Credincios in Cristos

Cristos hrănește bisericile în divinitatea Sa pentru a produce biruitori pentru economia Sa

29/07/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Cristos are grijă de biserici în divinitatea Sa cu dragostea Sa divină pentru a hrăni bisericile, căci El umblă printre biserici pentru a le cunoaște starea și le vorbește ca Duhul pentru a ajusta și umple lampadarele; Cristos hrănește bisericile în divinitatea Sa și le îngrijește cu drag în umanitatea Sa pentru a ne ajuta să creștem și să ne maturizăm în viața divină, pentru a fi biruitorii Săi și a împlini economia Sa.

Doamne Isuse, ne deschidem îngrijirii Tale cu drag și hrănirii Tale. Îngrijește-ne în umanitatea Ta pentru a ne face să ne simțim confortabil și plăcuți. Îndepărtează tot ceea ce nu este din Cristos, orice este negativ și orice împiedică strălucirea. Amin, Doamne, avem nevoie de hrănirea Ta! Hrănește-ne cu ceea ce ești Tu, astfel încât nevoia noastră să fie satisfăcută, să devenim biruitorii Tăi și să împlinim economia Ta eternă! Amin!

Slavă Domnului că este Fiul Omului care umblă în mijlocul lampadarelor de aur. El cunoaște situația noastră atât personal, cât și corporativ, atât ca creștini individuali, cât și ca biserici locale. El are grijă de noi cu dragoste.

El ne dăruiește rezerva de viață în ființa noastră. Dacă ne deschidem către El și Îl lăsăm să ne îngijească cu drag, El poate îndepărta orice este negativ din noi și poate adăuga mai mult din Sine în ființa noastră.

El este Cel care trăiește în vecii vecilor și trăiește ca să mijlocească pentru noi, chiar să aibă grijă de noi în veci. Cristos nu numai că trăiește, dar trăiește în vecii vecilor. El a murit o singură dată și a înviat o singură dată. După ce a înviat, El trăiește în vecii vecilor. Nu va mai muri, ci va trăi în vecii vecilor.

Cristos nu este doar glorificat cu gloria pe care o avea la Dumnezeu înainte de a fi lumea; El a fost învestit și mai mult cu umanitatea glorificată! Ce minunat! Cristos trăiește în acest fel nu doar pentru Sine, ci și pentru noi, căci El trăiește mereu ca să mijlocească pentru noi. El este chiar acum și apare continuu înaintea feței lui Dumnezeu ca să mijlocească pentru noi.

Pentru că El trăiește, și noi trăim (Ioan 14:19). El trăiește în noi și noi Îl trăim pe Cristos. Trăim datorită Lui. El trăiește în vecii vecilor, iar noi trăim și noi într-un singur duh cu El. Trebuie doar să rămânem în prezența Lui, chiar să avem prezența Lui în duhul nostru tot timpul, și vom trăi, așa cum și El trăiește.

Slavă Domnului că El este Dumnezeul care trăiește în vecii vecilor; putem fi siguri de prezența Lui în duhul nostru tot timpul. Nimic nu ne întărește mai mult decât prezența sigură a Domnului; aceasta nu este un sentiment sau o imaginație și nici nu este o iluzie psihologică. El este cu noi. El este în noi.

El este Cel veșnic, Cel atotputernic, Cel care este sursa vieții și Cel care este în noi. Suntem uniți cu El ca un singur duh și, pentru că El trăiește, și noi trăim! Slavă Domnului!

Cristos are grijă de biserici în divinitatea Sa cu dragostea Sa divină: El hrănește bisericile pentru ca noi să creștem și să ne maturizăm în viață, pentru a fi biruitorii Lui și a împlini economia Sa eternă

Pe de o parte, Cristos, ca Fiu al Omului, ne îngrijește cu drag în umanitatea Sa pentru a ne face să ne simțim confortabil, plăcuți și dulci; pe măsură ce face acest lucru, ne deschidem către El, iar El are o cale de a ne hrăni.

În Apocalipsa 1:13 vedem că Cristos are grijă de biserici în divinitatea Sa cu dragostea Sa divină, semnificată prin brâul de aur de pe pieptul Său, pentru a hrăni bisericile. Există un brâu de aur cu care Cristos, ca Fiu al Omului, este încins la pieptul Său; aceasta semnifică faptul că toată lucrarea este făcută, El are grijă de noi cu dragoste și, în grija Sa pentru noi, este întărit și energizat de divinitatea Sa.

Divinitatea lui Cristos este exercitată atunci când El are grijă de biserici. El trăiește întotdeauna pentru a mijloci și Se distribuie nouă pentru a ne hrăni și a ne face să creștem în viață.

Cristos nu este doar uman, ci și divin; El nu este doar Fiul Omului, ci și Fiul lui Dumnezeu. Ca Fiu al Omului, El îngrijește cu drag bisericile în umanitatea Sa, făcându-le să se simtă confortabil și, de asemenea, ajustând lămpile pentru a le face potrivite.

Ca Fiu al lui Dumnezeu, El hrănește bisericile în divinitatea Sa pentru a produce biruitori care să-i îndeplinească economia eternă. Divinitatea lui Cristos, ca energie divină, hrănește bisericile în multe feluri.

Vedem acest lucru în cele șapte epistole către cele șapte biserici din Apocalipsa 2-3. Pe de o parte, Cristos, ca Duh, a vorbit pentru a expune problemele, defectele și neajunsurile din biserici; aceasta a fost îngrijirea Sa cu drag, căci El vrea să elimine orice este negativ și împiedică strălucirea lampadarelor.

Pe de altă parte, El S-a prezentat în multe aspecte diferite și minunate pentru ca bisericile locale să-L savureze, astfel încât să poată fi restabilite la intenția Sa inițială.

În umanitatea Sa, El face ca bisericile să se simtă confortabile și fericite și El înlătură, prin eliminarea lucrurilor rele, a lipsurilor, a eșecurilor și a defectelor menționate în cele șapte epistole către cele șapte biserici.

Pe de altă parte, Cristos hrănește bisericile în divinitatea Sa, în dragoste. El nu doar înlătură ceea ce este negativ prin strălucirea Sa; El le oferă bisericilor și bogățiile ființei Sale.

Cristos ne hrănește cu Sine Însuși ca Cristosul atotinclusiv în slujba Sa completă în trei stadii, astfel încât să putem crește în viața divină și să ne maturizăm în viață pentru a fi biruitorii Lui.

Ceea ce este El satisface fiecare nevoie a noastră. El ne dezvăluie pentru a vedea ce este El și ne hrănește cu bogățiile ființei Sale, chiar cu tot ceea ce este, are și a realizat El.

Pe măsură ce suntem hrăniți din belșug de Cristos cu ceea ce El este în întreaga Sa slujbă, creștem și ne maturizăm în viața divină pentru a fi biruitorii Săi și a împlini economia Sa eternă. Slavă Domnului!

De exemplu, în Apocalipsa 2:7, El hrănește biserica din Efes cu pomul vieții, care este în Paradisul lui Dumnezeu. Cristos este pomul vieții pentru ca sfinții biruitori să-L savureze, să se împărtășească din El și să fie constituiți cu El. Aceasta este atât o promisiune pentru viitor, în epoca împărăției și în veșnicie, cât și ceva ce ar trebui să facem astăzi.

Cristos hrănește bisericile dându-Se lor ca pom al vieții din care ei să ia parte, pentru ca sfinții să crească și să se maturizeze pentru a fi biruitorii Domnului, împlinind economia Sa eternă.

În fiecare biserică și în fiecare biserică, indiferent cât de profunde sunt degradarea și corupția, Domnul prezintă un aspect al ființei Sale pentru a hrăni biserica, chiar pentru a hrăni toți sfinții, pentru ca aceștia să crească în viață spre maturitate pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu.

Cea de-a șaptea biserică, biserica din Laodiceea, Domnul o sfătuiește să cumpere aur, haine albe și alifie pentru ochi, ca să fie mântuită de degradarea ei în starea de căldicel (Apocalipsa 3:18). El promite că va cina cu cei care Îi deschid ușa (v. 20). Acesta este modul în care Cristos hrănește bisericile în divinitatea Sa.

În noi înșine, falimentăm și suntem degradați, așa că avem nevoie ca Domnul, ca Fiul Omului, să vină să ne îngrijească cu drag în umanitatea Sa și să ne hrănească în divinitatea Sa, pentru a putea merge mai departe cu Domnul.

Avem nevoie de El ca fiind aurul nostru adevărat, ca natura noastră divină, ca hainele noastre albe, ca dreptatea noastră trăită din noi și ca alifia pentru ochi, de Duhul ungerii care ne face să-L vedem pe Dumnezeu și scopul Său.

Fie ca noi să ne deschidem lucrării Domnului în divinitatea Sa pentru a hrăni bisericile în dragostea Sa. Fie ca noi să-L mâncăm, să-L bem și să fim hrăniți din belșug cu El, pentru a putea crește și a ne maturiza în viața Sa și a deveni biruitorii în intensificarea Sa înșeptită!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ești Fiul Omului care Te îngrijești de biserici, îngrijindu-le cu drag în umanitatea Ta și hrănindu-le în divinitatea Ta. Îți mulțumim, Doamne, că hrănești bisericile în divinitatea Ta, pentru ca noi să putem crește în viață spre maturitate și să fim biruitorii Tăi. Ne deschidem Ție, Doamne. Ne deschidem îngrijirii și hrănirii Tale. Ne deschidem pentru a Te savura, a ne împărtăși din bogățiile Tale și a fi hrăniți din belșug cu ceea ce ești Tu astăzi! Amin, Doamne, hrănește-ne astăzi! Fie ca să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv în slujba Sa completă în trei etape, astfel încât să putem crește spre maturitate și să devenim biruitori ai Domnului pentru împlinirea economiei Sale! Te iubim, Doamne! Ne deschidem Ție! Ne deschidem grijii Tale pentru biserici în divinitatea Ta cu dragostea Ta divină. Te luăm ca pom al vieții; ne împărtășim din Tine ca viață și sursă de viață a noastră, astfel încât să putem trăi datorită Ție. Deschidem ușa inimii noastre: intră, Doamne, și ospătează-te cu noi! Fă-ne sfinții Tăi biruitori în biserici astăzi!

