fi cei care Îl iubesc pe Domnul și iubim apariția Lui. Fie ca Domnul să ne impresioneze cu lucrurile de care trebuie să avem grijă și pe care trebuie să le experimentăm, astfel încât să putem primi răsplata Domnului când El se întoarce, astfel încât să putem primi coroana dreptății la venirea Sa.

Să iubim apariția Domnului pentru a-L savura pe Cristos ca răsplata împărăției la venirea Sa

Pentru ca noi, credincioșii în Cristos, să Îl savurăm pe Cristos ca răsplata împărăției pentru noi la venirea Sa, trebuie să iubim apariția Domnului (2 Tim. 4:7-8). Apariția Domnului este apariția și manifestarea Sa față de noi astăzi și prezența Sa împreună cu poporul Său la a doua Sa venire (Fapte 26:16; Rom. 8:19; 1 Tes. 5:23; 2 Tes. 1:10). Pentru ca noi să iubim apariția Domnului, trebuie să rămânem pe calea îngustă să fim vigilenți în slujire pentru a fi constituiți ca mireasa lui Cristos (Ioan 14:21, 23; Matei 7:13-14; 24:3, 45-51; 25:9, 13, 21).

Trebuie nu numai să avem cuvintele Domnului, ci și să le păstrăm, pentru că aceasta este ceea ce înseamnă să-L iubim pe Domnul; când Îl iubim pe Domnul și Cuvântul Său, vom fi iubiți de Tatăl, Domnul ne va iubi și ni Se va arăta. Pentru ca noi să avem apariția Domnului, trebuie să-L iubim pe Domnul; a iubi apariția Domnului și a-L iubi pe Domnul Însuși sunt inseparabile (1 Cor. 2:9; 2 Tim. 4:8; Ioan 14:21). Când venim la Domnul în cuvântul Său, vom fi infuzați cu prețiozitatea Sa și pur și simplu Îl vom iubi; vom dori să avem apariția Lui cu noi tot timpul.

Când iubim apariția Domnului, vom intra pe poarta îngustă și vom merge pe calea strâmtă, căci această poartă cu această cale duce la viață și vrem să fim cei care o găsim. Când iubim apariția Domnului, pregătindu-ne pentru întoarcerea Sa, vom fi sclavii prudenti și credincioși pe care stăpânul i-a pus peste casa lui pentru a le da mâncare la timpul potrivit. Nu ne vom gândi în inima noastră că, din moment ce stăpânul întârzie, putem să-i maltratăm pe alții și să risipim bunurile stăpânului nostru; mai degrabă, Îl vom sluji cu credincioșie. Mai mult, vom fi ca fecioarele prudente care așteaptă cu nerăbdare ospățul nunții și pregătesc nu numai ulei în candela lor, ci chiar mai mult, ulei în vasul lor.

Pavel a iubit apariția Domnului și a luat-o ca pe un avertisment, o încurajare, un stimulent și un țel pentru viața sa creștină. În viața și lucrarea noastră creștină, trebuie să luăm apariția Domnului și împărăția Sa drept stimulent și țel. Apariția Domnului va fi pentru judecată, când El Se va întoarce; El ne va răsplăti pe fiecare dintre noi (Matei 16:27; Apoc. 22:12). Împărăția Domnului va fi pentru domnia Sa împreună cu biruitorii Săi (Apoc. 20:4, 6).

Trebuie să luăm apariția Domnului și împărăția Sa drept stimulent și țel pentru noi și trebuie să ne îndeplinim cu credință slujba Cuvântului. Fie ca noi să fim cei care Îl iubesc pe Domnul și iubim apariția Lui, luând întoarcerea Lui ca un avertisment, o încurajare și un stimulent pentru noi. Fie ca să savurăm apariția Domnului astăzi și să așteptăm cu nerăbdare întoarcerea Sa. Fie ca noi să iubim apariția Domnului și să o așteptăm cu nerăbdare și bucurie. Dacă vrem să primim coroana dreptății ca răsplată de la Domnul la momentul venirii Sale, trebuie să-L iubim pe Domnul și să iubim apariția Domnului.

A iubi apariția Domnului înseamnă că Îl iubim și, de asemenea, Îl iubim pe El care ni se arată chiar acum. Un lucru este să spunem că Îl iubim pe Domnul și altceva este să spunem că iubim apariția Lui. A iubi apariția Domnului înseamnă că trebuie să-L vedem, trebuie să-I vedem apariția și trebuie să-L atingem, să Îl savurăm pe prezența Sa intimă și de întreaga Sa ființă. De multe ori, însă, putem spune Domnului că nu vrem ca El să vină încă, pentru că încă vrem să iubim cutare sau cutare lucru în lume. Poate dorim să iubim cutare aspect al lumii și să petrecem ceva timp în acea parte a acestui sistem-lume. O, Doamne!

Se poate că vrem să gustăm vinul acestei lumi pentru o vreme și este posibil să avem în interior sentimentul că nu vrem ca Domnul să Se întoarcă curând, ci să amânăm întoarcerea Lui. O, Doamne Isuse! Fie ca noi să-L iubim pe Domnul nu numai cu gura și cu cuvintele noastre, ci inimile noastre sunt departe de noi. Fie ca să nu fim cei cărora le este frică de revenirea Domnului, gândindu-ne că avem atât de multe lucruri de care să ne bucurăm și atâtea de făcut în această lume înainte de a se întoarce El. O, Doamne Isuse!

Trebuie să fim fervenți în dragostea noastră pentru Domnul și să iubim apariția Domnului. Mai ales că El strălucește asupra noastră în atâtea lucruri din lume pe care le iubim și pe care le petrecem timp, trebuie să ne dăruim Lui pentru a-L iubi mai mult și a-L savura mai mult pe El, chiar și a fi în cuvântul Său pentru a avea apariția Sa proaspătă. Putem chiar să-i spunem Domnului:

Doamne Isuse, aratăni-Te astăzi. Fă-ne să Te iubim mai mult decât orice altceva. Vrem să luăm apariția Ta ca un avertisment, o încurajare și un stimulent pentru noi. Salvează-ne de la a iubi alte lucruri din această lume mai mult decât pe Tine. Doamne, vrem să Te atingem în mod intim. Vrem să savurăm prezența Ta intimă. Te iubim nu numai cu gura și cu cuvintele noastre; inima noastră este pentru Tine și iubim apariția Ta! Nu vrem să gustăm din vinul acestei lumi, căci nimic din lumea asta nu ne satisface! Te iubim, Doamne Isuse, și iubim apariția Ta. Vrem să ne apar astăzi. Venim la Tine în cuvântul Tău nu numai pentru a citi, ci și pentru a ține cuvântul Tău, pentru ca noi să avem vizitarea Ta proaspătă, apariția Ta proaspătă. Doamne Isuse, prezența și proaspăta Ta apariție sunt totul pentru noi. Vrem să trăim în lumina prezenței Tale astăzi. Amin Doamne, vrem să fim cei care iubim apariția Ta și să o așteptăm cu nerăbdare și bucurie!

Să fim iubitori de Dumnezeu astăzi pentru a avea o zi de glorie în biruința bisericii și să nu fim iubitori de sine sau de bani

Apostolul Pavel a scris că în ultimele zile vor veni vremuri grele (2 Tim. 3:1). Pentru cei care Îl iubesc pe Domnul și iubesc apariția Domnului, zilele din urmă vor fi vremuri grele, chiar vremuri primejdioase. Toți cei care doresc să trăiască cu evlavie în Cristos Isus vor fi persecutați (v. 12). Dacă suntem cei care căutăm dreptatea, credința, iubirea și pacea și dacă suntem cei care chemăm numele Domnului dintr-o inimă curată, zilele din urmă vor fi o perioadă dificilă, grea și primejdioasă.

