Biblia - Cuvântul lui Dumnezeu

Cristos devine credința noastră atunci când privim la Isus și lăsăm legea vieții să opereze în noi

03/10/2024 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Pe măsură ce privim la Isus și lăsăm legea vieții să opereze în noi, Cristos devine credința noastră, iar noi pur și simplu credem, pentru că Cristos Însuși crede în noi, una cu noi.

Deși suntem credincioși în Cristos, în ființa noastră naturală nu avem credință, dar credința se ridică în noi atunci când privim la Isus și permitem ca legea vieții să opereze în noi; Cristos este sursa credinței și El dă naștere credinței și, de asemenea, o desăvârșește în noi, privind la El și lăsând legea vieții să lucreze în ființa noastră. Amin!

Noi, credincioșii în Cristos, suntem într-o cursă creștină, alergând cursa cerească, astfel încât să putem termina cursa noastră și să primim premiul.

Am fost aduși în această cursă privindu-L pe Isus, minunatul Isus întronat în ceruri și fiind captivați de frumusețea Lui.

Și alergăm cursa privind la Isus de la orice altceva decât El.

Cursa pe care trebuie să o alergăm este cursa cerească, dar există posibilitatea să alergăm în zadar sau să muncim în zadar.

Biblia ne arată în Fil. 2:16 să nu muncim în zadar sau să alergăm în zadar, pentru că aceasta înseamnă că suntem dați de rușine.

A alerga degeaba nu înseamnă că nu alergăm în fiecare zi; mai degrabă, putem merge la întâlniri, slujim și facem o mulțime de lucruri pentru Domnul și în viața de biserică, dar există posibilitatea să alergăm în zadar.

Pavel a spus că, conform așteptării sale sincere în speranță, că în nimic nu va fi dat de rușine (Filipeni 1:20), ci în toate lucrurile, chiar și acum, Cristos va fi mărit în trupul său, fie prin viață, fie prin moarte.

Viziunea lui Pavel a fost că un creștin ar trebui să fie una cu Cristos, chiar să fie Cristos.

Cum putem noi fi Cristos? Suntem atât de plini de constituția naturală, avem carne și avem pofte, dispoziție și ciudățenii.

Cum putem fi Cristos? Este adevărat că nu putem fi Cristos, dar Dumnezeu vrea să fim Cristos.

Când trăim, ar trebui să fim Cristos; când facem ceva, vorbim ceva, ar trebui să fim Cristos.

Domnul Isus nu a dus la îndeplinire răscumpărarea numai pentru ca păcatele noastre să fie iertate și spălate, pentru ca noi să fim îndreptățiți și împăcați cu Dumnezeu; chiar mai mult, El dorește să fim mântuiți în viața Sa (Romani 5:10).

Când am crezut în Domnul Isus, am fost regenerați – am primit o altă viață, viața divină.

Acum trebuie să mergem mai departe cu Domnul și să fim sfințiți de natura sfântă a lui Dumnezeu.

Apoi, trebuie să fim înnoiți în mintea noastră și trebuie să avem o transformare interioară, metabolică, astfel încât să putem fi transformați în aceeași imagine cu Cristos din glorie în glorie (2 Cor. 3:18).

Mai mult, trebuie să fim conformați chipului întâiului Fiu al lui Dumnezeu și, în cele din urmă, să fim glorificați, astfel încât să fim asemenea Lui în orice fel.

Dacă experimentăm mântuirea organică a lui Dumnezeu zi de zi, mergem pe calea potrivită și alergarea sau lucrarea noastră nu sunt în zadar.

Să continuăm cursa creștină cu rezistență până ajungem la țintă și primim premiul!

Să privim țintă către Isus, Cel ce desăvârșește credința noastră pentru a fi infuzați cu El ca fiind credința noastră

Pe de o parte, Isus este Autorul și Inițiatorul credinței noastre; pe de altă parte, El este și Desăvârșitorul credinței (Evr. 12:2).

Credința noastră începe cu El și se termină cu El. Credința noastră începe cu chemarea Sa; atunci când El ne cheamă și ne câștigă, începem să alergăm cursa creștină.

Pe tot parcursul cursei, nimic nu se face prin capacitatea noastră naturală.

Credința nu vine de la noi înșine, iar capacitatea de a alerga nu provine din ființa noastră naturală.

El este Cel care aleargă cursa în noi, iar calea pe care alergăm este, de asemenea, El Însuși.

Ioan 14:6 spune că Isus este calea și realitatea și viața.

Când ne îndreptăm privirea către Isus, El dă naștere credinței în noi, El ne menține credința și, de asemenea, ne desăvârșește credința, completând-o și terminând-o. Aleluia!

Ceea ce contează în aleargarea cursei creștine este să nu privim în jur pentru a vedea peisajul din jurul nostru; este privirea îndreptată către Isus, Cel care dă naștere credinței în noi și termină credința noastră.

Viața lui ne permite să alergăm.

Când privim la El cu atenție, cu o atenție neîmpărțită, El ne va infuza cu El Însuși ca credință.

Vedem că această Persoană prețioasp ne iubește și Îl vom iubi înapoi.

Noi nu L-am văzut, dar Îl iubim; în El – deși nu-L vedem în prezent, totuși crezând – ne bucurăm de bucurie nespusă și plină de glorie (1 Petru 1:8).

Pe măsură ce Îl iubim pe Cel nevăzut, este fără efort pentru noi să alergăm cursa creștină. Nicio problemă nu este o problemă pentru noi, căci alergăm cu bucurie, chiar glorios, iar mâinile noastre nu se vor obosi.

Ori de câte ori ne gândim la răsplată, ne recâștigăm puterea, pentru că răsplata este Cristos Însuși, care va fi savurarea noastră deplină în epoca viitoare a împărăției.

Fie ca ochii să ni se deschidă astfel încât să nu luăm în considerare lucrurile care se văd, să nu luăm în considerare slăbiciunile noastre nici să privim lucrurile negative ale altora.

Să ne întoarcem privirea către Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre.

Ca Desăvârșitor al credinței, Domnul Isus Se infuzează continuu întru noi ca element și abilitate de a crede.

Când privim la Domnul cu o atenție neîmpărțită, punând întreaga noastră ființă asupra Lui, El ne administrează cerul, viața și puterea.

El ne infuzează cu tot ceea ce este El, iar noi suntem capabili să alergăm în cursa cerească și să trăim viața cerească pe pământ (2 Cor. 3:18).

Ceea ce privim sau la cine privim ne afectează foarte mult.

Cu cât privim mai mult la lucrurile pământești, cu atât devenim mai pământeni și cu atât avem mai multe piedici și încurcături și nu vom alerga cu atenție.

Să avem fața dezvelită, adică să avem o inimă întoarsă către Domnul, ca să-L privim și să-L reflectăm ca pe o oglindă, ca să fim transformați în același chip din glorie în glorie, întocmai ca de la Domnul Duh.

Viața noastră creștină este din glorie în glorie.

În fiecare zi Îl privim pe Domnul și primim transmiterea și infuzia Sa.

Îl primim ca viața noastră, puterea și stimulentul nostru, astfel încât să putem alerga în cursa creștină.

Pe măsură ce privim la Domnul în mod continuu, El va termina și completa credința de care avem nevoie pentru a alerga cursa cerească.

Nu este nevoie să ne temem sau să ne facem griji; pur și simplu privim la fața Lui și nu ne va lipsi nimic.

Când privim la Isus, El devine calea noastră, puterea și viața noastră. El va fi, de asemenea, țelul alergării noastre.

În această cursă, ființa noastră naturală, carnea noastră, trecutul nostru și capacitatea noastră sunt toate inutile; doar ceea ce este infuzat de Cristos în noi contează, pentru că El în noi este credința care ne motivează să alergăm cursa până la capăt.

Trebuie să ne deschidem Domnului, așa cum a făcut apostolul Pavel, și să nu umblăm în mod ușuratic, ci să alergăm cursa pentru a câștiga prețul!

Fie ca Domnul să ne facă cei care privim la răsplata pe care ne-o va da când El Se va întoarce, domnind împreună cu El în împărăție și savurând nunta de o mie de ani cu El, și să ne îndreptăm de la toate lucrurile către Isus, astfel încât putem alerga cursa cu răbdare.

Fie ca Domnul să ne arate că viitoarea răsplată în împărăție ne așteaptă și fie ca noi să continuăm să alergăm cursa.

Paul a început să alerge, a continuat să alerge și a terminat cursa, fiind asigurat că a câștigat premiul.

Fie ca și noi astăzi să nu privim la nimic și la nimeni, să nu privim la slăbiciunile noastre și la păcatul care ne împiedică atât de ușor, ci să lepădăm toate lucrurile și să privim țintă la Isus pentru a fi infuzați cu El ca credință și a alerga cursa creștină cu răbdare.

Când privim la Isus, Cristos devine credința noastră!

Domnul să ne întărească să alergăm continuu până ajungem la capăt pentru a câștiga premiul.

Doamne Isuse, vrem să alergăm continuu cursa, privind țintă la Isus! Tu ești Autorul credinței noastre, căci Tu inițiezi credința și Tu chiar devii credința noastră. Amin, Doamne, ne îndreptăm privirea către Isus pentru a fi infuzați cu credință și pentru a avea credință ca să alergăm cursa creștină. Infuzeaza-ne mai mult cu Tine însuți astăzi. Privim de la orice altceva către Tine. Credem că Tu ești capabil să ne duci până la capăt și chiar să ne completezi credința. Te luăm ca viața, calea și țelul nostru. Te luăm ca tăria și răbdarea pentru a alerga cursa. O, Doamne Isuse, deși nu Te vedem în prezent, credem în Tine și ne bucurăm cu o bucurie nespusă și plină de glorie! Vrem să Te privim cu faţa dezvelită, ca să Te putem reflecta. Transformă-ne în chipul Tău din glorie în glorie, întocmai ca de la Domnul Duh! Desăvârșește credința în noi. Completează credința în noi. Du-ne în cursa creștină până la capăt, astfel încât să ne putem termina cursa și să primim răsplata! Amin, Doamne Isuse, Te iubim!