Să fim în biserici și să ne deschidem îngrijirii cu drag și hrănirii Domnului

Domnul Isus revelat în Apocalipsa 1 și 2 este Fiul Omului care umblă în mijlocul bisericilor locale, cunoscând situația fiecăreia și îngrijind cu drag și hrănind bisericile.

El este Cristosul umblător; El ajunge să cunoască starea fiecărei biserici. El este, de asemenea, Cristosul vorbitor și El ajustează și umple lampadarele cu ulei proaspăt, rezerva Duhului (Apocalipsa 2:1, 7).

Pentru ca noi să participăm la lucrarea Lui și să savurăm grija Sa, trebuie să fim în biserici. Slavă Domnului că suntem în bisericile locale din recâștigarea Domnului sub bogata grijă a lui Cristos ca Fiu al Omului, dragul nostru Mare Preot!

El este Marele nostru Preot și este ușor atins în umanitatea Sa de simțul slăbiciunilor noastre (Evrei 4:15). Pe măsură ce venim la El sau El vine la noi, El vede starea ființei noastre și starea bisericii și este atins; Se îndură de noi, ne vorbește și ne expune situația în care ne aflăm.

El simpatizează cu slăbiciunea noastră, căci El a fost ispitit în toate privințele la fel ca noi. Ne îngrijește cu drag în umanitatea Sa; face acest lucru prin însăși prezența Sa, căci prezența Sa ne face să ne simțim confortabil, dulci și plăcuți.

Pe măsură ce ne îngrijește cu drag, El expune și îndepărtează, prin eliminare, toate lucrurile negative. Noi spunem pur și simplu amin strălucirii Sale, iar El face toată lucrarea în noi; El elimină și îndepărtează ceea ce împiedică strălucirea. Apoi, El ne hrănește.

O, pe măsură ce ne simțim confortabil și plăcuți în prezența Lui, Domnul are o cale de a ne distribui ceva din Sine Însuși. El ne îngrijește cu drag în umanitatea Sa pentru a ne face potriviți, astfel încât să putem fi fericiți, plăcuți și confortabili.

El ne hrănește în divinitatea Sa, astfel încât să putem crește și să ne maturizăm în viața divină, pentru a fi biruitorii Săi și a împlini economia Sa eternă.

Iubim îngrijirea cu drag a Domnului; El ne îngrijește cu drag prin însăși prezența Sa, așa cum un copil este îngrijit cu drag de prezența mamei sale. Pe măsură ce ne îngrijește cu drag, ne deschidem către El.

Îi permitem să-Și facă domiciliul în inima noastră. Îl lăsăm să expună ceea ce este negativ și Îl lăsăm să înlăture ceea ce împiedică strălucirea. Slavă Domnului că, pe măsură ce rămânem în prezența Domnului, ne aflăm într-o atmosferă de tandrețe și căldură, căci ființa noastră este îngrijită cu drag.

Pe măsură ce ne îngrijește cu drag, El ne și hrănește, adăugându-ne mai mult din Sine și dezvăluind un aspect al Său care ne-ar hrăni și ne-ar face să avansăm în Domnul. Experimentăm acest lucru atât personal, cât și corporativ; în special, experimentăm îngrijirea cu drag a și hrănirea Lui în cadrul întâlnirilor bisericilor locale.

Experimentăm o bună părtășie cu Domnul personal, pe măsură ce Îl contactăm pe Domnul și savurăm ceva din Cristos atunci când ne adunăm cu familia și avem părtășie în propria noastră casă. Dar savurăm și mai mult îngrijirea cu drag a și hrănirea din partea Domnului atunci când ne adunăm cu sfinții în întâlnirile bisericii!

Pe măsură ce venim împreună în prezența Domnului, savurăm odihna, mângâierea, vindecarea, curățirea și încurajarea Lui. În atmosfera prezenței Sale, suntem curățiți, suntem mângâiați, suntem vindecați și suntem încurajați.

De atâtea ori, pur și simplu am ajuns la întâlnire și ne-am deschis puțin Domnului, iar El ne-a îngrijit cu drag și ne-a hrănit, făcându-ne să ne simțim plăcuți și hrănindu-ne cu bogățiile ființei Sale! Prin hrănirea pe care o primim de la Domnul, savurăm provizia de viață în interior. Prin îngrijirea cu drag a oferită de Domnul, experimentăm atmosfera mângâietoare și liniștitoare în exterior.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului și să savurăm îngrijirea cu drag și hrănirea Sa în viața noastră de zi cu zi și în viața de biserică. Fie ca pur și simplu să ne deschidem și să-L lăsăm să ne îngrijească cu drag și să ne hrănească, astfel încât să putem crește spre maturitate și să devenim biruitorii Domnului, pentru a împlini economia Sa eternă.

Doamne Isuse, ne deschidem Ție astăzi. Ne deschidem îngrijirii și hrănirii Tale. Îți mulțumim că ești Fiul Omului care umblă în mijlocul bisericilor locale astăzi. Îți mulțumim că ești Cristosul umblător care ajunge să cunoască starea fiecărei biserici și chiar starea fiecărui credincios în Cristos. Amin, Doamne, Tu ești Duhul vorbitor care aranjează și umple lampadarele cu ulei proaspăt, rezerva Duhului. Ne deschidem îngrijirii Tale în umanitatea Ta și hrănirii Tale în divinitatea Ta. Aleluia, prin îngrijirea cu drag a Domnului experimentăm atmosfera liniștitoare și reconfortantă în exterior! Slavă Domnului, prin hrănirea Domnului savurăm rezerva de viață în interior. Amin, Doamne, păstrează-ne în bisericile locale, savurându-L și experimentându-L pe Cristos ca Fiu al Omului care îngrijește cu drag și hrănește bisericile. Înaintează în noi. Înaintează printre noi. Păstrează-ne deschiși Ție atât personal, cât și corporativ. O, Doamne, fie ca Tu să câștigi biruitorii din biserici de care Tu ai nevoie pentru împlinirea scopului Tău!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ Nourishes the Churches in His Divinity to Produce Overcomers for His Economy, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 39 cu tema: Cristos ca Fiu al Omului umblă în mijlocul lampadarelor de aur (ziua 4) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos îngrijește cu drag bisericile în umanitatea Sa și ajustează lămpile pentru a le menține strălucitoare

28/07/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Cristos, ca Fiu al Omului, este Marele Preot care umblă printre lampadarele de aur (bisericile locale) pentru a îngriji cu drag bisericile în umanitatea Sa și a le hrăni în divinitatea Sa; El ajustează lămpile, adaugă uleiul și retează mucul lămpilor pentru a le face potrivite.

Doamne Isuse, ne deschidem Ție ca Mare Preot al nostru. Îți mulțumim că ești Fiul Omului care umblă printre bisericile locale pentru a vedea situația din fiecare biserică. Îți mulțumim că ne observi, ne privești și ai grijă de noi. Ai o cale, Doamne, să elimini ceea ce este negativ și natural printre noi. Îndepărtează orice împiedică strălucirea. Adaugă mai mult din Tine însuți ca ulei la lămpi, chiar la toți sfinții, pentru ca noi să putem străluci mai tare cu Tine ca lumină! Amin!

Fie ca Domnul să ne dea harul și îndurarea Sa pentru ca noi să-L vedem pe Cristos ca Fiul Omului umblând în mijlocul lampadarelor de aur. Fie ca noi să avem un duh exersat pentru a fi mesagerii de astăzi, sfinții biruitori care aud ceea ce Duhul vorbește bisericilor și care Îl văd pe Cristos în lucrarea Sa cerească, îngrijindu-se de biserici.

Pe de o parte, trebuie să fim în duh, căci revelația lui Cristos este în duhul nostru. Pe de altă parte, trebuie să fim pe terenul autentic al unității, căci numai atunci când suntem în bisericile locale potrivite putem primi o viziune a lui Cristos.

Aceasta înseamnă că ar trebui să fim întotdeauna una, fără dezbinări între noi, iar numele unic în care ar trebui să-l adunăm ar trebui să fie numele lui Isus, niciun alt nume.

De asemenea, ne întâlnim în locul locuinței lui Dumnezeu, locul ales de El, care este duhul nostru, cu aplicarea altarului, care este crucea. Permitem crucii să ne trateze și ne întâlnim în numele lui Isus. De asemenea, suntem împreună-părtași la necazul, la împărăția și la răbdarea în Isus.

La fel ca apostolul Ioan, suntem împreună părtași la necazul în Isus, știind că prin multe necazuri intrăm în împărăția lui Dumnezeu. Nu iubim viața sufletului nostru, ci suntem dispuși să o dăm pentru frați.

Suntem împreună-părtași la împărăție în Isus, trăind viața de biserică și urmărindu-L pe Cristos împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură. Și ne îngrijim de frații păcătoși, cerând în rugăciune și dându-le viață.

Suntem împreună-părtași la răbdarea în Isus, fiind conștienți de tacticile de epuizare ale lui Satan și îndurând cu răbdarea lui Cristos pe care am savurat-o și am experimentat-o. Amin!

Cristos, ca Fiu al Omului, Se îngrijește de biserici în umanitatea Sa pentru a le îngriji cu drag

În Apocalipsa 1:13 vedem că Cristos este Fiul Omului îmbrăcat cu o haină care ajunge până la picioare și încins la piept cu un brâu de aur pentru ca El să îngrijească cu drag bisericile în umanitatea Sa și să le hrănească în divinitatea Sa. O, ce Cristos minunat avem!

Când suntem în duh, pe terenul unității și părtași la necazul, împărăția și răbdarea în Isus, vedem o viziune a lui Cristos ca Fiu al Omului. Faptul că El este Fiul Omului ne arată umanitatea Sa, brâul de aur semnifică divinitatea Sa, iar pieptul este un semn al dragostei.

Cristos este astăzi Fiul Omului în învierea și înălțarea Sa și El umblă printre bisericile locale ca lampadarele de aur pentru a avea grijă de ele. El este Fiul omului, având grijă de biserici în umanitatea Sa pentru a le îngriji cu drag.