Dar trebuie să stăm împreună cu sfinții în Cuvântul lui Dumnezeu și să continuăm să-L iubim pe Domnul și să iubim apariția Sa. Trebuie să ne dăm seama că, în zilele din urmă, oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, aroganți, jignitori, neascultători de părinți, nerecunoscători și nesfinți (v. 2). Această condiție rea nu înfățișează starea rea a oamenilor din afara bisericii, necreștinii; aceasta este o imagine a situației corupte din creștinismul degradat, menționată în 2:20 ca fiind casa mare. Oh, Doamne.

Pavel a scris într-un mod profetic despre ultimele vremuri pentru a ne avertiza și, de asemenea, pentru a ne încuraja să nu fi iubitori de sine sau iubitori de bani, ci iubitori de Dumnezeu. Mulți au astăzi o formă exterioară a evlaviei, dar nu realitatea ei în interior (3:5). Situația în creștinismul degradat de astăzi este că atât de mulți dintre ei sunt iubitori de sine și nu sunt iubitori de Dumnezeu, pentru că ei se iubesc pe ei înșiși și doresc să audă un anumit tip de învățătură care îi zidește pe ei înșiși. În plus, mulți sunt iubitori de bani și iubitori de plăceri. O, Doamne!

Fie ca noi să fim cei care sunt iubitori de Dumnezeu. Orice iubește cineva, toată inima lui, chiar și întreaga sa ființă, este fixată pe acel lucru și ocupată și stăpânită de el; să vedem cât de crucial este acest lucru. Dacă iubim ceva în această lume, ne vom pune inima asupra lui și vom petrece timp în acel lucru; asta ne va face să fim un iubitor de acel lucru. De multe ori îi spunem Domnului că Îl iubim, iar acest lucru este bun, căci cu cât îi spunem Domnului că Îl iubim, cu atât mai bine. Dar trebuie să recunoaștem că uneori dragostea noastră pentru El este destul de superficială; nu Îl iubim cu o sută la sută din inima noastră, ci nouăzeci la sută sau chiar cincizeci la sută.

Fie ca noi să-L iubim pe Domnul și să ne fixăm întreaga ființă asupra Sa, concentrându-ne pe El și iubind nimic altceva în afară de El. Nu ar trebui să fim creștini doar în forma exterioară, totuși să negam puterea evlaviei Sale în noi. Noi nu ar trebui să fim aceia care doar Îl slujesc pe Dumnezeu și I se închinăm într-un mod exterior, negând totuși puterea evlaviei care este viața Lui. Fie ca noi să fim cei care Îl iubim pe Domnul pe zi ce trece, din ce în ce mai mult. Fie ca noi să-L iubim pe Domnul și să iubim apariția Domnului astăzi.

În 1 și 2 Timotei și Tit sunt menționate șapte feluri de iubitori: iubitori de sine, iubitori de bani (2 Tim. 3:2; 1 Tim. 6:10), iubitorii de plăceri, iubitorii de Dumnezeu (2 Tim. 3:4), iubitorii de bine (Tit 1:8), iubitorii de soți și iubitorii de copii (2:4). De asemenea, sunt menționate două feluri de neiubitori: neiubitorii de bine și neiubitorii de Dumnezeu (2 Tim. 3:3-4).

Faptul dacă astăzi în viața bisericii avem o zi de glorie în victoria bisericii sau avem zile grele de declin al bisericii, depinde de ce fel de iubitori suntem. Dacă Îl iubim pe Domnul cu prima dragoste, ne vom bucura de zile de glorie în viața bisericii, dar dacă ne pierdem prima dragoste pentru Domnul, vor fi zile grele de declin al bisericii. Istoria ne spune că rădăcina declinului bisericii a fost pierderea primei ei iubiri pentru Domnul. Chiar și unul dintre conlucrătorii lui Pavel, Dima, l-a părăsit pentru că a iubit epoca prezentă mai mult decât pe Domnul. O, Doamne!

S-ar putea să trăim în această lume, nu să trăim o viață păcătoasă, dar s-ar putea să fim căldicei în viața bisericii (Apoc. 2:4; Matei 24:12); s-ar putea să nu ne pese cu adevărat de Domnul și de interesul Său. Fie ca noi să învățăm să ne fixăm inima pe Domnul și pe Cuvântul Său astăzi, iubindu-L și având apariția Sa zi de zi, astfel încât să fim iubitori de Dumnezeu, nu iubitori de plăceri, iubitori de bani sau iubitori de sine. Fie ca noi să menținem standardul biruitor al bisericii, fiind iubitori de Dumnezeu și iubitori de binele care ține de economia lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, Te iubim. Ne dăruim Ție să Te iubim și să iubim apariția Ta. Salvează-ne de la aluneca în declinul bisericii, fiind iubitori de sine, iubitori de bani sau iubitori de plăceri. O, Doamne Isuse! Salvează-ne de la a avea doar o formă exterioară de evlavie, dar negându-i puterea interioară. Vrem să Te iubim mai mult. Arată-ne prețiozitatea Ta. Aratăni-Te în cuvântul Tău. Infuzează-ne cu Tine Însuți. Vrem să rămânem pe temelia fermă a lui Dumnezeu și să urmărim dreptatea, credința, iubirea și pacea împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată! Ține-ne în picioare în cuvântul Tău și iubind apariția Ta astăzi, în aceste ultime zile înainte de întoarcerea Ta. Doamne, vrem să Te iubim din toată inima. Nu vrem să ne complacem în a iubi sinele, plăcerile sau banii; vrem doar să Te iubim pe Tine! Amin, Doamne, ne fixăm toată ființa asupra Ta. Vrem să trăim multe zile de glorie în victoria bisericii, iubindu-L pe Domnul și iubind apariția Domnului! Amin, Doamne, vrem să menținem standardul biruitor al bisericii, fiind iubitori de Dumnezeu și iubitori de binele care ține de economia lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Love the Lord’s Appearing to Enjoy Christ as our Kingdom Reward at His Coming, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 5 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Ar trebui să luptăm cu seriozitate pentru credința dată sfinților – credința comună

10/10/2024 by Credincios in Cristos 1 Comment

În epistola sa, Iuda a spus: „m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptați pentru credința care a fost dată sfinților o dată pentru totdeauna”; trebuie să fim cei care luptă pentru credință, pentru credința obiectivă și să nu luptăm pentru vreo doctrină sau învățătură. Amin!

Pe de o parte, trebuie să păstrăm credința, să păzim credința și să păstrăm taina credinței cu o conștiință curată; pe de altă parte, trebuie să luptăm pentru credință. Care este taina credinței? Taina credinței de care trebuie să ne ținem cu conștiința curată nu este acțiunea noastră de a crede, ci credința noastră obiectivă. Taina credinței este în principal Cristos ca taină a lui Dumnezeu și biserica în calitate de taină a lui Cristos.

Pe de o parte, trebuie să-L cunoaștem și să Îl savurăm pe Cristos ca taina lui Dumnezeu; Cristos este întruparea Dumnezeului invizibil, făcându-ne de cunoscut pe Dumnezeul etern, invizibil, intangibil și infinit. Pe de altă parte, trebuie să cunoaștem taina lui Cristos, care este biserica; biserica este Trupul lui Cristos, lărgirea lui Cristos, expresia lui Cristos.

Pavel le-a cerut credincioșilor din Efes să se roage pentru el ca să fie îndrăzneț să vorbească taina Evangheliei. Taina Evangheliei este Cristos ca taină a lui Dumnezeu și biserica în calitate de taină a lui Cristos. Credința în care credem, credința obiectivă dată tuturor sfinților, este ceva foarte misterios. Este cuprinsă în Noul Testament și, când vedem persoana și lucrarea lui Cristos, reacționăm crezând.