Când privim la Isus și lăsăm legea vieții să opereze în noi, Cristos devine credința noastră și El crede în noi, făcându-ne o ființă care crede

Pentru cei necredincioși, credința este o un lucru misterios; mulți cred că creștinii „își aruncă creierul în coșul de gunoi” atunci când cred în Isus, pentru că nu pare a fi rezonabil sau logic să facă acest lucru.

Singura diferență dintre un necredincios și un credincios în Cristos este că credinciosului i s-a arătat îndurare de la Dumnezeu pentru a avea apariția Domnului, iar când Dumnezeu i s-a arătat acestuia, el pur și simplu a crezut.

Credința nu este în noi prin natură; nu suntem născuți din părinții noștri cu credință în noi.

Avem un duh, iar duhul nostru vrea să-L contacteze pe Dumnezeu, dar dacă nu-L vedem pe Domnul Isus, care este Dumnezeu, nu avem credință.

Acest lucru este valabil nu numai pentru cei necredincioși, ci chiar și pentru cei care cred în Cristos. Ca credincioși în Cristos, de atâtea ori se pare că nu avem credință.

Unii par să aibă credință și merg mai departe cu Domnul, dar atât de mulți creștini par să fie la fel ca oamenii din lume, pierzându-și chiar credința.

De ce unii au credință în timp ce alții nu au? Care este secretul pentru a avea credință? Evrei 12:2 este unul dintre secrete: să privim țintă la Isus.

Poate că nu avem credință, dar atunci când ne întoarcem la Domnul, chemăm numele Lui și ne concentrăm asupra Lui, El ne infuzează cu Sine Însuși și El devine credința noastră.

Când venim la Domnul în Cuvântul Său pentru a citi și a ne rugăm asupra cuvântului Său, credința este infuzată în noi și suntem umpluți cu Dumnezeu.

Cu toții putem depune mărturie că, atunci când citim Biblia și vorbim cu Domnul în rugăciune și considerație cu rugăciune, Domnul ne umple cu Sine și avem darul credinței.

Pentru ca noi să avem credință, trebuie să ne îndreptăm privirea către Isus, sursa credinței. El Se iradiază în noi și ne încarcă cu Sine.

Drept urmare, avem în mod spontan credință. Credința nu provine de la noi; îşi are originea în El.

Într-un fel, credința este Cristos Însuși care vine în noi pentru a deveni Cel care crede în noi într-un mod subiectiv.

Cuvintele Domnului sunt duh și viață (Ioan 6:63), iar când Îl privim în Cuvântul Său, suntem infuzați cu El până când El, însăși persoana, devine elementul credinței din ființa noastră.

Nu noi credem; este Cel care crede în noi. Ce minunat!

Deci, într-un fel, nu putem decât să credem; cum să nu credem când El în noi, una cu noi, crede?

Cristos dă naștere credinței în noi, El este credința noastră, El crede în noi și El crede, așa că noi credem; aceasta este credința autentică. Uimitor!

Odată ce El a originat această credință în noi, El nu o va lăsa niciodată să dispară; El o va perfecționa, o va termina și o va perfecționa.

Pur și simplu trebuie să continuăm să ne întoarcem la El și să privim la Isus, pentru ca Cristos să creadă în noi și pentru noi!

Atunci vom trăi prin credință – prin credința Lui, chiar prin El ca și credința noastră (Gal. 2:20).

Un alt mod practic prin care suntem infuzați cu credință este să permitem legii vieții să opereze în noi (Romani 8:2).

Când permitem ca legea vieții să lucreze în ființa noastră, pur și simplu credem.

Domnul ne poate vorbi despre o anumită problemă sau ne poate atinge despre atitudinea noastră față de o anumită persoană; dacă spunem Amin vorbirii Sale interioare, suntem plini de credință.

Dacă spunem Amin vorbirii interioare a Domnului, mișcării Sale, El va avea o cale de a se răspândi în mintea, emoția și voința noastră, iar acest lucru va produce o mare credință în noi.

Cu cât permitem legii vieții să opereze în noi, cu atât suntem mai capabili să credem.

Legea vieții lucrează în noi pentru a aduce exprimarea și mărturia lui Dumnezeu; primul rezultat este credința noastră.

Elementul credincios al lui Cristos este încărcat în ființa noastră prin legea vieții.

Dacă dăm legii vieții oportunitatea de a lucra continuu în mintea, emoția și voința noastră, lucrarea ei va produce capacitate de a crede în noi.

Fie ca să fim cei care avem o astfel de credință să-L credem pe Dumnezeu la deplin, fără nicio tensiune sau ceartă.

Legea vieții în Evrei 8:10 rezultă în capacitatea de a crede prezentată în Evrei 11:1 și restul capitolului. Putem depune mărturie că, atunci când spunem Amin operațiunii și mișcării interioare a Domnului, suntem plini de credință și credința noastră în Domnul este întărită.

Când legea vieții operează în noi pentru a ne face chiar reflectarea, expresia și mărturia lui Dumnezeu, ne este ușor să credem.

Credința noastră nu este ceva deliberat – este ceva spontan; de fapt, nu putem să nu credem, întrucât capacitatea de a crede a fost infuzată în noi.

Atâta timp cât ne îndreptăm privirea către Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre și permitem legii vieții să opereze în noi, dându-I libertatea de a ne mișca, atinge și infuza cu El însuși, vom fi plini de credință.

Credința noastră va fi spontană, iar ființa noastră interioară va fi saturată cu El ca credință.

Cu cât suntem mai saturați în interior de Cristos, cu atât ne este mai ușor să credem.

Fie ca toți să experimentăm credința într-un mod subiectiv, să privim la Isus și să lăsăm ca legea vieții să opereze în noi.

Doamne Isuse, noi spunem Amin lucrării, acționării și mișcării Tale interioare în ființa noastră. Vrem să permitem legii vieții să opereze în noi pentru a-L împărți pe Dumnezeu cu tot ceea ce este El în ființa noastră. Amin, Doamne Isuse, introdu-Te pe Tine însuți în noi un pic mai mult astăzi. Împarte-Ți legile în mintea noastră și înscrie-le în inima noastră, astfel încât să fim plini de Cristos ca credință! Dorim să experimentăm credința într-un mod subiectiv zi de zi, îndreptându-ne privirea către Isus și permițând legii vieții să opereze în noi. Lucrează în noi, Doamne, și operează în ființa noastră pentru a ne face exprimarea și mărturia lui Dumnezeu. Fie ca legea vieții să opereze în noi astăzi, astfel încât să putem fi infuzați cu Cristos ca credință. Amin, Doamne, fie ca Tu să devii credința noastră, infuzându-Te în noi pentru a fi capacitatea noastră de credință! Vrem să trăim prin această credință, prin Cristos ca credință noastră! Tu ești credința noastră. Tu ești viața noastră. Te luăm ca totul al nostru. Trăim prin credința Fiului lui Dumnezeu. Desăvârșește-ne credința. Adu-ne până la desăvârșirea credinței, astfel încât să alergăm cursa cu răbdare și să primim premiul!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ becomes our Faith as we Look unto Jesus and Let the Law of Life Operate in us, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta cea bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 2 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Alergăm cursa privind țintă la Isus, Autorul, Conducătorul și Desăvârșitorul credinței

30/09/2024 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În calitate de credincioși în Cristos, alergăm cursa creștină, privim la Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre; Isus Cristos este focusul în alergarea noastră, pentru că numai privind la Isus putem avea credință infuzată în noi pentru a alerga cursa cu perseverență. Amin!

Viața noastră creștină de astăzi este o cursă, cursa cerească, și cu toții alergăm pentru a câștiga premiul.

Pavel a fost adus în această cursă când s-a convertit și a alergat cursa toată viața până când, chiar la sfârșit, a putut spune că a terminat cursa.

Fiecare dintre noi are o cursă de alergat.

Trebuie să-L căutăm pe Domnul pentru a ști care este cursa pe care El ni-a încredințat-o în viața noastră creștină.

Nu putem alerga cursa altcuiva și nici nu putem concura cu alții în cursa noastră.

Mai degrabă, cu toții trebuie să privim la Isus, Cel care inițiază credința și care, de asemenea, desăvârșește credința, astfel încât să putem alerga cursa cu perseverență și să ajungem la destinație pentru a primi premiul.

Pe de o parte, ca credincioși în Cristos, suntem mântuiți veșnic și nu trebuie să facem nimic pentru a ne obține mântuirea.

Dumnezeu ne-a mântuit prin har și prin credință, pentru că pur și simplu prin credința în Domnul, suntem mântuiți și primim viața eternă. Aleluia!

Pe de altă parte, există o recompensă pusă în fața noastră, un premiu, care este acordat celor care aleargă cursa cu răbdare.

În multe părți din Noului Testament ni se spune că Domnul, în calitate de Stăpân al sclavilor, îi va răsplăti pe fiecare după fapta lui.

Unii ar putea spune că nu trebuie să facem nimic pentru mântuirea noastră și au dreptate: nu trebuie să muncim pentru a obține mântuirea.

Totuși, așa cum a spus Pavel în Fil. 2:13, trebuie să ne lucrăm cu frică și cutremur pentru propria noastră mântuire, pentru că Dumnezeu este Cel care operează în noi atât voința, cât și lucrul, pentru buna Sa plăcere.

Dumnezeu nu ne-a mântuit ca să așteptăm până când ne va aduce în ceruri pentru a fi cu El pentru totdeauna.

Aceasta este o evanghelie foarte joasă.

El nu ne-a mântuit de la pierzania eternă doar pentru ca noi să fim copiii Lui, iar într-o zi El va veni să ne aducă cu El acolo unde este El.

Mai degrabă, Dumnezeu ne-a mântuit ca să Îl savurăm, să ne împărtășim din El, să-L experimentăm și să alergăm cu răbdare cursa creștină pusă înaintea noastră.

Trebuie să-L urmărim pe Cristos pentru a-L câștiga (Filipeni 3:12-14) și trebuie să-L prindem pe Cel care ne-a prins.