Faptul că El este încins la piept semnifică faptul că El a făcut toată lucrarea și acum El are grijă de biserici în dragoste. În Vechiul Testament, preoții erau încinși la coapsele lor pentru slujirea lor (Exod 28:4), iar în Daniel 10:5 Cristos era încins la coapsele cu aur curat. Acest lucru este pentru a se întări pentru lucrare.

Dar Cristosul pe care îl vedem în Apocalipsa 1 este încins la piept; El Și-a terminat lucrarea divină de a produce bisericile și acum, prin dragostea Sa, El are grijă de bisericile pe care le-a produs prin dragostea Sa.

Brâul de aur, în plus, semnifică divinitatea lui Cristos ca energie divină; faptul că acest brâu de aur este la piept semnifică faptul că energia aurie a lui Cristos este exercitată și motivată de și cu dragostea Lui pentru a hrăni bisericile.

Slavă Domnului că astăzi El este Fiul Omului umblând în mijlocul lampadarelor de aur, a bisericilor locale, pentru a avea grijă de biserici în umanitatea Sa ca Fiu al Omului, în principal pentru a le îngriji cu drag! El ne îngrijește cu drag în umanitatea Sa.

A îngriji cu drag pe cineva înseamnă a-l face fericit și confortabil; a hrăni pe cineva înseamnă a-l hrăni dându-i ceva de mâncare. Cristos este Fiul omului ca Marele nostru Preot și El îngrijește cu drag bisericile în umanitatea Sa și, în același timp, El hrănește bisericile în divinitatea Sa. Slavă Domnului pentru un astfel de Mare Preot!

El ne îngrijește cu drag, făcându-ne fericiți și confortabili și ne hrănește, de asemenea, dându-ne ceva din El însuși cu care să fim hrăniți. Cristos este cel mai bun model de îngrijire cu drag și hrănire; El are grijă de toate bisericile locale fiind Fiul Omului cu o haină lungă, care este haina preoțească (Exod 28:33-35).

El este marele nostru Preot. El are grijă de noi în dragoste. El nu lucrează și nu trudește; El a făcut toată lucrarea și acum ne îngrijește cu drag în umanitatea Sa.

Totalitatea lui Cristos în divinitatea Sa a devenit un brâu, întărindu-L cu o energie divină pentru a ne îngriji în dragoste. Energia divină a lui Cristos este exercitată prin și cu dragostea Sa pentru a hrăni bisericile.

Fie ca noi să ne deschidem îngrijirii Sale cu drag și hrănirii Lui. Fie ca atât personal, cât și corporativ, să avem o viziune a lui Cristos ca Fiul Omului umblând printre lampadarele de aur și să ne deschidem Lui pentru a-I permite să ne îngrijească cu drag în umanitatea Sa și să ne hrănească în divinitatea Sa, astfel încât să putem fi vii în mod intens și strălucitori în mod intens.

Când venim la El atât personal, cât și corporativ, El ne face să ne simțim plăcuți, fericiți și confortabili. Pe măsură ce ne deschidem către El, El ne îngrijește cu drag în umanitatea Sa și ne hrănește în divinitatea Sa pentru a Se asigura că biserica strălucește puternic ca mărturie a lui Isus.

Doamne Isuse, vrem să fim în duhul nostru, pe terenul unității și să fim părtași la necazul, împărăția și răbdarea în Isus, ca să Te putem vedea! Amin, Doamne, fie ca să avem o viziune a lui Cristos ca Fiu al Omului, fiind Marele Preot umblând printre biserici! Fie ca să ne dăm seama că astăzi Cristos este Marele nostru Preot, îmbrăcat cu o haină care ajunge până la picioare și încins la piept cu un brâu de aur. Aleluia, Cristos umblă printre bisericile locale pentru a observa situația, astfel încât să le poată îngriji cu drag în umanitatea Sa și să le hrănească în divinitatea Sa! Amin, Doamne, ne deschidem îngrijirii Tale cu drag și hrănirii Tale. Ne deschidem grijii Tale plină de dragoste. Îți mulțumim că ești energizat și motivat să ai grijă de noi cu dragoste. Cât de mult ne place să fim aici, în bisericile locale, sub grija și îngrijirea iubitoare a Fiului Omului, marele nostru Mare Preot! O, Doamne, ne deschidem astăzi îngrijirii Tale cu drag în umanitatea Ta și hrănirii Tale în divinitatea Ta!

Cristos ne îngrijește cu drag în dragoste și îndepărtează toate lucrurile negative care ne frustrează strălucirea

Ce înseamnă ca Cristos să îngrijească cu drag bisericile în umanitatea Sa? Cum face El acest lucru? În capitolele 1-3 din Apocalipsa vedem cum Cristos umblă printre bisericile locale și le vorbește; prin vorbirea Sa, El Se prezintă bisericilor cine este, El luminează situația lor, El evidențiază anumite probleme și El oferă soluția.

El îngrijește cu drag bisericile atât în umanitatea Sa, cât și le hrănește în divinitatea Sa. În ceea ce privește îngrijirea cu drag, Cristos ajustează lămpile pentru a le face potrivite; El ne îngrijește cu drag pentru ca noi să fim fericiți, plăcuți și confortabili.

Așa cum preoții din Vechiul Testament trebuiau să reteze lămpile pentru a le face potrivite, tot așa face Cristos astăzi printre biserici (Exod 30:7).

O aplicație a acestui lucru poate fi văzută în Psalmul 42:5 și 11, unde vedem mântuirea feței Sale devenind mântuirea feței noastre. Când privim la El, când Îl privim pe Domnul, vedem fața Lui zâmbitoare și însăși fața noastră este mântuită, căci devenim fericiți așa cum El este fericit.

Înainte de a putea merge la alții pentru a-i îngriji cu dragoste, trebuie să fim făcuți fericiți și să ne simțim confortabil de către Domnul, altfel suntem nefericiți și alții nu vor accepta grija sau vizita noastră. Fie ca niciodată să nu contactăm pe cineva cu o înfățișare tristă.

Spurgeon a spus odată că o persoană care nu are veselie pe chip ar fi mai bine să fie antreprenor de pompe funebre. O, Doamne! Chiar și ca slujitori ai Cuvântului lui Dumnezeu, putem fi cei care nu au o înfățișare veselă.

Înfățișarea noastră trebuie să fie mântuită. Pe măsură ce venim la Domnul în cuvântul Său și ne deschidem Lui, El ne mântuiește în interior și ne face să ne simțim fericiți, confortabili și plăcuți. Prezența Domnului, atunci când venim în prezența Lui, oferă o atmosferă de tandrețe și căldură pentru a ne îngriji cu drag ființa.

Când Îl contactăm pe Domnul, savurăm tandrețea Lui, ne simțim încălziți și întreaga noastră ființă este îngrijită cu drag. Prezența Domnului ne oferă odihnă, mângâiere, vindecare, curățare și încurajare.

Putem mărturisi acest lucru din propria noastră experiență; uneori, Îl atingem pe Domnul personal sau poate suntem în întâlniri și ne deschidem către Domnul, iar El pur și simplu ne dă alinare și odihnă, ne vindecă și ne curăță, iar acest lucru ne încurajează.

Putem savura atmosfera îngrijirii cu drag a prezenței Domnului în biserică pentru a primi rezerva hrănitoare a vieții (Efeseni 5:29; 1 Timotei 4:6; Efeseni 4:11). Pe măsură ce venim la întâlnirile bisericii, atingem prezența lui Cristos ca Fiu al Omului care umblă în mijlocul bisericilor și suntem hrăniți cu rezerva bogată a vieții.

Pe de o parte, ne simțim confortabil, odihniți și încurajați; pe de altă parte, pe măsură ce ne deschidem către Domnul într-o astfel de atmosferă de dragoste și îngrijire cu drag, primim rezerva hrănitoare a vieții.

Domnul Isus, ca Fiu al Omului, îngrijește cu drag bisericile în umanitatea Sa; El face acest lucru făcându-ne mai întâi fericiți și confortabili, apoi eliminând orice este negativ. Așa cum preoții din Vechiul Testament ajustau lămpile îndepărtând prin tăiere orice fitil carbonizat al lămpilor, astfel încât lampadarul să strălucească puternic, tot așa Domnul astăzi ajustează fitilul lămpilor lampadarului (Exod 25:38).

El ajustează lămpile pentru a le face potrivite și strălucitoare. El ajustează fitilul lămpilor lampadarului prin tăierea tuturor lucrurilor negative care ne împiedică strălucirea.

Am putea crede că strălucim, dar de fapt scoatem fum, căci există lucruri negative în ființa noastră și printre noi care ne împiedică strălucirea; avem nevoie ca Domnul, ca Mare Preot, să vină ca Fiul Omului pentru a îndepărta prin tăiere orice lucru negativ care ne împiedică strălucirea.

În cazul lămpilor lampadarului din Vechiul Testament exista partea carbonizată a fitilului, fitilul care împrăștia fum; aceasta trebuia tăiată, astfel încât lămpile să strălucească puternic (Leviticul 24:4).

Această parte carbonizată semnifică lucruri care nu sunt conform scopului lui Dumnezeu și trebuie îndepărtate. Astfel de lucruri sunt carnea noastră, omul nostru natural, sinele nostru și vechea noastră creație. Domnul Isus îndepărtează toate aceste elemente și lucruri negative, astfel încât să putem străluci intens ca mărturie a lui Isus.

Lampadarele sunt organice – sunt lampadare vii, iar fiecare biserică este un lampadar viu, având mult simțământ. Când există lucruri negative, acestea împiedică strălucirea și este nevoie ca Fiul Omului să vină și să le îndepărteze.

Cristos elimină toate diferențele dintre biserici – El elimină faptele rele, lipsurile, eșecurile și defectele – astfel încât bisericile să fie la fel în esență, înfățișare și expresie (vezi 1 Corinteni 1:10; 2 Corinteni 12:18; Filipeni 2:2).

Bisericile ar trebui să fie la fel în esență și înfățișare, chiar în expresia lor, astfel încât Domnul, ca Fiu al Omului, să expună și să îndepărteze orice împiedică strălucirea și orice face ca bisericile să fie diferite, orice element negativ.

În experiența noastră, pe măsură ce venim la Domnul, pe măsură ce venim la tronul harului, El, ca Mare Preot al nostru, este atins de simțul slăbiciunilor noastre și are grijă de noi, îngrijindu-ne cu drag în umanitatea Sa și hrănindu-ne în divinitatea Sa (Evrei 4:15-16).