Evanghelia lui Dumnezeu se referă la Cristos și la biserică. Evanghelia lui Pavel, evanghelia încredințată apostolului Pavel, este Evanghelia lui Dumnezeu, care Îl include pe Cristos ca taină a lui Dumnezeu și biserica în calitate de taină a lui Cristos. Când vorbim despre Evanghelia lui Dumnezeu cu privire la Cristos, ne dăm seama că Dumnezeu este misterios și nu poate fi văzut, dar, în același timp, toată plinătatea Dumnezeirii locuiește trupește în Cristos. Acesta este Cristos ca taina lui Dumnezeu.

Acest Cristos este atotinclusiv și vast; El vrea să ne câștige și să câștige biserica în calitate de Trup al Său, grupul de oameni răscumpărați care trec prin procesele mântuirii organice a lui Dumnezeu pentru a fi pe deplin conformați cu Fiul întâi născut al lui Dumnezeu și pentru a fi zidiți împreună ca biserică, Trupul lui Cristos, taina lui Cristos.

Când venim la adunările bisericii, trebuie să ne dăm seama că biserica este taina lui Cristos și toți sfinții se împărtășesc din bogățiile lui Cristos, pentru ca împreună să devenim plinătatea lui Cristos. Eram cu toții în Adam, firești, păcătoși și căzuți; dar după ce am auzit Evanghelia, am fost infuzați cu televiziunea cerească a ceea ce este Dumnezeu și am fost regenerați cu viața lui Dumnezeu.

Acum suntem biserica, expresia corporativă a lui Cristos, chiar taina lui Cristos. Pe măsură ce slujim în biserică, trebuie să slujim păstrând și păzind taina credinței într-o conștiință curată. Tratăm cu conștiința noastră și mărturisim orice ne dezvăluie lumina divină. Într-o conștiință curată, avându-L pe Dumnezeu ca unic țel, ținem taina credinței. Amin!

Noi credincioșii în Cristos avem credință subiectivă pentru a crede în Dumnezeu și ne luptăm pentru credința obiectivă

Noul Testament vorbește despre credință în mod repetat, dar credința are două aspecte principale: unul este credința obiectivă, conținutul credinței în care credem și suntem mântuiți, iar celălalt este credința subiectivă, acțiunea noastră de a crede. În Iuda 3, apostolul a spus că trebuie să luptăm în mod serios pentru credința dată pentru totdeauna sfinților.

Credința din acest verset nu se referă la acțiunea de a crede, ci la credința, la credința obiectivă, la conținutul Noului Testament ca fiind credința noastră (Fapte 6:7; 1 Tim. 1:19; 3:9; 4:1; 5:8; 2 Tim 2:18). Noul Testament dezvăluie anumite lucruri în care trebuie să credem pentru a fi mântuiți.

Noul Testament nu spune că dacă credem în acoperirea corectă a capului sau în darurile Duhului Sfânt, suntem mântuiți. Nici nu spune că, dacă credem în darurile miraculoase făcute de Dumnezeu prin om, suntem mântuiți. Există un lucru în Biblie numit mântuirea comună, credința care a fost dată tuturor sfinților.

Un alt verset care vorbește despre credință este 1 Tim. 1:19; aici Pavel a spus că trebuie să păstrăm credința (credința subiectivă) și o conștiință bună, despre care unii, respingându-le, au naufragiat în privința credinței. Trebuie să ne păstrăm capacitatea de a crede exersându-ne duhul pentru a veni la Domnul și la Cuvântul Său, astfel încât să nu naufragiem în privința credinței.

Credința despre care putem naufragia este credința obiectivă, obiectul credinței noastre. 2 Pet. 1:1 ne spune că o credință la fel de prețioasă ne-a fost încredințată; aceasta este credința subiectivă, credința care este în noi.

La momentul regenerării, fiecărui credincios în Cristos i-a fost repartizată o credință la fel de prețioasă, capacitatea de a crede. Credința noastră subiectivă, capacitatea noastră de a crede, este foarte prețioasă și fiecare creștin autentic are această credință subiectivă la fel de prețioasă. Aleluia!

Trebuie să ne exersăm duhul de credință (2 Cor. 4:13) și să păstrăm credința, chiar să luptăm pentru credința dată sfinților odată pentru totdeauna. Trebuie să facem distincția între credința subiectivă și credința obiectivă. Nu luptăm pentru credința subiectivă, pentru acțiunea de a crede și nici nu păstrăm credința subiectivă; avem credința subiectivă și o prețuim ca pe o credință prețioasă alocată tuturor sfinților și luptăm pentru credința obiectivă și luptăm pentru credință.

Există multe învățături în Biblie, dar nu toate fac parte din credință. Există multe lucruri în Noul Testament pe care le putem lua ca o rânduială sau o practică, dar ele nu fac parte din credință. Credința, credința comună transmisă tuturor sfinților, trebuie să fie lucrul pentru care ne luptăm; credința subiectivă, acțiunea noastră de a crede, trebuie să fie ceea ce noi ținem.

Pe măsură ce trăim în epoca degradării bisericii, pe măsură ce biserica este în declin și se îndepărtează din ce în ce mai mult de intenția inițială a lui Dumnezeu, trebuie să ținem credința subiectivă și să nu fim naufragiați în ceea ce privește credința obiectivă.

Pe măsură ce epoca devine mai întunecată și degradarea bisericii devine mai profundă, trebuie să ne prețuim credința prețioasă și acțiunea noastră de a crede și trebuie să luptăm pentru credința obiectivă, credința comună care le-a fost dată odată pentru totdeauna sfintilor.

Doamne Isuse, vrem să ținem credința subiectivă pentru a nu fi naufragiați în ceea ce privește credința obiectivă. Amin, Doamne, credem în Tine și în lucrarea pe care ai făcut-o pentru noi și credem în conținutul economiei noutestamentare a lui Dumnezeu. Vrem să păstrăm credința într-o conștiință curată. Aleluia, avem credința la fel de prețioasă alocată nouă, pentru că noi, credincioșii în Cristos, avem credința prețioasă, capacitatea de a crede, implantată în noi. Amin, Doamne, venim la Tine în cuvântul Tău pentru a fi infuzați cu mai multă credință și ținem credință. Mulțumim că ne-ai dat credință o dată pentru totdeauna. Vrem să luptăm cu seriozitate pentru credința dată sfinților odată pentru totdeauna. Nu vrem să luptăm pentru vreo doctrină sau învățătură; pur și simplu vrem să luptăm lupta bună a credinței, luptând pentru credință. Slavă Domnului pentru credința comună dată sfinților, după care suntem mântuiți. Amin, Doamne, păstrăm credința și ne luptăm pentru credință!

Luptăm cu seriozitate pentru credința dată sfinților o dată pentru totdeauna, credința comună

Iuda a vrut să le scrie sfinților cu privire la mântuirea noastră comună, dar a considerat necesar să le scrie și să-i îndemne să lupte în mod serios pentru credința dată pentru totdeauna sfinților (Iuda 3). Ce este această credință pentru care trebuie să luptăm cu seriozitate? Ce conține credința, din ce este compusă și care este conținutul credinței?

Mulți creștini de astăzi luptă pentru doctrine și învățături și, dacă nu crezi cu tărie cutare sau cutare doctrină sau învățătură, ei nu vor să aibă părtășie cu tine. Credința dată nouă de Dumnezeu, credința comună (Tit 1:4), este conținutul testamentului lui Dumnezeu care ni s-a dat în Noul Testament.

Acest testament nu include ca elemente majore lucruri precum spălarea picioarelor, acoperirea capului, darurile Duhului Sfânt, săvârșirea de minuni, vindecarea și învierea morților sau metodele de botez. Nici nu include practici precum chemarea Numelui Domnului, citirea cu rugăciune a Cuvântului, declararea imnurilor, profeția în adunări sau rugăciunea împreună cu sfinții.

Toate acestea sunt învățături și practici, dar nu fac parte din credința comună, credința pentru care trebuie să luptăm cu seriozitate. Conform revelației divine din Cuvântul lui Dumnezeu, iată o declarație cuprinzătoare a credinței.