Facem asta zi de zi, chiar moment de clipă, pe măsură ce îl contactăm pe Domnul și Îl experimentăm în viața noastră de zi cu zi.

Fie ca noi să fim cei care alergăm cu răbdare cursa pusă înaintea noastră, privim la nimic altceva decât la Isus, Cel care a inițiat credința și care ne va desăvârși și credința!

Alergăm cursa creștină privind țintă la Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre

Cum putem alerga cursa creștină?

S-ar putea să auzim că trebuie să alergăm cu răbdare cursa pusă în fața noastră, dar s-ar putea să nu fim o persoană competitivă și nici să fim în mod natural înclinați să facem prea mult efort pentru a obține ceva.

A alerga în cursa creștină nu are nimic de-a face cu ceea ce simțim și ce putem face; are totul de-a face cu privirea înspre Isus! Amin!

Alergăm cursa creștină prin privirea țintă la Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre (Evrei 12:2).

Ce înseamnă să-ți ațintești privirea către Isus?

Cuvântul grecesc tradus prin „privim țintă” înseamnă „a privi cu atenție nedivizată, întorcându-se de la orice alt obiect”.

Cu alte cuvinte, pe măsură ce alergăm în cursa creștină, nu ar trebui să privim la stânga sau la dreapta, ci pur și simplu să privim de la orice altceva către Isus.

Când alergătorii aleargă într-o cursă de o sută de metri, nu se uită la oamenii din jurul lor și nici la colegii lor din cursă; ei pur și simplu aleargă, având ochii ațintiți asupra țelului.

Este atât de ușor astăzi să fii distras de atâtea lucruri. Lucrurile bune și cele rele deopotrivă ne pot distrage atenția de la alergarea cursei creștine.

Nu ar trebui să stăm aici doar să privim în jur, să luăm în considerare și să ne gândim la acest lucru sau la cutare lucru negativ care ni s-a întâmplat.

Mai degrabă, trebuie să ne îndreptăm de orice altceva decât de Cristos și să privim la El cu o atenție nedivizată.

De multe ori Îl pierdem din vedere pe Domnul, pentru că sunt atât de multe lucruri presante și situații imediate care ne solicită atenția.

Așa că încetinim cursa noastră sau suntem împiedicați să continuăm cu Domnul.

Soluția este să nu încerci să faci față tuturor acestor lucruri negative sau să rezolvi problemele care sunt la îndemână; soluția este pur și simplu să ne întoarcem privirea către Isus!

Alergăm cursa creștină prin privirea țintă la Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre.

Când privim de la toate lucrurile pământești către Isus, El ne infuzează cu credință pentru a alerga cursa.

Aceasta este o cursă pe termen lung, chiar o cursă pe viață; s-ar putea să alergăm bine astăzi, dar mâine s-ar putea să nu alergăm deloc.

Trebuie să învățăm să privim de la toate lucrurile din mediul nostru, să privim de la eșecurile noastre din trecut și să privim chiar și de la experiențele noastre bune, astfel încât să putem alerga proaspăt cursa cu perseverență și să-L câștigăm mai mult pe Cristos (Fapte 7:55-56)!

Chiar și experiențele noastre bune din Cristos ne pot frustra să mergem mai departe cu Domnul și să alergăm cursa creștină, pentru că putem fi mulțumiți și satisfăcuți de ceea ce avem.

Cu toții trebuie să alergăm cursa cu perseverență, uitându-ne de la orice altceva către Isus.

Apostolul Pavel a fost un model în această prvință. El avea multă experiență cu Domnul și avea o experiență foarte bună în iudaism, dar a mărturisit că a pus toate acestea deoparte, pentru că se întindea înainte pentru a-L câștiga pe Cristos.

El L-a experimentat Cristos și a avut multă cunoștință despre Domnul, dar nu a permis ca nimic să-l distragă sau să-l frustreze de la a-L savura pe Cristos la maximum.

Trebuie să fim atenți la Domnul Isus, nu la lucrurile din mediul nostru.

Trebuie să privim de la orice lucru care ne distrage atenția către El. El este Autorul credinței noastre și, de asemenea, El ne va desăvârși credința.

Pe măsură ce privim la Isus, El inițiază credința, El ne conduce în credința noastră, noi călcăm pe urmele Sale în credință și, de asemenea, ne desăvârșește credința.

Doamne Isuse, vrem să alergăm cursa creștină, privind țintă la Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre! O, Doamne Isuse, Te iubim și ne concentrăm doar asupra Tine. Tu ești țelul nostru. Tu ești focusul noastră. Tu ești totul pentru noi. Privim de la orice altceva către Tine. Amin, Doamne, vrem să ne concentrăm asupra Ta cu o atenție neîmpărțită. Uităm de eșecurile și greșelile noastre. Nu vrem să zăbovim în succesele sau experiențele noastre bune din Cristos. Pur și simplu vrem să ne întindem înainte pentru a-L câștiga pe Cristos! Amin, Doamne, Tu ești Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre. Tu ne-ai inițiat credința și, de asemenea, o vei desăvârși. Vrem să călcăm pe urmele Tale, privind țintă la Isus cu o atenție neîmpărțită. Nu vrem să stăm aici luând în considerare și privind în jur. Ne îndreptăm către Tine. Ne întoarcem spre Tine. Ne întoarcem de la toate lucrurile pământești, de la religia noastră și de la lucrurile din mediul nostru și ne întoarcem privirea către Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre!

Privim țintă la Isus, Autorul, Inițiatorul, Conducătorul, Pionierul, Premergătorul și Desăvârșitorul credinței noastre!

În Vechiul Testament, sfinții erau doar martori ai credinței, dar noi astăzi avem credință, pentru că Îl avem pe Isus ca Autor și Desăvârșitor al credinței noastre.

El este Autorul credinței noastre; aceasta înseamnă că El este Inițiatorul, Inauguratorul, Conducătorul, Pionierul și Premergătorul credinței noastre.

De asemenea, El este Desăvârșitorul credinței noastre.

În noi înșine și conform omului nostru natural, nu avem nicio capacitate de a crede.

Oamenii din lume se întreabă despre noi cum putem crede, pentru că în ei nu există nicio capacitate de a crede.

Capacitatea de a crede, credința, nu este a noastră, ci a Domnului.

Credința prin care suntem mântuiți este credința prețioasă pe care am primit-o de la Domnul (2 Petru 1:1).

Când privim la Isus, când auzim evanghelia și inima noastră se întoarce către Domnul, El, ca Duh dătător de viață (1 Cor. 15:45) ne infuzează cu Sine Însuși, cu elementul Său de credință.

Trebuie doar să ne uităm la Isus și să-L privim; când Îl privim, suntem infuzați cu El și pur și simplu credința se ridică în noi.

În mod spontan, pe măsură ce privim la Isus, în ființa noastră se naște un fel de credință și avem capacitatea de a crede în El.

Acesta nu este de la noi; noi nu inventăm credință și nici nu construim credința în noi înșine, ci mai degrabă privim la Isus și El ne inițiază credința.

Cristos ni Se dă pe Sine însuși ca element al credinței, pentru ca El să creadă pentru noi. El devine credința noastră.

Noi credem pur și simplu prin infuzarea cu Cristos ca credință a noastră și Îl trăim ca credință, chiar și prin credința Sa (Gal. 2:20; Evr. 2:10), nu prin credința noastră. Aleluia!

El este Autorul și Creatorul credinței în viața Sa și în calea Sa pe pământ.

Când citim Evangheliile, vedem că Domnul Isus a trăit o viață de credință, iar calea pe care El a mers a fost o cale a credinței.

El a dat naștere credinței; El este Autorul credinței.

El este, de asemenea, Pionierul și Înaintemergătorul credinței, pentru că în viața Sa și în trăirea Sa pe pământ El a tăiat calea credinței.

Evangheliile ne arată atât de multe cazuri și situații în care au existat multe obstacole în calea Domnului, iar El a trebuit să croiască calea credinței și să meargă pe calea credinței.

Oriunde mergea El, părea că era un munte sau un râu care Îl frustra.

Însă din nou și din nou, pas după pas, Cristos a deschis calea credinței.

El a închis văile și a îndepărtat munții ca un constructor de autostrăzi; El a tăiat calea credinței și a fost Pionierul și Premergătorul pe calea credinței.

El a devenit Conducătorul credinței noastre, chiar Căpitanul credinței.

El a tăiat calea credinței, a umblat pe calea credinței și acum ne conduce să mergem în același feș și astăzi. El a reușit și a fost aprobat și primit de Dumnezeu în tot ceea ce a făcut, pentru că El a umblat prin credință și a trăit prin credință.

Acum, în calitate de Căpitan al credinței, Cristos ne poate purta pe calea credinței pe urmele Lui. Mergem pe aceleași urme ale credinței Domnului, urmându-L în duh și prin credință.

Facem acest lucru prin privirea țintă la Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre. Citim Biblia și ne exersăm duhul pentru a ne privi spre Isus, iar credința este infuzată în noi.

Cu cât ne îndreptăm mai mult spre Isus, cu atât suntem mai infuzați cu El ca credință.

Pe măsură ce privim la Isus ca fiind Creatorul credinței, credința se ridică în noi.

El, ca Desăvârșitor al credinței noastre, se află în gloria Sa și pe tronul Său în cer și, în timp ce ne îndreptăm privirea către Isus, El ne infuzează cu credința pe care El a dat naștere și a desăvârșit-o.

Cu toții putem depune mărturie că pur și simplu ne întoarcem la Domnul din nou și din nou, suntem întăriți și încurajați să continuăm să alergăm cursa creștină.

Dacă nu-L avem pe Domnul Isus, vom renunța. Când nu ne punem ochii pe El, este atât de greu să alergăm la cursă. De fapt, este imposibil să alergăm la cursă dacă nu ne întoarcem privirea către Isus!

Dumnezeu a pus în ființa noastră ceva care devine credința noastră și trebuie să continuăm să privim la Isus pentru a câștiga mai mult din El ca credință.