Fie ca noi să ne deschidem Lui și să venim la El așa cum suntem, permițându-I să expună și să înlăture orice împiedică strălucirea.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ești Fiul Omului care Te îngrijești de biserici în umanitatea Ta pentru a le îngriji cu drag. Ne deschidem Ție. Ai Tu o cale de a ajusta lămpile pentru a le face potrivite. Ne deschidem îngrijirii Tale cu drag; Tu ne faci să fim fericiți, plăcuți și confortabili. Mântuirea feței Tale devine mântuirea feței noastre. Ne place să fim în prezența Ta, căci prezența Ta oferă o atmosferă de tandrețe și căldură. Prezența Ta îngrijește cu drag ființa noastră și ne dă odihnă și mângâiere, vindecare și încurajare. O, cât de minunat este să fim în atmosfera îngrijirii cu drag a prezenței Domnului în biserică, astfel încât să putem primi rezerva hrănitoare a vieții! Amin, Doamne, Te iubim și ne deschidem îngrijirii Tale cu drag. Fă în așa fel încât să înlături orice este negativ, orice ne frustrează strălucirea. Fă în așa fel, Doamne, ca să înlături orice nu este conform scopului Tău. Îndepărtează toate diferențele dintre biserici, astfel încât bisericile să fie la fel în esență, înfățișare și expresie! Amin, Doamne, câștigă lampadarele strălucitoare și glorioase, mărturia lui Isus!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ Cherishes the Churches in His Humanity & Trims the Lamps to Keep them Shining, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 39 cu tema: Cristos ca Fiu al Omului umblă în mijlocul lampadarelor de aur (ziua 3) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Suntem împreună-părtași la necazul, împărăția și răbdarea în Isus

27/07/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, suntem împreună-părtași la necazul, împărăția și răbdarea în Isus, căci aspirăm să fim mesagerii biruitori ai Domnului, care nu numai că primesc și sunt una cu mesajul viu al lui Dumnezeu, ci și participă împreună cu Cristos și cu sfinții la necazul, împărăția și răbdarea în Isus.

O, Doamne Isuse, Te iubim și Te urmăm astăzi! Suntem una cu Tine. Fă-ne sfinții Tăi biruitori. Fă-ne mesagerii din biserici astăzi, cei care aud ceea ce Duhul vorbește bisericilor. Fie ca noi să fim dispuși să fim împreună-părtași nu numai la natura divină, ci și la necazul, împărăția și răbdarea în Isus! Amin, Doamne, fă-ne cei pe care Tu îi poți folosi pentru a schimba această epocă! Amin!

Astăzi, noi, credincioșii în Cristos, suntem cei care vor să audă ceea ce Domnul vorbește bisericilor; vrem să vedem o viziune a lui Cristos ca Fiu al Omului umblând în mijlocul bisericilor locale și vrem să acordăm atenție vorbirii Sale.

Pe măsură ce ascultăm de vorbirea Sa, suntem una cu El; cu cât citim cu rugăciune mai mult cuvântul lui Dumnezeu, ceva se întâmplă în ființa noastră, fără ca noi să încercăm să facem ceva sau să ne schimbăm, și devenim la fel ca Cristos Însuși.

Slavă Domnului că avem Biblia, cuvântul lui Dumnezeu, și, de asemenea, avem slujba care deschide Biblia pentru a ne arăta economia lui Dumnezeu pe fiecare pagină a Bibliei și ne aduce în dorința inimii lui Dumnezeu.

Devenim ceea ce citim. Dacă citim Biblia în fiecare zi, dacă nu închidem cartea, ci o deschidem și o citim cu rugăciune în fiecare zi, devenim ceea ce citim. Treptat, devenim o altă persoană. Nu trebuie să citim Biblia și apoi să ne hotărâm să facem ceva; acest lucru nu va funcționa niciodată.

Calea religioasă este să citim ceva din Biblie și să încercăm să o facem; calea lui Dumnezeu este ca noi pur și simplu să citim și să ne rugăm asupra cuvântului lui Dumnezeu, iar cuvântul va lucra în noi.

Pe măsură ce suntem dezvăluiți când venim la cuvântul lui Dumnezeu, vedem viziune după viziune și, în cele din urmă, devenim ceea ce citim. Pe măsură ce citim cărțile slujbei care deschid cuvântul lui Dumnezeu, pătrundem în adâncurile adevărului din cuvântul lui Dumnezeu și devenim ceea ce citim.

Binecuvântat este cel care citește Cuvântul și care citește slujba care deschide Cuvântul, căci este adus în semnificația intrinsecă a Cuvântului și este luminat de Domnul prin cuvântul Său.

Așa s-a întâmplat cu famenul etiopian; a citit Scripturile, dar nu a înțeles, dar a primit lumină când Filip s-a apropiat de carul său și i s-a alăturat. Apoi, pe baza a ceea ce a citit, a avut o reacție: iată apă, ce mă împiedică să fiu botezat?

Citirea Bibliei cu ajutorul slujbei va provoca o reacție în noi, care ne va face o persoană diferită. Slavă Domnului!

Suntem împreună-părtași la necazul în Isus

Apostolul Ioan a spus că se afla pe insula Patmos pentru mărturia lui Isus și că a fost împreună-părtaș la necazul în Isus (Apocalipsa 1:9). El nu a fost doar părtaș la necaz, ci la necazul în Isus.

În Isus înseamnă că suferim și suntem persecutați pe măsură ce Îl urmăm pe Isus Nazarineanul prin Duhul lui Isus care locuiește înăuntrul nostru, Duhul unui om cu putere din belșug pentru suferință (Fapte 16:6-7).

Avem Duhul lui Isus; acesta este Duhul omului cu putere din belșug pentru suferință. Pavel și conlucrătorii săi au experimentat acest Duh în slujba lor; Duhul Sfânt le-a interzis să vestească cuvântul în Asia și au venit în Misia. Apoi, au încercat să intre în Bitinia, dar Duhul lui Isus nu le-a permis. În cele din urmă, au mers direct în Europa, unde îi așteptau multe persecuții.

La fel ca Domnul Isus, și noi suferim. Conform faptelor din viața Lui, numele Isus denotă o persoană suferindă, un om al durerilor (Isaia 53:3). Suntem împreună-părtași la necazul în Isus prin Duhul lui Isus care ne aprovizionează din belșug cu puterea pentru suferință.

Chiar dacă suntem conduși de Duhul lui Isus în situații în care suferințele sunt porția noastră, noi, ca împreună-părtași la necazul în Isus, suntem hrăniți din interior pentru a înfrunta suferința.

În timp ce suferim astăzi, Domnul Isus suferă în noi și cu noi (Apocalipsa 9:4-5; Evrei 13:13). Intrăm în împărăție prin multe necazuri (Fapte 14:22). Dar slavă Domnului, prin puterea învierii Sale, suntem în stare să participăm la suferințele Sale și să trăim o viață crucificată, fiind conformați morții Sale (Filipeni 3:10; Coloseni 1:24; Cânt. cânt. 2:8-9, 14).

Vrem să-L cunoaștem pe Cristos și puterea învierii Sale și să avem părtășia suferințelor Sale, fiind făcuți asemenea morții Sale.

Vrem să auzim glasul Preaiubitului nostru; iubim glasul Lui și El vine sărind pe munți și sărind pe dealuri. Cristosul nostru este în înviere și înălțare, mult deasupra oricăror probleme și suferințe de pe pământ.

El sare peste orice obstacol și sare peste orice barieră, căci El este Cristosul care sare muntele și dealurile. Pe măsură ce Îl savurăm, Îl privim și devenim asemenea Lui. El dorește să ne audă glasul, căci suntem una cu El în suferințele Sale, fiind împreună-părtași la necazul în Isus. Pe măsură ce luăm parte la necazul în Isus, Domnul vrea să ne audă glasul.

Ne deschidem Lui, Îl savurăm și El, cu puterea Sa de înviere, ne transportă în Sine ca fiind crăpăturile stâncii, pentru ca noi să putem fi una cu Cristosul crucificat. Prin puterea învierii Sale, intrăm în El ca Cristosul crucificat și acolo El vrea să ne audă glasul, căci este dulce, și să privească fața noastră, căci este plăcută Lui.

Fie ca noi să nu ne iubim viața-suflet până la moarte, ci mai degrabă să ne dăm viața pentru frați (Apocalipsa 12:11; 1 Ioan 3:16). Pe de o parte, ne pierdem viața-suflet pentru Domnul; pe de altă parte, vrem să le administrăm viață altora.

Cristos ne-a iubit și Și-a dat viața pentru noi (Ioan 3:16). Acum, noi, când vedem un frate păcătos, ne dăm viața sufletului și ne rugăm, cerem și îi dăm viață (1 Ioan 3:16).

El, în noi, ne face capabili să ne renegăm viața-suflet pentru Domnul și pentru frații noștri și putem administra viață altora, fiind astfel împreună-părtași la necazul în Isus.

Doamne Isuse, fie ca să ne dăm seama că suntem împreună-părtași la necazul în Isus pentru mărturia lui Isus! Amin, Doamne, ne deschidem Ție astăzi. Te iubim. Vrem să fim umpluți cu Tine! Fie ca să fim umpluți și călăuziți de Duhul lui Isus. Îți mulțumim că ești Duhul lui Isus care locuiește înăuntrul nostru, Duhul unui om cu putere abundentă pentru suferință. Amin, Doamne, în suferința noastră, Tu ești puterea noastră. Slavă Domnului, puterea lui Isus cel suferind este în noi ca Duh și putem fi împreună-părtași la necazul în Isus prin Duhul lui Isus! Îți mulțumim, Doamne, că suferi împreună cu noi și în noi astăzi, pe măsură ce noi suferim. Fie ca să vedem că intrăm în împărăția lui Dumnezeu prin multe necazuri. Fie ca noi să experimentăm puterea învierii Tale pentru a fi în stare să participăm la suferințele Tale și să trăim o viață crucificată, fiind conformați morții Tale! Amin, Doamne, fie ca noi să fim cei care nu-și iubesc viața-suflet până la moarte! Fie ca mai degrabă să ne dăm viața pentru Domnul și pentru frați, una cu Cristosul jertfitor de sine din duhul nostru!