Susţinând Biblia ca revelație divină completă și unică, credem cu tărie faptul că Dumnezeu este în mod etern unul singur și de asemenea în mod etern Tatăl, Fiul și Duhul, cei trei fiind distincți, dar nu separați. Susţinem că Cristos este atât Dumnezeul complet, cât și omul perfect. Fără a-Şi abandona divinitatea, El a fost conceput în uterul unei fecioare umane, a trăit o viață umană autentică pe pământ și a murit de o moarte înlocuitoare și atotinclusivă pe cruce. După trei zile El a înviat trupește și S-a înălțat la ceruri. Acum El este în glorie, pe deplin Dumnezeu, dar încă pe deplin om. Privim spre revenirea Sa iminentă cu împărăția lui Dumnezeu prin care El va domni peste pământ în mileniu și în eternitate. Mărturisim faptul că al treilea din Trinitate, Duhul, este în mod egal Dumnezeu. Tot ceea ce este și are Tatăl, este exprimat în Fiul, iar tot ceea ce este și are Fiul, este făcut real ca Duhul. De asemenea, credem că omenirea are nevoie de mântuirea lui Dumnezeu. Deși noi eram absolut incapabili să împlinim cerințele grele ale dreptății, sfințeniei și gloriei lui Dumnezeu, Cristos a îndeplinit toate exigenţele prin moartea Sa de pe cruce. Datorită morții lui Cristos, Dumnezeu ne-a iertat de păcatele noastre, ne-a justificat făcându-L pe Cristos dreptatea noastră și ne-a împăcat cu Sine Însuşi. Pe baza răscumpărării lui Cristos, Dumnezeu îi regenerează pe cei răscumpărați cu Duhul Său pentru a-Şi finaliza mântuirea, astfel încât ei să poată deveni copiii Săi. Acum, posedând viața și natura lui Dumnezeu, credinciosul se bucură de o mântuire zilnică în Trupul Său în această epocă și de mântuirea eternă în epoca viitoare și în eternitate. În eternitate, noi vom locui împreună cu Dumnezeu în Noul Ierusalim, finalizarea mântuirii de către Dumnezeu a aleșilor Săi.

Credința noastră este constituită din anumite adevăruri de bază. În primul rând, credem că Dumnezeu este unul și totuși Triunic – El este Tatăl, Fiul și Duhul. În al doilea rând, credem că Dumnezeul nostru S-a încarnat în Fiul, Domnul Isus Cristos. În al treilea rând, credem că Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu încarnat ca om, a trăit pe pământ și a murit pe cruce pentru păcatele noastre, asigurându-ne astfel răscumpărarea.

În al patrulea rând, credem că în a treia zi, El a înviat din morți atât fizic, cât și spiritual, iar astăzi El este Mântuitorul nostru, Domnul nostru în înviere și viața noastră. Pentru că credem în El și în lucrarea Sa, păcatele noastre sunt iertate, El vine în noi ca viața noastră și suntem regenerați pentru a fi copii ai lui Dumnezeu și membri ai Trupului lui Cristos.

Împreună, credem că suntem biserica în calitate de Trup al lui Cristos, care este una atât în mod universal cât și local. În plus, credem că într-o zi Domnul Isus Se va întoarce să ne primească pe noi, credincioșii Săi, la Sine.

Acestea sunt adevărurile de bază la care aderăm și pentru care luptăm. Trebuie să luptăm cu seriozitate pentru credința dată odată pentru totdeauna sfinților. Toți credincioșii autentici și sănătoși dețin aceste adevăruri de bază, pentru că ele sunt credința noastră comună.

Indiferent de practica exterioară, de zilele în care ne întâlnim, de celelalte doctrine cărora le ținem cudrag și de învățăturile pe care le prețuim, cu toții trebuie să păstrăm credința și să luptăm cu seriozitate pentru credință. Nu ne luptăm pentru doctrine sau pentru învățături.

Multe denominațiuni, mega-biserici și grupuri libere de astăzi subliniază doctrine sau practici diferite și sunt deosebiți de alții deoarece țin aceste lucruri. Nu ar trebui să luptăm pentru doctrină, ci să fim dispuși să luptăm pentru credință. Aceasta este ceea ce Pavel i-a spus lui Timotei în 1 Tim. 6:12, să lupte lupta cea bună a credinței.

În ceea ce privește credința, trebuie să fim puternici, îndrăzneți și hotărâți, fiind gata să luptăm cu seriozitate pentru credința dată sfinților. Însă, în ceea ce privește doctrinele și practicile, trebuie să fim liberali cu ceilalți. Fie ca noi să-i aducem Domnului aceste lucruri în rugăciune și să fim cu adevărat în fața Sa cu privire la credința noastră, acțiunea noastră de a crede și credința comună în care credem.

Doamne Isuse, credem în Tine și Te iubim! Te iubim și iubim Cuvântul lui Dumnezeu. Vrem să luptăm cu seriozitate pentru credința dată odată pentru totdeauna sfinților. Îți mulțumim că ne-ai dat credința comună, conținutul testamentului lui Dumnezeu revelat nouă în Noul Testament. Amin, Doamne, noi credem că Dumnezeu este unul și totuși trei – Tatăl, Fiul și Duhul. Noi credem că Dumnezeu s-a încarnat în Fiul, Domnul Isus Cristos. Credem că Isus Cristos a trăit pe pământ și a murit pe cruce pentru păcatele noastre pentru a ne asigura mântuirea. Noi credem că Isus Cristos a înviat a treia zi din morți, atât din punct de vedere spiritual, cât și fizic! Credem că Isus Cristos este acum în înviere și înălțare pentru a fi Mântuitorul nostru, Domnul nostru și viața noastră! Amin, Doamne, credem că, având credință în Tine, păcatele ni s-au iertat, Tu ai intrat în noi ca viață și am fost regenerați! Credem că suntem membre ale Trupului lui Cristos, biserica, și credem, de asemenea, că într-o zi Te vei întoarce pentru a ne primi pe toți la Tine. Aleluia! Amin, Doamne, vrem să luptăm pentru credință și să nu luptăm pentru vreo doctrină, învățătură sau practică creștină.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We should Earnestly Contend for the Faith Delivered to the Saints – the Common Faith, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 3 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Păstrăm credința pentru a savura bogățiile lui Dumnezeu și păstrăm taina credinței într-o conștiință pură

09/10/2024 by Credincios in Cristos 1 Comment

O viață creștină adecvată implică păstrarea credinței pentru a ne împărtăși din bogățiile divine în economia lui Dumnezeu; pentru aceasta, trebuie să păstrăm taina credinței într-o conștiință curată, astfel încât să putem savura toate bogățiile a ceea ce este Dumnezeu și să-L slujim într-un mod adecvat. Amin!

Trebuie să păstrăm credința. Credința are atât un aspect subiectiv, cât și unul obiectiv; credința pe care trebuie să o păstrăm este credința obiectivă și o păstrăm apucând viața eternă. Economia lui Dumnezeu, planul și scopul Său de a îndeplini ceea ce este în inima Lui, este în credință (1 Tim. 1:4).

Dacă vrem să-L cunoaștem pe Dumnezeu, să ne rugăm lui Dumnezeu, să ne apropiem de Dumnezeu și să Îl savurăm pe Dumnezeu, trebuie să avem credință. Fără credință este imposibil să-I fii bineplăcut lui Dumnezeu. Dar cum putem avea credință? Putem oare decide să credem și apoi să continuăm să credem?

Credința vine prin auzire, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Dumnezeu. Când auzim evanghelia, avem auzirea credinței. Evanghelia ne transmite o Persoană minunată, Isus Cristos, care este infuzat în noi prin auzirea credinței, iar El în noi devine credința noastră. Când auzim adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu, când ni se prezintă o viziune a economiei lui Dumnezeu, suntem pur și simplu captivați de Domnul și ceva se ridică în noi – aceasta este credința.