Efes. 2:8 spune că credința prin care am fost mântuiți nu este de la noi înșine; este darul lui Dumnezeu.

Trebuie să continuăm să primim acest dar, îndreptându-ne privirea către Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre.

Cu cât privim mai mult la El, cu atât suntem mai infuzați cu El ca credință și putem alerga cu răbdare cursa creștină.

Noi alergăm această cursă nu prin credința noastră, ci prin credința Fiului lui Dumnezeu, care a fost infuzat în noi și a devenit credința noastră.

Doamne Isuse, ne îndreptăm privirea către Tine pentru a alerga astăzi cursa creștină. Nu avem credință în noi înșine, Doamne, dar venim la Tine și privim de la orice altceva către Tine! Infuzează-ne cu Tine Însuți ca credință. Transfuzează credința în ființa noastră. Fie ca Tu să devii credința noastră. Doamne, Te luăm ca și credința noastră, căci Tu în noi poți crede și Tu crezi în noi. Amin, Doamne, privim spre Tine de la orice altceva! Tu ești Autorul credinței noastre și Tu ești Pionierul și Premergătorul credinței. Privim la chipul Tău minunat și credem în Tine! Mulțumim, Doamne, că ai tăiat calea credinței. Mulțumim că ești liderul și căpitanul credinței. Condu-ne astăzi pe urmele Tăi pe calea credinței. Amin, Doamne, noi vrem să trăim prin credință, prin credința Ta în noi! Desăvârșește-ne credința. Crește-ne credința. Ține-ne să alergăm cursa creștină, privind spre Isus, Autorul, Inițiatorul, Inauguratorul, Conducătorul, Pionierul, Premergătorul și Desăvârșitorul credinței noastre!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Run the Race by Looking away unto Jesus, the Author, Leader, and Perfecter of Faith, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta cea bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 2 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să luptăm lupta bună pentru adevăr: să cunoaștem, onorăm, susținem și vorbim adevărul

27/09/2024 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În calitate de credincioși în Cristos, care au văzut ceva din economia lui Dumnezeu și interesul Său pe pământ, luptăm lupta bună pentru adevăr, onorând adevărul lui Dumnezeu, luând calea adevărului, susținând caracterul absolut al adevărului și fără a compromite adevărul în orice fel. Amin!

Săptămâna aceasta am aprofundat subiectul luptei bune și ce presupune aceasta, ce înseamnă aceasta și care este această luptă bună pe care trebuie să o ducem astăzi.

Spre sfârșitul vieții sale, Pavel a mărturisit că a luptat în lupta cea bună și i-a spus lui Timotei, tânărul său conlucrător, să se războiască războiul bun.

Pe de o parte, ne luptăm împotriva diferitelor învățături și, pe de altă parte, ducem la bun sfârșit economia lui Dumnezeu conform slujirii apostolilor.

Cu toții trebuie să luptăm lupta bună a credinței, în special, să luptăm pentru Cristos ca întrupare a lui Dumnezeu și pentru biserică în calitate de Trup al lui Cristos.

Pentru noi să luptăm lupta bună a credinței înseamnă să luptăm pentru conținutul evangheliei complete, conform economiei noutestamentare a lui Dumnezeu. Amin!

Iar noi luptăm lupta cea bună punând stăpânire pe viața eternă, la care am fost chemați.

Viața pe care am primit-o la momentul regenerării noastre este eternă nu numai în timp, ci și în calitate; trebuie să avem încredere în această viață, să fim atenți la această viață și să trăim prin această viață.

Vrăjmașul în subtilitatea lui lucrează pentru a aduce abatere de la credință, ferindu-ne pe noi, credincioșii în Cristos, de viața eternă.

Fie ca noi să apucăm viața eternă în viața noastră de zi cu zi, exersându-ne duhul pentru a-L savura pe Domnul, a ne împărtăși din bogățiile Sale și a trăi prin viața divină.

Pe partea negativă, luptăm lupta bună împotriva lui Satan și a împărăției întunericului.

Vrăjmașul este foarte activ astăzi, iar noi, soldații lui Dumnezeu, suntem una cu Cristos, Capul și una cu sfinții, Trupul, pentru a lupta împotriva vrăjmașului.

Tot ceea ce facem în viața noastră creștină și în viața de biserică implică o luptă spirituală, pentru că dușmanul nu e pasiv în a ne permite să facem ceea ce vrem să facem pentru Domnul, ci mai degrabă, el caută să ne biruie la fiecare pas.

Noi, credincioșii în Cristos, nu numai că trăim o viață pașnică, calmă și liniștită în viața noastră de zi cu zi, păstrându-ne ființa pentru Domnul; îl provocăm și pe diavol.

Suntem soldați ai lui Dumnezeu și luptăm în domeniul spiritual pentru a lua captiv fiecare gând la ascultarea de Cristos.

Ne îmbrăcăm cu toată armura lui Dumnezeu și luptăm în lupta cea bună pentru a răsturna fortărețele diavolului. Amin!

Luptăm lupta bună pentru adevăr susținând caracterul absolut al adevărului

A lupta lupta bună înseamnă a lupta pentru adevăr – luptăm în lupta bună pentru adevăr (1 Tim. 6:12; 1 Ioan 1:6; 2:21; 4:6).

Care este adevărul?

Astăzi se pare că oamenii trăiesc într-o lume „post-adevăr” în care adevărul nu pare să conteze, ci mai degrabă, fiecare are propriul adevăr, iar oamenii fac lucrurile conform adevărului lor personal. Oh, Doamne.

Adevărul nu este ceva care este adevărul tău sau adevărul meu; adevărul este Însuși Dumnezeul Triunic cu Cuvântul Său (Ioan 1:1, 14-17; 14:6, 16-17; 15:26; 16:13; 17:17; 18:37).

Adevărul este Dumnezeul Triunic; Tatăl este adevărul, Fiul este adevărul (realitatea), iar Duhul este Duhul adevărului, Duhul realității.

Mai mult, Cuvântul lui Dumnezeu este adevăr și suntem sfințiți în adevăr pe măsură ce rămânem în Cuvântul lui Dumnezeu.

Adevărul nu este doar doctrină; adevărul este Dumnezeu Însuși întrupat în Cristos și realizat ca Duh, așa cum este revelat în Cuvântul lui Dumnezeu.

Adevărul este Dumnezeu Însuși și Cuvântul Său. În acest univers există o realitate; Dumnezeu este realitate, Cristos este realitate, iar Duhul este realitate, iar Cuvântul lui Dumnezeu este realitate.

Lucrurile din exterior care sunt materiale sunt aici astăzi, dar mâine au dispărut; ele par a fi foarte reale, dar nu sunt realitate.

Adevărul divin este absolut și trebuie să fim absoluți pentru adevăr și să susținem caracterul absolut al adevărului (14:6; 18:37; 3 Ioan 3-4, 8).

Orice persoană, lucru, materie și situație se va schimba, dar Dumnezeul nostru a fost, este și va fi, și El nu Se schimbă niciodată.

Noi nu suntem, dar El este. Numai Dumnezeu este, iar Dumnezeu și Cuvântul Său sunt adevărul.

Trebuie să luptăm lupta bună pentru adevăr, susținând caracterul absolut al adevărului.

Nu putem și nu trebuie să sacrificăm adevărul și să-l coborâm pentru a se potrivi cu sentimentele noastre, situația sau condiția noastră.

Nu putem dilua adevărul sau coborî standardul adevărului pentru că starea noastră nu este la nivelul acestui standard.

Trebuie să ne transcendem pe noi înșine, propriile noastre sentimente și interesele noastre personale; pur și simplu ținem adevărul, ținem adevărul în dragoste și susținem caracterul absolut al adevărului.

Luptăm lupta bună pentru adevăr susținând caracterul absolut al adevărului.

Nu ar trebui să spunem că adevărul este prea înalt și nu îl putem primi pentru că nu putem să-l atingem în experiența noastră.

Ar trebui să onorăm adevărul lui Dumnezeu, să luăm calea adevărului și să nu compromitem adevărul în niciun fel (2 Petru 2:2).

Suntem slujitorii lui Dumnezeu, stând mereu de partea adevărului și nu ne temem să luptăm pentru adevăr.

Martin Luther era în felul acesta; el a stat de partea adevărului și nu a fost amenințat de puterea puternică a catolicismului.

El nu a compromis adevărul, pentru că a văzut adevărul în Cuvântul lui Dumnezeu.

Trebuie să onorăm adevărul lui Dumnezeu, chiar dacă în afară toate lucrurile sunt împotriva adevărului.

Adevărul este întotdeauna absolut.

S-ar putea să nu fim absoluți, s-ar putea ca starea noastră să nu fie atât de bună și s-ar putea să ducem lipsă, dar adevărul este absolut.

Nu ar trebui să credem că putem vorbi adevărul doar dacă experimentăm adevărul, dar dacă nu-l trăim și nu-l trăim, nu ar trebui să-l vorbim.

Mai degrabă, ar trebui să ne sacrificăm și să vorbim adevărul.

Nu ar trebui să facem excepții doar pentru că avem o relație specială cu cineva sau pentru că starea noastră nu se potrivește cu adevărul.

De-a lungul istoriei, au existat atât de mulți conducători care au coborât adevărul pentru a le face pe plac unora din jurul lor sau pentru a se potrivi cu situația lor.

Nu putem pierde caracterul absolut al adevărului doar pentru că cineva este ruda noastră sau pentru că starea noastră este de nivel jos.

Dacă vrem să-L satisfacem pe Dumnezeu în lucrarea noastră pentru El, trebuie să fim absoluți pentru adevăr.

Luptăm lupta bună luptând pentru adevăr și fiind absoluți pentru adevăr.

Niciun adevăr din Biblie nu ar trebui să se încurce cu condiția noastră.

Nu ar trebui să simțim că, pentru că nu am experimentat un anume adevăr, nu îl putem vorbi.

Mai degrabă, trebuie să realizăm că adevărul în sine este absolut și trebuie să vorbim adevărul și să susținem caracterul absolut al adevărului.