Suntem împreună-părtași la împărăția în Isus

Pe de o parte, suntem împreună-părtași la necazul în Isus; pe de altă parte, suntem împreună-părtași la împărăția în Isus și la răbdarea în Isus.

Împărăția este viața de biserică, în care noi, în calitate de credincioși fideli, trăim pentru creșterea noastră în viață și transformarea noastră în viață (Matei 16:18-19; Romani 14:17; 1 Corinteni 3:7; 2 Corinteni 3:18).

Prin regenerare, ne-am născut în împărăția lui Dumnezeu; acum suntem împreună-părtași la împărăția lui Dumnezeu. Ce minunat e că ne împărtășim din împărăția lui Dumnezeu!

Facem acest lucru practicând viața împărăției în viața de biserică de astăzi. Pentru a practica viața împărăției, trebuie să urmărim dreptatea, credința, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură (2 Timotei 2:22).

Așa ne împărtășim la împărăție, practicând viața împărăției. Creștem în viață pentru împărăție, suntem transformați în viață pentru împărăție și Îl urmărim pe Cristos ca dreptate, credință, dragoste și pace, împreună cu sfinții care cheamă Numele Domnului dintr-o inimă pură.

De asemenea, pentru a practica viața împărăției, trebuie să avem grijă de frații care păcătuiesc pentru a-i vindeca (Matei 18:15-22). Dacă există un frate care păcătuiește, trebuie să mergem să-l mustrăm între noi și el; dacă ne ascultă, l-am câștigat pe fratele tău. Scopul este să-l câștigăm pe fratele nostru.

Apoi, ne rugăm și îi dăm viață – vezi 1 Ioan 5:16; ne rugăm, Îl rugăm pe Domnul și îi dăm viață fratelui păcătos. Nu vorbim despre ceea ce face, nu bârfim și nu criticăm; pur și simplu ne rugăm și îi dăm viață.

Aceasta înseamnă să trăim viața împărăției, adică să fim împreună-părtași la împărăția în Isus. Căutăm să fim umpluți cu Duhul dătător de viață și curgem Duhul, în unitate cu Domnul, pentru a da viață fratelui nostru. Cerem și dăm viață.

Noi suntem cei care cer, cei care caută să rămână în Domnul și să fie una cu Domnul și le administrăm viață altora. Cristos a venit ca viață; El a venit să ne dea viață și El vrea să avem viață din belșug (Ioan 10:4, 10).

El Însuși este viață, El a murit pe cruce pentru a-Și elibera viața divină și El este acum în înviere ca Duh dătător de viață pentru a Se distribui ca viață în noi.

El este în noi ca lege a Duhului vieții (Romani 8:2) pentru a distribui viața Sa divină în fiecare parte a ființei noastre – duh, suflet și trup (vv. 6, 10, 11). Slavă Domnului că putem fi umpluți cu viața divină și putem fi mântuiți în viața Lui (Romani 5:10) și putem domni în viața Lui (v. 17).

În cele din urmă, devenim cetatea vieții, Noul Ierusalim, unde pentru veșnicie Îl savurăm pe Tatăl ca lumină a vieții, pe Fiul ca pom al vieții și pe Duhul ca râu de apă a vieții și domnim în viață pentru veșnicie! Slavă Domnului!

El domnește în vecii vecilor (Apocalipsa 11:15) și noi vom domni și noi cu El în vecii vecilor! Ca astfel de persoane, ca persoane ale vieții, le administrăm viață altora rugându-ne pentru ei și apoi fiind una cu Domnul pentru a le da viață. Amin!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai regenerat cu viața Ta și ne-ai adus în împărăția lui Dumnezeu! Aleluia, acum suntem împreună-părtași la împărăția în Isus! Amin, Doamne, vrem să trăim astăzi în împărăția lui Dumnezeu, viața de biserică, pentru creșterea noastră în viață și transformarea în viață. Crești în noi și transformă-ne pentru împărăția Ta! Vrem să practicăm viața de biserică urmărind dreptatea, credința, dragostea și pacea alături de cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură! Amin, Doamne, vrem să Te urmărim împreună cu sfinții! Fie ca noi să căutăm să fim umpluți de viață, să domnim în viață și să administrăm viață altora! Dă-ne inima Ta iubitoare și plină de dragoste să-i îngrijim pe frații păcătoși pentru a-i vindeca! Amin!

Suntem împreună-părtași la răbdarea în Isus

Suntem împreună-părtași la răbdarea în Isus. Răbdarea este doar în Isus, căci El este Cel care poate îndura suferințele omenești. Trebuie să rezistăm tacticilor epuizante ale lui Satan (Daniel 7:25).

Satan ne epuizează, mai ales pe măsură ce ne apropiem de sfârșitul acestei epoci. El nu ne atacă brusc; el epuizează consacrarea noastră, dragostea noastră pentru Domnul și căutarea Domnului de către noi puțin câte puțin, așa cum cineva ar diminua intensitatea luminii puțin câte puțin.

Lucrarea diabolică a lui Satan este de a-i epuiza pe sfinți; el epuizează zi de zi până când, invizibil, imperceptibil, dar într-un mod debilitant, suntem complet epuizați. O, Doamne! Satan îi epuizează pe copiii lui Dumnezeu treptat, în mod repetat, frecvent și zilnic.

Domnul ne-a avertizat că, la sfârșitul acestei epoci, dragostea multora se va răci (Matei 24:12). Dragostea noastră nu se răcește brusc; ea se răcește din cauza tacticilor repetate și frecvente de epuizare ale inamicului. Satan vrea să epuizeze trupul și inima omului.

Când am fost mântuiți, eram fericiți cu Domnul, iar când am atins viața de biserică, eram împăcați și plini de bucurie. Dar, pe măsură ce se întâmplă lucruri, putem fi nefericiți, supărați, ne putem pierde pacea și bucuria și putem fi obosiți, chiar deprimați. Este un proces gradual care durează mulți ani.

Fie ca noi să ne dăm seama de tacticile de epuizare ale lui Satan și să ne opunem lui. Fie ca noi să vedem că el caută să ne epuizeze consacrarea, așa cum a făcut Dalila cu Samson.

El folosește multe lucruri, persoane și situații pentru a ne apăsa, a ne epuiza și a ne face să ne pierdem consacrarea față de Domnul. Fie ca noi să venim la Domnul în cuvântul Său zi de zi.

Fie ca noi să rămânem în Cristos, căci numai atunci când rămânem în El putem păstra cuvântul răbdării Sale și putem avea răbdarea de a îndura suferința și opoziția (Apocalipsa 3:10). Putem răbda cu răbdarea lui Cristos pe care am savurat-o și experimentat-o (2 Tesaloniceni 3:5).

Amin, răbdarea este în Isus și El este în duhul nostru! Deși întreaga lume de astăzi I se opune și Îl respinge, El nu ripostează; El pur și simplu îndură totul. Pe măsură ce avem părtășie cu El și rămânem în El, ne împărtășim din răbdarea Lui. Îl urmăm pe aceeași cale cu răbdare (Evrei 12:1).

Pe măsură ce Îl urmăm pe Domnul, El devine răbdarea noastră și putem îndura persecuția, zvonurile, respingerea și opoziția. Aceasta este experiența noastră în timp ce așteptăm întoarcerea Domnului astăzi.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne faci împreună-părtași la răbdarea în Isus! Aleluia, Cristos este răbdarea noastră. Amin, Doamne, în noi înșine nu avem răbdare, iar Satan lucrează pentru a ne epuiza dragostea pentru Domnul, consacrarea și răbdarea noastră. Venim la Tine. Vrem să venim la Tine în cuvântul Tău. Rămânem în Tine ca să putem păzi cuvântul răbdării Tale și să avem răbdarea de a îndura suferința și împotrivirea! Slavă Domnului, putem îndura persecuția, zvonurile, respingerea și împotrivirea avându-L pe Cristos ca răbdarea noastră! Amin, Doamne, fie ca să răbdăm cu răbdarea lui Cristos pe care am savurat-o și am experimentat-o!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We are Fellow Partakers in the Tribulation and Kingdom and Endurance in Jesus, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 39 cu tema: Cristos ca Fiu al Omului umblă în mijlocul lampadarelor de aur (ziua 2) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să fim mesagerii biruitori ai Domnului în duh și pe terenul unității astăzi

26/07/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, vrem să vedem viziunea lui Cristos ca Fiul Omului umblând în mijlocul lampadarelor de aur, așa vrem să fim mesagerii biruitori ai Domnului, cei care sunt în duhul nostru pe terenul bisericii, păstrând unitatea Duhului și rămânând pe terenul autentic al unității.

Amin, Doamne Isuse, vrem să fim cei care primesc mesajul Tău proaspăt astăzi. Descoperă-ne. Păstrează-ne în duhul nostru. Fie ca să vedem viziunea lui Cristos ca Fiul Omului umblând în mijlocul lampadarelor de aur. O, Doamne, dăruiește-ne o viziune vie a lui Cristos! Fie ca să Te vedem astăzi, chiar să Te vedem în ceea ce faci și în ceea ce ești pentru biserică și pentru biserici! Amin!

În această săptămână, în considerarea noastră rugativă despre cum putem Îl experimenta, savura și exprima pe Cristos așa cum vedem în cartea Apocalipsa, venim la subiectul: Cristos ca Fiul Omului umblă în mijlocul lampadarelor de aur.

Fericiți sunt credincioșii în Cristos, care citesc și aud cuvintele profeției și păzesc lucrurile scrise în ea, căci vremea este aproape (Apocalipsa 1:3). Trebuie să fim cei care citesc, aud și păzesc cuvântul lui Dumnezeu.

Mai ales când vedem că timpul Domnului se apropie, trebuie să rămânem în cuvântul lui Dumnezeu, să citim și să ne rugăm asupra cuvântului lui Dumnezeu și să-I permitem Domnului să lucreze în noi conform cuvântului Său.

În Apocalipsa 22:10 ni se spune că cuvintele profeției nu sunt pecetluite, căci vremea este aproape. Această carte nu a fost închisă, ci ținută deschisă. Ar trebui să citim Biblia în fiecare zi. Fie ca să nu închidem cartea Apocalipsa, ci să o ținem deschisă; fie ca să nu o punem deoparte, ci să citim toate versetele cruciale din această carte zi de zi. Și modul în care citim este cu multă rugăciune și multă cugetare.