Pentru ca noi să primim credință, trebuie să cunoaștem adevărul. Pentru ca noi să fim stabiliți în credință, trebuie să rămânem în adevăr și să fim constituiți cu adevărul. Chiar și după ce am crezut în Domnul, trebuie să ne plasăm din nou și din nou sub auzirea credinței. Trebuie să ajungem la cunoașterea deplină a adevărului împărtășindu-ne din învățătura sănătoasă a economiei noutestamentare a lui Dumnezeu.

Când suntem în adevăr, citim și ne rugăm Cuvântul lui Dumnezeu, suntem infuzați cu credință și credința crește în noi. Prin primirea Evangheliei, primim o persoană, Isus Cristos, care este viață; El este viața eternă și prin regenerare suntem născuți din nou, născuți din Dumnezeu.

Aleluia, acum avem viața eternă a lui Dumnezeu în duhul nostru și putem apuca viața eternă la care am fost chemați! Pe măsură ce apucăm viața eternă, nu trăim prin viața noastră naturală, ci prin viața divină și nu ne încredem în viața noastră naturală umană. Prin această viață trebuie să trăim, să acționăm și să ne comportăm, și conform acestei vieți ar trebui să ne avem ființa noastră.

Când apucăm viața eternă, putem lupta lupta cea bună a credinței, adică să păstrăm credința. Viața noastră Îl va exprima pe Dumnezeu, pentru că va fi o viață de evlavie, expresia lui Dumnezeu ca realitate în viața noastră umană. Fie ca noi să fim cei care trăim și umblăm prin credință zi de zi.

Să apucăm viața eternă și să trăim prin această viață, pentru ca Domnul ca credință să crească în noi! Vren să fim cei care păstrăm credința și ținem taina credinței într-o conștiință curată!

O viață creștină adecvată implică păstrarea credinței pentru a ne împărtăși din bogățiile divine în economia lui Dumnezeu

Credința este conținutul economiei lui Dumnezeu; păstrăm credința prin împărtășirea din bogățiile divine în economia lui Dumnezeu. O viață creștină adecvată implică păstrarea credinței pentru a ne împărtăși din bogățiile divine în economia lui Dumnezeu (1 Tim. 1:19; 3:9; 4:1; 6:12; Tit 1:4; Iuda 3). Credința este o evanghelie completă și o mântuire comună.

În primul rând, trebuie să vedem economia lui Dumnezeu; economia lui Dumnezeu nu este altceva decât Însuși Dumnezeul Triunic care trece prin toate procesele pentru a Se distribuie în noi, astfel încât să putem avea viața și natura Sa și să devenim expresia Lui corporativă. Bogățiile divine sunt întrupate în cuvântul lui Dumnezeu.

Când primim Evanghelia, primim distribuirea divină a Trinității Divine și suntem infuzați cu elementul lui Dumnezeu pentru ca noi să devenim expresia corporativă a lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea să se distribuie pe Sine în noi. El vrea să distribuie în ființa noastră bogățiile ființei Sale, tot ceea ce este și a făcut El. El nu vrea doar să facă lucruri pentru noi, ci să se distribuie pe Sine în noi.

Cu cât El se distribuie mai mult în noi, cu atât credința noastră crește, pentru că credința noastră nu este altceva decât Dumnezeu în Cristos care vine în noi pentru a fi capacitatea noastră de a crede, credința noastră. Credem și trăim prin credința Fiului lui Dumnezeu care ne-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru noi (Gal. 2:20).

Evanghelia ne dă o mântuire comună nu numai o dată pentru totdeauna când am primit credința, ci suntem în proces de creștere – creștem în unitatea credinței. Unitatea credinței este legată de cunoașterea deplină a Fiului lui Dumnezeu. Economia lui Dumnezeu este ceva ce ține de credință, ceva ce este inițiat și dezvoltat în sfera și elementul credinței (1 Tim. 1:4).

Dacă nu avem credință, nu putem vedea economia lui Dumnezeu. Economia lui Dumnezeu este să se distribuie pe Sine în poporul Său ales; această economie nu este ceva ce ține de domeniul natural și nici în lucrarea legii, ci în sfera spirituală a noii creații prin regenerare prin credința în Cristos (2 Cor. 5:17; Gal. 3:23-26).

Când suntem în vechea creație, lucrurile lui Dumnezeu nu au sens; trebuie să fim în domeniul potrivit, domeniul credinței în duhul nostru, pentru a savura și a ne împărtăși din bogățiile divine din economia lui Dumnezeu. Bogăția divină a economiei lui Dumnezeu este mai întâi Dumnezeu Însuși.

Primim acest Dumnezeu minunat, bogat, abundent, autoexistent și veșnic întrupat în Cristos, care este Cel atotinclusiv și vast pentru savurarea noastră. Toate bogățiile lui Dumnezeu sunt în Cristos. Toate bogățiile din economia lui Dumnezeu sunt întrupate în Cristos și realizate ca Duh atotinclusiv și îmbelșugat.

Trebuie să ieșim din domeniul natural și să intrăm în domeniul divin și spiritual prin exersarea duhului nostru de credință. O viață creștină adecvată implică păstrarea credinței, astfel încât să putem ne împărtășim din bogățiile divine în economia lui Dumnezeu.

Suntem în Cristos, deci suntem o creație nouă; toate lucrurile din trecut au dispărut – acum totul este nou! Nu suntem aici pentru a ne îmbunătăți acțiunile sau pentru a ne îmbunătăți pe noi înșine; suntem aici pentru a trăi prin credință, pentru a-L savura pe Cristos și pentru a ne împărtăși din bogățiile divine în economia lui Dumnezeu, păstrând credința.

Cu toții suntem fii ai lui Dumnezeu prin credința în Isus Cristos; am fost transferați din domeniul natural pe domeniul noii creații, domeniul spiritual. Prin credința în Dumnezeu, suntem născuți din Dumnezeu pentru a fi fii Săi, împărtășindu-ne din viața și natura Lui pentru a-L exprima (Ioan 1:12-13).

Prin credință suntem puși în Cristos pentru a deveni membre ale Trupului Său, împărtășindu-ne din tot ceea ce este El pentru exprimarea Sa (Romani 12:4-5). Totul este prin credință. Acesta este planul lui Dumnezeu, care se realizează în credință, conform economiei lui Dumnezeu din Noul Testament.

Trebuie să savurăm zilnic de bogățiile divine în economia lui Dumnezeu. Aceste bogății ne fac să fim regenerați și să primim viața lui Dumnezeu și, de asemenea, să ne împărtășim din natura Sa divină. Suntem părtași naturii divine; savurăm însăși natura lui Dumnezeu. Prin credință suntem uniți împreună cu Cristos pentru a fi una cu El, astfel încât să putem ne împărtășim din bogățiile divine în economia lui Dumnezeu.

Zi de zi trebuie să păstrăm credința, astfel încât să-L putem savura pe Cristos, să ne împărtășim din bogățiile Sale și să devenim plinătatea lui Cristos, biserica în calitate de Trup al lui Cristos. Tot ceea ce este Dumnezeu în Cristos este pentru savurarea noastră; savurăm zilnic de ființa Sa divină pentru ca El să Se poată exprima prin noi.

Doamne Isuse, dorim să trăim o viață creștină adecvată, păstrând credința, astfel încât să putem să ne împărtășim din bogățiile divine în economia lui Dumnezeu. Aleluia, economia lui Dumnezeu este ceva în credință! Amin, Doamne, astăzi ne exersăm duhul de credință. Ne exersăm să fim un singur duh cu Tine. Păstrează-ne în domeniul credinței, astfel încât să putem savura și să participăm la bogățiile divine a tot ceea ce Dumnezeu este și a făcut pentru noi. Doamne Isuse, distribuie-Te în noi astăzi. Vrem să trăim în domeniul noii creații, exersându-ne duhul de credință pentru a savura și a ne împărtăși din bogățiile divine în economia lui Dumnezeu. Aleluia, suntem născuți din Dumnezeu prin credință pentru a fi fii Săi, iar acum ne împărtășim din viața și natura Sa pentru a-L exprima! Slavă Domnului, prin credință suntem puși în Cristos pentru a deveni membre ale Trupului Său și ne putem împărtăși cu tot ceea ce este El, pentru a putea fi expresia Sa corporativă! Amin, Doamne, vrem să păstrăm credința pentru ca astăzi să putem ne împărtășim din bogățiile divine în economia lui Dumnezeu!