Dacă susținem caracterul absolut al adevărului, acesta ne va înălța în cele din urmă situația și starea noastră, iar noi vom avansa cu Domnul.

Fie ca noi să învățăm să onorăm adevărul lui Dumnezeu, să luăm calea adevărului și să nu compromitem adevărul în niciun fel în timp ce luptăm pentru adevăr.

Doamne Isuse, vrem să luptăm lupta bună a credinței luptând pentru adevăr. Aleluia, adevărul este Dumnezeul Triunic cu cuvântul Său. Amin, Doamne, venim la Cuvântul Tău ca să fim infuzați cu adevărul, să cunoaștem adevărul, să fim plini de adevăr și să susținem caracterul absolut al adevărului. Fie ca să vedem caracterul absolut al adevărului. Nu stăm cu starea noastră și nu ne uităm la situația noastră; pur și simplu vrem să vorbim adevărul conform economiei eterne a lui Dumnezeu! Amin, Doamne, onorăm adevărul lui Dumnezeu. Susținem caracterul absolut al adevărului. Luăm calea adevărului. Nu vrem să compromitem adevărul în niciun fel. Vrem să luptăm pentru adevăr susținând caracterul absolut al adevărului. Fie ca adevărul să ne ridice starea și să ne aducă pe deplin în conformitate cu economia eternă a lui Dumnezeu. Aleluia pentru adevăr, care nu este o doctrină, ci Însuși Dumnezeul Triunic cu cuvântul Său!

Să fim constituiți cu adevărul și să fim absoluți pentru adevărul prezent și adevărul cel mai înalt și adevărurile subiective

Cum luptăm lupta bună a credinței luptând pentru adevăr?

Nu ieșind înafară in lume si luptând cu alții pe baza a ceea ce ne spune Biblia.

Domnul Isus nu a venit să dezbată adevărul cu neamurile sau cu evreii; El Însuși este adevărul, El a luat calea adevărului, El a trăit adevărul și a venit în noi ca Duh al adevărului.

Cel care trăiește în noi este Duhul realității care ne călăuzește zilnic către realitatea a tot ceea ce Dumnezeu în Cristos este pentru noi și a făcut pentru noi.

Trebuie să avem adevărul adus în noi și constituit în ființa noastră (1 Ioan 1:8; 2:4; 2 Ioan 1-2; 3 Ioan 3-4).

Lupta pentru adevăr nu depinde de cât de mult putem scrie sau vorbi; mai degrabă, depinde de cât de mult din adevăr este introdus și constituit în ființa noastră, astfel încât să putem sta aici ca persoane pline de adevăr.

Adevărul lui Dumnezeu trebuie să fie în noi; adevărul lui Dumnezeu trebuie să devină adevărul nostru.

Pentru a lupta lupta bună luptând pentru adevăr, trebuie să intrăm în adevăr, să urmărim adevărul și să lăsăm ca adevărul să fie introdus în ființa noastră.

Pentru finalizarea economiei divine, trebuie să fim absoluți pentru adevărul prezent și adevărul cel mai înalt și adevărurile subiective (vezi 2 Petru 1:12; Rom. 8:3; 1:3-4; 12:4-5; Ioan 8:32).

Adevărul este Dumnezeul Triunic și Cuvântul Său; însă, de-a lungul epocilor, acest adevăr a fost pierdut, greșit înțeles, interpretat în mod eronat și predat și aplicat în mod greșit.

Așadar, există recâștigarea adevărului, care este în progres și progresiv, nivel cu nivel, până ajungem la vârful înalt al adevărului divin.

Cel mai înalt vârf al revelației divine din Biblie este că Dumnezeu S-a făcut om pentru a-l face pe om Dumnezeu în viață și natură, dar nu în Dumnezeire.

S-ar putea să simțim că acest lucru este prea înalt, dar acesta este vârful înalt al adevărului.

Trebuie să atingem acest vârf înalt; nu ar trebui să spunem că este prea înalt, că nu foarte practic și că nu poate fi aplicat în viața noastră de zi cu zi.

Acest adevăr este de mare ajutor în viața noastră, căci în toate lucrurile zilnice, Dumnezeu vrea să-L introducă pe Cristos în noi, astfel încât El să devină noi și noi să devenim El.

Trebuie să ne smerim înaintea Domnului și să-I cerem să nu rămânem la începutul adevărului, ci să fim înălțați, lărgiți și actualizați cu Domnul.

Ar trebui să fim absoluți pentru adevărul prezent, adevărul cel mai înalt și adevărurile subiective.

Adevărurile subiective din Biblie sunt foarte practice și sunt legate de noi în situația noastră zilnică.

Putem să-L mâncăm și să-L bem pe Domnul Isus, pentru că El este hrana și băutura noastră – El este pâinea vieții, pâinea vie și pâinea lui Dumnezeu, chiar pâinea care s-a coborât din cer pentru ca noi să mâncăm și să fim săturați (Ioan 6).

Îl putem insufla pe Domnul chemând numele Lui și ne putem împărtăși din bogățiile Lui întorcându-ne inima către El și crezând în El (Romani 10:9-13).

Trebuie să luptăm pentru adevăr cunoscând adevărul, fiind constituiți cu adevărul și experimentând adevărul.

Trebuie să învățăm, să predăm și să predicăm lucruri care sunt mai înalte decât unde suntem.

Nu ar trebui să fim limitați de noi înșine; deși s-ar putea să nu fim la nivelul standardului adevărului pe care-l vorbim, ar trebui totuși să predăm și să vorbim aceste lucruri.

Pentru finalizarea economiei divine, ar trebui să fim absoluți pentru calea adevărului divin (2 Petru 2:2).

Să continuăm pe calea adevărului până când Domnul Se întoarce.

Suntem pe calea adevărului, iar pentru finalizarea economiei divine, vrem să fim absoluți pentru calea adevărului divin.

Bisericile ar trebui să poarte responsabilitatea de a lupta pentru adevăr, pentru a avea grijă de recâștigarea Domnului și pentru a avea grijă de mărturia noastră (1 Tim. 3:15; 6:12; 2 Tim. 4:7).

Biserica este stâlpul și temelia adevărului, susținând adevărul și purtând adevărul, chiar arătând adevărul în Cuvântul lui Dumnezeu tuturor oamenilor.

Luptăm nu în noi înșine și prin noi, ci în Trup și ca Trup.

Suntem una cu sfinții din Trup și luptăm lupta pentru adevăr fiind absoluți pentru adevăr.

Doamne Isuse, vrem ca adevărul să fie introdus în noi și constituit întru ființa noastră. Venim la Tine în cuvântul Tău nu numai pentru a Te savura, ci și pentru a avea adevărul divin introdus în noi. Constituie-ne cu Tine însuți ca adevăr. Fie ca adevărul divin să devină constituția și experiența noastră. Amin, Doamne, vrem să cunoaștem adevărul prezent, să ajungem la cel mai înalt adevăr și să experimentăm adevărurile subiective. Salvează-ne de la a coborî adevărul pentru a se potrivi cu starea noastră. Salvează-ne de la a rămâne la începutul adevărului. Vrem să avansăm împreună cu Tine și să fim înălțați în cunoașterea adevărului și experimentarea adevărului. Vrem să predicăm și să învățăm lucruri care sunt mai înalte decât unde suntem noi, astfel încât să putem fi înălțați la standardul adevărului în experiența noastră. Amin, Doamne Isuse, fie ca toți să fim absoluți pentru calea adevărului divin. Ține-ne pe calea adevărului, umblând în adevăr, trăind în adevăr, vorbind adevărul și având adevărul lui Dumnezeu introdus în noi pentru a deveni adevărul nostru!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Fighting the Good Fight for the Truth: Know, Honor, Uphold, and Speak the Truth, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta cea bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 1 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să apucăm viața eternă și a fi în adevărul divin pentru a birui degradarea

25/09/2024 by Credincios in Cristos 2 Comments

Apucarea vieții eterne este soluția la degradarea bisericii de astăzi, căci fără această viață eternă și adevărul divin din Sfintele Scripturi, noi, credincioșii în Cristos, nu suntem nimic și nu avem nimic. Amin!

În timp ce trăim în epoca degradării bisericii, noi, credincioșii în Cristos, trebuie să ne întoarcem la cuvântul curat și nealterat al lui Dumnezeu și să rămânem în el.

Nu trebuie să inventăm lucruri noi, să venim cu noi moduri și să aducem noi învățături; pur și simplu trebuie să venim la Domnul în cuvântul Său și să fim simpli: doar să Îl savurăm în Cuvânt și conform Cuvântului Său.

Există o luptă astăzi, lupta cea bună a credinței (1 Tim. 6:2).

Această luptă bună este pentru păstrarea credinței și respingerea diferitelor învățături.

Pavel i-a poruncit pe Timotei în 1 Tim. 1:3-4 să rămână în Efes, ca să poată cere unora să nu învețe lucruri diferite, ci mai degrabă să se concentreze asupra economiei lui Dumnezeu, care este în credință.

Economia lui Dumnezeu este punctul central al întregii Biblii.

Dumnezeu are o economie, un aranjament al casei, pentru ca El să distribuie tot ceea ce El este în noi, poporul Său ales.

În Vechiul Testament Dumnezeu a avut o economie, dar acum în Noul Testament El are o economie a Noului Testament, conform căreia noi suntem chemați să fim credincioșii în Cristos.

În economia Sa noutestamentară, Dumnezeu ne mântuiește prin har, nu prin faptele legii.

Pur și simplu trebuie să credem, iar când credem în Domnul Isus, suntem uniți cu El ca un singur duh (1 Cor. 6:17).

Viața noastră creștină ar trebui să fie o viață în acest duh unic, duhul contopit; zi de zi trebuie să trăim nu în viața noastră naturală și prin ea, ci în viața eternă și prin ea, prin viața divină din duhul nostru.

Din cauza degradării bisericii care este atât de predominantă astăzi, trebuie să apucăm viața eternă, la care am fost chemați.