Trebuie să citim Cuvântul lui Dumnezeu prin intermediul oricărei rugăciuni și cereri, rugându-ne în orice vreme cu duhul și veghind la aceasta cu toată stăruința (Efeseni 6:17-18).

După ce citim de mai multe ori o porțiune din Cuvânt într-un duh și o atmosferă de rugăciune, nu vom mai fi niciodată la fel. Pur și simplu devenim diferiți de ceea ce suntem; acest lucru nu se întâmplă prin hotărârea noastră, ci prin păstrarea Cuvântului revelat al lui Dumnezeu tot timpul.

Duhul este cel care dă viață; carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care ni le spune Domnul sunt duh și sunt viață (Ioan 6:63). Dacă citim pur și simplu Cuvântul divin zi de zi, dimineața, la prânz și seara, vom primi Duhul vieții și vom fi asemenea celor scrise în Cuvânt.

Ceea ce avem nevoie este să vedem revelația divină și viziunea divină și atunci vom deveni ceea ce vedem și citim. Citirea cuvântului lui Dumnezeu din nou și din nou ne hrănește, ne transformă și înghite vechea noastră ființă.

Mai întâi, renunțăm la concepțiile noastre; apoi, nu ne hotărâm să facem ceva, ci pur și simplu citim și ne rugăm asupra cuvântului lui Dumnezeu. Uităm dacă putem face sau nu ceea ce spune cuvântul; citim Biblia cu rugăciune. Apoi, lumina va veni la noi și, treptat, vom deveni o altă persoană. Slavă Domnului!

Să fim mesageri biruitori ai Domnului pentru a vedea viziunea lui Cristos ca Fiu al Omului

Înainte de a putea vedea viziunea lui Cristos ca Fiu al Omului umblând în mijlocul lampadarelor de aur, trebuie să fim un anumit fel de persoană: trebuie să fim mesagerii biruitori ai Domnului (Apocalipsa 1:9-13, 20).

Epistolele către cele șapte biserici locale au fost adresate mesagerului din fiecare biserică; pentru ca noi să vedem viziunea lui Cristos, trebuie să fim mesagerii biruitori ai Domnului. Trebuie să ne rugăm ca Domnul să ne păstreze în duhul nostru. Un mesager biruitor este o persoană care trăiește în duhul său.

Trebuie să trăim în duh; dacă nu suntem în duhul nostru, trebuie pur și simplu să-I cerem Domnului să ne amintească să ne întoarcem la duhul nostru și să ne păstreze în duhul nostru. Când descoperim că suntem în afara duhului nostru, Îi putem spune: „Doamne, adu-mă înapoi în duhul meu. Îmi întorc inima către Tine. Doamne, păstrează-mă în duhul meu!”

În cartea Apocalipsa, există patru viziuni majore, iar fiecare dintre ele a fost văzută de apostolul Ioan în duh. Mesagerii biruitori ai Domnului sunt persoane în duhul lor.

În Apocalipsa 1:10, Ioan era în duh în ziua Domnului și a văzut viziunea bisericilor locale. Apoi, în 4:2, el era în duhul său și a văzut o viziune despre destinul lumii; a văzut un tron așezat în cer și pe tron era Unul. Când suntem în duhul nostru, există un tron așezat în duhul nostru – noi nu suntem pe tron, ci Domnul este pe tron.

În Apocalipsa 22:1, vedem râul apei vieții curgând din tronul lui Dumnezeu; când suntem sub tronul lui Dumnezeu, bem râul apei vieții. A treia mare viziune din Apocalipsa este viziunea Babilonului cel Mare, văzută de Ioan când era în duh (Apocalipsa 17:3). Trebuie să vedem Babilonul cel mare, biserica în apostazie, pentru a putea evita apostazia.

Ultima viziune majoră văzută de Ioan în Apocalipsa a fost viziunea Noului Ierusalim, pe care l-a văzut în duh. Pentru a vedea Noul Ierusalim, mireasa Mielului, împlinirea a tot ceea ce face Dumnezeu de-a lungul epocilor, trebuie să fim în duh.

Pentru a fi mesagerii biruitori ai Domnului, care văd o viziune proaspătă a lui Cristos ca Fiu al Omului umblând printre lampadare, trebuie să fim în duhul nostru. Trebuie să ne rugăm ca Domnul să ne facă mesageri ai Săi. Dacă El nu are mesageri, El nu poate vorbi bisericilor. Îi putem spune Domnului, Doamne Isuse, prin îndurarea Ta, fă-ne mesageri ai Tăi biruitori, prin care Tu poți vorbi sfinților!

Fiecare dintre noi are partea sa, funcția sa și vrem ca Domnul să vorbească prin noi. Un mesager este cel care Îl primește și Îl distribuie pe Cristos ca mesaj proaspăt de la Dumnezeu către poporul Său. Acest lucru se întâmplă nu numai în ziua Domnului, la întâlnirea de profeție. Trebuie să ne rugăm pe parcursul săptămânii ca Domnul să ne vorbească și să ne dea un mesaj proaspăt.

Trebuie să-L vedem pe Domnul în mod proaspăt în fiecare zi. Înainte de a vorbi cu alții, trebuie să avem vorbirea proaspătă a Domnului. Vrem să fim mesageri biruitori ai Domnului, care Îl au pe Cristos ca mesaj proaspăt al lui Dumnezeu, astfel încât să-L putem distribui ca mesaj proaspăt al lui Dumnezeu poporului Său pentru a zidi biserica și a pregăti mireasa lui Cristos.

La prima Sa venire, Cristos a venit ca Mesager, chiar ca mesajul trimis de Dumnezeu; El este Mesagerul lui Dumnezeu (vezi Maleahi 3:1). Cristos nu numai că aduce un cuvânt sau un mesaj de la Dumnezeu poporului Său; El Însuși este mesajul viu.

Pentru a fi mesagerii biruitori ai Domnului astăzi, care au mesajul proaspăt de la Dumnezeu către poporul Său, trebuie să fim una cu Domnul ca Mesager al lui Dumnezeu. Vrem ca El să fie mesajul nostru proaspăt, mesajul nostru viu.

Suntem în El, El este în noi și noi, ca mesageri, suntem constituiți cu Cristos pentru a-L vesti ca mesaj viu și proaspăt al lui Dumnezeu, pentru a-L distribui pe Dumnezeu poporului Său.

Dacă suntem astfel de oameni, dacă suntem mesagerii biruitori care sunt una cu Cristos ca Mesager al lui Dumnezeu pentru a-L vesti pe Cristos ca mesaj proaspăt al lui Dumnezeu poporului Său, noi suntem în realitate lampadarul.

Pe măsură ce mâncăm din pomul vieții, savurăm mana ascunsă și savurăm ospățul ceresc, vom fi hrăniți cu elementul divin și devenim parte din lampadarul de aur. Lampadarul de aur este, în realitate, biruitorii din bisericile locale, căci ei strălucesc puternic cu și ca mărturie a lui Isus.

Biruitorii vor alcătui lampadarul; legat de ei, tot ce ține de religie, lume, rău și starea de căldicel a fost îndepărtat, ei sunt umpluți cu elementul ceresc și strălucesc cu Cristos ca lumină.

Vrem să fim asemenea persoane astăzi. Fie ca noi să aducem aceasta Domnului în rugăciune pentru ca El să facă acest lucru în noi.

Doamne Isuse, vrem să fim mesageri biruitori ai Domnului astăzi! Ne exersăm duhul și vrem să fim în duhul nostru. Amin, Doamne, amintește-ne să ne întoarcem către duhul nostru și să fim în duh, astfel încât să-L putem vedea pe Cristos ca mesajul proaspăt al lui Dumnezeu! Fă-ne una cu Tine ca Mesager al lui Dumnezeu, astfel încât să-L putem vorbi pe Cristos altora pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos! Amin, Doamne, vorbește-ne astăzi. Constituie-ne prin vorbirea Ta. Îndepărtează orice ține de religie, lume, rău și starea de căldicel. Fii mesajul nostru viu. Constituie-ne cu Tine ca pom al vieții, mana ascunsă și ospăț. O, Doamne, umple-ne înăuntru și curgi prin noi în afară! Curgi prin noi ca mesaj viu al lui Dumnezeu către poporul Său pentru zidirea bisericii! Fă-ne mesagerii Tăi biruitori astăzi. Vorbește-ne și vorbește prin noi. Fie ca noi să rămânem în lumină, una cu Tine și fie ca noi să fim constituiți cu Cristos până când vom deveni lampadarul de aur, mărturia vie a lui Isus pe pământ! Amin!

Să fim una și să ne adunăm în numele Domnului în locașul lui Dumnezeu (duhul nostru) cu aplicarea crucii

Practica vieții de biserică în primele zile era practica de a avea o singură biserică pentru un oraș, un oraș cu o singură biserică; în niciun oraș nu exista mai mult de o biserică (vezi Fapte 8:1; 13:1; Apocalipsa 1:11). Acest lucru este simplu și foarte minunat.

Astăzi ar trebui să fie la fel; când suntem în Londra, ne întâlnim cu și ca biserica din Londra, iar când suntem în Tokyo, ne întâlnim cu și ca biserica din Tokyo; aceasta este calea lui Dumnezeu. Aparținem aceleiași biserici ca toți credincioșii autentici din localitatea în care trăim; aparținem bisericii locale din acea localitate.

Așa cum există o singură lună, dar este văzută în diferite localități, dar este aceeași lună, tot așa există o singură biserică manifestată în diferite localități, dar este aceeași biserică. Aparținem aceleiași biserici căreia i-a aparținut apostolul Pavel și, de asemenea, aceleiași biserici căreia i-au aparținut Martin Luther, John Calvin, Watchman Nee și Witness Lee.

În legătură cu întâlnirea noastră pe terenul autentic al unității, locul pe care Dumnezeu l-a ales, există patru caracteristici principale văzute atât în Deuteronom 12, cât și în Noul Testament.