Trebuie să păstrăm taina credinței într-o conștiință pură

1 Tim. 3:9 Pavel vorbește despre păstrarea misterului credinței într-o conștiință curată. Ce este taina credinței? taina credinței este evanghelia lui Dumnezeu care ne-a fost încredințată, întregul conținut al economiei noutestamentare a lui Dumnezeu.

Credința se referă la lucrurile în care credem, la lucrurile care constituie evanghelia (Rom. 1:1, 3-4). Evanghelia lui Dumnezeu nu este numai ca oamenii să primească iertarea păcatelor și să nu meargă în iad, ci să meargă în rai. Evanghelia lui Dumnezeu, taina credinței, se referă la Fiul Său, care a ieșit din sămânța lui David conform cărnii, care a fost desemnat Fiul lui Dumnezeu cu putere, după Duhul sfințeniei, din învierea dintre morți, Isus Cristos, Domnul nostru. Amin!

Acesta a fost profețit lui David de Domnul prin profetul Natan, că El îi va ridica o sămânță, și el va fi Fiul lui Dumnezeu (2 Sam. 7). Cristos este Sămânța lui David și Fiul lui Dumnezeu. El a devenit om, a trecut prin viața umană, a trecut prin moartea pe cruce și a înviat a treia zi.

În învierea după Duhul sfințeniei, Cristos a fost desemnat Fiul lui Dumnezeu în putere. Un om, Isus Cristos, a fost desemnat Fiul lui Dumnezeu în înviere. Aleluia! Dumnezeu s-a făcut om pentru a-l face pe om Dumnezeu în viață și în natură, dar nu în Dumnezeire; aceasta este cea mai înaltă evanghelie, vârful înalt al revelației divine din Cuvântul lui Dumnezeu.

Și când credem în Evanghelie, devenim fii ai lui Dumnezeu pentru a deveni oameni-Dumnezeu, pentru a fi deificați, pentru ca noi să devenim la fel ca Cristos în orice fel posibil. Cristos a adus divinitatea în umanitate prin întrupare și El a adus umanitatea în divinitate prin moarte și înviere. Prin credința în Isus Cristos, suntem mântuiți și intrăm în procesul mântuirii organice a lui Dumnezeu, astfel încât să fim reînnoiți, sfințiți, transformați și, în cele din urmă, glorificați.

Aceasta este o parte a Evangheliei, o parte a misterului credinței. Ținem taina credinței într-o conștiință curată. Această credință pe care o păstrăm este obiectivă, referindu-ne la lucrurile în care credem, la lucrurile care constituie Evanghelia. Taina credinței este în principal Cristos ca mister a lui Dumnezeu (Col. 2:2) și biserica în calitate de mister a lui Cristos (Efeseni 3:4).

Trebuie să trăim și să slujim în viața de biserică păstrând taina credinței, având o înțelegere deplină a economiei lui Dumnezeu într-o conștiință curată pentru mărturia Domnului. Ce înseamnă pentru noi să avem o conștiință curată? Înseamnă să avem o conștiință purificată de orice amestec.

Nu putem păstra taina credinței dacă nu avem o conștiință curată. Pentru ca noi să păstrăm taina credinței pentru mărturia Domnului, trebuie să ne curățăm conștiința. Trebuie să tratăm orice lucru pe care lumina Domnului îl expune și pe care strălucește în conștiința noastră.

Trebuie să venim la Domnul din nou și din nou și să tratăm cu conștiința noastră, astfel încât să putem avea o conștiință curată în timp ce păstrăm taina credinței. Pavel a mărturisit în 2 Tim. 1:3 că L-a slujit pe Dumnezeu într-o conștiință curată. Îi slujim lui Dumnezeu în închinarea noastră (Fapte 24:13; Filip. 3:3) într-o conștiință curată.

În zilele acestea, în zilele degradării bisericii, avem nevoie să avem o conștiință curată, o conștiință curată de orice amestec, ca să putem sluji lui Dumnezeu. După ce ne-am tratat conștiința și am mărturisit toate lucrurile asupra cărora Domnul strălucește, trebuie să credem că avem o conștiință curată.

Nu trebuie să acceptăm îndoielile dușmanului în această privință, ci să-i declarăm că suntem pentru Domnul și pentru biserică și că suntem aici pentru nimic altceva decât pentru interesele lui Dumnezeu. Satan ne pune îndoieli în mintea noastră, dar sângele Domnului îl învinge. Trebuie să stăm împotriva lui în Domnul și pe baza sângelui învingător al Domnului și nu ar trebui să-i permitem lui Satan să ne mai rețină. Putem chiar să-i spunem,

Satan, ne-ai înșelat destul de mult; nu te vom mai crede! Nu îți mai permitem să ne reții. Suntem pentru Domnul și avem o conștiință curată. Satan, pleacă de la noi! Nu suntem aici pentru tine și pentru planul tău rău; suntem aici pentru Domnul, pentru recâștigarea Sa, pentru biserica Sa și pentru interesele Sale!

Când ne exersăm duhul credinței în acest fel, ținem taina credinței într-o conștiință curată. Îl ținem pe Cristosul atotinclusiv ca porțiunea noastră alocată de Dumnezeu și ținem biserica în calitate de misterul lui Cristos, plinătatea lui Cristos.

Dumnezeu este o mister, dar El este întrupat în Cristos; Cristos este tainic, dar Îl putem vedea exprimat în cuvântul Său și, de asemenea, în Trupul lui Cristos. Fie ca noi să avem o conștiință curată în timp ce păstrăm astăzi taina credinței. Fie ca să aplicăm sângele lui Cristos pentru a îndepărta orice condamnare din conștiința noastră.

Doamne Isuse, vrem să păstrăm taina credinței într-o conștiință curată. Venim la Tine și vrem să fim sub strălucirea Ta. Expune orice amestec și impuritate din noi. Aplicăm sângele Tău prețios. Curăță-ne și înlătură tot ce este impur din conștiința noastră. Amin, Doamne, ne exersăm duhul credinței pentru a păstra taina credinței într-o conștiință curată. Ne ținem de Cristos și de biserică. Venim la Tine, Doamne, în duhul nostru, ca să savurăm toate bogățiile Tale. Aleluia, Cristosul atotinclusiv ne-a fost repartizat pentru a fi porțiunea noastră bogată împreună cu sfinții. Slavă Domnului, biserica este Trupul lui Cristos, plinătatea lui Cristos, pentru a-L exprima pe pământ. Amin, Doamne, ne exersăm astăzi duhul credinței pentru a păstra taina credinței într-o conștiință curată. Suntem aici pentru Tine și pentru interesul Tău. Nu suntem aici pentru slujba sau cariera noastră; suntem aici pentru Domnul și pentru biserică! O, ce mister, că Dumnezeu și omul pot fi uniți împreună, contopiți împreună, chiar încorporați împreună pentru expresia corporativă a lui Dumnezeu în om! Slavă Domnului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Keep the Faith to enjoy God’s Riches & Hold the Mystery of Faith in a Pure Conscience, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 3 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să păstrăm credința, să fim stabiliți în credință și să luptăm pentru credință

07/10/2024 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În ceea ce privește credința ca obiect al credinței noastre, trebuie să păstrăm credința, să luptăm pentru credință, să vorbim credința și să predicăm credința, chiar să ne ținem de credință, pentru că credința este cel mai special lucru pe care îl avem în calitate de creștini, credincioși în Cristos.