Ceea ce avem nevoie nu sunt mai multe învățături, mai multe doctrine, mai multe daruri sau mai multe minuni; trebuie pur și simplu să apucăm viața eternă. Viața eternă poate face față întregii degradări.

Această viață eternă nu este numai eternă în timp; chiar mai mult, ea este viața divină necreată, viața lui Dumnezeu, care este eternă atât în timp, cât și în calitate.

Fie ca noi să învățăm să ne întoarcem către Domnul și să savurăm zilnic viața eternă, să trăim prin viața eternă și să permitem ca viața eternă să fie exprimată prin noi.

Când suntem persoane ale vieții, cei care apucă viața eternă, vom birui declinul bisericii și orice degradare va fi expusă și înlăturată.

Când apucăm viața eternă, luptăm lupta cea bună a credinței în viața noastră creștină.

Noi luptăm în mod subiectiv lupta cea bună a credinței apucând viața eternă

Luptăm lupta cea bună a credinței nu numai în mod obiectiv, rostind niște doctrine sănătoase și care se regăsesc în cuvântul lui Dumnezeu, ci și mai mult, subiectiv, apucând viața eternă.

Suntem într-un război care este foarte subiectiv.

Războiul bun pe care-l luptăm astăzi nu este folosirea Bibliei pentru a-i lovi pe alții, a-i doborî sau a-i convinge.

Toate aceste lucruri sunt obiective. Lupta noastră este foarte subiectivă.

Numai apucând viața eternă în viața noastră de zi cu zi putem lupta lupta cea bună a credinței.

Dacă nu cunoaștem viața divină a lui Dumnezeu, dacă nu trăim această viață, atunci ne luptăm doar pentru unele lucruri exterioare, încercând să-i convingem sau să-i biruim pe oamenii pe dinafară, dar nu luptăm lupta bună a credinţă.

Lupta bună a credinței este ceva foarte subiectiv, în duhul nostru, și are legătură cu viața eternă.

S-ar putea să fim destul de limitati în exterior, iar munca noastră pentru Domnul pare să fie restrânsă și mică; s-ar putea să fim chiar în închisoare ca Pavel și Sila, dar în interior Îl savurăm pe Domnul apucând viața eternă.

Pavel și Sila au cântat în închisoare; pe dinafară, ei au fost înfrânţi, chiar întemnițați, dar pe
dinăuntru apucau viaţa eternă, pentru că Îl savurau pe Cristos la maxim.

Putem fi mântuiți prin alimentarea din belșug a Duhului lui Isus Cristos (Filipeni 1:19) și prin cererea sfinților, pentru că totul se va mântui când vom apuca viața eternă.

Dificultățile din jurul nostru, limitările care ne țin jos și ne îngrădesc în funcționare, toate acestea se vor transforma în mântuirea noastră, pentru că în interior apucăm viața eternă.

Subtilitatea vrăjmașului în a aduce abatere de la credință este să ne distragă pe noi, credincioșii în Cristos, de la viața eternă.

El aduce învățături și practici care devin centrul nostru și multe lucruri sunt folosite de dușman pentru a ne distrage atenția de la viața eternă.

Trebuie să fim în duh, una cu Domnul, pentru a dezvălui lucrările subtile ale vrăjmașului. El este atât de subtil; nu ne va arăta chipul lui diavolesc, ci mai degrabă se va îmbrăca cu piele de oaie.

Trebuie să ne ferim să nu fim zdrobiți de vânturile de învățături (Efeseni 4:14). Aceste vânturi sunt în viclenie, în vederea unui sistem de eroare.

Dacă luăm în considerare situația de intrare în lume și starea copiilor lui Dumnezeu, nu putem nega că dușmanul are o mulțime de lucrări înșelătoare și subtile.

Există o mulțime de lucruri pe care autoritatea întunericului le face în mod constant pentru a exercita controlul asupra oamenilor, astfel încât mulți credincioși în Cristos să se abată în mod inconștient de la credință.

Nu ar trebui să credem că acest lucru nu ni se va întâmpla niciodată, pentru că nu ne vom abate niciodată de la credință. S-ar putea să ne abatem doar puțin, un centimetru, iar mai târziu abaterea va fi de o kilometru.

Trebuie să cunoaștem economia lui Dumnezeu, să fim plini de învățătura sănătoasă din Cuvântul lui Dumnezeu și să ne concentrăm doar pe economia eternă a lui Dumnezeu în învățătura noastră.

Și trebuie să apucăm viața eternă la care am fost chemați.

Când cunoaștem economia lui Dumnezeu, vom putea discerne diferitele învățături, astfel încât să apucăm viața eternă și să nu fim distrași de multe lucruri care ne-ar entuziasma, ne-ar da așa-zisul succes și ne-ar aduce beneficii.

Noi, credincioșii în Cristos, trebuie să apucăm viața eternă, pentru că fără viața eternă nu suntem nimic (1 Ioan 5:11).

Dacă suntem cei care pun mâna pe viața eternă, vom putea duce lupta cea bună a credinței într-un mod subiectiv.

Scopul acestei lupte bune este ca economia lui Dumnezeu să poată fi împlinită, astfel încât El să poată obține o expresie corporativă în acest univers.

Aceasta este ceva ce ține de viață, nu ceva făcut prin aranjamentul sau lucrările omului.

Fie ca noi să creștem în cunoașterea vieții divine, să avansăm în Domnul apucând viața eternă și să ajungem la măsura deplină a staturii plinătății lui Cristos.

Biserica trebuie să ajungă la cunoașterea deplină a lui Cristos, pentru ca biserica să fie plină de toată plinătatea lui Cristos.

Când vine Domnul, El vrea să Se căsătorească cu o mireasă care se potrivește pe deplin cu El, o mireasă care este matură în viață și perfecționată în adevăr.

Această mireasă, care are o asemenea statură și măsură care să se potrivească cu El, este pregătită astăzi și noi putem fi parte din mireasa lui Cristos.

Fie ca noi să fim cei care apucăm zilnic viața eternă!

Doamne Isuse, vrem să luptăm în mod subiectiv lupta cea bună a credinței, apucând viața eternă în viața noastră de zi cu zi. Salvează-ne de la cădere și de la atacurile dușmanului care este atât de subtil în a aduce multe lucruri care să ne distragă atenția. Expune tacticile inamicului și lucrările sale subtile. O, Doamne, alegem să punem stăpânire pe viața eternă astăzi. Ne întoarcem către Tine și vrem să trăim în duhul nostru pentru ca viața Ta să se poată exprima prin noi. Doamne Isuse, fără viața eternă nu suntem nimic. Crești in noi. Fie ca viața Ta să crească în noi până la maturitate până când vom ajunge cu toții la măsura staturii plinătății lui Cristos! Amin, Doamne Isuse, dă-ne porțiunea de har de astăzi, ca să putem crește în viață puțin mai mult până la maturitate! Dorim să fim salvați de tendința descendentă a degradării bisericii prin apucarea vieții eterne. Vrem să ducem la îndeplinire economia lui Dumnezeu cu privire la biserică, apucând viața eternă! Aleluia pentru viața lui Dumnezeu din noi!

Să savurăm și să trăim prin viața eternă și nestricăcioasă a lui Dumnezeu și să rămânem în adevărul divin din Sfintele Scripturi

2 Tim. 1:10 spune că Mântuitorul nostru Isus Cristos a anulat moartea și a adus la lumină viața și nestricăciunea prin Evanghelie.

Pe măsură ce declinul bisericii are loc astăzi, trebuie să ne dăm seama că viața eternă a lui Dumnezeu conține antidotul acestui declin.

Pavel a văzut declinul bisericii la vremea sa, dar nu a fost descurajat sau dezamăgit; mai degrabă, el apuca viața eternă. El și-a dat seama că toți credincioșii au în ei ceva care nu se schimbă niciodată: viața eternă, necreată, incoruptibilă a lui Dumnezeu.

Întregul Imperiu Roman a încercat să distrugă această viață, dar nu a putut; mai degrabă, Cristos ca viață în credincioși a pus capăt Imperiului Roman.

Ar trebui să fim încurajați în viața lui Dumnezeu și să nu fim descurajați sau dezamăgiți de situație, deoarece cu toții putem apuca viața eternă.

Putem savura și trăi prin viața eternă și incoruptibilă a lui Dumnezeu astăzi.

Viața eternă după care am fost chemați este nestricată și neschimbătoare. Această viață locuiește în noi și nimic nu izbândește împotriva acestei vieți.

Dumnezeul Triunic procesat a venit în noi pentru a fi însăși viața noastră.

În această viață menționată în 2 Tim. 1:1 sunt incluse elementele de bază ale inoculării.

În viața eternă avem o conștiință curată, o credință neprefăcută, darul divin, un duh puternic, harul etern, elementul nestricăciunii, cuvântul sănătos și Duhul care locuiește în interior.

Când savurăm și trăim prin viața eternă a lui Dumnezeu din duhul nostru, noi suntem inoculați împotriva decăderii bisericii și biruim vrăjmașul, zidind biserica ca Trup al lui Cristos.

Slavă Domnului, viața eternă a lui Dumnezeu le-a fost dată tuturor credincioșilor în Cristos (1 Tim. 1:16) și este elementul principal al harului divin dat nouă (Rom. 5:17, 21).

Această viață a învins moartea (Fapte 2:24) și va înghiți moartea (2 Cor. 5:4).

Nimic nu poate birui această viață, căci această viață este Dumnezeu Însuși care devine viața noastră după ce a trecut prin procesele de încarnare, viață umană, răstignire, moarte, înviere și înălțare.

Pe măsură ce predicăm evanghelia, adminstrăm această viață eternă altora, iar această viață și neputrezirea sunt aduse la lumină și făcute vizibile altora prin evanghelie.

Când alții primesc viața divină, intervine neputrezirea. Viața și neputrezirea sunt capabile să contracareze moartea și corupția aduse de declinul dintre biserici.

Slavă Domnului, știm îm cine am crezut, căci Cel în care am crezut este o persoană vie, Isus Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu, și El este întruparea harului divin și a vieții eterne!