În primul rând, poporul lui Dumnezeu ar trebui să fie întotdeauna una; nu ar trebui să existe dezbinări între ei (Psalmul 133; Ioan 17:11, 21-23; 1 Corinteni 1:10; Efeseni 4:3).

Dumnezeu nu le-a permis poporului Său să-și înființeze propriul centru de închinare în funcție de preferințele lor; El le cere să ia alegerea Lui și să vină la locul unic de închinare pe care l-a desemnat, chiar și atunci când călătoria era incomodă pentru oameni.

Astăzi, numeroasele denominațiuni se întâlnesc în funcție de preferințele omului; Domnul vrea să ne readucă la preferințele lui Dumnezeu și la calea Lui revelată în cuvântul lui Dumnezeu.

În al doilea rând, numele unic în care noi, ca popor al lui Dumnezeu, ar trebui să ne adunăm este numele Domnului Isus Cristos, realitatea căruia este Duhul (Matei 18:20; 1 Corinteni 1:12-13; 12:3). Dacă suntem denominați prin orice alt nume în afară de cel al Domnului, suntem divizați și denominați; aceasta este curvie spirituală.

Există multă diviziune astăzi în creștinism în ansamblu, căci unii se numesc baptiști, prezbiterieni, episcopali, luterani, anglicani, ortodocși sau metodiști. Conform cu Deuteronom 12, este un lucru grav să fii adunat în orice alt nume în afară de numele Domnului.

Noi, ca biserică, suntem partenera lui Cristos, soția Sa; nu ar trebui să avem niciun alt nume în afară de numele Lui. Așa cum o soție ar trebui să poarte numele soțului ei, nu vreun alt nume, tot așa noi, credincioșii în Cristos, ar trebui să purtați doar numele lui Cristos, nu orice alt nume.

În al treilea rând, în Noul Testament, locașul lui Dumnezeu, este situat în mod special în duhul nostru, adică în duhul nostru contopit (Ioan 3:6b; Romani 8:16; 2 Timotei 4:22; Efeseni 2:22; Ioan 4:24; Apocalipsa 1:10; 1 Corinteni 14:15).

Suntem adunați în numele Domnului și în locul potrivit, care este duhul nostru omenesc regenerat și locuit de Duhul divin. Pe măsură ce ne întâlnim pentru a ne închina lui Dumnezeu, trebuie să ne exersăm duhul și să facem totul în duh. Dumnezeu este Duh și ne putem închina Lui doar în duh și în adevăr.

Dacă suntem în mintea sau emoțiile noastre, nu-I oferim lui Dumnezeu adevărata închinare pe care El o dorește. În tot ceea ce are legătură cu închinarea la Dumnezeu, trebuie să ne exersăm duhul. Cântăm, ne rugăm, vorbim și lăudăm în duhul nostru.

În al patrulea rând, în închinarea noastră la adresa lui Dumnezeu, trebuie să avem aplicarea autentică a crucii lui Cristos, așa cum este semnificată de altar (Deuteronom 12:5-6, 27), prin respingerea cărnii, a sinelui și a vieții naturale și prin închinarea la Dumnezeu cu Cristos și numai cu Cristos (Matei 16:24; Galateni 2:20).

Facem toate lucrurile în duh și prin cruce; permitem crucii să lucreze în noi și să ne anuleze, să ne reducă la nimic. În biserică ar trebui să fie doar Cristos; suntem cu toții tăiați. Când suntem pe cruce, suntem cu adevărat în duh.

Doamne Isuse, vrem să ne întoarcem la calea Ta și la locul pe care Tu l-ai ales pentru închinarea noastră la adresa lui Dumnezeu. Salvează-ne de a ne închina lui Dumnezeu în felul nostru sau în locul pe care îl alegem. O, Doamne, fie ca noi să păstrăm unitatea Duhului în legătura de unire a păcii. Ne adunăm în numele Tău și nu luăm alt nume! Amin, Doamne, iubim numele lui Isus și ne adunăm doar în prețiosul Tău nume. Refuzăm să ne numim cu orice alt nume decât numele lui Isus! Amin, Doamne, ne exersăm duhul astăzi. Îți mulțumim că locuiești în duhul nostru regenerat. Ne adunăm și ne exersăm duhul pentru a ne închina lui Dumnezeu în duh și în adevăr. Fie ca să facem totul în duh în întâlniri pentru închinarea la Dumnezeu! O, Doamne, dacă mai avem ceva legat de carne, de sine și de viața naturală, iartă-ne și aplică crucea Ta asupra acestor lucruri. Aplicăm crucea și Te luăm ca fiind totul pentru noi în și pentru viața de biserică de astăzi! Amin, slavă Domnului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being the Lord’s Overcoming Messengers in Spirit and on the Ground of Oneness Today, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 39 cu tema: Cristos ca Fiu al Omului umblă în mijlocul lampadarelor de aur (ziua 1) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Porțile Hadesului nu pot triumfa împotriva bisericii zidită de Cristos, Cel care deține cheile!

24/07/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

Este crucial să vedem că Cristos are cheile, autoritatea morții și a Hadesului și ar trebui să-L lăudăm pe Domnul pentru că Cristos are cheile morții și ale Hadesului. Cristosul revelat în Apocalipsa este viu, arzător și feroce pentru a purifica bisericile, a produce biruitori și a câștiga Noul Ierusalim, și El își zidește biserica, iar porțile Hadesului nu vor trimfa împotriva ei.

Slavă Domnului că Cristos are cheile morții și ale Hadesului! Amin, Doamne, venim la Tine și vrem să Te savurăm. Vrem să Te experimentăm ca fiind Cel care are cheile morții și ale Hadesului. Te lăudăm că moartea este sub controlul Tău, iar Hadesul nu are nicio cale în Tine sau în noi. Suntem uniți cu Tine, Doamne, și revendicăm tot ce ai făcut ca fiind al nostru prin credință. Îndepărtează orice moarte de la noi și dintre noi. Fie ca Hadesul să nu aibă nicio cale în noi și printre noi! Slavă Domnului!

Săptămâna aceasta am considerat cu rugăciune faptul că Cristos are cheile morții și ale Hadesului. El a spus bisericii suferinde, bisericii din Smirna, că El este Cel dintâi și Cel de pe urmă și Cel viu, și a murit și iată, El acum este viu în vecii vecilor și are cheile morții și ale Hadesului.

Acest lucru este foarte semnificativ. Cristos este Cel dintâi și Cel de pe urmă, El este Alfa și Omega și El este Începutul și Sfârșitul. El a început viața noastră creștină și o va duce și la desăvârșire. Cel minunat care umblă printre biserici și care este Capul bisericilor este Cel viu, iar noi suntem expresia Lui, mărturia lui Isus cel viu. Slavă Domnului!

Cristos a trecut prin moarte și acum este viu în vecii vecilor! Moartea nu L-a putut ține, căci El este învierea și viața. Pe măsură ce-L savurăm pe El ca fiind Cel viu, El ne face vii așa cum El este viu.

După moartea Sa, Cristos a mers în Hades și chiar în abis și a proclamat duhurilor din închisoare victoria lui Dumnezeu asupra lui Satan. Amin! Într-o zi, Satan va fi aruncat pe pământ și i se va da cheia abisului pentru a elibera ceea ce se află în acesta, spre chinuirea oamenilor de pe pământ în timpul necazului cel mare.

Astăzi, înainte ca astfel de evenimente să aibă loc, putem și ar trebui să ne deschidem Domnului pentru a-I permite să-Și facă domiciliul în adâncul ființei noastre, în abisul ființei noastre, astfel încât El să ne satureze cu Sine Însuși și să ne producă slujitori ai unui nou legământ, cei care administrează viață altora.

O, fie ca noi să-L cunoaștem pe Cristos ca fiind Cel Viu și ca fiind Cel care are cheile morții și ale Hadesului!

Porțile Hadesului nu pot triumfa împotriva bisericii zidite de Cristosul care are cheile morții și ale Hadesului!

Domnul Isus Cristos a trecut prin moarte, a făcut un tur al Hadesului, a vizitat abisul și a ieșit victorios în înviere. Slavă Domnului! El a promis în Matei 16:18 că El Își va zidi biserica și porțile Hadesului nu vor trimfa împotriva ei. Aceasta înseamnă că porțile Hadesului luptă activ și atacă biserica, dar nu vor trimfa împotriva ei.

Ce sunt porțile Hadesului? Pe de o parte, porțile Hadesului semnifică locul morților, locul unde morții sunt ținuți până în ziua judecății; aceasta este semnificația literală a porților Hadesului. Pe de altă parte, porțile Hadesului se referă la autoritatea sau puterea întunericului lui Satan (vezi Coloseni 1:13; Fapte 26:18).

Noi, credincioșii în Cristos, nu am fost doar regenerați cu viața lui Dumnezeu pentru a fi copii ai lui Dumnezeu; mai mult, am fost eliberați de sub autoritatea întunericului și transferați în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Acum, în viața de biserică, suntem într-o altă împărăție – împărăția lui Dumnezeu și trăim în împărăția lui Dumnezeu cu toți sfinții. Slavă Domnului! Astăzi, Cristos Își zidește biserica fiind casa lui Dumnezeu și împărăția lui Dumnezeu. Pe măsură ce zidește biserica pe Sine Însuși și pe revelația cu privire la Cristos, porțile Hadesului atacă biserica.

Puterea întunericului a lui Satan atacă biserica; există un război spiritual între puterea lui Satan, care este împărăția lui, și biserică, care este împărăția lui Dumnezeu. Simplul fapt că ești un credincios în Cristos care vrea să-L savureze pe Domnul și să fie zidit împreună cu sfinții în casa lui Dumnezeu, îl face pe Satan să te atace.

Satan, cu autoritatea sa a întunericului, atacă activ atât sfinții, cât și biserica; ne atacă atât personal, cât și corporativ. Dar slavă Domnului, porțile Hadesului nu vor triumfa împotriva bisericii.

Porțile Hadesului încearcă, atacă și caută să triumfe, dar nu vor triumfa împotriva bisericii zidită! Biserica de astăzi este zidită pe revelația cu privire la Cristos, iar împotriva bisericii, porțile Hadesului nu pot triumfa. Motivul pentru care nu pot triumfa este că Cristos are cheile morții și ale Hadesului.