Trebuie să vedem ce este credința și trebuie să realizăm diferența dintre credința obiectivă și credința subiectivă. În Noul Testament credința este menționată de multe ori, dar uneori credința este menționată în aspectul ei obiectiv, în timp ce alteori se referă la aspectul subiectiv.

Aspectul obiectiv al credinței se referă la conținutul credinței, credința în care credem pentru a fi mântuiți. Conform Noului Testament, credința în aspectul ei obiectiv include întreaga economie a Noului Testament a lui Dumnezeu cu privire la Cristos și biserică.

Există multe alte aspecte, puncte auxiliare și doctrine, care nu fac parte din credință. De exemplu, modul în care botezăm oamenii nu face parte din credință și nici primirea și practicarea darurilor Duhului Sfânt.

Însă încarnarea lui Cristos ca primul om-Dumnezeu face parte din credință. Deci, dacă cineva spune că nu crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu și Fiul Omului, nu este un creștin adevărat.

Vrăjmașul a lucrat neobosit de-a lungul veacurilor pentru a-i diviza pe credincioșii în Cristos pe baza lucrurilor mărunte din Biblie pe care le-a făcut lucruri mari pentru ei. Unii se adună în jurul modului în care boteză oamenii, în timp ce alții pun accentul pe lucruri precum darurile Duhului Sfânt, vindecarea, un mod special de laudă și închinare și predicarea evangheliei.

În sine, niciuna dintre acestea nu este greșită, dar atunci când acestea sunt făcute parte din credința pe care o susțin credincioșii, ele creează dezbinare. Trebuie să știm ce este credința în aspectul ei obiectiv și trebuie să păstrăm credința, să luptăm pentru credință, să păzim credința și să dăm ca învățătură și să predicăm credința.

Nu învățăm și nu predicăm botezul prin scufundare și nici nu predicăm evanghelia darurilor Duhului Sfânt. Mai degrabă, Îl predicăm și Îl dăm ca învățătură pe Cristos ca Evanghelie și Îl accentuăm pe Cristos ca întrupare a lui Dumnezeu și biserica în calitate de Trup al lui Cristos.

Pe partea subiectivă, credința este acțiunea noastră de a crede; prin credință credem în Domnul și suntem una cu El în mod organic. Credința este acțiunea noastră de a crede, chiar reacția noastră, de a-L vedea pe Domnul Isus și lucrarea Lui pentru noi.

Când Îl vedem pe Domnul Isus, când auzim credința obiectivă cu privire la Cristos și biserică, pur și simplu reacționăm prin faptul că credem. Acesta este motivul pentru care nu putem judeca sau critica pe alții care nu au credință, căci dacă ei ar fi sub auzirea credinței așa cum suntem noi, ar crede și ei. Aleluia pentru credință!

Să păstrăm credința: păstrăm întreaga economie a lui Dumnezeu din Noul Testament ca credință

Conform 2 Tim. 4:7, o viață creștină adecvată are trei aspecte: luptarea luptei bune, terminarea cursei (alergarea cursei) și păstrarea credinței. În calitate de credincioși în Cristos, noi luptăm lupta bună, adică luptăm lupta bună împotriva lui Satan și a împărăției lui de întuneric pentru interesele împărăției lui Dumnezeu (1 Tim. 6:12).

De asemenea, alergăm cursa creștină pentru ducerea la îndeplinire a economiei lui Dumnezeu conform scopului Său etern (Evrei 12:1). În cele din urmă, noi, ca credincioși în Cristos, păstrăm credința pentru participarea la bogățiile divine în economia lui Dumnezeu (1 Tim. 3:9).

Pavel a stabilit un model în acest sens, iar noi îl urmăm. El a început să alerge cursa cerească după ce Domnul l-a luat în stăpânire și a alergat continuu cursa ca să o poată termina (1 Cor. 9:24-25; Fil. 3:12-14; Fapte 20:24).

Spre sfârșitul vieții sale, el a putut proclama triumfător că și-a încheiat alergarea (2 Tim. 4:7), fiind asigurat că va primi de la Domnul o răsplată – cununa dreptății. De asemenea, Pavel a păstrat credința; a păstra credința înseamnă a păstra întreaga economie noutestamentară a lui Dumnezeu.

A păstra credința înseamnă a păstra credința cu privire la Cristos ca întrupare a lui Dumnezeu și misterul lui Dumnezeu și biserica în calitate de Trup al lui Cristos și taina lui Cristos. Nu păstrăm doctrine și învățături, nici reguli și principii spirituale. Ceea ce păstrăm este credința; păstrăm credința până la capăt. Ar trebui să fim capabili să tolerăm anumite practici și să nu insistăm pe anumite doctrine, deși sunt foarte plăcute și de ajutor, dar nu putem renunța la credință de dragul altor lucruri.

Credința despre care vorbim este credința obiectivă. Cuvântul credință implică credința noastră în Cristos, luând persoana Sa și lucrarea Sa răscumpărătoare ca obiect al credinței noastre (1 Tim. 1:19; Gal. 1:23). Credința nu este doar învățăturile și doctrinele Bibliei. Credința se referă la persoana și lucrarea lui Cristos.

A păstra credința înseamnă a păstra întreaga economie a lui Dumnezeu din Noul Testament, credința referitoare la Cristos ca întrupare a lui Dumnezeu și biserica în calitate de Trup al lui Cristos (1 Tim. 1:4). A păstra credința înseamnă a nu ne pierde credința. Unii părăsesc credința din cutare sau cutare motiv, dar noi păstrăm credința (1 Tim. 6:10).

Unii se îndepărtează de la credință, fiind induși în eroare de la credință. Dar trebuie să fim stabiliți în credință. Trebuie să cunoaștem credința și să păstrăm credința. Trebuie să ne rugăm cu credință și să păstrăm credința, nu să pierdem credința. Trebuie să luăm credința ca material pentru fundamentul vieții noastre creștine. Ne rugăm în Duhul Sfânt și ne întărim în credința sfântă.

Credința este inclusă în cuvântul lui Dumnezeu; dacă vrem să avem credință, trebuie să venim la cuvântul lui Dumnezeu. Pe măsură ce citim Biblia și ne exersăm duhul pentru a primi cuvântul lui Dumnezeu, ceva din Dumnezeu este infuzat în noi. În Cuvântul lui Dumnezeu, există adevărul, care este distribuit în noi prin auzirea noastră a Cuvântului.

În distribuirea și învățătura corespunzătoare, realitatea credinței este transmisă în noi. Pe măsură ce auzim cuvântul, credința se ridică în noi și o primim.

Suntem ca o cameră foto care, când este deschisă și e gata să privească peisajul, are clic după clic pe măsură ce declanșatorul este apăsat, astfel încât imaginea din afara camerei să fie imprimată pe filmul sau pe memoria internă a aparatului foto.

Păstrăm credința nu numai stând departe de diferitele învățături, ci și mai mult venind la Cuvântul lui Dumnezeu și la adunările bisericii pentru a primi ascultarea credinței, pentru ca credința să crească în noi. Pe măsură ce citim Biblia și auzim vorbirea Domnului în cadrul întâlnirilor, primim în ființa noastră peisajul divin din economia eternă a lui Dumnezeu.

Pe măsură ce citim Biblia versiunea Recâștigării (Recovery Version Bible) cu notele ei excelente de subsol și pe măsură ce citim studiile de viață ale Bibliei, având un duh de rugăciune, credința crește în noi, suntem întăriți în credință și păstrăm credința.

Vrem să putem depune mărturie împreună cu Pavel că ne-am păstrat credința la sfârșitul cursului nostru. Putem suferi o boală, respingere, persecuție și chiar închisoare, dar vrem să păstrăm credința.