Am primit viața eternă și acum apucăm viața eternă pentru a savura și a trăi prin această viață în trăirea noastră de zi cu zi.

În El, această viață a fost foarte puternică, făcându-L să învingă toate lucrurile, inclusiv moartea.

În noi, această viață este foarte puternică, întărindu-ne să suportăm toate lucrurile și încurajându-ne să suferim de dragul Lui.

Slavă Domnului. În același timp, rămânem în adevărul divin din Cuvântul lui Dumnezeu, Sfintele Scripturi, pentru că viața divină este ascunsă în Cuvântul lui Dumnezeu.

Pe de o parte, Îl savurăm pe Cristos ca viață și trăim prin această viață.

Pe de altă parte, rămânem în adevărul în Cuvântul lui Dumnezeu, fiind constituiți cu învățătura sănătoasă a economiei Noului Testament a lui Dumnezeu și primind cuvântul lui Dumnezeu ca suflare a lui Dumnezeu (2 Tim. 3:14-17).

În acest fel, orice moarte din noi este înghițită și ne este oferită sursa de viață. Adevărul divin înlocuiește orice deșertăciune a corupției cu realitatea tuturor bogățiilor divine ale lui Cristos.

Sfintele Scripturi risipesc orice confuzie și ne oferă lumină și revelație divină. Aleluia!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit în noi ca viață eternă, pentru ca Tu să fii viața noastră. Vrem să Te savurăm și să trăim prin viața eternă din duhul nostru. Nu avem încredere în viața noastră naturală; ne renegăm sinele, ne pierdem viața sufletului și apucăm ceea ce este cu adevărat viață. Amin, Doamne Isuse, fii viața noastră astăzi. Trăiește în noi astăzi. Vrem să trăim un singur duh cu Tine, astfel încât viața Ta divină să se poată exprima prin noi. Salvează-ne de orice stricăciune și deșertăciune. Fie ca Tu să înghiți orice moarte din ființa noastră. O, Doamne, vrem să fim în Tine și ca Tu să fii în noi, ca să avem o singură viață și trăire cu Tine astăzi! Fie ca viața Ta divină să fie exprimată prin noi! Venim la Tine, dragă Doamne, în cuvântul Tău. Strălucește asupra noastră. Iluminează-ne. Risipește confuzia din ființa noastră și dă-ne lumină și revelație divină. Fie ca lumina Ta să strălucească asupra noastră prin cuvântul Tău. Expune declinul și degradarea și du-ne mai departe cu Tine pentru zidirea bisericii în calitate de Trup al lui Cristos!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Laying Hold on the Eternal Life and being in the Divine Truth to Overcome Degradation, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta cea bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 1 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Savurarea Cristosului atotinclusiv rezultă în biserică în calitate de templu și cetatea lui Dumnezeu

22/09/2024 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Rezultatul savurării și experimentării lui Cristos ca țară bună atotinclusivă este biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu (templul lui Dumnezeu) și cetatea lui Dumnezeu (împărăția lui Dumnezeu) pentru ca El să aibă o expresie corporativă pe pământ și pentru ca El să aibă stăpânire prin biserică. Amin!

Fiind aceia care învață să trăiască o viață de a-L savura pe Cristos ca țară bună zi de zi, suntem treptat zidiți pentru a fi biserica în calitate de templul lui Dumnezeu, locul Său de locuință și cetatea lui Dumnezeu, împărăția lui Dumnezeu.

Ca credincioși în Cristos, trebuie Îl savurăm zilnic pe Domnul ca har, luându-L drept sursă de viață și de alimentare în toate lucrurile.

Pe măsură ce Îl savurăm pe Domnul ca har, vom putea să suportăm orice fel de tratament și să trăim în orice fel de mediu pentru că Îl avem pe Cristos ca har în noi și cu noi.

Fie ca Domnul să ne arate cum să trăim o viață în ochii lui Dumnezeu, care să ne permită Îl savurăm pe Cristosul atotinclusiv, reprezentat de țara bună.

Zilnic trebuie să trăim o viață de osteneală personală asupra lui Cristos, astfel încât, atunci când ne adunăm la întâlnirile bisericii, să Îl putem savura în mod colectiv, împreună cu sfinții, pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Voia lui Dumnezeu este ca noi Îl savurăm pe Cristos și să-L experimentăm în orice situație.

Dacă facem asta, dacă ne ostenim zilnic asupra lui Domnul, exersându-ne duhul pentru a-L contacta și experimenta pe El, vom avea mâinile pline de produsele lui Cristos când vom veni la adunările bisericii. Amin!

Fie ca noi să aspirăm să fim creștinii normali de astăzi, cei biruitori, cei care se ostenesc zilnic asupra lui Cristos ca țara lor bună, pentru ca ei să Îl savureze pe Cristos ca savurarea lor! Fie ca noi să tratăm temeinic cu păcatele și să ne menținem părtășia cu Domnul.

Fie ca noi să ne răscumpărăm timpul și să ne cheltuim energia pentru a fi saturați și îmbibați cu cuvântul Domnului și să trăim în prezența, chipul, a lui Isus Cristos în duhul nostru.

De asemenea, vrem să-L primim pe Cristos ca har și să-I permitem Domnului să zdrobească și să dărâme orice lucru natural din noi, astfel încât El să ne constituie Sine Însuși și să ne reconstruiască cu Trinitatea Divină. Amin!

Când Îl savurăm și Îl experimentăm pe Cristos zi de zi, vom fi plini de bogățiile lui Cristos și ne vom întâlni împreună pentru a avea o expoziție bogată a bogățiilor lui Cristos, pentru că fiecare dintre noi îl va aduce pe Cristosul asupra căruia ne-am ostenit pentru a-L să prezintă-L sfinţilor.

Vom avea ceva de vorbit în cadrul întrunirilor ca o jertfă de voință liberă către Dumnezeu și o provizie pentru sfinți. Amin!

Trebuie să ne întâlnim cu copiii Domnului pentru a ne închina lui Dumnezeu în mod colectiv în locul pe care El l-a ales – în duhul nostru contopit și pe terenul unic al unității.

Păstrăm unitatea Trupului lui Cristos pe terenul autentic al unității. Ne adunăm pentru a ne închina lui Dumnezeu în mod colectiv în locul pe care El l-a ales, care este locul în care este duhul nostru, pe terenul unic al unității și cu Cristos ca ofrande. Aleluia!

În acest articol, dorim să vedem că rezultatul savurării de către noi a bogățiilor Cristosului atotinclusiv ca țară bună este biserica în calitate de templu al lui Dumnezeu și cetatea lui Dumnezeu.

Rezultatul savurării Cristosului atotinclusiv de către noi este biserica în calitate de templu și cetate al lui Dumnezeu

În 1 Împ. 8:48, Solomon s-a rugat lui Iehova ca, dacă poporul lui Israel se pocăiește și se întoarce la Dumnezeu din toată inima și sufletul lor în țara vrăjmașilor lor și se roagă către țara lor și către casa și cetatea lui Dumnezeu, Domnul să-i asculte.

Aici vedem trei lucruri: țara, casa și cetatea lui Dumnezeu. Țara Sfântă îl reprezintă pe Cristos ca fiind partea alocată de Dumnezeu nouă, credincioșilor în Cristos.

Cetatea sfântă semnifică împărăția lui Dumnezeu în Cristos (Ps. 48:1-2), iar templul sfânt semnifică casa lui Dumnezeu, biserica, pe pământ (Efes. 2:21; 1 Tim. 3:15).

Când noi, credincioșii în Cristos, Îl savurăm și experimentăm Cristosul atotinclusiv ca țară bună cu toate bogățiile Sale de nepătruns, vom deveni biserica în calitate de templu și cetate al lui Dumnezeu.

Când ne adunăm ca biserică și Îl savurăm pe Domnul, exprimând bogățiile Sale care au fost introduse în noi și experimentate de către noi, biserica este templul lui Dumnezeu pentru locuința Sa și cetatea lui Dumnezeu pentru împărăția și stăpânirea Sa pe pământ.

Când poporul lui Dumnezeu Îl savurează pe Cristos și Îl experimentează, când se împărtășesc din bogățiile Sale și El devine real pentru ei în viața lor de zi cu zi, Dumnezeu este localizat: El poate fi găsit printre sfinți.

Când sfinții se adună și toți au ceva din Cristos de revărsat altora la adunările bisericii, Dumnezeu este printre ei și chiar și cei necredincioși vor fi convinși, căzând cu fața la pământ înaintea Domnului (1 Cor. 14).

Ei vor mărturisi că biserica este locuința lui Dumnezeu, casa lui Dumnezeu, o entitate zidită cu Cristos contopită și contopită cu atât de mulți credincioși.

El Îl savurează pe ei, iar ei Îl iau drept viața lor și totul al lor; sfinții Îl savurează pe Cristosul atotinclusiv ca țara lor bună, rezultatul acestei savurări este biserica în calitate de templu și cetate al lui Dumnezeu.

În calitate de credincioși în Cristos, suntem creștini, ceva din Cristos.

Dimineața mâncăm puțin din Cristos, iar seara ne împărtășim din nou cu puțin din El. Zi de zi Îl mâncăm pe Cristos și Îl bem, iar Cristos este treptat digerat de noi și contopit cu noi, astfel încât noi și Cristos să devenim una.

Apoi, când ne întâlnim cu alți credincioși în Cristos care au făcut același lucru, Îl aducem pe Cristos la întâlnire și alții îl aduc și ei pe Cristos.

Nu ne putem abține: oriunde mergem, Îl aducem pe Cristos cu noi și Îl etalăm pe Cristos.

Când alții ne văd, vorbesc cu noi și se întâlnesc cu noi, ei Îl văd pe Cristos în noi și noi vorbim despre Cristos, Îl arătăm pe Cristos și Îl savurăm pe Cristos împreună.

Aceasta este biserica în calitate de locuință a lui Dumnezeu, casa lui Dumnezeu.

În biserică în calitate de templu și locuință a lui Dumnezeu, Îl savurăm pe Dumnezeu, Îl slujim împreună pe Dumnezeu și avem prezența lui Dumnezeu.