Cel care este Capul bisericii, cu care biserica este unită și care umblă printre biserici pentru a le vedea starea și a le perfecționa, este Cel care are cheile morții și ale Hadesului. El a trecut deja prin moarte, a vizitat Hadesul și a triumfat asupra lor; a desființat moartea pe cruce și a triumfat asupra Hadesului în învierea Sa.

Acum El are cheile morții și ale Hadesului și Își zidește activ biserica în așa fel încât porțile Hadesului să nu o poată triumfa. Slavă Domnului!

Cu toții putem mărturisi că, atunci când ne întoarcem către Domnul în duhul nostru, când suntem într-o situație de moarte și pur și simplu ne întoarcem la El, savurăm viața lui Cristos care biruie moartea. Putem chiar să avem un mare eșec, căci Îl putem dezamăgi pe Domnul, să-L renegăm sau să părăsim viața de biserică pentru o vreme.

Dar când atingem din nou îndurarea Domnului, când avem o nouă atingere cu El și El ne înviorează, El poate recâștiga anii pe care lăcustele i-au mâncat.

Dacă ne deschidem Lui, dacă Îi oferim terenul în ființa noastră zi de zi, El își poate intensifica mântuirea organică în noi și ne poate zidi împreună cu sfinții la un nivel mai profund și mai înalt, astfel încât să putem face parte din biserica Lui zidită împotriva căreia porțile Hadesului nu pot niciodată triumfa.

Slavă Domnului că Cristos este în noi, noi suntem în Cristos și El este Deținătorul cheilor morții și ale Hadesului. Moartea poate ataca, moartea atacă și moartea pare să triumfeze, dar când suntem deschiși către Cel Viu, porțile Hadesului nu pot niciodată triumfa! Slavă Domnului!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai regenerat cu viața Ta și că ne-ai transferat din întuneric la lumină. Îți mulțumim că ne-ai eliberat de sub autoritatea întunericului și ne-ai adus în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu. Ne deschidem Ție, Doamne dragă. Ne deschidem distribuirii Tale divine. Ne deschidem lucrării Tale de zidire. Zidește-ne ca biserică. Zidește-Ți biserica. Fie ca să-L vedem mai mult pe Cristos. Fie ca să avem o revelație proaspătă a lui Cristos zi de zi. Zidește-ne pe revelația lui Cristos și pe Cristos Însuși. O, Doamne, introdu-Te mai mult în noi. Zidește-Te mai mult în noi și zidește-ne pe noi în Tine Însuți. Pur și simplu vrem să rămânem în unirea organică cu Domnul, căci El este Ziditorul bisericii și Cel care are cheile morții și ale Hadesului! Amin, Doamne, deși porțile Hadesului atacă, credem că nu pot triumfa! Aleluia, Satan, cu autoritatea sa a întunericului, nu poate triumfa împotriva bisericii zidite, căci Capul bisericii este Deținătorul cheilor morții și ale Hadesului! Aleluia!

Să-L cunoaștem pe Cristosul bogat, arzător și viu din Apocalipsa și să-L lăudăm pe Domnul că Cristos are cheile morții și ale Hadesului!

Astăzi trăim în epoca Apocalipsei, chiar la sfârșitul acestei epoci, iar Cristosul pe care îl cunoaștem, îl savurăm și îl experimentăm astăzi este foarte diferit de Cristosul pe care îl vedem în Evanghelii și în Epistole.

Vedem acest lucru chiar la început, în primul capitol din Apocalipsa, unde Ioan L-a văzut pe Domnul și s-a înspăimântat – a căzut ca mort la picioarele Lui. Extraordinar!

În Evanghelia după Ioan, îl vedem pe Domnul Isus ca fiind cea mai minunată Persoană. El a fost blând, bun, amabil și plin de grijă față de păcătoși. Când Se uita la oameni, era plin de compasiune și chiar plângea; cu adevărat îi cucerea pe oameni prin privirea Sa iubitoare (Ioan 11:25; Luca 22:61).

Dar în cartea Apocalipsa, Cristos este foarte diferit. El are șapte ochi, care sunt ca o flacără de foc (Apocalipsa 1:14; 5:6); acești ochi sunt arzători și strălucitori.

În Evanghelii, îl vedem pe Domnul fiind atât de bun și blând, iar cel mai apropiat discipol al Său s-a rezemat pe pieptul Lui (Ioan 13:23). Dar când Ioan L-a văzut pe Isus în Apocalipsa, s-a înspăimântat și a căzut la picioarele Lui ca mort (Apocalipsa 1:17).

În Evanghelii vedem că din gura Lui ieșeau cuvinte ale harului; în Apocalipsa vedem că din gura Lui iese o sabie ascuțită cu două tăișuri (Apocalipsa 1:16; 19:15). În Ioan 1:29, Ioan Botezătorul L-a prezentat pe Cristos ca Mielul lui Dumnezeu; în Apocalipsa 5:5 El este numit Leul din seminția lui Iuda. Ce diferență!

În Evanghelii, îl vedem pe Cristos în slujba Sa pământească, în Fapte și în Epistole, îl vedem pe Cristos în slujba Sa cerească, iar în Apocalipsa vedem un Cristos complet diferit.

În primele cărți ale Noului Testament vedem un Cristos blând, bun, răbdător, tăcut și suferind; în cartea Apocalipsa, Cristos este îndrăzneț, feroce, bogat, arzător și viu. Cristosul pe care îl savurăm și pe care îl experimentăm astăzi nu este doar Cristosul bun, blând, răbdător, tăcut și suferind; îl experimentăm pe Cristosul din cartea Apocalipsa.

Pentru ca El să producă biruitori, să zidească biserica în calitate de casă și împărăție a Sa pe pământ și să finalizeze Noul Ierusalim, El este îndrăzneț, feroce, bogat, arzător și viu. Când vom experimenta un astfel de Cristos dezvăluit în cartea Apocalipsa, vom fi vii, vom savura victoria Sa, Îl vom lăuda și vom striga de bucurie! Aleluia pentru un astfel de Cristos!

Citind Apocalipsa capitolul 1, vom vedea un Cristos aprig. Ochii Lui sunt ca o flacără de foc, picioarele Lui sunt ca o aramă strălucitoare, arsă într-un cuptor, glasul Lui este ca vuietul multor ape și din gura Lui iese o sabie ascuțită cu două tăișuri.

Fie ca o astfel de viziune a lui Cristos să ne impresioneze. Da, trebuie să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristos ca fiind Cel Mai Frumos, Cel care este viața noastră, pacea noastră, bucuria noastră, desfătarea noastră și totul pentru noi.

Dar pentru împlinirea scopului Său, pentru ca El să-Și zidească biserica și ca porțile Hadesului să nu o biruie, Cristos ni se revelează într-un mod nou. Cristos nu este doar plin de har: El este înfricoșător pentru dușman și, uneori, chiar și pentru noi, căci fața Lui strălucește, glasul Lui este ca vuietul multor ape și din gura Lui iese o sabie ascuțită.

Deoarece aceste zile sunt atât de întunecate, atât de rele și atât de moarte, avem nevoie de un Cristos aprig. Când Îl vom contacta pe Cristosul pe care îl vedem în Apocalipsa, nu vom fi reci, ci vom arde pentru Domnul și nu vom tăcea, ci, dimpotrivă, vom striga și-L vom lăuda.

Doar viziunea lui Cristos în Apocalipsa ne va motiva și ne va face să strigăm de bucurie astăzi. El are cheile morții și ale Hadesului și Îl lăudăm pe Domnul pentru aceasta (Evrei 13:15; 1 Petru 1:7; Apocalipsa 19:5-6).

Dacă vedem și ne dăm seama că Cristos are cheile, autoritatea morții și a Hadesului, pur și simplu Îl vom lăuda (Ioan 5:27; 17:2; Apocalipsa 12:10). El are autoritate asupra morții și a Hadesului, iar noi suntem uniți cu El. Realizările Sale sunt ale noastre și tot ce a realizat El este pentru ca noi să ne împărtășim din ele și să-L savurăm!

Este crucial să-L vedem pe Cristos și să ne dăm seama cine este El și ce este El pentru noi astăzi, pentru zidirea bisericii. Când Îl vom vedea prin multă rugăciune interioară, vom realiza că Cristosul care locuiește în noi are autoritate și putere asupra morții și a Hadesului!

Vom privi în ochii Lui, vom fi infuzați cu El, vom savura ceea ce este El și vom fi perfecționați și întăriți pentru a fi zidiți ca biserică! Amin! Moartea este supusă lui Cristos, iar Hadesul este sub controlul Său.

Chiar dacă acum, suntem încă sub influența morții în multe feluri, iar moartea fizică ne poate afecta. Dar în curând, Domnul va arunca moartea și Hadesul în lacul de foc (1 Corinteni 15:26; Apocalipsa 20:14). Până atunci, El are autoritate asupra morții și a Hadesului, iar noi beneficiem de aceasta în viața de biserică! Slavă Domnului!

Doamne Isuse, dezvăluie-ne o viziune a lui Cristos în cartea Apocalipsei. O, Doamne, fie ca să vedem că Tu nu ești doar Cel blând, gentil și bun, ci și Cel viu, aprig, îndrăzneț și arzător! Fie ca să ne dăm seama că Tu nu ești doar dulce și blând, ci și aprins și strălucitor, chiar aprig! O, Doamne, ne deschidem Ție! Infuzează-ne cu cei șapte ochi ai Tăi. Fă-ne aprinși și vii așa cum ești Tu. Zidește-ne împreună ca biserică, Trupul lui Cristos, pentru ca Tu să poți câștiga o expresie corporativă! Amin, Doamne, fie ca să vedem că Cristos are cheile morții și ale Hadesului! Te lăudăm, Doamne, că ai autoritatea și puterea asupra morții și a Hadesului! Slavă Domnului, porțile Hadesului nu pot triumfa împotriva bisericii zidităe Te lăudăm, Doamne! Savurăm viața Ta și stăm în victoria Ta! Strigăm de bucurie, căci suntem una cu Cel care are cheile morții și ale Hadesului! Amin, Doamne, când Te vedem și suntem infuzați cu Tine, nu putem fi reci, ci arzători și nu vom tăcea, ci vom striga să-L lăudăm pe Domnul! Amin, Slavă Domnului!