Păstrăm credința nu prin puterea noastră, ci venind la Domnul în Cuvântul Său pentru a fi proaspăt infuzați cu El ca credință. Citim cu sârguință și ne rugăm Cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât să putem coopera cu Domnul și să avem credință produsă în noi.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai infuzat cu Tine însuți ca credință, capacitatea noastră de credință. Aleluia, acum avem credință și putem fi sub auzirea credinței pentru a ne stabili în credință! Amin, Doamne, vrem să păstrăm credința care ne-a fost încredințată. Vrem să fim în conținutul economiei noutestamentare a lui Dumnezeu și să păstrăm credința transmisă sfinților. Ne punem sub auzirea credinței pentru ca credința să crească în noi. Nu ținem doctrine sau de învățături, ci păstrăm credința. Amin, Doamne, ne rugăm în Duhul Sfânt și păstrăm credința sfântă! Venim la Tine în cuvântul Tău și venim la adunările bisericii, deschizându-ne ființa față de Tine și exersându-ne duhul să Te contactăm, să fim infuzați cu credință, să fim întăriți în credință și să păstrăm credința. Fie ca Tu să strălucești asupra noastră de fiecare dată când venim la cuvântul Tău. Infuzează-ne cu adevărul și sporește-ne credința. Amin, Doamne, vrem să fim ca apostolul Pavel, putând să declarăm la sfârșitul vieții noastre că ne-am păstrat credința!

Să fim stabiliți în credință și să luptăm lupta bună a credinței împotriva diferitelor învățături

Ceea ce ținem, luptăm și păstrăm nu este vreo doctrină, învățătură sau practică, ci credința. Păstrăm credința. Mai mult, luptăm lupta bună a credinței, așa cum i-a poruncit Pavel lui Timotei în 1 Tim. 6:12.

Deoarece credința obiectivă pe care o deținem și o păstrăm este conținutul economiei noutestamentare a lui Dumnezeu, a lupta pentru credință înseamnă a lupta pentru economia noutestamentară a lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, luptăm lupta bună a credinței luptând pentru conținutul evangheliei complete, conform economiei noutestamentare a lui Dumnezeu (Efeseni 1:9-10; 1 Tim. 1:4).

De ce trebuie să luptăm pentru credință? Pe de o parte, trebuie să păstrăm credința; pe de altă parte, trebuie să luptăm pentru credință. Luptăm pentru credință datorită diferitelor învățături care s-au strecurat în biserică de-a lungul epocilor.

Din cauza acestor învățături diferite, biserica s-a degradat și a deviat de la credință. Când mergi astăzi la niște așa-zise biserici, nu auzi cuvântul lui Dumnezeu, ci o învățătură anume. Și mai rău, de multe ori învățătura pe care o auziți în aceste „biserici” este ceva care vă gâdilă urechile, nu ceva din credință.

Uneori, cuvântul lui Dumnezeu nici măcar nu este menționat în aceste așa-zise predici. O, Doamne Isuse! Așa după cum Timotei a fost însărcinat să lupte împotriva abaterii de la credință, adică să lupte lupta bună a credinței (1 Tim. 6:12), tot așa trebuie să luptăm și astăzi lupta bună a credinței.

Astăzi oamenii nu știu care este învățătura sănătoasă a economiei eterne a lui Dumnezeu. Unii au adus vorbe în zadar și cuvintele lor s-au răspândit ca o cangrenă, iar mulți au părăsit credința și au ratat ținta (2 Tim. 2:16).

Mulți astăzi adună învățători care vorbesc ceea ce vor să audă și renunță la adevăr pentru a urma lucruri goale și zadarnice (2 Tim. 2:14, 18). Ceea ce trebuie să facem este să proclamăm Cuvântul și să fim gata la timp și nelatimp (2 Tim. 4:2).

Indiferent dacă este timpul potrivit sau nu, trebuie să fim pregătiți să luptăm pentru credință și să păstrăm credința vorbind adevărul.

Acest lucru nu înseamnă că trebuie să mergem la biserica cutare sau cutare și să începem să ne certăm despre credință și nici nu înseamnă că ar trebui să ieșim și să începem să dezbatem cu necredincioșii despre adevăr.

Trebuie să păstrăm credința savurând și fiind constituiți cu adevărul economiei eterne a lui Dumnezeu și pur și simplu trebuie să luptăm pentru credință prin predicarea și darea ca învățătură a economiei eterne a lui Dumnezeu.

Pe de o parte, trebuie să ne stabilim în credința sfântă prin învățătura sănătoasă, astfel încât să putem fi constituiți cu adevărul economiei lui Dumnezeu. Pe de altă parte, trebuie să predicăm, să dăm ca învățătură și să vorbim adevărul.

Creștinismul în principal s-a abătut de la adevăr, deoarece mulți dintre ei vorbesc lucruri diferite și nimeni nu spune adevărul conform economiei noutestamentare a lui Dumnezeu. Trebuie să ne ridicăm, să fim echipați cu adevărul și să vorbim adevărul.

Pe măsură ce ne trăim viața de zi cu zi, trebuie să fim cei care luptă pentru credință vorbind altora adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu pentru a-i infuza cu Cristos ca credință. Pe măsură ce venim la întâlnirile de acasă, la întâlnirile de grup, la întâlnirile de rugăciune și la alte întâlniri ale bisericii, trebuie să spunem adevărul.

Nu ar trebui să subliniem o anume doctrină sau un anumit mod de a face lucrurile, deși par a fi utile și spirituale. Ar trebui pur și simplu să subliniem adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu, învățătura sănătoasă a economiei noutestamentare a lui Dumnezeu.

Pentru ca noi să luptăm lupta bună a credinței în viața creștină, trebuie să apucăm această viață – viața eternă, viața divină – și să nu ne încredem în viața umană (1 Tim. 6:12). Luptăm lupta bună a credinței nu numai în mod obiectiv, ci și subiectiv, punând stăpânire pe viața eternă.

Trebuie să apucăm viața eternă; atunci vom putea duce lupta bună a credinței. Am fost regenerați de Dumnezeu cu viața Sa divină și nu ar trebui să mai trăim vechea viață a lui Adam, ci viața divină. Viața pe care o trăim este în credință, în credința Fiului lui Dumnezeu, pentru că Îl trăim pe Cristos (Gal. 2:20).

Fie ca noi să urmărim dreptatea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea și blândețea cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată. Și fie ca să luptăm lupta bună fără să ne punem mintea sau să sperăm în incertitudinea bogățiilor.

S-ar putea să fim sfinți lucrători care câștigă bani și suntem credincioși să dăruim Domnului, dar să nu ne putem pune nădejdea în aceste lucruri, bogățiile din această lume. Oferim noi cu credincioșie bisericii și sfinților care au nevoie? Suntem oare preocupați doar de propriile noastre nevoi, de propria noastră comoară și de confortul nostru? Oh, Doamne.

Fie ca să apucăm viața eternă, să nu ne încredem în bogățiile din această lume și să luptăm lupta bună a credinței apucând viața eternă.

Doamne Isuse, vrem să luptăm astăzi lupta bună a credinței. Vrem să apucăm viața eternă la care am fost chemați și să luptăm pentru credință. Nu avem încredere în noi înșine. Nu avem încredere în bogățiile materiale. Nu avem încredere în tăria noastră și nici în zelul sau puterea noastră de a Te urmări. Avem încredere în Tine. Avem încredere că Tu ne vei duce până la capăt. Ne tinem de Tine, Doamne drag, pentru ca Tu ești credinta noastra. Infuzează-ne mai mult cu Tine Însuți. Constituie-ne mai mult cu adevărul. Ne fixăm mintea asupra lucrurilor de sus, nu asupra celor de pe pământ. Vrem să luptăm lupta bună a credinței nu doar în mod obiectiv, ci și subiectiv, apucând viața eternă. Amin, Doamne, vrem să trăim un singur duh cu Tine astăzi, vorbind adevărul și fiind una cu Tine pentru a-L infuza pe Cristos ca credință în alții! Apucăm viața eternă, păstrăm credința și luptăm astăzi lupta bună a credinței!