Însă, biserica în calitate de templu al lui Dumnezeu trebuie să fie lărgită și întărită; ea trebuie să devină cetatea lui Dumnezeu pentru ca împărăția lui Dumnezeu să fie adusă pe pământ.

Când Îl savurăm pe Cristos încetul cu încetul, zi de zi, când ne împărtășim din bogățiile Lui în duh, ne supunem spontan lui Dumnezeu și unii altora.

Nu ne vom mai certa cu alții, nici nu ne vom lupta cu ei.

Mai degrabă, mâncarea, băutura și savurarea noastră din Cristos ne vor face să fim aduși sub același cap în Cristos și ne vom supune lui Cristos ca Cap al nostru și, de asemenea, unii altora în Trupul lui Cristos.

Când avem o asemenea supunere între noi, când Îl savurăm și îl experimentăm suficient pe Cristos, astfel încât să ne supunem lui Dumnezeu și unii altora, vom avea nu numai biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu, ci și mai mult, biserica în calitate de împărăția lui Dumnezeu.

Pe măsură ce Îl savurăm pe Cristosul atotinclusiv cu toate bogățiile Sale, vom deveni biserica în calitate de casă și cetate al lui Dumnezeu; devenim biserica în calitate de expresie corporativă a lui Dumnezeu și, de asemenea, ca împărăție a Lui, pentru ca El să aibă stăpânire peste pământ.

Ceea ce caută Domnul printre noi astăzi este să învățăm Îl savurăm pe Cristos, să-L experimentăm pe Cristos și să-L aplicăm în viața noastră de zi cu zi, astfel încât să putem crește continuu în viață și să-L experimentăm și Îl savurăm pe El într-o asemenea măsură încât să devenim biserica în calitate de templu şi cetatea lui Dumnezeu.

Fie ca Domnul să câștige acest lucru printre noi, biserica atât ca și casă a lui Dumnezeu (Efeseni 2:21-22) cât și ca împărăție a lui Dumnezeu (Romani 14:17) pentru ca El să aibă o expresie corporativă și să-și exercite stăpânirea asupra pământului.

Fie ca noi să creștem continuu în experiența și savurarea noastră din Cristos, aplicându-L pe Cristos în viața noastră de zi cu zi, până când vom deveni cu toții biserica în calitate de templu și cetate al lui Dumnezeu pe pământ!

Doamne Isuse, vrem Te savurăm pe Tine cu toate bogățiile Tale de nepătruns, pentru ca Tu să câștigi biserica în calitate de templu și cetate al lui Dumnezeu pe pământ! Amin, Doamne, vrem să Te contactăm zilnic, exersându-ne duhul, astfel încât Te savurăm și să Te experimentăm cu toate bogățiile Tale. Distribuie-Te mai mult întru noi astăzi. Păstrează-ne în savurarea lui Cristos în toate lucrurile și în toate situațiile. Vrem să vă fim credincioși să învățăm prin harul Tău cum Îl savurăm pe Cristos, cum să-L experimentăm pe Cristos și cum să-L aplicăm pe Cristos în viața noastră de zi cu zi. Amin, Doamne, vrem să creștem cu toții în experiența și savurarea noastră din Cristos, până când vom deveni biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu și cetate al lui Dumnezeu! Fie ca biserica de astăzi să fie nu numai locuința lui Dumnezeu pentru ca El să găsească odihnă și să fie exprimat, ci și mai mult, cetatea lui Dumnezeu pentru ca împărăția lui Dumnezeu să vină! Amin, Doamne Isuse, câștigă biserica în calitate de templu și cetate al lui Dumnezeu printre noi astăzi!

Biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu și împărăția lui Dumnezeu este rezultatul savurării Cristosului atotinclusiv de către noi

Conform întegii revelații din Cuvântul lui Dumnezeu, centrul planului lui Dumnezeu este Cristos și biserica; centrul economiei lui Dumnezeu nu este altceva decât Cristos și lărgirea Sa, biserica.

În Vechiul Testament, țara cu templul și cetatea său erau centrul planului lui Dumnezeu (vezi 1 Împ. 8:48 și nota de subsol 1 din Biblia Versiunea Recâștigării), iar în Noul Testament, Cristosul atotinclusiv cu biserica este centrul planului lui Dumnezeu.

Țara este Cristos Însuși, iar templul și cetatea sunt plinătatea lui Cristos, biserica, care este Trupul Său (Efeseni 1:22-23; 2:21-22).

Templul este în principal pentru exprimarea lui Dumnezeu, pentru ca El să aibă o locuință și un loc de locuit.

Cetatea lui Dumnezeu este pentru stăpânirea lui Dumnezeu. Biserica în calitate de templu și cetate al lui Dumnezeu, împlinește țelul etern al lui Dumnezeu, așa cum se spune în Geneza 1:26 – ca El să-și câștige chipul și stăpânirea prin om.

Când privim biserica în calitate de casa lui Dumnezeu, templul lui Dumnezeu, vedem în principal că biserica este locuința Sa și aici avem prezența Lui.

În Psalmi, există opt caracteristici principale ale bisericii în calitate de casa lui Dumnezeu, templul lui Dumnezeu.

În primul rând, casa lui Dumnezeu este locul prezenței lui Dumnezeu, care este gloria lui Dumnezeu (Psalmul 26:8; 29:9), frumusețea lui Dumnezeu (27:4, 8) și bogăția lui Dumnezeu (36:8-9).

În biserică în calitate de casă a lui Dumnezeu, vedem gloria lui Dumnezeu, savurăm frumusețea Sa și ne împărtășim din bogățiile Lui în duh.

Biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu este locul revelației și a răspunsului lui Dumnezeu (73:16-17; 3:4; 18:6).

Când venim la adunările bisericii și ne exersăm duhul, primim revelația lui Dumnezeu și avem răspunsul Lui la problemele și necazurile noastre.

Biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu, este ascunzătoarea noastră (27:5; 31:20; 84:3).

Ne putem ascunde în Domnul și în biserică în calitate de casa lui Dumnezeu și aici suntem protejați de dușman.

În biserică în calitate de casă a lui Dumnezeu, suntem într-un loc unde putem fi sădiți, înfloriți și aducem roade (Ps. 92:13-14).

Suntem atât de fericiți în acest loc minunat, în grădina care crește în harul Său; aici, în casa lui Dumnezeu, suntem sădiți ca niște plante, înflorim și aducem roade în grădina lui Dumnezeu, crescând din belșug prin harul Său.

Biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu este locul izvoarelor (87:7).

În afara casei lui Dumnezeu este un loc uscat, dar în casa Lui avem multe izvoare de băut.

Biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu este locul în care suntem întăriți (68:35; 96:6).

Dumnezeu ne dă putere din sanctuarele Sale și El dă putere și tărie poporului Său din biserica Sa. Amin!

În casa lui Dumnezeu, suntem în locul potrivit pentru a fi contopiți cu Dumnezeu (92:10), iar în biserică, Îl savurăm pe Dumnezeu ca parte a noastră (73:26). Amin!

În ceea ce privește biserica în calitate de împărăția lui Dumnezeu, cetatea lui Dumnezeu, vedem în principal autoritatea lui Dumnezeu, pentru că în biserică în calitate de împărăție a lui Dumnezeu, El își exercită autoritatea.

Biserica, ca cetate a lui Dumnezeu, este o cetate puternică, cetatea marelui Împărat (31:21; 48:2).

Aleluia, în cetatea lui Dumnezeu este un râu cu pâraie de bucurie (46:4-5)! Rezultatul savurării noastre din Cristos ca țară bună este biserica în calitate de templu și cetate al lui Dumnezeu; în cetatea lui Dumnezeu este un râu care râuri ne bucură!

Dumnezeu este cunoscut în ea și este El o retragere înaltă în ea (48:3). Ca cetate a lui Dumnezeu, împărăția lui Dumnezeu, biserica este o groază pentru vrăjmaș (vv. 3-6; 76:2-3).

Biserica în calitate de cetate a lui Dumnezeu este desăvârșirea frumuseții (50:2), iar ea este țelul plăcerii bune a lui Dumnezeu (51:18).

Tronurile judecății sunt așezate în cetatea lui Dumnezeu (122:5), iar Domnul îi binecuvântează pe alții din ea și este binecuvântat din ea (134:3; 135:21).

Rezultatul suprem al savurării noastre din Cristos ca țară bună este încorporarea divină-umană a Dumnezeului Triunic procesat cu poporul Său tripartit regenerat, transformat și glorificat ca locuință eternă și împărăție a lui Dumnezeu (Apoc. 21:3, 22; 22:5). Aleluia!

Doamne Isuse, Te iubim și Te savurăm! Suntem plini de bucurie, pentru că ne împărtășim din Cristosul atotinclusiv ca realitate a țării bune. Cât de mult ne place să fim aici, în biserică în calitate de templu și cetate al lui Dumnezeu! Aici Îl savurăm pe Dumnezeu împreună cu toți sfinții și suntem în împărăția lui Dumnezeu pe pământ! Amin, Doamne, savurăm prezența Ta, slava Ta, revelația Ta și răspunsul Tău în biserica în calitate de casa lui Dumnezeu astăzi. Te luăm ca ascunzătoarea noastră. Suntem întăriți, udați, contopiți cu Dumnezeu și umpluți de Tine ca porțiune a noastră în biserică în calitate de templu al lui Dumnezeu. Slavă Domnului, noi devenim biserica în calitate de cetatea lui Dumnezeu, împărăția lui Dumnezeu! Amin, Doamne, domnește și stăpânește în noi astăzi. Fă-Te cunoscut nouă și prin noi. Să vină împărăția Ta și să se facă voia Ta pe pământ. Îndeplinește-ți scopul etern în noi și prin noi. Amin, Doamne Isuse, păstrează-ne în savurarea Ta ca fiind Cristosul atotinclusiv, astfel încât să putem deveni biserica în calitate de templu și cetate al lui Dumnezeu!